Facultatea de Istorie si Geografie

Specializarea: Asistenta Sociala

Tehnici de comunicare orală

Cadru didactic: lect. dr. Gherman Marin

Disciplina: Tehnici de comunicare in Asistenta Sociala
Tehnicile de comunicare orală urmăresc
iniţierea şi familiarizarea cu arta oratoriei,
având în vedere perfecţionarea
competenţelor lingvistice şi de redacţie
prin consolidarea noţiunilor de gramatică.
 2.EXPRIMARE
CORECTĂ
1.CĂUTAREA ŞI PENTRU
ORGANIZAREA COMUNICARE 3.DISCURSUL ŞI
IDEILOR EFICIENTĂ EMOŢIILE

Tehnici
de comunicare
orala
5.ATITUDINEA
4.CUM CORPORALĂ ŞI
PREGĂTIM O IMPORTANŢA
PREZENTARE? NON-
VERBALULUI
 1.CĂUTAREA ŞI ORGANIZAREA IDEILOR
Pentru elaborarea unui discurs este necesară parcurgerea mai multor stadii. Căutarea şi organizarea
ideilor este etapa cea mai importantă pentru persoana care pregăteşte o lucrare scrisă sau orală. Autorii
studiilor de specialitate arată că trebuie parcurse două stadii: 

A.Căutarea faptelor, argumentelor sau părerilor,

folosind B.Organizarea acestor elemente după un plan
toate cunoştinţele şi informaţiile disponibile logic, clar şi solid
 A.Faza de căutare

Metoda unghiurilor de abordare

Metoda interogativă -sigla 5CUCD/P- -Criterii-

• - C repetat de cinci ori, corespunzând • Diferitele aspecte ale problemei

următoarelor întrebări: La cine se
referă?/ Ce? (obiectul, datele
întrebării)/ Când?/ Care sunt
consecinţele?/Care sunt soluţiile?  • Spațiul
• - U pentru Unde?
• - C pentru Cum? (modalităţi,
metode)/ Cât?
•  - D pentru De ce? (cauze), sau P
Pentru ce? (Obiective, scopuri) 
• Punctele de vedere
• Perspectiva analitică
• Artcularea teorie practică
• Nivelul la care ne situăm
• Contradicţiile şi opoziţiile
• Calea de rezolvare
• Raţionamentul comparativ
• Concepția obiectivă/subiectivă
 B.Organizarea ideilor 

O comunicare corectă presupune o selecţie a celor mai reprezentativi itemi. Planul trebuie să fie

adaptat obiectivului urmărit şi naturii subiectului, coerent şi echilibrat

Caracter
analitic

Plan linear

Tipologia 
planului

Capacitatea de
a explica,
critica, sintetiza Fondat pe
raţionament
 Discursul lui Cicero: Introducere,
Cuprins, Încheiere.

Cicero este cel care a definit structura

discursului,acesta expune o teorie a vorbirii în
public/regulile unui discurs, aşa cum vedea.

I. Introducerea („câştigarea atenţiei”)

Ron Hoff propune o variantă mult mai simplificată, autorul este de

părere că întocmirea unui plan poate obosi mental individul. II. Enunţarea ideilor– accentul pus pe concizie,
claritate, credibilitate

III.Diviziunea (zone de acord, dezacord, decizii

necesare)
 „Pentru a fi utilă, structura unei prezentări trebuie să fie
suficient de simplă pentru a fi uşor reţinută. Ea trebuie să fie atât
de simplă, încât tu să poţi să-ţi aduci aminte ce vrei să spui, iar
publicul să-şi amintească cu uşurinţă ceea ce ai spus”  IV.Dovada (atitudini faţă de aspectele nerezolvate
– cu argumente concrete) 

V. Combaterea (distrugerea argumentelor

adversarilor) 

VI. Concluzia (sfârşitul „formulat în armonie cu

arta”). Pesemne că publicului i se aminteşte de
îndatoririle sale faţă de problemele în discuţie, iar
oratorul se retrage graţios. (Hoff R., 2002, p.195)
2.EXPRIMA • Corectitudinea gramaticală este
esenţială pentru pregătirea unei
RE prezentări. Autori consacraţi ai
CORECTĂ domeniului pun mare accent pe
patru sfaturi în această privinţă: să
PENTRU se găsească termeni adecvaţi, să
COMUNICA se construiască corect frazele, a
RE scrie corect din punct de vedere
gramatical şi a se folosi un stil
EFICIENTĂ  agreabil.
 •  Alegerea vocabularului

• Rigoarea, o exigenţă • Improprietatea termenilor

obligatorie • O comunicare adaptată  Barbarismele
• Pentru a transmite un mesaj în mod eficient
limbajul emiţătorului trebuie să fie unul adecvat,
- Campul lexical (este preferabil ca termenii
aleşi să fie cât mai clari şi naturali) iar pentru a se realiza acest aspect există câteva Neologismele(pot fi acceptate
procedee: doar dacă apar în dicţionar)
- Ilustrarea prin exemple 
- Sensurile cuvântului (monosemia, polisemia şi Pleonasmele, sinonimele
conotaţia)
 - Stabilirea registrului limbii de redundanţă sau de
(există trei categorii: cultivat, repetiţie
- Caracterizarea (descrierea unei fiinţe, unui mediu şi familiar)
lucru sau a unei idei cu ajutorul substantivelor, Paronimele
verbelor sau epitetelor) 

