Sistemul Musculoscheletic Uman

Un system musculoscheletic ( de asemenea cunoscut si ca sistemul locomotor) este un system de organe care da animalelelor (inclusive oamenilor) abilitatea de a se misca utilizand sistemul muscular si sistemul scheletic. Sistemul musculoscheletic asigura forma, suportul, stabilitatea si miscarea corpului. Este format din oasele corpului (scheletul), muschi, cartilaje, tendoane, ligament, articulatii si alte tesuturi conjunctive care suporta si leaga tesuturile si organele impreuna. Functiile primare ale sistemului musculoscheletic include sprijinirea organismului, permitind miscare si protejarea organelor vitale. Portiunile scheletice ale sistemului servete ca sistem principal de stocare pentru calciu i fosfor i conine componente critice ale sistemului hematopoietic. Acest sistem descrie modul n care oasele sunt conectate la alte oase i de fibre musculare, prin intermediul tesuturilor conjunctive, cum ar fi tendoanele si ligamentele. Oasele asigura stabilitatea corpului n analogie cu barele de fier in constructii de beton. Muschii tin oasele in loc si de asemenea joaca un rol in miscarea oaselor. Pentru a permite miscarea, diferitele oase sunt conectatea prin articulatii. Cartilajele previn capetele oaselor de a se freca unele de altele. Muschii se contracta pentru a muta osul atasat articulatiei. Exist, totui, boli i tulburri care pot afecta negativ funcionarea i eficiena global a sistemului. Aceste boli pot fi dificil de diagnosticat din cauza strnsei relaii a sistemului musculo-scheletic cu alte sisteme interne. Sistemul musculoscheletic se refera la muschii atasati sistemului scheletic intern si este necesar pentru oameni pentru a se muta ntr-o poziie mai favorabil. Probleme complexe si leziunile implicand sistemul musculoscheletic sunt de obicei gestionate de un fiziartrist( specialist in Medicina Fizica si Reabilitare) sau de un chirurg ortoped.

Scheletic
Sistemul scheletic are multe functii importante, da forma pentru corpurile noastre, pentru suport, protejare, permitand miscarea corpului, producand sange pentru corp si depozitand minerale. Numrul de oase n sistemul osos uman este un subiect controversat. Oamenii se nasc cu aproximativ 300 - 350 oase, cu toate acestea, mai multe oase fuzioneaza ntre natere i maturitate. Ca rezultat un schelet al unui adult mediu este format din 206 oase. Numrul de oase variaz n funcie de metoda utilizat pentru a obine numrul. n timp ce unii consider anumite structuri s fie un os singur cu mai multe pri, alii l poate vedea ca o singur parte, cu oase mai multe. Exist cinci clasificri generale ale oaselor. Acestea sunt oase lungi, oase scurte, oasele plate, oase neregulate, i oasele sesamoide. Scheletul uman este format din amandoua tipurile de oase, atat sudate cat si individuale sustinute de ligamente, tendoane, muschi si cartilaje. Este o

structura complexa cu doua delimitari distincte. Acestea sunt scheletul theaxial si scheletul apendicular.

Sistemul muscular
Sistemul muscular este un sistem de organe consistand in muschi scheletici, netezi si cardiaci. Acesta permite miscarea corpului, mentinerea posturii si circulatia sangelui in organism. Sistemul muscular in vertebre este controlat prin intermediul sistemului nervos, desi anumiti muschi (cum ar fi muschiul cardiac) pot fi complet autonomi.

Muschi
Sunt 3 tipuri de muschi: scheletici, muschii cardiaci sau ai inimii si muschii netezi (non-striati). Muschii permit forta, echilibru, postura, miscare si caldura corpului pentru a se mentine cald. La stimularea de catre o actiune potentiala, muschii scheletici efectuaeaza o contractie coordonata de scurtarea fiecarei sarcomere. Cel ami bun model propus pentru intelegerea contractiei este modelul filament de alunecare a contractiei musculare. Fibrele Actin si myosin se suprapun ntr-o micare contractie unul spre cellalt. Structurile mai mari de-a lungurl filamentului myosic numite capete mioisine sunt utilizate pentru a permite puncte de atasare sau puncte de legare pentru filamentele actine. Capetele miosinului se misca intr-un stil coordonat, ele pivoteaza spre centrul sarcommerelor, se detaseaza si se reataseaza apoi pe cel mai apropiat loc activ al filamentului actin. Aceasta se numeste tipul rachet drive system. Procesul consume mari cantitati de acid adenozin trifosforic.(ATP) Energia pentru aceasta vine de la ATP, sursa de energie a celulei. ATP-ul se leaga de podurile incrucisate dintre capetele miosine si filamentele actine. Eliberarea energiri determina rotirea capului miosin. Muschii inmagazineaza putin ATP asa ca trebuia sa recicleze continuu molecula dizolvate de adenozine in ATP rapid. esutul muscular conine, de asemenea, o sursa stocata de un produs chimic cu o rapida actiune de reincarcare, creatina fosfat care pot ajuta iniial producerea rapida a regenerarii ADP in ATP. Ionii de calciu sunt necesari pentru fiecare ciclu al sarcomerei. Calciul este eliberat din reticulul sarcoplasmic n sarcomere atunci cand un muschi este stimulat sa se contracte. Acest calciu descopera punctele de legare actina. Atunci cnd muchiul nu mai are nevoie de a contracta, ionii de calciu sunt pompati din sarcomere i napoi n depozit n reticulul sarcoplasmic. Sunt aproximativ 639 de muschi scheletici in corpul uman.

Activitatea musculara aeroba si anaeroba

n repaus, organismul produce majoritatea ATP-ului sau aerob in mitocondrie fr a produce acid lactic sau alte subproduse obositoare. In timpul exercitiilor, metoda de producie ATP variaz n funcie de supletea individului, precum i durata i intensitatea de exerciiu. La nivele ale activitatii mai mici, cand exercitiile continura pe o durata lunga (cateva minute sau mai mult) energia este produsa aerob prin combinarea oxigenului cu carbohidratii si grasimile stocate in organism. Activitatea care este mai mare in intensitate, cu scaderea duratei in timp ce intensitatea creste, productia de ATP se poate comuta la alte cai anaerobe, cum ar fi utilizarea de creatina fosfat i sistemul de phosphagen sau glicolizei anaerobe. Productia aeroba de ATP este biochimic mai inceata si poate fi folosita doar pe lunga durata si intensitate scazuta a exercitiilor, dar nu produce resturi obositoare care nu pot fi eliminate imediat din sarcomere si corp rezultand in numarul mai mare de molecule ATP pe grasime sau molecula de carbohidrat. Antrenarea aeroba permite sistemului de livrare a oxigenului sa fie mai eficient, permitand metabolismului aerob sa inceapa mai repede. Productia ATP anaeroba este mai rapida si permita intensitate aproape maximala a exercitiilor, dar produce de asemenea cantitati semnificative de acid lactic, care fac exercitarea de mare intensitate nesustenabil pentru mai mult de cteva minute. Sistemul fosforic este de asemenea anaerob, permite intersitate la nivele inalte a exercitiilor, dar rezervele intramusculare de fosfocreatina sunt foarte limitate si pot furniza energie pentru exercitii cu durata de pn la zece secunde. Recuperarea este foarte rapida, cu toate rezervele de creatina regenearat3 in termen de 5 minute.

Cardiac muscle
Muschii inimii sunt distincte din muschii scheletici, deoarece fibrele musculare sunt lateral conectate intre ele. n plus, la fel ca musculatura neteda, ei insisi nu se controleaza. Muschii inimii sunt controlati de nodul sinusal influenat de sistemul nervos autonom.

Musculatura neteda
Muschii netezi sunt controlati direct de sistemul nervos autonom si sunt involuntari, insemnand ca ei sunt incapabili de a fi miscati printr-un gand constient. Funcii cum ar fi bataile inimii si a plamanilor (care sunt susceptibile de a fi controlate de bunvoie, fie c este vorba ntr-o msur limitat) sunt muschii involuntare, dar nu sunt musculaturii netede. Muschii scheletici sunt organizati in sute de unitati motoare, fiecare implicand un neuron motor, atasat de o serie de structuri subtiri ca nishte degete numite axoni terminali. Acestea sunt atasate si controleaza discret fibrele musculare. Un rspuns coordonat i reglat fin ntr-o circumstan specific va implica controlul asupra numrului exact de uniti motoare utilizate. In timp ce unitatile musculare individuale se contracta ca o unitate, intregul muschi se poate contracta pe o baz predeterminat ca urmare a structurii unitii motoare. Unitatile motoare coordonatoare, ale echilibrului si controlului intr adesea sub ndrumarea cerebeloasa a creierului. Aceasta permite coordonare musculara complexa cu putin efort constient ca si cand s-ar conduce o masina fara a se gandi la proces.