Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare. şi funcţia de drenaj. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice. care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă. în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern. Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi. Din punct de vedere anatomic. Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. Cel anterior este orientat în plan frontal.orizontal. abcesul cerebelos şi cerebral. un dop special este introdus in urechea pacientului. posterioară şi laterală). Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. intervenite la vârsta matură. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior. sau la invaliditate profesională şi socială. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. In timpul examinarii. Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară.şi subdural. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase. Prin greutatea şi inerţia lor. Dupa aceea. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern. Examenul aparatului vestibular. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. printre care se află celule senzoriale ciliate. Examenul auzului (formula acumetrică). denumite macule. traversate de vasele şi nervii vestibulului. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. superior şi inferior. Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern. alcătuind la un loc receptorul vestibular. Aceste canale se deosebesc prin orientare. cât şi social. Cu aparatul. la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare. meningita şi sepsisul otogen. • sindromul de obstrucţie tubară. intern. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. câte 3 pentru fiecare labirint. posterior . examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. foarte rar întâlnit. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie). un dop special este introdus in .după NAP membrana statoconiorum. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. In timpul examinarii. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. Durata – 10 pana la 20 de minute. până la 60%. Surditatea poate duce la surdomutism. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule.funcţia echipresivă.15-16 mm. iar a patra corespunde gropiţei cohleare. în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). Canalul anterior are o lungime de 18 mm. uneori considerabilă. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală. în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos. dând naştere la diverse complicaţii. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis. în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. Examenul audiometric. posterior. Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . iar cel lateral . O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral.sagital. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului. mult mai frecvent diagnosticat. Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. numite creste ampulare. care descindă în ductus endolimfatic. care include foseta semisferică (sacule). examinarea pragului auditiv la diferite frecvente.12 mm. iar cel lateral . Prin ea trec nervii saculei. sub forma unor proeminenţe. aparatul transmite diverse sunete. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. numită cohlee. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern. iar sub acesta se află fereastra ovală. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. posterior cu canalele semicirculare. cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. anterior. senzoriale ciliate şi de susţinere. trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate. El comunică anterior cu cohleea. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. imitând configuraţia lor. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. cel posterior. Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie.

e. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen).urechea pacientului. Durata – 10 pana la 20 de minute. analgezice. Simptomatologia: durere.). badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii. licvoree auriculară. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. оnainte de a efectua spălătura c. Flictenele se deschid.e.a. iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus. Dioxidină. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. deschis sub acţiunea razelor solux). Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici.a.a. vertij. Corpii străini c. simplă este metoda lavajului (spălătura) c. . se poate face folosind dezinfectante. Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. Semnele clinice . оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c. echimoze оnregiunea auriculară. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. Rivonol. Pe alocuri apar zone flictenulare.e.e. • toaleta plăgii. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru. Traumatismele urechii externe şi a timpanului.a. iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore.e. mastoidiană.e. antiinflamatoare. Tratamentul: măsuri antişoc. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos. Corpii străini auriculari. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă. Tratamentul expune extragerea corpului străin din c.hipoacuzie. Tehnica spălării c.e. porumb etc). perforarea membranei timpanice. plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime. Vibraţia. hemoragie. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii. propagarea pe ureche a unui erizipel facial. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. Tratamentul presupune calmarea durerii.a. оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul). Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii. Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă. Simptomul principal este durerea. de regulă. Fracturile stâncii osului temporal. greţuri. schimbările bruşte de altitudine. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta.) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior. zgomotul. Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă. dureri. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. seminţe de floarea soarelui.e.a. iar pe acesta o tăviţă renală. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. vomă. hipoacuzie de tip transmisie. sedative. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. ser antitetanic. acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru. Pe umărul lui se pune un şervet. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. anoxia relativă. Etiopatogenia. lucioase. Cu aparatul. Miramistină etc. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril. cu păstrarea cunoştinţei. hemoragii. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii. se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. aparatul transmite diverse sunete.a. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe.: traumatizatul se aşază pe un scaun. Dopul de cerumen. hemoragie. insecte. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului. • antibiotice.a. proceduri fizioterapice. oprirea hemoragiei. Simptomatologia: şoc. Cea mai sigură. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei. de harbuz.

