LITIAZA

SALIVARA
Litiaza salivara:
Este o distrofie minerala care rezulta în
urma depunerii sarurilor minerale sub forma
de calculi la nivelul glandelor salivare sau pe
canalele de excretie.

Poate aparea la orice virsta dar mai des la

barbati intre 30-60 de ani. Poate fi insa
intilnita la copii si batrini.
ETIOLOGIE:
Factorii morfologici:Canalul Warthon deşi este aprope la fel de
lung ca şi canalul Stenon, are pe traiectul său două curburi (una la
nivelul marginii posterioare a muşchiului milohioidian şi alta cînd
devine adiacent nervului lingual căruia îi „dă braţul”).
Factorii funcţionali: saliva glandei submaxilare fiind mai bogată în
mucus şi săruri de calciu
factorii de mediu: frecventa mai mare fiind citata in tarile nordice
cu climat rece si umed;
factorii alimentari: supraalimentatia azotata (cu proteinE) abuzul
de alimente conservate, picante, alcoolismul.
deasemenea :intoxicatiile exo- si endogene, fumatul , septicitatea
mediului bucal, traumatismele, patrunderea accidentala de corpi
straini in canalele excretoare ale glandelor (fire din periuta de dinti,
spice de graminee, fragmente de tartru, praf de dentina rezultat dupa
slefuiri dentare
 Patogenia:
Sub influenta diversilor factori endogeni si exogeni se produc tulburari
functionale neuroglandulare, care determina modificarea chimismului
salivei si atrage modificarea echilibrului coloidomineral .
Au loc de asemenea modificari morfologice ale tesutului glandei (acini,
canaliculE), precum si tulburari de evacuare a salivei cu incetinirea
dinamicii salivare (staza salivara)
Se creeaza conditii prielnice depunerii sarurilor.
Intr-o prima etapa se produce asa zisul "catar litogen" format din
descuamari ale epiteliului glandular si canalicular: coloizii din saliva se
precipita, dand nastere unui nucleu organic central pe care apoi se
depun sarurile minerale continute in saliva (fosfati, carbonati de calciu,
rodanati etC).

Microconcentratia initiala se formeaza in acini, migrand apoi in canalele

intraglandulare, spre conductele excretoare si cresc progresiv in volum.
 Anatomie patologica
Calculii sunt de obicei unici, dar se pot gasi si calculi multiplii.
 Marimea variaza de la dimensiunile unui graunte de nisip pana la cea a
unei nuci verzi. De obicei calculii parotidieni sunt mici.
Forma calculilor din canale este alungita iar cea a calculilor intraglandulari
este rotunjita. Suprafata calculilor este rareori neteda, de obicei ea este
rugoasa, neregulata. Adesea sunt brazdati de santurile longitudinale, prin
care se scurge saliva
Consistenta poate fi dura, alteori sunt sfaramiciosi sau moi. Calculii
intraparotidieni sunt mici cu tepi ca un arici si adeseori coraliformi
Au o culoare alba-cenusie; cand sunt amestecati cu sange devin bruni,
alteori sunt galbui (contin rodanat de potasiU) sau rosietici (calculi uricI).
Pe sectiune, calculii se pot prezenta ca o masa omogena sau granulata
In ordinea frecventei ei se gasesc mai des in canalul Warthon si
glanda submandibulara, mai rar in canalul Stenon si glanda parotida
si cu totul exceptional in glanda sublinguala si glandele salivare mici.
 Clinica
LITIAZA SUBMANDIBULARA
perioada de latenta - bolnavii
nu au nici o tulburare chiar
daca uneori elimina mici
calculi. Ulterior bolnavii
prezinta in timpul meselor o
usoara durere sub limba si in
regiunea submandibulara, iar
daca se palpeaza singuri, simt
o tumefactie, care dispare
repede dupa masa, fara alta
tulburare

perioada de stare - bolnavii

prezinta dureri, fenomene
inflamatorii sau hipertrofie
pseudotumorala a glandei
bolnave.
COLICA SALIVARA
se produce în litiaza canaliculară datorîndu-se migrării calculului şi
spasmului peretelui canalului, care produce blocajul momentan.
Bolnavii simnt o durere vie în limbă şi planşeul bucal, care iradiază
spre ureche (au senzaţia că li se „smulge”limba). Regiunea
submandibulară se tumefiază repede prin oprirea scurgerii salivei.
Durerea dispare imediat după evacuarea unui val de salivă de
stază. Criza durează cîteva minute, alteori mai mult
La palpare bimanuala se simte glanda marita de volum si, uneori,
calculul ca un corp dur, fie in grosimea glandei (litiaza glandulara),
fie in regiunea sublinguala (in litiaza canalului WarthoN). Prin
presiunea exercitata asupra glandei se scurge saliva de aspect
normal sau usor tulbure, opalescenta .
Migrarea periodica a calculului in timpul colicilor salivare il apropie
din ce in ce mai mult de orificiul canalului si astfel poate fi eliminat
uneori spontan
Abcesul salivar:
complicatie a litiazei ce poate difuza in tesuturile vecine.
Apar semne de inflamatie:
Dureri vii
Febra
Tulburari de masticatie si deglutitie
Tumefactie endobucala ce se bombeaza sub mucoasa hemiplanseului bucal care
devine rosie, violacee, plica sublinguala are aspect de creasta de cucos.
Trismus
La palpare se simte o usoara impastare a planseului bucal si uneori fluctuenta
submucoasa

Tumora salivara:
Apare in urma infectiei repetate, duce la transformarea scleroasa a glandei.
Glanda marita in volum;
Suprafata neregulata;
Consistenta dura, aderenta de tesuturile vecine;
Senzatii de greutate, rar dureri
Litiaza parotidiana: Tablou clinic

Colici salivare de mica intensitate,

Tumefiere moderata a glandei in legatura cu mesele
Durere in obraz, regiunea maseterina si iradiaza in ureche;
Prin palpare bidigitala endo- si exobucala se poate simti calcul in
grosimea obrazului sau cordon gros care merge in obraz de la molarul 2
superior pin pe partea anterioara a glandei;
Colici nu se produc sau au un caracter mult mai atenuat ca in litiaza
submaxilara
Papila canalului de excretie la examen endobucal apare
tumefiata,congestionata
La presiune pe glanda prin orificiu canalului se scurge saliva tulbure si
puroi
Diagnostic :
Cateterismul canalelor salivare
Radiografia simpla
Sialografia
Examen bacteriologic
Diagnostic diferential
Tratament
Se stabileste in raport cu forma clinica a afectiunii si cu localizarea
calculului

In stadii clinice incipiente fara modificari ale aparatului

salivar sau modificari glandulare usoare realizam extirparea
calculului

- stimulante ale secretiei salivare, injectii endocanaliculare

sub presiune cu ser fiziologic sau cu sulfat de magneziu
30%, cateterismul dilatator, zdrobirea endocanaliculara a
calculului cu pensa Hartmann, litotritia cu ultrasunete,
masaje nu dau rezultate scontate, ele putand uneori sa
agraveze evolutia afectiunii
Extirparea chirurgicala a calculilor din
canalul Warthon
Dupa reperarea canalului se face Se descopera prin desectie
incizie paralela cu plica sublinguala canalul Warthon
la nivelul la care se percepe calculul
Se sectioneaza canalul longitudinal la zone de
bombare maxima, calcul eliminindu-se odata cu saliva
purulenta
Canalul se lasa deschis, nu se sutureaza ci
dimpotriva se aplica o mesa iodoformata care
mentine boante marginile plagii pentru a permite
eliminarea in continuare a unor eventuali calculi
mai mici si a salivei de staza.
Daca supuratia se cronicizeaza, prin canal
evacuandu-se secretie tulbure, iar tumefactia
glandei nu cedeaza, parenchimul sau
percepandu-se infiltrat, indurat, este indicata
submaxilectomia.
In litiaza canalului Stenon
Se practică ablaţia calculului pe cale endobucală. Intervenţia se practică
preferabil. Anestezia: loco-regională prin infiltraţie jugală cu xilină 1%
Canalul este cateterizat cu un ac bont.
Se incizează mucoasa jugală de la nivelul papilei canalului Stenon
mergînd înapoi şi în sus pînă la nivelul calculului.
Plaga se dreneaza cu un tub de polietilen care se lasa pe loc 7-8 zile
pentru a preveni aparitia de cicatrici stranse fibroase care sa favorizeze
retentia de saliva.
Extirparea pe cale cutanata a calculilor parotidieni prezinta riscul
instalarii unei fistule salivare; din aceasta cauza aceasta cale de
abordare este mai rara, necesitand sutura plagii in 2-3 planuri.

Parotidectomia în litiaze este o intervenţie ce se practică mai rar avînd

un grad mare de dificultate.