P. 1
Anatomia clinică a urechii

Anatomia clinică a urechii

|Views: 445|Likes:
Published by Diana Diancik

More info:

Published by: Diana Diancik on Nov 01, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/24/2015

pdf

text

original

Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

orizontal. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. imitând configuraţia lor. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. dând naştere la diverse complicaţii. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. Canalul anterior are o lungime de 18 mm. Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare. Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior. iar sub acesta se află fereastra ovală. In timpul examinarii. câte 3 pentru fiecare labirint.funcţia echipresivă. senzoriale ciliate şi de susţinere. numite creste ampulare. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. intervenite la vârsta matură. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie). Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie. Cel anterior este orientat în plan frontal. posterior. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă. traversate de vasele şi nervii vestibulului. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. sau la invaliditate profesională şi socială. meningita şi sepsisul otogen. Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis. printre care se află celule senzoriale ciliate. posterior . in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). Prin greutatea şi inerţia lor.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian. Aceste canale se deosebesc prin orientare. Examenul auzului (formula acumetrică). posterior cu canalele semicirculare. superior şi inferior. foarte rar întâlnit. care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. Prin ea trec nervii saculei. • sindromul de obstrucţie tubară. cât şi social. Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi.12 mm. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului. cel posterior. sub forma unor proeminenţe. Dupa aceea. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule. Examenul audiometric.sagital. care descindă în ductus endolimfatic. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens. aparatul transmite diverse sunete. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. abcesul cerebelos şi cerebral. Surditatea poate duce la surdomutism. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală. iar a patra corespunde gropiţei cohleare. cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. Durata – 10 pana la 20 de minute. intern. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional. denumite macule. mult mai frecvent diagnosticat. un dop special este introdus in urechea pacientului. Examenul aparatului vestibular. iar cel lateral . uneori considerabilă. extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern. Din punct de vedere anatomic. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate. analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare.15-16 mm. în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . care include foseta semisferică (sacule). şi funcţia de drenaj. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern. până la 60%. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. iar cel lateral . alcătuind la un loc receptorul vestibular. la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice. Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos. examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. In timpul examinarii. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. Cu aparatul.şi subdural. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi. un dop special este introdus in . în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. numită cohlee.după NAP membrana statoconiorum. El comunică anterior cu cohleea. Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. posterioară şi laterală). trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. anterior. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii.

iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus. Fracturile stâncii osului temporal. vomă. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru. schimbările bruşte de altitudine. licvoree auriculară. hipoacuzie de tip transmisie. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită. aparatul transmite diverse sunete.e. Tratamentul: măsuri antişoc. seminţe de floarea soarelui. Simptomatologia: durere.e.a. Flictenele se deschid. hemoragie. Corpii străini c. proceduri fizioterapice. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos.a.a. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii.hipoacuzie.e. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. Pe umărul lui se pune un şervet. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. • toaleta plăgii. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată.e. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului. Tratamentul presupune calmarea durerii. Cea mai sigură.a. Corpii străini auriculari. iar pe acesta o tăviţă renală. iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c.) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior. acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru.a. simplă este metoda lavajului (spălătura) c. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. оnainte de a efectua spălătura c. dureri.). dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. perforarea membranei timpanice. se poate face folosind dezinfectante. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii.urechea pacientului. . echimoze оnregiunea auriculară. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen). hemoragii. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril.a. greţuri. Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă. badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. Vibraţia. Durata – 10 pana la 20 de minute. hemoragie. Dioxidină. vertij.e. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei.a.a. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. Simptomul principal este durerea. Traumatismele urechii externe şi a timpanului. de harbuz. porumb etc). se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. Pe alocuri apar zone flictenulare. Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. Simptomatologia: şoc. mastoidiană. deschis sub acţiunea razelor solux). antiinflamatoare. Tehnica spălării c. oprirea hemoragiei.e. zgomotul. Etiopatogenia. Semnele clinice . se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. • antibiotice. Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă. Cu aparatul. Tratamentul expune extragerea corpului străin din c. Dopul de cerumen. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime. оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c. anoxia relativă. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale.e. Miramistină etc. lucioase. ser antitetanic. analgezice.: traumatizatul se aşază pe un scaun.e. Rivonol. propagarea pe ureche a unui erizipel facial. sedative. de regulă. оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul). cu păstrarea cunoştinţei. insecte.

