Programe de asistenţă şi sprijinire a ţărilor în

curs de dezvoltare pentru eradicarea foametei

şi sărăciei

STURZA ELENA- LOREDANA

VRABIE ELENA-RALUCA
Legea Federală a Ameliorării și Reformei Agriculturii

 Această lege reduce considerabil rolul statului în reglarea agriculturii. FAIR

ACT a fost înființată în 1996.
• AIR Act (1996) are ca obiectiv ameliorarea competitivităţii agriculturii
americane, pentru a menţine şi spori veniturile fermierilor pe
calea creşterii exporturilor şi a reducerii costurilor
 Programele sociale

Food Stamp Program

(finanţat de USDA)
Food Social Program, Alte programe asigură
asigură americanilor
beneficiază mai ales alimentaţia sugarilor,
săraci bonuri pentru
copii; cantinele şcolare e;
cumpărarea
alimentelor;
Programele de agromediu
• programe de conservare a
mediului,
• programe de reabilitare a zonelor
umede
• programe ecologice ce privesc
apărarea calităţii mediului,
• AIR Act (1996) are ca obiectiv ameliorarea competitivităţii agriculturii
americane, pentru a menţine şi spori veniturile fermierilor pe calea creşterii
exporturilor şi a reducerii costurilor
Programe de asistență și sprijinire a țărilor în curs de
dezvoltare pentru eradicarea foametei și sărăciei

8.1. Programele FAO

8.2. Programele Băncii Mondiale

8.3. Programele Comisiei Europene

 • FAO are un rol activ în dezvoltarea
producţiei vegetale şi animale,
8.1Programele silvicultură, piscicultură, politică
economică şi socială, investiţii,
FAO standarde nutritive, precum şi în
rezolvarea crizelor agricole şi
alimentare.
FAO • FAO afirma că: ,,Scopul nostru este să atingem
securitatea alimentară pentru toți și să ne asigurăm
că oamenii au acces regulat la suficiente alimente de
înaltă calitate pentru a duce o viață activă și
sănătoasă,,.
• Un obiectiv important al organizaţiei este politica de
încurajare şi a dezvoltării rurale, elaborarea
strategiilor pe termen lung pentru conservarea şi
gestionarea resurselor naturale în diferite ţări în
curs de dezvoltare.
Principalele măsuri de asistenţă şi sprijin desfăşurate de
FAO se realizează în cadrul “Programului Ordinar” şi a
unor activităţi şi programe speciale:

Campania Planul Indicativ

Programul Program de
împotriva Mondial (PIM),
Alimentar cooperare cu
foametei (1960- din perioada
Mondial (PAM) UNICEF, BIRD
1970) 1969-1986

Programul
Programul Special pentru Programul de
Programul FAO –
Tehnic şi Securitate Cooperare
PNUD
Economic (PTE) Alimentară Tehnică (PCT)
(PSSA)

Programul de
Formare
Profesională
• Programul Indicativ Mondial s-a stabilit la primul Congres Mondial al Alimentației
(1963), la Washington. PIM a urmărit ameliorarea regimului alimentar prin dezvoltarea
unui model mixt de agricultură, cu orientare spre practicarea unor culturi diversificate
și crearea de noi locuri de muncă.
• Programul Alimentar Mondial este un program specializat în cadrul FAO, care de la
înființarea sa a finanțat numeroase proiecte de dezvoltare economico -socială în peste
120 de țări în curs de dezvoltare. PAM urmărește valorificarea resurselor naturale și
umane din țările în curs de dezvoltare, dezvoltare agricolă și infrastructurile rurale,
intervențiile în caz de catastrofe naturale sau alte catastrofe majore, ajutorul alimentar.

• Programul Special pentru Securitate Alimentară a fost lansat în 1994 și aprobat

de către șefii de state și de guverne la Summit-ul de la roma în 1996. Programul are
ca obiectiv să ajute țările slab dezvoltate ui defavorizate să-și sporească producția și
să amelioreze productivitatea agricolă, să stabilizeze oferta
• Programul de Cooperare Tehnică (lansat în 1976) este un program creat
pentru a răspunde nevoilor de ajutor în caz de urgență și neprevizibil, la cererea

guvernelor statelor membre ale FAO .

