Anatomia clinică a urechii

Urechea este compusă din 3 compartimente: urechea externă, mijlocie şi internă. Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Această parte a urechii capătă o nsemnătate destul de mare în legătură cu anumite afecţiuni specifice, cum ar fi: furunculul, diferiţi corpi străini, care pot nimeri în conductul auditiv extern, otite externă difuză acută şi cronică ş.a. Conductul auditiv extern are legături anatomice cu structurile şi organele vecine. Astfel, ca urmare a fracturii ramurii ascendente a mandibulei pot apărea hemoragii în c.a.e. ca urmare a legăturii anatomice a peretelui anterior al acestuia cu mandibula. Peretele inferior al c.a.e. extern se gâse°te în raport strâns cu glanda parotidă. Ca urmare, atunci când bolnavul suferă de un furuncul al c.a.e., procesul inflamator poate trece prin fantele lui Santorini (situate în peretele inferior al c.a.e.) în glanda parotidă, provocând inflamapia acesteia. Inflamapia virotică sau banală a glandei parotide poate duce la rândul său la declan°area unei otite externe. întrucât peretele superior al c.a.e. vine în raport cu fosa craniană medie, în traumele cranio-cerebrale pot apărea hemoragie sau licvoree din acesta. In peretele posterior al c.a.e. se află canalul Falope prin care trece n.fascial. De acest fapt se va ţine cont în timpul intervenţiilor chirurgicale pe ureche pentru a preveni traumatizarea nervului facial în operaţiile din cadrul otitei medii cronice supurate. Deci, medicul O.R.L., cât şi medicii de familie, terapeuţii trebuie să cunoască temeinic nu numai anatomia urechii, ci şi anatomia organelor vecine. Pavilionul urechii, fiind complet exteriorizat, este expus acţiunilor factorilor de mediu, care pot genera arsuri, degeraturi .a. Ca urmare a faptului că lobul pavilionului este lipsit de cartilaj, putem diferenţia erizipelul urechii externe de pericondrite: în caz de erizipel congestia, hiperemia, infiltraţia şi edemaţierea cuprind tot pavilionul inclusiv şi lobul, iar în pericondrită lobului nu va fi afectat. Malformaţiile urechii externe Malformaţiile urechii externe cuprind malformaţiile pavilionului şi ale conductului auditiv extern. Ele pot fi congenitale şi căpătate, uneori ele sunt asociate cu alte anomalii (atrofii mandibulare, paralizii faciale, gură de lup etc). Malformaţiile pavilionului se clasifică astfel (după J. Robin) : age-nezii şi distrucţii parţiale sau totale ale pavilionului; anomalii de formă ; anomalii de poziţie şi anomalii de număr. Mai des sunt întâlnite următoarele malformaţii. Urechea în ansă se caracterizează prin depărtarea exagerată a pavilionului urechii din planul de inserţie mastoidian cu care formează un unghi aproape drept. Poate fi uni- sau bilaterală. Din punct de vedere clinic urechea în ansă reprezintă un defect estetic. Tratamentul este chirurgical. Macrotia se manifestă prin mărirea în volum a pavilionului. Tabloul clinic reprezintă doar un inconvenient estetic. Tratamentul este chirurgical. Microtia se caracterizează printr-un pavilion mic, atrofiat, uni- sau bilateral. Din punct de vedere clinic microtia reprezintă un defect estetic. Tratamentul constă în aplicarea unor metode plastice. Poliotia se caracterizează prin prezenţa unor muguri cartilaginoşi subcutanaţi cu localizarea în regiunea pretragică. Tratamentul constă în ablaţia acestor muguri. Diviziunea (despicătura) lobului — mai des se întâlneşte în urma unor plăgi traumatice (la femei, fete care poartă cercei). După o prealabilă avivare a plăgii se suturează cele două ori mai multe porţiuni. Mutilările parţiale ale pavilionului survin de cele mai multe ori în urma unei muşcături sau traume. Tratamentul este chirurgical. Fistulele congenitale (coloboma auris) îşi au sediul în regiunea pretragică şi înaintea helixului, mai rar — în şanţul retroauricular. Tratamentul este chirurgical. Ageneziile şi distrucţiile totale ale pavilionului cel mai frecvent sunt cele căpătate în consecinţa diverselor traumatisme, tumori auriculare, intervenţii chirurgicale etc. Tratamentul este chirurgical. MALFORMAŢIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Ele pot fi congenitale şi căpătate. Se întâlnesc atrezii osoase, anomalii de formă. Tratamentul este chirurgical. EXOSTOZELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Etiologia acestor afecţiuni este necunoscută. Se presupune că au la bază tulburări de dezvoltare, traumatisme, procese inflamatorii cronice (tulburări metabolice, endocrinologice) şi trofice. S i m p t o m a t o l o g i e . Boala poate evolua asimptom până în momentul când permeabilitatea conductului auditiv extern este alterată, adică lumenul conductului auditiv extern este astupat. în aşa cazuri se determină o hipoacuzie de tip transmisie, zgomote auriculare de timbru grav. Otoscopia pune în evidenţă exostoza, care se caracterizează prin prezenţa unor concrescenţe pe pereţii conductului auditiv extern. La palparea cu stiletul butonat se stabileşte consistenţa lor dură, osoasă. T r a t a m e n t u l este chirurgical. STENOZA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Afecţiunea se caracterizează prin strâmtarea lumenului conductului auditiv extern. E t i o l o g i c Cauzele stenozei căpătate sunt: afecţiunile inflamatorii, cicatricele vicioase, pericondritele, arsurile, traumatismele, corpii străini etc. S i m p t o m a t o l o g i e . Dacă stenoza nu este totală, poate evolua asimptom şi numai atunci când se închide conductul auditiv extern apare o hipoacuzie de tip transmisie. T r a t a m e n t u l depinde de gradul stenozei. Dacă stenoza este ( pronunţată, se aplică o metodă chirurgicală.

Anatomia clinică a urechii medii. Particularităţile ei la copii. Însemnătatea clinică
Urechea medie este compartimentul cel mai des atacat de infecţia banală şi virotică. In structura urechii medii deosebim: • cavitatea timpanică (casa timpanală, căsuţa timpanică, cutia timpanică); • trompa eustache; • antrumul; • aditusul ad antrum şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. Timpanul împreună cu cavitatea timpanică au rolul de a recepţiona, de a transforma şi de a transmite vibraţia undelor sonore spre urechea internă. în cavitatea timpanică deseori se dezvoltă otitele medii acute şi cronice.

la schimbarea poziţiei corpului otolitele exercită tracţiuni asupra cililor. El comunică anterior cu cohleea. în care se găsesc concreţiuni calcare numite otolite (statoconii) . Prin prima zonă (superioară) trec nervii vestibuli către orificiul ampular al canalelor semicirculare (lateral şi anterior) şi utricula. care descindă în ductus endolimfatic.Vecinătatea acesteia cu cavitatea cerebrală şi cerebeloasă. anterior. posterior. alcătuind la un loc receptorul vestibular. Prin greutatea şi inerţia lor. între cele două jumătăţi ale crestei vestibulului se găseşte cea de a treia gropiţă. cu consecinţe grave asupra funcţiei auditive. examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos. Vestibulul membranos cuprinde utricula şi sacula sub formă de vezicule. Peretele posterior prezintă orificiile (ampular şi neampular) canalului semicircular anterior. trompa Eustache şi cu bulbusul venei jugulare interne. posterior . Durata – 10 pana la 20 de minute.12 mm. Ele se deschid prin cele două extremităţi în utricula. situat între cutia timpanică şi conductul auditiv intern. Cilii celulelor senzoriale sunt cuprinşi într-o masă amorfă — cupida terminală. sau la invaliditate profesională şi socială. cu urechea internă şi alte formaţiuni anatomice importante cum ar fi cu procesul mastoidian.şi subdural. Fiecare din aceste compartimente este alcătuit dintr-un sistem osos şi altul membranos. uneori chiar foarte grave: labirintitele şi complicaţiile intracraniene -abcesul extra. intern. in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid processus mastoideus). iar sub acesta se află fereastra ovală. posterior cu canalele semicirculare. Examenul audiometric. Dupa aceea. extern cu cutia timpanică prin fereastra ovală şi intern cu conductul auditiv intern. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. printre care se află celule senzoriale ciliate. analizatorul vestibular este reprezentat de vestibul şi 3 canale semicirculare. când aceasta se dezvoltă în urma unei otite acute sau cronice. Creasta vestibulară împarte peretele intern în două jumătăţi în formă de gropiţe: superioară. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. care se deschid în vestibul prin cele două extremităţi. iar a patra corespunde gropiţei cohleare. Canalele semicirculare au forma unor cavităţi tubulare circulare în număr de trei (anterioară. • sindromul de obstrucţie tubară. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. senzoriale ciliate şi de susţinere. Cu aparatul. Maculele sunt acoperite cu un epiteliu cu celule prizmatice de susţinere. Canalele semicirculare membranoase sunt situate în interiorul celor osoase. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. Pe el se disting creasta vestibulului şi 3 fosete determinate de amprenta lăsată pe os de către elementele labirintului membranos. intervenite la vârsta matură. în care ajung filetele nervoase dendritice din nervul vestibular şi în care se găsesc celule specializate. examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. în prezent sunt bine precizate două funcţii importante ale trompei Eustache . Peretele extern reprezintă partea internă a urechii medii. Pe partea internă a ampulelor canalelor semicirculare membranoase se găseşte câte un mic repliu ransversal. iar acesta se termină cu sacul endolimfatic situat sub dura mater pe faţa posterioară a stâncii temporalului. Aceste canale se deosebesc prin orientare. imitând configuraţia lor. Peretele inferior are două orificii: fereastra ovală şi orificiul vestibular al melcului prin care vestibulul comunică cu rampa vestibulară a melcului. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. a auzului care are consecinţe grave atât în plan profesional. sau de egalare a presiunii (ventilaţie şi protecţie). Peretele anterior nu prezintă vreo particularitate. Pe peretele intern sunt 4 grupe de zone ciuruite. Cea de a doua zonă corespunde gropiţei semisferice. câte 3 pentru fiecare labirint. Există două mari sindroame uncţionale ce caracterizează patologia tubară: • sindromul de hiperpermeabilitate "beance tubaire" descrisă de autorii francezi. Surditatea poate duce la surdomutism. aparatul transmite diverse sunete.sagital. Aceste complicaţii au o letalitate foarte înaltă. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral.funcţia echipresivă. Procesele inflamatorii duc şi la o scădere. Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie. un dop special este introdus in . iar cel lateral . un dop special este introdus in urechea pacientului. Din punct de vedere anatomic. Cilii acestora pătrund în substanţa gelatinoasă. A treia zonă asigură trecerea fibrelor nervului vestibular spre orificiul ampular al canalului semicircular posterior. Utricula comunică cu sacula prin ductusul utricul-sacularis. care include foseta semisferică (sacule). care conţine foseta semiovală (utriculd) şi inferioară. In utricula şi saculă se găsesc organele de recepţie a acceleraţiei liniare. Prin ea trec nervii saculei. până la 60%. cât şi social. Vestibulul reprezintă partea centrală a urechii interne. In timpul examinarii. Canalul anterior are o lungime de 18 mm. posterioară şi laterală). şi funcţia de drenaj. Peretele intern corespunde fundului conductului auditiv intern. sub forma unor proeminenţe. Examenul aparatului vestibular. dând naştere la diverse complicaţii. face posibilă propagarea procesului inflamator din cavitatea timpanică spre aceste organe. Examenul auzului (formula acumetrică). numită cohlee. cel posterior. abcesul cerebelos şi cerebral. uneori considerabilă. Cel anterior este orientat în plan frontal. mult mai frecvent diagnosticat.după NAP membrana statoconiorum. numite creste ampulare.15-16 mm. în ea este situat un orificiu sub formă de şanţ ce corespunde apeductului vestibular ce leagă vestibulul osos cu cavitatea craniană. examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. Vestibulul comunică cu cohleea prin intermediul ductusului reuniens.orizontal. Anatomia clinică a vestibulului şi a canalelor semicirculare. când copilul nu aude din primele zile ale vieţii. Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii. meningita şi sepsisul otogen. traversate de vasele şi nervii vestibulului. foarte rar întâlnit. superior şi inferior. denumite macule. In timpul examinarii. Sub canalul semicircular lateral trece nervul facial spre apeductul Fallope. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. iar cel lateral . în literatura de specialitate vestibulul este descris ca o cavitate osoasă de formă cubică având 6 pereţi: extern.

analgezice. Traumatismele urechii externe şi a timpanului. anoxia relativă. Leziunile conductului auditiv extern sunt diverse. ser antitetanic. de regulă.a. sedative. hemoragie.e. lucioase. Tratamentul presupune calmarea durerii.a. licvoree auriculară. Corpii străini c. inducвnd o surditate de percepţie totală şi tulburări de echilibru. Durata – 10 pana la 20 de minute. Apa sau lichidul dezinfectant (Furacilină. оn fracturile transversale şi oblice labirintul este distrus оn ambele segmente (cohlee şi vestibul). plagă cu implicarea pericondrului şi a cartilajului оn оntregime.a. Semnele clinice . acceleraţiile liniare şi unghiulare prin acţiunea lor asupra analizatorului acusticovestibular provoacă tulburări de auz şi de echilibru. оn caz de otită medie cronică supurată şi оn lipsa dereglărilor labirintice spălătura c. hemoragii. hipoacuzie de tip transmisie. Traumaţii acuză durere de intensitate diferită. Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit. Vibraţia.e. echimoze оnregiunea auriculară.: traumatizatul se aşază pe un scaun. mastoidiană. vertij. Flictenele se deschid. Erizipelul urechii externe şi pericondrita pavilionului urechii.e. care оn dimensiuni nu prea mari se poate resorbi de sine stătător după bagijonarea cu tinctură de iod de 5% şi aplicarea unui pansament steril compresiv. proceduri fizioterapice. se оntвlnesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei. simplă este metoda lavajului (spălătura) c.e. Miramistină etc. Fracturile stâncii osului temporal. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin оn conductul auditiv extern (c. dar cu o frecvenţă mai оnaltă la copii.a. seminţe de floarea soarelui. iar la copii оnapoi şi оn jos pentru a оndrepta direcţia c. оnainte de a efectua spălătura c. Atunci cвnd othematomul are dimensiuni mari. medicul precizează dacă traumatizatul nu suferă de otită medie cronică supurată. Pe alocuri apar zone flictenulare. Simptomatologia: durere. aparatul transmite diverse sunete.a.e. deschis sub acţiunea razelor solux). Tratamentul expune extragerea corpului străin din c. Cea mai sigură. propagarea pe ureche a unui erizipel facial. se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe. In urma loviturilor pavilionului e posibilă formarea othematomului.) se introduce оn jeturi succesive spre peretele postero-superior. badijonarea cu soluţie de iod de 5% şi aplicarea pansamentului compresiv. dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. se va efectua puncţia cu evacuarea sвngelui şi a chiagurilor. insecte. Tehnica spălării c. oprirea hemoragiei. Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. Cu aparatul. Etiopatogenia. dureri. vomă. Rivonol.e. Tratamentul include măsuri terapeutice generale (combaterea durerii cu antinevralgice. • toaleta plăgii. cu păstrarea cunoştinţei. schimbările bruşte de altitudine. perforarea membranei timpanice. zgomotul. Diagnosticul se stabileşte оn baza examenului obiectiv: tegumentele pavilionului şi ale regiunilor оnvecinate sunt roşii.hipoacuzie. Arsurile şi degeraturile urechii externe de asemenea necesită un ajutor de urgenţă. • aplicarea suturilor pe plaga produsă acum 6 ore. оn othematomul infectat se practică incizii prin care se elimină conţinutul abcesului şi se prescriu antibiotice. Degetul mijlociu al mвinii stвngi se aplică la capătul distal al seringii cu scop de a o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn timpul spălăturii. separate de zonele sănătoase prin burelete erizepelos. Pe umărul lui se pune un şervet.a. Dioxidină. hemoragie.). Cel mai supus traumatismelor este pavilionul urechii. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici. оn fracturile longitudinale labirintul poate fi cruţat. endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen). . se poate face folosind dezinfectante. iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii la maturi оnapoi şi оn sus. Simptomatologia: şoc. sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. antiinflamatoare. Simptomul principal este durerea.urechea pacientului.a. de harbuz. Dopul de cerumen. sedative) şi locale (оnchis cu pansament steril. iar pe acesta o tăviţă renală. Tratamentul: măsuri antişoc.e.a.e. Medicul ia seringa Guyon cu mвna dreaptă. • antibiotice. Este o inflamaţie acută a tegumentelor pavilionului şi prezintă. greţuri. porumb etc). Corpii străini auriculari.

Printre acestea se numără: diabetul zaharat.iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri. Din punct de vedere funcţional. bolile de piscină. supuraţia urechii mijlocii. alergia Furunculul conductului auditiv extern este situat la nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există foliculi pilosebacei. otita externă difuză Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală. şi de cinci ori după Portmann. iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. streptococ. . sau apare pe fondul unei otite medii pruriginoase. sau este declanşată de baia оn apă poluată. ace de păr. Otita externă difuză poate fi uni. Fenosept. Se mai оnregistrează febră şi frisoane. Forma abcesului este rotundă. apar dureri vii. cu degetul. tuberculoza. Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul. reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările medicamentoase. Tratament. . Abcesul cerebral de origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse origini. Din punct de vedere subiectiv. acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate de durere. . Aici se poate numai de subliniat că abcesul cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi asociat cu un abces al cerebelului. Local se aplică comprese cu rivanol de 1-2%. scobitori. Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice (alcool boricat). Bolnavul. оntreţinute de otite medii supurate. antiinfiamatoarelor şi vitaminelor. colibacili. Cel general constă оn administrarea penicilinei. оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie antistafilococică pe cale generală. Tabloul clinic. Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului. оn funcţie de etapa evolutivă a furunculului. Aureocicline. La tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin. de stafilococul piocianic. Factori favorizвnd locali sunt eczemele constituţionale. convalescenţa. bolnavul poate avea şi o uşoară hipoacuzie. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Se vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%. de partea urechii afectate.scurgerile auriculare. Anatomia patologică.sau bilaterală. surmenajul accentuat. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii: .Diagnosticul diferenţial se face cu pericondrita şi condrita pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel puţin o dată la două zile a unei toalete riguroase. este reprezentată. Cloramfenicol. antihistaniinicelor. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10. Flora microbiană. Dalibaur. Durerea apare de timpuriu. Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. . care infectează tegumentele pavilionului şi conductului. de preferat prin aspirarea secreţiilor. vitaminoterapie. care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn timpul masticaţiei. care poate avea cauze multiple. indicaţiei terapeutice şi localizării. cu antibiotice: Penicilină. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza exacerbarea virulenţei saprofite locale. Antibiograma este obligatorie. cu acul. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura. alcool 80°. Furunculul conductului auditiv extern şi otita externă difuză. de cele mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea creierului. Tratamentul este general şi local. La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică colesteatomatoasă. Anatomia patologică. proteus. оn ordinea frecvenţei. precum şi căile de pătrundere a injecţiei în creier au fost descrise anterior. cele mai frecvente fiind următoarele: . Se dezvoltă.abcese adiacente. Cloramină 1%.abcese la distanţă. оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a conductului.524% din complicaţiile intracraniene. ^^ Din punct de vedere al patogeniei. Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. afecţiuni ce nu antrenează lobul auricular. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă decвt оn furuncul.furunculozele persistente ale conductului auditiv.a. Dacă afecţiunea progresează. otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de două ori după Collet ş. Factorii favorizanţi generali diminuează rezistenţa organismului. abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în: . fizioterapie.eczemele infectate ale conductului auditiv. de regulă. bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită de o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. dopurile de vată. Etiologia şi patogenia.

examenului clinic. fie prin deschiderea abcesului în ventriculul lateral. tulburări gastro-intestinale. B. bolnavul nu simte nimic. ca şi cele cerebrale. După vârstă: forma latentă. Sindromul de supuraţie: febră. slăbire. tulburări motorii (pareze). reacţie meningiană.M. III . latentă. convulsii. consultaţiei neurologului. Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează asimptomatic. In abcesul cerebelos de asemenea se disting 4 perioade: . greţuri. febră. Se stabileşte în baza anamnezei. /// Perioada manifestă. . osoasă. leucocitoza. Complicaţia otogenă Abcesul cerebelos. Tratament. vărsături. bradicardie. Abcesele cerebelului. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia.Abces colectat. analizei sângelui. însoţită de redoarea cefei. . reacţie meningială.Presupurativă . în ceea ce priveşte febra. tulburări respiratorii.N. Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor. bradicardie. frustă şi torpidă a bătrânului şi forma meningitică a copilului.). Cefaleea este mai vie. acestea sunt adesea identice.Stadiul de abces incapsulat. care se vindecă prin metode conservatoare. Abcesul cerebelos este o colecţie de puroi în substanţa cerebelului. descrise de Bergman. Prognosticul este nefavorabil. 4. Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului. oculistului.Stadiul de abces iară capsulă. Ea poate fi anamnestică. senzitivă. vărsături. După localizare: metastatice. Simptomele caracteristice ale acestei perioade au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame: A. rezonanţei magnetice nucleare (R. pierderea cunoştinţei. combaterea infecţiei şi redresarea stării generale. când infecţia provine din labirint. Formele clinice ale abcesului cerebral: 1. 3. de hipertensiune intracraniană şi sindromul de localizare. ameţeli.psihoza acută. descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului. asimptomatice. fie de o compresiune la distanţă. senzaţie de oboseală. motorie.perioada terminală. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost diagnosticat timp de 30 de ani. . Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade: / Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii cronice. // Perioada de acalmie. Tablou clinic. Anatomie patologică. când predomină fenomenele de edem. După simptome: tipice.Abces încapsulat. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee. VSH şi leucocitoza sunt crescute. După evoluţie: abcese acute şi cronice. vasculară. In perioaditde acalmie. iritaţie meningială. histopatologic evoluează în mai multe faze: •. bradicardie mai precoce şi mai accentuată. ameţeli.debutul bolii. IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii. vărsături.I . Sindromul de hipertensiune intracraniană este precoce şi mai accentuat decât în abcesul cerebral.perioada de acalmie. acufene. Aceste abcese se întâlnesc cu mult mai rar decât cele cerebrale. Debutul abcesului cerebelos coincide cu reîncălzirea otitei cronice şi îmbracă de obicei aspectul general al unui sindrom de hipertensiune intracraniană: vărsături. tulburări psihice. toate simptomele descrise mai sus retrocedează. oprirea otoreei. tahicardie. Sindromul de localizare. Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce. cu deosebire că slăbirea este încă mai accentuată. prezentând doar câteva tulburări de coordonare a mişcărilor de partea bolnavă. fiind prezentă o barieră fibroasă. şi posterior în localizarea infecţiei în sinusul lateral afectat. . Dacă până la această perioadă n-a survenit moartea bolnavului prin edem cerebral. care evoluează câteva săptămâni. 2. tomografiei computerizate. fruste. manifestă. II .Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă.perioada de stare. cefalee. Diagnostcul. Infecţia ajunge la cerebel pe cale labirintică. Afazia este simptomul principal. semne meningiale. Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal. parafazică (nu numeşte corect obiectele). Diagnostic. somnolenţă. tulburări oculare.encefalita presupurativă cu un ramolisment. Abcesul cerebelos otic constituie 90% din totalitatea cazurilor de abcese cerebeloase. agrafică. frison. Pot fi localizate anterior. In perioada de stare întâlnim cele 3 sindroame: de supuraţie. VSH şi modificările lichidului cefalorahidian. alexică. . Sindromul de supuraţie este asemănător cu cel din abcesul cerebral. Se constată dereglări psihice . . C. monosimptomatice. greţuri. Simptomatologia. puncţiei lombare. Se traduce prin cefalee. Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat. cu sediu posterior. moartea poate surveni fie prin encefalită difuză.

meningogene. Abcesul extradural este o colecţie purulentă situată pe faţa externă a dura mater cerebrală sau cerebeloasă.La simptomele enumerate se mai adaugă tulburările generate de compresiunea căilor motorii în protuberantă. . în cazul când comunică cu procesul osteitic generator.în caz de abces închis şi de caracter infecţios în caz de abces deschis. . greţuri. Simptomatologie: Semnele unei otite medii. care persistă şi după distrugerea labirintului. latentă).După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză. traumatogene. în funcţie de modul în care abcesul comunică cu spaţiile meningiene.piolabirintită .supurativă . VI . limfogene. se observă pe partea bolnavă. • tulburări ale mişcărilor pasive .După criteriul patogenic: timpanogene. Complicaţia otogenă Abcesul extra şi subdural. Diagnostic. Angiografia . lent.exsudativă . . Patogenie. Se înregistrează: • Cefalee persistentă cu hemicranie. respiraţiei. Radiografia . Examenul tomografie determină cu precizie localizarea şi dimensiunile abcesului extradural. mai frecvente decât în abcesul extradural. îngroşată. Formele clinice: latentă .tromboza labirintică. Cauza. Afazie. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare. cel mai des fiind afectat nervul oculomotor extern şi comun. paralizii ale diverşilor nervi cranieni.microbii pătrund în labirint.scade tonusul musculaturii de partea bolnavă . ci pe calea venulelor intraosoase. Sindromul de localizare: • tulburări de atitudine (bolnavul se clatină. II . adiadohochineză (disocierea mişcărilor).După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă. este trecător. • Vărsături. sacul endolimfatic. redarea stării generale. fiind numită de unii specialişti ca otită internă. cerebel. închistat. unilaterală de partea urechii bolnave. • tulburări ale mişcărilor active: hipermetrie.labirintită tardivă . mixte. nistagmus spontan. Tratament. Lichidul cefalorahidian N . Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă. înrăutăţirea treptată a stării generale a bolnavului. Clasificarea labirintitelor . şi închis (mai rar).După etiologie: specifice şi nespecifice. labirintită inductivă. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I . mai des cronice. Cefalee persistentă profundă. Prezintă inflamaţia labirintului.secreţie abundentă şi formarea exsudatului .inflamaţia congestivă. Localizări la distanţă: regiunea occipitală. Simptomatologia este săracă. • "indice-nas" şi "călcâi-gehunchi". amplu.labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală. . Formele clinice: acute şi cronice. Tratament. diminuarea sau abolirea reflexului cornian şi tulburări pupilare. pareze şi paralizii ale nervilor cranieni. Modificările morfologice. Hemipareză sau convulsii ale membrelor de partea opusă a urechii bolnave. greţuri. .edem şi hidrops al labirintului.distrugerea celulelor mastoidiene. se distrug celulele urechii interne. în faza terminală a abceselor cerebeloase se înregistrează şi o serie de tulburări bulbare: ale pulsului. Simptomatologie. • Lichidul cefalorahidian poate fi clar sau tulbure. Labirintita. Bradicardie cu discordanţă între puls şi t°C.labirintită necrozantă . b). disfagie. reacţia labirintică."mâini moarte" (Thomos). dizartrie. Durere localizată deasupra conductului auditiv extern. Drenarea colecţiei. bulb şi măduva superioară cu paraplegie.apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute. Dura mater devine congestionată. dacă propagarea infecţiei nu se face "din aproape în aproape". III . . schimbări patologice ale reflexelor. stâncă.deplasarea spre linia mediană a arterelor meningiene. Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: .labirintită precoce gravă supurată. combaterea infecţiei. hiperestezia feţei. sanarea focarului otic. mers ebrios). cade înapoi şi de partea bolnavă. Localizări de vecinătate: osul temporal.După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă. acoperită cu fungozităţi.asimptomatică. • Bradicardie cu stază papilară. • tulburări vestibulare: vărsături. El poate fi deschis. schimbător. Abcesul subdural Prezintă o colecţie purulentă închistată dintre dura mater şi arahnoidă. . Formele clinice: a). Tratamentul.

Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. Mastoidă pneumatică cu celule mari. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical. prin includerea în procesul supurativ a grupelor celulare posteroinferioare retrorosinusiene). În formele supurativă şi necrotică . De cele mai multe ori. . în unele forme de otomastoidita calibrul conductului auditiv extern se modifică ca urmare a căderii peretelui posterosuperior cu predilecţie în porţiunea lui profundă. De asemenea poate reapărea febra. Se înregistrează următoarele modificări anatomomorfologice: în faza iniţială hiperemia şi congestia mucoasei otoantrale. . paloare etc). pătrunde în căsuţa timpanică şi de aici prin aditus adantrum în grupurile celulare antro-mastoidiene.labirintitele acute survenite în cursul omes. în caz de indicaţii -paracenteză. conservator: antibiotice.petrozita.nistagmus periferic. Durerile locale sunt violente.structura anatomică a mastoidei. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: . în caz de instalare bruscă a otomastoiditei. formând focare multiple de osteită care prin confluenţa lor alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul endomastoidian.hipoacuzie de tip percepţie.congestivă şi exsudativă-excepţional. b) După agentul patogen. Căderea peretelui postero-superior indică prezenţa unui proces osteilic la nivelul masivului facial şi este considerată pe bună dreptate ca un semn patognomonic de diagnostic cu indicaţie operatorie certă. In practică mastoidită urmează otita şi interdependenţa dintre ultima şi complicaţia mastoidiană nu poate fi negată.chirurgical mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. . scurgerea auriculară devine abundentă şi se produce o alterare marcată a stării generale. Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză. . pe calea trompei.cervicală. Orice otită medie acută vizează şi mastoidă. .acufene. apar infiltraţii cu celule rotunde. distrucţii sau chiar o cavitate în procesul mastoidian. de unde.temporală (temporozigomatică). regiunile mastoido-occipitală. în cazul când procesul inflamator atinge numai mucoasa antrului şi celulele mastoidiene. lipsa leziunilor osoase. decât cea spongioasă şi scleroasă. numită şi mastoidită cu exteriorizare bazilară şi laterofaringiană (John Dunn şi Mouret). Reapariţia durerii la un anumit timp după i nstalarea otitei medii cu caracter pulsatil. antihistaminice. In faza mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la instalare). II) trigeminita cu cefalee pronunţată. cu topirea septurilor intercelulare. . Membrana timpanică este modificată.. Anatomia patologică.incomoditatea drenajului colecţiei. Simptomatologie. . . septurile intercelulare se topesc. Examenul funcţional pune în evidenţă: proba Rinne negativă. . vărsături.jugo-digastrică.dereglări neurovegetative (transpiraţii. . descrisă de Bezold (abcesul substernocleido-mastoidian). iradieri înspre vertex. în aşa caz se dezvoltă abcesul subperiostal. Uneori este posibilă spargerea stratului cortical al mastoidei cu deschiderea spontană a colecţiei de puroi din mastoidă.starea generală alterată a bolnavului. Radiografia în incidenţa Şuier constată voali sau opacifiere. antiinflamatoare. Mastoidita. Formele anatomo-clinice ale otomastoiditei Otomastoiditele se clasifică după mai multe criterii: a) După caracterul evoluţiei deosebim forma supraacută.tratamentul neraţional al otitei medii acute (în special întârzierea timpanotomiei). deseori se constată prezenţa unui torticolis. temporală şi orbito-dentară însoţite de hemicranie cu exacerbări nocturne şi insomnie sunt indici ai contaminării mastoidiene. regim la pat. avem o mastoidită secundară. abces intraosos adevărat. Simptomatologie. Tratament. înregistrând valori de 38-39°C. Starea generală a bolnavului este alterată.virulenţa înaltă a agentului patogen. focarul infecţios iniţial îşi are sediul în nazofaringe. Extinderea procesului patologic asupra mastoidei şi lezarea osului este favorizată de următorii factori: . unde se dezvoltă osteoflegmonul mastoidian. mai ales la copii. Examenul otoscopic arată prezenţa de puroi în conductul auditiv extern în cantitate abundentă care după toaleta conductului se reface uşor. . proba Weber lateralizată în partea bolnavă şi proba Schwabach prelungită. antiedemice. vasele intradiploice se trombează. Ia naştere. lipsită de orice punct de reper cu o perforaţie. greţuri. c) în funcţie de grupul celular afectat de procesul supurativ distingem otomastoidita: . Caracteristic pentru această formă este triada lui Gradinego: I) otita medie acută. Otomastoidita adevărată presupune prezenţa obligatorie de leziuni osteitice la nivelul celulelor antromastoidiene.vertij însoţit de greaţă. în primele două forme . Se asociază şi tratamentul medicamentos. febra depăşeşte cota de 39°C şi este însoţită de vărsături. . cu septuri intercelulare subţiri şi comunicaţie largă între ele contribuie într-o măsură mai mare la propagarea şi adâncirea procesului supurativ osos. mastoidite tară supuraţie auriculară (primitive) şi cu supuraţie întârziată. ţesutul osos este invadat de osteoclaste. III) strabism şi diplopie. . Starea bolnavului este alterată.occipitală (postero-inferioară). Persistenţa şi intensificarea durerilor cu deosebire la nivelul punctului antral şi la marginea posterioară a mastoidei indică agravarea leziunilor endomastoidiene şi necesitatea unei intervenţii operatorii de urgenţă. subacută şi latentă.

.mastoidită Benzold. Otoscopia pune în evidenţă prezenţa flictenelor de culoare violacee-închisă pe suprafaţa membranei timpanice.abces subperiostal. Boala debutează ca o otită externă acută obişnuită. dintre care 68 erau oameni bătrâni şi sufereau de diabet zaharat. se efectuează toaleta conductului auditiv extern. cu eroziuni.ingrosata si aspirata. Otita fibroadezivă Este o afectiune caracterizata prin umplerea casei timpanice cu un tesut conjunctiv hiperplastic.Se recomanda protezarea auditiva. spina lui Henle. în anul 1959 savanţii Mal-zer şi Kelemen au descris o formă deosebită de otită externă. să conţină vitamine şi microelemente. introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată. S i m p t o m a t o l o g i e . rezultatul pozitiv al scanografiei.şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi. îndepărtarea focarelor osteitice endomastoidiene şi asigurarea unui bun drenaj. scăderea imunităţii organismului. trepanarea corticalei externe şi descoperirea antrului.Poate fi asemanat cu un cheloid.Tratamentul poate fi medical şi chirurgical. necrotizantă Oti ta e xt er nă n ecro t iz a n tâ sa u o ti ta e xter n ă ma li g nă Această maladie a urechii externe este puţin studiată. analgezice. Peste 9 ani (1968) Chandler a numit această boală otită externă malignă. cu dermatitele pavilionului. Dacă procesul inflamator progresează. în caz de ineficientă a terapiei medicale. antihista-minice. situat la o adâncime de 1. OMA scarlatinoasă se întâlneşte rar. de culoare roşie.petrozită. difuz al pielii conductului auditiv extern. Timpanul este congestionat. Se recomandă penicilină (12—14 zile). dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei. E t i o l o g i c Cauza bolii este bacilul Pseudomonos aerogenosa. Simptomatologia este cea a gripei şi a otitei acute. retro. E t i o p a t o g e n i e . ineficacitatea terapiei medicamentoase a otitei externe aplicate timp de o săptămână . Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare . S i m p t o m a t o l o g i e . Sfârşitul letal este foarte frecvent. căutarea şi chiuretarea focarelor osteitice endomastoidiene. OMA a bolilor infecţioase Dintre aceste otite cele mai frecvente sunt: OMA gripală. Otita medie acută în cursul bolilor infecţioase Otita gripală. se comunică despre ea doar în unele articole de specialitate. iritaţiile mecanice locale . . suturarea plăgii sau aceasta se lasă deschisă. Se deosebesc trei forme: • Timpurie. deperiostarea regiunii mastoidiene cu evidenţierea punctelor de reper (linia temporală. microabcese. erizipelul. se introduc meşe îmbibate cu antiseptice. cu dureri vii. Simptomele principale sunt: durere. toaleta plăgii.Membrana timpanica este imobila. Se face trepanarea apofizei mastoide cu deschiderea antrului. peretele posterior al conductului auditiv extern şi vârful mastoidei. anti-histaminice. propagate la baza craniului. Apare în primele zile ale bolii şi coincide cu faza enantemică a scarlatinei. Anestezia poate fi locală sau generală.52). este indicată intervenţiachirurgicală: antrotomia ori antromastoidotomia. apar dureri violente la nivelul urechii externe. dureroşi la palpaţie. Ei au examinat un bolnav cu diabet zaharat care a decedat din cauza unei otite externe.Ea prezinta un tesut rosu carnos singerind.roza. furunculozele persistente . microabce-selor. o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. T r a t a m e n t . Se înregistrează în timpul epidemiilor de gripă.Corticoterapia in fazele initiale ar putea stopa evolutia bolii. persistenţa unor corpi străini. granulaţii. Se disting următoarele faze operatorii: incizia ţesuturilor moi în şanţul retroauricular. .complicaţii endocraniene.5-2 cm. Tehnica antrotomiei şi mustoidotomiei. La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern. hiperemie. producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. furunculul. aplicarea antisepticilor. aplicarea pansamentului. Acest triunghi se numeşte triunghiul lui Şipo). Se administrează preparate anticongestionante. edem. .zigomatică. edem al ţesutului moale din conductul auditiv extern şi timpan. paraliziei nervului facial indică aplicarea metodei chirurgicale — antromastoidotomia. în 1977 el a comunicat despre 72 de bolnavi. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema . Ganglionii limfatici pre-. . Otita externa difuza. antiinflamatoare. vitamine. vârsta înaintată şi prezenţa bolii de diabet zaharat. eczemele infectate ale conductului auditiv extern . Otita externă malignă. T r a t a m e n t .Se constata hipoacuzia de transmisie. se tratează diabetul zaharat. Tratamentul conservator constă din toaleta urechii afectate. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice. Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii).Etiopat Diag trat Afecţiunea reprezintă un proces inflamator. antibioticelor şi antiinflamatoarelor. Alimentaţia trebuie să fie raţională. pielea se îngroaşă. Peste câteva zile pe pereţii conductului auditiv extern apar microabcese şi granulaţii. creşterea şi identificarea bacteriei Pseudomonos aeroginosa. în fundul conductului auditiv extern (ftg. Dacă boala avansează. otitele medii supurate . tumefacţia tegumentelor creşte. Indicaţiile necondiţionate pentru intervenţie chirurgicală: . prezenţa exsudatului. Apariţia granulaţiilor.

Diag Formele de otită medie după vârstă Sub aspect anatomomorfologic la diferite vârste urechea are particularităţile sale. care a fost evoluţia ei. ce boli mai are copilul. Complicaţiile otitei pot f i : antrita. abces cerebral şi cerebelos. meningită. T r a t a m e n t u l acestor copii trebuie să fie corect. abces subdural. sepsis etc. copiii nu pot prezenta localizarea durerii care poate fi legată şi de diverse boli. deoarece conductul auditiv extern este îngustat de sus în jos. OMA difterică apare ca o complicaţie a difteriei faringiene. refuzul sânului. conductul auditiv extern este mult mai îngust decât la copiii mai mari. Prin urmare. deoarece lipseşte anamneză. OMA pneumonică se întâlneşte în toate perioadele pneumoniei. până la forme acute şi chiar supraacute. bronhopneumonii. existenţa ţesutului mixoid în cavitatea timpanică. adenoiditele şi amigdalitele.a. tromboflebita sinusului lateral. OMA morbidică. tulburări intracraniene şi septice. mai largă şi are o direcţie orizontală. Diagnosticul diferenţial se face cu: otita externă. ea poate apărea în a 3-a săptămână după naştere şi este cauzată de pătrunderea lichidului amniotic în casa timpanică sau de infecţii nazofaringiene.a. de vârsta copilului. respirator etc. triunghiul luminos. boli ale tractului digestiv. Otita medie acută la sugari şi copiii mici Cauza principală a otitelor copiilor este infecţia: streptococii. tifică. copiii deseori se îmbolnăvesc de diverse cataruri ale căilor respiratorii. 3. copiii au o imunitate locală şi generală redusă. 5.e. diagnosticarea otitei la nou-născuţi prezintă mari dificultăţi. Otoscopia la copii prezintă unele dificultăţi. se socoate că reperele otoscopice sunt normale. peretele inferior (fantele Duverney). provocând o otită medie acută obişnuită. alteori dimpotrivă — durerea în ureche este vie. otoscopiei. La apăsarea cu degetul pe tragus în timpul somnului. membrana timpanică are o poziţie orizontală şi la otoscopie se prezintă ca peretele superior al conductului auditiv extern. este scurtă. Modificările unuia ori a mai multor repere otoscopice denotă prezenţa în cavitatea timpanică a unui proces patologic.• Necrozantă. 4. Pe calea tubei auditive infecţia ajunge în cavitatea timpanică. S i m p t o m a t o l o g i e . La acestea se mai adaugă şi faptul că la alăptare copilul se află permanent în poziţie orizontală.particularităţile anatomomorfologice şi funcţionale ale organismului copilului. urmată de surditatea de percepţie definitivă (cofoză). copilul periodic învârteşte capul. asimptome. abces extradural. boli virotice. viruşii etc. administrând antibiotice. 1. deoarece prezenţa lichidului amniotic şi a ţesutului mixoid în cavitatea timpanică n u permit a examina complet starea cavităţii timpanice. se află permanent deschisă. Otita medie acuta la copii. anticongestionante. în sânge se atestă leucocito-ză (de la 10 până la 18—25 000 pe . La bătrâni sunt evidente procesele de scleroză şi distrofice ce se reflectă şi asupra procesului inflamator din urechea medie. D i a g n o s t i c u l otitei medii acute la copii este foarte dificil. Etiopatogenie. labirintită. mânerul ciocanului. ce boli a avut ea înainte de graviditate şi în timpul sarcinii. Cele mai multe cazuri de surdomutism căpătat au fost generate de meningita cerebrospinală. fie ale tractului auditiv. chirurgical şi profilactic. Fig. Acest simptom depinde de forma otitei. Este însoţită de leziuni timpano-mastoidolabirintice evidente cu caracter necrozant şi provoacă labirintită. simulând un furuncul al c. Durerea se manifestă prin neliniştea copilului. Factorii favorizanţi apariţiei şi dezvoltării otitelor la copii:1. Se stabilesc puroi şi false membrane în conductul auditiv extern. Durerea iradiază în cap. precoce şi individualizat. de starea sistemului nervos. trompa auditivă este dreaptă. iar porţiunea cadranului posterosuperior a timpanului nu-i îngroşată. varicelică şi altele se caracterizează prin simptomatologia bolii infecţioase generatoare şi de simptomele subiective şi obiective ale OMA. mai largă decât la adolescenţi şi adulţi. antinevralgice. are o direcţie orizontală. local — antiseptice. 52. Copilul suge numai un sân. cel opus urechii bolnave. La nou-născut cutia timpanică conţine lichid amniotic şi ţesut mixoid. fie ale căilor respiratorii etc. când lipseşte congestia timpanului. sinuzitele şi rinitele. afectarea n. 6. Cel mai caracteristic simptom al otitei medii acute este durerea în ureche. Copiii trebuie examinaţi sistematic de câteva ori pe zi şi atunci când se confirmă diagnosticul de otită medie el este tratat de otorinolaringolog şi de pediatru. In conductul auditiv extern infecţia descendentă dintr-o parotidită supurată. Se întâlneşte mai des în perioada de convalescenţă. Infecţia se răspândeşte pe cale tubulară din rinofaringe şi pe cale matogenă. Atunci când se evidenţiază apofiza scurtă a ciocanului. copilul reacţionează cu un strigăt. stafilococii. neuropatolog etc) şi a examenului de laborator. pătrunde în c. Tabloul clinic al otitelor la copii este foarte diferit: de la forme uşoare. La aceşti copii timpanul este îngroşat. otita medie cronică supurată (OMCS) în stare de acutizare. Urechea internă de asemenea este atacată de virus. Diagnosticul se va pune în baza anamnezei. copilul se află sub supravegherea medicului pediatru şi a otorinolaringologului.e. pneumococii. Tratamentul otitelor medii poate fi: medicamentos.trompa Eustache este dreaptă. în unele cazuri chiar imunomodulatori şi hormoni în combinaţie cu fermenţi. O mare importanţă în efectul tratamentului o are alimentaţia naturală a nou-născutului. opac şi are o poziţie mai mult orizontală decât verticală. In unele cazuri durerea în ureche lipseşte (mai ales la copiii sugari). Complicaţiile: antromastoidita. erizipeloasă. 2. cum este alimentat şi cum a suportat sarcina mama. afectarea nervului facial. insomnie. OMA meningococică este foarte gravă prin faptul prinderii nervului cohlear de ambele părţi. Flictene violacee ale membranei timpanice în otita gripală. Otoscopia poate prezenta erori. De aceea se efectuează otoscopia repetată. iar la vârsta de 5—7 luni micuţul se apucă cu mânuţa de urechea bolnavă. . dinţi. şi asociaţia microbilor. Otita medie acută a nou-născutului La noi-născuţi otita medie acută se întâlneşte foarte rar.particularităţile anatomomorfologice ale urechii medii la copii.facial. • Tardivă. culoarea timpanului gri. Diagnosticarea otitei la aceşti copii este foarte dificilă. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar a afla cum a apărut boala. OMA parotidică (urliană) poate ataca toate componentele urechii. consultaţiilor specialiştilor (infecţionist.

suficient şi corect. naftizină etc. Otita medie acută Otita medie acută reprezintă inflamaţia mucoasei urechii mijlocii (casa timpanică. otita medie supurată cronică în faza de reâncălzire. violentă. 2. 3. Starea bolnavului este profund alterată. evoluţia ei are un caracter mai lent. Scopurile principale ale t r a t a m e n t u l u i sunt: 1. a febrei — antipireticelor (aspirină. Se asigură alimentaţia raţională şi normală a copilului. chinozol. cu o reactivitate a organismului normală. se fac inhalaţii. în conductul auditiv extern se introduce un tampon sau o meşă îmbibate cu alcool etilic de 70%. drenarea puroiului. pulsatilă. 4. Starea generală a bolnavului este alterată. vitamine. dezob-struarea foselor nazale prin administrarea vasoconstrictoarelor (adrenalină. 3. însă la un bolnav de 30—40 ani.) . 7. jugularea durerii prin administrarea antinevralgicelor . E v o l u ţ i a bolii este variabilă şi depinde de: precocitatea diagnosticului. care au o evoluţie nebenignă. stare de intoxicaţie profundă. Bolnavul suferă de insomnie. La otoscopie timpanul nu este identic la copii şi la bătrâni. Levomizoli 0. atacată de febrilitate (39-41 °C). se aplică solux. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu otita externă difuză sau furunculoasă. 1. tratamentul concomitent al bolilor prezente. vertex şi în regiunea mastoidiană. dacă tratamentul a fost aplicat la timp. care cuprinde concomitent toate compartimentele urechii medii: cavitatea timpanică. P r o g n o s t i c u l este pozitiv. profundă. Otita medie acută după natura agentului patogen. Se recomandă dimedrol sau pipolfen. 2. combaterea procesului inflamator prin administrarea substanţelor antiinflamatorii. Se disting câteva forme anatomoclinice de otită supurată: 1. producerii şi acumulării exsudatului purulent оn urechea medie. VSH — 15— 45 mm/l oră. antiinflamatorii şi de înfăptuirea otoscopiei permanente şi cu microscopul. febră 39—40°C. în cazul acesta otita poartă numele de „panotită". otita medie acută supurată trece în a doua fază deschisă ori postperforativă. Etiopatogenie. se administrează penicilină. Această formă apare mai frecvent în timpul epidemiei gripale. Perioada preperforativă corespunde invaziei microbilor оn căsuţa timpanică. complicaţie intracraniană). . restabilirea permeabilităţii trompei Eustache . 8. Otita medie supraacută (otitis acutissima) cu o evoluţie clinică zgomotoasă. Otita medie acută. precum şi starea timpanului.) .01%. Weber lateralizat în urechea bolnavă. toată suprafaţa vizibilă a timpanului este hiperemiată. se aplică (contrical şi splenină). Prin mijloacele otoscopice nu se poate stabili în toate cazurile sediul perforaţiei şi de aceea este nevoie de o toaletă minuţioasă a conductului auditiv extern. levorină ori chinozol. taveghil. deoarece procesul inflamator cuprinde toate compartimentele urechii medii. Se efectuează radiografia osului temporal.mm3). Se aplică comprese uscate în regiunea urechii bolnave şi apofizei mastoide . T r a t a m e n t u l copiilor ce suferă de otită medie acută trebuie efectuat într-o secţie de otorinolaringologie. cefalee. în unele cazuri şi a hormonilor. Atunci când timpanul a fost perforat. S i m p t o m a t o l o g i e . piramidon etc. de starea organismului. Ea se înregistrează mai ales la sugari şi bătrâni. pulsatilă. în cadranele membranei Shrapnell. în ultimul timp se prescrie Sol. îngroşată. vărsături. efedrina 0. care poate fi de origine virală. exacerbată de deglutiţie. antihistaminice. tubus-cuarţ. trompa Eustache şi celulele mastoidiene). Otita medie acută supurată are trei faze de evoluţie : faza 1 — cu o durată de câteva ore până la 6—10 zile .Otita medie cu perforaţie în pars tensa.Otita medie subacută. Funcţional se stabileşte hipoacuzie de tip transmisie. tuba auditivă (Eustache). 4. Simptom. tahicardie. înlesnirea resorbţiei exsudatului. Se constată astenie. inapetenţă. Simptomul patognomonic: otodinie bruscă. combaterea procesului infecţios prin administrarea antibioticelor din grupa penicilinei (în doze mari). în caz contrar otita medie acută supurată poate trece în formă cronică. survenită brusc. faza a 2-a — de supuraţie. bacteriană. Bolnavii acuză durere auriculară cu caracter violent. etc. ameţeli. cu catarul tubotimpanic. insomnie.1 % . profilaxia complicaţiilor . Otita medie acută. de particularităţile anatomice locale. Frecvenţa otitelor medii acute la persoane de orice vârstă şi complicaţiile de ordin funcţional şi vital pe care le provoacă le plasează pe primul plan în practica ORL. antrul şi sistemul de celule pneumatice ale procesului mastoidian. clorfilipt). Aceşti bolnavi acuză acufene (zgomote). оnsoţită de frisoane. uneori şi de vertij. La examenul sângelui se constată prezenţa unei leucocitoze. recuperarea funcţiei auditive. dacă pediatrul nu va lua parte la acest tratament. In astfel de cazuri drenajul urechii mijlocii este insuficient ori se dezvoltă o oarecare complicaţie a otitei (mastoidită. în caz de perforaţie ori paracenteză se folosesc spălaturile auriculare cu antiseptice (furacilină. vomă. membrana timpanică în caz de otită medie acută supurată devine convexă şi bombează spre meatul conductului auditiv extern sub forma unui bob de mazăre sau a unei pun-guliţe. iar la copiii slăbiţi se determină leucopenie (mai puţin de 4500 de leucocite pe mm3) . cu o durată de o săptămână. caracterizată prin triada Bezold— Rinne negativ pe partea bolnavă. sau mai mult bolnavă (dacă e vorba de o otită bilaterală) şi Schwabach prelungit. nista-tină . asociere de diverşi factori patogeni. 5. cu o durată de 2—3 săptămâni. faza a 3-a — de vindecare. Hipoacuzia este însoţită de acufene. galazolină. micotică. de precocitatea şi complexitatea tratamentului. iradiată оn оntregul masiv cranio-facial de partea urechii bolnave. virulenţa şi caracterul germenului patogen. cu iradieri în dinţi. ochi. agitaţie. dioxidină. este necesar a dezobstrua fosele nazale — se administrează vasoconstrictoare (adrenalină 0. Persistenţa febrei. efedrina. Este o afecţiune generată de o inflamaţie acută a mucoasei urechii medii. de administrarea preparatelor anticongestionante. Tratamentul va fi ineficient şi incomplet.5— 1 %) . Perforaţia se produce în locul bombat al timpanului. frisoanelor şi intoxicaţiei la bolnavii cu o otită medie acută supurată reclamă examinarea minuţioasă a cauzei menţinerii ori înrăutăţirii stării generale a bolnavului. aditus ad antrum. Cauza determinantă a bolii оn majoritatea cazurilor este infecţia. Statisticile americane arată că 60% din cazurile de surditate sunt legate de suportarea unei otite medii acute. gripa etc). 6. de existenţa concomitentă a altor boli (infecţioase. rino-sinuzale. clorură de calciu.

Infectia urechii medii (otita medie) este oinflamatie sau infectie a urechii medii. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. efectuate zilnic sau chiar de cвteva ori pe zi. dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata". De regulă OMA se vindecă după 2-4 săptămвni. ceea ce duce la o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. colecţia de puroi va trebui urgent drenată prin timpanotomie. Durerea otică şi senzaţia de tensiune otică se atenuează. Reperele timpanului revin la normal. anaerobă. Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Daca secretia contine si sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt . cefaleea. in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. tub numit Trompa lui Eustache. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti.tulburari ale somnului . care apare în general ca urmare a unei infecţii atractului respirator superior. Simptoame: febra . оngroşată. astringent. Otita medie cronică. Tratamentul Toaleta şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată.pierderea auzului. Odată formată.intravenos sau oral. hlamidiile. Febra şi otodinia. care in mod normal curge. bacilul Koch. Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul . hemostatic. tahicardie. irascibilitate . оn această perioadă toate simptomele subiective şi obiective cedează sau dispar treptat. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o umflare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat. Perioada postperforativă. pentru ca in cazul lor. streptococii. febră. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg. Augumentinul. micoplasmele. Timpanul nu este hiperemiat şi infiltrat. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala. antibacterian. Perforaţia оncepe să se оnchidă. slăbiciune generală. Simptomele acumularii de secretie includ: . varsaturi. bactericid. insomnia şi alte simptome dispar. gram-pozitivă şi mixtă.este posibila pierderea auzului. fără a se aştepta perforarea spontană. Otoreea devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. asigurвndu-se drenajul căsuţei timpanice.scaderea apetitului.53). tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche. febra scade sau dispare complet. antifungic. în cazurile grave frison. Acuzele şi simptomele se schimbă în funcţie de stadiul de boală: Stadiul întâi: inflamaţia exsudativă (1-2 zile): febră de 39-40 grade. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. Cefalosporine orale Tratamentul chirurgical. pneumococii. Otita medie exsudativă. Otita medie acută supurată. bradicardie etc. rigiditatea cervicală. Otita medie acută este o boală produsă de bacterii sauviruşi. stafilococii. care este infiltrată. Agenţi cauzali sunt: infecţia aerobă.sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti. gramnegativă. Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici. Starea generală se normalizează. în cazul copiilor uneori apare durerea occipitală.perioada perforativă se caracterizează prin apariţia perforaţiei spontane a timpanului. Bacteriile sivirusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.pocnete. Lichidul. cefalee. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero.secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. . antiseptic. Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta . fara infectie. simptome caracteristice şi altor boli. cicatrizant.ameteala si pierderea echilibrului .otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie. Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. parand tafnosi sau irascibili .

Mezotimpanită se deosebeşte de epitimpanită prin: . are loc afectarea ţesutului osos şi formarea colesteatomului. lăsând o cicatrice relativ groasă. Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele. precum şi sediul perforaţiei în epitimpanum ce defavorizează drenarea urechii medii. crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei.datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului se produce o rană cu marginile neregulate. Faza a doua: Faza de delimitare (3-8 zile): Secreţia purulentă deobicei pătrunde prin timpan spre meatul auditiv. pentru că în acest caz .53). A treia formă include o perforaţie marginală sau o perforaţie ce ocupă atât mezotimpanul. polipii şi granulaţiile .mezotimpanită. otoree fetidă. cât şi epitimpanul. Otita medie cronică benignă Mezotimpanita cronică. s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor. osteita. condiţionează caracterul malign al OMCS. puroi filant şi păstrarea inelului timpanic (flg.mezotimpanum. Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă. La schimbările patomorfologice descrise mai sus. În sincronitate cu pulsul se percep zgomote auriculare surde. la perforarea spontană a timpanului.benignă: mezotimpanită. . Osul de după urechi. îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei.epitimpanită. În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei. Tabloul clinic şi evoluţia bolii OMCS simplă se caracterizează printr-o otoree mucopurulentă. sau sunt mai multe perforaţii. care se vindecă greu. Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg. În momentul acesta durerile pacientului scad.colesteatomatoasă. decât o rană minusculă produsă de paracenteză. În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi îndepărtarea secreţiilor. pentru că o crăpare a timpanului poate avea consecinţe mai grave. această fază se poate prescurta semnificativ. decât ziua. Intervenţia în general se practică sub anestezie locală. dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide. favorizând retenţia purulentă.datorită scurgerii secreţiilor purulente. mastoidul. hipoacuzie de transmisie. iar auzul se normalizează. Evoluţia este benignă. otoree benignă. Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat. La baza acestei clasificări s-a pus sediul perforaţiei. sau picături auriculare. pentru un minim de 5 zile. îngroşată. La copii tineri pot să apară de multe ori vomă. antipiretice antiinflamatoare. dând naştere la formaţiuni granuloase. diaree. Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan. în OMCS .sau posteroinferioară mpars tenza a timpanului. este dureros la presiune. În cazuri recidivante. Pe lângă tratamentul otologic. pe care uneori o astupă. Ca urmare durerea cedează şi bolnavul devine afebril. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. preponderent în cea epitimpanală. De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei). Prin perforaţie uneori se vede mucoasa promontoriului. OMCS . Dacă la începutul bolii am întrodus un tratament cu antibiotice. Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă. în OMCS forma epitimpanală. perforaţia are loc în pars tenza . Clasificarea OMCS Se cunosc 4 forme de OMedieCronicaSupurata: .malignă: epitimpanită. Supuraţia cronică provoacă proliferarea ţesutului conjunctiv. Otoscopic se determină o perforaţie largă antero.mezoepitimpanită sau epimezotimpanită. care poate irita astfel sistemul digestiv. Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS . care este infiltrată.OMCS la bolnavii care anterior au suportat o intervenţie chirurgicală pe ureche. care se va schimba în caz de nevoie. Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea. datorită dispariţiei tensiunii timpanului. Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale. în OMCS. iar otoreea şi hipoacuzia persistă şi îl deranjează pe bolnav. OMCS .simplă. mai accentuată noaptea. OMCS propriu-zisă. pulsatilă. la polipi cu predilecţie pe marginea perforaţiei. se asociază afectarea mucoasei tuturor componentelor urechii medii. prin care se extrag secreţiile. Colesteatomul. Starea generală nu este alterată. timpanul perforează spontan. perforaţia are loc mparsflacida (epitimpanum). acuitatea auzului scade.Durerea este puternică. cu ajutorul unui instrument asemănător unei lănci minuscule. . în funcţie de antibiogramă.atribute ale epitimpanitelor. . otoree tubară. iar ruptura spontană a timpanului poate fi chiar evitată.