• Exactitatea formelor gramaticale • Construcţia corectă a frazelor

• Diversificarea lexicală  Folosirea adecvată a cuvântului  Frazele simple, compuse

sau complexe
 Folosirea adecvată a cuvântului  Exprimarea legăturilor
logice între idei
 . Calităţile stilului

Concizia 
 Precizia şi claritatea

• „Stilul este expresia, arta de a scrie, care face sensibile ideile
şi sentimentele noastre, este mijlocul de comunicare între
spirite. Nu este numai darul de a exprima gândurile, ci arta
de a le aduce în prezent, de a le face să se nască, de a vedea
legăturile dintre ele, de a le face vizibile”
(Albalat A.)
Potrivit lui Antoine Albalat concizia este performanţa cea mai dificil
de atins pentru că stilul trebuie clarificat şi întărit până la definitivare.
În privinţa respectării principiului conciziei, trebuie să:
 - Se facă fraze scurte
 - Să se exprime o singură idee într-o frază
 - Să se evite perifrazele, cuvintele inutile

Originalitatea şi mişcarea 
3.DISCURSUL ŞI EMOŢIILE 
„Câştigarea încrederii în sine şi curajul de a gândi calm şi clar atunci când ne adresăm unui unui
grup nu sunt nici pe departe nişte factori atât de dificili pe cât îşi închipuie oamenii, în general. Nu
reprezintă un har de la Dumnezeu cu care sunt înzestraţi doar câţiva aleşi. E ca atunci când joci
golf. Orice îşi poate dezvolta talentul ascuns, cu condiţia să aibă suficientă dorinţă să o facă.” (D.
Carnegie)
 Făcând referire la teama de a vorbi în public,
Roosevelt explica că orice debutant poate
 suferi de „sindromul dolarului”
(o emoţie profundă, fără legătură cu 
timiditatea, o sfială ce afectează persoana 
care vorbeşte pentru Dale Carnegie enumeră patru reguli
prima dată în public ca şi când aceasta 
vedea pentru prima dată un dolar sau ar pl de bază pentru un discurs eficient:
eca la
o bătălie. În acest caz nu este nevoie de
 curaj, ci de stăpânire de •1. A se incepe cu o dorinţă puternică şi îndârjită. 
sine şi de sânge rece).
Prin exerciţii repetate, obişnuinţă şi voinţ •2. A se stie exact despre ce să vorbiţi. 
ă rezultatele vor fi din ce în ce mai bune. • 3. A avea încredere.
(D. Carnegie, 2008, pp.13-17)
• William James, un celebru psiholog american, era de
părere că pentru a avea curajul înfruntării publicului
trebuie a se purta ca şi când exista acea îndrăzneală.
•4. A exersa. O conditie esentiala a artei oratoriei.
 •  Nu te opune. Nu te ajută cu nimic daca lupţi cu emoţiile. Acceptă-le ca
pe o influenţă pozitivă (te vor împiedica să pari apatic)
• Nu sta picior peste picior. Amorţeala poate afecta unul dintre picioare şi
poate duce chiar la pierderea echilibrului. Sfatul este următorul: când îţi

Ron Hoff este de vine rândul, aşază-ţi ambele picioare pe podea, apleacă-te puţin înainte
şi mişcă-ţi degetele de la picioare pentru a te convinge că picioarele nu
sunt amorţite. 
părere că emoţii •  În timp ce aştepţi să-ţi vină rândul, lasă-ţi braţele pe lângă corp. Simţi
cum tensiunea se scurge prin ele până-n covor.

sunt constructive şi • În timp ce braţele îţi atârnă pe lângă corp, roteşte încheieturile mâinilor,
scuturându-ţi degetele. Acest exerciţiu intensifică circulaţia sângelui, iar

dă cateva sfaturi •
o circulaţie sanguină bună reduce stresul.
Imaginează-i că porţi un mantou pe umeri. Astfel, umerii nu vor mai fi

practice celor care •

încordaţi şi ridicaţi, realizându-se o detensionare a acestora.
Mişcă-ţi bărbia înainte şi înapoi de trei-patru ori. Daca oasele se aud

se pregătesc să trosnind, cu siguranţă eşti tensionat. Sindromul „maxilarului încleştat”

este cel mai rău lucru care se poate întâmpla unui prezentator. Deşi
poate părea ciudat, acest sindrom afectează uneori chiar şi
suţină un discurs:  •
prezentatorii TV. 
Respiră adânc. Prin inspiraţie şi expiraţie stomacul se strânge şi revine
la normal. După două minute organismul este oxigenat.
•  Lasă să treacă. Este o sugestie către creier, muşchi, nervi şi sistemul
circulator, care poate risipi emoţiile. 
 4.CUM PREGĂTIM O PREZENTARE?
• Pregătirea unei prezentări se va face avându-se în vedere imaginea de ansamblu şi identificarea
detaliilor. Pentru imaginea de ansamblu se accentuează obiectivul şi punctele cheie ale prezentării,
precum şi intervalul de timp alocat acesteia. Sunt descrise principalele metode şi tipuri de prezentări
la care se poate apela atunci când avem de susţinut un discurs. 
• Identicarea detaliilor 1. Obiectivul unei
prezentări poate fi
- 5 minute pentru
de două tipuri : cu
evaluare şi
caracter informativ
feedback 
sau cu caracter
persusiv.

- 5 minute pentru a
sintetiza şi invita la 2. Punctele cheie. 
acţiune

3. Intervalul de
timp alocat
- 15 minute pentru prezentării. Trebuie
a prezenta cele 5 luat în calcul ritmul
puncte cheie prezentării, timpul
alocat întrebărilor şi
evaluării.

- 5 minte pentru a
vă prezenta şi
pentru a introduce
subiectul 
 • Prezentarea ideilor prin Simulare constituie o metodă foare
populară datorită jocurilor şi exerciţiilor.
• Discuţiile panel au avantajul unei metode ce generază varitate
mare de prezentări. 
• DVD-uri. Multe prezentări se folosesc de acest tip de material
.Tipuri şi pentru a sprijini informaţia.
•  Power Point, este o metodă prin care se dezvoltă o prezentare.
metode de • Atelierele de lucru- Workshopuri, acest tip de prezentare este
dublu eficient întrucât se pot susţine prezentările, dar se şi pot
prezentare pune în practică ideile. Întrebări şi răspunsuri. La acest tip de
sesiuni pot exista mai mulţi prezentatori şi sunt eficiente prin
implicarea audienţei.
•  Accesul la audienţă. Există două tipuri de prezentatori : primul tip
alege să vorbescă în mijlocul publicului sau să se plimbe printre
participanţi, iar al doilea tip preferă să rămână la pupitru sau pe
scenă.
Ron Hoff este un adept al mişcării în timpul susţinerii discursului. Acesta consideră că „vorbitorii statici induc apatie
publicului”. Hoff afirmă că prin mişcare prezentatorii „dovedesc că sunt vii”, obligă publicul să stea cu ochii deschişi
(mai ales aceia care se plimbă printre oamenii din public şi întreţin o tensiune dinamică), este redus stresul vorbitorului
iar prin mişcare apar motivele de oprire, necesare adunării gândurilor. Indiferent de tipul de prezentare ales, metodele
de pregătire a unei prezentări de succes vor porni întotdeauna de la o cercetare serioasă pentru colectarea datelor,
indiferent dacă persoana care susţine discursul este începătoare sau expertă. 
5.ATITUDINEA
CORPORALĂ ŞI • Tonalitatea vocii, respiraţia, privirea sau
gestica sunt elemente de o importanţă reală

IMPORTANŢA în susţinerea unui discurs. Comunicarea non-

verbală poate să aducă un plus oratorului
dacă sunt respectate anumite reguli ale
NON- acestui registru. În caz contrar, putem avea
parte de un fisco la susţinerea discursului.

VERBALULUI
• Pentru o bună performanţă în susţinerea discursurilor trebuie să ţineţi cont de voce, respiraţie,
privire sau gestică. 
• Sunetul şi volumul vocii unui prezentator pot să impresioneze plăcut auditoriul sau să-l irite.
Pentru o bună rezonanţă trebuie a se îmbunătăţi poziţia corpului prin exerciţii specifice, cu gâtul
drept şi cu capul în continuarea axei trunchiului. Peter Collett face distincţia între vocile „aerate” şi
vocile „încordate”. Diferenţa se face la nivelul fluxului de aer existent în cele două tipuri de voci,
cele tensionate tind să aibă un sunet metalic (sună rece), iar cele aerate sunt mai relaxate şi
degajate (sună cald). 
•  Bâlbâielile sau repetarea excesivă a „ă-ului” pot fi considerate handicapuri în privinţa susţinerii
discursurilor, însă acestea pot fi remediate.
•  O atenţie deosebită trebuie acordată şi debitului verbal. O precipitare a acestuia poate indica
starea de agitaţie iar o lentoare a debitului poate conduce la stari de plictiseală. 
• Respiraţia oratorului este un alt aspect important care trebuie controlat atent pentru a evita
blocajele sau chiar o pierdere a suflului. 
• Privirea va reprezenta întotdeauna individul şi personalitatea acestuia.
•  Gestica în cadrul susţinerii unui discurs trebuie să fie: spontană, cât mai naturală.
Autorii de specialitate arată cât de importantă este vocea unui orator, tonalitatea şi ritmul
acesteia. Este explicat motivul pentru care este benefică conştientizarea propriei voci şi
corectarea acesteia, dacă este cazul.Cea ce exprimam non-verbal poate fi decisiv în cadrul
comunicarii, putand fi foarte usor interpretate.
• Biografie: 
orca_share_media1677751615660_7037000312569796281.pdf