• Programul de formare profesională a fost lansat pe baza prevederilor Acordurilor
Rundei Uruguay. Are drept scop formarea profesională a reprezentanților țărilor
participante la negocierile comerciale din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.
 FAO este principala organizație care asigură finanțarea rurală în țările în
curs de dezvoltare. În cadrul politicilor de acordare a creditelor prin sistemul
FAO se aplică trei principii:
• folosirea unei dobânzi realiste, în general dobânda pieței;
• mobilizarea economiilor locale în acțiunile de intermedieri financiare;
• promovarea constituirii unor instituții de credit diversificate.
 MICROCREDITUL RURAL

Microcreditul rural reprezintă o modalitate

prin care se asigură în mediul rural credite
fără garanții, cu o dobândă apropiată de cea a
pieței.

Scopul lui este de completare a creditului

agricol, a serviciilor bancare, şi se adresează
unei categorii a populaţiei rurale, în special
fermierilor, care nu întrunesc condiţiile
obişnuite de acordare a creditului sau care
sunt izolaţi din punctul de vedere geografic.
• identificarea debitorilor săraci în funcție de anumite criterii şi anumite
proceduri;
• se formează un grup mic de debitori (5-9 persoane), căruia îi sunt explicate
regulile de derulare şi cu care se încheie un acord;
• fiecare membru depune un fond;
• unul sau mai mulţi membri primesc împrumutul;
• grupul se întâlnește săptămânal cu alte grupuri pentru a discuta afaceri şi a plăti
ratele,
• managementul financiar este furnizat membrilor grupului, facultativ sau
obligatoriu,
• când se restituie primul împrumut, următorul membru al grupului poate să
primească creditul,
• dacă un împrumut nu este restituit la termen, nici un alt membru al grupului nu
poate să primească creditul până când acesta nu se returnează de către debitor sau
de către ceilalți membri ai grupului.
Microcreditul este acordat:
• fermierilor (care pot desfășura
și o activitate neagricolă);
• familiilor sărace cu o afacere
mică sau cu un capital inițial
redus pentru începerea unei
afaceri.
8.2. Programele Băncii Mondiale
Fondul Monetar Internațional (FMI), ca și Banca Internațională
pentru Reconstrucție şi Dezvoltare (BIRD) s-au înființat după al
doilea război mondial, având ca scop finanțarea și reconstrucția
economiilor europene slăbite de război. Grupul Băncii Mondiale
include şi Corporația Financiară Internațională (CFI) și Asociația
pentru Dezvoltare Internațională (ADI).

Banca Mondială funcţionează ca o bancă de investiţii care

finanţează proiecte sau programe în ţări unde nu există o
finanţare satisfăcătoare din surse private.
 ţările unde decolectivizarea agriculturii a avut loc în
condiţii dificile şi unde mai există un sector de stat şi
ferme colective (Rusia, Cuba, Salvador, Algeria );
• ţări unde distribuţia pământului este inegală, se
utilizează extensiv şi există o rată mare a şomajului
Ţările care au nevoie de rural (Zimbawe, Africa de Sud, Brazilia);
sprijin pentru a se • ţări în care există constrângeri privind extinderea
dezvolta sunt, în viziunea arendei şi sunt încurajate marile exploataţii
Băncii Mondiale, (Ecuador, Bolivia, Zambia);
următoarele: • ţări în care sistemul de împroprietărire cu pământ
împiedică accesul la sprijin a micilor fermieri
(Bolivia, Uruguay, Paraguay, Mozambic, Brazilia),;
• ţări în care nu funcţionează sistemul de vânzare a
pământului intrat în proprietate după decolectivizare
(China, Vietnam, Europa de Est).
 În ultimele decenii, Banca Mondială a
susținut și aplicat mai multe programe de
finanțare în agricultură, ca:
• Împrumut pentru Ajustare
Structurală în Agricultură (ASAL);
• Împrumut pentru Ajustare
Structurală (SAL);
• Împrumutul de Investiții pentru
Sectorul Agricol și Rural.
8.3. Programele Comisiei Europene