Impozitul pe castigul din investitii

5 Decembrie 2007

Saptamana Financiara

Determinarea acestui impozit in contextul transferului de parti sociale sau actiuni catre un cumparator nerezident fiscal in Romania. Ruxandra Gratianu, Avocat RTPR In contextul dezvoltarii mediului de afaceri din Romania, tot mai multi investitori straini aleg sa achizitioneze societati romanesti care s-au dovedit profitabile sau a caror potentiala profitabilitate se situeaza la cote ridicate. De cele mai multe ori, bazele unor astfel de societati au fost puse de investitori romani care fie doresc sa-si dezvolte si mai mult afacerea prin atragerea unui partener cu potential financiar si de business ridicat, fie doresc sa-si transforme investitia in lichiditati pentru finantarea altor proiecte. Una dintre modalitatile prin care acest deziderat al investitorului roman se poate realiza consta in vanzareacumpararea de parti sociale sau de actiuni, dupa cum societatea care se transfera este o societate cu raspundere limitata sau o societate pe actiuni, catre investitorul strain, care, de cele mai multe ori, este nerezident fiscal in Romania. Normele Codului Fiscal Problema impozitului pe castigul din investitii se pune in situatia in care vanzatorul actiunilor sau partilor sociale este o persoana fizica. In cazul in care vanzatorul unor astfel de titluri de valoare este o persoana juridica, profitul obtinut in urma acestui transfer va fi impozitat, potrivit art. 13 si urmatoarele din Codul Fiscal, ca impozit pe profit. Un prim pas in calcularea acestui tip de impozit il constituie determinarea valorii profitului aferent operatiunii de vanzarea-cumpararea de actiuni sau parti sociale. Legiuitorul roman a reglementat impozitul pe castigul din investitii plecand de la ideea ca orice venit obtinut de o persoana fizica in plus fata de cel salarial este supus impozitarii. De cele mai multe ori, vanzareacumpararea de parti sociale sau actiuni implica un pret pe respectivul titlu de valoare mai mare decat valoarea nominala a acestuia sau decat valoarea la care acesta a fost achizitionat de vanzator. Diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare determina astfel un venit suplimentar pentru vanzatorulpersoana fizica, pentru care acesta datoreaza impozit. Codul Fiscal cuprinde norme exprese pentru determinarea venitului impozabil, norme ce difera dupa cum este vorba despre vanzarea-cumpararea de parti sociale sau de actiuni. Dupa cum vom arata in continuare, aceste norme difera insa intr-o mica masura. Astfel, in cazul transferului de parti sociale, castigul se determina ca diferenta pozitiva intre pretul de vanzare si valoarea nominala sau pretul de cumparare. Incepand cu a doua tranzactie, valoarea nominala va fi inlocuita cu pretul de cumparare, care include si cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzactiei si alte cheltuieli similare justificate cu documente. In cazul transferului de actiuni, castigul se determina ca diferenta dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare, diminuat, dupa caz, cu costurile aferente tranzactiei. Dupa cum se poate observa, in timp ce in cazul transferului de actiuni costurile aferente tranzactiei sunt luate in considerare la determinarea castigului in toate situatiile, in cazul transferului de parti sociale, acestea sunt luate in considerare numai incepand cu a doua tranzactie, adica al doilea transfer al acelorasi parti sociale. Data fiind frecventa redusa a unor astfel de castiguri raportat la numarul contribuabililor precum si dificultatilor pe care statul roman le-ar intampina in incercarea de a verifica respectarea obligatiilor fiscale de catre un contribuabil-persoana fizica, Codul Fiscal impune anumite norme speciale cu privire la persoana careia ii revine obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe castigul din investitii. Astfel, in cazul castigurilor rezultate din transferul partilor sociale sau actiunilor, obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului revine dobanditorului. Altfel spus, obligatia de plata efectiva a impozitului pe castigul din investitii catre bugetul de stat incumba cumparatorului partilor sociale sau al actiunilor, vanzatorul urmand sa primeasca pretul net. Totodata, este de remarcat faptul ca, desi acest impozit este datorat de catre vanzator, raspunderea calcularii corecte, retinerii si virarii acestuia revine cumparatorului. Intarind ideea ca normele legale care reglementeaza impozitul pe castigul din investitii sunt norme cu caracter special, de exceptie, Codul Fiscal stabileste si momentul la care trebuie calculat, retinut si virat

acest impozit, mai precis la momentul incheierii tranzactiei, pe baza contractului incheiat intre parti. Transmiterea dreptului de proprietate asupra partilor sociale sau actiunilor nu se poate inscrie in registrul comertului si/sau in registrul asociatilor sau actionarilor, dupa caz, fara justificarea virarii impozitului la bugetul de stat. Termenul-limita de virare a impozitului este data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra partilor sociale sau actiunilor la registrul comertului ori in registrul asociatilor sau actionarilor, dupa caz. Prin urmare, odata cu depunerea documentelor care evidentiaza transferul dreptului de proprietate asupra partilor sociale sau actiunilor la registrul comertului in vederea inregistrarii transferului trebuie depusa si copia ordinului de plata al impozitului pe castigul din investitii aferent tranzactiei. Codul Fiscal mentioneaza in mod expres faptul ca plata impozitului trebuie facuta pana la termenul mentionat mai sus, indiferent daca plata pretului pentru titlurile respective se face sau nu esalonat. Astfel, chiar si in situatia in care pretul partilor sociale sau actiunilor transferate este platibil in rate, impozitul pe castigul din investitii trebuie calculat la data semnarii contractului prin care se realizeaza transferul de proprietate si platit pana cel mai tarziu la data la care transferul este inregistrat in registrul comertului si/sau in registrul asociatilor sau actionarilor. Cu privire la valoarea impozitului, Codul Fiscal prevede faptul ca impozitul pe castigul din investitii se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra castigului, la fiecare tranzactie, impozitul fiind final. Cumparatorul nu este rezident fiscal in Romania Problema entitatii care are obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe castigul din investitii a aparut in contextul modificarilor aduse Codului Fiscal, modificari intrate in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2007. Anterior acestei date, Codul Fiscal prevedea ca, in situatia in care dobanditorul de titluri de valoare nu este o persoana fizica romana cu domiciliul in Romania, obligatia de calcul si virare a impozitului revine persoanei fizice romane cu domiciliul in Romania, care realizeaza venitul, daca dobanditorul nu-si desemneaza un reprezentant fiscal in Romania. Cu alte cuvinte, in cazul in care dobanditorul partilor sociale sau al actiunilor (i) nu era inregistrat fiscal in Romania si (ii) nici nu avea desemnat pe teritoriul Romaniei un reprezentant fiscal, vanzatorul-persoana fizica romana era acela care avea obligatia calcularii si virarii impozitului pe castiguri din investitii. Modificarile aduse Codului Fiscal incepand cu data de 1 ianuarie 2007 au eliminat aceasta prevedere. In forma actuala, Codul Fiscal mentioneaza, fara a mai face niciun fel de distinctii, faptul ca impozitul pe castigul din investitii se calculeaza, se retine si se vireaza de catre dobanditor. Altfel spus, indiferent daca dobanditorul este sau nu o entitate inregistrata fiscal in Romania, acest impozit se plateste in mod efectiv de catre cumparatorul partilor sociale sau al actiunilor si nu de catre vanzatorul-persoana fizica romana. In acest context, se pune problema modalitatii legale in care dobanditorul, ca entitate neinregistrata fiscal in Romania, va efectua catre bugetul statului roman plata acestui impozit. Solutia oferita de lege pentru aceasta situatie este numirea de catre dobanditorul partilor sociale sau al actiunilor a unui reprezentant fiscal in Romania, prin intermediul caruia sa indeplineasca formalitatile impuse de legislatia romaneasca. Procedura numirii unui imputernicit fiscal este reglementata in prezent de Codul de Procedura Fiscala, potrivit caruia contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din averea contribuabilului (respectiv a persoanei care are obligatia legala de plata a impozitului), obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal. Desemnarea unui astfel de imputernicit fiscal se realizeaza prin inregistrarea la organul fiscal a actului de imputernicire care trebuie intocmit in forma autentica. Actul de imputernicire poate fi un contract de mandat sau o procura. Avand in vedere ca in practica se utilizeaza in mod uzual forma procurii, este de mentionat faptul ca aceasta trebuie sa fie speciala, deci sa indice in mod expres operatiunea juridica in vederea careia a fost intocmita. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului de revocare la autoritatea competenta. Cum legea nu face nicio distinctie, imputernicitul fiscal poate fi si o persoana fizica, si una juridica, inclusiv o persoana juridica romana la care dobanditorul partilor sociale sau al actiunilor detine deja o anumita participatie. Mai mult, legea precizeaza in mod expres faptul ca un contribuabil poate fi reprezentat in relatiile cu organele fiscale si prin avocat. In acest caz, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Deducem astfel faptul ca imputernicirea poate sa imbrace si forma unei imputerniciri avocatiale. Concluzionand, in cazul unui transfer de parti sociale sau actiuni de la un vanzator-persoana fizica romana

catre un dobanditor neinregistrat fiscal in Romania, impozitul pe castigul din investitii aferent tranzactiei urmeaza a fi calculat, retinut si virat de dobanditor prin intermediul unui reprezentant fiscal. Considerente de ordin practic Este important de mentionat faptul ca autoritatile fiscale romane nu sunt familiarizate cu institutia reprezentantului fiscal in contextul cesiunilor de parti sociale sau de actiuni de la persoane fizice romane catre dobanditori neinregistrati fiscal in Romania. Din aceasta cauza, in practica se pot intampina dificultati in procesul desemnarii unui astfel de reprezentant. Este recomandabil ca imputernicirea autentica prin care se desemneaza reprezentantul fiscal sa precizeze in mod expres si detaliat (i) atat operatiunea juridica ce a determinat obligatia de plata a impozitului din castigul din investitii, (ii) cat si textele legale in temeiul carora se datoreaza impozitul si se inregistreaza respectiva imputernicire.

Afla din FORUM: Demisia fara efectuzarea zilelor de preaviz

29 Noiembrie 2007

Avocatnet.ro

In fiecare zi, in Forumul AvocatNet se deschid subiecte noi de discutie, se adauga comentarii si se primesc informatii din diferite domenii juridice. In Formulul AvocatNet vei intalni discutii despre: admiterea in avocatura, admiterea in magistratura, societati comerciale, dreptul muncii, dreptul civil sau impozite si taxe. Echipa AvocatNet iti va prezenta saptamanal cate o discutie din Forum, cu interes general si te invita sa fii si tu comentator la aceste subiecte. Subectiul saptamanii: demisie fara a mai efectua cele 15 zile de preaviz Un angajator a acordat demnisia salariatului si fara a mai efectua cele 15 zile de preaviz. Dupa decizia de incetare a contractului de munca, angajatorul nu i-a dat fostului salariat cartea de munca si nici fisa de lichidare. Fostul angajatul risca sa isi piarda noul loc de munca pentru ca nu a primit actele de la angajator. Intrebarea pusa in forum a fost cum sa isi obtina mai repede cartea de munca, fara sa mai faca reclamatie la ITM. Raspunsurile forumistilor: Fisa de lichidare nu este necesara. Ea este necesara doar atunci cand angajatul a avut debite la societate. Preferabil reclamatie la ITM O reclamatie la ITM este cel mai util mod de a obtine cartea de munca, plus solicitarea unui raspuns in scris in vederea anexarii lui la cererea de chemare in judecata a patronului pentru eliberarea cartii de munca. Trebuie trimisa si o adresa catre unitate, prin posta, cu confirmare de primire, prin care sa se solicite ca fostul angajat sa fie anuntat care va fi data si ora cand va putea fi ridicat. Aceste demersuri pot fi urmate de chemarea in judecata a societatii pentru recuperarea cartii de munca. Acest subiect poate fi urmarit in Forum aici. Comenteaza si tu: Pentru a putea comenta in Forumul AvocatNet este nevoie sa iti creezi un cont de utilizator AvocatNet. Dupa logare vei putea publica sfaturile si comentariile pe Forum. Nu uita: si in aceasta saptamana poti fi castigatorul Concursului din Forum, daca ai cele mai multe mesaje din aceasta saptamana. Mai multe detalii se gasesc aici.

Autorizarea importurilor in regim de scutire de TVA a organismelor prevazute la art. 48, 56 si la art. 64 lit. c) din Normele aprobate prin OMEF nr. 2.220/2006
Autor: Taxeimpozite.ro Publicat la: 10 Decembrie 2007

Ordinul nr. 2180/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru a importa bunuri in regim de scutire de la plata taxei pe valoarea adaugata a organismelor prevazute la art. 48, 56 si la art. 64 lit. c) din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, ... ... prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 825 din 04/12/2007 In temeiul art. 11 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 304 din 8 mai 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza prevederilor art. 48, 56 si ale art. 64 lit. c) din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.037 din 28 decembrie 2006, ministrul economiei si finantelor emite urmatorul ordin: Art. 1. - Se aproba Procedura de autorizare pentru a importa bunuri in regim de scutire de la plata taxei pe valoarea adaugata a organismelor prevazute la art. 48, 56 si la art. 64 lit. c) din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezentul ordin. Art. 2. - Ministerul Economiei si Finantelor, prin Directia de legislatie in domeniul TVA, si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin unitatile sale teritoriale, vor lua masuri pentru ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin. Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. p. Ministrul economiei si finantelor, Catalin Doica, secretar de stat Bucuresti, 23 noiembrie 2007. Nr. 2.180. ANEXA PROCEDURA de autorizare pentru a importa bunuri in regim de scutire de la plata taxei pe valoarea adaugata a organismelor prevazute la art. 48, 56 si la art. 64 lit. c) din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006

CAPITOLUL I Autorizarea organismelor prevazute la art. 48 din normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006 Art. 1. - In sensul prezentei proceduri, organizatii de stat reprezinta ministerele si alte institutii ale administratiei publice centrale sau locale, caminele de batrani si centrele de plasament pentru minori finantate integral de la bugetul de stat, care functioneaza potrivit prevederilor legale in vigoare. Art. 2. - (1) In vederea autorizarii pentru a importa bunuri in regim de scutire de la plata taxei pe valoarea adaugata, organizatiile de stat sau alte organizatii cu caracter caritabil ori filantropic, care pot beneficia de scutire de la plata taxei in baza prevederilor art. 48 din normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, depun o cerere in acest sens la directiile generale ale finantelor publice judetene sau la administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului Bucuresti, dupa caz, in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea. (2) Cererile vor fi analizate de comisiile instituite in cadrul autoritatilor fiscale prevazute la alin. (1), in temeiul art. 3 din Procedura de aplicare a prevederilor art. 65 si 79 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 918/83 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 492/2007, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 234 din 4 aprilie 2007. (3) Cererea prevazuta la alin. (1) va fi intocmita conform modelului prevazut in anexa nr. 1, semnata de reprezentantul legal al organismului care solicita autorizarea, si va fi insotita de urmatoarele documente: a) copia actului de infiintare sau a statutului, dupa caz; b) copia certificatului de inregistrare fiscala; c) certificat de atestare fiscala, in original sau copie legalizata, din care sa rezulte ca nu au obligatii bugetare restante reprezentand impozite, taxe, contributii, inclusiv contributiile individuale ale salariatilor si orice alte venituri bugetare, cu exceptia celor esalonate si/sau reesalonate la plata, precum si a celor suspendate in conditiile legii. (4) Ministerele si alte institutii ale administratiei publice centrale si locale nu depun documentul prevazut la alin. (3) lit. c). Art. 3. - (1) Comisia va analiza documentele depuse si va decide asupra aprobarii sau respingerii cererii de autorizare prevazute la art. 2 alin. (1). In acest sens, va emite "Decizia privind aprobarea/respingerea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA", intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 2. Decizia se semneaza de presedintele comisiei si se comunica solicitantului, printr-o notificare scrisa, in termen de maximum 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii la organul fiscal competent. (2) In cazul respingerii cererii privind autorizarea, decizia intocmita conform alin. (1) va cuprinde motivele care au stat la baza respingerii, precum si mentiunea potrivit careia decizia respectiva poate fi contestata, in baza dispozitiilor legale in vigoare. Art. 4. - Decizia privind aprobarea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA se acorda doar organizatiilor care depun la organul fiscal competent, odata cu cererea de autorizare, si un angajament din care sa reiasa ca evidentele contabile ale acestei organizatii permit autoritatilor competente sa le supravegheze operatiunile. Art. 5. - Decizia privind aprobarea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA se prezinta in original la autoritatea vamala, care va mentiona pe verso numarul si data declaratiei vamale de punere in libera circulatie si va retine o copie. Scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata se acorda dupa verificarea indeplinirii celorlalte conditii prevazute de legislatia in vigoare. Art. 6. - Organismele care primesc Decizia privind aprobarea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA vor transmite la directia generala a finantelor publice judeteana, respectiv administratia finantelor publice a sectorului municipiului Bucuresti, care a emis decizia, un raport anual privind activitatea desfasurata in baza acestei decizii, respectiv structura si cantitatea bunurilor importate si destinatia acestora. Acest raport anual trebuie transmis organului fiscal competent pana la data de 31 ianuarie a anului urmator celui pentru care se depune raportul. Art. 7. - In situatia constatarii de catre organele fiscale teritoriale cu atributii de efectuare a inspectiei fiscale a nerespectarii prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006 si ale prezentului ordin, organizatiilor li se anuleaza Decizia privind aprobarea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA de catre aceeasi autoritate care a eliberat-o si care va instiinta

autoritatea vamala, in vederea incasarii taxei pe valoarea adaugata aferente operatiunilor care au fost efectuate cu incalcarea reglementarilor legale in vigoare. Art. 8. - Organele fiscale teritoriale cu atributii de efectuare a inspectiei fiscale vor efectua verificari la entitatile care au beneficiat de aprobare, cel putin o data pe an, asupra modului in care sunt respectate prevederile legale in vigoare. CAPITOLUL II Autorizarea organismelor prevazute la art. 56 din normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006 Art. 9. - (1) In vederea autorizarii pentru a importa bunuri in regim de scutire de la plata taxei pe valoarea adaugata, institutiile de stat sau alte organizatii cu caracter caritabil ori filantropic, care pot beneficia de scutire de la plata taxei in baza prevederilor art. 56 din normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, depun o cerere in acest sens la directiile generale ale finantelor publice judetene sau la administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului Bucuresti, dupa caz, in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea. (2) Cererea prevazuta la alin. (1) va fi intocmita conform modelului prevazut in anexa nr. 1 si va fi insotita de documentele mentionate la art. 2 alin. (3), precum si de o declaratie pe propria raspundere prin care solicitantul se obliga sa plateasca taxa pe valoarea adaugata aferenta importurilor de bunuri efectuate in conditiile alin. (6), in situatia in care nu obtine aprobarea pentru a importa bunuri in regim de scutire. Ministerele si alte institutii ale administratiei publice centrale si locale nu depun documentul prevazut la art. 2 alin. (3) lit. c). (3) In vederea solutionarii cererilor de autorizare prevazute la alin. (1), comisia mentionata la art. 2 alin. (2) analizeaza documentatia aferenta si, in situatia in care aceasta este completa si indeplineste conditiile legale, in termen de 3 zile lucratoare de la data depunerii documentatiei complete, transmite cererea si documentatia aferenta Directiei de legislatie in domeniul TVA din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor. (4) Directia de legislatie in domeniul TVA ia masurile necesare supunerii solicitarilor prevazute la alin. (1) deciziei Comisiei Europene, in conformitate cu procedura de urgenta pentru consultarea celorlalte state membre. (5) Dupa primirea notificarii privind decizia Comisiei Europene, Directia de legislatie in domeniul TVA comunica aceasta decizie Comisiei de autorizare care a inaintat documentatia pentru a elibera solicitantului Decizia privind aprobarea/respingerea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA. Aceasta decizie va fi intocmita conform modelului prevazut in anexa nr. 2, va fi semnata de presedintele comisiei si va fi comunicata solicitantului, printr-o notificare scrisa, in termen de maximum doua zile lucratoare de la data la care Comisia de autorizare a fost informata in mod oficial cu privire la decizia Comisiei Europene. In cazul respingerii cererii privind autorizarea, decizia va cuprinde motivele care au stat la baza respingerii, precum si mentiunea potrivit careia decizia respectiva poate fi contestata, in baza dispozitiilor legale in vigoare. (6) Pana la data solutionarii cererii solicitantului se suspenda plata taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor importate de catre solicitant, cu conditia ca acesta sa-si asume raspunderea privind plata taxei in cazul in care scutirea nu va fi acordata, in conformitate cu declaratia pe propria raspundere prevazuta la alin. (2). (7) Suspendarea provizorie a platii taxei pe valoarea adaugata se face de catre autoritatile prevazute la alin. (1), prin emiterea "Deciziei privind suspendarea provizorie a platii TVA", intocmita conform modelului prevazut in anexa nr. 3. Data emiterii acestei decizii este data la care autoritatile mentionate transmit cererea si documentatia aferenta Directiei de legislatie in domeniul TVA din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor. (8) Decizia privind suspendarea provizorie a platii TVA, intocmita in conditiile alin. (7), este semnata de presedintele comisiei si este valabila pana la data comunicarii Deciziei privind aprobarea/respingerea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA, intocmita in conditiile alin. (5). In situatia in care prin decizia intocmita in conditiile alin. (5) se respinge autorizarea, persoanele care au beneficiat de suspendarea platii TVA au obligatia de a plati TVA aferenta importurilor de bunuri realizate si de a prezenta, in original, decizia privind aprobarea suspendarii provizorii, autoritatii fiscale emitente, in vederea anularii acesteia si anuntarii organelor vamale. Art. 10. - Prevederile art. 4-8 sunt aplicabile si in cazul deciziilor privind aprobarile si aprobarile provizorii, eliberate conform dispozitiilor prezentului capitol. CAPITOLUL III Autorizarea organismelor prevazute la art. 64 lit. c) din normele

aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006 Art. 11. - (1) In vederea autorizarii pentru a importa bunuri in regim de scutire de la plata taxei pe valoarea adaugata, organismele oficiale, autoritatile publice sau grupurile care desfasoara activitati de interes public, aflate in Romania, si care pot beneficia de scutire de la plata taxei in baza prevederilor art. 64 lit. c) din normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, depun o cerere in acest sens la directiile generale ale finantelor publice judetene sau la administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului Bucuresti. (2) In sensul alin. (1), prin organisme oficiale sau grupuri care desfasoara activitati de interes public se va intelege orice entitate stabilita in Romania care, prin actul de infiintare, desfasoara activitati de interes public. In cazul organismelor oficiale stabilite intr-un stat tert se va intelege organizatiile internationale si intraguvernamentale acreditate in Romania. Autoritatile publice mentionate la alin. (1) reprezinta institutiile enumerate in cadrul titlului III din Constitutia Romaniei, republicata. (3) Cererea prevazuta la alin. (1) va fi intocmita conform modelului prevazut in anexa nr. 1 si trebuie sa fie insotita de o declaratie pe propria raspundere a solicitantului, din care sa reiasa ca bunurile a caror scutire de taxa pe valoarea adaugata la import se solicita sunt transmise sub forma de cadouri de catre organisme oficiale, autoritati publice sau grupuri care desfasoara activitati de interes public aflate intr-o tara terta, precum si contextul in care sunt oferite aceste cadouri. (4) Comisia va analiza documentele depuse si va decide asupra aprobarii sau respingerii cererii de autorizare prevazute la art. 11 alin. (1). In acest sens, va emite "Decizia privind aprobarea/respingerea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA", intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 2. Decizia se semneaza de presedintele comisiei si se comunica solicitantului, printr-o notificare scrisa, in termen de maximum 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii la organul fiscal competent. (5) In cazul respingerii cererii privind autorizarea, decizia intocmita conform alin. (1) va cuprinde motivele care au stat la baza respingerii, precum si mentiunea potrivit careia decizia respectiva poate fi contestata, in baza dispozitiilor legale in vigoare. Art. 12. - Prevederile art. 5 si 7 sunt aplicabile si in cazul deciziilor eliberate conform dispozitiilor prezentului capitol. Art. 13. - Anexele nr. 1-3 fac parte integranta din prezenta procedura. ____________________________ Nota TaxeImpozite.ro - Anexele Procedurii vi le prezentama ca fisier atasat.

ANEXA Nr. 1 la procedura Denumirea organizatiei ............................... Codul de identificare fiscala ........................ Adresa ............................................... Telefon .............................................. Nr. de inregistrare .................................. CERERE privind autorizarea pentru importul de bunuri in regim de scutire de la plata TVA In conformitate cu prevederile art. 48, 56, ale art. 64 lit. c), dupa caz, din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, si in baza documentatiei anexate, solicitam aprobarea pentru

desfasurarea activitatilor de import in conditiile art. 48-52, art. 56-62, art.64-66, dupa caz, din norme. Reprezentantul legal al organizatiei, ..................................... (numele si prenumele) ..................................... (semnatura si stampila) Data ........................... ANEXA Nr. 2 la procedura MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului ........................./ Administratia Finantelor Publice a Sectorului ..... al Municipiului Bucuresti DECIZIE privind aprobarea/respingerea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA Nr. .......................... din ............................. In conformitate cu prevederile art. 48, 56 sau ale art. 64 lit. c), dupa caz, din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, pe baza documentatiei depuse si inregistrate sub nr. ........................., se aproba/respinge autorizarea desfasurarii activitatii de import in conditiile art. 48-52, art. 56-62, art. 64-66, dupa caz, din norme de catre organizatia .............................................................., cu sediul social in localitatea .................., str. ................. nr. ........, codul de identificare fiscala .................................., telefon ................., reprezentata legal de catre .................................... (numele si prenumele) Autorizarea desfasurarii activitatii de import a fost respinsa din urmatorul (urmatoarele) motiv (motive): .......................... Prezenta decizie poate fi contestata la organul fiscal competent, in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 209 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Director executiv/Sef administratie, .................................................

ANEXA Nr. 3 la procedura MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului ........................./ Administratia Finantelor Publice a Sectorului ..... al Municipiului Bucuresti DECIZIE privind suspendarea provizorie a platii TVA Nr. .......................... din ............................. In conformitate cu prevederile art. 58 alin. (2) din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevazuta la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, pe baza documentatiei depuse si inregistrate sub nr. ................, se suspenda plata taxei pe valoarea adaugata aferente importurilor de bunuri, in conditiile art. 56-62 din norme, de catre organizatia ......................, cu sediul social in localitatea ........................, str. ............... nr. ........, codul de identificare fiscala ..................., telefon ........................., reprezentata legal de catre ......................................................... (numele si prenumele) Prezenta decizie este valabila pana la data emiterii Deciziei privind aprobarea/respingerea autorizarii de desfasurare a activitatii de import de bunuri in regim de scutire de la plata TVA. Director executiv/Sef administratie, ......................................................

Infiintarea caselor de amanet. Dispozitii derogatorii de la Legea nr. 31/1990

26 Noiembrie 2007

Laura Craciunean

Prin prezentul demers ne propunem a analiza pe de o parte, dispozitiile legale incidente in materia infiintarii caselor de amanet datorita existentei, in materie, a unor acte normative vechi care nu au fost abrogate expres si care sunt completate cu dispozitii noi din acte normative multiple si succesive iar pe de alta parte, sa aratam in ce masura infiintarea caselor de amanet deroga de la dispozitiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale. 1. Notiune Amanetul este o specie a contractului de imprumut, in timp ce notiunea de casa de amanet, potrivit noilor acte normative incidente, este o specie a institutiei financiare nebancare, asa cum aceasta este definita de art.4 lit.a din O.G. nr.28/2006. 2. Reglementare Materia analizata se bucura de o reglementare expresa veche, respectiv Decretul-lege nr.2561/1936 pentru infiintarea Caselor de imprumut pe amanet, publicata in B.Of. nr. 264 din 12 noiembrie 1936 si Decretul-lege nr. 3621/1937 pentru completarea art.7 din legea Caselor de imprumurt pe amanet, publicat in B.Of. nr.155/4 noiembrie 1937, acestea fiind abrogate partial de O.G. nr.28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in M.Of nr.89 din 31 ianuarie 2006 si Legea nr.266/2006 pentru aprobarea O.G. nr.28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar fiscale, publicata in M.Of. nr.580 din 5 iulie 2006. Totodata, asa cum vom arata, casa de amanet fiind, de fapt, o societate comerciala, sunt incidente si dispozitiile din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale republicata in M.Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare. 3. Obiectul Trebuie facuta distictie intre obiectul contractului de amanet si obiectul de activitate al casei de amanet, conform CAEN. Astfel, daca contractul de amanet poate avea ca obiect, potivit art.7 din Decretul-lege nr.2561/1936: obiectele mobiliare care se afla in intrebuintare cu sunt: haine, rufarie, tacamuri, mobile etc; obiecte pretioase: giuvaere, pietre, aur, argint, metale pretioase si alte pietre scumpe, asupra obiectului de activitate al casei de amanet vom reveni in ceea ce urmeaza. Nu vor putea fi amanetate, potrivit art.8 din Decret: efectele consacrate cultului religios; obiectele de echipament si armament ale militarilor; obiectele prevazute cu marca unui stabiliment public; sculele lucratorilor; obiectele cu volum prea mare; obiectele supuse la pericol de foc sau explozie, precum si efecte deteriorante; efectele lesne de sfaramat sau supuse stricaciunii; obiectele despre care se stie sau se presupune ca sunt furate. 4. Reguli specifice: a. forma juridica a casei de amanet. Desi O.G. nr.28/2006 privind reglementarea unor operatiuni fiscale incadreaza casa de amanet in categoria institutiilor financiare nebancare pentru care potrivit art.5 alin.1 prevede obligativitatea constituirii sub forma societatii comerciale pe actiuni, acelasi act normativ stabileste si doua exceptii de la aceasta regula. In ceea ce ne priveste, ne intereseaza numai una dintre aceste exceptii si anume cea cuprinsa in dispozitiile

art 58 lit.b din O.G. nr.28/2006, potrivit carora: Casele de amanet isi vor desfasura activitatea de creditare ... cu respectarea urmatoarelor conditii ... organizarea si functionarea potrivit Legii nr.31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si dispozitiile art.60 din aceeasi ordonanta care vin sa intareasca acest caracter de exceptie al formei juridice a caselor de amanet: (1) Entitatile care prin activitatea desfasurata intra sub incidenta prezentului titlu, cu exceptia caselor de ajutor reciproc si a caselor de amanet, indiferent de forma de organizare pe care o detin la momentul intrarii in vigoare a acesteia vor trebui sa procedeze la schimbarea formei juridice in societate comerciala pe actiuni si la indeplinirea cerintelor generale, in vederea obtinerii permisiunii de a desfasura activitatea de creditare prevazuta in prezentul titlu. (2) Casele de amanet se vor organiza in oricare dintre formele juridice prevazute de Legea nr.31/1990, republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Cu alte cuvinte, desi denumirea in sine, casa de amanet, poate creea unele confuzii legate de forma juridica, in realitate ne aflam in prezenta unei forme de asociere reglementata de legislatia comerciala (art.2 din Legea nr.31/1990), astfel ca vom putea vorbi despre case de amanet organizate pe actiuni (S.A.), cu raspundere limitata (S.R.L.), in comandita simpla (S.C.S), in comandita pe actiuni (S.C.A.) sau in nume colectiv (S.N.C). b. obiectul de activitate potrivit CAEN Potrivit Ordinului nr.601 al Presedintelui Institutului National de Statistica privind actualizarea Clasificarii activitatilor din economia nationala CAEN, publicat in M.Of. nr.908 din 13 decembrie 2002 si a art.58 lit.c din O.G. nr.28/2006, casa de amanet isi va desfasura activitatea avand in vedere faptul ca: activitatea de creditare se va limita la cea prevazuta la art.7 alin1 lit.d (respectiv, acordare de credite cu primirea de bunuri spre pastrare, respectiv amanetare prin case de amanet) si va constitui obiectul principal de activitate, care corespunde codului CAEN 6522 Alte activitati de creditare. Din cele prezentate rezulta deja o serie de dispozitii derogatorii de la legislatia comuna in materie de societati comerciale si anume, pe de o parte, faptul ca o casa de amanet trebuie sa aiba obiect de activitate unic iar pe de alta parte, faptul ca acest obiect unic va constitui si obiectul principal. Aici credem ca legiuitorul a exagerat cu precizarile, de vreme ce, avand obiect unic acesta este obligatoriu si principal, pentru ca orice societate comerciala trebuie, potrivit legii comercial sa aiba un obiect principal de activitate. Precizarea poate fi totusi utila daca este sa ne referim la codul CAEN atribuit pentru aceasta activitate, respectiv 6522 denumit Alte activitati de creditare, unde explicitarea legiuitorului este: ...principalele servicii sunt: servicii de credit garantat (credit ipotecar); servicii de credite pentru persoane particulare; servicii de carti de credit; alte servicii: amanetare sau gaj si in contextul careia actul constitutiv al unei case de amanet ar trebui sa cuprinda si explicitarea legata de alte servicii: amanetare sau gaj. c. capitalul social Desi initial am fi tentati a afirma ca o casa de amanet trebuie sa aiba capitalul social minim de 200.000 de euro, la fel ca si societatile de leasing, in realitate, lipsa unor precizari speciale exprese in materie ne conduce la concluzia potrivit careia capitalul social minim va fi determinat de forma juridica in care se va constitui casa de amanet. Astfel, daca va fi vorba despre o societate cu raspundere limitata, 200 lei (art.11 din Legea nr.31/1990); o societate pe actiuni, in comandita pe actiuni, in comandita simpla sau in nume colectiv, echivalentul in lei a 25.000 de euro la cursul BNR de la data subscrierii, dar nu mai putin de 90.000 lei (art.10 din Legea nr.31/1990). d. Asociatii, administratorii, fondatorii Pe langa dispozitiile din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale (art.6), care se refera la persoanele incapabile si cele care au fost condamnate pentru infractiuni precum: gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, infractiunile prevazute de Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism ori cele prevazute de art.143-145 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei sau cele prevazute de Legea nr.31/1990, mai sunt incidente si interdictiile prevazute de art.11 din O.G. nr.28/2006. Astfel, nu vor putea detine calitatea de fondator, actionar semnificativ, administrator, auditor financiar al unei institutii financiare nebancare peroanele care sunt nominalizate in listele prevazute la art.23si 27 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului si persoanele impotriva carora au fost pronuntate hotarari definitive de condamnare pentru infractiuni de coruptie, spalare de bani, inselaciune, infractiuni contra patrimoniului, abuz in serviciu, luare sau dare de mita, fals si uz de fals, deturnare de fonduri, evaziune fiscala, primirea de foloase necuvenite, trafic de influenta, marturie mincinoasa ori alte fapte penale. Se poate observa, asadar, pe de o parte faptul ca aceste interdictii se aplica tuturor institutiilor financiare

nebancare iar pe de alta parte ca unele dintre ele dubleaza dispozitii similare din legea societatilor comerciale. Apoi, credem ca exprimare finala a legiuitorului ori alte fapte penale este de natura a extinde interdictia detinerii calitatilor mentionate la toate persoanele care au fost condamnate pentru o fapta prevazuta de legea penala, situatie in carepare lipsita de sens enumerarea unora dintre ele, legiuitorul putandu-se limita la a spune acest lucru de la inceput. e. Inregistrarea Fiind o societate comerciala care se bucura si de dispozitii speciale casa de amanet este supusa pe de o parte inmatricularii la Registrul Comertului, potrivit Legii nr.31/1990 (art.36-45), iar pe de alta parte O.G. nr.28/2006 la art.58 lit.a prevede obligativitatea inscrierii in Registrul de evidenta tinut la Banca Nationala a Romaniei. Daca in ceea ce priveste neinmatricularea in Registrul Comertului efectele sunt cele din Legea nr.31/1991 a societatilor comerciale, respectiv nulitatea societatii comerciale, inregistrarea la BNR constituie o obligatie a carei nerespectare in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei, duce la interdictia desfasurarii activitatii de amanet si a incheierii de noi contracte de amanet.

Formarea profesionala a salariatilor

26 Noiembrie 2007

Av. Andrut Alin Liviu

Formarea profesionala a salariatilor presupune atat dobandirea unei calificari initiale in vederea exercitarii unei profesii, cat si perfectionarea continua si dobandirea de noi competente, in scopul pastrarii competitivitatii pe piata fortei de munca, combaterii somajului, si reconversiei profesionale determinate de restructurari socio-economice. 1. Notiune. Reglementare. Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, prevede la art. 81 alin. 1, ca prin termenul de formare profesionala, se intelege orice procedura prin care un salariat dobandeste o calificare atestata printr-un certificat sau dipoma, eliberate conform legii (lit. a), iar prin termenul de formare profesionala continua, se intelege activitatea ce asigura dezvoltarea competentelor profesionale initiale, ori dobandirea de noi competente (lit. b) . Formarea profesionala generala este prevazuta in Legea invatamantului nr. 84/1995. Formarea profesionala a salariatilor este reglementata in cadrul titlului VII din Codul muncii , la art. 188-213 . Dreptului salariatilor de a avea acces la formarea profesionala, prevazut de art. 39 alin. 1 lit. g din Codul muncii, ii corespunde obligatia angajatorilor de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, si de a suporta cheltuielile cu aceasta participare, dupa cum urmeaza: a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati; b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati (art. 190 din Cod). Angajatorul persoana juridica, care are mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor. Planul de formare profesionala astfel elaborat devine anexa la contractul colectiv de munca, incheiat la nivel de unitate. Salariatii au dreptul sa fie informati cu privire la continutul planului de formare profesionala (art. 191). 2. Obiective Potrivit art. 188 din actul normativ mentionat, formarea profesionala a salariatilor si evaluarea cunostintelor se fac pe baza standardelor ocupationale, principalele obiective fiind: a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca; b) obtinerea unei calificari profesionale; c) actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca, si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza; d) reconversia profesionala determinata de restructurari socio-economice; e) dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale;

f) prevenirea riscului somajului; g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale. 3. Formele de realizare a formarii profesionale Conform art. 189 din Codul muncii, formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme: a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate; b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca; c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate; d) ucenicie organizata la locul de munca; e) formare individualizata; f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat. Participarea la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului (art. 193 din Cod). Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca. 4. Suportarea cheltuielilor privind formarea profesionala A. Art. 194 din Codul muncii prevede ca in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta. Daca participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala presupune scoaterea partiala din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel: a) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada ce nu depaseste 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de salariul integral corespunzator postului si functiei detinute, cu toate indemnizatiile, sporurile si adaosurile la acesta; b) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime. In cazul in care participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz. Pe perioada suspendarii contractului individual de munca, salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat. Conform art. 197 din Cod, salariatii care au incheiat un act aditional la contractul individual de munca cu privire la formarea profesionala pot primi in afara salariului corespunzator locului de munca si alte avantaje in natura pentru formarea profesionala. Daca salariatii au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, in conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3), acestia nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala (art. 195 alin. 1 din Codul muncii) . Nerespectarea de catre salariat a acestei obligatii determina obligarea sa la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca. Obligatia prevazuta mai sus revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv. Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca. B. Potrivit art. 196 din Cod, in cazul in care salariatul este cel care are initiativa participarii la o forma de pregatire profesionala cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, impreuna cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor. Angajatorul va decide cu privire la cererea formulata de salariat, in termen de 15 zile de la primirea solicitarii. Totodata, angajatorul va decide cu privire la conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta.

E corect ca banca sa ne majoreze dobanda dupa obtinerea unui credit?

24 Noiembrie 2007

GhiseulBancar.ro

O banca ne poate modifica in orice conditii dobanda la un credit? Chiar daca este vorba de o dobanda fixa si chiar daca nivelul acesteia si modul de calcul sunt stipulate in contractul de creditare? Cu toate ca raspunsul invariabil la aceste intrebari este nu, in realitate raspunsul este de mult ori da. Sau cel putin asa arata semnalele venite in ultimul timp de la clientii bancilor. Autor Vasile COMAN De altfel, majorarea dobanzilor dupa contractarea unui credit a devenit un fenomen tot mai raspandit in ultima perioada, ca urmare a conditiilor de pe piata de creditare. Pe de o parte, exista o lupta dura a bancilor in a atrage clientii, drept pentru care acestea recurg la dobanzi promotionale cat mai mici, dobanzi care sunt valabile insa doar cateva luni, dupa care se majoreaza. Pe de alta parte, ca urmare a cresterii dobanzilor de referinta, atat de pe piata europeanta cat si din Romania, bancile sunt nevoite sa-si modifice, la randul lor, dobanzile percepute clientilor, pentru a nu ramane in pierdere. Astfel, potrivit datelor Bancii Nationale a Romaniei, dobanda medie a creditelor noi in lei acordate populatiei a fost in septembrie de 11,9%, in timp ce dobanda la creditele aflate in derulare era cu peste doua puncte mai mare, adica 14,3%. In privinta creditelor in euro, dobanda medie la creditele existente in sold este de 8,8%, asadar cu nu mai putin de 5 puncte procentuale mai mica decat la lei. La creditele noi in euro, dobanda medie este de 7,8%, cu numai un punct mai mica decat cea la creditele vechi si tot cu patru puncte mai mica decat dobanda la creditele in lei. Acest ecart substantial intre dobanzile la euro si cele la lei s-a pastrat practic neschimbat pe tot parcursul acestui an, scazand cu doar un punct procentual fata de anul trecut. Aceasta explica motivul pentru care in ultima perioada creditele in valuta redevin preferatele celor care se imprumuta la banci, tendinta stimulata si de anuntul BNR privind cresterea dobanzilor la lei. Avantajul clar al creditelor in euro fata de cele in lei, precum si tendinta de scumpire a dobanzilor in lei, din cauza inflatiei, in timp ce dobanda la euro a ramas deocamdata neschimbata la 4% va pune o tot mai mare presiune pe banci in a-si pastra int-un mod echilibrat consturile. Motiv pentru care, acestea recurg, se pare, la modalitati de majorare a dobanzilor mai mult pe ascuns. Potrivit legii, bancile sunt obligate sa prevada in contractele de creditare tipul dobanzii, daca este vorba de una fixa sau de una variabila. Teoretic, daca avem o dobanda fixa, atunci suntem scutiti de riscurile cresterii acesteia. Insa doar teoretic. Pentru ca unele banci adauga in contractul de creditare ca si dobanda fixa poate fi modificata, in anumite conditii, neprecizate. Aceasta i s-a intamplat unui client al unei banci romanesti, caruia i-a fost majorata dobanda fixa cu 1,5%, din cauza cresterii dobanzii de referinta. Acelasi lucru se poate intampla si in cazul dobanzii variabile. Potrivit legii, banca este obligata sa mentioneze in contractul de creditare modul de calcul al acestei dobanzi. Este vorba de o suma a dobanzii de referinta la care se adauga o marja a bancii. O marja care, teoretic, ar trebuie sa fie tot fixa, insa bancile au grija sa precizeze ca si aceasta poate fi modificata. Ca atare, chiar daca dobanda de referinta nu se modifica, banca poate majora propria marja de dobanda, ceea ce duce, fireste, la scumpirea ratei.

Taxe judiciare de timbru. Cum se calculeaza

23 Noiembrie 2007

Avocatnet.ro

Iata o trecere in revista a celor mai intalnite taxe judiciare de timbru prevazute de Legea privind 146 din 1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare. 1. Aciunile i cererile evaluabile n bani, introduse la instanele judectoreti, se taxeaz astfel: Pretenii: - de pn la 39 ron - 2 ron - ntre 39 ron i 388 ron - 2 ron + 10% pentru ceea ce depete 39 ron. - ntre 388 ron i 3.879 ron - 37 ron + 8% pentru ceea ce depete 388 ron. - ntre 3.879 ron i 19.395 ron - 316 ron + 6% pentru ceea ce depete 3.879 ron. - ntre 19.395 ron i 38.790 ron - 1.247 ron + 4% pentru ceea ce depete 19.395 ron. - ntre 38.790 ron i 193.948 ron - 2.023 ron + 2% pentru ceea ce depete 38.790 ron. - peste 193.948 ron - 5.126 ron + 1% pentru ceea ce depete 193.948 ron. 2. Contestaia la executare - se timbreaz n funcie de valoarea obiectului sau sumei constestate pe criteriile de mai sus dar nu mai mult de 194 ron. 3. Cereri pentru constatarea existenei sau neexistenei unui drept - 19 ron cu excepia cazului cnd este vorba despre drepturi reale. n aceste cazuri timbrajul se calculeaz la valoare, pe criteriile de mai sus. 4. Cereri n anularea sau declararea nulitii unui act juridic - 12 ron. 5. Cereri ce privesc dreptul de folosin a locuinelor - 10 ron. 6. Cereri de ordonan preedenial - 10 ron. 7. Cereri de partaj i similare - 19 ron. 8. Cereri de recuzare n materie civil - 4 ron. 9. Cerei de suspendarea executrii silite - 10 ron. 10. Msurile asigurtorii - 10 ron. 11. Contestaia n anulare - 10 ron. 12. Revizuirea - 10 ron. 13. Aciuni n grniuire care nu privesc i revendicarea - 19 ron. 14. Cereri de strmutare - 4 ron. 15. Investirea cu formul executorie - 4 ron. 16. ncuviinarea executrii silite - 10 ron. 17. Somaia de plat - 39 ron. 18. Eliberare de copii legalizate sau cu meniunea definitiv de pe hotrrile judectoreti - 2 ron. 19. Eliberarea de certificate - 1 ron. 20. Cereri de divor - 39 ron.

21. Cereri de stabilirea locuinei minorilor, de ncredinare a acestora sau de stabilire a numelui minorilor - 6 ron. 22. Plngeri mpotriva refuzului executorului de a ndeplini un act sau de a efectua o executare - 8 ron. 23. Toate celelalte aciuni i cereri neevaluabile n bani, cu excepia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii - 8 ron.

Retragerea unui asociat dintr-un SRL

20 Noiembrie 2007

Av. Coltuc Marius Vicentiu - Casa de Avocatura Coltuc

Legea 31/1990,cu modificarile si completarile ulterioare prevede ca un asociat se poate retrage dintr-un S.R.L. in urmatoarele cazuri: a) in cazurile prevazute in actul constitutiv b) cu acordul tuturor celorlalti asociati c) in lipsa unor prevederi in actul constitutiv al societatii sau a acordului retragerea se poate face pentru motive temeinice,in baza unei hotatari a Tribunalului,supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare(termenul comun al recursului) Se poate observa ca retragerea este unilaterala,conventionala sau judecatoreasca. O subliniere importanta este aceea ca declratia unilaterala,hotararea de retragere sau hotararea judecatoreasca vor fi depuse la Oficiul registrului comertului in vederea inscrierii mentiunii. a) La baza oricarei societati comerciale sta un contract de asociere.Daca partile convin ca modalitatea de reziliere a contractului,denuntarea unilaterala,in locul renuntarii reciproce,comune,atunci, un asociat se poate retrage singur ,fara consimtamantul celorlalti. Totusi,fiind vorba de o exceptie de la principiul obligativitatii contractului,ea trebuie prevazuta in mod expres in actul constitutiv pentru a-si produce efecte. b)Reprezinta regula de retragere a unui asociat. c)Cele mai multe proble ridica acest caz. Se pune intrebarea fireasca: Care sunt motivele temeinice de retragere a unui asociat? Daca asociatul este culpabil de neintelegeri si tot el cere excluderea,atunci retragerea nu este posibila. Practica judiciara a considerat motive temeinice urmatoarele: - imposibilitate de a cesiona tertilor partle de interes sau sociale -respingerea de ceilalti asociati a ofertei rezonabile de vanzare a partilor sociale Totusi, instanta de judecat trebuie sa analizeze foarte atent aceste motive,pentru ca un eventual abuz de retargere ar aduce atingere stabilitatii patrimoniale a societatii ,si chiar,a insusi dreptului la viata al societatii comerciale.