La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. Tratament. Tabloul clinic. sau este declanşată de baia оn apă poluată. dopurile de vată. оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. vitaminoterapie. convalescenţa. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%. Durerea apare de timpuriu.abcese la distanţă. Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). Se mai оnregistrează febră şi frisoane. . Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş. Cel general constă оn administrarea penicilinei. bolile de piscină. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. antihistaniinicelor. . Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. Din punct de vedere subiectiv. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. оntreţinute de otite medii supurate. otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală. Se dezvoltă. alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei.sau bilaterală. fizioterapie. care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. Cloramină 1%. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. de stafilococul piocianic. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: . abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: .Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. proteus. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. este reprezentată. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular. . supuraţia urechii mijlocii. şi de cinci ori după Portmann. de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. colibacili. Etiologia şi patogenia. оn ordinea frecvenţei. Printre acestea se numără: diabetul zaharat. surmenajul accentuat.abcese adiacente. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin. streptococ. cu acul. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. Cloramfenicol. Flora microbiană. Dacă afecţiunea progresează. de regulă. tuberculoza.eczemele infectate ale conductului auditiv. Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului.524% din complicaţiile intracraniene. de preferat prin aspirarea secreţiilor. sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase. cu antibiotice: Penicilină. Otita externă difuză poate fi uni. alcool 80°. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul. care poate avea cauze multiple. . Dalibaur. Antibiograma este obligatorie. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. Anatomia patologică. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. Tratamentul este general şi local. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase.a. care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. de partea urechii afectate.furunculozele persistente ale conductului auditiv. Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. cu degetul. Bolnavul. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul. Din punct de vedere funcţional. indicaţiei terapeutice şi localizării.scurgerile auriculare. Fenosept. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului. cele mai frecvente fiind următoarele: . antiinfiamatoarelor şi vitaminelor.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri. Aureocicline. Anatomia patologică. apar dureri vii. Forma abcesului este rotundă. scobitori. ace de păr.

2. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat. // Perioada de acalmie. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic. fie de o compresiune la distanţă. Diagnostic. După evoluţie: abcese acute şi cronice. 3. şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. vărsături. consultaţiei neurologului. histopatologic evoluează în mai multe faze: •. Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor. ca şi cele cerebrale. Se constată dereglări psihice . reacţie meningiană. rezonanţei magnetice nucleare (R. motorie. alexică. vărsături. tulburări motorii (pareze).Stadiul de abces incapsulat. Simptomatologia. Abcesele cerebelului. 4. .M. Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A. Tratament.perioada terminală. . VSH şi leucocitoza sunt crescute. pierderea cunoştinţei. Se stabileşte în baza anamnezei. osoasă. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. cu sediu posterior. Sindromul de localizare. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. Ea poate fi anamnestică.encefalita presupurativă cu un ramolisment. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . . monosimptomatice. Prognosticul este nefavorabil. asimptomatice. senzaţie de oboseală. leucocitoza. tulburări respiratorii. frison.perioada de acalmie. semne meningiale.Abces colectat. bradicardie. Pot fi localizate anterior. examenului clinic. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie. Cefaleea este mai vie.debutul bolii. Diagnostcul. acufene.psihoza acută. tulburări oculare. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului. analizei sângelui. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian. agrafică. Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral. Tablou clinic. Sindromul de supuraţie: febră. vasculară. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. III . . convulsii. După localizare: metastatice. tulburări psihice. greţuri. care se vindecă prin metode conservatoare.Presupurativă . tulburări gastro-intestinale. manifestă. iritaţie meningială. senzitivă. In perioaditde acalmie.Abces încapsulat. febră. Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral. Anatomie patologică. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. reacţie meningială. C. vărsături. Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal. B. parafazică (nu numeşte corect obiectele). bolnavul nu simte nimic. Formele clinice ale abcesului cerebral: 1. . moartea poate surveni fie prin encefalită difuză. ameţeli.). oculistului. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. Se traduce prin cefalee. în ceea ce priveşte febra. când predomină fenomenele de edem. acestea sunt adesea identice.Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă. După simptome: tipice. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. care evoluează câteva săptămâni. tomografiei computerizate. greţuri. fruste. ameţeli. Afazia este simptomul principal. toate simptomele descrise mai sus retrocedează. însoţită de redoarea cefei. Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare.N. somnolenţă. /// Perioada manifestă. . După vârstă: forma latentă. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. fiind prezentă o barieră fibroasă. bradicardie. II . descrise de Bergman.I . tahicardie. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului.Stadiul de abces iară capsulă. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului.perioada de stare. puncţiei lombare. combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. slăbire. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată. latentă. oprirea otoreei. când infecţia provine din labirint. cefalee.

La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă. Drenarea colecţiei. stâncă. bulb şi măduva superioară cu paraplegie. Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare. .microbii pătrund în labirint. . în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene. paralizii ale diverşilor nervi cranieni.exsudativă . Lichidul cefalorahidian N . Tratament. Dura mater devine congestionată. schimbări patologice ale reflexelor. cerebel. • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure.labirintită precoce gravă supurată.După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză.labirintită tardivă . • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie. Labirintita. lent. combaterea infecţiei. limfogene. cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun. sacul endolimfatic. Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural.labirintită necrozantă . Localizări de vecinătate: osul temporal. Patogenie. acoperită cu fungozităţi. înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului. se observă pe partea bolnavă. fiind numită de unii specialişti ca otită internă.După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă.edem şi hidrops al labirintului. Simptomatologie. greţuri. III . respiraţiei.inflamaţia congestivă. Modificările morfologice. amplu.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. nistagmus spontan. Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: . Formele clinice: acute şi cronice. mixte.După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. Formele clinice: a). unilaterală de partea urechii bolnave. . . în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului.După criteriul patogenic: timpanogene. hiperestezia feţei. mai des cronice. schimbător. care persistă şi după distrugerea labirintului. El poate fi deschis. Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă. pareze şi paralizii ale nervilor cranieni. sanarea focarului otic. Localizări la distanţă: regiunea occipitală. închistat. Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave. cade înapoi şi de partea bolnavă. se distrug celulele urechii interne. Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă. Clasificarea labirintitelor . ci pe calea venulelor intraosoase. . şi închis (mai rar). Cauza. latentă). dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape". mai frecvente decât în abcesul extradural. Simptomatologie: Semnele unei otite medii. reacţia labirintică. Afazie. dizartrie. . VI . • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi".piolabirintită . Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I . Tratament.asimptomatică. II . Prezintă inflamaţia labirintului. Tratamentul.în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C. Cefalee persistentă profundă.deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene. meningogene. Diagnostic. în cazul când comunică cu procesul osteitic generator. • Vărsături."mâini moarte" (Thomos). b). este trecător. Angiografia .distrugerea celulelor mastoidiene.supurativă . redarea stării generale. traumatogene. Radiografia . . Formele clinice: latentă . Simptomatologia este săracă. labirintită inductivă. Durere localizată deasupra conductului auditiv extern. • tulburări ale mişcărilor pasive . • tulburări vestibulare: vărsături. Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural.După etiologie: specifice şi nespecifice. îngroşată.secreţie abundentă şi formarea exsudatului . Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. disfagie. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare.tromboza labirintică. • Bradicardie cu stază papilară. adiadohochineză (disocierea mişcărilor). greţuri.scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . mers ebrios).apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute. Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie.

în caz de indicaţii -paracenteză. Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă. septurile intercelulare se topesc. Mastoidita. Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian. în caz de instalare bruscă a otomastoiditei. . Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: .jugo-digastrică. cu topirea septurilor intercelulare.vertij însoţit de greaţă. antiedemice. de unde. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical. Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei). în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă. Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă. pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene. în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal. . distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. apar infiltraţii cu celule rotunde. Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale. Membrana timpanică este modificată. Ia naştere. Orice otită medie acută vizează şi mastoidă. focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe. III) strabism şi diplopie. paloare etc).incomoditatea drenajului colecţiei. unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian. avem o mastoidită secundară. decât cea spongioasă şi scleroasă. .structura anatomică a mastoidei.dereglări neurovegetative (transpiraţii.occipitală (postero-inferioară). II) trigeminita cu cefalee pronunţată. Simptomatologie. proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită. temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene. .acufene. . conservator: antibiotice. . . înregistrând valori de 38-39°C. deseori se constată prezenţa unui torticolis. Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză. mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată. regim la pat. De cele mai multe ori. c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: .temporală (temporozigomatică). Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: . prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene). Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene. abces intraosos adevărat. .cervicală.petrozita. Mastoidă pneumatică cu celule mari. lipsa leziunilor osoase. scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. .starea generală alterată a bolnavului. Tratament. vărsături. iradieri înspre vertex. . febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor. greţuri. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. . In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată. cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos. descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian).virulenţa înaltă a agentului patogen. Simptomatologie. Se asociază şi tratamentul medicamentos. în primele două forme . vasele intradiploice se trombează. numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret). ţesutul osos este invadat de osteoclaste. Starea bolnavului este alterată. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. subacută şi latentă.congestivă şi exsudativă-excepţional.nistagmus periferic.. în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. antihistaminice. mai ales la copii. De asemenea poate reapărea febra.labirintitele acute survenite în cursul omes. antiinflamatoare. In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. În formele supurativă şi necrotică . . Anatomia patologică. .chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. Starea generală a bolnavului este alterată. pe calea trompei. Durerile locale sunt violente. regiunile mastoido-occipitală. b) După agentul patogen.hipoacuzie de tip percepţie.

edem. situat la o adâncime de 1. peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei. spina lui Henle. . analgezice. Apariţia granulaţiilor.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi. microabce-selor.Membrana timpanica este imobila. retro. S i m p t o m a t o l o g i e . furunculul. tumefacţia tegumentelor creşte.roza. Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă.Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind. Se deosebesc trei forme: • Timpurie. cu dermatitele pavilionului. se tratează diabetul zaharat.Se recomanda protezarea auditiva.petrozită. ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână . toaleta plăgii. OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular. OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice. dureroşi la palpaţie. Dacă procesul inflamator progresează. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. erizipelul. Otita externa difuza. difuz al pielii conductului auditiv extern. Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene.zigomatică. Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo). paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia.Se constata hipoacuzia de transmisie. creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. iritaţiile mecanice locale . pielea se îngroaşă. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii. în caz de ineficientă a terapiei medicale.ingrosata si aspirata. apar dureri violente la nivelul urechii externe. aplicarea antisepticilor. microabcese. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. rezultatul pozitiv al scanografiei. eczemele infectate ale conductului auditiv extern . anti-histaminice. se efectuează toaleta conductului auditiv extern. Timpanul este congestionat.mastoidită Benzold. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. persistenţa unor corpi străini. . de culoare roşie.abces subperiostal. se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate. Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). hiperemie. dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei. Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. în fundul conductului auditiv extern (ftg. . antiinflamatoare. edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă. Otita externă malignă. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj. Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală.Tratamentul poate fi medical şi chirurgical.Poate fi asemanat cu un cheloid. T r a t a m e n t . propagate la baza craniului. Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi. Simptomele principale sunt: durere. antibioticelor şi antiinflamatoarelor. vitamine. La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern. să conţină vitamine şi microelemente. se introduc meşe îmbibate cu antiseptice. furunculozele persistente . Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. Se administrează preparate anticongestionante. Anestezia poate fi locală sau generală. prezenţa exsudatului.5-2 cm. aplicarea pansamentului. antihista-minice. otitele medii supurate . Ganglionii limfatici pre-. E t i o p a t o g e n i e . T r a t a m e n t . Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute. . introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. Alimentaţia trebuie să fie raţională. granulaţii. Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe.52). Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei. trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului. Se recomandă penicilină (12—14 zile). scăderea imunităţii organismului.complicaţii endocraniene. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată. cu dureri vii. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii.Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. Dacă boala avansează. Sfârşitul letal este foarte frecvent. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema . . cu eroziuni. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. S i m p t o m a t o l o g i e . producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice. deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală.

. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi. Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. La aceşti copii timpanul este îngroşat. labirintită. precoce şi individualizat. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. Urechea internă de asemenea este atacată de virus. local — antiseptice. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. trompa auditivă este dreaptă. refuzul sânului. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche.a. sinuzitele şi rinitele. iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. pătrunde în c. Copilul suge numai un sân. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. tromboflebita sinusului lateral. copilul reacţionează cu un strigăt. mai largă şi are o direcţie orizontală. chirurgical şi profilactic. Etiopatogenie. de starea sistemului nervos. Complicaţiile otitei pot f i : antrita. afectarea nervului facial. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală. OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. peretele inferior (fantele Duverney). insomnie. până la forme acute şi chiar supraacute. se află permanent deschisă. Complicaţiile: antromastoidita. triunghiul luminos. anticongestionante.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii. otoscopiei. diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. adenoiditele şi amigdalitele. 6. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe . neuropatolog etc) şi a examenului de laborator.particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi. OMA morbidică. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. deoarece lipseşte anamneză. Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil. Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie. în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi. • Tardivă. care a fost evoluţia ei. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). respirator etc. erizipeloasă. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. cel opus urechii bolnave. Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene. bronhopneumonii. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. copiii au o imunitate locală şi generală redusă.e. La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. asimptome. viruşii etc. mânerul ciocanului. abces extradural. stafilococii. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). culoarea timpanului gri. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. sepsis etc. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. S i m p t o m a t o l o g i e .• Necrozantă. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată. copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar.trompa Eustache este dreaptă. are o direcţie orizontală. 2. Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. de vârsta copilului. meningită. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari.e. Otoscopia poate prezenta erori. abces cerebral şi cerebelos. 4. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. 3. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos. copilul periodic învârteşte capul. tifică. ce boli mai are copilul. antinevralgice. dinţi. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos. tulburări intracraniene şi septice. De aceea se efectuează otoscopia repetată. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. este scurtă. pneumococii. consultaţiilor specialiştilor (infecţionist. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică. când lipseşte congestia timpanului. La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului. provocând o otită medie acută obişnuită. La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. afectarea n. 5. Durerea iradiază în cap. fie ale tractului auditiv. Prin urmare. simulând un furuncul al c. Otita medie acuta la copii. Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. boli virotice. administrând antibiotice.a. şi asociaţia microbilor. 52. 1. otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. boli ale tractului digestiv. Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii. Fig. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. Acest simptom depinde de forma otitei. abces subdural.facial. fie ale căilor respiratorii etc.

cu catarul tubotimpanic. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. inapetenţă. restabilirea permeabilităţii trompei Eustache . Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. 4. vertex şi în regiunea mastoidiană. chinozol. Se constată astenie. ochi. tratamentul concomitent al bolilor prezente. iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) . Hipoacuzia este însoţită de acufene. dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină. Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). drenarea puroiului. 3. cu o reactivitate a organismului normală. evoluţia ei are un caracter mai lent. frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale. agitaţie. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul. 8.Otita medie subacută. se administrează penicilină. stare de intoxicaţie profundă. exacerbată de deglutiţie. virulenţa şi caracterul germenului patogen. efedrina 0. clorură de calciu. 3. gripa etc). Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. dacă tratamentul a fost aplicat la timp. VSH — 15— 45 mm/l oră. în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". complicaţie intracraniană). combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. naftizină etc.01%. etc. asociere de diverşi factori patogeni. Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. de administrarea preparatelor anticongestionante. antihistaminice. în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%.) . . S i m p t o m a t o l o g i e . Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide . violentă.mm3). Otita medie acută. cu o durată de o săptămână. Tratamentul va fi ineficient şi incomplet. Persistenţa febrei. febră 39—40°C. faza a 2-a — de supuraţie. Bolnavul suferă de insomnie. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă. care au o evoluţie nebenignă. vitamine. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . Se recomandă dimedrol sau pipolfen. otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă. cu o durată de 2—3 săptămâni. pulsatilă. Etiopatogenie. clorfilipt). uneori şi de vertij. insomnie. trompa Eustache şi celulele mastoidiene). de particularităţile anatomice locale. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament. galazolină. T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. ameţeli. se aplică (contrical şi splenină). faza a 3-a — de vindecare. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1.5— 1 %) . Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. tubus-cuarţ. nista-tină . La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. pulsatilă. P r o g n o s t i c u l este pozitiv. 6. aditus ad antrum. La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni. Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. rino-sinuzale. care poate fi de origine virală. în cadranele membranei Shrapnell. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase.) . otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. în ultimul timp se prescrie Sol. se aplică solux. recuperarea funcţiei auditive. însă la un bolnav de 30—40 ani. 1. Otita medie acută. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. bacteriană. 2. Simptom. micotică. efedrina. profundă. Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile . membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. Weber lateralizat în urechea bolnavă. survenită brusc. levorină ori chinozol. E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. vomă. îngroşată. Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. Levomizoli 0. Starea generală a bolnavului este alterată. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni. cu iradieri în dinţi. 4. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. suficient şi corect. de precocitatea şi complexitatea tratamentului. оnsoţită de frisoane. a febrei — antipireticelor (aspirină.Otita medie cu perforaţie în pars tensa. producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. profilaxia complicaţiilor . se fac inhalaţii.1 % . înlesnirea resorbţiei exsudatului. de starea organismului. 7. dioxidină. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. Starea bolnavului este profund alterată. taveghil. 5. deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. cefalee. 2. în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. Se efectuează radiografia osului temporal. precum şi starea timpanului. combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. tuba auditivă (Eustache). în unele cazuri şi a hormonilor. vărsături. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. atacată de febrilitate (39-41 °C). Atunci când timpanul a fost perforat. Otita medie acută după natura agentului patogen. tahicardie. piramidon etc.

irascibilitate . Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. astringent. care este infiltrată. cicatrizant. Simptoame: febra . Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. Perioada postperforativă. Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul . Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . Simptomele acumularii de secretie includ: . stafilococii. tahicardie. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. tub numit Trompa lui Eustache. rigiditatea cervicală. Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical. De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni. gramnegativă. Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii. gram-pozitivă şi mixtă. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat. Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. hemostatic. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie. Odată formată. anaerobă. оngroşată. parand tafnosi sau irascibili . Reperele timpanului revin la normal.53). Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează. Febra şi otodinia.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. febră. febra scade sau dispare complet. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. pentru ca in cazul lor. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti. Otita medie exsudativă. dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata". . Lichidul.este posibila pierderea auzului. bacilul Koch. efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi. în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală. Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat. Perforaţia оncepe să se оnchidă. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior. streptococii. Otita medie acută supurată. insomnia şi alte simptome dispar. varsaturi. Starea generală se normalizează. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată.intravenos sau oral.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. cefalee. antibacterian. cefaleea. antiseptic. fără a se aştepta perforarea spontană. micoplasmele. bactericid. tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche.ameteala si pierderea echilibrului .scaderea apetitului. in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Augumentinul. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă. ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. Otita medie cronică.tulburari ale somnului . Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . care in mod normal curge. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. în cazurile grave frison. simptome caracteristice şi altor boli. fara infectie.pocnete.pierderea auzului. hlamidiile. antifungic. slăbiciune generală.otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. bradicardie etc. pneumococii.

care se vindecă greu. îngroşată. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. preponderent în cea epitimpanală.mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. prin care se extrag secreţiile. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale.benignă: mezotimpanită. este dureros la presiune. OMCS . cât şi epitimpanul. această fază se poate prescurta semnificativ. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată.Durerea este puternică. otoree fetidă. iar auzul se normalizează. în OMCS . care se va schimba în caz de nevoie. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei. OMCS . Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă. În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. favorizând retenţia purulentă. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. În momentul acesta durerile pacientului scad. Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. antipiretice antiinflamatoare. perforaţia are loc în pars tenza . în OMCS forma epitimpanală.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. lăsând o cicatrice relativ groasă.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei. hipoacuzie de transmisie.53). pentru că în acest caz . Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică. Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: . în OMCS. sau sunt mai multe perforaţii. La copii tineri pot să apară de multe ori vomă. La schimbările patomorfologice descrise mai sus. diaree. . Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă. La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei. De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei). condiţionează caracterul malign al OMCS.atribute ale epitimpanitelor. decât o rană minusculă produsă de paracenteză. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. la perforarea spontană a timpanului. sau picături auriculare. A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul.datorită scurgerii secreţiilor purulente.malignă: epitimpanită. Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice. în funcţie de antibiogramă. Evoluţia este benignă. Starea generală nu este alterată. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide. pe care uneori o astupă.colesteatomatoasă. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. Pe lângă tratamentul otologic.datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate. Osul de după urechi. otoree tubară. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. care poate irita astfel sistemul digestiv. dând naştere la formaţiuni granuloase. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan. În cazuri recidivante. . perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum). precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii.mezotimpanită. În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei. mai accentuată noaptea. pentru un minim de 5 zile. Colesteatomul. decât ziua. pulsatilă. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. osteita. s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor. acuitatea auzului scade. timpanul perforează spontan. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS .simplă. are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului. Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: . mastoidul. Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea. otoree benignă. care este infiltrată. Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. polipii şi granulaţiile . . Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat. la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. OMCS propriu-zisă.mezotimpanum. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp.epitimpanită. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor.

3. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. Revarsatul poate fi steril. antibacterian. clasificarea. coles-teatomului. 500ml. tromboză.a. Bonavii trebuie spitalizaţi. pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida. Multe cazuri se vindeca spontan. cicatrizant.sunt caracteristice epitimpanitelor. Se vor administra: vasodilatatoare.a. . hemostatică. Se utilizează local în c. sau cavitatea timpanică. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice. Poate duce la aparitia surditatii de transmisie. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine. Se introduce în c.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia. Cavinton. tratamentul. 4. • Vagotil. Conţine 35% de peroxid de hidrogen. Toaleta c.e. Tratament. Se utilizează local. De asemenea. Denumire medicala: otita medie secretorie. şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne.căile de conducere ale analizatorului auditiv. • Prezenţa cariesului. antiseptic. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. tampoane sau cu pipeta. • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern . Efedrina sau Adrenalină 0. acufene de un timbru acut. Etiopatogenia . Daca este necesar. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c.a. granulaţiilor.a.e.e. introducâdu-se în c. şi din cavitatea timpanică. cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive. • Miramistina. Se vor înlătura polipii. vasodilataţie excesivă.01% în flacoane de 1 OOml. oxigenoterapie. diagnosticul. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio. granulaţiile din c. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%. efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi. • Verde de Briliant. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. antifungic. bactericid. Are acţiune bactericidă. Adrenalină 0. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea.a. Soluţie de 0.1% de câteva ori pe zi. anticoagulante. astringent. locale şi profilactice: 1.e.a. spasm vascular (vasconstricţia arterială).e.celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). afectiune des întalnita.a. Este frecventa la copii. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. hipercoagulabilitatea sanguină. dar de obicei contine bacterii piogene.).centrii nervoşi.în pars tensa.e. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad. Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. şi cavitatea timpanică cu meşe. este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio. Simptomatologia. dezintoxicante. edem labirintic. astringentă. polipilor şi a puroiului fetid . Nevrita cohleară: surditate de percepţie. emoragie.e. Sindromul Meniere.• Sediul perforaţiei . vitamine. hormoni (Prednisolon. fungicidă. soluţie alcoolică de 1%. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. 2. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog. embolism. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). Galazolină.1 comprimat la 1 OOml de apă. Otita medie secretorie. Diagnostic. Tratamentul. otita medie seroasa 1. hemostatic etc. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. Dexametazonă). • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate. . cicatrizantă şi cauterizantă.

