Microflora Laptelui

MICROBIOLOGIA ALIMENTELOR
Specialitatea: Biotehnologii agricole
Tema 3. Microflora laptelui
Prezintă:Dr., conf. univ. Rita Golban

 • 1. Principalele microorganisme ale laptelui normal.
• Microorganismele din lapte şi din produsele lactate sunt
constituite din: bacterii, drojdii şi mucegaiuri.
• Bacteriile sunt cele mai numeroase şi pot avea formă
sferică (coci) sau de bastonaşe (bacili).
• Corpul lor este format dintr-o singură celulă, dar se pot
grupa sub diferite forme (lanţuri, ciorchine, câte două). În
general, bacteriile ca şi majoritatea microorganismelor se
înmulţesc între 30 şi 40º C.
• Unele specii preferă temperaturi mai scăzute până la 10º
C (psihrofile) sau temperaturi mai ridicate, de 40-50º C
(termofile).
• Drojdiile se găsesc în număr mai mic în lapte,
dezvoltându-se pe medii acide şi producând alcool şi dioxid
de carbon. În diverse produse ele pot da un gust nedorit.

Microflora
Normală Anormală(dăunăt
Patogenă
(prielnică) oare)
Bacterii lactice Bacterii butirice M. tuberculosis
Bacterii Bacterii de
Brucella
propionice putrefacţie
Grupa E. coli
Drojdii tipice, etc Salmonella
aerogenes
Bacteriofagi
• Mucegaiurile apar întâmplător în lapte. Aceste
microorganisme joacă un rol nedorit în tehnologia laptelui.
• Petele de mucegai verde sau neagră de pe suprafaţa
untului şi a brânzeturilor păstrate necorespunzător pot fi
formate de Penicillium glaucum, Aspergillus niger sau
Mucor .
• Microorganismele acţionează asupra lactozei,
proteinelor şi lipidelor din lapte. Cea mai importantă
microfloră a laptelui este determinată de bacteriile lactice
nesporulente, gram pozitive.
• Bacteriile homofermentative transformă lactoza în acid
lactic.
• Bacteriile heterofermentative transformă lactoza în
acid lactic (formarea este cu mult mai lentă) şi alţi produşi
imprimând unor produse lactate gust şi aromă specifică.
• Bacteriile lactice sunt prezentate de genul
Streptococcus şi genul Lactobacillus.
• Genul Streptococcus este reprezentat de S. lactis, S.
termophilus, S. cremoris, S. citrovorum etc. Sunt germeni
dominanţi în lapte, smântână şi brânzeturi. Practic nu există
lapte crud fără streptococi.
• Genul Lactobacillus are un rol mai redus în industria
laptelui în comparaţie cu streptococii. Se dezvoltă la 35-37º
C şi au o putere de acidificare mai mare, formând până la
37% acid lactic.
• În industria laptelui au un rol important speciile: L.
bulgaricus, L.acidophilus, L. casei. L. bulgaricus se
foloseşte în componenţa culturilor starter pentru prepararea
iaurtului, laptelui acru etc. Concomitent cu S. thermophillus
fac parte din componenţa maielelor la prepararea chefirului,
Streptococcus lactis
• Lactobacillus acidophillus este componentul principal
al culturilor starter pentru prepararea laptelui acidofil, a
pastei acidofile etc.
• Aceste produse au calităţi curative pronunţate şi se
folosesc pe larg la tratarea diferitor boli gastrointestinale.
• Bacteriile propionice sunt prezente în laptele proaspăt,
dar se dezvoltă în brânzeturi cu perioada lungă de maturare.
• Bacteriile propionice sunt cuprinse în două genuri:
Eubacterium şi Propionibacterium.
• Principala specie din genul Propionibacterium cu
semnificaţie pentru tehnologia produselor lactate este P.
freudenreichi găsită de Orla-Jensen şi Freudenreich în anul
1906 în brânza Schweizer, la care determină formarea
ochiurilor caracteristice de fermentaţie .
• Microflora anormală sau dăunătoare din lapte este
prezentată de bacteriile butirice, de putrefacţie, bacteriile
coli-aerogenes, bacteriofagi etc. Bacteriile butirice ajung în
lapte din mediul înconjurător, în special din silozul necalitativ.
• Bacteriile de putrefacţie ajung în laptele crud, în
special din vasele curăţate necalitativ. Aceste bacterii au
acţiune proteolitică, provocând descompunerea proteinelor
din lapte până la amoniac şi dioxid de carbon, substanţe ce
imprimă produselor lactate miros şi gust neplăcut.
• Totodată în tehnologia laptelui un rol nedorit joacă
mucegaiurile. Cel mai frecvent dintre mucegaiuri, în lapte se
întâlneşte Oidium lactis, denumit mucegaiul laptelui.
• Petele de mucegai de culoare verde sau neagră de
pe suprafaţa untului şi a brânzeturilor păstrate
necorespunzător pot fi formate de Penicillium glaucum,
Aspergillus niger Mucor mucedo.
Staphylococcus
• Structura şi compoziţia chimică complexă a laptelui
constituie un mediu nutritiv, foarte favorabil dezvoltării
microorganismelor.
• Microorganismele din lapte provin din mediul extern
dar şi din cel intern.
• Din mediul extern, un mare număr de microorganism
pătrund în lapte din uger pe canalele sfârcurilor mamare.
• Îmbogăţirea laptelui în microorganisme se face în
timpul mulsului, în raport cu starea de igienă din aer, de pe
uger, de pe mâinile mulgătorilor, de pe vase, utilaje, tifoanele
de filtarare , în timpul condiţionării şi conservării primare.
• Din mediul intern, microorganismele pot apărea în
lapte în cazul mamitelor şi filtrării prin epiteliul glandular al
mamelei a unor microorganisme pe care animale le
vehiculează în organism în anumite boli sau stări fiziologice
speciale .
 Laptele provenit de la animale sănătoase şi
muls în condiţii de asepsie conţine câteva sute de
germeni pe ml. Un lapte recoltat în condiţii de
igienă necorespunzătoare va conţine un număr
mare de microorganism pe ml, acest număr
ajungând până la câteva milioane.
 Grupa bacteriilor lactice. Acestea sânt
echipate cu enzime glicolitice homo- sau
hetrofermentative şi peptonizate.
 Unele din ele sînt microorganisme care se
întrebuinţează industrial la producerea maielelor
folosite în industria laptelui, având deci rol
utilitar.
 Ţinând cont de clasificarea
microorganismelor, după Bergey, bacteriile
• Familia Lactobacteriaceae cuprinde
subfamiliile: Streptococcaceae şi Lactobacillaceae.
- Str. lactis şi Str. cremoris care sânt agenţii
obişnuiţi ai acidifierii spontane a laptelui;
• - Str. thermophylus – component principal al
microflorei iaurtului, agentul acidifierii laptelui şi
coagulării brânzei şveiţer şi Gruiere;
• - Str. bovis, care este foarte des întâlnit în
lapte şi intestinele bovinelor;
• - Str. fecalis, întâlnit în materiile fecale şi lapte,
producând gustul amar la brânzeturile preparate din
laptele ce-l conţin;
Lactobacterium Bifodobacterium
• Thermobacterium lactis (Lactobacillus lactis) şi
Thermobacterium helviticus (Lactobacillus helviticus),
care produc acidifierea brânzei şvaiţer;
• Termobacterium bulgaricum (Lactobacillus
bulgaricum) care este unul din componenţii principali ai
microflorei iaurtului;
• Thermobacterium acidophylum (Lactobacillus
acidophilus) care este bacteria principal a laptelui acidofil.
• Subgenul Streptobacterium cuprinde microorganisme
care se dezvoltă bine la temperaturi de 28 – 32°C. În acest
subgen se menţionează ca specie mai importantă
Streptobacterium casei (Lactobacillus casei, Bacterium
casei) care are rol important în maturarea brânzeturilor, fiind
o bacterie puternic proteolitică .
Lactobacillus bulgaricus
 • Grupa bacteriilor de poluare.
• În această grupă intră bacterii saprofite, care pot
provoca deprecierea laptelui şi produselor lactate.
• În general, aceste microorganisme desfăşoară pe
baza echipamentului enzimatic o acţiune proteolitică.
Această grupă cuprinde germenii din mai multe familii şi
anume:
• - Familia Enterobacteriaceae are ca reprezentanţi
genul Escherichia, Enterobacter şi Proteus. Din genul
Escherichia fac parte Escherichia coli, iar din genul
Enterobater- E. aerogenes şi E.cloace.
• Din ultimul gen fac parte P. vulgaris, P. mirabilis, P.
morganii. Pentru lapte şi produse lactate, cercetarea E. coli
serveşte ca un indicator igienico – sanitar la aprecierea
gradului de poluare. E. coli în asociere cu E. aerogenes
produc balonarea precoce a brânzeturilor;
 - Familia Bacillaceae este reprezentată de
genul Bacillus şi Clostridium.
 Genului Bacillus îi aparţin
microorganisme ce se găsesc pe furaje, de unde
trec în lapte şi în sol şi sunt reprezentaţi de: B.
mycoides, B. subtilis, B. mezentericus, B. cereus.
 Din genul Clostridium interesează Cl.
butyricum, cu varietatea Cl. tirobutyricum ce
produce balonarea brânzeturilor şi Cl.
sporogenes, care produce putrezirea albă a
brânzeturilor, Mycobacterium tuberculosis, S.
aureus;

- Familia Pseudomonaceae poate fi
reprezentată în lapte de
 P. fluorescenes, care produce
râncezirea untului şi P. aeruginosa
care are acţiune proteolitică;
 - Familia Micrococcaceae este
reprezentată de M. freudenreichi şi M.
caseolyticus.
 Prima dă aspect filant smântânii,
iar secunda are acţiune de
descompunere a cazeinei .
 Grupa drojdiilor şi mucegaiurilor.
Laptele poate conţine levuri şi mucegaiuri.
Genurile cele mai frecvent întâlnite sunt:
 - Saccharomyces care are ca reprezentant
pe S. fragilis.
 Acest gen fermentează lactoza şi uneori
poate produce balonarea brînzeturilor slabe. În
chefir şi kumîs s-au pus în evidenţă
 S. chefiri ( S. lactis);
 - Torulopsis care are un număr mare de
specii. Fermentează lactoza şi produce
modificări ale laptelui concentrat cînd siropul
nu a fost sterilizat;

• -Rhodotorula care produce pigment
roşu sau galben.
• Coloniile sunt roşii sau galbene. Se
dezvoltă pe brînzeturi, saramura folosită la
brînzeturi şi uneori pe unt;
• - Candida, care are ca reprezentant
speciaa C. Krusei.
• Se dezvoltă în simbioză cu bacteriile
lactice, creîndu-le condiţii de anaerobioză;
• - Torula, care este reprezentantă de T.
dematia colorează brînzeturile în negru;
• - Oospora cu specia Oidium lactis, joacă rol
în maturarea unor brînzeturi;
• - Penicillium cu speciile: P camemberti, P.
roquefortii, P. casei, P. caseolyticum, P. glaucum.
Primele specii se folosesc la maturarea unor
brînzeturi (camemmbert, roquefort, gorgonzola,
neufchateler etc.);
• Mucor cu speciile M. muceda şi M.
racemosus au fost izolaţi din lăptarii, de unde
pot ajunge în lapte.
• Rhizopus cu specia R. nigricans
elaborează enzime proteolitice şi a fost
izolată din brânzeturile moi şi unele
sortimente de unt;
• Cladosporium cu C. herbarum ajunge
în lapte prin murdării.
• Cladosporium butyri este întîlnit în unt.
Pe baza enzirmelor lipolitice elaborate,
concură la râncezirea untului .

• 2. Sursele de contaminare a laptelui cu
microorganisme
• Varietatea microorganismelor din lapte îşi au
originea prioritar extramamar.
• Contaminarea intravitală a laptelui se
produce prin pătrunderea microorganismelor din
mediul extern prin canalele- galactofore a
animalelor sănătoase. Primele jeturi de lapte muls
au. o încărcătură bacteriană foarte mare.
• Contaminarea extramamară are ponderea cea
mai mare şi se realizează prin lipsa de igienă
elementară la muls, manipulare, transport.
Industrializare.
• Factorii care influenţează gradul de contaminare
microbiologică a laptelui sânt reprezentaţi în primul rând de
actul mulsului mamelei, igiena mulgătorului, igiena
vaselor de muls, sistemul de muls, igiena
adăposturilor .
• În timpul filtrării laptelui la mulsul manual şi mecanic o
contaminare a acestuia se poate produce prin lipsa de
igienă a tifoanelor de filtrare si printr-o manipulare
necorespunzătoare.
• Starea de igienă a vaselor şi a aparatelor de muls au
şi ele un rol important în contaminarea laptelui cu
microorganisme Condiţionarea laptelui prin răcire este de
asemenea un factor care influenţează încărcătura
microbiană a laptelui. În acelaşi context, se înscrie igiena
lăptăriei, igiena transportului şi a industrializării.
• Măsurile ce se impun pentru reducerea contaminării laptelui cu
microorganisme sânt:
• 1. Cu 30 minute înainte de muls şi în timpul mulsului se

interzice furajarea animalelor cu fibroase care produc praf şi să
se facă curăţirea adăpostului şi primenirea aşternutului;
• 2. Animalele se supun curăţirii corporale, li se leagă coada
de picior şi li se spală ugerul cu apă caldă şi săpun, care apoi
se şterge cu un prosop curat; Mulg
• 3. Mulgătorul îşi va spăla mâinile cu apă caldă şi săpun şi
va purta echipament de protecţie şi "sanitar (salopetă, cisme,
halat, bonetă);
• 4. Vasele de muls, utilajele şi instalaţiile vor fi spălate cu
apă fierbinte cu detergenţi, dezinfectate cu o soluţie de 2%
de sodă calcinată şi apoi clătite cu apă potabilă;
• 5. Recoltarea primelor jeturi de lapte se face în vase
separate. Acest lapte nu se admite în consum public;
 6. Scoaterea laptelui imediat după obţinere din
grajd şi ducerea lui la lăptărie sau în camera de lapte.
Bidoanele cu lapte nu se vor acoperi imediat cu capacele,
ci se vor acoperi cu tifoane curate;
 7. Strecurarea se va face prin site metalice perfect
curate şi prevăzute cu cel puţin 4 straturi de tifon perfect
curat;
 8. Răcirea laptelui imediat după filtrare, după
introducerea bidoanelor în bazine de apă curentă. Apa
din bazine trebuie să fie curgătoare si va ajunge pînă la
nivelul laptelui din bidon, Capacele bidoanelor vor fi
puse parţial pe gura acestora. La livrare, laptele va trebui
să aibă maximum + 14°C. Răcirea corectă si intensivă se
realizează în instalaţii frigorifice speciale cu care sînt
dotate unele unităţi;
 9. Mulgerea separată a animalelor bolnave de
diverse boli generale, dar în mod special a celor cu
mamită, şi interzicerea amestecării acestui lapte cu laptele
normal:
 10. Transportul şi manipularea laptelui să
se facă în condiţii igienice şi numai cu mijloace
autorizate, în corespundere cu normele sanitar-
veterinare;
 11. Spaţiile în care se obţine, colectează,
prelucrează sau se debitează lapte şi produse
lactate, trebuie să corespundă normelor sanitar-
veterinare şi vor fi întreţinute igienic
permanent, privind starea de curat fizic, curat
chimic şi curat microbiologic;
 12. Personalul mulgător, manipulator şi
de prelucrare trebuie să fie sănătos, să nu albă
plăgi supurate pe mâini, abcese, furuncule, să
nu fie purtători de Salmonella , sau alţi
germeni infecţioşi, periculoşi pentru om, să se
supună periodic examenelor sanitare obligatorii
şi să respecte normele de igienă personală .
• Sub raport biologic, în lapte se succed patru faze şl anume:
• 1.Faza bacteriostatică.
• Această fază a fost semnalată de Foker în 1980, În cazul
mulgerii igienice a laptelui, numărul iniţial de microorganisme nu se
multiplică şi se poate observa chiar o reducere a numărului lor pe ml.
• Această scădere sau oprire a multiplicării microorganismelor se
menţine în jur de 3—6 ore şi este determinată de:
• -perioada de adaptare a microorganismelor, de acomodare la
condiţiile oferite de lapte;
• -prezenţa în lapte de substanţe cu efect inhibitor asupra
microorganismelor. Aceste substanţe sînt reprezentate de lactenina l, 2,
3, aglutinine şi penicilinază etc.
• Durata fazei bacteriostatice este condiţionată de încărcătura
iniţială cu microorganisme a laptelui, de cantitatea de substanţe
inhibitoare din lapte şi de temperatura de păstrare a laptelui.
• Prelungirea fazei bacteriostatice a laptelui are o semnificaţie
practica deosebită.
 • 2.Faza de acidifiere şi de coagulare a cazeinei.
• După încetarea, fazei bacteriostatice, bacteriile lactice
în special, dar şi cele de poluare se înmulţesc repede. Cu
precădere se înmulţesc bacteriile lactice.
• Acidifierea excesivă a mediului opresc din dezvoltare
bacteriile, luând ascensiune levurile şi miceţii, care se
dezvoltă foarte bine în medii acide.
• Acidifierea laptelui proaspăt, care trebuie privită ca
cea mai importantă alterare a laptelui, se produce sub
acţiunea enzimatică hidrolitică bacteriană asupra lactozei
Microorganismele hidrolizează lactoza în glucoza şi
galactoză şi apoi pe acestea în acid lactic. Dintr-o moleculă
de lactoză rezultă patru molecule de acid lactic.
• Coagularea este ajutată şi de faptul că acidul lactic
scoate Ca din cazeinatul de calciu, dînd lactat de calciu, şi
cazeina liberă precipită.
• 3.Faza de neutralizare.

• Acidul lactic rezultat din fermentaţia bacteriană a
lactozei este consumat de către levuri.
• Scăderea acidităţii dă posibilitatea dezvoltării florei
acido-proteolitice. Se ajunge la un moment dat când acidul lactic
este epuizat de levuri sau (şi) neutrelizat prin produşii rezultaţi
din fermentaţia proteolitică slabă a florei acido-proteolitice.
Perioada aceasta poate dura câteva zile sau chiar săptămâni.
• 4.Perioada de putrefacţie.
• În momentul când reacţia laptelui a devenit neutră sau
uşor alcalină, activitatea levurilor încetează, iar flora acido-
proteolitică acţionează în limite restrînse, începe să se dezvolte
flora proteolitică de putrefacţie care hidrolizează proteinele.
• Cu precădere se dezvoltă bacteriile cazeinolitice. Laptele
are aspect, gust şi miros modificat, respingător, insuportabil.
 3.Microorganismele patogene din lapte şi
acţiunea lor
 Laptele este un excelent mediu de cultură şi de
protejare pentru multe microorganisme. Multe
bacterii patogene importante (M. tuberculosis, M.
bovis, Brucella, Rickettsia) precum şi toate
virusurile nu se înmulţesc în lapte.
 Pericolul acestor germeni depinde de gradul
iniţial de contaminare a laptelui, de diluţia lui
ulterioară, de tratamentele la care este supus, de
timpul trecut până la consumarea lui şi de alţi
factori.
 Alţi germeni patogeni (S. aureus, S. pyogenes,
E. coli ş.a.) se pot multiplica în lapte.
 Când laptele este produs în condiţii neigienice
şi nu se răceşte imediat, microorganismele
contaminate produc acid lactic şi cresc rapid laptele
 Agenţii microbieni din lapte provin de la
animalul producător de lapte, de la om sau din
mediu. Ei pot fi excretaţi direct din uger în
lapte sau pot proveni de pe pielea şi mucoasele
animalului şi mulgătorului.
 Omul poate fi o sursă de contaminare a
laptelui în orice verigă a procesului de
producţie, până în momentul consumării.
Fazele cele mai critice sunt cele, care în urma
pasteurizării poate contamina mari cantităţi de
lapte.
 Varietatea microorganismelor care pot
polua laptele produc acestuia, pe lângă
aspectele generale enunţate, unele modificări de
culoare, consistenţă, gust şi miros. În toate
aceste cazuri, laptele este depreciat.

• Modificări de culoare.
• Acestea sânt determinate de către bacterii
cromogene sau micete. Unele dintre aceste
microorganisme (Sarcina luţea, Bacierium
typhiflavum) sau unele levuri din genul
Saccharomyces elaborează pigment galben.
• Acelaş aspect poate fi întâlnit şi în cazul
contaminării laptelui cu Pseudomonas care
elaborează pigment numai în mediul alcalin.
Culoarea neagră este determinată de dezvoltarea în
lapte a lui Bacteriuni lactis niger sau miceţilor
Cladosporium herbarum, Torulopsis .sp, Rhizopus.
Laptele albastru este datorat dezvoltării lui
Pseudomonas syncyanea.
Pseudomonas
 • Modificări de consistenţă.
• Laptele vâscos sau filant are aspect mucilaginos, cu
precădere la suprafaţă.
• Se produce sub acţiunea: streptococilor lactici care şi-
au pierdut capacitatea de a produce acid lactic, a lui
Propionibacterium freudenreichi care produce mucine, a lui
Bacterium lactis viscosus şi Enterobacter aerogenes,
bacteriilor coliforme, Alcaligenes sp. lactobacteriilor
mucogene, germenilor mastitici.
• Laptele necoagulabil se întâlneşte atunci când
acestea a fost invadat de la început de flora proteolitică, care
hidrolizează cazeina, fără a se produce acidifierea laptelui.
Laptele care coagulează fără acidifierea
corespunzătoare apare în urma contaminării acestuia cu
bacterii din genul Micrococcus, care secretă enzime
analoage chimozinei .
 Modificări de gust şi miros.
 Laptele amar apare sub acţiunea lui Micrococcus
freudenreichi, Bacterium lactis viscosus, Enterobacter
aerogenes.
 Gustul amar mai poate apare şi din cauza bacteriilor
peptonizate şi apariţiei de acid butiric în lapte, prin
acţiunea lipolitică a unor microorganisme.
 Gustul şi mirosul de săpun apar când laptele a fost
păstrat un timp îndelungat la + 10°C şi este determinat de
dezvoltarea unor germeni psichrofili care produc în lapte
compuşi alcalini ce saponifică grăsimile.
 Laptele cu miros şi gust de malţ este determinat de
acţiunea lui Streptomyces lactis. Acest microorganism
descompune leucina şi izoleucina în aldehidă
izovalerianică.
 Gustul şi mirosul de mucegai şi putrid se observă la
lapte proaspăt păstrat în recipiente ermetic închise. Apare
sub influenţa dezvoltării unor miceţi, dar cu precădere a
unor bacterii din genul Alcaligenes şi Escherichia.
 • Microorganismele patogene din lapte pot avea două
surse:
• 1. microorganisme ce ajung de la om în lapte
• 2. microorganisme ce ajung de la animale în lapte
• Printre microorganismele ce ajung de la om în lapte pe primul plan se
situează bacteriile tifice, reprezentate de Salmonella paratiphy,
Salmonella tiphymurium. Acestea ajung în lapte de la purtătorii umani,
din apă sau prin manipulări. În zonele endemice de holeră, laptele poate
fi contaminat de om cu Vibrio cholerae.
• Tuberculoza produsă de Mycobacterium tuberculosis.Germenele
în lapte poate avea origine mamară sau extramamară.În cazul originii
mamare, se consideră a fi foarte periculos laptele vacilor cu mamită
tuberculoasă.Prin actul mulsului bacilii trec din sînge în lapte.Ca prioritar
germenilor se face în cazul mastitelor.
• Viabilitatea lui Mycobacterium tuberculosis în lapte este relativ
mare.El rămâne viu 14 zile în iaurt, 18-21 zile în laptele acru, 21 zile în
unt, în brânzeturi 50-230 zile.
Pseudomonas aeruginosa
• Bruceloza produsă de Brucella abortus se elimină prin lapte.
• Brucelele se elimină prin lapte un timp îndelungat de 7-8 ani, sau
practic brucelele se pot elimina prin lapte toată viaţa economică a vacilor.
• Viabilitatea brucelelor în laptele proaspăt durează 7-9 zile.
• În laptele acidifiat brucelele rezistă circa 9 zile, în iaurt 8 zile, în kefir 9
zile, în brânză proaspătă de vaci-24 zile, caş-35 zile, unt-50 zile.
• Antraxul constituie sursă de infectare a laptelui.
• Bacilul Bacillus anthracis în lapte se găseşte în mod obişnuit.
• Infecţia la om prin consum de lapte contaminat a fost descrisă si s-a
constatat că în antrax se produc şi mamite acute şi chiar cronice.
• Laptele contaminat devine apos, gălbui, sărac în grăsimi şi
uneori cu caracter sangvinolent.
• Prin lapte se transmit infecţiile: salmonelozele, listerioza,
botulismul, pasteureloza, streptocociile şi stafilocociile
animalelor etc.
Bibliografie
1. GOLBAN, R. 2000. Microbiologie alimentară. Îndrumări metodice
cu privire la lucrările de laborator şi lucrul de sinestătător pentru
studenţii specialităţii 2601 „ Medicină veterinară „ şi 2701
„ Zootehnie „ în studierea compartimentului „ Microflora laptelui şi
produselor din lapte”. Chişinău. UASM, 18 p.
2. IVANOV, A., CIUPE, M., SAŞCA, C. et al. 1982. Microbiologie.
Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică. 300 p.
3. JOSAN, N. 2002. Microbiologie şi imunologie. Chişinău: UASM,
512 p. ISBN 9975-62-081-7.
4. RĂPUNTEAN, GH., RĂPUNTEAN, S. 2005. Bacteriologie
veterinară specială. Cluj-Napoca: Academic Pres, 354 p. ISBN 973-
7950-95-X.
5. TOFAN, C. 2004. Microbiologie alimentară. Bucureşti: Agir, 293
p.ISBN 973-8466-95-4.


Microflora Laptelui

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microflora Laptelui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MICROBIOLOGIA ALIMENTELOR

Specialitatea: Biotehnologii agricole

Tema 3. Microflora laptelui

Prezintă:Dr., conf. univ. Rita Golban

Bacterii lactice Bacterii butirice M. tuberculosis

• 1. Cu 30 minute înainte de muls şi în timpul mulsului se

S-ar putea să vă placă și