INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE

Ce este contabilitatea?

Cum este organizată contabilitatea?

Pentru cine este organizată contabilitatea?

 Ce este contabilitatea?

Contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care

cuantifică, prelucrează şi comunică informaţii financiare
despre o entitate economică identificabilă
 Ce este contabilitatea?

 O activitate specializată în evaluarea, gestiunea și controlul

activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute de catre o entitate.
 oferă informaţii cu privire la :
poziţia financiară
performanţa financiară
fluxurile de trezorerie
alte informaţii referitoare la activitațile desfăşurate de
acea entitate intr-o periodă de timp.

 Contabilitatea un sistem de informaţii, care asigura

recunoaşterea, prelucrarea şi înregistrarea evenimentelor
şi tranzacţiilor care au loc într-o entitate , în vederea
obţinerii şi difuzării de informaţii de natură financiară si
nefinanciare necesare factorilor de decizie
 Ce este contabilitatea?

 un ansamblu de sisteme de informare subiective având

ca obiect măsurarea valorii mijloacelor şi rezultatelor unei
entităţi;
 un instrument de descriere şi modelare a activităţii
unei entităţi;

 ca disciplină ştiinţifică matură, contabilitatea dispune de

mai multe paradigme majore
- abordare normativă
- pozitivismul contabil
- costructivismul contabil (sau abordarea interpretativă;

 un sistem de informare şi o practică socială care evoluează

continuu.
 Cine trebuie să-şi organizeze contabilitate proprie?

Orice entitate care administrează resurse în vederea realizării unui

scop pentru care a fost constituită trebuie să-şi organizeze
propria contabilitate

 societăţile comerciale
 societăţile/companiile naţionale
 regiile autonome
 institutele naţionale de cercetare-dezvoltare
 societăţile cooperatiste
 alte persoane juridice cu scop lucrativ
 instituţiile publice
 asociaţiile
 alte persoane juridice fără scop lucrativ
 persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente
 subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate
 organismele de plasament colectiv
 Cine trebuie să-şi organizeze contabilitate proprie?

Contabilitatea este organizată:

 la nivel macroeconomic - sub forma „contabilităţii
naţionale”

 la nivel microeconomic – sub diferite forme specifice:

 contabilitatea societăţilor comerciale;
 contabilitatea instituţiilor bancare şi de credit;
 contabilitatea societăţilor de asigurare;
 contabilitatea grupurilor de societăţi ;
 contabilitatea instituţiilor publice;
 contabilitatea organizaţiilor nonprofit;
 contabilitatea persoanelor fizice autorizate
 Cum este organizată contabilitatea?

Contabilitatea ca sistem de informare şi asistare a

deciziilor

Contabilitatea este un sistem de informaţii, care asigură

recunoaşterea, prelucrarea şi înregistrarea evenimentelor şi
tranzacţiilor care au loc într-o entitate ca urmare a desfăşurării
activităţilor economice, în vederea obţinerii şi difuzării informaţii
de natură financiară să nefinanciare necesare factorilor de decizie

Organizarea sistemului informaţional contabil se fundamentează

pe tehnica partidei duble sau principiul partidei duble.
 Cum este organizată contabilitatea?

Tehnica partidei duble presupune :

 Modificarea a cel putin doua elemente din situațiile financiare
ca urmare a producerii unui eveniment , tranzacție sau
operație economică
 Înregistrarea în mod cronologic şi sistematic a fiecărui
eveniment, tranzacţie sau operaţie economică în cel puțin
două conturi corespondente, în mod simetric

Dubla înregistrare simetrică permite măsurarea şi urmărirea

mişcării fluxurilor de valoare generate de operaţiile
economice

Tehnica partidei duble este susţinută de:

 convenţia contabilităţii de angajamente
 alte principii contabile prin care se asigură coerenţa
sistemului contabil
O distincţie necesară: contabilitate financiară/
contabilitate de gestiune

Contabilitatea financiară
 reglementată prin norme naţionale şi/sau internaţionale,
 informaţiile comunicate iau forma situaţiilor financiare
anuale
 informaţii publice la care au acces atât utilizatorii interni,
cât şi utilizatorii externi

Contabilitatea de gestiune
 puţin reglementată la nivel naţional
 trebuie adoptată la specificul activităţii fiecărei întreprinderi
 oferă informaţii cu privire la costuri, marje, abateri şi
rezultate pe produse, pe activităţi şi pe unităţi
organizaţionale.
 Informațiile au caracterul confidenţial către utilizatorii
 Organizarea sistemului contabil:
abordare monistă/abordare dualistă

Modul de organizare a sistemului contabil pornind de la

distincţia operată între contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune (managerială) a condus la două
abordări:

 abordarea monistă (contabilitate într-un singur circuit

informațional)

 contabilitatea dualistă (contabilitate în două circuite

informationale)
Pentru cine este organizată contabilitatea?

Cine utilizează informaţia contabilă?

