Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

cel posterior. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral.şi subdural. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. meningita şi sepsisul otogen. Surditatea poate duce la surdomutism. Cel anterior este orientat în plan frontal. un dop special este introdus in . Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos. Cu aparatul. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară. traversate de vasele şi nervii vestibulului. uneori considerabilă. numite creste ampulare. printre care se află celule senzoriale ciliate. anterior. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. • sindromul de obstrucţie tubară. un dop special este introdus in urechea pacientului. Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. posterior. Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară. In timpul examinarii. în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice.orizontal. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală. numită cohlee. până la 60%. iar cel lateral . Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne. în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. Examenul audiometric. trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. intern. superior şi inferior. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule. posterioară şi laterală). Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis. cât şi social. abcesul cerebelos şi cerebral. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. Durata – 10 pana la 20 de minute.după NAP membrana statoconiorum. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie). analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi. iar a patra corespunde gropiţei cohleare.funcţia echipresivă. Canalul anterior are o lungime de 18 mm. Aceste canale se deosebesc prin orientare. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. iar cel lateral . Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. dând naştere la diverse complicaţii. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. posterior cu canalele semicirculare. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior. sau la invaliditate profesională şi socială. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. câte 3 pentru fiecare labirint. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. intervenite la vârsta matură. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. alcătuind la un loc receptorul vestibular. şi funcţia de drenaj. Examenul auzului (formula acumetrică). Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă.sagital. foarte rar întâlnit. Dupa aceea. Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern. Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern. imitând configuraţia lor. iar sub acesta se află fereastra ovală. Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. denumite macule. Din punct de vedere anatomic. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă. sub forma unor proeminenţe. in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. posterior . In timpul examinarii. mult mai frecvent diagnosticat. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian. Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare.12 mm. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului.15-16 mm. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase. senzoriale ciliate şi de susţinere. Prin greutatea şi inerţia lor. care include foseta semisferică (sacule). Examenul aparatului vestibular. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional. Prin ea trec nervii saculei. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern. aparatul transmite diverse sunete. examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens. Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate. care descindă în ductus endolimfatic. El comunică anterior cu cohleea.

Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. iar pe acesta o tăviţă renală.a. aparatul transmite diverse sunete. Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. antiinflamatoare.a.a.e. Pe alocuri apar zone flictenulare. Miramistină etc. anoxia relativă. Etiopatogenia. Tratamentul presupune calmarea durerii. ser antitetanic. • antibiotice.). оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul).e. perforarea membranei timpanice. greţuri. oprirea hemoragiei. licvoree auriculară. Traumatismele urechii externe şi a timpanului. Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă. Tehnica spălării c. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită. echimoze оnregiunea auriculară. • toaleta plăgii. iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c. Cu aparatul. оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c.e. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe.a. deschis sub acţiunea razelor solux). Corpii străini auriculari. schimbările bruşte de altitudine. Durata – 10 pana la 20 de minute. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore. plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime. Corpii străini c. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv.a. hemoragie.e. analgezice. Dopul de cerumen. proceduri fizioterapice. . Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. Simptomatologia: şoc. acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru. Semnele clinice . simplă este metoda lavajului (spălătura) c.a. Rivonol. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru.e. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii.urechea pacientului. cu păstrarea cunoştinţei. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. hemoragie.) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior. Simptomul principal este durerea. insecte. Tratamentul: măsuri antişoc. mastoidiană. оnainte de a efectua spălătura c. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici.hipoacuzie. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului. Pe umărul lui se pune un şervet. lucioase.e. Cea mai sigură. hemoragii. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen).a. sedative. Fracturile stâncii osului temporal. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos. seminţe de floarea soarelui. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă. dureri. de harbuz. Simptomatologia: durere. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. vomă. zgomotul.a. Dioxidină. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii. Flictenele se deschid.e. se poate face folosind dezinfectante. porumb etc). Tratamentul expune extragerea corpului străin din c.e. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. propagarea pe ureche a unui erizipel facial. badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus. de regulă. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. hipoacuzie de tip transmisie.: traumatizatul se aşază pe un scaun. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii. Vibraţia. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei. vertij.

Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. sau este declanşată de baia оn apă poluată. de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. cu antibiotice: Penicilină. Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului. tuberculoza.abcese la distanţă. Durerea apare de timpuriu. . Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%. Se dezvoltă. sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase.eczemele infectate ale conductului auditiv. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. Forma abcesului este rotundă.524% din complicaţiile intracraniene. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş. alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. antiinfiamatoarelor şi vitaminelor. alcool 80°. surmenajul accentuat. şi de cinci ori după Portmann. otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală.furunculozele persistente ale conductului auditiv. оn ordinea frecvenţei. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. Dalibaur. Anatomia patologică. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%.sau bilaterală.a. scobitori. apar dureri vii. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului. Cel general constă оn administrarea penicilinei. . Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul. colibacili. Se mai оnregistrează febră şi frisoane. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. cu degetul. abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: . Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). antihistaniinicelor. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin. Otita externă difuză poate fi uni. Din punct de vedere subiectiv. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. cele mai frecvente fiind următoarele: . Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. indicaţiei terapeutice şi localizării. supuraţia urechii mijlocii. care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. Tratament. Cloramfenicol. Printre acestea se numără: diabetul zaharat. Din punct de vedere funcţional. оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. de stafilococul piocianic.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri. care poate avea cauze multiple. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. proteus. Antibiograma este obligatorie. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. de partea urechii afectate. La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului. Tratamentul este general şi local. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. Aureocicline. ace de păr. convalescenţa. dopurile de vată. Dacă afecţiunea progresează. de regulă. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul.abcese adiacente.scurgerile auriculare. este reprezentată. cu acul. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. vitaminoterapie. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: . de preferat prin aspirarea secreţiilor. Tabloul clinic. Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. Bolnavul. bolile de piscină.Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. Etiologia şi patogenia. streptococ. Fenosept. . fizioterapie. . Anatomia patologică. оntreţinute de otite medii supurate. Cloramină 1%. Flora microbiană.

. tulburări oculare. Diagnostcul. 2. fiind prezentă o barieră fibroasă. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. însoţită de redoarea cefei. . somnolenţă. Ea poate fi anamnestică.Abces încapsulat. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A. C. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. frison.perioada de acalmie. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. convulsii.encefalita presupurativă cu un ramolisment. In perioaditde acalmie. acufene.debutul bolii. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian. Cefaleea este mai vie. când predomină fenomenele de edem. examenului clinic. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului. Sindromul de localizare. II . Pot fi localizate anterior. // Perioada de acalmie. B. rezonanţei magnetice nucleare (R. şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani. ca şi cele cerebrale.I . ameţeli. monosimptomatice. Abcesele cerebelului. tulburări motorii (pareze). Afazia este simptomul principal. Anatomie patologică. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. cu sediu posterior. . Se stabileşte în baza anamnezei. 4. Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic. fruste. După vârstă: forma latentă. motorie. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. analizei sângelui. tulburări psihice. reacţie meningiană. bolnavul nu simte nimic. III . Sindromul de supuraţie: febră. După simptome: tipice. alexică. Tratament. Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. oculistului. senzitivă. tomografiei computerizate. leucocitoza.). manifestă. Se constată dereglări psihice . moartea poate surveni fie prin encefalită difuză. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat.perioada terminală. greţuri. vasculară. vărsături. Prognosticul este nefavorabil. Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor. .psihoza acută. ameţeli.M. care se vindecă prin metode conservatoare. acestea sunt adesea identice. oprirea otoreei. Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului. latentă. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată. bradicardie. pierderea cunoştinţei. tulburări respiratorii. parafazică (nu numeşte corect obiectele). puncţiei lombare. cefalee. . Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului. In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie. histopatologic evoluează în mai multe faze: •. slăbire. Formele clinice ale abcesului cerebral: 1.Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă. agrafică. consultaţiei neurologului. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. Diagnostic. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. fie de o compresiune la distanţă. După evoluţie: abcese acute şi cronice. /// Perioada manifestă.Abces colectat. osoasă. asimptomatice. vărsături. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. bradicardie. vărsături. senzaţie de oboseală. 3.Presupurativă .Stadiul de abces iară capsulă. Tablou clinic. tulburări gastro-intestinale. toate simptomele descrise mai sus retrocedează.N. Simptomatologia.Stadiul de abces incapsulat. descrise de Bergman. când infecţia provine din labirint. reacţie meningială. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare. care evoluează câteva săptămâni. iritaţie meningială. în ceea ce priveşte febra. Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral.perioada de stare. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. greţuri. Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. . După localizare: metastatice. Se traduce prin cefalee. semne meningiale. VSH şi leucocitoza sunt crescute. febră. tahicardie.

lent. ci pe calea venulelor intraosoase. • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. fiind numită de unii specialişti ca otită internă.După etiologie: specifice şi nespecifice. îngroşată. disfagie. mixte.supurativă . Radiografia . înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului. Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie.edem şi hidrops al labirintului. reacţia labirintică. Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural. bulb şi măduva superioară cu paraplegie. • tulburări vestibulare: vărsături. acoperită cu fungozităţi. Simptomatologie: Semnele unei otite medii. meningogene. . II . Cauza. în cazul când comunică cu procesul osteitic generator. Lichidul cefalorahidian N . latentă). în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului. Formele clinice: latentă . Modificările morfologice. în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene.asimptomatică. Tratamentul. VI . Labirintita.piolabirintită .La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă. închistat. b).în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. se distrug celulele urechii interne. Afazie. hiperestezia feţei. Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. Cefalee persistentă profundă. Drenarea colecţiei. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare. Clasificarea labirintitelor .După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă. cerebel.apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute. . mers ebrios). greţuri. . dizartrie. Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă.secreţie abundentă şi formarea exsudatului . este trecător. Dura mater devine congestionată.labirintită necrozantă .tromboza labirintică.După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave. Localizări de vecinătate: osul temporal. • Vărsături. . Tratament. stâncă. Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural. Localizări la distanţă: regiunea occipitală. Formele clinice: acute şi cronice. • Bradicardie cu stază papilară. combaterea infecţiei. . • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure.scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . redarea stării generale.labirintită tardivă . se observă pe partea bolnavă. Formele clinice: a). Simptomatologia este săracă. amplu.microbii pătrund în labirint. mai des cronice. greţuri. • tulburări ale mişcărilor pasive . Tratament. labirintită inductivă. paralizii ale diverşilor nervi cranieni.După criteriul patogenic: timpanogene. traumatogene.exsudativă . nistagmus spontan. sanarea focarului otic. Patogenie. Simptomatologie. pareze şi paralizii ale nervilor cranieni. Durere localizată deasupra conductului auditiv extern. Diagnostic. cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I . mai frecvente decât în abcesul extradural. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C. limfogene. respiraţiei.După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză. III . Prezintă inflamaţia labirintului. schimbător. şi închis (mai rar). cade înapoi şi de partea bolnavă. El poate fi deschis. • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi".labirintită precoce gravă supurată. care persistă şi după distrugerea labirintului. unilaterală de partea urechii bolnave. Angiografia . schimbări patologice ale reflexelor. dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape". Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: . Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. . Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă. diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare.inflamaţia congestivă."mâini moarte" (Thomos).distrugerea celulelor mastoidiene. sacul endolimfatic. adiadohochineză (disocierea mişcărilor). .deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene.

unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian. Se asociază şi tratamentul medicamentos. în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. în caz de indicaţii -paracenteză. de unde. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: . regiunile mastoido-occipitală. conservator: antibiotice. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. înregistrând valori de 38-39°C. Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene. subacută şi latentă. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută. vasele intradiploice se trombează. . Starea bolnavului este alterată. antiinflamatoare. Ia naştere.congestivă şi exsudativă-excepţional.starea generală alterată a bolnavului. . . Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă. III) strabism şi diplopie.petrozita. cu topirea septurilor intercelulare. ţesutul osos este invadat de osteoclaste. b) După agentul patogen. septurile intercelulare se topesc.chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. în caz de instalare bruscă a otomastoiditei. cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos. vărsături. focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe. proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită. . Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. . deseori se constată prezenţa unui torticolis. antihistaminice.hipoacuzie de tip percepţie. In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată. mai ales la copii.jugo-digastrică. pe calea trompei. În formele supurativă şi necrotică . iradieri înspre vertex. . Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză.acufene. Mastoidita. în primele două forme . Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: . . . Durerile locale sunt violente. c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: . pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene. Starea generală a bolnavului este alterată. descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian). Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale..occipitală (postero-inferioară).structura anatomică a mastoidei.nistagmus periferic. antiedemice. numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret). greţuri. . Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor. In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). Mastoidă pneumatică cu celule mari. scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian. distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. De asemenea poate reapărea febra. II) trigeminita cu cefalee pronunţată. avem o mastoidită secundară. temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene.virulenţa înaltă a agentului patogen. Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă. abces intraosos adevărat. . mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei). Simptomatologie.cervicală. Simptomatologie. Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă. paloare etc). Tratament. în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical. regim la pat. decât cea spongioasă şi scleroasă. lipsa leziunilor osoase. De cele mai multe ori.vertij însoţit de greaţă. prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene). . . Anatomia patologică. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. apar infiltraţii cu celule rotunde. Orice otită medie acută vizează şi mastoidă.labirintitele acute survenite în cursul omes. Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă.temporală (temporozigomatică). .dereglări neurovegetative (transpiraţii.incomoditatea drenajului colecţiei. în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. Membrana timpanică este modificată.

Simptomele principale sunt: durere. cu dureri vii. suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă. persistenţa unor corpi străini. vitamine. Timpanul este congestionat. aplicarea antisepticilor. se tratează diabetul zaharat. Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. prezenţa exsudatului. dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei.abces subperiostal. peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei.Tratamentul poate fi medical şi chirurgical.Se constata hipoacuzia de transmisie. erizipelul. toaleta plăgii. Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală. ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână .5-2 cm. paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). cu dermatitele pavilionului. furunculul. .52). E t i o p a t o g e n i e . tumefacţia tegumentelor creşte. . granulaţii. producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Apariţia granulaţiilor. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. eczemele infectate ale conductului auditiv extern . Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă. în fundul conductului auditiv extern (ftg.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii. Sfârşitul letal este foarte frecvent. La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern. scăderea imunităţii organismului. antihista-minice.complicaţii endocraniene. Se administrează preparate anticongestionante.mastoidită Benzold. pielea se îngroaşă. se efectuează toaleta conductului auditiv extern. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . T r a t a m e n t .roza. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene. edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic. Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe.ingrosata si aspirata. deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală. Alimentaţia trebuie să fie raţională. analgezice. anti-histaminice. Otita externa difuza. . microabcese. T r a t a m e n t . antibioticelor şi antiinflamatoarelor. OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. în caz de ineficientă a terapiei medicale.Membrana timpanica este imobila. apar dureri violente la nivelul urechii externe. introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. Otita externă malignă. rezultatul pozitiv al scanografiei. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. Ganglionii limfatici pre-. situat la o adâncime de 1. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice. OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia. să conţină vitamine şi microelemente. Se deosebesc trei forme: • Timpurie. se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate. .Poate fi asemanat cu un cheloid. creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. difuz al pielii conductului auditiv extern. se introduc meşe îmbibate cu antiseptice. aplicarea pansamentului. otitele medii supurate .Se recomanda protezarea auditiva. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema . vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. dureroşi la palpaţie. Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute. Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular.petrozită. Se recomandă penicilină (12—14 zile). propagate la baza craniului. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. S i m p t o m a t o l o g i e .zigomatică. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. microabce-selor. Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo).Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind. Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice. Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei. S i m p t o m a t o l o g i e . furunculozele persistente . E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii. spina lui Henle. Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită. edem. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat. antiinflamatoare. hiperemie. Dacă procesul inflamator progresează. Anestezia poate fi locală sau generală. cu eroziuni.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi. . necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată.Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. de culoare roşie. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj. trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului. retro. Dacă boala avansează. iritaţiile mecanice locale .

Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. mai largă şi are o direcţie orizontală. stafilococii.e. Complicaţiile: antromastoidita. este scurtă. La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală. fie ale tractului auditiv. afectarea n. neuropatolog etc) şi a examenului de laborator. insomnie. abces extradural. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe . OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. S i m p t o m a t o l o g i e . bronhopneumonii. trompa auditivă este dreaptă. otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. Acest simptom depinde de forma otitei. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi. copilul periodic învârteşte capul. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii. până la forme acute şi chiar supraacute. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. se află permanent deschisă. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. adenoiditele şi amigdalitele. tulburări intracraniene şi septice. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari. Otoscopia poate prezenta erori. boli virotice. Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil. local — antiseptice. chirurgical şi profilactic. ce boli mai are copilul.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii. Copilul suge numai un sân. 2. boli ale tractului digestiv. Durerea iradiază în cap. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos. antinevralgice. când lipseşte congestia timpanului. abces cerebral şi cerebelos. 5. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. Urechea internă de asemenea este atacată de virus. dinţi. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. 52. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. care a fost evoluţia ei. viruşii etc. La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. anticongestionante. fie ale căilor respiratorii etc. De aceea se efectuează otoscopia repetată. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar. meningită. copiii au o imunitate locală şi generală redusă. 6. La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie. sepsis etc. culoarea timpanului gri.a. tromboflebita sinusului lateral. provocând o otită medie acută obişnuită. triunghiul luminos. pneumococii. . Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. asimptome. 4. Fig. în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi.e. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. Otita medie acuta la copii. refuzul sânului. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. Etiopatogenie. precoce şi individualizat. • Tardivă.a. iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. abces subdural. OMA morbidică. respirator etc. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). afectarea nervului facial. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. peretele inferior (fantele Duverney).particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului. cel opus urechii bolnave. copilul reacţionează cu un strigăt. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. are o direcţie orizontală. tifică. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche. otoscopiei. Complicaţiile otitei pot f i : antrita. copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. mânerul ciocanului. labirintită. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. consultaţiilor specialiştilor (infecţionist. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. şi asociaţia microbilor. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. 1. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică.• Necrozantă. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. erizipeloasă. Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală. 3. iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată.facial.trompa Eustache este dreaptă. pătrunde în c. deoarece lipseşte anamneză. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. administrând antibiotice. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. La aceşti copii timpanul este îngroşat. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. de starea sistemului nervos. de vârsta copilului. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. sinuzitele şi rinitele. Prin urmare. simulând un furuncul al c. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi.

faza a 2-a — de supuraţie.) . tratamentul concomitent al bolilor prezente. Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. efedrina 0. înlesnirea resorbţiei exsudatului. Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide . de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase. care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. cu catarul tubotimpanic. se aplică solux. piramidon etc. 4. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni. asociere de diverşi factori patogeni. Persistenţa febrei. La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1. membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. VSH — 15— 45 mm/l oră. chinozol. clorfilipt). 1. vomă. Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. insomnie. Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile .01%. nista-tină .) . E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. agitaţie. Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". antihistaminice. Weber lateralizat în urechea bolnavă. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). оnsoţită de frisoane. dioxidină. Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). în unele cazuri şi a hormonilor. sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. evoluţia ei are un caracter mai lent. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă. efedrina. uneori şi de vertij. Otita medie acută. complicaţie intracraniană). inapetenţă. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. bacteriană. . în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. Levomizoli 0. 4. care au o evoluţie nebenignă. care poate fi de origine virală. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. 5. stare de intoxicaţie profundă. Se efectuează radiografia osului temporal. atacată de febrilitate (39-41 °C). Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. gripa etc). micotică. otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă. Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. Tratamentul va fi ineficient şi incomplet. T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. etc. cu o reactivitate a organismului normală.5— 1 %) . îngroşată. rino-sinuzale. Otita medie acută după natura agentului patogen. Simptom. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. tahicardie. de particularităţile anatomice locale. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament.mm3). survenită brusc. Starea generală a bolnavului este alterată. deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. clorură de calciu. precum şi starea timpanului. cu o durată de o săptămână. 6. cefalee. Bolnavul suferă de insomnie. 2. 7. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. faza a 3-a — de vindecare. vitamine. producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) . drenarea puroiului. de starea organismului. febră 39—40°C. trompa Eustache şi celulele mastoidiene). combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. cu iradieri în dinţi. suficient şi corect. Hipoacuzia este însoţită de acufene. otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire.Otita medie subacută. ameţeli. pulsatilă. Etiopatogenie.Otita medie cu perforaţie în pars tensa. se aplică (contrical şi splenină). profilaxia complicaţiilor . dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină. Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale. restabilirea permeabilităţii trompei Eustache . Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. S i m p t o m a t o l o g i e . în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%. recuperarea funcţiei auditive. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. tuba auditivă (Eustache). Se constată astenie. La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni. însă la un bolnav de 30—40 ani. se fac inhalaţii. aditus ad antrum. Se recomandă dimedrol sau pipolfen. Atunci când timpanul a fost perforat. naftizină etc. galazolină. Starea bolnavului este profund alterată. violentă. 3. 3. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. în cadranele membranei Shrapnell. a febrei — antipireticelor (aspirină. frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. vărsături. levorină ori chinozol. 8. Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. taveghil. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. de administrarea preparatelor anticongestionante. P r o g n o s t i c u l este pozitiv. pulsatilă. Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. cu o durată de 2—3 săptămâni. Otita medie acută.1 % . 2. tubus-cuarţ. ochi. vertex şi în regiunea mastoidiană. virulenţa şi caracterul germenului patogen. dacă tratamentul a fost aplicat la timp. în ultimul timp se prescrie Sol. de precocitatea şi complexitatea tratamentului. în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. profundă. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul. se administrează penicilină. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . exacerbată de deglutiţie.

Starea generală se normalizează.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. simptome caracteristice şi altor boli. Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi. Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical. antibacterian. varsaturi.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. Augumentinul. insomnia şi alte simptome dispar. anaerobă. hlamidiile. bactericid. febra scade sau dispare complet. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti. Otita medie cronică. pentru ca in cazul lor. tub numit Trompa lui Eustache. Febra şi otodinia. astringent.intravenos sau oral.otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie. parand tafnosi sau irascibili . bacilul Koch. antifungic. Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează. slăbiciune generală. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii. în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero.tulburari ale somnului . Perioada postperforativă. fara infectie. rigiditatea cervicală. Reperele timpanului revin la normal. cefaleea. gramnegativă. Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul . bradicardie etc. streptococii. tahicardie. care este infiltrată. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. Otita medie acută supurată. tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. fără a se aştepta perforarea spontană. De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. оngroşată. gram-pozitivă şi mixtă. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă. Simptomele acumularii de secretie includ: . Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . Odată formată. Lichidul. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. irascibilitate . Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie. dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata". trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. care in mod normal curge. cefalee. antiseptic. în cazurile grave frison. in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. cicatrizant.pocnete. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. Perforaţia оncepe să se оnchidă.scaderea apetitului. efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi. Simptoame: febra . Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. micoplasmele. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii.pierderea auzului. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat. hemostatic.ameteala si pierderea echilibrului . ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice.53).este posibila pierderea auzului. Otita medie exsudativă. febră. pneumococii. stafilococii. .

Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă. otoree tubară. otoree fetidă.datorită scurgerii secreţiilor purulente. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp. Pe lângă tratamentul otologic. Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată. Colesteatomul.mezotimpanită. Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului.atribute ale epitimpanitelor. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule. osteita. pe care uneori o astupă. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. care se va schimba în caz de nevoie. pentru un minim de 5 zile. Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice. Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică. La copii tineri pot să apară de multe ori vomă. în OMCS. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan. Evoluţia este benignă. lăsând o cicatrice relativ groasă. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale. OMCS .Durerea este puternică.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche.simplă. sau sunt mai multe perforaţii. diaree. OMCS propriu-zisă. În momentul acesta durerile pacientului scad. decât o rană minusculă produsă de paracenteză. Osul de după urechi. polipii şi granulaţiile . prin care se extrag secreţiile.mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. În cazuri recidivante. care poate irita astfel sistemul digestiv. otoree benignă. De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei). . mastoidul. este dureros la presiune. cât şi epitimpanul. A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul. antipiretice antiinflamatoare. în OMCS . Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: . . Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. perforaţia are loc în pars tenza . în funcţie de antibiogramă. condiţionează caracterul malign al OMCS. timpanul perforează spontan.benignă: mezotimpanită. Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: .datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. acuitatea auzului scade.epitimpanită. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. la perforarea spontană a timpanului. decât ziua. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. preponderent în cea epitimpanală.malignă: epitimpanită. La schimbările patomorfologice descrise mai sus. pentru că în acest caz . În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide. Starea generală nu este alterată. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei.mezotimpanum. iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. OMCS . care este infiltrată. iar auzul se normalizează. îngroşată. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS . dând naştere la formaţiuni granuloase. hipoacuzie de transmisie. care se vindecă greu. favorizând retenţia purulentă. În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. în OMCS forma epitimpanală. . pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. mai accentuată noaptea. se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. această fază se poate prescurta semnificativ. La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei.53). Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. sau picături auriculare. perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum).colesteatomatoasă. pulsatilă. s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei. precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii.

astringent. Are acţiune bactericidă. • Verde de Briliant. hemostatică. Denumire medicala: otita medie secretorie. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. 2.e. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea. clasificarea. 3. Bonavii trebuie spitalizaţi. Cavinton. 500ml.e. dar de obicei contine bacterii piogene.1% de câteva ori pe zi. • Miramistina. anticoagulante. bactericid.01% în flacoane de 1 OOml. De asemenea. vasodilataţie excesivă. Adrenalină 0.1 comprimat la 1 OOml de apă. Este frecventa la copii. Se utilizează local. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant.e.). locale şi profilactice: 1.în pars tensa. este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. coles-teatomului.e. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă.e.a. dezintoxicante. embolism. fungicidă. hipercoagulabilitatea sanguină. Efedrina sau Adrenalină 0.• Sediul perforaţiei . spasm vascular (vasconstricţia arterială). tratamentul. tampoane sau cu pipeta. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c. cicatrizantă şi cauterizantă. .a. acufene de un timbru acut. Toaleta c. introducâdu-se în c. şi cavitatea timpanică cu meşe. Se utilizează local în c. diagnosticul. antibacterian. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). antifungic. polipilor şi a puroiului fetid . pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida. cicatrizant. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne. şi din cavitatea timpanică. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine. Simptomatologia. sau cavitatea timpanică.a. antiseptic. granulaţiile din c. Se vor înlătura polipii.a. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. Dexametazonă). Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice. Galazolină. tromboză.căile de conducere ale analizatorului auditiv. vitamine.celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern .sunt caracteristice epitimpanitelor. hemostatic etc. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive. Tratament. Multe cazuri se vindeca spontan.e. şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. edem labirintic. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad.a. Revarsatul poate fi steril. Se introduce în c. Conţine 35% de peroxid de hidrogen. Diagnostic. Nevrita cohleară: surditate de percepţie. astringentă.e. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive.centrii nervoşi. granulaţiilor. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. emoragie. soluţie alcoolică de 1%. Tratamentul. Otita medie secretorie. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog. 4. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia.a. oxigenoterapie. Etiopatogenia . . • Prezenţa cariesului. Se vor administra: vasodilatatoare. efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi. hormoni (Prednisolon. otita medie seroasa 1. Sindromul Meniere. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. Soluţie de 0. Poate duce la aparitia surditatii de transmisie.a. Daca este necesar. afectiune des întalnita. • Vagotil. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio.

5-l. diagnosticul. tutunul. La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei. hiperrefiexiei. Trental 100 mg.evitarea conversatiei si interactiunii sociale. . in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare. • Antihistaminicelor.auzul redus (estompat). insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens). care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. Cavinton (comprimate 5mgN50.tulburările metabolismului apei. 120 picături pe min. sărurilor minerale. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie. injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10). Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului.150 ml s. hipotonia alergia.0 ml. Otoscleroza (otospongioza). mai ales a vitaminei C. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie. care trece apoi оn hiporeflexie labirintică. Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna.avitaminozele.2%-l-2 . Sol.ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. .depresia . Se interzic toate produsele alimentare toxice. • Dereglări de echilibru. se poate realiza sub anestezie locala sau generala. persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului. hipoacuzia este unilaterală. nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). . excitante (alcoolul. hipertonia. Se administrează: Sol. . sol. . Pipolfeni 2. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent. profilaxia.infecţiilor de focar. cafeaua). Sol.5%-2 ml. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei. acufene. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. . Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului.c. Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului. Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice.bolile generale: diabetul zaharat. endocrine etc. . se reduce lichidul şi sarea. se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”. Tratamentul este medicamentos şi chirurgical. Dureaza intre 1 ora si 2 ore. . reabilitarea. Platifilini Q. iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie. Atropini 0. operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. • Cardiotonicelor. • Calmantelor. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: .dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur.l%-0.foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala.

picioarele trase spre abdomen. mărită concentraţia de proteine. Brudzinski ş.dureri de urechi. tromb obturator steril sau septic. • tifoidă: splenomegalie.puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea. frisoane. VSH accelerată. . iar capul reflectat. • Semne de intoxicaţie: febră. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). calmante. plămвni.vertijul. limba uscată. .protezele auditive: acestea amplifica sunetele. Septicopiemia otogenă. ele nu pot restabili auzul normal. hormoni. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză. desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara. Febră. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio. pulsul este оn concordanţă cu temperatura. fatigabilitate. dereglarea funcţiilor ficatului.şi vasotonice. epistaxis. anorexie.dispozitive care faciliteaza auzul. pleiocitoză . VSH accelerată. . Tratamentul. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice. semnele Kernig. articulaţiilor. frisoane. . • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive. Meningita otogenă. se decolează dura mater. endoflebită. tulbure. zahărul şi clorurile sunt micşorate. • Leucocitoză. se deschide fosa craniană medie şi posterioară. vărsături.insuportabilă. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului. Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen.tiuit. foarte pronunţată. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere. zumzet in urechi (tinitus).1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. uruit. e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. Combaterea focarului infecţios. ţesutului cutanat. Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă. Anorexie. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. rinichilor. Tegumentele palide. • forma meningee. Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. tromb sub perete. suierat. c) Decompresia creierului. greaţă.a. acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila. frisoane. rinichilor. Are loc o periflebită. • latentă sau fără septicemie. . . leucocitoza. Semne meningiene: redoarea cefei. Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii. Simptomatologia. • Starea generală grav alterată: insomnie.