Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

după NAP membrana statoconiorum. meningita şi sepsisul otogen. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. Aceste canale se deosebesc prin orientare. extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern. cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos. şi funcţia de drenaj. Dupa aceea. în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern. intervenite la vârsta matură. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern.15-16 mm. In timpul examinarii. Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne. iar sub acesta se află fereastra ovală. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. imitând configuraţia lor. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie. Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis.funcţia echipresivă. senzoriale ciliate şi de susţinere. un dop special este introdus in urechea pacientului. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. numită cohlee. Prin ea trec nervii saculei. Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. iar cel lateral . trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. sau la invaliditate profesională şi socială. un dop special este introdus in . numite creste ampulare.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă. Surditatea poate duce la surdomutism. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens. posterioară şi laterală). la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare. posterior. iar a patra corespunde gropiţei cohleare. mult mai frecvent diagnosticat. uneori considerabilă. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. Examenul audiometric. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. dând naştere la diverse complicaţii. anterior. iar cel lateral . traversate de vasele şi nervii vestibulului.12 mm. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. care descindă în ductus endolimfatic.orizontal. printre care se află celule senzoriale ciliate. care include foseta semisferică (sacule). Cel anterior este orientat în plan frontal. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. aparatul transmite diverse sunete. Cu aparatul. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. Durata – 10 pana la 20 de minute. Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare. denumite macule. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. alcătuind la un loc receptorul vestibular. In timpul examinarii. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate. posterior cu canalele semicirculare. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule. în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. cel posterior. cât şi social. intern. superior şi inferior. până la 60%. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului. Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi. care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional. Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă. in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii. El comunică anterior cu cohleea. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern. câte 3 pentru fiecare labirint. Examenul aparatului vestibular. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. Din punct de vedere anatomic. abcesul cerebelos şi cerebral. Canalul anterior are o lungime de 18 mm. foarte rar întâlnit. • sindromul de obstrucţie tubară. Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. sub forma unor proeminenţe. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi.şi subdural. Prin greutatea şi inerţia lor. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase.sagital. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . Examenul auzului (formula acumetrică). posterior . Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie). în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . examinarea pragului auditiv la diferite frecvente.

) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior. perforarea membranei timpanice. Dopul de cerumen. acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru. licvoree auriculară. proceduri fizioterapice. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii. badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. lucioase. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. propagarea pe ureche a unui erizipel facial.a. Etiopatogenia. оnainte de a efectua spălătura c. Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. Simptomatologia: durere. Pe alocuri apar zone flictenulare. оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c. Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. simplă este metoda lavajului (spălătura) c. iar pe acesta o tăviţă renală. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe.a. Corpii străini c. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului. Traumatismele urechii externe şi a timpanului. se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. Tratamentul expune extragerea corpului străin din c.e.: traumatizatul se aşază pe un scaun. Flictenele se deschid.a. plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. oprirea hemoragiei. aparatul transmite diverse sunete. de harbuz. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei. vomă. hemoragie. Dioxidină. Tratamentul presupune calmarea durerii.e. Vibraţia. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore.a. Tratamentul: măsuri antişoc. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen).e. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici.a. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. Rivonol. Fracturile stâncii osului temporal. Simptomatologia: şoc. mastoidiană. se poate face folosind dezinfectante. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos.a. hemoragii. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. Durata – 10 pana la 20 de minute. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. antiinflamatoare. Semnele clinice . Cu aparatul. Pe umărul lui se pune un şervet. Corpii străini auriculari. cu păstrarea cunoştinţei. insecte. dureri. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii. vertij. Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă.hipoacuzie. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii. zgomotul. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. Miramistină etc.e. anoxia relativă. hipoacuzie de tip transmisie. Tehnica spălării c. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată. Cea mai sigură.a. seminţe de floarea soarelui. hemoragie.e. porumb etc). analgezice. deschis sub acţiunea razelor solux). оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul). Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. ser antitetanic. greţuri. schimbările bruşte de altitudine.e. sedative. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. • antibiotice.e.e. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită.). echimoze оnregiunea auriculară. .a. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii. • toaleta plăgii. iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c.urechea pacientului. Simptomul principal este durerea. de regulă. iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus.