Din punct de vedere funcţional. fizioterapie. Anatomia patologică. . scobitori. indicaţiei terapeutice şi localizării. оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. de partea urechii afectate. de regulă. Etiologia şi patogenia. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. surmenajul accentuat. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş. ace de păr.abcese la distanţă. Cel general constă оn administrarea penicilinei. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. Dacă afecţiunea progresează. Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul. Dalibaur. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%. bolile de piscină.eczemele infectate ale conductului auditiv. . Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. Aureocicline. Forma abcesului este rotundă. Printre acestea se numără: diabetul zaharat. proteus. apar dureri vii. Otita externă difuză poate fi uni. Fenosept. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului. streptococ. supuraţia urechii mijlocii. care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%. cu acul. Tabloul clinic. antiinfiamatoarelor şi vitaminelor. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală. оntreţinute de otite medii supurate. Durerea apare de timpuriu. sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin. este reprezentată. Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: . Tratamentul este general şi local.scurgerile auriculare.Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: . .524% din complicaţiile intracraniene. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular. Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului. Se dezvoltă. care poate avea cauze multiple. vitaminoterapie. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. . Cloramfenicol. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Bolnavul. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. cu antibiotice: Penicilină. Se mai оnregistrează febră şi frisoane.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri.a.abcese adiacente. alcool 80°. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase. de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. оn ordinea frecvenţei. dopurile de vată. convalescenţa. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. Cloramină 1%. Din punct de vedere subiectiv. cu degetul. Flora microbiană. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. Anatomia patologică.sau bilaterală. Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. de stafilococul piocianic. Antibiograma este obligatorie. şi de cinci ori după Portmann. colibacili. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. Tratament. sau este declanşată de baia оn apă poluată. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul.furunculozele persistente ale conductului auditiv. antihistaniinicelor. cele mai frecvente fiind următoarele: . tuberculoza. de preferat prin aspirarea secreţiilor.

perioada de stare. ameţeli. reacţie meningiană. . parafazică (nu numeşte corect obiectele). descrise de Bergman. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia. alexică. bolnavul nu simte nimic.Abces încapsulat. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată.Stadiul de abces incapsulat.N. 3. senzitivă.perioada de acalmie. examenului clinic. Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. vasculară. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. Anatomie patologică. Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal.). Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral. tulburări motorii (pareze). oprirea otoreei. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. . agrafică. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . Cefaleea este mai vie. Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului. puncţiei lombare. consultaţiei neurologului. Se constată dereglări psihice . însoţită de redoarea cefei. reacţie meningială. . bradicardie. slăbire. Se stabileşte în baza anamnezei. fie de o compresiune la distanţă. Prognosticul este nefavorabil. . fruste. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare. ameţeli. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat. somnolenţă. rezonanţei magnetice nucleare (R. B. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. manifestă. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. III . vărsături. moartea poate surveni fie prin encefalită difuză. Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor. bradicardie. tahicardie. Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A.debutul bolii. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. când infecţia provine din labirint. în ceea ce priveşte febra. Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. monosimptomatice. In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie. ca şi cele cerebrale. histopatologic evoluează în mai multe faze: •.Presupurativă . II . Sindromul de localizare. Diagnostcul. 4. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic.perioada terminală. fiind prezentă o barieră fibroasă. Tratament. // Perioada de acalmie. latentă. senzaţie de oboseală. tulburări respiratorii. combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. tomografiei computerizate. Ea poate fi anamnestică. acestea sunt adesea identice. convulsii. vărsături. Simptomatologia. asimptomatice. După simptome: tipice. C.Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă. cu sediu posterior.encefalita presupurativă cu un ramolisment. După localizare: metastatice. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. VSH şi leucocitoza sunt crescute. toate simptomele descrise mai sus retrocedează. osoasă. Afazia este simptomul principal. motorie.Stadiul de abces iară capsulă. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului. vărsături. greţuri. când predomină fenomenele de edem.M. febră. care se vindecă prin metode conservatoare. Pot fi localizate anterior. frison. . şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. pierderea cunoştinţei. 2. tulburări gastro-intestinale. Diagnostic.I . tulburări psihice. După evoluţie: abcese acute şi cronice. Se traduce prin cefalee. Formele clinice ale abcesului cerebral: 1. In perioaditde acalmie. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. /// Perioada manifestă. tulburări oculare. cefalee. leucocitoza. semne meningiale. Abcesele cerebelului.Abces colectat. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian. oculistului. Tablou clinic. acufene. . analizei sângelui.psihoza acută. Sindromul de supuraţie: febră. După vârstă: forma latentă. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. care evoluează câteva săptămâni. iritaţie meningială. greţuri.

schimbător.deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene. II . şi închis (mai rar). respiraţiei. Cauza. Angiografia . Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. mai frecvente decât în abcesul extradural. unilaterală de partea urechii bolnave.microbii pătrund în labirint. amplu. Afazie.După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă. Dura mater devine congestionată. Prezintă inflamaţia labirintului.edem şi hidrops al labirintului.apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute. greţuri. lent. mai des cronice. adiadohochineză (disocierea mişcărilor). combaterea infecţiei. în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului. Tratament.După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză.labirintită tardivă . cade înapoi şi de partea bolnavă. • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure. Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: . îngroşată. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I . • Bradicardie cu stază papilară. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C.labirintită necrozantă . fiind numită de unii specialişti ca otită internă. Labirintita. în cazul când comunică cu procesul osteitic generator. . Modificările morfologice. Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. Localizări la distanţă: regiunea occipitală. în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene.După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. Clasificarea labirintitelor . înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului.secreţie abundentă şi formarea exsudatului .exsudativă .piolabirintită .tromboza labirintică. Drenarea colecţiei. închistat."mâini moarte" (Thomos).în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. meningogene.distrugerea celulelor mastoidiene. mers ebrios). acoperită cu fungozităţi. Simptomatologie: Semnele unei otite medii. labirintită inductivă. • tulburări ale mişcărilor pasive . ci pe calea venulelor intraosoase. disfagie. dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape". se observă pe partea bolnavă. Formele clinice: acute şi cronice. Formele clinice: latentă . se distrug celulele urechii interne.inflamaţia congestivă.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. VI . dizartrie. care persistă şi după distrugerea labirintului. redarea stării generale. . cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun. hiperestezia feţei. III . Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie. bulb şi măduva superioară cu paraplegie. Radiografia . Simptomatologie. mixte. Durere localizată deasupra conductului auditiv extern.asimptomatică. greţuri. Localizări de vecinătate: osul temporal. Formele clinice: a). sanarea focarului otic. b). Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare. Tratament. Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă. Lichidul cefalorahidian N . sacul endolimfatic.La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă. nistagmus spontan. diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare. Simptomatologia este săracă. limfogene. latentă). . traumatogene. . schimbări patologice ale reflexelor. Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave. • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie. Patogenie.După criteriul patogenic: timpanogene. Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural. El poate fi deschis. Tratamentul. Cefalee persistentă profundă.labirintită precoce gravă supurată. stâncă. . . Diagnostic.scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . reacţia labirintică. paralizii ale diverşilor nervi cranieni. • tulburări vestibulare: vărsături.După etiologie: specifice şi nespecifice. Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă. • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi".supurativă . cerebel. . este trecător. • Vărsături. pareze şi paralizii ale nervilor cranieni.

descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian). Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor. focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe.occipitală (postero-inferioară). apar infiltraţii cu celule rotunde. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene. înregistrând valori de 38-39°C. Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă. septurile intercelulare se topesc. Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: . regim la pat. . Mastoidă pneumatică cu celule mari. mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată. prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene).virulenţa înaltă a agentului patogen. Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale. vasele intradiploice se trombează. In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. Se asociază şi tratamentul medicamentos. II) trigeminita cu cefalee pronunţată. Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză. în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. în caz de indicaţii -paracenteză. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: . .petrozita. în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită.starea generală alterată a bolnavului. mai ales la copii.labirintitele acute survenite în cursul omes. Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. vărsături.jugo-digastrică. Simptomatologie. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian. . Orice otită medie acută vizează şi mastoidă. Tratament. ţesutul osos este invadat de osteoclaste. Starea bolnavului este alterată. avem o mastoidită secundară. Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă. deseori se constată prezenţa unui torticolis. III) strabism şi diplopie. . De asemenea poate reapărea febra. Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă. Simptomatologie. . Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene. Ia naştere.acufene. conservator: antibiotice. temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene. . paloare etc).nistagmus periferic. Starea generală a bolnavului este alterată. Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. pe calea trompei. .structura anatomică a mastoidei.congestivă şi exsudativă-excepţional. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. . în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal. In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată. cu topirea septurilor intercelulare. antiedemice. lipsa leziunilor osoase. b) După agentul patogen. în caz de instalare bruscă a otomastoiditei. abces intraosos adevărat. . decât cea spongioasă şi scleroasă. scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă. febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. antihistaminice. . . c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: . de unde. . iradieri înspre vertex. unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical.temporală (temporozigomatică). Membrana timpanică este modificată.hipoacuzie de tip percepţie. Durerile locale sunt violente. Mastoidita. regiunile mastoido-occipitală. subacută şi latentă. numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret).incomoditatea drenajului colecţiei.chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. În formele supurativă şi necrotică . în primele două forme .vertij însoţit de greaţă. cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos.dereglări neurovegetative (transpiraţii. De cele mai multe ori. greţuri.cervicală.. . Anatomia patologică.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei). antiinflamatoare.

edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. microabce-selor.abces subperiostal. OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. să conţină vitamine şi microelemente. anti-histaminice. rezultatul pozitiv al scanografiei. antibioticelor şi antiinflamatoarelor. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia. T r a t a m e n t .petrozită. Ganglionii limfatici pre-. Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute. în fundul conductului auditiv extern (ftg. Anestezia poate fi locală sau generală. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. furunculozele persistente . Timpanul este congestionat. Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular.complicaţii endocraniene. vitamine. introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. Apariţia granulaţiilor. Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic. Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală. aplicarea antisepticilor.Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind.Tratamentul poate fi medical şi chirurgical. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. prezenţa exsudatului. se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate. aplicarea pansamentului. erizipelul. granulaţii. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. . vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată. cu dermatitele pavilionului. Simptomele principale sunt: durere.Poate fi asemanat cu un cheloid. se introduc meşe îmbibate cu antiseptice.52). se efectuează toaleta conductului auditiv extern.Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe. se tratează diabetul zaharat. propagate la baza craniului. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi. peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei. persistenţa unor corpi străini. Se recomandă penicilină (12—14 zile). tumefacţia tegumentelor creşte. Dacă boala avansează. suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă. retro. ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână . . Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo). La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern. eczemele infectate ale conductului auditiv extern . de culoare roşie. microabcese.roza. iritaţiile mecanice locale . dureroşi la palpaţie. antihista-minice. . Alimentaţia trebuie să fie raţională. . Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită. E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. Otita externă malignă. difuz al pielii conductului auditiv extern. cu dureri vii. otitele medii supurate . Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice. analgezice. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene. E t i o p a t o g e n i e . hiperemie.Se constata hipoacuzia de transmisie. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. Otita externa difuza. paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. toaleta plăgii. edem.Membrana timpanica este imobila. . furunculul. deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală. apar dureri violente la nivelul urechii externe. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii. în caz de ineficientă a terapiei medicale. Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). scăderea imunităţii organismului. cu eroziuni. creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat.5-2 cm. Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice. spina lui Henle. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema . Sfârşitul letal este foarte frecvent. T r a t a m e n t . S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă procesul inflamator progresează.zigomatică. Se administrează preparate anticongestionante. situat la o adâncime de 1. pielea se îngroaşă. Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă.mastoidită Benzold. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului. S i m p t o m a t o l o g i e . dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei.Se recomanda protezarea auditiva. Se deosebesc trei forme: • Timpurie.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii.ingrosata si aspirata. antiinflamatoare. producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei.

La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. 5. şi asociaţia microbilor. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. Otita medie acuta la copii. S i m p t o m a t o l o g i e . copilul periodic învârteşte capul. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar. precoce şi individualizat. care a fost evoluţia ei. afectarea n. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). refuzul sânului. Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. sepsis etc. Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă. cel opus urechii bolnave. fie ale căilor respiratorii etc. tulburări intracraniene şi septice. Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală.facial. culoarea timpanului gri. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos. Prin urmare. este scurtă. sinuzitele şi rinitele. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. respirator etc. • Tardivă. adenoiditele şi amigdalitele. diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. se află permanent deschisă.a. Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii. otoscopiei. copiii au o imunitate locală şi generală redusă. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. meningită. provocând o otită medie acută obişnuită.• Necrozantă. De aceea se efectuează otoscopia repetată. viruşii etc. La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. 6. 2. Fig. consultaţiilor specialiştilor (infecţionist.trompa Eustache este dreaptă. boli ale tractului digestiv. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. ce boli mai are copilul. fie ale tractului auditiv. abces extradural. pătrunde în c. tromboflebita sinusului lateral. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche.a. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos. administrând antibiotice. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. până la forme acute şi chiar supraacute. boli virotice. Otoscopia poate prezenta erori. abces subdural. neuropatolog etc) şi a examenului de laborator. Complicaţiile otitei pot f i : antrita. deoarece lipseşte anamneză. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi. pneumococii. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. simulând un furuncul al c. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. trompa auditivă este dreaptă. abces cerebral şi cerebelos. stafilococii. La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie. OMA morbidică. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. de vârsta copilului. Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe . labirintită. de starea sistemului nervos. Durerea iradiază în cap.e. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. 52. Complicaţiile: antromastoidita. Copilul suge numai un sân. afectarea nervului facial. mânerul ciocanului. Etiopatogenie. 3. când lipseşte congestia timpanului. copilul reacţionează cu un strigăt. tifică. antinevralgice. are o direcţie orizontală.e. Urechea internă de asemenea este atacată de virus. insomnie. La aceşti copii timpanul este îngroşat. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. 1. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi. local — antiseptice. bronhopneumonii. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii. chirurgical şi profilactic. asimptome. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală.particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului. Acest simptom depinde de forma otitei. anticongestionante. triunghiul luminos. peretele inferior (fantele Duverney). iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată. 4. . iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi. mai largă şi are o direcţie orizontală. Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic. Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. erizipeloasă. dinţi.

S i m p t o m a t o l o g i e . 1. faza a 3-a — de vindecare. stare de intoxicaţie profundă. virulenţa şi caracterul germenului patogen. a febrei — antipireticelor (aspirină. levorină ori chinozol. înlesnirea resorbţiei exsudatului. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. violentă. Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. taveghil. galazolină. Weber lateralizat în urechea bolnavă. 3. insomnie. combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). 3. 2. rino-sinuzale. E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. gripa etc). 2.01%. Atunci când timpanul a fost perforat. tubus-cuarţ. care au o evoluţie nebenignă. Se recomandă dimedrol sau pipolfen. inapetenţă. se administrează penicilină. Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . 7. Otita medie acută după natura agentului patogen. dioxidină. drenarea puroiului. clorfilipt). uneori şi de vertij. tuba auditivă (Eustache). pulsatilă. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. Hipoacuzia este însoţită de acufene. cu o durată de 2—3 săptămâni. Bolnavul suferă de insomnie. VSH — 15— 45 mm/l oră. Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale. de administrarea preparatelor anticongestionante. Se efectuează radiografia osului temporal. în unele cazuri şi a hormonilor. cu o reactivitate a organismului normală. dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină. Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. 5. suficient şi corect. de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase. în cadranele membranei Shrapnell. de starea organismului. Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). evoluţia ei are un caracter mai lent. tahicardie. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. 6. se aplică (contrical şi splenină).) . Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile . combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă.) . de particularităţile anatomice locale. Persistenţa febrei. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. cu iradieri în dinţi. cu o durată de o săptămână. Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni.Otita medie subacută. precum şi starea timpanului. în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%. îngroşată. exacerbată de deglutiţie.mm3). Otita medie acută. restabilirea permeabilităţii trompei Eustache . se fac inhalaţii. ameţeli. cu catarul tubotimpanic. în ultimul timp se prescrie Sol. Se constată astenie. Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. ochi. naftizină etc. etc. 8. agitaţie. care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. Etiopatogenie. de precocitatea şi complexitatea tratamentului. sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1. febră 39—40°C. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire. pulsatilă. faza a 2-a — de supuraţie. producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. bacteriană. în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. complicaţie intracraniană). profilaxia complicaţiilor . efedrina 0. care poate fi de origine virală.1 % . trompa Eustache şi celulele mastoidiene). Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide . micotică. dacă tratamentul a fost aplicat la timp. P r o g n o s t i c u l este pozitiv. antihistaminice. La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. Levomizoli 0. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni. оnsoţită de frisoane. aditus ad antrum. vomă. chinozol. vărsături. cefalee. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. Starea generală a bolnavului este alterată. Otita medie acută. Starea bolnavului este profund alterată. profundă. Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. efedrina. recuperarea funcţiei auditive. Simptom. însă la un bolnav de 30—40 ani. 4. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul.5— 1 %) . vertex şi în regiunea mastoidiană. nista-tină . T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. se aplică solux. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. . survenită brusc. Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. piramidon etc. tratamentul concomitent al bolilor prezente. 4. vitamine. atacată de febrilitate (39-41 °C). asociere de diverşi factori patogeni. clorură de calciu. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă.Otita medie cu perforaţie în pars tensa. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) . Tratamentul va fi ineficient şi incomplet.

antibacterian. Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. hemostatic. trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi.este posibila pierderea auzului. Simptoame: febra . hlamidiile. Otita medie exsudativă. pentru ca in cazul lor. cicatrizant.pierderea auzului.intravenos sau oral. stafilococii. Odată formată. Febra şi otodinia. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. care in mod normal curge. Perforaţia оncepe să se оnchidă. parand tafnosi sau irascibili . Simptomele acumularii de secretie includ: . irascibilitate . Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat. antifungic. cefaleea. anaerobă.otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie. care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior. Perioada postperforativă. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. cefalee. Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii. gram-pozitivă şi mixtă. febră. varsaturi. Augumentinul. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat. în cazurile grave frison.53). Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul .tulburari ale somnului . simptome caracteristice şi altor boli. antiseptic. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă. . febra scade sau dispare complet. Starea generală se normalizează. Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie.ameteala si pierderea echilibrului . efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi.pocnete. gramnegativă. tahicardie. tub numit Trompa lui Eustache. insomnia şi alte simptome dispar. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. Otita medie acută supurată. Otita medie cronică. slăbiciune generală. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. bacilul Koch. bradicardie etc. De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. оngroşată. Lichidul. micoplasmele.scaderea apetitului. fără a se aştepta perforarea spontană. bactericid. in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . rigiditatea cervicală. pneumococii. în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală. fara infectie. care este infiltrată. ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii. streptococii. Reperele timpanului revin la normal. dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata". Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti. astringent.

în funcţie de antibiogramă. Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. sau picături auriculare. Pe lângă tratamentul otologic. mastoidul. perforaţia are loc în pars tenza . care se va schimba în caz de nevoie. La schimbările patomorfologice descrise mai sus. În cazuri recidivante. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. În momentul acesta durerile pacientului scad. pe care uneori o astupă. preponderent în cea epitimpanală. La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. mai accentuată noaptea. în OMCS forma epitimpanală. Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică.datorită scurgerii secreţiilor purulente. osteita. această fază se poate prescurta semnificativ. pentru că în acest caz . diaree. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. decât ziua. polipii şi granulaţiile . în OMCS .mezotimpanită. La copii tineri pot să apară de multe ori vomă. otoree benignă. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. condiţionează caracterul malign al OMCS. Colesteatomul. la perforarea spontană a timpanului. care poate irita astfel sistemul digestiv. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: . .mezotimpanum. . iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav. Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat. Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: .simplă. Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei. Starea generală nu este alterată. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. otoree fetidă. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată. cât şi epitimpanul. Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice. care se vindecă greu. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor.Durerea este puternică. favorizând retenţia purulentă. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. pentru un minim de 5 zile.epitimpanită. OMCS .mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS . se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului.malignă: epitimpanită. A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp. Evoluţia este benignă.colesteatomatoasă. prin care se extrag secreţiile. otoree tubară. sau sunt mai multe perforaţii. timpanul perforează spontan. Osul de după urechi. decât o rană minusculă produsă de paracenteză. De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei). . dând naştere la formaţiuni granuloase. acuitatea auzului scade. În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei.datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate.atribute ale epitimpanitelor.53). Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă.benignă: mezotimpanită. precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii. iar auzul se normalizează. În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. OMCS . îngroşată. antipiretice antiinflamatoare. Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă. la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. în OMCS. hipoacuzie de transmisie. perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum). OMCS propriu-zisă. care este infiltrată. pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. pulsatilă. lăsând o cicatrice relativ groasă. este dureros la presiune. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan.

coles-teatomului.celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). Tratamentul. De asemenea. efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. antiseptic. Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice. granulaţiilor. şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă. astringent.1 comprimat la 1 OOml de apă. Etiopatogenia . Revarsatul poate fi steril. hipercoagulabilitatea sanguină. . Se utilizează local. soluţie alcoolică de 1%. introducâdu-se în c.e.a. Se vor înlătura polipii. Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. embolism.e. acufene de un timbru acut.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia. Galazolină. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%.e. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . • Miramistina. edem labirintic.e. dar de obicei contine bacterii piogene. Se vor administra: vasodilatatoare. cicatrizantă şi cauterizantă. clasificarea. Sindromul Meniere. antifungic. oxigenoterapie. 500ml. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad. Denumire medicala: otita medie secretorie.a. Otita medie secretorie.a. 2. fungicidă.e.a. Diagnostic.e. Cavinton. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c. hemostatică. • Prezenţa cariesului. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne. • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern . otita medie seroasa 1.căile de conducere ale analizatorului auditiv. Simptomatologia. tratamentul. Dexametazonă).01% în flacoane de 1 OOml. diagnosticul. . vitamine. tromboză. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. tampoane sau cu pipeta. emoragie. locale şi profilactice: 1. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog.). 4. • Vagotil. dezintoxicante. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii).a. Multe cazuri se vindeca spontan. polipilor şi a puroiului fetid . Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine. spasm vascular (vasconstricţia arterială). şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. hormoni (Prednisolon. cicatrizant. şi din cavitatea timpanică.centrii nervoşi.• Sediul perforaţiei .a. Efedrina sau Adrenalină 0. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. astringentă. • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate. 3. granulaţiile din c. Daca este necesar. • Verde de Briliant. cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive. Adrenalină 0. hemostatic etc. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. sau cavitatea timpanică. vasodilataţie excesivă. şi cavitatea timpanică cu meşe. Nevrita cohleară: surditate de percepţie. Tratament. afectiune des întalnita. anticoagulante. bactericid. Toaleta c. Se utilizează local în c.a. Soluţie de 0. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. Bonavii trebuie spitalizaţi. Are acţiune bactericidă. Se introduce în c.sunt caracteristice epitimpanitelor. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. Conţine 35% de peroxid de hidrogen.în pars tensa. pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida. este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio.1% de câteva ori pe zi.e. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată. Este frecventa la copii. Poate duce la aparitia surditatii de transmisie. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. antibacterian. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive.

Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. endocrine etc. • Antihistaminicelor. excitante (alcoolul.bolile generale: diabetul zaharat. acufene. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: . Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului.5-l.infecţiilor de focar. Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie. . Sol. Atropini 0.tulburările metabolismului apei. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie. reabilitarea. hipotonia alergia. Cavinton (comprimate 5mgN50. Se administrează: Sol. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului. se reduce lichidul şi sarea.c. se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”. La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei. Se interzic toate produsele alimentare toxice. Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului. care trece apoi оn hiporeflexie labirintică.auzul redus (estompat). mai ales a vitaminei C.dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent. Trental 100 mg. Tratamentul este medicamentos şi chirurgical.5%-2 ml. .foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie. • Calmantelor. diagnosticul. sărurilor minerale.2%-l-2 . profilaxia. antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna.150 ml s. insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens). 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare. . persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului.ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. se poate realiza sub anestezie locala sau generala. Pipolfeni 2. hipoacuzia este unilaterală. hipertonia. • Dereglări de echilibru. hiperrefiexiei. • Cardiotonicelor. . operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. tutunul. Otoscleroza (otospongioza). . . sol. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. Sol.evitarea conversatiei si interactiunii sociale. care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. Platifilini Q. 120 picături pe min.l%-0.avitaminozele. in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar.0 ml. nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). . cafeaua). injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10).depresia . Dureaza intre 1 ora si 2 ore. .

tromb obturator steril sau septic. Simptomatologia. Anorexie. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză.dureri de urechi. • forma meningee. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului.puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. VSH accelerată. . suierat. pleiocitoză . . VSH accelerată. rinichilor. Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii. Tratamentul. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere.şi vasotonice. vărsături. frisoane. Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. foarte pronunţată. Tegumentele palide. • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. plămвni. Febră. Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. se deschide fosa craniană medie şi posterioară.protezele auditive: acestea amplifica sunetele. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. dereglarea funcţiilor ficatului. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. • tifoidă: splenomegalie. frisoane. Meningita otogenă. iar capul reflectat. ele nu pot restabili auzul normal. . uruit. fatigabilitate. epistaxis.insuportabilă. pulsul este оn concordanţă cu temperatura. depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. leucocitoza. d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice. • Starea generală grav alterată: insomnie.a. frisoane. . Brudzinski ş.tiuit. • Semne de intoxicaţie: febră. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). limba uscată. calmante.1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. zahărul şi clorurile sunt micşorate. Are loc o periflebită. tromb sub perete. semnele Kernig. • Leucocitoză. zumzet in urechi (tinitus).dispozitive care faciliteaza auzul. tulbure. endoflebită. mărită concentraţia de proteine. rinichilor. picioarele trase spre abdomen. . e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului. articulaţiilor. Combaterea focarului infecţios. ţesutului cutanat. Septicopiemia otogenă. hormoni. desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio. dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). Semne meningiene: redoarea cefei. anorexie. se decolează dura mater. greaţă. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila. c) Decompresia creierului. Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă. • latentă sau fără septicemie. .vertijul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful