Etapele proiectării carierei

CUVINTE-CHEIE

Etapele proiectării carierei

Etapa de pregătire
Opținea
Decizia
Managementul propriu-zis al carierei
 Evoluţia profesională a fiecărei persoane
trebuie să fie un proces conştient, bine determinat,
ce stabileşte o corelaţie favorabilă a potenţialului
interior şi al condiţiilor externe.
La momentul actual, când schimbarea este
unicul element constant al vieţii, investiţiile sterile
de efort, timp şi finanţe în realizarea profesională,
nu doar că nu se justifică, dar sunt şi păguboase
pentru individ.
 Studii mai recente constată, că omul secolului
XXI îşi va schimba profesia sau poziţia
profesională de cîteva ori pe parcursul vieţii
active. Din aceste considerente problema
proiectării carierei este mai actuală ca oricând.
 Proiectarea carierei este un proces permanent,
încadrat în limitele de viaţă conştientă a
persoanei, ansamblu de acţiuni subordonate
unor finalităţi prosociale clar definite, orientate
spre identificarea posibilităţilor de maximă
valorificare a potenţialului individual în context
profesional (Dandara O., 2009).
 Fiind un proces complex şi continuu, proiectarea
carierei parcurge mai multe etape.

Fiecare etapă are caracter continuu, dar în acelaşi timp

şi caracter contextual accentuat. Caracterul contextual
accentuat se manifestă prin intensitatea acţiunilor
specifice în anumite perioade de vârstă, contexte de viaţă
în general şi de activitate profesională în special.

În baza unei astfel de abordări determinăm

următoarele etape.
6.1. Etapa de pregătire în proiectarea carierei
Etapa de pregătire este o etapă de acumulări
cantitative, care se manifestă accentuat din
copilărie şi pînă în perioada adolescenţei.
Este etapa formării şi consolidării percepţiilor
sociale cu referire la activităţile profesionale.
Sunt identificate rolurile profesionale,
cunoscute prin diverse modalităţi empirice,
inclusiv jocul de rol, apoi înţelese prin
intermediul educaţiei explicite.
 În context cotidian şi instructiv se formează stilul de
viaţă, ca parte integrantă a mentalităţii. Sunt determinate
prin educaţie (implicită şi explicită) priorităţile valorice,
iar conturarea imaginii de sine se produce inclusiv şi prin
determinarea unei perspective de autorealizare prin
profesie.

Importanţa etapei de pregătire rezidă în cantitatea şi

calitatea achiziţiilor venite din învăţarea socială. Calitatea
etapei de pregătire se manifestă prin clarviziunea
persoanei asupra posibilităţilor de realizare profesională.
 Neglijarea acestei etape/ipostaze ale proiectării carierei,
poate avea consecinţe grave asupra autorealizării persoanei
prin profesie:
-falsa percepţie a muncii şi activităţii profesionale, ca mod de
manifestare a potenţialului individual;
-lipsa unei reprezentări clare asupra perspectivei profesionale;

-neidentificare corectă a domeniilor de activitate profesională,

compatibile cu potenţialul individual;
- lipsa preocupărilor pentru proiectarea carierei şi accentuarea
incertitudinii într-o perioadă a schimbărilor rapide şi
imprevizibilităţii evoluţiei pieţei muncii.
 Etapa de pregătire, constituie o condiţie
pentru etapele ulterioare. Calitatea pregătirii
influenţează direct calitatea etapelor ulterioare.
 6.2. Etapa opţiunii profesionale

Următoarea ipostază/etapă a proiectării carierei

este etapa opţiunii profesionale.

Opţiunea – alegerea unei alternative din mai multe

variante posibile.

Opţiunea profesională trebuie să fie determinată de

o serie de factori de ordin intern şi de ordin extern. Factorii
externi, de origine socială sunt: opiniile şi sfaturile celor
din jur, stereotipurile.
Autorii identifică factori de ordin intern, conturaţi prin
pîrghiile influenţei sociale, ca de exemplu imaginea
profesiei sau specialistului, care există în conştiinţa
persoanei. Imaginea specialistului este un ansamblu de
reprezentări, aşteptări, legate nu doar de viitoarea
profesie, dar şi de modul de viaţă.