l%-0. excitante (alcoolul.c. hipoacuzia este unilaterală. • Cardiotonicelor. hipotonia alergia. sol.dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur. endocrine etc. in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului. Cavinton (comprimate 5mgN50.2%-l-2 . Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului. Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie. se poate realiza sub anestezie locala sau generala. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. 120 picături pe min. Atropini 0.infecţiilor de focar. mai ales a vitaminei C. Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului. Dureaza intre 1 ora si 2 ore.evitarea conversatiei si interactiunii sociale. operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie. Platifilini Q. 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare. Sol. se reduce lichidul şi sarea. • Dereglări de echilibru. acufene. se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”. Pipolfeni 2.depresia . antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. • Antihistaminicelor. Otoscleroza (otospongioza). care trece apoi оn hiporeflexie labirintică.0 ml. . Tratamentul este medicamentos şi chirurgical.150 ml s. profilaxia. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie. tutunul.ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. • Calmantelor. diagnosticul. hiperrefiexiei. Se administrează: Sol.avitaminozele.bolile generale: diabetul zaharat. cafeaua). hipertonia.foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala. reabilitarea. La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei. injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10). . . Se interzic toate produsele alimentare toxice. persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului. insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens).auzul redus (estompat). . Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: . . Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent.5%-2 ml. Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. . Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. Sol. .tulburările metabolismului apei. . sărurilor minerale.5-l. Trental 100 mg.

limba uscată. zahărul şi clorurile sunt micşorate. iar capul reflectat.dureri de urechi.protezele auditive: acestea amplifica sunetele. plămвni. Meningita otogenă. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză. Febră. Anorexie. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. frisoane. VSH accelerată. .puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă. desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara.insuportabilă. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. anorexie. hormoni. • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. . vărsături. VSH accelerată. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). rinichilor.vertijul. Combaterea focarului infecţios. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio. zumzet in urechi (tinitus).dispozitive care faciliteaza auzul. • forma meningee. semnele Kernig. endoflebită. picioarele trase spre abdomen. . tulbure. dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea. frisoane. se deschide fosa craniană medie şi posterioară. • tifoidă: splenomegalie. Are loc o periflebită.tiuit. tromb sub perete. calmante. • Leucocitoză. • Semne de intoxicaţie: febră. depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. frisoane. ţesutului cutanat. suierat. pulsul este оn concordanţă cu temperatura. epistaxis. uruit. c) Decompresia creierului. • Starea generală grav alterată: insomnie. d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere. rinichilor. mărită concentraţia de proteine. greaţă. Septicopiemia otogenă. Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive. dereglarea funcţiilor ficatului. articulaţiilor. pleiocitoză . Tratamentul. leucocitoza. acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului. Brudzinski ş. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. tromb obturator steril sau septic. Simptomatologia.a. se decolează dura mater. . . • latentă sau fără septicemie. Tegumentele palide.şi vasotonice. Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. foarte pronunţată. Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. ele nu pot restabili auzul normal.1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila. fatigabilitate. . Semne meningiene: redoarea cefei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->