C l tor prin ara mea: La R zboieni

de Florentin Adrian Maftei | 27 August 2008

”Iar noi… f g duim… c vom sta în picioare i ne vom lupta pân la moarte…”*, doar
fo netele nop ii îndr zneau a rupe din nemi care. În t cerea i negrul str lucitor al
întunericului m sluit de felinarele cere ti i de Calea Robilor erau semne încordate,
str ine locului, ale teribilei încle t ri ce se va aprinde odat cu prima gean de lumin de
mâine. C ci însu i Mahomed al II lea i înc vreo sut cincizeci de mii de o teni ai
Semilunii** au n v lit în ara Moldovei pentru a sp la cu sânge b tina ru inea acelui
ianuarie din anul 1475 i s -l pedepseasc pe acest necredincios ghiaur tefan, care
îndr znise repetat s stea împotriva imperiului, ap r tor al neamului s u, dar i al
cre tin t ii europene.

Ajuns spre înserare în acest a ez mânt, dup ce a c lcat înc de la

Dun re un inut dat focului i p r sit de c tre cei ai locului, mereu i de peste tot s getat
de localnicii înfr i i ascunsului codrilor, sau împu inat de cetele domne ti, care loveau
n prasnic i-apoi se retr geau cu iu eal asemenea fiarelor p mântului, puhoiul turcesc s-
a oprit, în ajun de 26 iulie 1476, pe malul Pârâului Alb, în gura v ii în care domnul
Moldovei i-a înt rit, gr bit, loc de ap rare, dimpreun cu cei nici dou zeci de mii de
o teni ai s i, în a teptarea sprijinului promis mincinos de rigii Europei. Fiindc i-acum,
ca de fiecare alt dat , tefan i ai s i au chemat singurul lor ajutor de n dejde: oamenii i
p mântul rii, care or suferit de-atâtea ori, or muri i mai departe, dar nu vor l sa ara
otrocol liftelor p gâne. Codrul frate, i ’naltul mun ilor, i neamul tot, vor doini i-acum,
iar i iar, c str inu-i tot str in i vorba lui e ca pulberea ce se st a ezat doar dac nu e
furtun , altfel e doar închipuire.

Tab ra lui tefan, încropit cu spatele spre codru, era ap rat mai
întâi de albia aproape uscat a Pârâului Alb, r stoac ce purta ca însemne rupturile
proaspete ale uvoaielor curse când Sân’ Ilie, cu câteva zile mai devreme, a rupt norii.
Apoi, înspre ridic tura dealului, pe malul drept al pârâului, c tre soare-apune, pân la
poalele codrului, oameni i dobitoace, pe lungimea neacoperit de p durea v ii, au
încropit ca opritoare pentru du mani dou valuri de p mânt, unul dup altul, în â ânate i
cu trunchiuri de copaci, precedate, fiecare, de an cu epu e în adâncime, toate de cazn
pentru un atacator.
Aceste valuri de p mânt, înalte cam cât un stat de om, aveau l sat între ele o distan
cam cât o s getare, în a a fel încât trecu ii de primul obstacol s devin sigure opritori
s ge ilor celor de dup al doilea val. Aici, dup al doilea refugiu, mult mai gospod re te
înt rit decât cel de lâng pârâu, erau a ezate i bombardele care au facut mare pagub
printre ieniceri, când Mahomed a dat semnul de atac. Albia pâr ului s-a fost umplut
degrab cu le urile turcilor care încercau s treac rupturile ad nci ale apei ca s ajung
la primul val al înt riturii ridicat de moldoveni. Pod se f cuse din trupurile celor r pu i
de norurile de s geti ce c deau în valuri peste p gân tate. Curgea pârâul acum, mult
sporit ca debit de sângele invadatorilor; ar fi trebuit s se schimbe i topica numelui s u,
dup culoarea apei, în Pârâul Ro u. Se apropiase vremea de prânzi or i turcii tot nu au
reu it nimic.

Dar presiunea atacatorilor era stra nic ; puhoiul dind r t imediat ad uga al i i al i o teni
în locul celora c zu i din primul rând. Însu i Mahomed, cu al s u corp de gard , v zând
sl biciunile alor s i, a dat sprijin de atac spre fruntea o tirii sale, în dou rânduri; iar
exemplul s u a încurajat oastea. A a se face c puhoiul a ajuns st pânitor primei înt rituri
moldave. Cu ap r torii de pe aceast linie, e lesne de în eles ce s-a întâmplat! Fiindc
mul i dintre ei nu au vrut s se retrag în înt ritura de n dejde de mai sus, fra ii lor nu au
mai putut interveni cu s ge i si ghiulele fiindc ar fi devenit ucig torii lor, ace tia au
luptat pân ce au fost sf rteca i de puhoiul turcesc. Mândr floare a vitejimii o tirii
neamului de-atunci, s-a uscat aici retezat de iatagane.

tefan i cu fiul s u Alexandru, dimpreun cu boierii c pitani, hot r sc retragerea. Un

steag de o teni, care s-au fost ales singuri, unul i unul, r mâne în înt ritura de sub
poalele p durii s lupte, un moldovean contra a peste o sut cincizeci de du mani, pentru
a întârzia turcimea, i a da o tirii voievodale r gazul de ad postire în codrul care se
îngem na în prelungirea adâncimii sale cu cel al mun ilor. i a f cut-o cu mare pricepere,
c ci grosul o tirii moldovene s-a putut ad posti în umbrele adâncului codrilor, iar dup
lupt , turcii s-au v zut împu ina i cu mai mult de treizeci de mii dintre ai lor.
Furia care l-a cuprins pe Mahomed, aflând acest lucru, a însemnat i porunc de ucidere
pentru cei aproape opt sute de moldoveni lua i prin i în vâltorile luptei. Iar mai apoi, mai
mult de o s pt mân , a trebuit pentru ca oastea turc , epuizat i demoralizat , s prind
puteri. Dar în van s-a trudit mai apoi aceast o tire, fiindc cet ile Sucevei i Neam ului
au rezistat atacurilor furibunde purtate contra lor de un imperiu care nu a cunoscut
nicicum atâta ru ine militar cât a aflat în Moldova acelor ani.

Ce a urmat pân spre toamn este o alt secven glorificatoare pentru Marele tefan i
neamul s u; descris curat i l muritor i de Dimitrie Bolintineanu:

” tefan se întoarce i din cornu-i sun ,

Oastea lui zdrobit de prin v i s-adun .
Lupta iar începe… du manii zdrobi i
Cad ca ni te spice de securi lovi i!”
 Iar noi, într-un alt popas, v vom spune i ce am aflat despre urm rile
urm rilor acestor lupte.

* scrisoarea lui tefan cel Mare, dup Vaslui - 25 ianuarie 1476, c tre regele Matei
Corvin i to i principii Europei - fragment
** dup al i cronicari (Angiolello-cronicar italian; Sa`adeddin, cronicar turc participant la
campanie) ar fi fost peste 200.000 de o teni în armata turc (turci, t tari, munteni).

a consemnat Andrada Diaconescu

Topic: Medita ii | Editare | F r Comentarii »