VITAMINE

GENERALITĂŢI
• substanţe indispensabile activităţii de creştere şi reproducerii omului şi altor
animale superioare,
• nu se sintetizează de către organism, ci se asigură prin aport alimentar.
• poate avea o condiţionare de specie; de exemplu, vitamina C posedă
această funcţie la primate, dar nu şi la şobolan;
• au rol funcţional şi nu de moleculă de structură.
• participă într-un mod caracteristic în procesele metabolice.

• Necesarul zilnic, pentru om, este de regulă, de domeniul miligramelor (1 -

50 mg), sau mai rar micrograme ; depinde de mai mulţi factori:
– vârstă,
– sex,
– greutate,
– gen de activitate,
– climă.
• În condiţii fiziologice speciale (creştere, în sarcină, lactaţie), în cursul
deficitului de resorbţie, al acţiunii unor antivitamine, nevoile cresc.
• Invers, sinteza unora dintre vitamine de către flora intestinală, precum şi
tezaurizarea (ce poate surveni mai ales în cazul unor vitamine liposolubile)
pot reduce necesarul.
• Lipsa sau aportul insuficient determină o stare cronică
de deficit care se manifestă, într-o primă etapă mai puţin
specific (stare de hipovitaminoză), apoi prin semne
caracteristice şi în cele din urmă, în formă avansată -
stările de avitaminoză - evoluează spre exitus.

• Aportul excesiv determină, de regulă, eliminarea

surplusului, uneori însă determină modificări patologice
(hipervitaminoză).

• Pentru medicină, semnele deficitului, mecanismele de

intervenţie în metabolism ale substanţei, prezenţa în
alimente şi posibilităţile de prevenire, respectiv de tratare
a deficitului sunt de importanţă practică.
 Clasificare
• în funcţie de solubilitatea lor:
– vitamine hidrosolubile, din care fac parte toate vitaminele B,
biotina, acidul ascorbic;
– vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide, din care
fac parte vitaminele A, D, E şi K.
• În funcţie de modalitatea lor de acţiune:
– cofactori ai unor enzime specifice (toate vitaminele B, biotina,
vitaminele A şi K).
– fără funcţie certă de cofactori enzimatici: calciferolii, tocolii,
vitamina C
– Substanţe active de tip vitaminic: niacina, vitaminele P
(bioflavonoidele), acizii graşi esenţiali (vitaminele F), colina,
acidul p–aminobenzoic, mezoinozitolul, ubichinona, carnitina,
tetrahidrobiopterina, etc
• acţionează pe căi asemănătoare hormonilor (D şi A).
• vitaminele E şi C, carotenii funcţionează ca sisteme antioxidante
• Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalităţi particulare de
acţiune (procesul vederii).
• Există o serie de substanţe, numite antivitamine care prezintă o
acţiune antagonistă vitaminelor şi care produc efectele
avitaminozelor respective.
 Vitaminele hidrosolubile

• compuşi polari, solubili în apă, dar cu structuri şi funcţii

biochimice foarte diferite.
• prezente în drojdie, în seminţe de cereale (B) fructe, legume.
In ţesut animal – ficat, rinichi, ou, lapte
• lipsa de aport prin alimentaţie provoacă stări de policarenţă şi
nu de hipovitaminoză anume.
• Sunt absorbite la nivelul intestinului subţire, trecând în
circulaţia portală, ficat, apoi circulatia sistemică.
• Se stochează în cantităţi foarte mici şi sunt eliminate urinar.
De aceea trebuie continuu furnizate prin alimentaţie.
• Funcţionează mai ales sub formă de coenzime pentru enzime
din metabolismul glucidic, lipidic, proteic.
• Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se
urinar, fără afectarea organismului.
• Excepţie face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic
(B3) şi vitamina B6 (piridoxina).
 Vitamina B1 - tiamina
antiberiberică, antipolinevritică

Structură chimică: - sare cuaternară de tiazoliu, de obicei clorură

- un nucleu pirimidinic şi un nucleu tiazolic
C H2 + C H3
N ' 6' N
1 5' 3 4 TPP - transferaza
2' 3' 4
' 2 5 +
1
H 3C N NH2 S C H2 C H2 O H ATP

Ti am i n a ( v i t a m i n a B 1)

PPi
C H2 + C H3
pirofosfataza N N
OH OH

H 3C N NH2 S C H2 C H2 O P O P OH
H2O

Tiamin - pirofosfat O O
Metabolism
• În ficat şi creier are loc fosforilarea cu ATP la tiamin­pirofosfat (TPP) sub
acţiunea tiaminpirofosfat transferazei
• Se depozitează în această formă în ficat şi rinichi, în cantităţi mici, excesul
fiind rapid eliminat urinar.
•
Rol biochimic şi fiziologic (mai ales în metabolismul energetic – glucide)
• forma activă TPP este cofactor enzimatic (grup prostetic) al unor enzime
ce catalizează reacţii ca:
- decarboxilarea oxidativă a α–cetoacizilor (acid piruvic, acid α–
cetoglutaric, α–cetoacizi derivaţi de la Val, Leu, Ile). Enz - complexe
multienzimatice care conţin, pe lângă TPP şi acid lipoic, CoA, FAD şi NAD+.
(piruvat decarboxilaza, -cetoglutarat dehidrogenaza)
- reacţii de transcetolare, catalizate de transcetolaze (ce conţin
TPP), ce realizează transferul unor radicali cu 2 atomi de carbon de pe o
cetoză fosforilată pe o aldehidă fosforilată. (calea pentozofosfaţilor)
- dehidrogenaza cetoacizilor ramificaţi - intermediari în
catabolizarea valinei, leucinei şi izoleucinei.
- Favorizează depunerea glicogenului în ficat, creşte toleranţa
la glucide.
- Participă la formarea hormonului tireotrop şi inactivarea
estrogenilor în ficat.

• Tiamin-trifosfat – rol în conducerea influxului nervos – activează un

canal pt. clorură în membrana neuronilor prin fosforilare.
- intervine în mod hotărâtor în funcţionarea ţesuturilor în care degradarea glucidelor
joacă un rol important, de exemplu ţesutul nervos, miocardul.
- favorizează conversiunea glucide-lipide. În absenţa tiaminei se acumulează în
ţesuturi şi în plasmă acid lactic, acid piruvic şi alţi -cetoacizi cu efecte toxice
(acidoză).
- creşte concentraţia pentozofosfaţilor în eritrocite.
- intervine şi în metabolismul funcţional al sistemului nervos prin favorizarea formării
acetil-colinei (mediator chimic în transmiterea influxului nervos).
+ + + C H -
C C O O +
+ 3
N - H N N
O
+ H + -
H S S C H C S
3
-
C O O
O H

C O
2

+
N N

+ S-acetil-
lipoil
H S C H C S
acid 3

lipoic O H

a ld e h id a c tiv @
( le g a t@ d e T P P )
Carenţa
• Adultul : cca 2 mg/zi.
• Necesarul creşte paralel cu un aport ridicat de glucide, în sarcină şi
alăptare, în creştere, în stări patologice ca boli nervoase, alcoolism,
boli infecţioase, etc.
• O formă de hipovitaminoză este sindromul Wernicke, cu
fenomene de encefalopatie cu fenomene psihotice – asociată mai
ales cu abuzul de alcool şi de narcotice.
• Carenţa, în forma completă constituie boala beri-beri. Cuprinde:
– tulburări neurologice (nevrite ale nervilor periferici, areflexie,
astenie) cauzate de fenomene degenerative;
– tulburări miocardice (cardiopatie), până la insuficienţă cardiacă;
– edeme, în formele "umede" de beri-beri.
• La alcoolici evoluează cu polinevrită, crampe dureroase în
membrele inferioare, tulburări senzitive, motorii.
•
• Antivitamine B1 sunt 4-hidroxitiamina şi sulfatiazolul.
• În carnea crudă de crap există enzima tiaminaza, produsă şi de
flora bucală şi intestinală la unii indivizi, care scindează legătura
metilenică, separând cele două nuclee ale vitaminei B1.
Vitamina B2 (riboflavina, lactoflavina)
(rol central în metabolismul energetic)

Structură chimică
Este un pigment galben,
fluorescent. fiind
constituită dintr-un
heterociclu izoaloxazinic
(conţinând 4 atomi de
azot), dimetilat în poziţiile
6 şi 7 şi la care este
substituit, în poziţia 9, cu
un radical ribitil.
Metabolism
• Riboflavina se absoarbe ca atare; în peretele mucoasei intestinale
este fosforilată conform reacţiei:
flavokinaza (Mg2+)
riboflavina + ATP FMN + ADP

• FMN - flavinmononucleotidul este forma fosforilată a vitaminei B2

- riboflavin–5'–monofosfat. Circulă în plasmă în această formă.
• FAD – flavinadenindinucleotid se sintetizează în diferite ţesuturi
prin legarea la FMN a unui rest AMP:

FAD-sintetaza (Mg2+)
FMN + ATP FAD + PPa
FMN - adeniltransferaza

• Unii hormoni (T3,T4, ACTH-ul), medicamente (clorpromazina), factori

nutriţionali, afectează conversia riboflavinei în FMN sau FAD.
 NH2

N N

N N
O
O CH2
H H
O P OH

O H H
OH OH
O P OH

O
fl a v i n a d e n i n
d i n u c l e o t i d , F AD C H2

H C OH
flavinmo- D-ribitol
nonucleo- H C OH
tid, FMN
ribo- H C OH
flavina
H CH

H3C N N O
8 9 1 2
7
6 3
5 10 4 N izoaloxazina
H3C N H

O
Rol biochimic şi fiziologic
• FAD şi FMN - formele active biologic.
• sunt grupări prostetice (se leagă strâns) pentru o serie de enzime
oxido-reducătoare.
• Unele conţin şi ioni metalici (Mo, Cu sau Fe) ca şi cofactori
adiţionali, fiind metalo- flavoenzime.
• În procesul enzimatic componenta izoaloxazinică intervine ca sistem
oxidoreducător reversibil, la nivelul N1 şi N10.
• Forma oxidată poate fi redusă atât de un electron cât şi de doi
electroni
H
1
N N N

+ e- + H + + e- + H +
10
N N N

H H
 NADH–dehidrogenaza (FMN),
succinat–dehidrogenaza (FAD),
acil–CoA–dehidrogenaza (FAD),
α–glicerofosfat–dehidrogenaza (FAD),
aminoacid–oxidaza (cu FAD sau FMN), etc
HOOC-CH2-CH2COOH + Enz-FAD 
HOOC-CH=CH-COOH + Enz-FADH2

• Formele reduse, FMNH2 şi FADH2 sunt reoxidate de sisteme cum ar fi

coenzima Q, oxigenul molecular:

FADH2 + O2  FAD + H2O2

catalază
H2O2 H2O + ½O2
• În retină există o concentraţie remarcabilă de riboflavină, cu rol în procesul
vederii.
• rol fundamental în realizarea respiraţiei în toate celulele (în procesul
oxidării substanţelor prin dehidrogenare);
• de aceea ea intervine în procesul de creştere şi reproducţie.

Carenţa
• Necesarul zilnic este de 1-2 mg
• acoperit din alimente şi prin aportul florei intestinale,
• nu poate fi precizat un tablou specific al carenţei vitaminei B2 la om.
• Simptomatologia este cea observată la indivizii policarenţaţi.
• deficienţa se manifestă prin
– Inflamarea buzelor (cheilită), descuamarea şi inflamarea limbii
– Dermatită cu seboree
– crampe musculare, modificări cutanate, predispoziţie la infecţii, hipoglicemie,
depresii nervoase, etc.
• Datorită sensibilităţii sale la lumină, deficienţa de riboflavină poate să apară
la copiii nou-născuţi cu hiperbilirubinemie care sunt trataţi prin fototerapie

Sursa principală de riboflavină: lapte şi produse lactate

• Fiind colorată în galben – se foloseşte ca aditiv alimentar
 Vitamina PP (nicotinamida, niacina, vit. B3)

Nu este propriu zis vitamină, organismul poate sintetiza forma sa

activă NAD din triptofan (necesită B2 şi B6)
Surse: carne, ficat, rinichi, inimă, ouă, drojdie (), nuci, legume şi fructe
(). Niacina din cereale nu este biologic disponibilă.
Structură chimică
Vitamina PP este amida acidului –piridincarboxilic (provitamina)

O O
43 C
C 5
6 NH2
OH 1 2
N N
Acid nicotinic Nicotinamida
(acid -piridincarboxilic) ( -piridincarboxilamida)
Metabolism
• Acidul nicotinic este sintetizat de plante, microorganisme
(bacterii).
• Unele animale, chiar şi omul pot realiza sinteza formei
active (NAD+) folosind ca precursor triptofanul
• este absorbită intestinal şi transportată sanguin la
organe.
• Acidul nicotinic se poate transforma în amidă în ficat,
creier, rinichi, în prezenţa unor donori de NH3 ca Asn şi
Gln.
• Forma activă a vitaminei este NAD+ sau NADP+.
• NAD+ poate fi fosforilat cu ATP, formând NADP+, în
prezenţa unei kinaze.
• O fosfatază acţionează în sens invers.
• atât nicotinamida cât şi acidul nicotinic se elimină în
urină, în majoritate ca derivaţi metilaţi (N–metil-
nicotinamidă) şi în mică măsură ca produs de oxidare.
 NH2
N
N
O
N N
C
+ NH2 R = H în NAD+
O O
N
H H R = PO2-3 în NADP+
CH2 O P O P O CH2 O

OH OH H H
OH OH
H H H H
O
OH OR

Cele două nucleotide, în stare

liberă absorb in UV, (maxim la
260 nm).
Formele reduse (NADH,
respectiv NADPH) prezintă al
doilea maxim la 340 nm.
 determinari biochimice
prin testul optic
Rol biochimic şi fiziologic
NAD+ sau NADP+, intervin ca şi coenzime pentru unele dehidrogenaze,
respectiv oxidoreductaze în metabolismul glucidic, lipidic, protidic.

Enzima Coenzima Reacţia enzimatică

lactat dehidrogenaza NAD+ Piruvat  lactat
alcooldehidrogenaza NAD+(P) alcool etilic 
acetaldehidă
aldehiddehidrogenaza NAD+(P) acetaldehidă  acid acetic

gliceraldehidă–3P NAD+ gliceraldehidă–3P  1,3–

dehidrogenaza difos­fo­glicerat
glucozo–6P NADP+ glucoză–6P  6–
dehidrogenaza fosfoglucono­lactonă
izocitrat dehidrogenaza NAD+ izocitrat  –cetoglutarat
malat dehidrogenaza NAD+ malat  oxalacetat
• Dehidrogenazele piridinice funcţionează anaerob, nucleotidele
piridinice vor fi reoxidate cedând hidrogen unor alte substraturi sau
nucleotide flavinice.
• NADPH oferă hidrogen pentru procesele biosintetice reductive
(sinteză de acizi graşi, colesterol, etc.).
• NADH furnizează echivalenţi reducători şi etapei finale a oxidării
celulare, adică lanţului respirator mitocondrial.
H
H H
C ONH2 C ONH2
+ 2H
+ H+
+ - 2H
N N

R R

• Formele reduse servesc ca partener în reacţiile de hidroxilare

microzomale:

S–H + O2 + NAD(P)H + H+  S–OH + H2O + NAD+(P)

• NAD este donor deADP-riboză în reacţii de ribozilare a proteinelor
(mecanism de reparare a ADN)
• Vitamina PP mai are
– efect vasodilatator, mai ales în jumătatea superioară a corpului,
– stimulează secreţia gastrică,
– inhibă sinteza colesterolului.
• Acidul nicotinic, dar nu şi nicotinamida, este utilizat terapeutic
pentru hiperlipidemii - scăderea colesterolului plasmatic – este
inhibat fluxul de acizi graşi liberi din ţesutul adipos şi ca urmare
scade şi concentraţia fracţiilor lipoproteice VLDL, IDL şi LDL.
Carenţa
• Necesarul: 14-25 mg/24 ore; se poate exprima şi în triptofan, ştiind că 60
mg Trp echivalează cu 1 mg nicotinamidă.
Carenţa îmbracă aspecte caracteristice pelagră (pluricarenţe vitaminice, mai
ales PP şi B6, precum şi de triptofan).
– Malnutritie (porumb) din care niacina se absoarbe foarte puţin.
– leucina (cum este sorgul)  deficit de niacină, datorită inhibiţiei a unei
enzime implicate în sinteza NAD+ din triptofan.
– B6 este necesară sintezei de NAD
– medicamente ca isoniazida, sindroame carcinogene maligne în care
triptofanul este dirijat spre producerea de serotonină, boala Hartnup, în
care este afectată absorbţia intestinală a triptofanului,
Pelagra se manifestă prin "triada DDD":
• dermatită: pigmentaţie brună, tegumente aspre cu eritem, mai ales în
locurile expuse razelor solare;
• tulburări digestive (stomatită, glosită, gastrită, enterită cu diaree);
• tulburări nervoase (delir, halucinaţii, demenţă).

Excesul de vitamina PP, determină stări toxice, explicate prin consumul de

metionină (la metilarea ce survine în cursul metabolizării).
- dilatarea vaselor sanguine
- iritaţie cutanată + roşeaţă
- afectarea ficatului
 Vitamina B5 (acidul pantotenic)
Structură chimică
• Este compusă din -alanină şi acid pantoic (acid ,–dihidroxi-,'–
dimetilbutiric) legaţi peptidic

Surse: carne, brocoli, avocado, cereale integrale (în orice aliment)

Metabolism
• Este absorbit intestinal.
• este fosforilat cu ATP, formând 4'–fosfopantotenat. La acesta se ataşează
prin legătură peptidică cisteamina  4'–fosfopantoteina, grup prostetic
atât pentru CoA cât şi pentru proteina transportoare de acil (PTA) - parte
componentă a enzimei acid-gras sintetaza ce catalizează sinteza acizilor
graşi.
• Coenzima A (CoA) se obţine prin ataşarea la 4'–fosfopantoteină a unui rest
3',5'–ADP
 SH

C H2
cisteamina
C H2

NH

C O

C H2
 -alanina
C H2
4-fosfo-
NH
pantoteina
C O

H C OH acid
pantotenic
H 3C C CH3
acid Coenzima A (CoA)
pantoic C H2

HO P O

O NH2

HO P O
N N
O
O
H2 C N N
3' ,5' - ADP H H

H H
O OH

PO3H 2
Rol biochimic şi fiziologic
• activare şi transfer al resturilor acil, prin formarea unei legături
macroergice la nivelul restului tiol

ATP AMP PPa O

CoA SH

R C OH
CoA S
~C R

• CoA participă la reacţii în ciclul citric, oxidarea acizilor graşi, sinteza

colesterolului, acetilcolinei, fosfolipidelor, hormonilor steranici,
hemoglobinei, reacţii de acetilare (de exemplu a medicamentelor);
• Acetilarea sau acilarea unor proteine implicate în transmiterea
celulară a semnalelor;
• Reglarea activităţii enzimatice prin acetilare (acilare) - dezacetilare
• PTA participă la sinteza acizilor graşi.

• Prin participarea la procese metabolice importante (metabolism

glucidic, lipidic, protidic), acidul pantotenic este indispensabil creşterii
şi dezvoltării celulare.
Carenţa
• Foarte rară, datorită prezenţei în mai toate tipurile de alimente.
Necesar zilnic aprox. 5 mg

• Simptome: cele policarenţiale B

– Oboseală
– Iritabilitate
– Amorţeală, parestezii, crampe musculare
– Hipoglicemie
– Crampe abdominale, diaree, etc
 Vitamina B6 (piridoxina, adermina)
Structură chimică
• Este un derivat al piridinei, substituit în
poziţia 2 cu metil, în 3 cu hidroxil, în 5 cu
hidroximetil şi în 4' cu un radical variabil

Metabolism
Se sintetizează în celulele vegetale şi microorganisme, îndeosebi cele
intestinale (E. coli).
• Se absoarbe în intestin.
• În cursul digestiei are loc o hidroliză a esterilor fosfaţi.
• Multe ţesuturi conţin enzima piridoxal–kinaza, care catalizează
fosforilarea cu ATP a formelor nefosforilate ale vitaminei la hidroximetilul din
poziţia 5
• B6 fosforilată reprezintă grupul prostetic (cofactor enzimatic stabil) al unor
enzime specifice.
• B6 se elimină prin urină, lapte, lichid sudoral, mai ales ca acid 4–piridoxilic,
dar şi ca atare.
Rol biochimic şi fiziologic
• Formele active ale vitaminei sunt piridoxal–fosfatul (majoritar), dar şi
piridoxamin–fosfatul.
• este grup prostetic pentru unele enzime active în metabolismul
aminoacizilor:
a) decarboxilaze de aminoacizi (exemplu histidin decarboxilază):
R CH C OOH R CH2 NH2 + C O2

NH2
Amina
b) transaminaze de aminoacizi (exemplu GOT, GPT):
R1 CH C OOH + R 2 C C OOH R1 C C OOH + R 2 CH C OO

NH2 O O NH2

c) desulfhidraze de aminoacizi (enzime de transsulfurare, exemplu

cistein desulfhidraza în conversia metionină - cisteină):
HOOC CH CH2 CH2 SH + HO CH2 CH COOH

NH2 NH2
HOOC CH C H2 C H2 OH + HS C H2 CH C OOH

NH2 NH2
 d) aminoacid - deshidrataze (exemplu serin deshidrataza):
H2C CH C OOH H2C C C OOH
-H2O
OH NH2 NH2
+ H 2O
H3C C COOH H3C C COOH
spontan
NH O

- PLP este un cofactor în biosinteza a cinci neurotransmițători importanţi:

serotonina, dopamina, epinefrina, norepinefrina, și acidul gama-
aminobutiric (GABA).

- PLP este de asemenea implicată în sinteza histaminei.

- Selenometionina este sursa primară din alimente pentru seleniu. PLP este
necesară ca un cofactor pentru enzimele care permit seleniului din alimente să
fie utilizat. PLP asemenea joacă rol de cofactor în eliberarea seleniului din
selenohomocisteină pentru a produce acid selenhidric, care poate fi apoi utilizat
pentru a încorpora seleniu în selenoproteine.
• PLP este necesar pentru conversia triptofanului la niacină, așa
că statusului scăzut de vitamină B6 afectează acesstă transformare

• PLP este necesară pentru sinteza sfingolipidelor (ceramide în

special)

• Piridoxal–fosfatul este grup prostetic (legat peptidic la o grupare –

aminică de la un rest de lizină) pentru enzima fosforilaza. Aceasta
catalizează hidroliza glicogenului, cu specificitate pentru legăturile
1 4 glicozidice.

• Piridoxal-fosfatul detaşează complexul hormon steroid –

receptor, ataşat la ADN, oprind acţiunea acelui hormon. În carenţa
de B6 creşte sensibilitatea la acţiunea acestor hormoni (ex. creşte
sinteza de albumină)

• B6 - stimularea absorbţiei aminoacizilor, sinteza porfirinelor (d-

aminolevulinat sintetaza), a hematopoezei

• Intervine în dezvoltarea celulelor tumorale.

• Este sedativ slab al sistemului nervos central.

Carenţa
• Necesarul zilnic este de 2 – 3 mg.
• Deficienţa poate apărea în alcoolism cronic, sarcină, la copilul mic, în insuficienţă
renală cronică (este inhibată piridoxal–kinaza) sau la unele boli genetice datorită
capacităţii reduse a apoenzimelor de a lega piridoxal–fosfatul.
• Sindromul clinic clasic pentru deficit de vitamina B6 este o dermatită seboreică:
erupţii, glosită atrofică cu ulcerații, cheilită unghiulară, conjunctivită, intertrigo, și
simptome neurologice de somnolență, confuzie, și neuropatie (din cauza
afectării sintezei de sphingosine) și anemie sideroblastică (ca urmare a afectării
sintezei hemului - –aminolevulinat–sintetază (enzimă B6 dependentă) implicată
în sinteza porfirinică, deci şi a hemului (deşi există Fe disponibil)).
- tulburări ale metabolismul nervos, cu excitabilitate crescută (crize
epileptiforme); cauza constă într-un deficit de glutamat decarboxilază, urmată de
scăderea acidului –aminobutiric (GABA) în creier.
- La adult pot exista şi distrofie musculară, nevrită, vărsături.
Diagnosticul carenţei
- în degradarea triptofanului apar defecte, cu eliminarea acidului xanturenic în
urină.
- scade concentraţia acidului 4–piridoxilic în urină.

Excesul de B6 (2 – 7 g/zi) cauzează neuropatie senzorială, dificultate la mers

> 200 mg/zi – asociere cu alterări neurologice
Limita tolerabilă: 100 mg/zi (SUA)

Antivitamină B6 este 4-dezoxipiridoxina.

 Acidul folic
(acidul pteroilglutamic, vitamina Bc, B9, folacina)

• folacină - acidul folic şi substanţe înrudite, care prezintă aceeaşi

activitate biologică cu acidul folic
Structură chimică
constituit din acid p–aminobenzoic
legat amidic de un rest de
acid glutamic şi de
un nucleu pteridinic.

Poate apărea şi ca derivate poliglutamice

Metabolism
• majoritatea microorganismelor sunt apte de sinteză, inclusiv cele ale
florei intestinale
• În intestin, conjugatele poliglutamice sunt hidrolizate la acid folic
(acid pteroil monoglutamic) de către enzime specifice,
• Acidul folic se absoarbe la nivelul mucoasei intestinale, fenomen
favorizat de prezenţa vitaminei B12 şi vitaminei C.
• În ser, 66 % din substanţă se găseşte legată de proteine.
• În organism se concentrează în ficat, rinichi, splină.
• Majoritatea acidului folic este redus în celulele intestinale la acid
tetrahidrofolic (FolH4) în prezenţa enzimei folat reductaza, care
utilizează NADPH sau vitamina C ca donor de echivalenţi
reducători.
• Tetrahidrofolaţii poliglutamici sunt, probabil, coenzimele funcţionale
în ţesuturi.
• Acidul folic se elimină, atât pe cale urinară şi, mai ales, pe cale
intestinală.

• Inhibitor al sintezei este methotrexatul (citostatic de sinteză) –

inhibă folat reductaza.

• Antibacteriene şi antipaludice sunt : trimetoprim şi pirimetamina

Rol biochimic şi fiziologic
• Acidul tetrahidrofolic (FolH4) este forma activă a vitaminei,
constituind "coenzima F",
• cu rol în activarea şi transferul unor grupări cu un atom de carbon
(unităţi monocarbon): metil, metilen, metinil, formil, formimino.
• Se porneşte de la formiat (activat prin ATP) şi FolH4, cu formare
de formil–FolH4. În prezenţa unor reductaze specifice se face
trecerea la celelalte forme.
• În legarea unităţilor monocarbon sunt implicaţi N5 şi N10.
FolH4  formil-TH4

Sinteză baze
purinice
• intervine atât în metabolismul bazelor purinice cât şi al celor pirimidinice

  rol în sinteza acizilor nucleici (sinteza timinei), în reglarea creşterii şi

reproducerii celulare (a celor cu multiplicare intensă).

• Intervine în sinteza derivaţilor porfirinici (ex. hem), de aceea rolul său se

manifestă mai ales în privinţa producerii şi maturării celulelor sanguine
(hematii, dar şi leucocite, trombocite)

• Pentru metilarea secvenţelor CpG din ADN – insuficienta metilare poate

conduce la cancer (colorectal) ???? (la persoanele cu polipi are efect
invers)

• Scade incidenţa de defecte de tub neuronal – spina bifida – daca este

suplimentat aportul de acid folic în perioada de sarcină

• Intervine, alături de vitamina B12 în unele sinteze de aminoacizi (ex.

metionina – cisteina, glicina – serina, histidina, acid glutamic).

• Colina este donor de grupare metil transferată cu FolH4

• Preparate farmaceutice: leucovirina – conţine acid folinic : 5-formil-

tetrahidrofolat – mai stabil decât acidul folic
Carenţa
• Necesarul este acoperit, în parte, pe seama sintezei realizată de flora intestinală
şi, în mai mică parte, prin aport alimentar (100 - 600 g/zi).
• Necesarul este crescut în sarcină şi alăptare, la sugari, la alcoolici, în caz de
malabsorbţie intestinală, la bolnavii cu anemie hemolitică sau cancer cu evoluţie
rapidă, ciroză.

Carenţa se manifestă prin

- anemie gravă, de tip megaloblastic-macrocitar.
- o stare de trombocitopenie, leucopenie, glosită, alterări ale mucoasei gastro-
intestinale,
- creşte conţinutul în homocisteină  ateroscleroză, tromboză, hipertensiune

Suplimentarea cu acid folic în carenţa de B12 poate provoca alterări ireversibile

ale nervilor.
Există un antagonism între acidul folic şi anticonvulsivele utilizate în epilepsie.

Diagnosticul carenţei
- testul de încărcare cu histidină - este blocată transformarea acidului
formiminoglutamic în Glu, cu eliminarea unei cantităţi mari de acid
formiminoglutamic în urină.

Antivitamine folinice sunt acidul 4-aminofolic, ametopterina, acidul p-aminobenzoic.

 Vitamina B12
(cobalamină, factor antipernicios, factor extrinsec, corinoide)
• un grup de compuşi cu structură asemănătoare - B12a, B12b, B12c şi
B12d corinoide
• Nu există în regnul vegetal, de unde şi posibilitate de apariţie a carenţei
la vegetarieni.
• Este sintetizată doar de unele bacterii şi ciuperci.
• Se găseşte în special în carnea şi produsele lactate de la rumegătoare.
• Este stabilă la încălzire
• În cursul separării vitaminei B12 din culturi de Streptomices sau din ficat
se adaugă ioni cian,  6-a legătură coordinativă a cobaltului central să
fie o funcţie –CN (cian). În acest caz produsul poartă numele de
cianocobalamină.
• Funcţia –CN poate fi însă înlocuită printr-o moleculă de apă
(aquacobalamină), printr-o funcţie hidroxil (hidroxicobalamină), dar se
poate trece şi la nitrit, clorură sau sulfat, fără modificări importante ale
activităţii vitaminice.
• Aquacobalamina pare să reprezinte forma fiziologică de depunere a
vitaminei în ficat.
• Derivatul cianic, precum şi ceilalţi derivaţi par să nu existe în natură ci
sunt artefacte tehnice. Au totuşi activitate terapeutică eficientă căci în
organism, oricare dintre aceste forme se poate transforma în coenzimă.
Metabolism
• Sucul gastric şi pepsina eliberează cobalamina din complexele sale
din alimente.
• În salivă se excretă cobafilina (proteină) care leagă cobalamina.
• În duoden cobafilina este hidrolizată şi eliberează cobalamina
• Cobalamina activă se absoarbe intestinal în ileonul terminal (în mică
măsură în intestinul gros) sub forma unui complex cu o glicoproteină
cu specificitate absolută pentru B12 şi secretată de mucoasa gastrică,
numită "factor intrinsec" (Castle).
  B12 mai este numită şi factor extrinsec.
• În intestinul gros, flora microbiană produce zilnic 10 - 15 g vitamină
B12, cantitate care se absoarbe parţial.
• După desprindere de factorul intrinsec, vitamina B12 trece în circulaţia
portală, unde se leagă de o proteină plasmatică transportoare, numită
transcobalamina II.
• În ţesuturi se eliberează ca hidroxicobalamină.
• În ficat este legată de o altă proteină, transcobalamina I.
• Este secretată într-o mică proporţie în bilă, urmând un circuit
enterohepatic.
• Excesul se elimină prin urină.
Forme active ale cobalaminei
• În ţesuturi cobalamina este transformată în metil–cobalamină (Me–
Cob) (forma circulantă majoră) şi 5'–dezoxiadenozil–cobalamină
(Adz–Cob) (forma predominantă în hepatocit).
FADH2 reductază
Cobalamină (Co+3) Cobalamină (Co+)

Cob(+) + ATP 5’-Adenozil-Cob + PP + P

Cob(+) + S-Adenozil-Met Metil-Cob + S-adenozil-hCis

 Rol biochimic şi fiziologic
• Necesarul zilnic - 2 - 3 µg
• formele active sunt coenzime ale unor enzime ce funcţionează în
metabolismul grupărilor cu un carbon.
Se întâlnesc trei tipuri de reacţii:
a) de rearanjament intramolecular - Adz–Cob - transmetilaze
- acizilor graşi cu număr impar de carbon
- unii aminoacizi (leucin aminomutaza)
 metilmalonil–CoA. Sub acţiunea unei mutaze
cobalaminice mitocondriale este transformat în succinil–CoA

CH3 CH2 COO

metil - malonil
H C COO CoA - mutazã H C H
Valina
(Adz - Cob)
Izoleucina C S CoA C S CoA
Ac. graşi cu
Nr impar de C O O
metil - malonil - CoA Succinil - CoA
 b) reacţia de reducere de la ribonucleotid la
dezoxiribonucleotid.
Participă tot Adz–Cob.
O Bază azotată O CH2 O Bază azotată
P P O CH2 P P

Ribonucleotid reductaza

OH OH OH H
Nucleotid difosfat Dezoxinucleotid difosfat

c) reacţii de metilare. Participă Me–Cob şi necesită prezenţa Metil–FolH4

Sinteza metioninei din homocisteină – enzima metionin sintetază
 Metil - FolH4 HS (CH2)2 CH COO S - adenozil
homocisteină
NH3+
Homocisteină

Metionin (CH3)
Formil - FolH4 sintetază
(Me - Cob)

S - adenozil
CH3 S (CH2)2 CH COO metionină
Unit. monoC FolH4
NH3+ ATP
metionină Transfer de metil
în biosinteza de ADN,
catabolism ARN, creatină, colină, etc
Ser, His, Trp

Biosinteză proteine
Rolul fiziologic
• rol general de factor de creştere, manifest la animalele tinere (în
legătură cu rolul său anabolic în sinteza proteinelor şi cu rolul pe care îl
are, în formarea acizilor nucleici).
• rol în dirijarea hematopoiezei, prin reglarea apariţiei formelor mature
ale seriei roşii.
• rol în sinteza colinei  prevenirea infiltraţiei grase a ficatului (acţiune
lipotropă).
• Metilarea resturilor de arginină din proteina bazică din mielină
(necesită şi metionină şi acid folic) - carenta de B12 din anemia
pernicioasă duce la degenerescenţa ireversibilă a măduvei osoase,
neuropatii
Carenţa
• se datorează:
– defectului de producere a factorului intrinsec (anemie
pernicioasă - Biermer, în atrofia de mucoasă gastrică,
– rezecţii gastrice extinse, până la totală),
– defectului grav de absorbţie, cu caracter general (sindrom de
malabsorbţie) sau special (în ileita terminală, rezecţie de ileon
terminal);
– infestaţiei cu Botriocephalus latus (parazit intestinal, consumator
de vitamina B12).

• Manifestarea principală priveşte, la om, sistemul eritropoietic,

sistemul nervos, mucoasa bucofaringiană.
– anemie gravă, cu apariţia unor forme nucleate tinere
(megaloblaşti), în proporţie mare, în măduvă, dar chiar şi în
sângele periferic - anemie pernicioasă
– Neuropatii, degenerescenţa ireversibilă a măduvei osoase
– evoluţia sa gravă, spre exitus.
– Cantităţi foarte mici de vitamina B12 (chiar 1 microgram zilnic),
administrată intramuscular modifică esenţial tabloul, ameliorarea
instalându-se foarte repede.
Diagnosticul carenţei
• examenul hematologic periferic şi medular
• Scăderea concentraţiei sanguine a vitaminei B12 sub 0,004
microgr./100 ml
• administrarea de vitamină B12 cu Co radioactiv şi urmărirea
eliminării urinare (testul Schilling).
• eliminarea urinară crescută (de 10 - 20 de ori normalul) de metil-
malonat
 Vitamina C
(acid ascorbic – acid dehidroascorbic)
Structură chimică
–lactona acidului L–gulonic (2,3–dienol)

O O
1 C C

2C OH C O
O -2H O
3 C OH C O HO
+2H CH2OH
4 C
H C H C O O
5 H H
HO C H HO C H
HO O
6 CH CH2OH
2OH
Acid ascorbic Acid dehidroascorbic Acid ascorbic
(forma redusă) (forma oxidată) (forma ionizată)
Metabolism
• se absorb aproape în totalitate (transport activ), ca şi glucidele simple în intestin
şi sunt distribuiţi extra- şi intracelular. Fracţia absorbită depinde de aport (70 –
90% la aport normal)
• În celule este prezent mai ales ca acid ascorbic, acidul dehidroascorbic suferind
o reducere.
• Se elimină mai ales urinar ca atare (pragul renal este de 1,3 -1,5 mg%) precum
şi ca produşi de catabolizare, mai ales acid oxalic. T1/2 – 30 minute.
• Țesuturile biologice care acumulează peste de 100 de ori nivelul din plasma
sangvină de vitamina C sunt: glandele suprarenale, hipofiza, timus, corpus
luteum, și retina. Ţesuturile cu 10 până la 50 ori concentrația prezentă în plasma
sanguină includ creier, splină ,plămânul, testiculele, ganglioni limfatici, ficat,
tiroida, mucoasa intestinului subţire, leucocite, pancreas, rinichi, și glandele
salivare.

Rol biochimic şi fiziologic

- sistem redox într-o serie de procese biochimice.
- Reducerea acidului dehidroascorbic la acid ascorbic - enzime specifice,
NADPH dependente.
- intervine în reacţii de dioxigenare (cu participarea Fe2+ şi O2), de hidroxilare
(enzime cu Cu sau Fe) conform reacţiei generale:

R–H + acid ascorbic + O2  R–OH + acid dehidroascorbic + H2O

• hidroxilarea prolinei şi lizinei la hidroxiprolină şi hidroxilizină în sinteza
colagenului, a osteocalcinei şi a complementului.
• În activarea unor factori de coagulare
• Modificarea posttranslatională a proteinei C

• în degradarea tirozinei, oxidarea p–hidroxifenil–piruvatului la

homogentizat Următoarea treaptă este catalizată de homogentizat
dioxigenaza, enzimă ce conţine Fe2+ şi care necesită, de asemenea, acid
ascorbic.

• la sinteza (la faza de hidroxilare) noradrenalinei din dopamină.

• în sinteza hormonilor steroizi
• la sinteza acizilor biliari, la faza iniţială de 7–hidroxilare
• la reducerea dihidrobiopterinei la tetrahidrobiopterină (forma activă).
• În sinteza carnitinei

• absorbţia fierului; Intervine şi la trecerea ionilor Fe3+ de pe transferină pe

apoferitină, pentru a da feritina, favorizând constituirea formei de
depozitare tisulară a fierului.
• La hidroxilare resturilor de glicină de la capătul C terminal al unor
hormoni peptidici (peptidilglicin hidroxilaza)

• Antioxidant – reduce formele radicalice ale oxigenului

• antioxidant general, solubil în apă  un efect protector
faţă de alte vitamine ca tiamina, riboflavina, acidul
pantotenic, biotina, acidul folic, vitamina E.

• Poate inhiba formarea nitrozaminelor în timpul digestiei.

• La rândul său, vitamina C este protejată de agenţi

reducători ca glutationul şi cisteina

• vitamina C este necesară în procesul de creştere, pentru

integritatea tegumentelor, în buna funcţionare a
aparatului cardio-vascular.

• Are rol în procesele de apărare imunitară, în mărirea

rezistenţei la efort, în hematopoieză.
Carenţa
• Deficitul de durată (4 - 5 luni)  scorbut.
– fragilitate capilară (manifestată sub aspectul unor
hemoragii subcutanate, gingivale, în articulaţii, muşchi),
– alterări ale ţesutului conjunctiv (cu modificări
osteoperiostale, tulburări de creştere şi rarefieri osoase,
mobilizarea dinţilor, tegumente aspre, distrofice).
– Evoluţia bolii este spre exitus, în cazul în care nu se
intervine cu medicaţie de suplinire.
• deficitul latent  fatigabilitate, predispoziţie spre infecţii,
gingivită
• Necesarul este de 30 mg vitamina C pe zi la sugar şi 70 (90)
mg la adult;
• necesarul creşte la gravide şi în cursul lactaţiei, în cursul
efortului fizic şi psihic, în stări febrile (prin catabolism crescut).
 Biotina (vitamina H)
• Se găseşte fie liberă, fie legată de lizină (biocitina) sau de o
proteină specială.
Structură chimică
ciclu tetrahidrotiofenic condensat cu unul tetrahidroimidazolic
şi un lanţ lateral - rest de acid valerianic în –biotina şi de
acid izovalerianic în –biotina
O O

HN NH HN NH
C H3
HC CH CH HC CH
C H3
H2C CH CH C OOH H2C CH ( C H2) 4 C OOH
S S
Metabolism
• În intestin biotina este eliberată din combinaţiile sale de către o
biotinază pancreatică.
• Se acumulează, în cantităţi mici, în ficat şi rinichi
• excesul se elimină urinar.
• În albuşul de ou crud există o glicoproteină, avidina, care leagă
foarte puternic biotina, ne mai permiţând absorbţia acesteia. Avidina
este termolabilă şi biotina poate fi, astfel eliberată (sau evitată
legarea) prin încălzire. Albuşul de ou crud, pe această cale, poate
determina carenţă de biotină şi la om.

Rol biochimic şi fiziologic

• grup prostetic pentru enzime ce catalizează reacţii de carboxilare.
• Biotina este ataşată la proteina - enzimă cu legătură peptidică la –
amina dintr-un rest de lizină.
• are rol în fixarea, respectiv transferul CO2 pe un substrat. Faza
necesită ATP (furnizor de energie), Mg2+ şi acetil-CoA (ca efector
alosteric).

biotin-Enz + HCO3- + ATP  ADP + Pa

R-S–H + CO2–biotin–Enz  R-S–COOH + biotin–Enz
 Biotina intervine în metabolismul:
- acizilor graşi,
- aminoacizilor,
- în reglarea ciclului citric.
Are rol reglator în ciclul celular servind la biotinilarea unor
proteine nucleare cheie

Enzima Reacţia catalizată

Piruvat–carboxilaza piruvat + CO2  oxalacetat

Acetil–CoA–carboxilaza acetil–CoA + CO2  malonil–CoA

Propionil–CoA– propionil–CoA + CO2  metil–malonil–CoA

carboxilaza
Metilcrotonil-CoA În catabolismul leucinei
carboxilaza
Carenţa
• Nu se cunoaşte la om
• necesarul de biotină (150 - 300 g/zi) este asigurat, în mare
măsură, prin sinteza realizată de flora intestinală.
• Cantităţi suficiente se găsesc în alimente (carne, gălbenuş de ou,
cereale, legume).

Carenţa provocată experimental (albus):

- dermatită, oboseală,
- dureri musculare,
- insomnii,
- tulburări EKG,
- anemie,
- hipercolesterolemie
 Vitamina P (Bioflavonoide - polifenoli)
• rezistenţa la rupere a vaselor mici, precum şi permeabilitatea lor
depinde de prezenţa unor substanţe existente în regnul vegetal (mai
ales în citrice), numite citrine, bioflavonoide sau vitamina P.
• Se crede că aceşti compuşi se găsesc în organismele animale, sub
forma unor complexe proteice.
• Li se contestă natura vitaminică, fiind socotite substanţe "de tip
vitaminic".

Structură chimică
• glicozizi.
• Agliconul este un polifenol - pigment flavonic
• componenta glucidică - glucoză, ramnoză sau ambele.
 OH O

Rutina: OH
OH

- agliconul quercitină
- un rest de ramno-glucoză OH
HO O

Hesperidina:
- hesperitol
- ramno-glucoză

Rol biochimic şi fiziologic

• În reacţii de oxido-reducere - antioxidanţi
• asigură permeabilitatea vaselor capilare şi reduce fragilitatea lor.
 Vitaminele liposolubile
• vitaminele A, D, E şi K.
• compuşi apolari, derivaţi de izopren.

• Sunt inactivate uşor de substanţele oxidante şi de radiaţiile

ultraviolete, în schimb sunt relativ stabile în condiţiile operaţiilor
culinare.

• digestia şi absorbţia lor decurg asemănător lipidelor, fiind necesară

prezenţa bilei şi a enzimelor specifice.

• Circulaţia limfatică şi sanguină se realizează fie prin încorporare în

fracţiuni lipoproteice, fie prin ataşare la o proteină specifică.

• Vitaminele A, D şi K se acumulează în ficat, iar vitamina E mai ales

în ţesutul adipos.
• La nivelul ţesuturilor suferă transformări specifice.

• Se elimină cu bila, unele urmând circuitul enterohepatic şi excretare

în fecale.
• Unii metaboliţi pot trece şi în urină.
 Vitamina A (retinoide, retinol)
Răspândire
• vitaminele A sunt prezente numai în produsele de origine
animală (ficat, untură de peşte, unt, lapte nedegresat,
gălbenuş de ou).
• Provitaminele (carotenii şi xantofilele) se găsesc în
regnul vegetal, in produse colorate verde închis, galben,
roşu (tomate, morcovi, ardei, în general în frunze).
Structura chimică a provitaminelor
• 40 de atomi de carbon.
• Conţin inele iononice şi un lanţ poliizoprenic.
• Ciclul –iononic este absolut obligatoriu pentru carotenii
care îndeplinesc funcţia de provitamine A.
• Dintre acestea fac parte –, –, şi –carotenii care sunt
hidrocarburi şi derivaţii lor oxigenaţi numiţi carotenoide
(xantofile).
 H C
3
C H C
3 3
H C C H 1 5
3 3

β - caroten 6
' H C C H
5 1 5 3 3
C H C H
3
C H
3

H C
3
C H C H '
3 3 4
H C C H '
1 5 5
3 3

α - caroten 1 5
'
H C C H
3 3
C H C H
3 3
C H
3

Ciclu - iononic

H C
3
C H C H
3 3
H C C H 1 5
3 3

γ - caroten '
1 5 H C C H
3 3
C H C H
3 3
C H
3

ciclu  - iononic Structură pseudo    iononă

Structura chimică a vitaminelor A
• Se cunosc vitaminele A1, A2, A3.
• sunt constituite din 20 atomi de carbon, dispuşi la un capăt
sub forma unui ciclu –iononic care, în poziţia 6, se continuă
cu un lanţ poliizoprenic.
• Vitamina A1 poartă numele de retinol.
• Vitamina A2 este 3–dehidroretinol
• Vitamina A3 prezintă o modificare a lanţului poliizoprenic.
• Activitatea biologică este diferită, vitamina A2 prezentând
40% din activitatea vitaminei A1 (retinol).
• pot exista diferiţi izomeri cis – trans.
• izomerii trans–total manifesta o biopotenţă ridicată faţă de
izomerii cis.
• Există anumite funcţii ale vitaminei care sunt condiţionate de
prezenţa izomeriei cis în poziţia 11 (vezi rolul de pigment
retinian)
• sunt active biologic şi aldehidele corespunzătoare (retinal,
dehidroretinal) precum şi derivaţii lor carboxilici (acid retinoic)
 CH2 OH CH O

Vita min a A1 (re tino l ) retinal (trans - total)

CH2 OH
COOH
3 Vita mi na A2 (3 - dehidroretinol)
4
acid retinoic
CH2

CH2 OH

Vitamina A 3

O HC

11 - cis - retinal
Metabolism
Conversia la vitamină are loc în celulele peretelui mucoasei intestinale, dar se
mai realizează şi în alte ţesuturi, mai ales în ficat
15 14'
R R  - caroten
14 15'

O2 carotinază

CH O
R
+ R
retinal O HC

NADH + H+ retinal
retinen reductază
(alcool dehidrogenază)

NAD+
R
CH2 OH HOOC
R
retinol acid retinoic
• Vitaminele A şi carotenii se absorb intestinal (lipaze, acizi biliari)
• În celula mucoasei intestinale o parte din caroteni sunt transformaţi
în vitamine A. În acest fel în plasmă există atât caroteni, cât şi
vitamine A.
• Cea mai mare parte din retinol este esterificat cu acizi graşi saturaţi
şi încorporat în fracţiunea lipoproteică a chilomicronilor. Acidul
retinoic se absoarbe în circulaţia portală.
• Retinolul se depozitează în ficat sub forma esterului cu acidul
palmitic de unde poate fi mobilizat prin hidroliza acidului palmitic
• Sunt transportate plasmatic legate de o proteină specifică
• Catabolismul nu este bine cunoscut. Se realizează conjugări cu
acizi glucuronici (acid retinil––glucuronic, acid retinal––glucuronic)
care asigură solubilizarea şi eliminarea prin urină.
• Carotinoidele neabsorbite intestinal, precum şi cele degradate, se
elimină în fecale.
• In alimente de origine animală se găsesc mai ales vitam A dar si
carotenoide.
• In alimentele vegetale sunt numai carotenoide.
• Exprimarea concentraţiei lor în alimente se face sub formă de
echivalenţi de retinol per gram (includ si vitam. şi provitam).
• Conversia caroten – retinol variază de la persoană la persoană
şi biodisponibilitatea carotenului în alimente variază
 Micrograme de echivalent de
Substanţă şi mediul în care se găseşte retinol
per microgram de substanţă

retinol 1

Beta-caroten, dizolvat în ulei 1/2

beta-carotene, în alimente 1/12

Alfa-caroten, în alimente 1/24

Gama-caroten, în alimente 1/24

Beta-criptoxantină, în alimente 1/24

Rol biochimic şi fiziologic
• Toate cele trei forme, retinol, retinal, acid retinoic, sunt biologic
active, dar îndeplinesc funcţii diferite.
• Retinolul poate satisface toate cerinţele vitaminei A.

Retinolul
• Retinolul este convertit la retinil-fosfat. Acesta pare că serveşte la
sinteza unor glicoproteine şi mucopolizaharide ca donor de
glicozil, într-un mod asemănător cu dolicol-fosfatul (glicoproteine,
necesare reglării creşterii normale, ca şi pentru secreţia de mucus
• Se presupune că are loc o izomerizare cis – trans a moleculei de
acid retinoic asemănătoare cu cea descrisă mai jos pentru
rodopsină.

Acidul retinoic
• Acidul retinoic controlează creşterea şi diferenţierea celulară
(ţesutului epitelial, nervos, osos) - mecanism tip hormoni.
• Animalele care primesc vitamina A numai sub formă de acid
retinoic îşi pierd capacitatea reproductivă şi vederea.
• Acţionează pe receptori specifici, respectiv pe receptori comuni cu
vit. D
  excesul de vit. A influenţează funcţionarea vit. D
• Retinolul ca şi acidul retinoic, se leaga de receptori
nucleari specific (RAR şi RXR).
• Complexul vitamină A-receptor se leagă apoi la ADN şi
reglează expresia genică, afectând sinteza unor
proteine implicate în reglarea creşterii, multiplicării şi
diferenţierii celulare - mecanism hormonal.

• Retinolul şi/sau acidul retinoic previn sinteza unor

forme de keratină cu masă moleculară mare. Absenţa
secreţiei de mucus (produs de multe tipuri de celule
epiteliale) duce la uscarea acestor celule, iar sinteza de
keratină în exces duce la formarea unei suprafeţe
keratinizate (cu aspect de copită), în locul unui epiteliu
umed, pliabil.
• retinolul şi/sau acidul retinoic sunt necesari pentru
sinteza transferinei, proteina de transport a fierului
Carenţa de vitamină A poate duce şi la anemie, cauzată
de mobilizarea defectuoasă a fierului din ficat
Retinalul

• Retinalul este implicat în procesul chimic al vederii, fiind

componentul cromofor al tuturor pigmenţilor vizuali cunoscuţi.
• Pigmenţii vizuali sunt alcătuiţi dintr-o proteină specifică şi o grupare
prostetică reprezentată de 11–cis–retinal.
• În celulele bastonaş, pigmentul vizual este rodopsina.
• 11–cis–retinal se leagă de proteina specifică opsină la nivelul unui
rest –aminic de lizină Rodopsina - are o capacitate mare de
absorbţie datorită structurii sale polienice.
• Rodopsina are rol în vederea nocturnă.
• Similar, în celulele cu conuri, a fost izolată iodopsina, cu rol în
vederea colorată.
• Sub acţiunea luminii are loc izomerizarea 11–cis–retinalului la
trans–retinal.
  modificări conformaţionale ale proteinei
  desprinderea cromoforului de opsină cu naşterea unui influx
nervos.
• La întuneric are loc izomerizarea în sens invers, rezultând 11–cis–
retinal, capabil să se unească din nou cu opsina pentru a regenera
rodopsina.
 nerv optic

sânge

semnal electric
retinen
reductaza
11 - trans - retinol 11 - trans - retinal opsina

izomeraza NADP
+ NADPH + H+ h
RODOPSINA
retinen
reductaza
11 - cis - retinol 11 - cis - retinal opsina

sânge
• carotenoizii luteină şi zeaxantină reduc riscul degenerării maculei.

• Vit. A este necesară desfăşurării normale a procesului creşterii şi

diferenţierii celulare.

• Intervine şi în reglarea activităţii osteoclastelor şi osteoblastelor.

• Vit A reduce efectul unor cancerigene, şi scad riscul la infecţii.

Rezistenţa scăzută la infecţii poate fi datorată keratinizării celulelor
din mucoasele tractului respirator, gastrointestinal, urogenital. În
aceste condiţii apar fisuri în membranele mucoaselor, permiţând
intrarea microorganismelor.

• Carenţa de vitamină A poate afecta şi sistemul imun.

 –Carotenul are un rol important ca antioxidant la presiuni parţiale

de oxigen mici, completând acţiunea vitaminei E, eficientă la
presiuni parţiale mari de oxigen. Are capacitatea de a neutraliza
radicali peroxidici liberi.
Carenţa
• Necesarul zilnic la adult este de 5.000 UI, la copii puţin mai redus (1UI =
0,344 g retinol sau 0,6 g –caroten). El creşte în sarcină, lactaţie,
pneumonie, nefrită, etc.
• Deficitul
- aport alimentar insuficient,
- defect în absorbţia lipidelor sau la convertirea carotenului în vit A.

• primul semn al deficitului  hemeralopie (scăderea acuităţii vizuale în

lumină crepusculară).
• La organismele tinere se constată tulburări ale creşterii şi osificării, iar
carenţa la gestante duce la malformaţii fetale
• Sensibilitate la bolile infecţioase

• Defectul privind funcţia de protecţie a epiteliilor

 xeroză – xeroftalmie - uscarea, sclerozarea apoi cheratinizarea
corneei  cecitate (orbire)
 hipercheratoză la mucoase si tegumente

Hipervitaminoza are efecte toxice – se acumulează în ţesuturi

• La copii se poate declanşa după 5 zile de administrare a câte 5000 UI/kg/zi.
 cefalee, anorexie, hepatosplenomegalie, prurit, încetarea creşterii.
• La adulţi  hipertensiune intracraniană cu cefalee, anorexie, greaţă,
uscarea şi descuamarea pielii, alopecie.
• Îngroşarea oaselor lungi, hipercalcemie, calcifierea ţesuturilor moi.
xeroderma

xerophthalmia
 Vitamina D (calciferol, vit. antirahitică)
Prehormoni D

Răspândire
• Vegetalele conţin cantităţi mici de vitamină D dar
asigură un aport important de provitamină D2 –
ergosterol (ex. drojdia).
• Alimentele de origine animală (ficat de peşte, gălbenuş
de ou, lapte, unt) conţin cantităţi mari de vitamină,
precum şi de provitamină D3 (7-dehidrocolesterol)
• Se cunosc şase vitamine D (notate D2 – D7)
provenite din provitaminele respective. Ceea ce s-a
considerat a fi vitamina D1 corespundea, de fapt,
unui amestec de vitamine D2 şi un alt compus
sterolic.
Structura chimică a provitaminelor D
Structura chimică a vitaminelor D
3HC 3HC

3HC 3HC

3HC 2HC
CH3 CH3
UV

HO HO
Ergosterol Ergocalciferol
(pro - D2) (Vitamina D2)

3HC 3HC

3HC 3HC

3HC 2HC

HO HO
7 - dehidrocolesterol Colecalciferol
(pro - D3) (Vitamina D3)
 R
R

UV
H O
H O

provitamină D precalciferol

H O
H O

calciferoli
Metabolism
• Provitaminele se transformă în vitamine sub acţiunea radiaţiei
ultraviolete (expunerea pielii la soare)
• Calciferolii se absorb la nivelul intestinului subţire proximal, proces
condiţionat de digestia normală a lipidelor şi dependent de prezenţa
acizilor biliari.
• Disponibilitatea de absorbţie pentru vitamina D 3 este mai mare
decât pentru celelalte vitamine D.
• Circulă în plasmă legate de o 2–globulină.
• Vitaminele D se depozitează în ficat, rinichi, plămâni, creier,
tegumente (aici găsindu-se alături de provitamine, mai mult în
straturile profunde ale pielii).
• Rezervele constituite în ficat sunt limitate.

• Vitaminele D nu sunt active biologic ca atare ci după

transformării ale structurii.
– Sunt hidroxilate în 2 trepte:
  25-hidroxicalciferol (mai puţin activ)
 1alfa,25-dihidrocicalciferol (calcitriol – hormon D activ)
– Hidroxilarea este activată de parathormon şi inhibată de
concentraţia plasmatică a calciului
Rol biochimic şi fiziologic
• Mecanismul de acţiune al hormonilor steroidici, ("hormon D").
• Calcitriolul, hormonul paratiroidian (PTH) şi calcitonină, un rol major în reglarea
metabolismului calciului.
• Ca2+ scazut duce la eliberarea PTH, care, la rândul său, stimulează complexul 1–
hidroxilazic.
• Calcitriolul îşi reglează, prin feed–back, propria sinteză. Acest mecanism este întâlnit
şi în cazul hormonilor steranici.
• Hormonul D regleaza sinteza unei proteine, osteocalcina care asigură transportul
activ (absorbţia) Ca2+ în jejun, precum şi a unei ATP–aze Ca–dependentă.
• actinomicina, un blocant al sintezei proteice, inhibă efectul vit. D.

Vitaminei D i se atribuie următoarele roluri :

• controlează homeostazia calciului si fosforului
– stimularea absorbţiei Ca2+ şi fosfatului în intestin
– reabsorbţia crescută a Ca2+ în tubii renali
– conservarea fosforului în mediu intern (mai ales prin resorbţie stimulată a
fosfatului în tubii renali), sub acţiunea 25–HCC
– favorizează mineralizarea osoasă
• Calcitriolul este implicat în:
– Secreţia de insulină (antidiabet şi sindrom metabolic)
– Sinteza şi secreţia de H. Tiroidieni şi paratiroidieni
– Inhibarea producţiei de interleukine şi limfocite T
– Diferenţiere celulară
– Modulează proliferarea celulară
– anticanceros – prostatic şi colorectal
Carenţa
• 1UI = 0,025 g vitamina D3 cristalizată).

Deficitul de calciferol determină:

In perioada dezvoltării scheletului:
- rahitism: defect de mineralizare a ţesutului osos.
- osteomalacie, cu deformări caracteristice ale
scheletului (scolioză, torace evazat,
deformării ale membrelor, mătănii costale, etc)
- scade concentraţia fosfatului în plasmă datorită
pierderii urinare

La adult
- demineralizarea scheletului, friabilitate osoasă
osteomalacie  osteoporoză.
- în insuficienţa renală cronică avansată
(deficit în formarea calcitriolului)
osteodistrofie renală
Hipervitaminoza D (doze zilnice mari, 1.000 - 3.000 UI,
administrate timp de mai multe luni).
La adult  hipercalcemia cu blocarea parathormonului şi
hiperfosfatemia, calcinoză - calcifieri extraosoase (ţesuturi moi,
mai ales renale – nefrocalcinoză cu scleroză glomerulară, adesea
fatală).
La copii contracţia vaselor sanguine cu hipertensiune, greaţă,
sete exagerată, poliurie, apoi insuficienţă renală până la anurie,
calcinoză.
 Vitamina E (tocoferoli, vitamine antisterilitare)
Răspândire
• în regnul vegetal (legume, salată verde, seminţe germinate ale
gramineelor, mai ales în uleiul extras din acestea, ulei de soia,
porumb), precum şi în alimentele de origine animală (lapte, ouă,
etc.).
• uleiul de peşte este bogat în vitaminele A şi D, conţine cantităţi
nesemnificative de vitamină E
Structura chimică
• sunt tocoli şi tocotrienoli
• derivaţi metilaţi ai tocolului (2–metil–2–fitil–6–hidroxicroman).
 Activitate
Denumire Structură
relativă
–tocoferol 5,7,8–trimetil–tocol 100
–tocoferol 5,8–dimetil–tocol 40
–tocoferol 7,8–dimetil–tocol 8
–tocoferol 8–metil–tocol 1

HO
5 4
6 3
C H3
7 1 2
8
O
Tocotrienolii - antioxidanţi mai puternici ca tocoferolii ??
- Au trei duble legături
- în natură se găsesc în cantităţi mult mai mici decât tocoferolii
- surse: uleiuri vegetale - ulei de tărâțe de orez și ulei de palmier,
germeni de grâu, orz, Saw Palmetto (fructe de palmier fierăstrău), annatto
(condiment roşu-portocaliu), anumite alte tipuri de seminţe, nuci, cereale, și
uleiurile derivate din acestea
Metabolism
• desfăşurarea digestiei şi absorbţiei lipidelor este o condiţie a absorbţiei acestora.
• La absorbţia intestinală sunt incorporaţi în chilomicroni, împreună cu restul
lipidelor.
• Sunt transportaţi plasmatic în fracţiunile lipoproteice LDL şi HDL. Deficitul unei
proteine de transfer a –tocoferolului duce la ataxie cu degenerare
retiniană.
• Nu este cunoscută biotransformarea spre metaboliţi mai activi.
• Sunt degradaţi oxidativ, iar produşi rezultaţi sunt conjugaţi cu acidul glucuronic şi
eliminaţi pe cale biliară, fără recirculare.
• Cantităţi mici de tocoferol oxidat sunt reduse de vit.C la forme active (reduse)

Rol biochimic şi fiziologic

• caracter antioxidant deosebit, atât in vivo cât şi in vitro, la presiuni parţiale mari
de oxigen (–tocoferolul se concentrează mai ales în membrane (eritrocite şi
arborele respirator).
• Tocoferolii preîntâmpină oxidarea acizilor graşi nesaturaţi, a vit. A şi carotenilor,
a grupărilor tiolice a unor enzime.
• protejează fosfolipidele membranale faţă de acţiunea oxidativă a unor agenţi
peroxidici şi deci contribuie la conservarea structurilor celulare.
• rol în menţinerea integrităţii membranelor eritrocitare, mitocondriale,
lizozomale.
Mecanismul de neutralizare a peroxizilor

CH3

HO
ROOH + Toc - O
ROO + CH3

H3C O R

CH3 CH3
Forma redusã a vitaminei E
O

ROO + Toc - O ROOH + CH3

H3C O H R

CH3
Forma oxidatã a vitaminei E
• rol legat de seleniu. Glutation peroxidaza prezintă seleniu ca o
componentă integrală. Ea reprezintă o a doua linie de apărare, alături de vit
E, împotriva acţiunii peroxizilor. Astfel că vit. E reduce cerinţa de seleniu
(putându-se înlocui reciproc) în acţiunea antiperoxidică.
• Seleniul  funcţionarea normală a pancreasului  absorbtia vit. E
• prezenţa vitaminei E reduce necesarul de seleniu prin prevenirea pierderii
acestuia din organism sau contribuie la menţinerea lui într-o formă activă.

Carenţa
• Vitamina e este distrusă prin procesarea alimentelor (gătit, îngheţare).
• Necesarul : 0,1 - 0,2 mg/kg corp/zi la adult şi 0,5 mg/kg corp/zi la sugar.
• Este în corelaţie cu consumul de acizi graşi nesaturaţi şi creşte în
perioada de sarcină şi alăptare.
• Apare: malabsorbţie lipidică, cauzată de disfuncţie pancreatică,
colecistopatii, boli inflamatorii intestinale, etc.
 fenomene de alterare în miocard şi muşchi scheletici, cu creşterea
eliminării de creatină în urină şi instalarea distrofiei musculare.
 tulburări neurovegetative, edeme, fragilitate eritrocitară, anemie
hemolitică, tulburări ale funcţiei hepatice.
  reabsorbţia fetusului şi atrofie testiculară

Hipervitaminoza E se manifestă la femei prin tulburări de ciclu, involuţia

ovarelor, afecţiuni nervoase, iar la bărbaţi prin azospenurie
 Vitamina K (filochinone, vitamina coagulării,
vitamine antihemolitice)
Structură chimică
• au la bază ciclul 2–metil–1,4–naftochinonă.
• K1 (vegetală) - filochinona - are un rest fitil.
O

C H3
1
2
C H3 C H3
3
4
C H2 CH C C H2 (C H2 C H2 CH C H2) 3 H

• K2 – menachinonă – sintetizată de bacteriile intestinale

O

CH 3
1
2 CH 3
3
4
(C H 2 CH C CH 2 )n H
n = 6, 7, 9
O
 • Vitaminele K3 – K7 sunt sintetice.
• Vitamina K3 – menadiona (2–metil–1,4–naftochinona) este
considerată compusul părinte al vitaminelor K. Este hidrosolubilă,
datorită lipsei catenei hidrocarbonate din poziţia 3.
• Vitaminele K4 – K7 sunt derivate de naftalină, cu substituenţi hidroxil
sau amino (forma clorhidrat) sau ambii. Nu prezintă substituent în
poziţia 3 şi sunt hidrosolubile.

menadionă -
diacetat de menadiol
Metabolism
• organismul animal nu poate sintetiza ciclul naftochinonic
• are capacitatea de a-i ataşa o catenă izoprenoidă în
poziţia C3 la nivelul ficatului.
• Absorbţia în intestin, împreună cu substanţele lipidice.
• Prezenţa acizilor biliari (mai ales acidul dezoxicolic) este
indispensabilă pentru absorbţia vitaminelor K1 şi K2
naturale.
• sunt transportate limfatic şi sanguin spre ţesuturi.
• Concentraţiile cele mai mari se realizează în ficat şi
splină.
• Tezaurizarea în organism este redusă, stocul realizat
ajungând pentru o săptămână.
• Eliminarea se realizează sub formă de glucurono-
conjugaţi în fecale, urină, lapte.
Rol biochimic şi fiziologic
• forma hidrochinonică - coenzime ale carboxilazelor resturilor de
acid glutamic din diverse proteine.
a) implicate în procesul coagulării sanguine.
• Sunt necesare formării unor factori de coagulare: protrombina
(factor II), proconvertina (VII), factorul Christmas (IX), factorul
Stuart-Prower).  carboxilarea primelor 10 resturi de acid glutamic
din protrombină la acid –carboxiglutamic (Gla), la nivelul
microzomilor hepatici, după un mecanism analog biotinei.
• Devine astfel posibilă legarea Ca2+ monolanţul protrombinic se
ancorează de fosfolipidele anionice din membrana plăcuţelor
sanguine. Are loc transformarea protrombinei  trombină, capătul
N–terminal, care conţine resturile Gla eliminându-se sub forma unui
peptid. Se detaşează trombina circulantă.
b) Alte proteine din ţesuturi ca cel osos (osteocalcina, proteine-GLA),
renal (nefrocalcina), nervos, pulmonar, placenta, conţin, de
asemenea, resturi Gla, rezultate în urma unor carboxilări
dependente de vitamina K. Acestea, probabil, îndeplinesc acelaşi
rol de a lega calciul.
c) În cazul proteinelor-Gla din matricea extracelulară, absenţa
carboxilării duce la sindromul Kentel, maladie autozomală recesivă,
manifestată prin calcifiere anormală a cartilajului, stenoză
pulmonară, hipoplazie facială.
 Ca 2+
–
O O–
C OOH O O
 C C
C H2
CH
C H2
C H2
CH
CH
NH CO O2 Ca 2+ NH CO
Glu
 - carboxil - Glu (Gla)
ţ(în
peptidic)
lan O
OH
C OO – C H3

C H3 O

R
R
glutaminil O
OH carboxilaza f i lo c h ino n ă e po x id

filochinon
warfarin reductaza
-
C O2

OH O

C H3 C H3

R R

OH O
Carenţa
• necesarul (cca. 2 mg/zi) de vitamina K este acoperit atât prin alimentaţie,
cât şi datorită sintezei realizată de flora intestinală (E. coli).
• Cauze:
– absorbţiei deficitare a lipidelor,
– tulburări gastrointestinale (diaree severă),
– hepato-biliare (absenţa bilei în intestin),
– suprimarei florei intestinale prin administrare orală a unor antibiotice,
sulfamide.
– celula hepatică lezată grav nu poate utiliza vitamina K la carboxilarea
protrombinei.
• La noul născut boala hemoragică
• bariera placentară este greu accesibilă la vitamina K.
• Laptele matern este mai sărac în vitamina K decât cel de vacă.
• depozitarea de vitamină K în organism este mică şi metabolizarea foarte
rapidă, simptomele caracteristice apar la 24 – 48 ore de la carenţare.
Deoarece timpul de înjumătăţire al protrombinei este scurt, de câteva ore,
este necesară biosinteza continuă şi deci un aport permanent de vit. K.

Carenţa se manifestă prin:

- hipoprotrombinemie, cu tendinţă accentuată la hemoragii
(subcutanate, ale mucoaselor nazale, gingivale, etc).
- osteoporoza
- oprirea creşterii
- reglarea diferenţierii şi dezvoltării ţesutului nervos
Antivitaminele K. Sunt produşi de tip cumarinic care acţionează la
nivelul epoxid-reductazei pe care o inhibă.
OH OH OH

C H2 CH

C H2 CO C H3
O O O O O

warfarina utilizată practic dicumarol (în trifoi)

• Sunt utilizate în terapeutică pentru reducerea coagulabilităţii

crescute a sângelui şi care acţionează prin scăderea
protrombinemiei, a concentraţiei factorilor VII, IX şi X.
• vit K se utilizează la intoxicarea cu warfarină
 Cofactori de tip vitaminic
• Cofactorii de tip vitaminic sunt compuşi ce acţionează similar
vitaminelor, dar organismul uman are capacitatea de a-i sintetiza.

• În unele cazuri, datorate unor defecte în sinteza lor, aportul extern

devine absolut necesar, compuşii primind statut de vitamină.

• În această categorie intră şi:

– niacina (vit. B3) - sintetizată din triptofan
– vit. D – sintetizată din colesterol
 Ubiquinona (CoQ)
• Se sintetizează pornind de la Tyr şi farnezilpirofosfat
(intermediar în sinteza colesterolului)
• este liberă în membrana mitocondrială internă unde
asigură transportul de electroni în LR între complexul I şi
complexul III.
• În citoplasmă participă la controlul proceselor redox
O
la om n = 10 Coenzima Q1 0
H3C O CH3

(CH2 CH C CH2 )n H
H3C O
O CH3
 L- Carnitina
• cantităţi semnificative în carne
• In plante se găseşte în cantităţi foarte mici, cu mici excepţii, avocado,
produşi de fermentaţie de soia
Structură chimică CH3
• aminoacid trimetilat, înrudit cu colina. OOC CH2 CH CH2 N CH3
+
• acidul (L)-hidroxi--trimetilaminobutanoic
Sinteza necesita: OH CH3
• L-lizină şi L-metionină
• magneziu, fier, acidul ascorbic, piridoxal-5-fosfat, niacină, 5-metil-
tetrahidrofolat, metilcobalamină şi betaină.
• Muşchiul cardiac şi cei scheletici nu pot sintetiza carnitina şi din
acest motiv trebuie să o extragă din plasmă.
• La prematuri şi nou-născuţi sinteza este slabă, fiind necesar aportul
extern
Metabolism
• se absoarbe parţial la nivel intestinal
• absorbţia creşte în cazul unei diete bogate în lipide şi săracă în
glucide
• este eliminată ca atare la nivel renal.
Rol biochimic
• transportul resturilor acil (acizi graşi) din citoplasmă în
mitocondrie în vederea -oxidării. Toate ţesuturile, cu
excepţia creierului şi a eritrocitelor, folosesc acizii graşi pentru
producerea de energie.
• îndepărtarea acizilor graşi cu catenă scurtă sau medie din
mitocondrie pentru a menţine nivelul constant de Coenzimă A
în acest organit.
• proprietăţi antioxidante. O oxidare defectuoasă a acizilor graşi
în mitocondrie şi/sau acumularea de acizi graşi cu catenă
scurtă sau medie modulează o creştere a stresului oxidativ.
• Suplimentarea dietei cu L-carnitină poate avea activitate
cardioprotectivă, în afara faptului că îmbunătăţeşte funcţia
cardiacă.
• Are şi un oarecare efect de reducere a nivelului sanguin de
triacilgliceroli, ca şi de creştere a nivelului de HDL-colesterol.
• poate avea şi o activitate neuroprotectoare (prin transportul
de acetil).
Carenţa
• Deficienta sistemica de carnitina - boală autozomală
recesivă rară, caracterizată prin cardiomiopatie
progresivă, miopatie scheletică, hipoglicemie (neputând
fi utilizaţi acizii graşi ca sursă de energie, creşte
consumul de glucoză) şi hiperamoniemie (deficit de
proteina necesară pentru transportul carnitinei în celule).
Scade concentraţia de carnitină în ficat şi muşchiul
scheletic şi apar concentraţii variabile în ser. În unele
cazuri, tratamentul cu doze mari de carnitină,
administrate oral sau intravenos, dă rezultate.
• Simptomele deficienţei secundare include oboseală şi
scăderea forţei musculare.
Excesul de carnitină poate duce la efecte adverse, cum ar
fi simptome gastrointestinale - vomă, crampe
abdominale, diaree.
 Acidul -lipoic (tiooctacidul)
• activă în urme
Structură chimică
• Acidul lipoic este acidul 6,8–ditiooctanoic
S S SH SH

H2 C CH (C H 2 )4 C OOH H2C CH (C H 2 )4 C OOH

C H2 C H2

Rol biochimic
• este ataşat covalent, printr-o legătură amidică, la un rest –aminic al
unei lizine ce face parte dintr-o enzimă
• complex multienzimatic cu rol în decarboxilarea –cetoacizilor
(piruvat dehidrogenaza, –cetoglutarat dehidrogenază)
 O

H3C C
O S
O
SH
H3C C COO- TP P CoA–SH
H3C C ~S CoA
R +
CO2 CH3 S S
SH
E3 SH
CH OH H2 C CH R E2

CH2 F ADH2
TP P E1 FAD
R

NAD+ NADH,H+
 Tetrahidrobiopterina
• se găseşte, practic, în toate celulele organismelor superioare
Structură chimică
• nucleu pteridinic redus (în poziţiile 5,6,7,8) la care este ataşat un
rest de 1,2-propandiol la poziţia 6
O H H
NH
HN C C CH3

H2N N OH OH
NH
5,6,7,8 - Tetrahidrobiopterina

Metabolism
• sintetizată din guanozintrifosfat
• Reacţiile de reducere necesită NADPH.
• Catabolizarea se realizează prin îndepărtarea catenei laterale şi prin
dezaminare.
• Produşii catabolizării se elimină urinar
Rol biochimic
• BH4 este unul dintre cei mai puternici agenţi reducători naturali.
• rol de cofactor enzimatic pentru hidroxilaze din metabolismul aminoacizilor aromatici
(fenilalanin, tirozin, triptofan hidroxilaza, catecolaminele, serotonina),
• NO-sintaza, glicerol-eter monooxigenaza.
• Vitamina C creşte sinteza de BH4 şi o stabilizează (efect protector antioxidant).
• Insulina activează sinteza de BH4.
• NO-sintaza este producătoare de monoxid de azot (NO) care are rol vasodilatator
puternic  BH4 îmbunătăţeşte vasodilataţia.

Carenţa
Apare la:
• concentraţii plasmatice scăzute de 17-estradiol,
• în hipercolesterolemie,
• la tratament cu glucocorticoizi, deoxicorticosteron, dexamethasonă.

Carenţa produce:
- modificarea raportului ion superoxid/NO şi, ca atare apare o disfunţie endotelială cu
vasoconstricţie şi creşterea presiunii arteriale.
- apare un răspuns neadecvat la tratamentul cu vasodilatatoare pentru diabetici, în
caz de ateroscleroză.

• Deficitul în sinteza de DOPA stă la baza unor anomalii grave – deficit de DOPA,
de tirozină, acumulare de fenilalanină şi catabolizare defectuoasă a acesteia, cu
manifestare de fenilcetonurie
 Guanozintrifosfat (GTP)

Neopterină Dihidroneopterin trifosfat

6 - Piruvoil - tetrahidropterină

Fenilalanină Tirozină Triptofan ARG

Tetrahidrobiopterină Tirozin Triptofan
Vit.C, hidroxilază hidroxilază
Fenilalanin
NADPH hidroxilaza
L - DOPA 5 - OH - Triptofan NO sintază
Dihidrobiopterină Pterin - 4a - carbinolamină
Tirozină

Dopamină Serotonină Citrulină + NO

Biopterină Primapterină

Catecolamine Neurotransmiţători
 Colina
• vitamină pentru unele specii, deoarece este necesară creşterii unor
microorganisme, a unor animale şi păsări.
• La animalele superioare acţionează împotriva încărcării grase a
ficatului, fiind un component al lipidelor complexe ce conţin azot.
• biosinteza se realizează prin metilarea colaminei (sub acţiunea
metioninei), ea însăşi rezultând prin decarboxilarea serinei sau prin
reducerea glicinei.
• intră în structura unor glicerofosfolipide şi sfingolipide – în
membranele celulare şi lipoproteinele plasmatice
• acetilcolina este neurotransmiţător

H2C OH

C H3
+
H2C N C H3
C H3