Din păcate adolescenţii identifică doar nişte

dimensiuni superficiale ale imaginii profesiei şi
specialistului, fără să pătrundă în esenţa
particularităţilor determinante.
 Un factor intern este şi nivelul aspiraţiilor: ceea spre ce
tinde persoana, nivelul realizărilor şi succesul pretins.

Nivelul aspiraţiilor, aprecierea de sine şi alte

dimensiuni ale personalităţii, pot determina multiple
contradicţii şi dificultăţi.
 Ţinând cont de factorii interni şi externi ai opţiunii,
constatăm că cei mai pertinenţi sunt:

• compatibilitatea subiect-profesie;

• prestigiul profesiei;

• avantajele profesiei;

• disponibilitate a pieţei muncii.

 Este foarte important să plasezi pe prim plan
compatibilitatea subiect–profesie.

Opţiunea pentru o universitate, un stagiu de formare

sau o profesie se axează neapărat pe trei repere (ţine cont
de anumite realităţi), prezentate în Figura 6.2.1.
 (D.Salade, 1998, p.122)
Fig.6.2.1. Reperele opţiunii profesionale
 Opţiunea este raţională doar în cazul luării în
consideraţie a acestor realităţi.
Ţinând cont de caracterul prospectiv al
dezvoltării personalităţii şi de forţa de decizie a
fiecăruia, care, implicit, determină şi
responsabilitate, se pune accent pe Ce vrea
persoana?
Acest reper include: dorinţe, interese, aspiraţii
ale autorealizării prin profesie, având la bază
potenţialul creativ al oricărui individ, dreptul de
a alege şi a trasa strategii de viitor.
 Importanţa acestui reper este consolidată de sfera
emotiv-afectivă a personalităţii, ce constituie un suport
important al motivaţiei pentru activitatea de învăţare şi
cea profesională, precum şi pentru formarea atitudinilor.

Deasemenea, acest reper constituie punctul de pornire,

tendinţa de implicare în construirea propriei identităţi
profesionale.
 Ce poate? Este aspectul ce se bazează pe capacităţile
persoanei şi constituie reperul care transformă intenţia în fapt
real.

Unul din criteriile de bază în alegerea şcolii şi profesiei

constă în compatibilitatea subiectului/persoanei cu genul de
activitate.

În acest caz persoana cu efort minim poate să obţină succes

maxim. Or, succesul încurajează omul, facilitează deschideri
şi implicare plenară în activitate, este motivant.

Lipsa de capacităţi pentru o anumită profesie necesită

surplus de tenacitate şi timp, efort emoţional, generează stări
de frustrare.
 Capacitatea scăzută pentru un anumit tip de
activitate influenţează şi asupra calităţii
produsului.

În situaţia cînd omul nu este la locul potrivit

capacităţilor sale, rezultatele sînt sub aşteptări,
intervine starea de demotivare şi se diminuează
tendinţa de a trasa obiective orientate spre
dezvoltarea personală şi profesională.
 Ce trebuie? Acest reper reflectă cerinţele
socioeconomice, necesităţile pieţei muncii. Importanţa
lui a crescut, mai ales, în ultimii ani.

Faptul este influenţat la nivel macroeconomic, de

tendinţele evoluţiei pe plan global, precum şi de
specificul/particularităţile economiei la nivel regional şi
local.
 Fără a nega importanţa celorlalte repere, accentuăm
faptul că opţiunea profesională se va baza preponderent
pe cerinţele pieţei muncii - Ce trebuie? şi pe capacităţile
persoanei - Ce poate?, încercând să orienteze ansamblul
de valori şi interese ale persoanei - Ce vrea? spre aspectul
aplicativ-practic.
 6.3. Etapa deciziei pentru o profesie

O altă etapă a proiectării carierei este decizia.

Orice opţiune se exprimă printr-o decizie

pentru o profesie, care desemnează un act prin
care se încheie o deliberare.

Decizia exprimă o judecată categorică, o opinie

fermă care, de cele mai multe ori, reprezintă
soluţionarea unui conflict.
 Decizia înseamnă alegerea unei alternative din mai
multe posibile, pe baza unei analize şi comparări atente.

Ea, este, în general, o hotărâre conştientă, care îl pune

pe om într-un raport determinant cu mediul, cu alţii şi
cu sine însuşi.

A lua decizii este unica sarcină veritabilă a unei

persoane responsabile. Indiferent de poziţia socială şi
profesională deţinută, persoana are putere, dar şi
responsabilitatea de a lua decizii (Duval C., 1970).
 Decizia poate fi calificată drept o opţiune pentru
prezent şi o obligaţie pentru viitor.

Decizia se axează pe două idei care se intersectează:

ideea că situaţia se poate finisa cu un rezultat determinat de
careva număr de variabile mai mult sau mai puţin definite, şi
ideea de a susţine actul voluntar de a traversa situaţia cu
fermitate. Intervine, deci şi raţionamentul şi rezoluţia
voluntară.

M.Popa remarcă faptul, că, decizia reprezintă o

situaţie care decurge dintr-o problemă, atunci cînd există mai
mult de o soluţie posibilă (Popa M., 2008).
 Toate acţiunile umane au la bază o anumită decizie,
dar cele legate de activitatea profesională, implică pe de o
parte responsabilităţi foarte mari, iar pe de altă parte un
mare volum de informaţii complexe şi dinamice.

Deciziile în carieră sunt influenţate de o combinaţie

de factori „greu de cunoscut în complexitatea lor chiar şi
de decidenţii însăşi”.
 Cu cât situaţiile sunt mai complexe, cu atît volumul
determinărilor deciziei este mai mare, fapt care face ca
oamenii să-şi limiteze voluntar aspectele de luat în
consideraţie.

Aceste limitări sunt în mare măsură individuale şi

determinate de timpul avut la dispoziţie, caracteristicile de
personalitate şi mai ales de experienţa personală în raport
cu situaţia decizională.

În contextul proiectării carierei este binevenită o

decizie creativă.
 Un punct de referinţă al deciziei este impactul.
Evaluarea decidentului se referă în primul rînd la efectul
aşteptat.

Cu cât acesta este mai mare, cu atât decizia este mai

dificilă. Diferenţa dintre un decident competent şi unul
novice este capacitatea de a se concentra asupra rezolvării
situaţiei şi nu asupra reacţiei la impactul consecinţei
posibile.
 Analizând stilurile de luare a deciziei, specialiştii
recomandă o abordare ce facilitează decizia
profesională/vocaţională. V.Harren propune să distingem trei
stiluri ale deciziei profesionale: raţional, intuitiv, dependent.

Autorul plasează stilurile în contextul variabilelor

psihologice (nivel de anxietate şi gestiunea anxietăţii,
identitatea şi stima de sine, nivelul maturităţii vocaţionale şi
complexitatea structurilor cognitive) şi variabilele situaţionale
(eminenţa deciziilor luate, claritatea consecinţelor alegerii,
interlocutorii şi suportul social).
 A decide înseamnă a şti să apreciezi şansele de succes sau
de eşec, a şti să ierarhizezi urmările în funcţie de anumite
criterii, a întrevedea şi strategia aplicării deciziei.

Ca acţiune conştientă şi premeditată, decizia are scopul de

a reduce la minimum situaţiile neprevăzute, a da caracter
prospectiv conduitei şi a pregăti viitorul.

Ea se bazează pe capacitatea omului de a prevedea, de a

compara şi evalua diferite alternative întru reducerea
numărului acestora, pentru a face o alegere raţională.
 Este importantă strategia de realizare a deciziei, care,
în mare parte (mai ales în context actual, cînd se pune în
valoare munca calificată), se referă la o pregătire profesională.
Formarea profesională este un proces complex ce
necesită angajare şi urmărirea consecventă a obiectivelor
orientate spre autorealizarea prin profesie.
Calitatea formării culturii de specialitate influenţează
în mod direct calitatea integrării socioprofesionale, deci o
etapă importantă în proiectarea carierei este formarea
profesională.
 Însuşirea unor cunoştinţe din domeniul profesional,
formarea unui sistem de competenţe constituie condiţia
de bază a realizării unor roluri profesionale.

În condiţiile actuale, caracterizate prin schimbări

rapide în activităţile social-economice, formarea
profesională este premisa succesului în viaţă. Deoarece
integrarea socioprofesională este un proces continuu,
astăzi constatăm două forme / ipostaze ale formării
profesionale: iniţială şi continuă.
 6.4. Managementul propriu-zis al carierei

Atât o pregătire optimă, cît şi formarea profesională conform

aşteptărilor nu garantează o eficienţă/eficacitate profesională şi o
integrare de succes în mediul de viaţă.

Anturajul, mediul de trai şi persoana sunt într-o permanentă

schimbare. Subiectul este chemat să facă faţă cerinţelor societăţii,
să îndeplinească multiple roluri sociale, să-şi manifeste creativ
potenţialul individual.

Din aceste considerente, o etapă importantă a proiectării carierei

(proces permanent, după cum am menţionat) este managementul
propriu-zis al carierei.
 Managementul carierei este definit ca proces de
pregătire, implementare şi monitorizare a planurilor de
carieră, asumate de individ în mod singular sau împreună
cu sistemele de carieră ale organizaţiilor.
 Deoarece managementul carierei este definit drept un proces
complex, există multiple abordări ale fenomenului.

Greenhaus descrie procesul de management al carierei făcând

referire la toate fazele şi activităţile specifice în dezvoltarea unei
cariere.

În concepţia sa procesul de management al carierei este cel în care

persoana exploatează mediul, îşi dezvoltă o concepţie clară cu privire
la mediu şi dobîndeşte conştiinţa de sine (conştiinţa profesională), îşi
stabileşte scopurile carierei, dezvoltă o strategie de atingere a scopului;
implementează strategia; face progrese în atingerea scopului; obţine
feedbackul necesar cu referire la progres; îşi evaluează cariera.

În acest context este binevenită definirea termenului: carieră internă

şi carieră externă.
 Cariera internă presupune relaţia dintre
succesele profesionale şi imaginea de sine.
Satisfacţia personală asupra evoluţiei
profesionale.

Cariera externă se referă preponderent la paşii

efectuaţi/solicitaţi de o ocupaţie sau o
organizaţie pentru a progresa/evolua în acea
ocupaţie.
 Momentele esenţiale ale managementului carierei decurg din
fazele/etapele-cheie ale procesului de management:
-a prevedea şi planifica, a organiza, coordona şi evalua dezvoltarea
profesională;
-a asuma responsabilitatea pentru deciderea, planificarea şi reglementarea
relaţiilor cu angajatorul, colegii de muncă, procese şi persoane implicate în
realizarea funcţiilor de serviciu, astfel încît rezultatul corect să fie eficient;
-a se implica în activitatea de grup pentru îndeplinirea unor obiective (în
cadrul instituţiei în structuri ce asigură activitatea profesională);
-a dirija aspecte ale activităţii profesionale în scopul obţinerii unui progres;

-a coordona resursele: materiale, financiare, intelectuale, informaţionale,

pentru atingerea scopului propus.
 Managementul carierei se bazează pe repere-suport şi
repere-context:
•Reperele-suport sunt de origine preponderent
subiectivă-personală, derivate din particularităţile de
personalitate ale persoanei.
•Reperele-context, au origine preponderent socială,
derivate din specificul de funcţionare a instituţiei.
 Realizarea managementului permite depăşirea
„limitelor” percepţiei valorii personale, asigură
deschiderea către o lume reală a realizării prin profesie,
promovarea unei concepţii a activităţii profesionale,
valorificarea unui spectru mai larg ale posibilităţilor de
realizare prin profesie.
 Activitatea de învățare 1.
Ce factori v-au influenţat decizia
profesională?