cicatrizant. acufene de un timbru acut.e.celulele senzoriale ale organului Spiral (Corti). soluţie alcoolică de 1%. tratamentul consta în antibioterapie cu spectru larg. Simptomatologia este predominată de hipoacuzia de tip percepţie de divers grad. tromboză. vitamine. clasificarea. Etiopatogenia . • Nitrofurai (Furacilină) se utilizează extern . Revarsatul poate fi steril.1 comprimat la 1 OOml de apă. hormoni (Prednisolon. Tratamentul. Otita medie secretorie. oxigenoterapie.e. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. fungicidă. 2. La simptomele descrise mai sus se asociază simptomele bolii care a generat surditatea. Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne.a. hemostatic etc. dar de obicei contine bacterii piogene. afectiune des întalnita. tratamentul. • Hydroperitul prezintă un amestec de peroxid de hidrogen şi uree sub formă de comprimate. locale şi profilactice: 1. • Prezenţa cariesului. efectuate zilnic sau chiar de câteva ori pe zi.e. Nevrita cohleară: surditate de percepţie. . Poate duce la aparitia surditatii de transmisie. Se aplică pe granulaţiile sau suprafeţele sângerânde din c. caracterizata prin revarsat în urechea medie datorat rezolutiei incomplete a unei otite medii sau obstructiei trompei lui Eustachio. Dintro comprimată se prepară 15ml (o lingură) de apă oxigenată de 3%. Soluţie de 0. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. Se vor înlătura polipii. • Verde de Briliant.a.• Sediul perforaţiei . • Miramistina. După aceea se fac instilaţii sau chiar spălaturi auriculare. Tratament.).a.căile de conducere ale analizatorului auditiv. Miringotomia (incizia chirurgicala a timpanului) poate fi necesara pentru aspirarea lichidului si pentru insertia unei sonde transtimpanice. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine. astringentă. Sindromul Meniere. în caz când perforaţia este mică sau din cauza edemului care nu asigură drenajul suficient se administrează pe meşe în ureche sol. cât şi prin funcţionarea normală a tubei auditive.sunt caracteristice epitimpanitelor. Este o afecţiune care se caracterizează printr-un proces patologic care afectează: . este necesar tratamentul oricarei afectiuni subiacente care produce obstructia trompei lui Eustachio. şi cavitatea timpanică cu meşe. edem labirintic. Crearea şi asigurarea condiţiilor pentru efectuarea drenajului cu venit al cavităţii timpanice atât prin intermediul conductului auditiv extern (c. granulaţiilor. Se vor administra: vasodilatatoare. Denumire medicala: otita medie secretorie.e. hipercoagulabilitatea sanguină.01% în flacoane de 1 OOml. Conţine 35% de peroxid de hidrogen. care permite ventilarea urechii medii si amelioreaza obstructia trompei lui Eustachio.a. embolism. otita medie seroasa 1.în pars tensa. Tratamentul OMCS simple este preponderent medical şi include următoarele măsuri terapeutice generale. • Vagotil.a. Daca este necesar. hemostatică. anticoagulante. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). şi cavitatea timpanică sub formă de soluţie obţinută prin diluarea a 10-15ml soluţie în 1 litru de apă. pe când în epitimpanită perforaţia are loc în pars flacida.a. cicatrizantă şi cauterizantă. antifungic. şi cavitatea timpanică sau se efectuează spălaturi auriculare. granulaţiile din c. coles-teatomului. astringent. antiseptic. vasodilataţie excesivă. Permeabilizarea tubei auditive prin administrarea în nas a vasoconstrictoarelor: Naftizină. Diagnostic. bactericid.e. Ablaţia polipilor şi a granulaţiilor se realizează de medicul otorinolaringolog. 4. .e. şi din cavitatea timpanică.1 % pentru a produce vasoconstricţia şi a mări perforaţia. Multe cazuri se vindeca spontan.e. 500ml. Este frecventa la copii. De asemenea. Cavinton. sau cavitatea timpanică. diagnosticul. şi a cavităţii timpanice cu meşe sau tampoane de vată sterilizată. emoragie. Bonavii trebuie spitalizaţi. Adrenalină 0.a. antibacterian. Galazolină. Folosirea locală a diverselor medicamente cu efect dezinfectant. tampoane sau cu pipeta. Polycresulenum (complex de acid metacrezol-sulfuric şi formaldehidă) 36g în 1 OOml de apă distilată. introducâdu-se în c. Are acţiune bactericidă. Efedrina sau Adrenalină 0. Simptomatologia. Se introduce în c. Toaleta c. spasm vascular (vasconstricţia arterială). dezintoxicante. 3.1% de câteva ori pe zi. Dexametazonă). Se utilizează local.centrii nervoşi. polipilor şi a puroiului fetid . Se utilizează local în c.

Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent. Pipolfeni 2. acufene. 15 ml оn fiolă: Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v оn picurătoare. injectabilă 10mg/2ml оn fiole N10). Dureaza intre 1 ora si 2 ore. Simptomele clinice ale bolii sunt: • Hipoacuzia de tip percepţie. Trental 100 mg. • Antihistaminicelor. care impiedica transmiterea eficienta a sunetelor de la timpan la urechea interna. tutunul.l%-0. • Calmantelor.0 ml. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore. persoana respectiva va evita aceste situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului.5%-2 ml.5-l.ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut. . nu poate distinge cuvintele rostite de acesta). sol. Se administrează: Sol. Otoscleroza (otospongioza). insotita (uneori) de zgomote in ureche si autofonie (pacientul isi aude propria voce mult mai intens). . La examenul bolnavului оn perioada dintre crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei. . hipoacuzia este unilaterală. . se reduce lichidul şi sarea. . endocrine etc.bolile generale: diabetul zaharat. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. in situatii grave aparand vertijul rotator sever. cafeaua). Otoscleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. 120 picături pe min. . Otoscleroza se manifesta prin scaderea progresiva a auzului. operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. • Cardiotonicelor. Se interzic toate produsele alimentare toxice. se poate realiza sub anestezie locala sau generala. sărurilor minerale.avitaminozele. Situatiile sociale pot deveni astfel obositoare si stresante in cazul pierderii auzului.c.depresia . Tratamentul este medicamentos şi chirurgical. Cand vertijul apare doar ca expresie a otosclerozei.tulburările metabolismului apei. profilaxia. mai ales a vitaminei C. hiperrefiexiei. hipertonia.dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur. Platifilini Q. Atropini 0. .2%-l-2 . iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie Surditatea neurosonsorială: etiologie.150 ml s. antrenand blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna. Pacientii pot descrie si ameteala si pierderea echilibrului. Pacientii acuza o progresie lenta (pe parcursul a 5 – 10 ani) a hipoacuziei de transmisie. se numeste „sindrom otosclerotic de ureche medie”. in special cand in fundal se aud si alte sunete sau voci (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar. . Sol.auzul redus (estompat). excitante (alcoolul. Sol.infecţiilor de focar. Simptomele pierderii auzului sunt urmatoarele: . hipotonia alergia. • Dereglări de echilibru. Tratamentul medicamentos prevede administrarea: • Spasmoliticelor. Cavinton (comprimate 5mgN50.evitarea conversatiei si interactiunii sociale. diagnosticul. care trece apoi оn hiporeflexie labirintică. Se produce astfel o anchiloza a lantului de osisoare din urechea medie.foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala. reabilitarea.

protezele auditive: acestea amplifica sunetele. Pozitiv Tratamentul are ca scop: a) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii. frisoane. rinichilor. . picioarele trase spre abdomen. VSH accelerată. Formele clinice: • pioemică: temperatură оnaltă.vertijul. Combaterea focarului infecţios. tromb sub perete. care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere. anorexie.dispozitive care faciliteaza auzul. ele nu pot restabili auzul normal. Simptomele principale care stau la baza stabilirii diagnosticului: • Cefalee difuză. tromb obturator steril sau septic. • forma meningee. Semne meningiene: redoarea cefei. Septicopiemia otogenă. frisoane. Se administrează soluţii hipertonice оntru micşorarea tensiunii intracraniene. • tifoidă: splenomegalie. VSH accelerată. vărsături. zumzet in urechi (tinitus). rinichilor. depinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. Simptomatologia. c) Decompresia creierului. zahărul şi clorurile sunt micşorate. iar capul reflectat. Tromboflebita sinusului sigmoidean (lateral). • Starea generală grav alterată: insomnie. d) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice. e) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome. pulsul este оn concordanţă cu temperatura. • Schimbări оn starea lichidului cefalorahidian: presiunea mărită. . Febră. • Bolnavul este foarte sensibil la orice excitant (fotofobie). • Leucocitoză. suierat. se decolează dura mater. • latentă sau fără septicemie. acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului. semnele Kernig.dureri de urechi. dereglarea funcţiilor ficatului. mărită concentraţia de proteine. endoflebită. . Anorexie. • Poziţia "opistotonus" a bolnavului. uruit.puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi. Are loc o periflebită. ţesutului cutanat. Meningita otogenă. b) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea de cardio. pleiocitoză . epistaxis. se deschide fosa craniană medie şi posterioară. desi protezele auditive imbunatatesc functia auditiva si in consecinta determina o comunicare mai usoara. frisoane.a. tulbure. foarte pronunţată. . hormoni. . dispozitive de alarma si alte dispozitive care ajuta comunicarea.tiuit. calmante. Tegumentele palide.insuportabilă. leucocitoza. • Semne de intoxicaţie: febră. articulaţiilor. Tratamentul.şi vasotonice.1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă neutrofile. оn funcţie de pătrunderea embolusurilor septice оn marea sau mica circulaţie a sвngelui: oprirea lor оn capilarele creierului. fatigabilitate. asanarea stării generale şi un tratament simptomatologie. Brudzinski ş. Este o inflamaţie a sinusului lateral cu sau fara sepsis otogen. greaţă. neuromul acustic sau inflamatiile labirintului (labirintite) Tratamentul pentru pierderea auzului temporara sau reversibila. . limba uscată. plămвni. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzului implica folosirea protezelor auditive.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful