Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

Aceste canale se deosebesc prin orientare. posterior . traversate de vasele şi nervii vestibulului. Canalul anterior are o lungime de 18 mm. analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă.după NAP membrana statoconiorum. denumite macule. un dop special este introdus in urechea pacientului. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. Durata – 10 pana la 20 de minute. aparatul transmite diverse sunete.şi subdural. iar cel lateral . Examenul auzului (formula acumetrică). trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. Cu aparatul. Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis. extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern.orizontal. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie). care include foseta semisferică (sacule). Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi. Prin greutatea şi inerţia lor. foarte rar întâlnit. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens. El comunică anterior cu cohleea. Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. iar a patra corespunde gropiţei cohleare. numite creste ampulare. Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior. uneori considerabilă. In timpul examinarii. anterior. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. • sindromul de obstrucţie tubară. la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. dând naştere la diverse complicaţii. posterior cu canalele semicirculare. intervenite la vârsta matură. Dupa aceea. care descindă în ductus endolimfatic. Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne.15-16 mm. Cel anterior este orientat în plan frontal. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. un dop special este introdus in . Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. iar sub acesta se află fereastra ovală. intern. Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară. cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase. meningita şi sepsisul otogen. cât şi social. Din punct de vedere anatomic. iar cel lateral . în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. Surditatea poate duce la surdomutism. in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). numită cohlee. în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern. Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. superior şi inferior. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi. In timpul examinarii. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . Examenul audiometric.sagital. Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos. Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă. printre care se află celule senzoriale ciliate. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală. care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară. mult mai frecvent diagnosticat. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. Prin ea trec nervii saculei. Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate.12 mm. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. Examenul aparatului vestibular. imitând configuraţia lor. sub forma unor proeminenţe. abcesul cerebelos şi cerebral. sau la invaliditate profesională şi socială. alcătuind la un loc receptorul vestibular. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice. câte 3 pentru fiecare labirint. examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. senzoriale ciliate şi de susţinere. Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. cel posterior. până la 60%. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. şi funcţia de drenaj. în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . posterioară şi laterală). Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern.funcţia echipresivă. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional. posterior. în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului.

Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. porumb etc). analgezice. dureri. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen). lucioase.a. badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. greţuri. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos. оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii. Cea mai sigură. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. Miramistină etc. mastoidiană. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore. Rivonol.). acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru. echimoze оnregiunea auriculară. Tratamentul: măsuri antişoc.a. Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă.a.urechea pacientului. Pe umărul lui se pune un şervet. iar pe acesta o tăviţă renală. Corpii străini c. simplă este metoda lavajului (spălătura) c.hipoacuzie. proceduri fizioterapice. оnainte de a efectua spălătura c. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. aparatul transmite diverse sunete. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii.a. zgomotul. perforarea membranei timpanice. Simptomatologia: şoc. Simptomatologia: durere. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei. Pe alocuri apar zone flictenulare. Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. hipoacuzie de tip transmisie. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă.e. hemoragie. Corpii străini auriculari.a. Vibraţia. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului. deschis sub acţiunea razelor solux). antiinflamatoare. vertij. Semnele clinice . • antibiotice. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată. Durata – 10 pana la 20 de minute. оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul). Etiopatogenia. .e.e. • toaleta plăgii.e. iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus. de harbuz. hemoragii. plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime.e.e. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă. Dioxidină.a. Fracturile stâncii osului temporal. Tehnica spălării c. Cu aparatul. schimbările bruşte de altitudine. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. Traumatismele urechii externe şi a timpanului. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c. ser antitetanic. Simptomul principal este durerea. licvoree auriculară. insecte. cu păstrarea cunoştinţei.e.a. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. seminţe de floarea soarelui. de regulă. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită.a. vomă.) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior. se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru.: traumatizatul se aşază pe un scaun. hemoragie.e. Tratamentul expune extragerea corpului străin din c. oprirea hemoragiei. anoxia relativă. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril. se poate face folosind dezinfectante. sedative. Flictenele se deschid. Dopul de cerumen. propagarea pe ureche a unui erizipel facial. Tratamentul presupune calmarea durerii. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale.

indicaţiei terapeutice şi localizării. surmenajul accentuat. vitaminoterapie. convalescenţa. de preferat prin aspirarea secreţiilor.524% din complicaţiile intracraniene. cele mai frecvente fiind următoarele: . streptococ. Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%. scobitori. Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. Cloramfenicol. Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. de regulă. Se dezvoltă. şi de cinci ori după Portmann.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului. Tratament. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase. Fenosept. fizioterapie. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul. bolile de piscină. apar dureri vii.scurgerile auriculare. Din punct de vedere subiectiv. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: . care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. sau este declanşată de baia оn apă poluată. de stafilococul piocianic. colibacili. оntreţinute de otite medii supurate.abcese la distanţă. Anatomia patologică. supuraţia urechii mijlocii. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Aureocicline. Forma abcesului este rotundă. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. proteus. abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: . . otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală. care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. cu degetul. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular. Bolnavul. Cel general constă оn administrarea penicilinei.furunculozele persistente ale conductului auditiv.a. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. Cloramină 1%. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. de partea urechii afectate. Etiologia şi patogenia. alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei. alcool 80°. Antibiograma este obligatorie.Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. cu acul. antiinfiamatoarelor şi vitaminelor. Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. Anatomia patologică.abcese adiacente. оn ordinea frecvenţei. Se mai оnregistrează febră şi frisoane. tuberculoza. Dacă afecţiunea progresează. . sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase. este reprezentată. . Durerea apare de timpuriu. cu antibiotice: Penicilină. ace de păr. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş.eczemele infectate ale conductului auditiv. Printre acestea se numără: diabetul zaharat. Tratamentul este general şi local. Otita externă difuză poate fi uni. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. . Dalibaur. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. Tabloul clinic.sau bilaterală. care poate avea cauze multiple. antihistaniinicelor. dopurile de vată. Flora microbiană. Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului. Din punct de vedere funcţional.

. Sindromul de localizare. greţuri. convulsii. vărsături. bradicardie. greţuri. vasculară. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani.Stadiul de abces iară capsulă. manifestă. în ceea ce priveşte febra. Tablou clinic. acestea sunt adesea identice. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. histopatologic evoluează în mai multe faze: •. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. Se traduce prin cefalee. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. rezonanţei magnetice nucleare (R. când infecţia provine din labirint. însoţită de redoarea cefei. toate simptomele descrise mai sus retrocedează. Formele clinice ale abcesului cerebral: 1. fiind prezentă o barieră fibroasă. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. In perioaditde acalmie.Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă. parafazică (nu numeşte corect obiectele). Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. Afazia este simptomul principal. Simptomatologia. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. tulburări gastro-intestinale. Ea poate fi anamnestică. cu sediu posterior.Presupurativă .perioada de stare. senzaţie de oboseală. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului.perioada terminală. somnolenţă. oculistului. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. puncţiei lombare. Se constată dereglări psihice . B. Diagnostic. bolnavul nu simte nimic. agrafică. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor.debutul bolii. Tratament. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian.M. tomografiei computerizate. Prognosticul este nefavorabil. leucocitoza. . Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. tulburări motorii (pareze). vărsături. oprirea otoreei. fie de o compresiune la distanţă. când predomină fenomenele de edem. motorie. analizei sângelui. descrise de Bergman. Sindromul de supuraţie: febră. care evoluează câteva săptămâni. osoasă. moartea poate surveni fie prin encefalită difuză. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului. reacţie meningială. asimptomatice. tahicardie. frison.Abces încapsulat. III .perioada de acalmie. examenului clinic. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. II . şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Diagnostcul. fruste. bradicardie. reacţie meningiană. Anatomie patologică. Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal. Cefaleea este mai vie. C. 4.Stadiul de abces incapsulat. latentă. consultaţiei neurologului. După evoluţie: abcese acute şi cronice. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat.Abces colectat. .I . 3. combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. // Perioada de acalmie. ca şi cele cerebrale. După localizare: metastatice. vărsături. tulburări respiratorii. Pot fi localizate anterior. pierderea cunoştinţei. După vârstă: forma latentă. alexică. care se vindecă prin metode conservatoare. tulburări oculare. 2. /// Perioada manifestă. senzitivă. ameţeli. . VSH şi leucocitoza sunt crescute.N. Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral. cefalee.). După simptome: tipice.psihoza acută. .encefalita presupurativă cu un ramolisment. tulburări psihice. In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie. iritaţie meningială. slăbire. ameţeli. monosimptomatice. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare. Abcesele cerebelului. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată. Se stabileşte în baza anamnezei. . febră. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. semne meningiale. acufene.

se observă pe partea bolnavă. stâncă.supurativă . labirintită inductivă.După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză. Cefalee persistentă profundă. Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: .După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă. • Vărsături.După criteriul patogenic: timpanogene.distrugerea celulelor mastoidiene. Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural. mixte. greţuri. Localizări la distanţă: regiunea occipitală.inflamaţia congestivă. adiadohochineză (disocierea mişcărilor). . Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave.După etiologie: specifice şi nespecifice. • tulburări vestibulare: vărsături. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I . Prezintă inflamaţia labirintului. III . sanarea focarului otic. Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă. . acoperită cu fungozităţi.edem şi hidrops al labirintului. respiraţiei. cerebel. . Lichidul cefalorahidian N .asimptomatică. schimbări patologice ale reflexelor. dizartrie. Cauza. Angiografia . Simptomatologie: Semnele unei otite medii. redarea stării generale. ci pe calea venulelor intraosoase. paralizii ale diverşilor nervi cranieni. Durere localizată deasupra conductului auditiv extern. în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene. Simptomatologia este săracă. Formele clinice: a). • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi". pareze şi paralizii ale nervilor cranieni. reacţia labirintică. Diagnostic. înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului. mai frecvente decât în abcesul extradural.microbii pătrund în labirint. Tratamentul. şi închis (mai rar).labirintită precoce gravă supurată. .piolabirintită . Formele clinice: acute şi cronice. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C. închistat. limfogene. Localizări de vecinătate: osul temporal. disfagie.labirintită tardivă . în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare.tromboza labirintică. . Tratament. este trecător. care persistă şi după distrugerea labirintului. latentă). meningogene.exsudativă . b)."mâini moarte" (Thomos). • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie. El poate fi deschis. diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare. Afazie.scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . VI . Formele clinice: latentă . . dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape".La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă. Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. Simptomatologie. sacul endolimfatic. Modificările morfologice. în cazul când comunică cu procesul osteitic generator. . schimbător. unilaterală de partea urechii bolnave. Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. Radiografia . II . greţuri.labirintită necrozantă . nistagmus spontan.După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. fiind numită de unii specialişti ca otită internă.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. lent. hiperestezia feţei. traumatogene. bulb şi măduva superioară cu paraplegie. Labirintita.secreţie abundentă şi formarea exsudatului . Tratament. cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun.apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute. Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie. mai des cronice. combaterea infecţiei. Clasificarea labirintitelor . • tulburări ale mişcărilor pasive . amplu. Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă. îngroşată. Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural. • Bradicardie cu stază papilară. Drenarea colecţiei. • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure. Patogenie. se distrug celulele urechii interne. cade înapoi şi de partea bolnavă. mers ebrios).deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene.în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. Dura mater devine congestionată.

III) strabism şi diplopie. In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). antiinflamatoare. c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: . iradieri înspre vertex. Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene. Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. în caz de instalare bruscă a otomastoiditei. . distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. ţesutul osos este invadat de osteoclaste.jugo-digastrică. Durerile locale sunt violente.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei).petrozita. Starea bolnavului este alterată.occipitală (postero-inferioară). Simptomatologie.chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian.nistagmus periferic. Ia naştere.structura anatomică a mastoidei. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. avem o mastoidită secundară. prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene). Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical. în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal.hipoacuzie de tip percepţie. Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă. proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită.. scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată. cu topirea septurilor intercelulare. decât cea spongioasă şi scleroasă. lipsa leziunilor osoase. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. Mastoidita. În formele supurativă şi necrotică . în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. . septurile intercelulare se topesc. conservator: antibiotice. numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret). Anatomia patologică. abces intraosos adevărat.starea generală alterată a bolnavului. Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale. Membrana timpanică este modificată. în primele două forme . de unde. apar infiltraţii cu celule rotunde. Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă. Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută. . . deseori se constată prezenţa unui torticolis. regiunile mastoido-occipitală.labirintitele acute survenite în cursul omes. Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: . . . vasele intradiploice se trombează. focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe.incomoditatea drenajului colecţiei. II) trigeminita cu cefalee pronunţată. mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată. în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. înregistrând valori de 38-39°C. pe calea trompei. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene. vărsături. cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos. paloare etc). Se asociază şi tratamentul medicamentos. febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. .virulenţa înaltă a agentului patogen. Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor. De cele mai multe ori. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian. .acufene. antihistaminice. pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene. Tratament. greţuri. . regim la pat. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: .dereglări neurovegetative (transpiraţii. Orice otită medie acută vizează şi mastoidă.congestivă şi exsudativă-excepţional. Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă. Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă. antiedemice. . în caz de indicaţii -paracenteză. Simptomatologie. . Starea generală a bolnavului este alterată. . De asemenea poate reapărea febra. mai ales la copii. b) După agentul patogen. Mastoidă pneumatică cu celule mari. subacută şi latentă. descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian).vertij însoţit de greaţă. .cervicală.temporală (temporozigomatică).

Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală. se introduc meşe îmbibate cu antiseptice. creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern.Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. erizipelul.petrozită. . microabce-selor. Anestezia poate fi locală sau generală. Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute. pielea se îngroaşă. în caz de ineficientă a terapiei medicale. iritaţiile mecanice locale . anti-histaminice. tumefacţia tegumentelor creşte. trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului. apar dureri violente la nivelul urechii externe. Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână . Simptomele principale sunt: durere. vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. E t i o p a t o g e n i e . Se administrează preparate anticongestionante. Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic. Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă. Otita externa difuza. situat la o adâncime de 1. . Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular. suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă. .Poate fi asemanat cu un cheloid. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat. Timpanul este congestionat. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj.5-2 cm. antiinflamatoare. S i m p t o m a t o l o g i e .roza. paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. cu dureri vii. se tratează diabetul zaharat. T r a t a m e n t . Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema . Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei.52). retro.mastoidită Benzold. S i m p t o m a t o l o g i e . edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. rezultatul pozitiv al scanografiei. este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia. . OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. otitele medii supurate . peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei. dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii. difuz al pielii conductului auditiv extern. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. să conţină vitamine şi microelemente. persistenţa unor corpi străini. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi. introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. propagate la baza craniului. dureroşi la palpaţie.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi.Se recomanda protezarea auditiva. analgezice. de culoare roşie. aplicarea pansamentului. toaleta plăgii. aplicarea antisepticilor. Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). cu dermatitele pavilionului. T r a t a m e n t . se efectuează toaleta conductului auditiv extern. Se recomandă penicilină (12—14 zile). Sfârşitul letal este foarte frecvent. în fundul conductului auditiv extern (ftg. eczemele infectate ale conductului auditiv extern . E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. Ganglionii limfatici pre-.zigomatică. producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . scăderea imunităţii organismului. antihista-minice.complicaţii endocraniene. Dacă procesul inflamator progresează. Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală. furunculul. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene. Alimentaţia trebuie să fie raţională. microabcese. granulaţii. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului. Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită.Se constata hipoacuzia de transmisie. Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată. Otita externă malignă.Tratamentul poate fi medical şi chirurgical. vitamine. prezenţa exsudatului.Membrana timpanica este imobila. Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo). hiperemie.Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind.abces subperiostal. spina lui Henle. OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. furunculozele persistente . se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate.ingrosata si aspirata. Apariţia granulaţiilor. edem. Dacă boala avansează. cu eroziuni. . Se deosebesc trei forme: • Timpurie. antibioticelor şi antiinflamatoarelor. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice.

La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală. Durerea iradiază în cap. tromboflebita sinusului lateral. 6. abces cerebral şi cerebelos. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene. OMA morbidică. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil. boli ale tractului digestiv. până la forme acute şi chiar supraacute. fie ale căilor respiratorii etc. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. viruşii etc. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. şi asociaţia microbilor. refuzul sânului. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi. La aceşti copii timpanul este îngroşat.a. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar.facial. • Tardivă. fie ale tractului auditiv. 52. administrând antibiotice. Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. Prin urmare. Otoscopia poate prezenta erori. stafilococii.particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. are o direcţie orizontală. bronhopneumonii. .• Necrozantă. de starea sistemului nervos. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. trompa auditivă este dreaptă. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe .e.e. anticongestionante. provocând o otită medie acută obişnuită. deoarece lipseşte anamneză. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. neuropatolog etc) şi a examenului de laborator. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. tulburări intracraniene şi septice.trompa Eustache este dreaptă.a. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos. în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi. 1. 4. De aceea se efectuează otoscopia repetată. Copilul suge numai un sân. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. meningită. sepsis etc. OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. Acest simptom depinde de forma otitei. simulând un furuncul al c. chirurgical şi profilactic. se află permanent deschisă. care a fost evoluţia ei. copilul reacţionează cu un strigăt. erizipeloasă. este scurtă. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). 2. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. Etiopatogenie. mai largă şi are o direcţie orizontală. boli virotice. La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. afectarea n. culoarea timpanului gri. copilul periodic învârteşte capul. otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. triunghiul luminos. otoscopiei. 3. Fig. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. abces subdural. dinţi. respirator etc. insomnie. pătrunde în c. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. tifică. Otita medie acuta la copii. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi. copiii au o imunitate locală şi generală redusă. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. de vârsta copilului. peretele inferior (fantele Duverney). cel opus urechii bolnave. La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. labirintită. pneumococii. mânerul ciocanului. sinuzitele şi rinitele.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii. afectarea nervului facial. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului. adenoiditele şi amigdalitele. abces extradural. Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii. Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari. iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată. Urechea internă de asemenea este atacată de virus. Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. 5. asimptome. consultaţiilor specialiştilor (infecţionist. Complicaţiile otitei pot f i : antrita. ce boli mai are copilul. antinevralgice. Complicaţiile: antromastoidita. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. când lipseşte congestia timpanului. Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic. precoce şi individualizat. local — antiseptice. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. S i m p t o m a t o l o g i e . Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă.

оnsoţită de frisoane. La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. Otita medie acută. micotică. 6. Se recomandă dimedrol sau pipolfen. care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. 7. dacă tratamentul a fost aplicat la timp. rino-sinuzale. însă la un bolnav de 30—40 ani. 1. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. S i m p t o m a t o l o g i e . profundă. exacerbată de deglutiţie. Se efectuează radiografia osului temporal. profilaxia complicaţiilor . vărsături. drenarea puroiului. . 2.01%. membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. cefalee. Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. nista-tină . care poate fi de origine virală. Atunci când timpanul a fost perforat. recuperarea funcţiei auditive. virulenţa şi caracterul germenului patogen. în cadranele membranei Shrapnell. cu o durată de 2—3 săptămâni. asociere de diverşi factori patogeni. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul. aditus ad antrum.) . îngroşată. gripa etc). P r o g n o s t i c u l este pozitiv. tuba auditivă (Eustache). de precocitatea şi complexitatea tratamentului. faza a 2-a — de supuraţie. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă. de particularităţile anatomice locale. precum şi starea timpanului. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament. taveghil.1 % . Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. efedrina. a febrei — antipireticelor (aspirină. de starea organismului. vitamine. cu catarul tubotimpanic. Simptom. survenită brusc. Persistenţa febrei. în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%. Otita medie acută după natura agentului patogen. Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale.Otita medie subacută. naftizină etc. inapetenţă. clorură de calciu. violentă. se aplică (contrical şi splenină). Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. efedrina 0. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian.5— 1 %) . levorină ori chinozol. otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă. 8. dioxidină. febră 39—40°C. în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. galazolină. de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase. Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. clorfilipt). suficient şi corect. cu o reactivitate a organismului normală. înlesnirea resorbţiei exsudatului. Etiopatogenie. stare de intoxicaţie profundă. Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire. Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile . Hipoacuzia este însoţită de acufene. Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. agitaţie. 4. sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. Starea generală a bolnavului este alterată. dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină.mm3). iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) .) . La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni. 2. se administrează penicilină. T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. cu o durată de o săptămână. de administrarea preparatelor anticongestionante. etc. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni.Otita medie cu perforaţie în pars tensa. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. Starea bolnavului este profund alterată. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. vomă. Se constată astenie. pulsatilă. E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). tratamentul concomitent al bolilor prezente. antihistaminice. evoluţia ei are un caracter mai lent. se aplică solux. trompa Eustache şi celulele mastoidiene). în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. chinozol. ameţeli. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). vertex şi în regiunea mastoidiană. frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. în ultimul timp se prescrie Sol. complicaţie intracraniană). 5. Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1. care au o evoluţie nebenignă. Weber lateralizat în urechea bolnavă. restabilirea permeabilităţii trompei Eustache . insomnie. 4. pulsatilă. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. atacată de febrilitate (39-41 °C). faza a 3-a — de vindecare. piramidon etc. se fac inhalaţii. Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide . Bolnavul suferă de insomnie. în unele cazuri şi a hormonilor. 3. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. VSH — 15— 45 mm/l oră. producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. Otita medie acută. uneori şi de vertij. tubus-cuarţ. 3. bacteriană. tahicardie. ochi. Tratamentul va fi ineficient şi incomplet. Levomizoli 0. combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . cu iradieri în dinţi.

febra scade sau dispare complet. astringent. Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical. febră. anaerobă.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. cefaleea. cefalee. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei.otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie. Lichidul. rigiditatea cervicală. tahicardie. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă. trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. gram-pozitivă şi mixtă. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice. dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata". bacilul Koch.pocnete. stafilococii. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . fara infectie. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat. pneumococii. Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii. irascibilitate . puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. оngroşată. care in mod normal curge. bactericid.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. bradicardie etc.scaderea apetitului. Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. antibacterian. care este infiltrată. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie. Simptoame: febra .ameteala si pierderea echilibrului . in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează. Otita medie exsudativă. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Simptomele acumularii de secretie includ: . în cazurile grave frison. hlamidiile. antiseptic. De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni. Otita medie cronică. insomnia şi alte simptome dispar. . оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat.este posibila pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti. slăbiciune generală. pentru ca in cazul lor. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. Otita medie acută supurată. în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală.intravenos sau oral. hemostatic. varsaturi. Reperele timpanului revin la normal. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . gramnegativă. care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii. antifungic. tub numit Trompa lui Eustache.pierderea auzului. Augumentinul. streptococii. Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. micoplasmele. Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul . parand tafnosi sau irascibili . Starea generală se normalizează. Febra şi otodinia. cicatrizant. simptome caracteristice şi altor boli. Odată formată. ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. fără a se aştepta perforarea spontană.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero.53).tulburari ale somnului . Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi. Perioada postperforativă. Perforaţia оncepe să se оnchidă. efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi.

precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii. prin care se extrag secreţiile. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. sau sunt mai multe perforaţii. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. La copii tineri pot să apară de multe ori vomă. decât ziua. osteita. sau picături auriculare.datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate. Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. pentru că în acest caz . în OMCS . la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. În momentul acesta durerile pacientului scad.benignă: mezotimpanită. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule. la perforarea spontană a timpanului. în OMCS forma epitimpanală. diaree. A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul.malignă: epitimpanită. Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. îngroşată. Evoluţia este benignă. lăsând o cicatrice relativ groasă. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei. mai accentuată noaptea.atribute ale epitimpanitelor. În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei. OMCS . De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei).mezotimpanită. Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă. favorizând retenţia purulentă. otoree tubară. iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav. pe care uneori o astupă. antipiretice antiinflamatoare. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. OMCS . iar auzul se normalizează. otoree fetidă. Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice.simplă. care poate irita astfel sistemul digestiv. se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. această fază se poate prescurta semnificativ. Colesteatomul. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. Starea generală nu este alterată. care este infiltrată. Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: . este dureros la presiune. care se vindecă greu. care se va schimba în caz de nevoie. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche.Durerea este puternică. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp. Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă. pentru un minim de 5 zile. Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat. în funcţie de antibiogramă. în OMCS. hipoacuzie de transmisie. În cazuri recidivante. mastoidul. perforaţia are loc în pars tenza . perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum). cât şi epitimpanul.mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. condiţionează caracterul malign al OMCS. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale. Osul de după urechi. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului.53). acuitatea auzului scade. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată. OMCS propriu-zisă. . pulsatilă. Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei.colesteatomatoasă. polipii şi granulaţiile . La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS . s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor. Pe lângă tratamentul otologic. timpanul perforează spontan. dând naştere la formaţiuni granuloase. preponderent în cea epitimpanală.mezotimpanum. otoree benignă. La schimbările patomorfologice descrise mai sus. Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea. . decât o rană minusculă produsă de paracenteză. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului. .sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului.datorită scurgerii secreţiilor purulente.epitimpanită. Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: .

• Verde de Briliant. .a. Cavinton. hipercoagulabilitatea sanguină. granulaţiile din c. Se vor înlătura polipii. otita medie seroasa 1. introducâdu-se în c. polipilor şi a puroiului fetid .a. 500ml. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. • Prezenţa cariesului. cicatrizantă şi cauterizantă.sunt caracteristice epitimpanitelor. fungicidă. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . Nevrita cohleară: surditate de percepţie. pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida.e. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne.a. soluţie alcoolică de 1%. Dexametazonă). acufene de un timbru acut. efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi.1 comprimat la 1 OOml de apă. clasificarea. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). spasm vascular (vasconstricţia arterială).celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). 4. diagnosticul. Tratament. tampoane sau cu pipeta. Diagnostic. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea. embolism. Adrenalină 0.). coles-teatomului. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad. Multe cazuri se vindeca spontan. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. Conţine 35% de peroxid de hidrogen.01% în flacoane de 1 OOml.a. Soluţie de 0.e. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine. • Miramistina. oxigenoterapie. Efedrina sau Adrenalină 0. Galazolină.e.e. Otita medie secretorie. şi din cavitatea timpanică.a. Etiopatogenia . dar de obicei contine bacterii piogene. Bonavii trebuie spitalizaţi.e. granulaţiilor. • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern . hemostatică. • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate. Denumire medicala: otita medie secretorie. astringentă. dezintoxicante. 2. este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio. tromboză. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c. anticoagulante. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. vasodilataţie excesivă. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant.• Sediul perforaţiei .centrii nervoşi. astringent. hormoni (Prednisolon. De asemenea. Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. hemostatic etc. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%. • Vagotil. sau cavitatea timpanică. Are acţiune bactericidă.1% de câteva ori pe zi. şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. Se utilizează local în c. Sindromul Meniere. Revarsatul poate fi steril. Tratamentul. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri.căile de conducere ale analizatorului auditiv. Se introduce în c. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog. antiseptic. Toaleta c. 3.a. Simptomatologia. Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice. tratamentul. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. .e. şi cavitatea timpanică cu meşe. afectiune des întalnita. şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă.a. antifungic. Daca este necesar. Poate duce la aparitia surditatii de transmisie. vitamine. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată. edem labirintic.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia. emoragie. bactericid. Este frecventa la copii. cicatrizant.e. locale şi profilactice: 1.în pars tensa. antibacterian. Se utilizează local. Se vor administra: vasodilatatoare.

dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur. .5-l. injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10). se poate realiza sub anestezie locala sau generala. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. diagnosticul. Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului. se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”. . excitante (alcoolul. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului. hipoacuzia este unilaterală. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: .depresia .c. Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. Pipolfeni 2. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei. .ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare. Se interzic toate produsele alimentare toxice. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie.tulburările metabolismului apei. tutunul. iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie. insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens). • Antihistaminicelor. cafeaua). Platifilini Q. Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului. sărurilor minerale. . La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei. se reduce lichidul şi sarea. operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. Se administrează: Sol. acufene. profilaxia. . .0 ml. Sol. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. care trece apoi оn hiporeflexie labirintică. Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent.150 ml s. persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului. Dureaza intre 1 ora si 2 ore.avitaminozele. . mai ales a vitaminei C. . Tratamentul este medicamentos şi chirurgical. • Dereglări de echilibru. in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar.auzul redus (estompat).l%-0. Cavinton (comprimate 5mgN50. reabilitarea. hipertonia. hipotonia alergia. • Cardiotonicelor.bolile generale: diabetul zaharat. antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna.2%-l-2 .foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala.evitarea conversatiei si interactiunii sociale. • Calmantelor. endocrine etc.infecţiilor de focar. Trental 100 mg. hiperrefiexiei. sol. Sol. Otoscleroza (otospongioza). 120 picături pe min.5%-2 ml. nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). Atropini 0.

Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. VSH accelerată. • Semne de intoxicaţie: febră. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. greaţă. foarte pronunţată. zumzet in urechi (tinitus). . Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă. . • Leucocitoză. Brudzinski ş. semnele Kernig. rinichilor. tromb sub perete. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere. tulbure. Febră. Simptomatologia. c) Decompresia creierului. hormoni. picioarele trase spre abdomen. • Starea generală grav alterată: insomnie. pleiocitoză . desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara. se deschide fosa craniană medie şi posterioară. pulsul este оn concordanţă cu temperatura.1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. vărsături. dereglarea funcţiilor ficatului. Meningita otogenă. calmante.şi vasotonice. ţesutului cutanat. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului. anorexie. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila. e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. Semne meningiene: redoarea cefei. d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice. • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. Tegumentele palide. Are loc o periflebită. . Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. ele nu pot restabili auzul normal. leucocitoza. tromb obturator steril sau septic.insuportabilă. acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului.protezele auditive: acestea amplifica sunetele. se decolează dura mater. dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea. • forma meningee. iar capul reflectat. fatigabilitate. . VSH accelerată.a. • latentă sau fără septicemie. Septicopiemia otogenă. mărită concentraţia de proteine. Tratamentul.tiuit. Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. zahărul şi clorurile sunt micşorate.dispozitive care faciliteaza auzul. uruit. limba uscată. . • tifoidă: splenomegalie. suierat. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). Anorexie. frisoane.vertijul. endoflebită.dureri de urechi. Combaterea focarului infecţios. articulaţiilor. frisoane. rinichilor.puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive. frisoane. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio. epistaxis. plămвni. .