Utilizatorii de informaţie contabilă sunt numeroşi, aparţin unor

grupuri diferite, având interese directe sau indirecte în
entitate, comune sau opuse acesteia, ei au acces regulat sau
ocazional la informaţiile oferite de aceasta.
 Utilizatori interni şi
utilizatori externi de informaţii contabile

Utilizatorii interni
– sunt reprezentaţi de managerii întreprinderii, cărora le
revine responsabilitatea întocmirii şi prezentării situaţiilor
financiare ale întreprinderi
- apelează în mod regulat la informaţii contabile
- acces este imediat,continuu, nerestricţionat
Utilizatorii externi
- au interese financiare sau nefinanciare, directe sau
indirecte, comune sau diferite de cele ale întreprinderii
- informarea acestora are loc periodic, principala modalitate
de comunicare a informaţiilor contabile este reprezentată de
situaţiile financiare
 Categorii de utilizatori externi

Cadrul conceptual IASB reţine

următoarele categorii de utilizatori externi:

 investitorii
 angajaţii
 creditorii financiari
 furnizorii şi alţi creditori comerciali
 clienţii
 guvernul şi instituţiile sale
 publicul
 Care sunt nevoile utilizatorilor?

Managerii
 utilizatori interni

 poziţie de asimetrie informaţională în raport cu

utilizatorii externi, ca urmare a accesului nelimitat şi
imediat la informaţiile contabile şi a statutului privilegiat
dat de rolul dublu pe care îl joacă în calitate de
reprezentanţi legali ai întreprinderii:

 sunt responsabili de întocmirea şi difuzarea informaţiilor

contabile
 sunt utilizatori de informaţii contabile
 Care sunt nevoile utilizatorilor?

Managerii
- responsabili de conducerea şi gestionarea unei organizaţii în
vederea atingerii obiectivelor asumate
- responsabili faţă de proprietari de modul în care au administrat
resursele încredinţate şi de performanţele realizate
- au nevoie de informaţii care să le permită să-şi fundamenteze
deciziile care privesc trasarea politicii generale şi a strategiilor
pe termen lung şi mediu şi deciziile curente sau
operaţionale de importanţă mai mică şi pe termen mai scurt

Într-un mediu economic competitiv, principalele obiective ale

managementului sunt

- creşterea performanţelor întreprinderii

(profitabilitatea)

- capacitatea acesteia de a genera numerar sau echivalente

de numerar (lichiditatea întreprinderii)
 Managerii

 au nevoie să ştie care este mărimea şi structura resurselor economice

controlate de întreprindere pentru a putea anticipa capacitatea acestora de
a genera avantaje economice în viitor şi pentru a previziona veniturile,
profitul şi fluxurile de trezorerie.
 Informaţiile despre structura financiară a capitalurilor proprii şi
capitalurilor împrumutate sunt utile pentru a decide modul de repartizare
a profitului şi anticiparea nevoilor viitoare de finanţare ale întreprinderii

 Informaţiile despre performanţă: veniturile realizate, cheltuielile

angajate, mărimea profitului obţinut, precum şi variabilitatea acestora în
timp, sunt utile pentru a formula raţionamente despre capacitatea
întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie, despre eficienţa resurselor
utilizate şi rentabilitatea activităţilor desfăşurate

 Informaţii cu privire la poziţia financiară şi modificarea poziţiei

financiare a întreprinderii pentru a aprecia activităţile de exploatare,
finanţare şi investiţii în perioada analizată şi „pentru a evalua capacitatea
întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi
nevoile întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie
 Investitorii actuali şi potenţiali

Investitorii
 ofertanţi de capital pentru întreprinderi în condiţii de risc, din
acest motiv situaţiile financiare sunt întocmite pentru a satisface
în primul rând necesităţile lor informaţionale

 deţinători de active financiare care doresc să ştie dacă

investiţia lor e profitabilă, pentru a putea decide dacă ar trebui
să cumpere, să păstreze sau să vândă titlurile pe care le deţin

 interesaţi de dividendele distribuite şi, implicit, de profitul

net al întreprinderii şi de capacitatea acesteia de a le plăti

 pentru recuperarea capitalului investit ei sunt interesaţi de

evoluţia valorii acţiunilor în timp şi de capacitatea
întreprinderii de a degaja lichidităţi viitoare
 Creditorii financiari

 titulari ai unui drept de creanţă faţă de întreprinderi ca urmare

a acordării cu titlu de împrumut a unei sume de bani, care va trebui
rambursată de entitate la scadenţă
 Împrumutul acordat este purtător de dobândă, aceasta reprezentând
pentru întreprinderi o cheltuială, iar pentru creditori un venit

 au nevoie de informaţii care să le permită să aprecieze dacă entitatea

are capacitatea de a rambursa împrumutul la scadenţă şi de a
plăti dobânda

 Informaţii utile: gradul de lichiditate, gradul de solvabilitate,

rata îndatorării, profitabilitate şi capacitatea întreprinderii de
a degaja lichidităţi viitoare

 Pentru a acoperi riscul de insolvabilitate al întreprinderii, creditorii

financiari sunt interesaţi şi de activele acesteia şi de garanţiile,
ipotecile, gajurile pe care le pot institui
 Furnizorii şi alţi creditori comerciali

 Furnizorii - terţi care livrează bunuri, execută lucrări

şi/sau prestează servicii întreprinderii, şi faţă de care
întreprinderea are o obligaţie care urmează să fie
decontată (plătită) ulterior. Intervalul de timp de la
momentul livrării până la momentul plăţii, poate varia
între 30-90 de zile, uneori mai mult în funcţie de clauzele
contractuale dintre părţi. În acest interval se consideră
că furnizorul acordă un credit comercial entității.
 Riscul pe care îl are un furnizor este de a nu a mai
încasa creanţa pe care o are asupra întreprinderii, din
acest motiv ei sunt interesaţi de informaţii care să le
permită să determine dacă sumele care le sunt datorate
vor fi plătite la scadenţă.
 Lichiditatea şi solvabilitatea pe termen scurt a
întreprinderii, ca şi capacitatea acesteia de
continuare a activităţii sunt informaţii utile în acest
sens.
 Statul şi instituţiile sale

 Administraţiile Financiare, Ministerul Finanţelor Publice,

Institutul Naţional de Statistică, Guvernul, colectivităţile
locale – primăriile, consiliile judeţene, Casa Naţională de
Sănătate, Casa de Pensii şi alte instituţii ale statului sunt
interesate de activitatea unei entități.

 Nevoile informaţionale ale diferitelor instituţii publice se

justifică fie pentru a reglementa activitatea entităților sau
pentru a colecta o serie de impozite şi taxe, fie pentru a
elabora politici fiscale, sau pentru a determina o serie de
indicatori macroeconomici
 Salariaţii

 Angajaţii întreprinderii şi reprezentanţii lor (sindicatele)

interesanţi de stabilirea locului de muncă, nivelul de
salarizare, alte avantaje, condiţii de muncă,
posibilităţi de promovare şi de formare profesională,
vărsămintele la organismele publice de sănătate, de
pensie şi de şomaj

 Informaţiile privesc stabilitatea şi profitabilitatea

întreprinderii, avantajele şi drepturile acordate de
angajator salariaţilor, nivelul veniturilor, cheltuielilor
şi rezultatelor pentru a putea negocia contractele de
muncă în cunoştinţă de cauză.
 Clienţii

 terţi faţă de care entitatea are un drept de creanţă

generat de vânzarea de bunuri, executarea de lucrări sau
de prestarea de servicii care au fost efectuate de entitate, dar
care nu au fost decontate (plătite) de către aceştia.

 Vânzarea cu plata ulterioară, la scadenţă, reprezintă un

credit comercial acordat de entitate (întreprindere)
clientului

 sunt interesaţi de informaţii care să ateste continuitatea

activităţii întreprinderii, continuitatea activităţii lor fiind
dependentă de cea a întreprinderii furnizoare.
 Publicul

 Organizaţii ecologiste şi organisme de protecţia

consumatorului, fundaţii şi diferite asociaţii,
colectivităţi locale, societatea în general, sunt
preocupaţi nu atât de situaţia financiară şi performanţele
financiare ale unei entități cât de influenţa şi efectele
activităţilor desfăşurate asupra mediului înconjurător, de
calitatea serviciilor oferite, de disponibilitatea şi
capacitatea întreprinderii de a se implica în acţiuni sociale
 Utilizatorii profesionişti

 Auditorii financiari verifica în ce măsură informaţiile contabile răspund

anumitor caracteristici calitative, adică sunt inteligibile, pertinente, fiabile,
comparabile, formulând în acest sens o opinie cu privire la „imaginea fidelă”
pe care o oferă contabilitatea în raport cu realitatea economică din
întreprinderi
 verifică modul în care s-au obţinut informaţiile contabile, dacă s-au
respectat principiile, politicile şi tratamentele contabile admise cu ocazia
întocmirii situaţiilor financiare.
 în urma auditării conturilor utilizatorii au garanţia unei informaţii contabile
de calitate şi încrederea lor faţă de întreprindere creşte

 Tribunale
Documentele justificative şi documentele contabile, se constituie într-o
„memorie scrisă a tranzacţiilor unei firme” ce vor putea juca rolul de probă
în justiţie în cazul litigiilor dintre parteneri

 Analiştii financiari
specialişti în interpretarea şi analiza informaţiilor contabile, folosindu-se cu
profesionalism de acestea, le valorifică în domeniul gestiunii,analizei şi
diagnosticului financiar. Pot fi prezenţi în calitate de consultanţi, alături de
oricare din utilizatorii anterior prezentaţi, pentru a-i ajuta să-şi