1. Obiectul reglementarii juridice financiare si conceptul dreptului financiar 2. Normele de drept financiar 3.

Raportul juridic financiar

3.1. Premise 3.2. Structura

4. Izvoarele dreptului financiar 5. Dreptul financiar in cadrul dreptului pozitiv 6. Aparatul financiar
6.1. Organe cu competenta generala 6.2. Organe cu competenta speciala

1. Obiectul reglementarii juridice financiare si conceptul dreptului financiar

Fac obiectul reglementarii juridice financiare doar finantele publice. Acestea au un regim de drept public, sunt asociate cu existenta statului si folosite pentru satisfacerea intereselor generale ale societatii; difera de finantele private, ce au un regim juridic de drept privat, fiind asociate cu intrepriderile, bancile si societatile private, puse in slujba realizarii de profit de catre acestea.

ul de blice, volutie.

Resursele financiare publice fac parte din resursele financiare ale societatii, ce au o sfera de cuprindere mult mai larga, incluzand si finantele publice, raportul dintre ele fiind de la intreg la parte. Termenul de finante este de sorginte latina, expresiile finantio, financias, financia pecuniaria, ce desemneaza o plata efectuata in bani, derivand din cuvintele finare sau finis, utilizate cu sensul de termen de plata.

Termenul de public din expresia finante publice semnifica realizarea acestora intr-un regim de drept public si diferentierea lor de cele private, ce nu fac obiecul acestei discipline. Aparitia si evolutia finantelor publice este inseparabil legata de existenta de tip statal si de folosirea banilor si a formelor valorice de realizare si repartizare a produsului social. Procedeele sau mijloacele prin care statul si alte colectivitati publice isi procura fondurile banesti necesare satisfacerii acestora se realizeaza pe bazareglementarii lor prin norme juridice referitoare la impozite, taxe, contributii si cheltuieli, la modul de percepere si, respectiv, de efectuare a lor, la bugetul de stat etc. Finantele publice nu pot exista in afara relatiilor banesti, avand insa o sfera mai restransa decat acestea. Numai in cadrul relatiilor desfasurate si realizate cu ajutorul banilor este posibila mobilizarea anumitor resurse banesti la dispozitia statului si repartizarea lor in conformitate cu nevoile reale ale acestuia. Au un continut economic, intre participantii la procesul de realizare a acestora (transferul de valoare la si de la fondurile care se constituie in economie) existand: - relatii care apar intre participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiar-publice si colectivitate, reprezentata prin stat; - relatii care apar intre colectivitate, reprezentata prin stat si beneficiarii fondurilor banesti ce se constituie in economie. Aceste relatii s-au constituit in toate tipurile de comunitate umana, sub forma valorica, baneasca, avand o sfera diferita de la o oranduire la alta. In actuala etapa, de tranzitie spre economia de piata, rolul economic al statului tinde a se limita, restrangandu-se asupra formarii, repartiz 858b11i arii si administrarii fondurilor banesti necesare realizarii nevoilor generale ale societatii, spre deosebire de perioada anterioara, caracterizata de monopolul sau economic. In doctrina juridica, finantele sunt considerate si ca ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public. Definim finantele publice ca totalitatea relatiilor sociale, de natura economica, ce apar in procesul realizarii, repartizarii si intrebuintarii, in forma baneasca, a resurselor necesare statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale[1].

te

Din Legea nr. 500/2002 si Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale se desprindurmatoarele componente ale finantelor publice: - bugetul public national, avand in structura sa bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele unitatilor administrativ-teritoriale; - cheltuielile publice bugetare, clasificarea si obiectul lor, conditiile generale de efectuare a lor; - veniturile bugetare, gruparea si principalele conditii de realizare a lor;

- creditul public;
- finantele institutiilor publice; - controlul financiar, ce se exercita asupra constituirii, repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice, precum si asupra pastrarii si intrebuintarii mijloacelor materiale si banesti ale sectorului public, de catre Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice si alte organe imputernicite de lege (art. 23 25 din Legea nr. 500/2002), in conditiile actelor normative speciale, care-l reglementeaza. Constitutia Romaniei foloseste notiunea de sistem financiar (art. 137), ce include resursele financiare ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Cu un inteles identic, in cele doua acte normativ este reglementat conceptul de sistem financiar public, ce constituie obiectul de studiu al Dreptului financiar.

Notiunea de drept financiar. Reglementarea juridica avand ca obiect componentele structurale ale finantelor publice poate purta denumiri diferite, fiecare avand o raspandire diferita, cum ar fi:

-drept financiar, disciplina cuprinzand si alte reglementari financiare decat cele care au ca obiect componentele structurale ale finantelor publice, ce au un regim de tranzitie spre economia de piata; -legislatie financiara, considerandu-se ca intre cele doua denumiri existasinonimie, ambele avand acelasi obiect de reglementare -procedeele sau mijloacele financiare; -drept financiar public, al carui obiect de reglementare il constituie doar componentele stucturale ale finantelor publice; -dreptul finantelor publice, denumire ce concorda cu titlul Legii finantelor publice nr. 500/2002, ambele avand acelasi obiect de reglementare; -drept financiar si fiscal, denumire intalnita in doctrina, fara a se da o explicatie cuvantului fiscal, atasat expresiei drept financiar. Denumirea ca atare creeaza aparenta unui pleonasm, intrucat Dreptul fiscal sau legislatia fiscala este o subramura a dreptului financiar. Consideram potrivita denumirea de Drept financiar public.

nciar

In raport de obiectul si functiile finantelor publice, in cadrul dreptului financiar se disting mai multe subramuri: dreptul bugetar, dreptul fiscal, cheltuielile publice, dreptul de control financiar, creditul public, finantele institutiilor publice. national.

1. Dreptul bugetar - grupeaza normele juridice privind bugetul public

2. Dreptul fiscal - grupeaza normele juridice privind impozitele, taxele si celelalte venituri ale bugetului statului si ale bugetelor locale, precum si procedura fiscala, conceputa ca ansamblul de norme juridice privind stabilirea, incasarea si
urmarirea realizarii impozitelor si taxelor, precum si sanctionarea administrativa a abaterilor financiare.

interne si externe - de stat sau contractate de autoritatile publice locale ori garantate de acestea.

3. Creditul public - grupeaza normele juridice privind imprumuturile publice,

cheltuieli bugetare, procedeele tehnico-financiare de stabilire si conditiile de efectuare a lor.

4. Cheltuielile bugetare - grupeaza normele juridice privind categoriile de

5. Finantele institutiilor publice

Sunt reglementate, in principal, prin Legea nr. 500/2002, Cap. IV, in care sunt prevazute sursele de finantare a cheltuielilor curente si de capital ale acestora. Avem in vedere institutiile publice in acceptiunea Legii nr. 500/2002, art. 2 pct. 30 - Parlamentul, Administratia prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora si a Legii nr. 273/2006, art. 2 pct. 39 - institutii publice locale comunele, orasele, municipiile, sectoarele municipiului Bucuresti, judetele, municipiul Bucuresti, institutiile si serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora. carora se exercita. Are ca temei juridic general dispozitiile Legii finantelor publice si se realizeaza in conditiile actelor normative speciale. Dreptul-financiar trebuie tratat in integralitatea institutiilor juridice pe care le regrupeaza, pe baza unor principii comune. Este o disciplina complexa, dinamica, influentata direct de modificarile structurale generate de reforma financiara.

6. Controlul financiar. Este separat de celelalte componente, asupra

reglementeaza in regim de drept public, constituirea si intrebuintarea fondurilor banesti ale statului si ale celorlalte colectivitati publice, pentru satisfacerea intereselor generale ale societatii.

Se poate concluziona ca dreptul fianciar este ansamblul normelor juridice care

2. Normele de drept financiar

ce

Se particularizeaza prin obiectul specific - financiar public de reglementare juridica, format din actele si operatiunile ce alcatuiesc finantele publice.

Pe acest temei, cat si din nevoia de realizare practica si operativa a dispozitiilor lor, in Dreptul financiar intalnim si norme cu caracter cvasigeneral si chiarindividual, dar care isi pastreaza caracterul normativ. Cele mai multe sunt prescriptive si nu descriptive, trasatura ce deriva din regimul de drept public al acestei discipline. Elementul structural (structura logico-juridica) al normei juridice financiare care se evidentiaza prin anumite particularitati este sanctiunea. Pe langa sanctiunile comune altor ramuri de drept (exemplu, amenda baneasca), intalnim si sanctiunispecifice, exemplu suspendarea finantarii, suspendarea creditarii bugetare, blocarea contului bancar. Raportat la conduita pe care o prescriu, normele financiare pot fi onerative, prohibitive, permisive. In randul acestora predomina cele onerative, care prescriu in mod expres obligatia de a savarsi o actiune. Normele prohibitive sunt cele care interzic savarsirea unor acte, operatiuni, din obiectul de reglementare financiara (ex. interdictia de a inscrie o cheltuiala in bugetul public fara ca aceasta sa aiba stabilita sursa de finantare). Normele permisive sunt rare in cadrul acestei discipline, sunt edictate in scopul constituirii si asigurarii anumitor fonduri banesti, de exemplu, dispozitiile potrivit carora consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba contractarea sau garantarea de imprumuturi interne sau externe, pe termen scurt, mediu sau lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale. 3. Raportul juridic financiar Raporturile juridice financiare sunt relatii sociale care se nasc, modifica sau sting in cadrul activitatii financiare a statului si organelor sale, realizata in procesul constituirii, repartizarii si intrebuintarii fondurilor sale banesti, pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Avem ca specii de raporturi juridice financiare:

uri are

-raporturi juridice bugetare;

-raporturi juridice de realizare a veniturilor publice bugetare; - raporturi juridice de efectuare a cheltuielilor publice sau de finantare; - raporturi juridice de control financiar; - raporturi juridice rezultand din datoria publica. Vor fi surprinse in prezentul capitol doar elementele lor comune, cele specifice fiind abordate in cadrul fiecarei subramuri a Dreptului financiar. 3.1. Premisele raportului juridic financiar Nasterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de Drept financiar presupune existenta urmatoarelor premise fundamentale:

- existenta normei juridice financiare; - existenta subiectelor de drept financiar; - faptele juridice - acele imprejurari care potrivit normelor juridice atrag dupa sine aparitia, modificarea sau stingerea de raporturi juridice, aceasta particularizanduse prin elemente specifice, rezultate din finalitatea specific financiara a relatiilor sociale reglementate de normele dreptului financiar. Actele financiare si faptele materiale. In cadrul acestei premise, se evidentiaza, cu trasaturi proprii, specifice, actele financiare si faptele materialefinanciare producatoare de efecte juridice.

cile ice

Actele financiare sunt acte de o mare diversitate, corespunzator relatiilor financiare pe care le realizeaza, iar prin modul de adoptare/emitere si executare se aseamana cu actele de drept administrativ, intrunind, de regula, trasaturile acestora:
- organele emitente sunt, de regula, organe ale puterii executive, deci facand parte din structura organele administratiei publice, centrale si locale si avand competente privind administrarea finantelor publice;

- sunt manifestari unilaterale de vointa - a purtatorului autoritatii publice,prin forme specifice, prevazute de normele juridice financiare, in concordanta cu interesul general al reglementarii si cu natura de drept public a relatiilor financiare reglementate prin normele acestei ramuri de drept; intocmai; - contin dispozitii, ordine, pe care celalalt subiect trebuie sa le execute

- au un caracter normativ (de exemplu, hotararea unui consiliu local de aprobare a bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale respective) sau individual(de exemplu, decizia de impunere); - sunt adoptate sau emise pentru executarea normelor juridice ce constituie izvorul Dreptului financiar; - produc efecte juridice de la data publicarii sau aducerii lor la cunostinta,dupa caz; de regula, produc efecte pentru viitor; interesul realizarii intocmai a programelor financiare, a obligatiilor fiscale impune acestora si efecte retroactive,pentru o perioada anterioara emiterii sale (ex. de la data nasterii bazei de impunere, de la data intrebuintarii fara baza legala a unui credit bugetar); - executarea lor este asigurata de puterea publica, prin mijloacele si metodele prevazute de lege. Conditiile de fond si de forma ale actelor juridice financiare, sunt, de regula, aceleasi cu ale actelor de Drept administrativ.

atiuni riale e

Operatiunile tehnico-materiale cu caracter financiar-public. Pe langa actele juridice financiare si faptele materiale care produc efecte juridice, avem, ca si in Dreptul administrativ, o gama variata de fapte materiale care nu produc efecte juridice prin ele insele, dar fara a caror savarsire nu se pot adopta sau emite acte financiare, sau, daca au fost adoptate sau emise, ele nu pot fi executate: a) acte pregatitoare, pentru ca premerg adoptarii sau emiterii unui act financiar (acorduri, avize). Se poate exemplifica aprobarea data de Guvernul Romaniei
pentru documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii care depasesc pragul valoric prevazut de legea finantelor publice sau care se realizeaza pe baza de

credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora (art. 42 alin. 1 lit. a si alin. 2 din Legea finantelor publice). b) operatiuni tehnico-materile (premergatoare, concomitente, posterioare) care, de asemenea, nu produc efecte juridice prin ele insele, insa in lipsa lor actul financiar neputandu-se adopta sau emite sau negenerand efecte juridice, dupa caz. Insemnatatea lor trebuie avuta in vedere, in primul rand, raportat la pregatirea, emiterea si executarea actelor financiare (de exemplu, dactilografierea proiectului unui buget local, calculul veniturilor impozabile si a impozitelor de catre functionarii organelor fiscale, ca operatiuni financiare preparatorii pentru intocmirea titlului de creanta fiscala, act juridic financiar, de constatare si individualizare a unei obligatii fiscale; intocmirea inscrisurilor necesare pentru platile in numerar sau pentru decontarea fara numerar, ca modalitate de executare prin plata a unei obligatii fiscale.

savarsite de toti participantii la raporturile juridice financiare, de functionarii de specialitate financiar contabila, care au atributiuni pe linie financiara si a caror activitate
concura la realizarea concreta a relatiilor financiare. Avem in vedere, in primul rand, pe cei care au calitate de emitenti ai actelor juridice financiare, iar in al doilea rand pe cei carora le revine obligatia de a calcula si declara veniturile impozabile, de exemplu, contribuabilii ce intra sub incidenta normelor juridice privind impozitul pe profit. 3.2. Structura raporturilor juridice financiare.

Spre deosebire de actele financiare, operatiunile tehnico - financiare pot fi

ntii la juridice are

Subiectele. Primul subiect participant in raporturile juridice financiare este un organ al statului, investit cu atributii in procesul de formare, repartizare si

intrebuintare conforma a fondurilor banesti ale statului, organelor de stat, institutiilor si ale altor colectivitati publice.
Ca prime subiecte ale raporturilor juridice financiare apar, de cele mai multe ori, Guvernul, Ministerul Economiei si Finantelor (ex. in raportul de deschidere a creditelor bugetare.

Al doilea subiect participant poate fi o persoana juridica sau fizica, careia ii revin prin lege drepturi si obligatii cu caracter financiar, sau, ca regula, orice entitate, alta decat cea prevazuta ca prim subiect al raporturilor juridice financiare, inclusiv un

organ de stat, o institutie publica (de exemplu, institutiile publice carora le revine dreptul de a fi finantate din bugetul statului sau din bugetele locale; cei carora le revin obligatii privind declararea veniturilor si bunurilor impozabile precum si plata impozitelor aferente acestora. Primul subiect participant, reprezenta interesele financiare ale statului, estepurtator al autoritatii statale, putand pretinde celuilalt subiect anumite prestatiuni sau abtineri; in acest sens, el poate controla, sanctiona sau executa silit, in conditiile legii. Continutul. Include drepturile si obligatiile ce revin subiectelor participante la raporturile juridice financiare, specific financiare.

ul lor e re

Putem avea, ca exemplu, raportat la primul subiect participant al raporturilor juridice financiare, drepturi si obligatii privind elaborarea proiectelor bugetelor publice, de a lua masuri pentru executarea lor, de a actiona pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice, de a le administra in mod corespunzator, de a le repartiza conform destinatiilor legale, de exercitare a controlului cu privire la aplicarea normei juridice financiare. Cel de-al doilea subiect al raporturilor juridice financiare poate avea o diversitate de drepturi si obligatii, circumscrise de aceleasi componente structurale ale finantelor publice; de exemplu, dreptul de a fi finantat din bugetul public si obligatia de a efectua cheltuielile bugetare conform dispozitiilor bugetare, dreptul de a participa la cumpararea de titluri de stat in cadrul raporturilor juridice de credit public, obligatia de a executa intocmai impozitele si taxele legal datorate, dreptul de a ataca masurile considerate nelegale si de a solicita aplicarea corecta a normelor juridice financiare, obligatia de a se supune controlului financiar exercitat de cei abilitati etc.

rial

Obiectul. Obiectul raporturilor juridice financiare il constituie conduita ce trebuie realizata de subiecti, prin exercitarea drepturilor si obligatiilor din continutul raportului juridic financiar. Putem avea activitati de prognoza si de natura organizatorica

in materie bugetara, activitati de finantare bugetara, de stabilire si incasare a veniturilor publice, de administrare si repartizare a fondurilor bugetare pe destinatii legale, de control financiar, de urmarire si executare silita prin poprire, mobiliara si imobiliara a veniturilor si bunurilor urmaribile ale subiectilor debitori, de plata a impozitelor si taxelor legal datorate, de atacare a masurilor financiare nelegale etc. Raportul juridic financiar are si un obiect material, reprezentat de sumele de bani respective, dat fiind ca relatiile financiare sunt relatii banesti. Cel mai adesea, acest obiect derivat este intalnit in raporturile care implica plata si incasarea unor sume de bani, precum cele de finantare bugetara, cele prin care se individualizeaza, incaseaza si platesc impozite si taxe, cele de credit public etc.

4. Izvoarele dreptului financiar. In raport cu gradul de generalitate sau specificitate, distingem:

- izvoare comune Dreptului financiar si altor ramuri de drept;
- izvoare specifice Dreptului financiar.

A. Din prima categorie fac parte:

ne

a) Constitutia. Ocupa primul loc in ierarhia izvoarelor dreptului, dispozitiile sale constituindtemeiul de maxima generalitate pentru adoptarea legilor ordinare din domeniul financiar (Titlul IV Economia si finantele publice, art. 135-140);
publica locala, ce contine si dispozitii referentiale pentru domeniul financiar;

b) Legile, ex. Legea nr. 215/2001 (lege organica) privind administratia c) Ordonantele Guvernului, ex. Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contraventiilor, ce contine si reglementari aplicabile domeniului supus aici analizei, precum plata, incasarea, urmarirea executarii amenzilor care sunt venit al bugetului public;

d) Hotararile Guvernului. B. In cadrul izvoarelor specifice dreptului financiar, avem:

ce

a) Legile[2]. Cadrul legislativ general pentru finantele publice este dat de Legea finantelor publice nr. 500/2002 si de Legea nr. 273/2006 cu privire la finantele

publice locale, adevarate constitutii financiare. Un loc esential il ocupa legile de instituire a veniturilor bugetare (exemplu, Legea nr. 571/2003 Codul fiscal al Romaniei[3], Legea nr. 86/2006 - Codul vamal al Romaniei), legile bugetare anuale, care, pe langa programul de venituri si cheltuieli, contin dispozitii generale privind incasarea unor venituri si efectuarea cheltuielilor bugetare, legile privind controlul financiar (de exemplu, Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare, Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi). ele fiind instituite impozite si taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si elemente de procedura fiscala. Cea mai reprezentativa este Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 Codul de procedura fiscala[4], Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publica[5].

b) Ordonantele Guvernului. Sunt adoptate intr-un numar foarte mare, prin

c) Hotararile guvernamentale. Sunt adoptate pentru organizarea executarii dispozitiilor generale din Legea finantelor publice si din celelalte legi cu caracter financiar, ex. HG. nr. 707/2006 cu privire la aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal roman. d) Instructiunile, ordinele si celelalte acte normative emise de ministrul finantelor publice. Sunt acte normative care dezvolta si detaliaza cuprinsul dispozitiilor generale cu caracter financiar din cadrul actelor normative avand o forta juridica superioara acestora si au menirea de asigura o aplicare uniforma a lor. Au caracter executiv-dispozitiv, neputand insa sa adauge sau sa fie contrare legii. e. Hotararile consiliilor judetene si locale. Cosiliile sudetene si locale (comunale, orasenesti, comunale) adopta hotarari prin care aproba bugetul propriu de
venituri si cheltuieli al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, masurile privind executarea acestor bugete, conturile anuale de executie a acestor bugete.

In baza autonomiei financiare locale, consiliile locale au dreptul sastabileasca impozite si taxe locale, taxe speciale si sa le modifice, in conditiile legii.

Suntem martorii unei mobilitati excesive a acestor izvoare de drept; chiar daca cele mai multe au fost cuprinse in Codul fiscal si in Codul de procedura fiscala, ele nu se bucura inca de stabilitatea unei asemenea reglementari. 5. Dreptul financiar in cadrul dreptului pozitiv Dreptul financiar este o ramura a sistemului de drept, caracterizata de urmatoarele trasaturi: - este o ramura de sine statatoare are un obiect propriu de reglementare, specific financiar, principii care confera unitate normelor sale juridice si metodelespecifice de reglementare; - face parte din dreptul public, fiind pozitionat dupa dreptul constitutional, administrativ, intre care exista relatii de apropiere si interferenta, reglementarile sale fiind destinate satisfacerii intereselor generale sau publice.

ptului murile dite

5.1. Delimitarea de dreptul constitutional. In Dreptul constitutional sunt analizate conceptele fundamentale pentru dreptul financiar (ex. bugetul public national), competentaautoritatilor publice - Parlamentul, Guvernul Romaniei - pentru aprobarea, respectiv elaborarea proiectului bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, obligativitatea cetatenilor de a contribui prin impozite si taxe (contributii financiare) la cheltuielile publice. Totodata principiile fundamentale in dreptul constitutional au aplicabilitate sin sfera dreptului financiar . 5.2. Delimitarea fata de dreptul administrativ. Exista o interferentaintre aceste doua ramuri, concretizata in: - Dreptul financiar s-a desprins din dreptul administrativ, ca ramura de sine statatoare, preluand de la acesta principiile si metodele de reglementare, insa construindu-si obiectul sau de reglementare specific financiar. Aparatul financiar de stat (organele financiare) face parte din categoria organelor administratiei de stat, ca atare organizarea si functionarea lui sunt reglementate de normele dreptului administrativ; - activitatea financiara impune completarea normelor Dreptului financiar (norme speciale) cu normele Dreptului administrativ, ca izvoare comune, ex. normele

juridice privind contraventiile fiscale se completeaza cu normele juridice din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, precitata, privind regimul juridic al contraventiilor sau normele din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, ce se completeaza cu normele cu continut financiar din Legea nr. 215/2001 cu privire la administratia publica locala; - in ambele raporturi juridice (financiare/administrative) cel putin unul din subiecte este un organ al statului; - in ambele ramuri de drept, prevaleaza metoda subordonarii participantilor la raportul juridic. 5.3. Delimitarea de dreptul civil. Se aseamana prin faptul ca relatiile sociale reglementate de ambele ramuri ale dreptului sunt relatii patrimoniale, avand in continutul lor drepturi si obligatii exprimate in bani ( in dreptul civil avem si relatii personale nepatrimoniale). Exista insa suficiente elemente care le diferentiaza, rezultand, cel putin, din urmatoarele elemente: - aplicarea normelor Dreptului civil impune respectarea principiilor generale stabilite de normele Dreptului financiar (de exemplu, introducerea unei cereri de chemare in judecata pentru restituirea unui imprumut civil necesita plata prealabila a taxei judiciare de timbru);

- metoda de reglementare, care in Dreptul financiar este cea a subordonarii, in timp ce in dreptul civil este cea a egalitatii juridice; - subiectele raportului juridic care nu pot fi decat cei carora le revin prin lege drepturi sau obligatii juridice, obligatoriu, un organ al statului, in timp ce in Dreptul civil, poate fi oricine, chiar si statul; - prevaleaza normele cu caracter onerativ, prohibitiv, in timp ce in Dreptul civil, prevaleaza cele cu caracter permisiv; - relatiile banesti reglementate au in vedere interesele generale, ale statului, ele fiind raporturi de constituire, administrare, repartizare si folosire a resurselor banesti publice, in timp ce raporturile juridice civile au in vedere intereseleparticulare, ale persoanelor fizice si/sau juridice. 6. Aparatul financiar. In sens larg, prin aparat financiar ar trebui sa intelegem totalitatea organelor care contribuie la realizarea activitatii financiare a statului, direct sau indirect. In sens restrans, prin aparat financiar ar trebui sa intelegem doar organele de specialitate

financiara, stabilite ca atare prin lege. In raport de una sau alta din interpretarile date continutului aparatului financiar, vom avea doua categorii de organe: organe cu competenta generala si organe cu competenta speciala.

nanciar nsu

6.1. Organele cu competenta generala. Sunt cele care au si atributii in domeniul financiar: a) Parlamentul; b) Presedintia Romaniei; c) Guvernul Romaniei[6]; d) consiliile locale, in conditiile Legii nr. 273/2006 cu privire la finantele publice locale si ale Legii nr. 215/2001 cu privire la administratia publica locala; e) ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei de stat (directiile si celelalte servicii financiar - contabile); f) institutiile publice, centrale si locale, in conditiile Legii nr. 500/2002 si 273/2006, precitate.

cu peciala

6.2. Organe cu competenta speciala. Organele cu competenta speciala sunt cele care au atributii exclusiv cu caracter financiar. Includem aici: a) Ministerul Economiei si Finantelor[7]; este organ al administratiei publice centrale de specialitate cu rol de sinteza, care aplica strategia si programul Guvernului in domeniul finantelor publice, exercita administrarea generala a finantelor publice, atributiunile sale in domeniul finantelor publice fiind stabilite la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si in actul normativ privind organizarea si functionarea sa, precitateste. Intereseaza aici, in special, doua din structurile sale de specialitate si anume: Trezoreria statului[8]; Agentia Nationala de Administare Fiscala.

ucturile nate

Agentia Nationala de Administrare Fiscala[9] - institutie publica cu

personalitate juridica, in subordinea MEF; are o arie larga de obiective, acoperind domeniul fiscalitatii in integralitatea sa, in special, colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentand impozite, taxe si alte venituri ale bugetului de stat, conform competentelor, precum si a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, reprezentand contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia pentru asigurari sociale de sanatate, contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice, care au calitatea de angajator sau asimilati ai acestora si alte persoane care au obligatii fata de bugetul de stat. In subordinea ANAF, cu un rol de baza in domeniul finantelor publice, avem:

- Autoritatea Nationala a Vamilor[10] ;

- Garda Financiara[11] ; - Directiile Generale ale Finantelor Publice, organizate la nivelul fiecarui judet si al Municipiului Bucuresti (au ca structuri teritoriale de specialitate subordonate: administratiile financiare municipale, administratiile financiare orasenesti, administratiile financiare rurale, administratia financiara a comtribuabililor mijlocii[12], respectiv, administratiile financiare ale sectoarelor Municipiului Bucuresti); - Directia Generala a Marilor Contribuabili. b). Curtea de Conturi[13] . Este organ de specialitate financiara, avand ca atributiune de baza realizarea controlului financiar ulterior cu privire la formarea, administrarea si intrebuintarea resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. c). Alte structuri de specialitate, de exemplu: Ministerul Muncii, protectiei Familiei si Egalitatii de Sanse - pentru bugetul asigurarilor sociale de stat; CNPAS autoritate independenta, cu statut propriu.