Neomodernismul (al doilea modernism) curent literar aprut ca o reacie mpotriva realismului

socialist
-se refera la generatia scriitorilor anilor 60 (saizecisti), reprezentata de poeti precum: Nicita
!tanescu, "# !orescu, $na %landiana, &# $le'andru, $# (# %acons)*# +iderul poetic al saizecistilor
este Nicita !tanescu (,-..-,-/.)#
0rasaturi ale liricii:
- poetii se intorc la izvoarele modernitatii inter1elice (+ucian %laga, &on %ar1u, 0udor $rgezi)2
-revenirea la poezia refle'iv, la discursul su1iectiv, cu lim1a3 metaforizat2
-reinstaurarea epicului,
-li1ertarea lim1a3ului, am1iguitatea mpins p4n la aparena de nonsens, de a1surd2 rsturnarea
firescului
-sensurile infinite2
-e'pansiunea imaginatiei
-reinterpretarea miturilor2
-poetic a cunoa5terii si a e'istenei, universul afectiv al omului contemporan2
-lupta cu ver1ele necuvintele2
-sensi1ilitatea, ironia, spiritul ludic, e'presia ermetic, reflectia filosofica, su1tilitatea metaforei,
insolitul imaginilor artistice2
-reprezentarea a1straciilor n form concret are ca efect plsmuirea unui univers poetic original,
cu un imaginar propriu, inedit2
-arta6cale de cunoa5tere2
-discursul dialogic, confesiunea2
-diversificarea formulelor artistice
Ctre Galateea, de Nicita !tnescu
Incadrare: 7oezia face parte din volumul Dreptul la timp(,-68), care marceaz trecerea spre un
lirism interiorizat, refle'iv, specific celei de-a doua etape de creaie#
Tema poeziei este iu1irea creatoare (iu1irea si creatia), legatura dintre artist si creatia sa2
-se realizeaz rsturnarea relaiei creator-oper, inversarea rolurilor: artistul este cel 9nscut: de
oper#
- poezia devine a arta poetica, deoarece, prin mi3loace artistice, este redat concepia autorului
despre poezie (atri1utele ei specifice) 5i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea 5i creaia)#
Semnificatia titlului: poezia reinterpreteaza, in sensul rasturnarii rolurilor, un mit al $nticitatii:
7*gmalion, sculptor din ;ipru, ndrgostit de una dintre statuile sale de filde5, se roag zeiei
$frodita s-o nsufleeasc pentru el# <in cstoria cu =alateea, opera-femeie plsmuit de artist, se
na5te un fiu numit 7atos (n greac, suferin, patim). !ensul mitului este acela c patosul artis-
tului nsuflee5te opera#
7rin prezena prepoziiei ctre n titlu se realizeaz caracterul adresat al discursului liric, ca o
invocaie ctre =alateea, sim1ol al fiinei iu1ite, al misterului vieii si al creatiei: poezia se
constituie ca o fier1inte rug adresat operei de catre eul liric in ipostaza creatorului 9nenscut:, de
a-, crea ca fiina vie
Lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct iar, la nivelul
e'presiei, prin mrcile su1iectivitii: alternarea formelor de persoana & 5i a &&-a, singular, ale
ad3ectivului posesiv meu-tu 5i ale ver1ului la prezent#
Compoziia: poezia are trei secvene poetice, corespunzatoare celor trei strofe, in care tensiunea
interioara se amplifica treptat
,
-fiecare ncepe cu ver1ul tiu" 5i se nceie cu imperativul nate-m"(laitmotiv), ceea ce confer
simetria compoziional#
-genunchiul, sim1olul rugciunii, constituie un element de recuren, iar gestul adoraiei se
repet gradat n fiecare strof#
-discursul liric se organizeaz gradat n 3urul celor dou sim1oluri: Artistul, aflat su1 semnul lui
tiu" 5i pera, avand puterea de a-, nate"
0reptele cunoa5terii poetice sunt ierarizate n cele trei strofe, de la percepti1il> fenomen la
impercepti1il> esen: & - i tiu toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile >###>2 && - tiu
tot ce e mai departe de tine"; &&& - tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine...".
!rima secven: red, prin enumeraii ample, atri1utele operei, 95tiute: numai de artist 5i
reprezentate n forma concret a nsu5irilor femeii iu1ite: umra, tcerile, s!nul, mersul,
melancolia, inelul
- omniscienta eului liric este accentuata prin repetarea ad". nehotarat tot# toata
-&ngenuncerea pe piatra este o imagine a suferintei si a 3ertfei creatorului#
A doua secven dep5e5te cadrul atri1utelor concrete, $rtistul cunoa5te 5i inefa1ilul operei, ceea
ce nu este legat de planul e'istenei, orizontul cunoa5terii poetice, e'primat metaforic prin indicii
temporali 5i spaiali: dup-amia$a, dup-ori$ontul, dincolo-de-marea..." (poetul creeaza cuvinte)
si prin categoriile aproapelui 5i departelui: tiu tot ce e mai departe de tine,# at!t de departe, nc!t
nu mai e%ist aproape". $dver1ele de loc ?departesi ?aproape sugereaza limitele cunoasterii de tip
rational, care nu poate sa patrunda in esenta tainelor lumii# 7oetul realizeaza ca numai cu a3utorul
ratiunii nu poate crea, este nevoie de cunoasterea poetica
@uptura ntre planul con5tiinei 5i al e'presiei este redat n mod dramatic, intuitiile o1scure ale
creatorului sunt ireprezenta1ile n cadrul operei: tiu tot &...'# i tot ce e dincolo de ele,# i at!t de
departe, nct nu mai are nici nume".
7ersonificarea ?genunciul pietrelor sugereaza insufletirea operei de arta, dar si o alt relaie a
artistului-poet cu lumea dec4t n strofa anterioar: trecerea de la perceperea e'terioar> de la
contemplaie la comunicarea intim
Aer1ul 9ng4n: poate avea ca sens conotativ at4t ver1ul c!nt", c4t 5i ver1ul imit". 7rin
c4ntec> poezie, lumea real devine o copie> imitaie (mimesis) a lumii plsmuite de artist#
"ltima secven: (lementele lumii nse5i (copacii, r!urile, pietrele) sunt doar 9um1re: ale artei2
materia se na5te din oper, do14nde5te sens din ea, iar artistul este o punte de legtur ntre oper 5i
materie: copacii devin 9um1re de lemn ale vinelor taleB, raurile devin 9miscatoare um1re ale
sangelui tauB
-natura apare ca insufletita de opera si nu invers, rasturnandu-se conceptul traditional de mimesis:
nu arta este o copie a lumii, ci lumea este o copie a artei#
- metafora personificatoare 9pietrele - um1re de piatra ale genunciului meuB arata suferinta,
umilinta, 3ertfa, rugaciunea#
-creatia este implorata sa dea nastere creatorului deoarece creatorul si creatia se nasc si se sustin
reciproc# ;reatia este aceea care eternizeaza numele artistului, il face sa treaca dincolo de timp, iar
artistul este cel care da viata operei prin imaginatia si sensi1ilitatea sa#
C Aersuri al1e, inegale ca lungime, ingam1amentul#
D