eczemele infectate ale conductului auditiv.524% din complicaţiile intracraniene. supuraţia urechii mijlocii. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului. Dacă afecţiunea progresează. . Cloramfenicol. fizioterapie. оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. vitaminoterapie. indicaţiei terapeutice şi localizării. Cloramină 1%. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. alcool 80°. Tratamentul este general şi local. apar dureri vii. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular.scurgerile auriculare. este reprezentată. Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. Bolnavul. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: . Etiologia şi patogenia. sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase. Din punct de vedere subiectiv.Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. de partea urechii afectate. Forma abcesului este rotundă. tuberculoza. ace de păr. Fenosept. Aureocicline. convalescenţa. de regulă. Durerea apare de timpuriu. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. . Se dezvoltă. Antibiograma este obligatorie. Flora microbiană. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş. оn ordinea frecvenţei. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. . de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. cu acul. Se mai оnregistrează febră şi frisoane. colibacili. abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: . Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase. Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. şi de cinci ori după Portmann. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. Printre acestea se numără: diabetul zaharat. antihistaniinicelor. streptococ. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului.furunculozele persistente ale conductului auditiv. antiinfiamatoarelor şi vitaminelor. оntreţinute de otite medii supurate.sau bilaterală.a. Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin. Din punct de vedere funcţional. . Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul. sau este declanşată de baia оn apă poluată. bolile de piscină. Otita externă difuză poate fi uni. cu antibiotice: Penicilină. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. scobitori. cele mai frecvente fiind următoarele: . Tratament. care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei. Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). Anatomia patologică. surmenajul accentuat. cu degetul. Tabloul clinic. Cel general constă оn administrarea penicilinei. Anatomia patologică. Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri.abcese la distanţă. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. de preferat prin aspirarea secreţiilor. dopurile de vată. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. Dalibaur. de stafilococul piocianic. otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală. care poate avea cauze multiple. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%.abcese adiacente. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. proteus. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul.

cefalee. 4. care evoluează câteva săptămâni.Stadiul de abces iară capsulă. care se vindecă prin metode conservatoare. II . Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral. somnolenţă. Tablou clinic.). Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului. tulburări respiratorii. Cefaleea este mai vie. toate simptomele descrise mai sus retrocedează. ca şi cele cerebrale. După simptome: tipice.M. febră. frison. însoţită de redoarea cefei. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Simptomatologia. bradicardie. asimptomatice. . Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal.psihoza acută. osoasă. moartea poate surveni fie prin encefalită difuză. consultaţiei neurologului. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului. greţuri. fruste. convulsii.Abces colectat. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. acufene. După localizare: metastatice. Diagnostic. cu sediu posterior. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani.N. manifestă. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. greţuri. Sindromul de localizare. ameţeli. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată. Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. vărsături. fiind prezentă o barieră fibroasă. Se stabileşte în baza anamnezei. Afazia este simptomul principal. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. . reacţie meningiană. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. pierderea cunoştinţei. Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului.perioada de stare. C. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. . vasculară. tahicardie.Stadiul de abces incapsulat. tulburări motorii (pareze). B. Abcesele cerebelului. oculistului. 3.Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă.Presupurativă . VSH şi leucocitoza sunt crescute. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. Sindromul de supuraţie: febră. slăbire. Tratament. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic. parafazică (nu numeşte corect obiectele). histopatologic evoluează în mai multe faze: •. /// Perioada manifestă. Prognosticul este nefavorabil. Ea poate fi anamnestică. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian. alexică. ameţeli. analizei sângelui. tulburări gastro-intestinale.Abces încapsulat. Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A. senzitivă. Se traduce prin cefalee. semne meningiale. vărsături. reacţie meningială. . Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. în ceea ce priveşte febra. când infecţia provine din labirint. examenului clinic. motorie. rezonanţei magnetice nucleare (R. . In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie.perioada de acalmie. Anatomie patologică. 2.I . Formele clinice ale abcesului cerebral: 1. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare.encefalita presupurativă cu un ramolisment. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral. După evoluţie: abcese acute şi cronice. bradicardie. In perioaditde acalmie. latentă. tulburări psihice. După vârstă: forma latentă. puncţiei lombare. când predomină fenomenele de edem.debutul bolii. senzaţie de oboseală. bolnavul nu simte nimic.perioada terminală. III . acestea sunt adesea identice. Pot fi localizate anterior. Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. // Perioada de acalmie. leucocitoza. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia. Se constată dereglări psihice . tomografiei computerizate. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. monosimptomatice. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. oprirea otoreei. iritaţie meningială. fie de o compresiune la distanţă. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. agrafică. Diagnostcul. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat. şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. vărsături. tulburări oculare. . descrise de Bergman.

II . mai des cronice. Formele clinice: latentă . schimbări patologice ale reflexelor. Modificările morfologice. Angiografia . nistagmus spontan. Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă. Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural. VI .deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene. Cefalee persistentă profundă. Dura mater devine congestionată. disfagie. El poate fi deschis. şi închis (mai rar). Radiografia . Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural. labirintită inductivă.După etiologie: specifice şi nespecifice. Clasificarea labirintitelor . diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare. • Vărsături. • Bradicardie cu stază papilară. Labirintita. cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun. Durere localizată deasupra conductului auditiv extern. Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave. Simptomatologia este săracă.labirintită tardivă . . Tratamentul. meningogene. Simptomatologie. sacul endolimfatic. în cazul când comunică cu procesul osteitic generator. combaterea infecţiei. mixte. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare. Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă. dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape". b). închistat. înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului. paralizii ale diverşilor nervi cranieni. Cauza. amplu. unilaterală de partea urechii bolnave. limfogene. respiraţiei. reacţia labirintică."mâini moarte" (Thomos).labirintită necrozantă . dizartrie.După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă. Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: . . mers ebrios). Drenarea colecţiei. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I .supurativă . Formele clinice: acute şi cronice.labirintită precoce gravă supurată. se observă pe partea bolnavă. se distrug celulele urechii interne. ci pe calea venulelor intraosoase. cerebel. latentă). în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului. • tulburări ale mişcărilor pasive . Formele clinice: a). sanarea focarului otic. Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie.piolabirintită . îngroşată.edem şi hidrops al labirintului.inflamaţia congestivă. traumatogene.în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. . mai frecvente decât în abcesul extradural. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C.tromboza labirintică. în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene.asimptomatică.secreţie abundentă şi formarea exsudatului .apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute.După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză.La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă. Patogenie. Tratament.microbii pătrund în labirint.distrugerea celulelor mastoidiene.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. pareze şi paralizii ale nervilor cranieni.exsudativă . hiperestezia feţei. este trecător. bulb şi măduva superioară cu paraplegie. adiadohochineză (disocierea mişcărilor). acoperită cu fungozităţi. schimbător. Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure.scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie. lent. • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi". . Localizări de vecinătate: osul temporal. Prezintă inflamaţia labirintului. greţuri. • tulburări vestibulare: vărsături. . . Diagnostic.După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. III . care persistă şi după distrugerea labirintului. Tratament. cade înapoi şi de partea bolnavă.După criteriul patogenic: timpanogene. Localizări la distanţă: regiunea occipitală. Lichidul cefalorahidian N . Afazie. fiind numită de unii specialişti ca otită internă. stâncă. Simptomatologie: Semnele unei otite medii. . redarea stării generale. greţuri.

De asemenea poate reapărea febra. Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor.acufene. avem o mastoidită secundară. II) trigeminita cu cefalee pronunţată. Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. Starea generală a bolnavului este alterată.petrozita. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută. Durerile locale sunt violente.structura anatomică a mastoidei. prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene).jugo-digastrică. scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. . In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). . pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene. în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal. apar infiltraţii cu celule rotunde. . descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian).. deseori se constată prezenţa unui torticolis. Simptomatologie. III) strabism şi diplopie. Membrana timpanică este modificată.hipoacuzie de tip percepţie.dereglări neurovegetative (transpiraţii. . vărsături. Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă. pe calea trompei. proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită. Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă.congestivă şi exsudativă-excepţional.virulenţa înaltă a agentului patogen. . septurile intercelulare se topesc. Anatomia patologică. febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. antiinflamatoare. In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată. iradieri înspre vertex.labirintitele acute survenite în cursul omes. înregistrând valori de 38-39°C. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: . regiunile mastoido-occipitală.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei). Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză. . Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos.nistagmus periferic.occipitală (postero-inferioară). Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale.cervicală. în caz de indicaţii -paracenteză. de unde. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. b) După agentul patogen. . . Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă. . Starea bolnavului este alterată. Ia naştere. Tratament. . focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe. Mastoidă pneumatică cu celule mari. numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret). distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. mai ales la copii. De cele mai multe ori. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian. în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian. regim la pat. Orice otită medie acută vizează şi mastoidă.chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. în caz de instalare bruscă a otomastoiditei. mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată. vasele intradiploice se trombează. antihistaminice. conservator: antibiotice. .temporală (temporozigomatică). ţesutul osos este invadat de osteoclaste. . paloare etc). Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă. Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene. lipsa leziunilor osoase. Mastoidita. c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: .vertij însoţit de greaţă.starea generală alterată a bolnavului. abces intraosos adevărat. cu topirea septurilor intercelulare. greţuri. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical. în primele două forme . antiedemice. subacută şi latentă. În formele supurativă şi necrotică . Simptomatologie. . temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene. Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: .incomoditatea drenajului colecţiei. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. decât cea spongioasă şi scleroasă. Se asociază şi tratamentul medicamentos.

creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice.petrozită. E t i o p a t o g e n i e . S i m p t o m a t o l o g i e .roza. antihista-minice. paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. microabcese. Dacă boala avansează. situat la o adâncime de 1. Otita externa difuza. producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo). microabce-selor. toaleta plăgii. Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei. Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită. Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . eczemele infectate ale conductului auditiv extern . se introduc meşe îmbibate cu antiseptice. dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii.Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. erizipelul.ingrosata si aspirata. cu eroziuni. Simptomele principale sunt: durere. edem. trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului. scăderea imunităţii organismului.mastoidită Benzold. furunculul. Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice.zigomatică. este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia. S i m p t o m a t o l o g i e . Otita externă malignă. . Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală. analgezice. vitamine. aplicarea pansamentului. tumefacţia tegumentelor creşte. E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. aplicarea antisepticilor.abces subperiostal. ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână . să conţină vitamine şi microelemente. persistenţa unor corpi străini. Apariţia granulaţiilor. furunculozele persistente .Tratamentul poate fi medical şi chirurgical. T r a t a m e n t . suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă. propagate la baza craniului. introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). difuz al pielii conductului auditiv extern. . necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată. iritaţiile mecanice locale . Se administrează preparate anticongestionante. La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern. Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe. Se deosebesc trei forme: • Timpurie. retro. cu dermatitele pavilionului.Se recomanda protezarea auditiva. deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală.Poate fi asemanat cu un cheloid. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi.Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind. de culoare roşie. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat. Ganglionii limfatici pre-. apar dureri violente la nivelul urechii externe. Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic. spina lui Henle. rezultatul pozitiv al scanografiei. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului. se tratează diabetul zaharat.complicaţii endocraniene. Sfârşitul letal este foarte frecvent. cu dureri vii. peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei. edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. se efectuează toaleta conductului auditiv extern. Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. dureroşi la palpaţie. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. antibioticelor şi antiinflamatoarelor. Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema . pielea se îngroaşă. . Se recomandă penicilină (12—14 zile). .Membrana timpanica este imobila. OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. hiperemie.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj. Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă. granulaţii. Timpanul este congestionat. prezenţa exsudatului. otitele medii supurate . T r a t a m e n t .5-2 cm. .52). OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii. vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. Alimentaţia trebuie să fie raţională. Dacă procesul inflamator progresează. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. în caz de ineficientă a terapiei medicale.Se constata hipoacuzia de transmisie. în fundul conductului auditiv extern (ftg. Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute. antiinflamatoare. anti-histaminice. Anestezia poate fi locală sau generală.

diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. sinuzitele şi rinitele. Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă. 52. bronhopneumonii. La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală. copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari. copilul reacţionează cu un strigăt. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată. şi asociaţia microbilor. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi. OMA morbidică. trompa auditivă este dreaptă. dinţi. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar. meningită. 4. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii. La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil. tromboflebita sinusului lateral. respirator etc. afectarea n. triunghiul luminos. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. provocând o otită medie acută obişnuită. Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. de vârsta copilului. copilul periodic învârteşte capul.particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. • Tardivă. fie ale tractului auditiv. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. este scurtă. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. tifică. chirurgical şi profilactic.a.trompa Eustache este dreaptă. fie ale căilor respiratorii etc. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). Prin urmare. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche. otoscopiei. de starea sistemului nervos. pneumococii. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. 1. cel opus urechii bolnave. asimptome. Copilul suge numai un sân. adenoiditele şi amigdalitele. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene. Urechea internă de asemenea este atacată de virus. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi. viruşii etc. La aceşti copii timpanul este îngroşat. abces extradural. peretele inferior (fantele Duverney). anticongestionante. iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. până la forme acute şi chiar supraacute. local — antiseptice. copiii au o imunitate locală şi generală redusă. De aceea se efectuează otoscopia repetată. culoarea timpanului gri. afectarea nervului facial. mânerul ciocanului. care a fost evoluţia ei. ce boli mai are copilul. pătrunde în c.e. consultaţiilor specialiştilor (infecţionist. boli ale tractului digestiv. labirintită. insomnie. administrând antibiotice. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. Complicaţiile: antromastoidita. La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului. precoce şi individualizat. abces cerebral şi cerebelos. când lipseşte congestia timpanului. S i m p t o m a t o l o g i e . Etiopatogenie. tulburări intracraniene şi septice. Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii.• Necrozantă. neuropatolog etc) şi a examenului de laborator. stafilococii. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos. mai largă şi are o direcţie orizontală. antinevralgice. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. Durerea iradiază în cap. Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. Acest simptom depinde de forma otitei. La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie.facial. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. Otoscopia poate prezenta erori. OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. 6. 3.a. Complicaţiile otitei pot f i : antrita.e. are o direcţie orizontală. deoarece lipseşte anamneză. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. . simulând un furuncul al c. abces subdural. boli virotice. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe . refuzul sânului. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. Otita medie acuta la copii. 2. erizipeloasă. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. sepsis etc. Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. 5. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. Fig. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. se află permanent deschisă.

antihistaminice. pulsatilă. Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide .1 % . naftizină etc. 1. restabilirea permeabilităţii trompei Eustache . evoluţia ei are un caracter mai lent. trompa Eustache şi celulele mastoidiene). Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. 6. de precocitatea şi complexitatea tratamentului. Starea bolnavului este profund alterată. aditus ad antrum. etc. Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. suficient şi corect. deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). dioxidină. de starea organismului. 4. clorfilipt). D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă. Se constată astenie.mm3). S i m p t o m a t o l o g i e . Etiopatogenie. оnsoţită de frisoane. stare de intoxicaţie profundă. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. Persistenţa febrei. înlesnirea resorbţiei exsudatului. taveghil.Otita medie cu perforaţie în pars tensa. Bolnavul suferă de insomnie. Simptom. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament. P r o g n o s t i c u l este pozitiv. a febrei — antipireticelor (aspirină. cu o reactivitate a organismului normală. Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. Se efectuează radiografia osului temporal. profilaxia complicaţiilor .) . cefalee. în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%. de particularităţile anatomice locale. efedrina. micotică. chinozol. piramidon etc. iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) . vomă. 4. 2. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). tratamentul concomitent al bolilor prezente. ameţeli. tubus-cuarţ. Otita medie acută după natura agentului patogen. în unele cazuri şi a hormonilor. se aplică solux. 3. violentă. levorină ori chinozol. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1. care au o evoluţie nebenignă. exacerbată de deglutiţie.5— 1 %) . îngroşată. în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. vitamine. survenită brusc. Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. dacă tratamentul a fost aplicat la timp. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. se aplică (contrical şi splenină). Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile . otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire. 2. vărsături. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. drenarea puroiului. dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. cu catarul tubotimpanic. Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. Otita medie acută. Se recomandă dimedrol sau pipolfen. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni. efedrina 0. de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase. de administrarea preparatelor anticongestionante. se administrează penicilină. care poate fi de origine virală. uneori şi de vertij. Levomizoli 0. tuba auditivă (Eustache). producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. asociere de diverşi factori patogeni. 8. La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. 5. complicaţie intracraniană). clorură de calciu. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. însă la un bolnav de 30—40 ani. profundă. E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. cu o durată de o săptămână.) . precum şi starea timpanului. rino-sinuzale. La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. se fac inhalaţii. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. inapetenţă. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. 7. Starea generală a bolnavului este alterată. gripa etc). în ultimul timp se prescrie Sol. 3. vertex şi în regiunea mastoidiană. faza a 2-a — de supuraţie. Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale. Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. nista-tină . sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. insomnie. Atunci când timpanul a fost perforat. Otita medie acută. în cadranele membranei Shrapnell. în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". agitaţie. frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. bacteriană. tahicardie. galazolină. atacată de febrilitate (39-41 °C). pulsatilă. cu iradieri în dinţi.Otita medie subacută. Hipoacuzia este însoţită de acufene. ochi. VSH — 15— 45 mm/l oră. . care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. virulenţa şi caracterul germenului patogen. recuperarea funcţiei auditive. în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. Weber lateralizat în urechea bolnavă. faza a 3-a — de vindecare. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă. cu o durată de 2—3 săptămâni. febră 39—40°C. T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. Tratamentul va fi ineficient şi incomplet.01%.

Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical. оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. Reperele timpanului revin la normal. Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează. parand tafnosi sau irascibili . După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. simptome caracteristice şi altor boli. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie. . dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata".ameteala si pierderea echilibrului . Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. antiseptic. gramnegativă. febra scade sau dispare complet. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii. insomnia şi alte simptome dispar. Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi. hemostatic. pneumococii. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală. Lichidul. slăbiciune generală. streptococii. irascibilitate . bradicardie etc. in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie.pierderea auzului.53). Otita medie acută supurată. bactericid. fără a se aştepta perforarea spontană. tub numit Trompa lui Eustache. Otita medie exsudativă.tulburari ale somnului . Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii. stafilococii.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. Febra şi otodinia. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti. antibacterian. care in mod normal curge. Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. Simptomele acumularii de secretie includ: . ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat. Simptoame: febra . cefaleea. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice. Augumentinul. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. care este infiltrată. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. astringent.otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie. Odată formată. Perforaţia оncepe să se оnchidă. gram-pozitivă şi mixtă. Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . tahicardie. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului.este posibila pierderea auzului. оngroşată. cicatrizant. hlamidiile. Starea generală se normalizează. rigiditatea cervicală. efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi.scaderea apetitului. Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. în cazurile grave frison. febră. antifungic.pocnete. tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul . Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. Otita medie cronică. fara infectie. micoplasmele. De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni. pentru ca in cazul lor. anaerobă. Perioada postperforativă. bacilul Koch.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. varsaturi. care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior.intravenos sau oral. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă. cefalee.

la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: .datorită scurgerii secreţiilor purulente. cât şi epitimpanul. iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav. prin care se extrag secreţiile.mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. pentru că în acest caz . polipii şi granulaţiile . la perforarea spontană a timpanului. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. OMCS .simplă.53). Evoluţia este benignă. Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice. în funcţie de antibiogramă. În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. otoree benignă. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. diaree. dând naştere la formaţiuni granuloase. Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă. Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată. Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. îngroşată. De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei).atribute ale epitimpanitelor.epitimpanită. mai accentuată noaptea. . perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum). În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei. care se vindecă greu. preponderent în cea epitimpanală. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. Starea generală nu este alterată. La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei. favorizând retenţia purulentă. . s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule. decât o rană minusculă produsă de paracenteză. Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică. care se va schimba în caz de nevoie. condiţionează caracterul malign al OMCS. perforaţia are loc în pars tenza . sau sunt mai multe perforaţii. acuitatea auzului scade.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide. Colesteatomul. hipoacuzie de transmisie. se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan. care este infiltrată. . sau picături auriculare. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei. Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: .mezotimpanită.benignă: mezotimpanită.malignă: epitimpanită. La schimbările patomorfologice descrise mai sus. precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii. timpanul perforează spontan. Pe lângă tratamentul otologic. La copii tineri pot să apară de multe ori vomă. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. pe care uneori o astupă. are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului.Durerea este puternică. în OMCS. În cazuri recidivante. pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. în OMCS .datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS . Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului.mezotimpanum. A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul. iar auzul se normalizează. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp. lăsând o cicatrice relativ groasă. OMCS . Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea. OMCS propriu-zisă. pentru un minim de 5 zile. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale.colesteatomatoasă. care poate irita astfel sistemul digestiv. otoree fetidă. În momentul acesta durerile pacientului scad. osteita. decât ziua. Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. Osul de după urechi. antipiretice antiinflamatoare. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. mastoidul. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. otoree tubară. pulsatilă. această fază se poate prescurta semnificativ. în OMCS forma epitimpanală. este dureros la presiune.

e. hipercoagulabilitatea sanguină. De asemenea. Dexametazonă). Nevrita cohleară: surditate de percepţie. introducâdu-se în c.în pars tensa. tampoane sau cu pipeta. Sindromul Meniere. clasificarea. cicatrizant. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. Toaleta c.a. Se vor înlătura polipii.e. coles-teatomului.căile de conducere ale analizatorului auditiv. Efedrina sau Adrenalină 0. antifungic. otita medie seroasa 1. şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă. antiseptic. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. Bonavii trebuie spitalizaţi. efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi. astringentă. afectiune des întalnita. • Vagotil. pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida. dezintoxicante. • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern . Adrenalină 0. 3. acufene de un timbru acut. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine.centrii nervoşi. cicatrizantă şi cauterizantă. Tratament. şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. vasodilataţie excesivă. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog.e. este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio. Simptomatologia. Otita medie secretorie.celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). Cavinton. Se utilizează local. fungicidă. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea. spasm vascular (vasconstricţia arterială).). • Verde de Briliant. vitamine. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată. locale şi profilactice: 1. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c. Se vor administra: vasodilatatoare.• Sediul perforaţiei . Denumire medicala: otita medie secretorie. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . granulaţiile din c.e. tratamentul.sunt caracteristice epitimpanitelor. dar de obicei contine bacterii piogene. 2. edem labirintic. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). Are acţiune bactericidă. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. polipilor şi a puroiului fetid . Se introduce în c.a. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne. Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice.a. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. anticoagulante.1% de câteva ori pe zi.a. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio. Galazolină. soluţie alcoolică de 1%.a.e. sau cavitatea timpanică. şi din cavitatea timpanică. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. Soluţie de 0. hemostatic etc. diagnosticul. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. 4.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia.a. Diagnostic. . Este frecventa la copii. emoragie. hemostatică. antibacterian.a. astringent.01% în flacoane de 1 OOml. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. oxigenoterapie. Daca este necesar. Multe cazuri se vindeca spontan. Revarsatul poate fi steril. Tratamentul. Se utilizează local în c.1 comprimat la 1 OOml de apă.e. Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate. 500ml. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%. cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive. hormoni (Prednisolon. • Miramistina. .e. Conţine 35% de peroxid de hidrogen. Poate duce la aparitia surditatii de transmisie. Etiopatogenia . şi cavitatea timpanică cu meşe. granulaţiilor. • Prezenţa cariesului. bactericid. embolism. tromboză.

insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens). hipotonia alergia. hiperrefiexiei. sol. Atropini 0. Sol. Se administrează: Sol.depresia . . operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. hipoacuzia este unilaterală. injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10). Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. sărurilor minerale.bolile generale: diabetul zaharat. . diagnosticul. tutunul. La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei. • Calmantelor.avitaminozele. acufene. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie.infecţiilor de focar. 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare. . . Platifilini Q. • Dereglări de echilibru. Trental 100 mg. • Cardiotonicelor.2%-l-2 . in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar. Otoscleroza (otospongioza). Pipolfeni 2. profilaxia. Tratamentul este medicamentos şi chirurgical. • Antihistaminicelor. Dureaza intre 1 ora si 2 ore. Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului. cafeaua).tulburările metabolismului apei. care trece apoi оn hiporeflexie labirintică. mai ales a vitaminei C. . Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”. care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie. endocrine etc. iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie.evitarea conversatiei si interactiunii sociale. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. Sol.ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna.5%-2 ml. . . Se interzic toate produsele alimentare toxice. reabilitarea. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului. hipertonia.l%-0. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului.0 ml. se reduce lichidul şi sarea. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei. Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. excitante (alcoolul.auzul redus (estompat).dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur.c.5-l. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: . se poate realiza sub anestezie locala sau generala. 120 picături pe min. Cavinton (comprimate 5mgN50. .foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala.150 ml s.

. Tratamentul. Febră. tromb obturator steril sau septic.1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. se deschide fosa craniană medie şi posterioară. Simptomatologia. rinichilor. Combaterea focarului infecţios. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila. Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză. hormoni. uruit. semnele Kernig. Meningita otogenă. suierat. Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii. • Semne de intoxicaţie: febră. rinichilor. picioarele trase spre abdomen. Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă. . articulaţiilor. zahărul şi clorurile sunt micşorate. • latentă sau fără septicemie.a.protezele auditive: acestea amplifica sunetele. . Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). pleiocitoză . d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice. e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere. limba uscată. . acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului. ele nu pot restabili auzul normal. anorexie. Are loc o periflebită. Anorexie. mărită concentraţia de proteine. leucocitoza. Semne meningiene: redoarea cefei.dureri de urechi. endoflebită. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. • Leucocitoză. dereglarea funcţiilor ficatului. • Starea generală grav alterată: insomnie. . Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). pulsul este оn concordanţă cu temperatura. vărsături. frisoane. epistaxis. foarte pronunţată. . zumzet in urechi (tinitus). tulbure. Tegumentele palide.vertijul. • tifoidă: splenomegalie. calmante. iar capul reflectat. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului. VSH accelerată. c) Decompresia creierului. desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara. greaţă. frisoane. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive. ţesutului cutanat. dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea. frisoane. • forma meningee. plămвni.tiuit. tromb sub perete. fatigabilitate. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. Brudzinski ş. VSH accelerată.dispozitive care faciliteaza auzul. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio.insuportabilă.şi vasotonice. • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. se decolează dura mater. Septicopiemia otogenă.puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful