Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior.orizontal. Prin greutatea şi inerţia lor. El comunică anterior cu cohleea. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. uneori considerabilă. senzoriale ciliate şi de susţinere. posterior cu canalele semicirculare. Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate. In timpul examinarii. Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional.după NAP membrana statoconiorum. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală.funcţia echipresivă. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice. numită cohlee. printre care se află celule senzoriale ciliate. posterioară şi laterală). iar a patra corespunde gropiţei cohleare. Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă. la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. denumite macule. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern. care include foseta semisferică (sacule). care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară. imitând configuraţia lor. In timpul examinarii. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. sau la invaliditate profesională şi socială. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie).şi subdural. în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern. câte 3 pentru fiecare labirint. Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. Surditatea poate duce la surdomutism. anterior. şi funcţia de drenaj.12 mm. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern. intervenite la vârsta matură. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern. în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. • sindromul de obstrucţie tubară. iar sub acesta se află fereastra ovală. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. aparatul transmite diverse sunete. cel posterior. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Examenul aparatului vestibular. abcesul cerebelos şi cerebral. alcătuind la un loc receptorul vestibular. Dupa aceea. posterior . traversate de vasele şi nervii vestibulului.15-16 mm. Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne. posterior. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. meningita şi sepsisul otogen. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens. Examenul auzului (formula acumetrică). Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. Durata – 10 pana la 20 de minute. în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi. Din punct de vedere anatomic. un dop special este introdus in . numite creste ampulare. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian. Cu aparatul. superior şi inferior. sub forma unor proeminenţe. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi. cât şi social. intern. până la 60%. în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii. dând naştere la diverse complicaţii. Cel anterior este orientat în plan frontal. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. iar cel lateral . Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. mult mai frecvent diagnosticat. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. iar cel lateral . Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. Canalul anterior are o lungime de 18 mm. un dop special este introdus in urechea pacientului. foarte rar întâlnit. care descindă în ductus endolimfatic. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. Examenul audiometric. Aceste canale se deosebesc prin orientare. Prin ea trec nervii saculei. analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare. Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos.sagital.

Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă.e. Cea mai sigură.e. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. Fracturile stâncii osului temporal. hemoragie. Corpii străini auriculari. Pe alocuri apar zone flictenulare. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru. оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul). Tratamentul presupune calmarea durerii. hemoragii.e. proceduri fizioterapice. hipoacuzie de tip transmisie. Durata – 10 pana la 20 de minute. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. de harbuz. Simptomatologia: şoc. Simptomatologia: durere. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei.a. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. Simptomul principal este durerea. badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. vomă. antiinflamatoare. Semnele clinice . Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii. licvoree auriculară.a. se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. vertij. Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. Traumatismele urechii externe şi a timpanului. iar pe acesta o tăviţă renală. оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c. porumb etc). Tratamentul: măsuri antişoc.: traumatizatul se aşază pe un scaun. insecte. Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă.e. iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus. se poate face folosind dezinfectante.urechea pacientului. schimbările bruşte de altitudine. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici.a. perforarea membranei timpanice.e.e. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă. Cu aparatul. propagarea pe ureche a unui erizipel facial. Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore. acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru.a.). dureri. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos. anoxia relativă. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. . • toaleta plăgii. mastoidiană. oprirea hemoragiei. de regulă. echimoze оnregiunea auriculară. seminţe de floarea soarelui. Rivonol. sedative.e. Miramistină etc. lucioase. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii.a. Etiopatogenia. simplă este metoda lavajului (spălătura) c. greţuri. Corpii străini c. deschis sub acţiunea razelor solux). aparatul transmite diverse sunete. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. cu păstrarea cunoştinţei. hemoragie. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril. Tratamentul expune extragerea corpului străin din c. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen). iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c. Pe umărul lui se pune un şervet. plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului. Dopul de cerumen. Tehnica spălării c. • antibiotice. Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. оnainte de a efectua spălătura c. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse.a. ser antitetanic.a. Dioxidină. Vibraţia. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. Flictenele se deschid. analgezice. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată.e.a. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii. zgomotul.) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior.hipoacuzie.

Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. . care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. Cloramină 1%. proteus. Forma abcesului este rotundă. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. vitaminoterapie. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Bolnavul. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului. fizioterapie. оntreţinute de otite medii supurate. La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. Dalibaur. Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. bolile de piscină. Aureocicline. streptococ. tuberculoza. supuraţia urechii mijlocii. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. apar dureri vii. cu degetul. . Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. Otita externă difuză poate fi uni. Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului. Anatomia patologică.eczemele infectate ale conductului auditiv. antiinfiamatoarelor şi vitaminelor.furunculozele persistente ale conductului auditiv. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Dacă afecţiunea progresează. surmenajul accentuat. dopurile de vată. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. indicaţiei terapeutice şi localizării. Anatomia patologică.a. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri. оn ordinea frecvenţei. Etiologia şi patogenia. Tratament. Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%. de partea urechii afectate. Antibiograma este obligatorie. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase. colibacili. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului. care poate avea cauze multiple. Din punct de vedere subiectiv. оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). Fenosept. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: .abcese la distanţă. otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş. de stafilococul piocianic. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase. Se dezvoltă.sau bilaterală. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul. de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. Flora microbiană. . de regulă. care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. alcool 80°.abcese adiacente. Tabloul clinic. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. este reprezentată. sau este declanşată de baia оn apă poluată. Din punct de vedere funcţional. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular. şi de cinci ori după Portmann. abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: . Se mai оnregistrează febră şi frisoane. Durerea apare de timpuriu. de preferat prin aspirarea secreţiilor. ace de păr.Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern.scurgerile auriculare. antihistaniinicelor. cu antibiotice: Penicilină. cele mai frecvente fiind următoarele: . alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei. scobitori. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul.524% din complicaţiile intracraniene. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%. Printre acestea se numără: diabetul zaharat. . Cel general constă оn administrarea penicilinei. Cloramfenicol. Tratamentul este general şi local. cu acul. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. convalescenţa.

care evoluează câteva săptămâni. . cefalee. fruste. tulburări psihice. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului. bolnavul nu simte nimic.N. III . . In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie. Diagnostcul.Stadiul de abces iară capsulă. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian. cu sediu posterior. care se vindecă prin metode conservatoare. febră. Anatomie patologică. După localizare: metastatice. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare. Formele clinice ale abcesului cerebral: 1.perioada de stare. .Presupurativă . Sindromul de supuraţie: febră. tulburări gastro-intestinale. Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal.Abces încapsulat. latentă. când predomină fenomenele de edem. agrafică. fiind prezentă o barieră fibroasă. frison. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. Abcesele cerebelului. II . Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. toate simptomele descrise mai sus retrocedează. vărsături. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . motorie. analizei sângelui. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. Tratament. histopatologic evoluează în mai multe faze: •. Se constată dereglări psihice . Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor.Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă. acufene. Prognosticul este nefavorabil. descrise de Bergman. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. // Perioada de acalmie. slăbire. convulsii. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani.encefalita presupurativă cu un ramolisment. Afazia este simptomul principal. Sindromul de localizare.Stadiul de abces incapsulat. şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. acestea sunt adesea identice. tulburări respiratorii. vărsături. Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. Diagnostic. B. ca şi cele cerebrale. tulburări motorii (pareze). Simptomatologia.psihoza acută. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. Ea poate fi anamnestică. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral.Abces colectat. moartea poate surveni fie prin encefalită difuză.perioada terminală. Cefaleea este mai vie. când infecţia provine din labirint. alexică. asimptomatice. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat. C. rezonanţei magnetice nucleare (R. ameţeli. bradicardie. tahicardie. consultaţiei neurologului.debutul bolii. vărsături. După vârstă: forma latentă. greţuri. senzitivă. tulburări oculare.I . semne meningiale. manifestă. combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia. . După simptome: tipice. 3. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. vasculară. examenului clinic. . greţuri. puncţiei lombare. monosimptomatice. osoasă. senzaţie de oboseală. Se traduce prin cefalee.M. 4. După evoluţie: abcese acute şi cronice. 2. oculistului. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului.perioada de acalmie. parafazică (nu numeşte corect obiectele). oprirea otoreei. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. somnolenţă. Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. însoţită de redoarea cefei. reacţie meningială. Se stabileşte în baza anamnezei. /// Perioada manifestă. reacţie meningiană. . fie de o compresiune la distanţă. Tablou clinic. leucocitoza. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. în ceea ce priveşte febra. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. iritaţie meningială. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului. tomografiei computerizate. ameţeli. Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral.). pierderea cunoştinţei. bradicardie. In perioaditde acalmie. VSH şi leucocitoza sunt crescute. Pot fi localizate anterior. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată.

Labirintita. se observă pe partea bolnavă. Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. pareze şi paralizii ale nervilor cranieni. Modificările morfologice. cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun. Patogenie. • Bradicardie cu stază papilară. hiperestezia feţei. paralizii ale diverşilor nervi cranieni. fiind numită de unii specialişti ca otită internă.labirintită necrozantă . este trecător. se distrug celulele urechii interne.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. • Vărsături. meningogene.deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene. respiraţiei. sanarea focarului otic. • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie. amplu. lent. Radiografia . Simptomatologie: Semnele unei otite medii. reacţia labirintică. Simptomatologie. Clasificarea labirintitelor . care persistă şi după distrugerea labirintului. • tulburări ale mişcărilor pasive . Formele clinice: acute şi cronice. în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene. • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi". disfagie.în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. acoperită cu fungozităţi. Localizări la distanţă: regiunea occipitală.După criteriul patogenic: timpanogene. Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă.labirintită precoce gravă supurată. greţuri. mai des cronice. Angiografia .secreţie abundentă şi formarea exsudatului . Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: . Diagnostic.labirintită tardivă . . Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural.distrugerea celulelor mastoidiene. Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie. greţuri. Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave. Tratament.După etiologie: specifice şi nespecifice.După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. b). stâncă.microbii pătrund în labirint. în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului. schimbător. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I . îngroşată. înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului. cerebel.supurativă . latentă). Lichidul cefalorahidian N . nistagmus spontan. Afazie. . . Formele clinice: a). în cazul când comunică cu procesul osteitic generator. cade înapoi şi de partea bolnavă. Prezintă inflamaţia labirintului. combaterea infecţiei. El poate fi deschis. II . mers ebrios). redarea stării generale. Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. Localizări de vecinătate: osul temporal. traumatogene. Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural.După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă.exsudativă . diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare. dizartrie.La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă.După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză. . VI . Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare."mâini moarte" (Thomos). . unilaterală de partea urechii bolnave. . Dura mater devine congestionată. . Durere localizată deasupra conductului auditiv extern. schimbări patologice ale reflexelor. bulb şi măduva superioară cu paraplegie. Tratamentul.edem şi hidrops al labirintului. Tratament. • tulburări vestibulare: vărsături. Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă. labirintită inductivă. şi închis (mai rar).scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . Cauza. Simptomatologia este săracă.tromboza labirintică. limfogene.asimptomatică. Drenarea colecţiei. Cefalee persistentă profundă. ci pe calea venulelor intraosoase.apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute.inflamaţia congestivă. mai frecvente decât în abcesul extradural.piolabirintită . adiadohochineză (disocierea mişcărilor). Formele clinice: latentă . dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape". mixte. III . sacul endolimfatic. închistat. • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C.

numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret). Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: . unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian. In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată. greţuri.acufene. Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene. Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă.labirintitele acute survenite în cursul omes. decât cea spongioasă şi scleroasă. Durerile locale sunt violente. în primele două forme . Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă. De cele mai multe ori. De asemenea poate reapărea febra. In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. . cu topirea septurilor intercelulare.chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. II) trigeminita cu cefalee pronunţată. . în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. pe calea trompei. Mastoidă pneumatică cu celule mari. . pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene.incomoditatea drenajului colecţiei. abces intraosos adevărat. avem o mastoidită secundară. febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. vasele intradiploice se trombează. în caz de instalare bruscă a otomastoiditei.vertij însoţit de greaţă. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil.dereglări neurovegetative (transpiraţii. paloare etc). Starea generală a bolnavului este alterată. Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă. III) strabism şi diplopie. subacută şi latentă.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei). . ţesutul osos este invadat de osteoclaste. regim la pat.jugo-digastrică. .congestivă şi exsudativă-excepţional. Membrana timpanică este modificată. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: .petrozita. Ia naştere.cervicală.starea generală alterată a bolnavului. scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. . antiinflamatoare. Mastoidita. conservator: antibiotice. vărsături. distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor. regiunile mastoido-occipitală. Se asociază şi tratamentul medicamentos. cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos.temporală (temporozigomatică). Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. apar infiltraţii cu celule rotunde. de unde. antihistaminice.. Starea bolnavului este alterată. . Tratamentul va fi conservator şi chirurgical.occipitală (postero-inferioară).virulenţa înaltă a agentului patogen. Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză. descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian). mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. Tratament. c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: . . . deseori se constată prezenţa unui torticolis. Anatomia patologică. . temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene. înregistrând valori de 38-39°C. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută. b) După agentul patogen. Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă. . în caz de indicaţii -paracenteză. Simptomatologie. focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe.hipoacuzie de tip percepţie. mai ales la copii.nistagmus periferic.structura anatomică a mastoidei. . proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită. Orice otită medie acută vizează şi mastoidă. în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal. antiedemice. lipsa leziunilor osoase. prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene). Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale. Simptomatologie. . septurile intercelulare se topesc. iradieri înspre vertex. În formele supurativă şi necrotică .

antibioticelor şi antiinflamatoarelor. edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. toaleta plăgii. eczemele infectate ale conductului auditiv extern .5-2 cm.Membrana timpanica este imobila. creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată. Alimentaţia trebuie să fie raţională. Dacă procesul inflamator progresează. Se recomandă penicilină (12—14 zile). T r a t a m e n t . cu dureri vii. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo). erizipelul. în fundul conductului auditiv extern (ftg. microabcese. aplicarea antisepticilor. . aplicarea pansamentului. spina lui Henle.abces subperiostal. Se deosebesc trei forme: • Timpurie. tumefacţia tegumentelor creşte.mastoidită Benzold. microabce-selor. paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână . . S i m p t o m a t o l o g i e . Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic. furunculozele persistente . Otita externa difuza. Ganglionii limfatici pre-. Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă. OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. apar dureri violente la nivelul urechii externe. La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern. se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate. iritaţiile mecanice locale . retro. Otita externă malignă. antiinflamatoare. antihista-minice. Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. să conţină vitamine şi microelemente. pielea se îngroaşă. cu eroziuni. difuz al pielii conductului auditiv extern. hiperemie. S i m p t o m a t o l o g i e . Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). Sfârşitul letal este foarte frecvent. Simptomele principale sunt: durere.Se recomanda protezarea auditiva.zigomatică. Dacă boala avansează. Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii. otitele medii supurate . prezenţa exsudatului. furunculul.Se constata hipoacuzia de transmisie. Se administrează preparate anticongestionante. producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Apariţia granulaţiilor. Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . Timpanul este congestionat. trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului. Anestezia poate fi locală sau generală. cu dermatitele pavilionului.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj. situat la o adâncime de 1. scăderea imunităţii organismului. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi. este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene. vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. analgezice. OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. rezultatul pozitiv al scanografiei. dureroşi la palpaţie.ingrosata si aspirata. se tratează diabetul zaharat. în caz de ineficientă a terapiei medicale. . anti-histaminice. T r a t a m e n t . deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală.Tratamentul poate fi medical şi chirurgical. introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. . Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei. vitamine.52). Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice.roza. dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului.Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. propagate la baza craniului. suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă.complicaţii endocraniene. E t i o p a t o g e n i e .Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind. Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală. peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei. . D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema .Poate fi asemanat cu un cheloid. persistenţa unor corpi străini. se efectuează toaleta conductului auditiv extern. granulaţii. Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice.petrozită. de culoare roşie. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat. se introduc meşe îmbibate cu antiseptice. edem.

