PSIHOLOGIE MEDICALA

Sanatate si boala
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o
stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta
durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult
decat absenta durerii. ste o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia
comple!ului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
"oala este definita ca o serie de modificari biologice si#sau dizabilitate sau un risc crescut spre
distres si#sau dizabilitate.
"oala are mai multe componente$
%. Manifestari.
&iecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
'abloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. Semnele
(din lat. signum- semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de
clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul (de e!emplu, modificari ale culorii pielii, modificari
in comportament).Simptomele (din gr.symptoma ( ceea ce se produce, apare, derivat de la syn
( impreun) * si piptein ( cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in
sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. le pot fi cunoscute
de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de e!emplu starea de
frica). +nele semne si simptome au tendinta s) apara impreuna, constituind sindroame (din gr.
syn ( impreuna * si dromos ( cale, cursa). Spre e!emplu, conceptiile negative legate de
propria persoana considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un
sindrom depresiv. +n sindrom poate avea o etiologie multipla. ,aca mecanismele
etiopatogenetice ale unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre
boala. 'ratamentele care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele
si mecanismele care le*au generat, se numesc tratamente simptomatice.
-. "oala presupune anumiti agenti si#factori etiologici (cauzali).
,ou) criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. ,upa natura
lor, ei se clasifica in agenti e!ogeni si agenti endogeni. .a randul lor, agentii e!ogeni pot sa
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho*sociali (de e!emplu
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
1
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare/ in ultima instanta, ei sunt
insa agenti e!ogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al str)mosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul e!istentei noastre. ,upa functia lor, agentii
etiologici se impart in$
a) &actori declansatori
b) &actori determinanti
c) &actori favorizanti
d) &actori predispozanti sau de risc
e) &actori de mentinere
a) &actorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct
simptomatologia. i sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si
suficienti. +nul dintre factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la
discrepanta cognitiva dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, e!pectante) si
evenimentele propriu*zise care au loc. 0u cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat
problemele psihologice sunt mai severe.
b) &actorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei declansatori ( produc in mod
direct simptomatologia, dar ei sunt legati specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul
1och pentru tuberculoza), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un tablou
clinic (de e!emplu, stresorii ca factori declansatori pot genera tulburari depresive sau
an!ioase). 2n psihopatologie, pan) acum au fost clar identificati putini factori determinanti,
mai ales de natura psihosociala.
c) &actorii favorizanti 3oaca in psihopatologie rolul pe care catalizatorii il 3oaca in
reactiile chimice. O serie de reactii chimice se pot desfasura si fara catalizatori, dar prezenta
acestora eficientizeaza intregul proces. Similar, factorii favorizanti eficientizeaza actiunea
factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic.
d) &actorii predispozanti sunt acei factori care au un caracter general, apartin
pacientului, au fost prezenti inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune cu
factorii declansatori, determinanti si#sau favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic.
e) &actorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia. Acest rol poate fi 3ucat
de factorii declansatori, determinanti, favorizanti sau predispozanti care au declansat tabloul
clinic, dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic. 'oti acesti factori
etiologici descrisi aici interactioneaza pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu
inseamna ca de fiecare data cand apare un anumit tablou clinic, trebuie sa fie prezenti factori
din fiecare categorie mentionat) (de e!emplu, in anumite situatii, factorii favorizanti pot sa nu
fie prezenti, iar in psihopatologie este adesea dificil sa se identifice factorii determinanti).
'ratamentele care vizeaza modificarea acestor factori si, prin acestea, reducerea tabloului
clinic se numesc tratamente etiologice, ele vizand cauza manifestarilor bolilor.
2
Trauma psihica
Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare,
eveniment care apare in viata individului si care depaseste posibilitatile sale de adaptare. 2n
general acest eveniment neplacut genereaza o sensibilizare e!cesiva a individului la emotiile
ulterioare. Atunci cand trauma duce la stress post*traumatic, daunele pot implica schimbari
fizice la nivelul creierului uman, schimbari de natura chimica, ce afecteaza capacitatea
persoanei de a face fata in mod adecvat stresului si care, pe termen lung, genereaza efecte
patogene durabile.
Multa vreme s*a considerat ca trauma este acelasi lucru cu stresul. 0ele dou) definesc
insa lucruri diferite ( trauma se refera la o leziune (rana) sufleteasca, pe cand stresul este o
manifestare cotidiana caracteristica fiecarei persoane. 'rauma are o conotatie de suferinta sau
boala.
0auzele ce determina aparitia traumelor
'rauma psihica poate aparea din repetarea unei serii de evenimente mai putin intense
fiecare in parte, prin insumare coplesesc complet capacitatea individului de a face fata sau de
a integra ideile si emotiile implicate in aceasta e!perienta.
Sentimentul de ,,a fi coplesit" poate fi amanat saptamani, ani, in masura in care
persoana se straduieste sa raspunda circumstantelor imediate ale fenomenului stresor.
'raumele psihologice pot duce la consecinte negative pe termen lung, care sunt adesea trecute
cu vederea, chiar si de catre profesionistii din domeniul sanatatii mintale. Oamenii obisnuiesc
sa spuna ca ,,li se rupe sufletulsau ca ,,ii doare foarte tare. 2n urma evenimentului
traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaza in interiorul nostru o ruptura, ruptura pe care
specialistii o numesc trauma psihica.
'rauma poate fi cauzata de o mare varietate de evenimente, dar e!ista cateva aspecte
comune. !ista frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor
si a drepturilor omului, punand persoana intr*o stare de e!trema confuzie si nesiguranta. Acest
lucru apare, de asemenea, atunci cand persoane sau institutii de care persoana depinde sau in
care persoana isi pune sperantele, incalca sau tradeaza asteptarile individului intr*un mod
neprevazut.
'raumele psihologice pot insoti traume fizice sau pot e!ista independent. 0auzele
tipice si pericolele de traume psihologice sunt$
a) Abuzurile grave din partea altor indivizi$ abuzul se!ual, hartuirea, violenta domestica,
sau amenintarile verbale. Abuzurile din copilarie sunt o sursa foarte ampla de traume
la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai putin echipati in a face fata factorilor
stresori.
b) venimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele si eruptiile vulcanice, razboiul sau
alte violente in masa, de asemenea, pot provoca traume psihologice.
3
c) !punerea pe termen lung la situatii e!treme, cum ar fi saracia sau formele mai usoare
de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizanta. 2n
cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potential traumatic
deosebit, doar intr*un singur eveniment. ,e asemenea chiar si violentele relativ usoare,
acceptate inca de societatea tarii noastre ca parte a mecanismului de disciplinare a
copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales ca
ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei.
0u toate acestea, persoane diferite vor reactiona diferit la evenimente similare. O persoana
poate e!perimenta un eveniment ca fiind traumatic in timp ce o alta persoana, nu va avea de
suferit traume ca urmare a unui eveniment similar intr*un conte!t similar. 0u alte cuvinte, nu
toate persoanele care e!perimenteaza un eveniment cu potential traumatizant va fi efectiv
traumatizata din punct de vedere psihologic.
+neori, cei care sunt afectati mascheaza simptomele prin$ consum e!cesiv de alcool,
droguri sau mancare. Alteori, e!ista simptome cognitive precum dificultati de concentrare,
scapari de memorie sau refuzul de a lua decizii.
,e vreme ce traumele se petrec adesea in conte!tul relatiilor * spre e!emplu, abuzul,
abandonul, negli3area, lipsa suportului celorlalti, separarea de persoane dragi, efectele traumei
pot fi de natura relationala. 0el mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele se!uale, frica
puternica de abandon si respingere, dorinta de a*l controla pe celalalt sunt semne ale traumei
psihice.
'ratamentul traumei psihice
'ratamentul traumei psihice nu se poate face decat cu a3utorul medicului specialist.
Medicul de familie trebuie sa recunoasca semnele si sa ii recomande pacientului un consult la
psiholog sau psihiatru. Pacientul va fi indrumat intai catre un tratament psihologic, urmand ca,
in functie de severitatea simptomelor, sa se aplice si tratament medicamentos. .asata
netratata, trauma psihica poate coplesi pacientul, care va dezvolta bloca3e in unele zone din
viata si nu va avea vitalitatea necesara pentru a*si rezolva problemele.
Starea de sanatate si adaptarea
Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea
tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne prote3eaza prin$
%.eliminarea sau modificarea conditiior care creeaz) probleme/
-.perceperea controlului semnificatiei trairilor intr*o maniera prin care sa se neutralizeze
caracterul ei problematic/
4. pastrarea consecintelor emotionele ale problemelor in limite controlabile.
&iecare persoana este responsabila de starea sa de sanatate. Printr*o dieta adecvata,
e!ercitii fizice, managementul stresului i evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ
propria lor sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor.
4
Exprimarea emotiilor
2ncepand cu perioada de mi3loc a copilariei avem reactii la emotiile pe care le simtim in
functie de ceea ce dorim sa e!primam. +neori, ne propunem sa mentinem sau sa intensificam
anumite emotii, fie ele pozitive sau negative. ,e e!emplu, poate ca dorim sa savuram si sa
prelungim bucuria pe care o simtim in anumite situatii si sa minimalizam sau sa eliminam o
emotie ca tristetea sau furia. Putem sa ne propune acest lucru, pentru a ne incura3a sau pentru
a feri alte persoane de trairile negative. forturile oamenilor de a regla intensitatea emotiilor
incep de timpuriu. Parintii isi invata copiii, atat direct cat si prin e!emplul personal, cand
anumite emotii sunt adecvate si cand nu, indicandu*le modalitati si momente cand este bine sa
e!prime ceea ce traiesc sau din contra, sa nu arate ceea ce simt.
Succesul pe care il putem avea in societate tine de capacitatea noastra de a putea regla
intensitatea emotiilor si de felul in care e!primam ceea ce simtim. Oamenii isi controleaza sau
regleaza emotiile in multe feluri, gasind strategii comportamentale si cognitive diferite pentru
a se simti mai bine. 2n fata unei situatii care ne poate crea disconfort unele persoane fie aleg sa
nu se mai gandesca la acea problema, evitand in felul acesta trairile negative, fie aleg sa se
implice in alta activitate placuta sau solicitanta, ori incearca sa gaseasca solutii la acea
problema, implicandu*se in rezolvarea ei.
Aceste tactici pot fi folosite pe rand, in functie de conte!tul situatiei. Pentru inceput putem
sa ne canalizam atentia in alta directie pentru a ne calma si apoi, mai tarziu, cand mintea este
mult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne*a deran3at. Aceste tactici nu sunt
alese intotdeauna intentionat, ins) folosirea repetata a anumitor strategii poate determina
crearea unor reactii automatizate, iesind din zona controlului constient.
5eactiile oamenilor la emotiile lor, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie
direct, fie indirect. forturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost
ridicat la nivelul function)rii cognitive.
O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii de
a gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba e!primarea
propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategii
mai bune decat tendinta de a sta si a medita. 5ememorarea cauzelor si consecintelor se
indreapta spre amplificarea emotiilor negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. ,in
cauza efectelor emotiilor asupra evaluarii si 3udec)tilor, eforturile de rezolvare a problemelor
au mai mult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse.
elatii asistent medical ! pacient
A e!ercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite
nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica.
6iata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul
suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si
responsabilitatii, tradusa printr*o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un
comportament plin de devotament, gri3a si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata
psihologiei pacientului, care sa prote3eze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva
produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se
aproprie si sa*i cunoasc) mai bine pe beneficiarii ingri3irilor, sa ofere ingri3iri mai bune,
5
individualizate, complete si continue. "oala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se
traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua,
provizorie sau definitiva. O persoana ,,intra in boala7 cu un anumit tip de sistem nervos si de
temperament, cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu comple!e si
pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata
de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala$ incredere, stima, simpatie, insa,
posibil si indoiala, teama, dispret, ura. 8oi suntem nevoiti s)*i tratam neconditionat pe toti.
5elatia asistent medical * pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,
caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical este
considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu*se ceea ce este esential
in practica medicala, si anume$ intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si
pleaca, pe cand asistentul este cel care supravegheaza, a3uta si ingri3este pacientul. ,in
aceasta cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la
aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a*l putea a3uta
in a*si e!prima trairile interioare.
0omunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa coincida cu starea lui
actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de spri3in pentru a influenta
pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (susoteli cu
membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea)
influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.
.a baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului
medical cum ar fi$ cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea
empatic), respectul. ,in acest motiv, profesia medicala trebuie e!ercitata cu rabdare,
generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingri3ire ocupandu*l pacientul,
care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna
umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii
nu le*ar face. 2n plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea
confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca e!ista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele
secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci.
0ele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt $ asistarea medicului la
efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea
pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in
situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a
medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea
instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico*sanitare generale la locul de
munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor.
2nca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta,
pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical e!plicandu*i scopul si natura
interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate
linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.
2n concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice
aprofundate si capacitatea de a le aplica intr*o activitate creatoare, de ingri3ire individualizata,
personalizata, competenta si umana.
6
Comunicarea dia"nosticului
Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limba3 al corpului9 ce trebuie sesizat si
decodificat.
2n practica medicala se cere de multe ori consimtamantul bolnavului, care are
rezonante etice si implica libertatea pacientului.
Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea
momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a*i smulge consimtamantul pentru
acte terapeutice discutabile sau riscante. ,e asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului
in deplina cunostinta de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale.
5elatia de ingri3ire medicala pacient* asistent nu se reduce la modul simplist ,,eu*tu9 ci
se e!tinde in ambele parti$ echipa medicala * familia pacientului. 0u aceasta se creeaza o
legatura ca suport de spri3in pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca a3utor la ingri3irea
bolnavului (ingri3iri primare sau prin educatie sanitara pana la ingri3iri mai comple!e ce pot
continua si la e!ternare).
Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent de
statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.
8e punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuie
comunicate pacientului. &orma sub care urmeaza sa*i prezentam realitatea este in functie de
personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem
ramane cu relatarea unor date apro!imative. 2nsa sunt cazuri unde trebuie acordat timp
bolnavului pentru a*si accepta boala sau cand, in boli grave se pune problema protectiei contra
diagnosticului. 0onsideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu
anumite rezerve.
Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si a3utorul nostru, nu ne acorda incredere si
respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala. 2n fata acestora ramanem la cea
mai mare multumire ,,constiinta datoriei indeplinite9. ,,Am facut tot ce este omeneste posibil9
este o e!presie deseori intalnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc: ,e aceea, in
cadrul actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar
mai ales in fata constiintei.
0a sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a
fost corect, prompt si eficient. 2n plus, toate cunostintele trebuie imbunatatite continuu,
pentru ca in aceasta meserie nu se poate spune$ ,,nu am stiut9.
,e calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de
dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata
de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici acest lucru nu e
suficient. Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. ,e obicei e!ista un cod nescris al
comportamentului in fiecare sectie ca intr*un grup de oameni.
7
2n cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea
respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in viata personala, transferul
incarcarilor morale facandu*se mai adesea dinspre particular spre profesional.
2n general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile
cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect. 0instit si
corect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat de
catre oricare dintre membrii echipei medicale.
5ecunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei ,,de la
care ai ce invata, perseverenta de a*i a3unge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul
de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie a3utati sa se integreze dovedesc
inteligenta sociala.
Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient* asistent, fie asistent* restul echipei medicale,
trebuie sa intelegem ca ,,autoritate9 nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate9 nu inseamna
slabiciune.
olul de bolna#
2mplica un comportament specific definit de '. Parson prin$
* scutirea de responsabilitatile rolurilor sociale/
* drept la a3utor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea e!agerata a rolului de
bolnav si respingerea dreptului la a3utor datorita generarii unui comple! de inferioritate)/
* obligatia bolnavului de a considera starea sa indezirabila si a coopera pentru
vindecare/
* obligatia bolnavului de a cere a3utor specializat, competent pentru vindecare, ceea ce
implica acceptarea diagnosticului si mai ales a tratamentului.
0omportamentul in fata bolii
Presupune capacitatea individului de a*si percepe starea de boala, de a o interpreta
adecvat si de a lua decizii care faciliteaza insanatosirea. Oscileaza intre un pol de normalitate
si unul de e!acerbare, catastrofizare.
&actorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt$ trasaturile de personalitate
(depresia, hipocondria, an!ietatea), educatia (invatati sa se planga sau dimpotriva, sa nu spuna
nimic), modelul cultural, starea socio*economica (asigurarile de sanatate, etc), beneficiile
secundare.
"oala poate sa determine asupra pacientului$ inactivitate, izolare, incertitudinea
vindecarii, sentimentul de neputinta, culpabilizare, frica de moarte.
Pacientul poate percepe boala ca si$
8
* ,,situatie normaladesi nedorita ( determina individul sa se mobilizeze si sa lupte
contra ei, in acest fel, creste aderenta la tratament/
* ,,dusman, uneori apare ,,fuga in sanatate, adica ignorarea, negarea bolii, capitulare
in fata bolii/
* ,,pedeapsa meritata* bolnavul nu se mobilizeaza suficient/
* ,,pedeapsa nemeritata ( furie, revolta, cu mobilizarea resurselor/
* ,,salvare, ,,castig ( mecanism inconstient (e!. soldatii raniti pe campul de lupta)/
* ,,beneficiu, manipulare constienta/
* ,,slabiciune, stare ascunsa de bolnav, ca fiind ceva rusinos/
* ,,pierdere iremediabila(e!.e!tractia dentara, apendicectomia, la care bolnavul
reactioneaza cu depresie)/
* ,,valoare aparte, a3uta bolnavul sa*si reevalueze viata si valorile.
5aspunsurile emotionale in fata bolii pot fi de$
* iritabilitate, furie/
* negare partiala sau totala/
* depresie/
* an!ietate/
* resemnare, etc.
Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav. Poate fi$
* realista, rationala (la persoanele echilibrate emotional, cu un nivel cultural satisfacator,
fara probleme e!istentiale importante) duce la prezentarea la medic si aderenta la
tratament/
* disproportionata (la persoane nevrotice, cu tulburari de personalitate,etc.)/
* ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu un nivel cultural
scazut, cei focalizati pe alte probleme)/
* negarea, refuzul starii de boala si constientizarea unor tulburari)/
* prin subestimarea simptomelor, amanarea deciziei de a merge la medic in speranta ca
boala va trece de la sine/
* mecanism de aparare.
Defnirea conceptului de stress psihic
'ermenul de stres a fost introdus de catre ;ans Sel<e si a fost definit ca fiind =raspunsul
nespecific al organismului la actiunea e!terna a unor factori de natura variata7. 0onceptul a
patruns in limba3ul curent, cunoscand o anumita diversificare a sensurilor, dar pastrand o nota
comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu
9
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice. ;.Sel<e a utilizat acest
termen pentru a desemna o multitudine de reactii ale organismului fata de actiunea e!terna
e!ercitata de o multitudine de agenti cauzali, fizici si psihici. 2n cazul unei actiuni de mai
lunga durata a agentului stresor, aceste modificari imbraca forma =sindromului general de
adaptare7 care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea
resurselor adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea.
2n completarea definitiei date de Sel<e stresului, se are in vedere faptul ca acesta este o reactie
generala a intregului organism cu participare neuro*endocrino*vegetativa si ca el este
declansat de agenti stresori variati (fizici, chimici, biologici, psihici). Stresul psihologic este
provocat de emotii prelungite datorate, in primul rand, frustrarii, conflictelor, an!ietatii. !ista
stres de suprasolicitare, dar si stres de subsolicitare.
O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul,
dificultatile financiare si preocuparile privind familia, in aceste cazuri tulburarile asociate
stresului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. +n stres moderat antreneaza si
stimuleaza vitalitatea organismului. 0aracterul nociv la stresului apare atunci cand degradarile
produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative ale organismului.
2n concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stresul psihic si adaptarea
organismului la mediul comple! al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul ca
stresul psihic este o reactie a organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu eforturi
mari, capabile sa lase in urma procese de uzura sau chiar leziuni la diferite nivele.
Cau$ele stresului
.a originea stresului se afla cauze e!terne si interne. Agentii stresori pot proveni atat din
impre3urari e!terioare (locul de munca, familie, scoala, mediu), cat si dinauntrul nostru
(temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de solutionare a problemelor si#sau
de luare a deciziilor).
Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii$
%. !periente traumatizante (razboaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundatii,
etc)/
-. venimente stresante (e!perientele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate,
problemele se!uale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spatiului vital si#sau a spatiului
personal, dar si e!perientele favorabile, ca de e!emplu promovarea pe un post mai bun
si mai bine platit)/
4. 0onflictele intrapersonale/
>. ?raba (multe persoane devin stresate atunci cand trebuie sa lucreze in urgenta sau cu
termene limita)/
@. 8esiguranta/
A. .ipsa de control asupra evenimentelor/
B. 0ompetitia e!acerbata/
C. Ambitia dupa putere/
D. ,orinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale/
10
%E. 0ulpabilizarea (parintii care se simt vinovati pentru handicapul copilului lor/ copiii
care se simt vinovati pentru divortul parintilor, supravietuitorii unor tragedii sau
accidente care se simt vinovati de moartea celorlalti, sotul care se simte vinovat pentru
ca isi inseala sotia etc)/
%%. Perfectionismul (pentru multe persoane greselile sunt o sursa de regret si stres, spre
deosebire de altele care vad in fiecare greseala o ocazie de a progresa).
%ulnerabilitatea &ata de stres
Poate fi intalnita atat la indivizii cu trasaturi de personalitate accentuate, dincolo de
limitele adaptabilitatii sociale normale, dar si la indivizii cu diferite trasaturi de personalitate
neaccentuate, dar inclinati catre un comportament generator de stres psihic.
Astfel, la persoanele vulnerabile la stres, cu diferite tipuri de personalitate, intalnim insusiri
comportamentale asemanatoare fata de realizarea unei sarcini si de raportare la cei din 3ur.
Sunt dominate de simtul urgentei si cel al competitiei, au veleitati de sef si colectioneaza usor
numeroase si variate stresuri psihice. ,in aceasta cauza prezinta risc marit pentru o serie larga
de boli cardiovasculare si cronice degenerative.
Aceaste persoane se remarca prin$ ambitie ma!ima, lipsa timpului pentru rela!are,
neliniste, nerabdare, ostilitate, agresivitate, iritabilitate la presiunea timpului, competivitatea,
ostilitate cognitiva (ganduri dusmanoase, dispret, suparare) si comportamentala (verbala sau
fizica), dar si implicarea profesionala ma3ora, mod agresiv de indplinire a sarcinilor. +n alt tip
de persoane vulnerabile la stres este corespunzator individului care*si interiorizeaza trairile.
Acesta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi$ mecanisme de aparare puternice dar si
incapacitate de verbalizare si de recunoastere a emotiilor/ un comple! de reactii negative
secundare * autoapreciere, sentimente de neputinta si de pierdere a controlului.
Se fac relatii intre acest tip comportamental si cancerul de san, disfunctii ale sistemului
imunitar, infectii cronice.
Mecanisme de copin" in stres
Stresul este un fenomen ce nu poate fi evitat, astfel psihologii au cautat strategii de control
sau a3ustare a stresului. ste vorba despre ceea ce este denumit generic ,,coping.
0opingul desemneaza un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera
solicitarile interne sau e!terne care depasesc resursele personale. (.azarus, &olFman, %DC>).
Analiza acestei definitii pune in evidenta o caracteristica esentiala$ copingul este ilustrarea
faptului ca stresul se manifesta numai din relatia dintre subiect si situatie, fiind de neconceput
in afara triadei actiune*cognitie*comportament dizadaptativ.
Percepute din afara uneori ca mecanisme de ,,autoinselare7, tehnicile de coping de acest
tip sunt frecvent Gntalnite in clinica. Supraestimarea sanselor de vindecare si minimalizarea
simptomelor ce anunta un prognostic prost (e!. scaderea accentuata in greutate la un bolnav
neoplazic, etc.) sau optimismul ne3ustificat, denumite generic ,,iluzii pozitive7 au o certa
contributie modulatoare in relatia cu stresul produs de boala.
11
8u de putine ori, un sir de evaluari sau distorsiuni de acest tip, pot fi urmate de reevaluari
ce nu se mai adreseaza situatiei initiale, ci celei imaginate, construite mental de bolnav. Acest
fenomen atinge un apogeu in cazul constituirii anumitor boli psihice, si e!plica departarea tot
mai accentuata de realitate a acestor pacienti. 2l putem intalni insa si in diverse boli somatice,
cu impact psihologic real, situatie in care se poate a3unge la agravarea prognosticului initial.
2n practica, chiar si aplicarea e!clusiva si neselectiva a unei singure tehnici adaptative,
duce in mod inevitabil la dizadaptare si rupere de realitate. Atribute esentiale ale
mecanismelor cognitive de coping la o persoana sanatoasa il reprezinta fle!ibilitatea si
adecvarea.
Locus de control ! &actor psiho!social care &a#ori$ea$a copin"ul
'ermenul de ,,locus de control7 a fost lansat de 5otter (%DAA) si desemneaza ,,modul in
care o persoan) isi e!plica succesul sau esecul, prin cauze de tip intern sau e!tern,
controlabile sau necontrolabile7.(5otter, H.".,,?eneralized e!pectancies for internal versus
e!ternal control of reinforcement7, Ps<chological Monographs, CE, %*%-C).
.ocusul de control intern reprezinta convingerea ca responsabilitatea pentru esec,
respectiv meritul pentru succes stau in defectele, erorile, respectiv in aptitudinile si calitatile
persoanei respective, si au o prea mica legatura cu intamplarea sau factori de presiune din
afara, in timp ce locusul de control e!tern se refera la convingerea ca sursa evenimentelor
(pozitive sau negative) se gaseste in soart), destin sau puterea altora.
.ocusul de control intern este protector in stresul psihic acut si cronic, prin receptivitatea
crescuta a persoanei la informatiile din mediu cu valoare adaptativa, prin rezistenta la
presiunile e!terne, ca si prin gradul crescut de anga3are in situatie. .ocusul de control e!tern
este asociat cu o proportie mai mare de insatisfactii, si cu o predispozitie neta spre an!ietate si
depresie.
!ista o variabilitate transculturala a locusului de control, care vine din normele de
presiune culturala si sociala specifice unui anumit tip de societate (e!.locus de control intern *
e!primabil in autonomie timpurie, independenIa, responsabilitate) si strategiile agresive de
coping sunt incura3ate in societatile moderne de tip occidental, iar locusul de control e!tern
si strategiile pasive, de tip ,,0apul plecat sabia nu*l taie7 sau ,,0e ti*e scris, in frunte ti*e pus7,
in societatile de tip traditional).
Trasaturi imuno"ene ale personalitatii
* Optimismul actioneaza in doua directii $ minimalizarea gravitatii evenimentelor si
supraestimarea propriilor resurse de a le face fata. 2n plus, umorul este o strategie de
a3ustare capabila si ea de a reduce evenimentele stresante/
* 5ezistenta (robustetea) reprezinta o aptitudine a individului de a fi neobosit,
implicandu*se in activitati diverse cu multa curiozitate, gust pentru risc si pentru
schimbare /
12
* .ocul de control intern sinonim cu mentalitatea individului conform careia tot ce i se
intampla i se datoreaza lui in buna masura si ca aceasta responsabilitate il obliga sa
actioneze energic pentru indreptarea unor situatii nefavorabile, neasteptand de la altii
rezolvare /
* Autoeficacitatea reprezinta o viziune a subiectului asupra evenimentelor stresante,
potrivit careia subiectul considera ca evenimentele cu rol stresant pot fi modificate,
atenuate sau chiar preintampinate de catre orice individ si nu se afla la discretia
intamplarii, subiectul considera ca poate stapani sau limita actiunea nociva a unor
astfel de evenimente.
* +morul.
Trasaturi disimo"ene ale personalitatii
a) &irea an!ioasa$
* prezinta stare de neliniste, tema, chiar frica nemotivata de e!istenta unui pericol real/
* stil perceptiv vigilent*evitant/
* angoasa este o stare afectiva cu continut somatic intens e!primat (dificultatea de a
respira) concomitent cu o mare tristete/
* an!ietatea este un prim stadiu al angoasei sau o angoasa fara manifestari neuro*
vegetative/
* an!ietatea are diferite consecinte somatice$ dispnea (hiperventilatie), hipersudoratia,
tremorul si insomnia/
* e!ista o an!ietate normala si una patologica sau nevrotica, ultima fiind caracterizata
printr*o hipereactie a unui subiect fata de o cauza presupusa/
* e!ista si o an!ietate reactiva care este o an!ietate intensa, disproportionata si motivata
de o cauza 3ustificata/
* an!ietatea de caracter * dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod
obisnuit spre an!ietate
b) Personalitatea depresiva$
* insoteste unele boli si 3oaca rol etiologic in unele boli (cancer) prin efectul
imunosupresiv asupra celulelor/
* la omul bolnav starea de depresie este tradusa prin senzatii de neputinta, de pierdere a
energiei vitale, sentimente de autorepros, culpabilitate si desconsiderarea propiilor valori/
* corelatele somatice ale depresiei sunt$ scaderea apetitului, scaderea in greutate,
insomnia, hipersomnia, pierderea energiei (oboseala la trezire), prezenta a numeroase si
variate forme de dureri/
* depresia mascata are o multitudine de simptome fizice ce pot constitui masca unei
depresii pe care pacientul o ascunde/
* depresia poate atinge ma!imul prin inclinatia spre suicid a subiectului
c) 8evrozismul * include an!ietatea, ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate,
sensibilitate/ este asociat cu boli somatice.
13
14