tromboflebita sinusului lateral. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. tifică. care a fost evoluţia ei. se află permanent deschisă. copiii au o imunitate locală şi generală redusă. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. precoce şi individualizat. Complicaţiile: antromastoidita. afectarea n. . consultaţiilor specialiştilor (infecţionist.particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului.facial. anticongestionante. abces subdural. 1. culoarea timpanului gri. copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. triunghiul luminos. La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. otoscopiei. pneumococii.• Necrozantă. simulând un furuncul al c. respirator etc. de vârsta copilului. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi. Copilul suge numai un sân. refuzul sânului. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. stafilococii. 52. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche. neuropatolog etc) şi a examenului de laborator. Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. 3. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil. este scurtă. 4. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe . de starea sistemului nervos. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. dinţi. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos. OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. erizipeloasă. şi asociaţia microbilor.a. Fig. boli ale tractului digestiv. fie ale tractului auditiv. iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. când lipseşte congestia timpanului. mai largă şi are o direcţie orizontală. Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. are o direcţie orizontală. Acest simptom depinde de forma otitei.e. viruşii etc.a. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. Durerea iradiază în cap. insomnie. 2. 5. deoarece lipseşte anamneză. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. tulburări intracraniene şi septice. labirintită. pătrunde în c. otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari. OMA morbidică. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. boli virotice. Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. abces cerebral şi cerebelos. chirurgical şi profilactic. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. S i m p t o m a t o l o g i e . Urechea internă de asemenea este atacată de virus. copilul periodic învârteşte capul. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. abces extradural. sepsis etc. mânerul ciocanului. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. local — antiseptice. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii. cel opus urechii bolnave. De aceea se efectuează otoscopia repetată. La aceşti copii timpanul este îngroşat. Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos. sinuzitele şi rinitele.e. La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie. asimptome. Complicaţiile otitei pot f i : antrita. Otoscopia poate prezenta erori. ce boli mai are copilul. • Tardivă. 6. până la forme acute şi chiar supraacute. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului. fie ale căilor respiratorii etc. Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. copilul reacţionează cu un strigăt. meningită. antinevralgice. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. afectarea nervului facial. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. trompa auditivă este dreaptă. Etiopatogenie. adenoiditele şi amigdalitele. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic. provocând o otită medie acută obişnuită. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar. Prin urmare. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. bronhopneumonii.trompa Eustache este dreaptă. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii. peretele inferior (fantele Duverney). Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. administrând antibiotice. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. Otita medie acuta la copii. în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi.

Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. virulenţa şi caracterul germenului patogen. P r o g n o s t i c u l este pozitiv. febră 39—40°C. în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%. stare de intoxicaţie profundă. producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. 3. cu o durată de 2—3 săptămâni.1 % . frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. aditus ad antrum. exacerbată de deglutiţie. efedrina. pulsatilă. cu catarul tubotimpanic. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. drenarea puroiului. tuba auditivă (Eustache). 3. Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. Starea bolnavului este profund alterată. rino-sinuzale. Se constată astenie. însă la un bolnav de 30—40 ani. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. .01%. de precocitatea şi complexitatea tratamentului. cu o reactivitate a organismului normală. nista-tină . 4. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă. de starea organismului. 2. Weber lateralizat în urechea bolnavă. La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni. pulsatilă. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. Simptom. ochi. Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. 4. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. ameţeli. complicaţie intracraniană). 7. VSH — 15— 45 mm/l oră. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni. precum şi starea timpanului. în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. vomă. cefalee. membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile . trompa Eustache şi celulele mastoidiene). se fac inhalaţii. Etiopatogenie. profundă. dioxidină. se aplică (contrical şi splenină). Persistenţa febrei. sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. taveghil. tratamentul concomitent al bolilor prezente. în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. 1. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. Starea generală a bolnavului este alterată.) . vărsături.mm3). dacă tratamentul a fost aplicat la timp. cu iradieri în dinţi. de administrarea preparatelor anticongestionante. care poate fi de origine virală. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. violentă. micotică. deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. survenită brusc. în unele cazuri şi a hormonilor. se aplică solux. în ultimul timp se prescrie Sol. E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. înlesnirea resorbţiei exsudatului. clorfilipt). insomnie.5— 1 %) . gripa etc). tubus-cuarţ. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. suficient şi corect. de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase. agitaţie. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide . în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". Se recomandă dimedrol sau pipolfen. se administrează penicilină. otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire. levorină ori chinozol. Tratamentul va fi ineficient şi incomplet. bacteriană. care au o evoluţie nebenignă. Otita medie acută. piramidon etc. asociere de diverşi factori patogeni. naftizină etc.) . tahicardie. restabilirea permeabilităţii trompei Eustache .Otita medie cu perforaţie în pars tensa. otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă. T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. faza a 3-a — de vindecare. S i m p t o m a t o l o g i e . Otita medie acută. evoluţia ei are un caracter mai lent. de particularităţile anatomice locale. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. vitamine. Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. Hipoacuzia este însoţită de acufene. vertex şi în regiunea mastoidiană. clorură de calciu. iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) . îngroşată. recuperarea funcţiei auditive. chinozol. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul. Levomizoli 0. atacată de febrilitate (39-41 °C). inapetenţă. faza a 2-a — de supuraţie. galazolină. dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină. La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. antihistaminice. 6. efedrina 0. combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. Bolnavul suferă de insomnie.Otita medie subacută. Se efectuează radiografia osului temporal. Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. Atunci când timpanul a fost perforat. în cadranele membranei Shrapnell. 2. оnsoţită de frisoane. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament. uneori şi de vertij. etc. cu o durată de o săptămână. 8. Otita medie acută după natura agentului patogen. profilaxia complicaţiilor . Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale. a febrei — antipireticelor (aspirină. 5.

bactericid. în cazurile grave frison. Otita medie exsudativă. fără a se aştepta perforarea spontană. tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . antibacterian.pocnete. Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul. Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical. gramnegativă.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. .ameteala si pierderea echilibrului . Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul . bacilul Koch. cicatrizant. Starea generală se normalizează. stafilococii. Odată formată. Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii. оngroşată.tulburari ale somnului . simptome caracteristice şi altor boli. febra scade sau dispare complet. trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. fara infectie. anaerobă. streptococii. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat. cefalee. pentru ca in cazul lor. antiseptic. efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. irascibilitate . Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. pneumococii. ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti. antifungic. Simptoame: febra . cefaleea.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. micoplasmele. Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . Augumentinul. оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat. gram-pozitivă şi mixtă. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă. Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală. rigiditatea cervicală. varsaturi.scaderea apetitului. Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii.este posibila pierderea auzului.otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie. bradicardie etc.53). febră. De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni. care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior. Simptomele acumularii de secretie includ: . hlamidiile. Perioada postperforativă.intravenos sau oral. care este infiltrată. Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. Perforaţia оncepe să se оnchidă. astringent. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. slăbiciune generală. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. Otita medie cronică. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie. care in mod normal curge. tahicardie. Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero. dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata". insomnia şi alte simptome dispar. Reperele timpanului revin la normal. Otita medie acută supurată. hemostatic. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată.pierderea auzului. parand tafnosi sau irascibili . Febra şi otodinia.

A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul.benignă: mezotimpanită. iar auzul se normalizează. mai accentuată noaptea. îngroşată. precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii. Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. care este infiltrată. Osul de după urechi. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule. Evoluţia este benignă. osteita. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero.atribute ale epitimpanitelor. antipiretice antiinflamatoare. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS .Durerea este puternică.simplă. s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor. . pe care uneori o astupă. În cazuri recidivante. OMCS . Pe lângă tratamentul otologic. se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. otoree fetidă. perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum). timpanul perforează spontan. în OMCS . La copii tineri pot să apară de multe ori vomă.colesteatomatoasă. Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: . la perforarea spontană a timpanului. care poate irita astfel sistemul digestiv. La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei. Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat. Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea.malignă: epitimpanită. decât o rană minusculă produsă de paracenteză. De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei). Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă.datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate. diaree. pentru că în acest caz . care se va schimba în caz de nevoie. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide.datorită scurgerii secreţiilor purulente. În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. cât şi epitimpanul. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. decât ziua.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche. care se vindecă greu. iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav.mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. mastoidul. este dureros la presiune.mezotimpanum. favorizând retenţia purulentă.53). OMCS .sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. preponderent în cea epitimpanală. lăsând o cicatrice relativ groasă. polipii şi granulaţiile . otoree tubară. Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice. În momentul acesta durerile pacientului scad. hipoacuzie de transmisie.epitimpanită. în funcţie de antibiogramă. OMCS propriu-zisă. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. Colesteatomul. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. perforaţia are loc în pars tenza . această fază se poate prescurta semnificativ. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. pulsatilă. sau picături auriculare. acuitatea auzului scade. la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp. în OMCS. . Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale. pentru un minim de 5 zile. Starea generală nu este alterată. . în OMCS forma epitimpanală. dând naştere la formaţiuni granuloase. Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă. otoree benignă. Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: . La schimbările patomorfologice descrise mai sus. Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică.mezotimpanită. are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului. prin care se extrag secreţiile. sau sunt mai multe perforaţii. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. condiţionează caracterul malign al OMCS. În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei. Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril.

Este frecventa la copii. cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive. . efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi. emoragie.• Sediul perforaţiei . afectiune des întalnita. vasodilataţie excesivă.e. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată.). dar de obicei contine bacterii piogene. embolism. Denumire medicala: otita medie secretorie. Daca este necesar. antifungic. 500ml. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. Dexametazonă).a. locale şi profilactice: 1. Se vor înlătura polipii.e.a. 4.în pars tensa. Se utilizează local. Bonavii trebuie spitalizaţi. este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio. Etiopatogenia . antibacterian. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Conţine 35% de peroxid de hidrogen. pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida. spasm vascular (vasconstricţia arterială). Toaleta c. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. Se introduce în c. Diagnostic. Sindromul Meniere.a. polipilor şi a puroiului fetid .e. Tratament. Soluţie de 0. şi din cavitatea timpanică. acufene de un timbru acut. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. Otita medie secretorie. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. coles-teatomului. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. Simptomatologia. Poate duce la aparitia surditatii de transmisie. hipercoagulabilitatea sanguină.1% de câteva ori pe zi.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia.a. edem labirintic. • Miramistina. tromboză. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c. tratamentul. Are acţiune bactericidă. diagnosticul. anticoagulante. cicatrizant.e.a. • Vagotil.centrii nervoşi. fungicidă. clasificarea. Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. antiseptic. Tratamentul. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%. şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă. soluţie alcoolică de 1%. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). Adrenalină 0. astringentă. introducâdu-se în c. bactericid. Nevrita cohleară: surditate de percepţie. granulaţiile din c. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine.a. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. Efedrina sau Adrenalină 0. vitamine. Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice. Galazolină. şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. cicatrizantă şi cauterizantă. . oxigenoterapie. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad. Revarsatul poate fi steril. otita medie seroasa 1. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . De asemenea.e.celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). Se vor administra: vasodilatatoare. sau cavitatea timpanică. Se utilizează local în c. astringent. şi cavitatea timpanică cu meşe.căile de conducere ale analizatorului auditiv.sunt caracteristice epitimpanitelor. tampoane sau cu pipeta. granulaţiilor. hemostatică. 2. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. hemostatic etc. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate. hormoni (Prednisolon.e.1 comprimat la 1 OOml de apă. • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern . 3. dezintoxicante. • Verde de Briliant. Multe cazuri se vindeca spontan. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog.a.01% în flacoane de 1 OOml.e. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea. • Prezenţa cariesului. Cavinton.

Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: . cafeaua). Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului. 120 picături pe min. hipertonia. Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului.5%-2 ml. profilaxia. operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL.5-l.infecţiilor de focar. reabilitarea. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. diagnosticul. iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie. Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10). insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens).0 ml. nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului. sărurilor minerale. se poate realiza sub anestezie locala sau generala. excitante (alcoolul.2%-l-2 . se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”.foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. hipoacuzia este unilaterală. endocrine etc. . care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. .dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur. Se interzic toate produsele alimentare toxice. antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna. .evitarea conversatiei si interactiunii sociale. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului. La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei.auzul redus (estompat).bolile generale: diabetul zaharat. acufene. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie. Sol. • Dereglări de echilibru. se reduce lichidul şi sarea. mai ales a vitaminei C. . .depresia . • Calmantelor. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. • Antihistaminicelor. . Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. Cavinton (comprimate 5mgN50. . Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei.ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie. care trece apoi оn hiporeflexie labirintică. 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare.150 ml s. Atropini 0. in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar.tulburările metabolismului apei. hiperrefiexiei.l%-0. . Sol. Otoscleroza (otospongioza). Platifilini Q. Trental 100 mg. Tratamentul este medicamentos şi chirurgical. tutunul. hipotonia alergia. sol. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent. • Cardiotonicelor. Dureaza intre 1 ora si 2 ore.avitaminozele. Pipolfeni 2. Se administrează: Sol.c.

fatigabilitate.vertijul. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). . tulbure. dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea. foarte pronunţată. epistaxis. endoflebită. c) Decompresia creierului. zahărul şi clorurile sunt micşorate. anorexie. calmante.protezele auditive: acestea amplifica sunetele. dereglarea funcţiilor ficatului. . depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului.dispozitive care faciliteaza auzul. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului. suierat. pulsul este оn concordanţă cu temperatura. Tratamentul.insuportabilă. zumzet in urechi (tinitus). • tifoidă: splenomegalie. hormoni. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză. Combaterea focarului infecţios. frisoane. leucocitoza. frisoane. greaţă. • Leucocitoză. Febră. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. Are loc o periflebită. plămвni. . . frisoane. mărită concentraţia de proteine. ele nu pot restabili auzul normal. . ţesutului cutanat. Tegumentele palide. rinichilor. Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă. Simptomatologia. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. • Starea generală grav alterată: insomnie. e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere. se deschide fosa craniană medie şi posterioară.tiuit. limba uscată. Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. semnele Kernig. iar capul reflectat. Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii.a. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila.puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. vărsături. desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara. • latentă sau fără septicemie. . Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. tromb obturator steril sau septic. Anorexie. Meningita otogenă. • Semne de intoxicaţie: febră. articulaţiilor. Brudzinski ş. pleiocitoză . VSH accelerată. rinichilor. Septicopiemia otogenă. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive.dureri de urechi. se decolează dura mater. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio. Semne meningiene: redoarea cefei. VSH accelerată. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului. • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice.1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. tromb sub perete. • forma meningee.şi vasotonice. uruit. picioarele trase spre abdomen.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful