Curs nr.

1
ANTIBIOTICE
Antibioticele sunt un grup de substante chimice organice , provenind din
metabolismul celulelor vii , majoritatea obtinute prin extractie din diferite specii de
ascomicete, altele obtinute prin sinteza sau semisinteza si care in dilutii au
proprietatea de a opri multiplicarea si chiar de a distruge unele microorganisme
Pt a fi eficiente antibioticele trebuie sa-si manifeste activitatea antimicrobiana la
concentratii plasmatice netoxice.
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR
I.Dupa structura chimica
1.Antibiotice beta lactamice
2.Macrolide
3Aminoglicozide
4.Tetracicline
5.Antibiotice polipeptidice
6.Antibiotice diverse Cloramfenicolii si derivatii sai
- Vancomicina
- Novobiocina
II.Dupa mecanismul de actiune
1) antibiotice care inhiba sinteza peretelui celular al bacteriilor
- penicilinele
- cefalosporinele
- vancomicina
- cicloserina
2) antibiotice care modifica permeabilitatea si functia membranei citoplasmatice
- polimixine
3) antibiotice care inhiba sinteza proteinelor ( modifica functia ribozomilor)
- tetracicline
- cloramfenicol
- macrolide
- aminoglicozide
4) antibiotice care inhiba sinteza de ARN
- rifampicina
- griseofulvina
III Dupa spectrul de actiune :
1)antibiotice cu actiune asupra cocilor gram pozitivi si negativi si asupra bacililor
gram pozitivi
1

- peniciline
- cefalosporine gener. I
- macrolide
- vancomicina
2) antibiotice cu actiune asupra cocilor gram pozitivi si negativi si in mod
caracteristic asupra bacililor gram negativi
- aminoglicozide
- polimixine
- cefalosporine gen. II
3) antibiotice cu spectru larg de actiune ( coci si bacili gram pozitivi si gram
negativi , spirocketii , chlamidii
- - tetracicline
- cloramfenicol
- peniciline
- cefalosporine gen,II si III
IV Dupa efectul antimicrobian
1) antibiotice bactericide
- inhiba sinteza peretelui celular
- modifica permeabilitatea si functia membranei celulare
- aminoglicozide administrate in doze mari
2) antibiotice cu efect bacteriostatic
- inhiba sinteza proteinelor
- inhiba sinteza de ARN

Studiul antibioticelor dupa structura chimica

A.Antibiotice beta lactamice
a) antibiotice beta-lactamice clasice

- penicilinele
- cefalosporinele

b) antibiotice beta-lactamice netraditionale

- cu structura monociclica
- cu structura biciclica

- monobactame
- carbapeneme
- peneme
- clavame
- carbacefene
- oxacefene
- cu structura triciclica ( mai putin utilizate )- trineme
Toate beta-lactaminele au o structura constituita dintr-un nucleu tetragonal
ciclul azetidin -2-ona ( -lactamic) structura stabilita prin metode fizico-chimice,
analiza spectrala si analiza cristalografica cu raze X.Cu exceptia
monobactaminelor , celelalte beta lactamine au ciclul beta lactamic condensat
cu un alt heterociclu sau un biciclu.
2

azetidin -2-ona
beta-lactama

A) antibiotice monociclice

monobactame
SO3H

B) antibiotice biciclice
S

penami
(peniciline)

-cu ciclu tiazolidinic

O

N
O

oxapenami
(acid clavulanic)

-cu ciclu oxazolidinic

O

N
CH2

- cu ciclu pirolinic

carbapeneme
O

N
S

- cu ciclu tiazolinic
O

peneme

N
S

- cu ciclu dihidrotiazinic
O

cefeme
(cefalosporine)

C) Antibiotice continand un ciclu beta-lactamic condensat cu un biciclu pirolinociclohexanic tribactame sau trineme.
Mecanism de actiune
Studiile au demonstrat ca mecanismul principal de actiune al antibioticelor
beta lactamice se datoreaza toxicitatii lor selective fata de bacterii ,
actionand prin inhibarea sintezei peretelui celular .Peretele celular bacterian
este format dintr-un polimer peptido-glicanic , format din fibre de
peptidoglicani formate la randul lor din unitati de N-acetil glucozamina si acid
3

N-acetilmuratic , legate prin lanturi de pentaglicina .La formarea acestei

structuri a peretelui celular participa o transpeptidaza membranara care
intervine in formarea legaturilor dintre polimer si pentaglicina .Datorita
analogiei structurale cu portiunea terminala a pentapeptidei , antibioticele betalactamice se cupleaza cu transpeptidaza blocand-o, urmarea fiind inhibarea
sintezei peretelui celular, ceea ce face ca celula sa se dezorganizeze.
Antibioticele beta-lactamice pot sa blocheze o serie de enzime care intervin
in procesele de formare celulara , de multiplicare celulara in faza de formare a
peretilor despartitori , determinand liza celulei.
Integritatea ciclului beta lactamic din structura antibioticelor din aceasta
clasa , este indispensabil activitatii antibacteriene.
Alte elemente necesare activitatii antibacteriene a antibioticelor betalactamice sunt:
-prezenta unei grupe amidice exociclice al carui atom de azot este legat de ciclul
azetidin-onic;
- prezenta unei functii cu caracter acid la carbonul C2 al sistemului
heterociclic;
-prezenta unei configuratii precise a cel putin doua centre de asimetrie
Mecanismul producerii rezistentei la antibiotice
Utilizarea pe scara larga a antibioticelor pt. tratamentul infectiilor bacteriene
, precum si folosirea lor nejustificata , au condus la aparitia de tulpini
microbiene rezistente ( care au capacitatea de a se multiplica si de a se
mentine in forma activa in prezenta antibioticelor )
Aceasta rezistenta se manifesta prin producerea de enzime (-lactamaze )
care modifica structura antibioticului si afinitatea fata de proteinele
plasmatice de care se leaga antibioticul , precum si dezvoltarea unei
structuri alterate si reducerea permeabilitatii membranei exterioare.lactamazele inactiveaza antibioticul prin hidroliza legaturii amidice din nucleul
-lactamic , formand compusi inactivi biologic.-lactamazele sunt produse
in numar mare de bacteriile gram negative si in numar redus de bacteriile
gram pozitive.
I.PENICILINELE
Descoperite accidental de Fleming (1929) pe culturile de Staphylococus
aureus ,au primit aceasta denumire datorita asemanarii culturilor cu forma unei
pensule.
Descoperirea penicilinelor a constituit un progres remarcabil in terapia
antiinfectioasa , ducand la scaderea mortalitatii infantile si cresterea sperantei
de viata cu cel putin zece ani.
Penicilina a fost izolata din culturi de Penicillium notatum, p.crysogenum,
P.citroroseum si P.rubrum
Initial s-a crezut ca penicilina nu poate fi izolta din mediul de cultura
din cauza sensibilitatii chimice deosebite.Abia dupa 11 ani Florey si Chain
4

,cercetatori de la Oxford ,reusesc sa puna la punct un procedeu de extractie cu

solventi organici si experimenteaza in terapeutica primele produse izolate.
Pt. aprecierea activitatii antibiotice a penicilinelor a fost necesara o
standardizare .La prima Conferinta Internationala a Penicilinelor ( 1944) s-au
stabilit primele etaloane , hotarandu-se sa se considere unitatea de activitate
cantitatea minima de benzilpenicilina continuta in 50ml.mediu de cultura ,
capabila sa inhibe cresterea unei culturi determinate de Stfilococ auriu ,
tulpina Oxford si se noteaza cu UI( Unitate Internationala , UO ( Unitate
Oxford ) sau UF(Unitate Florey)
Spectru de activitate al penicilinelor
-coci gram pozitivi(streptococi ,pneumococi,stafilococi)
-coci gram negativi(gonococ, meningococ)
-bacili gram pozitivi ( B.carbunos)
-anaerobi ( b.tetanic.b.gangrenei gazoase)
-spirocketi
-actinomicete
Inactivi fata de bacilul Koch , bacili gram negativi, ricketsii , virusi,
ciuperci,protozoare
Dezavantaje : induc rezistenta cu aparitia de tulpini penicilino rezistente
Structura de baza
Penicilinele au la baza un sistem heterociclic format din condensarea unui
ciclu azetidin -2 onic cu un ciclu tiazolidinic , avand trei atomi de carbon din
pozitiile 2,5si 6 asimetrici , motiv pt. care penicilinele prezinta activitate optica
sunt dextrogire ( proprietate utilizata la caracterizarea lor analitica )
Conform regulilor IUPAC penicilinele sunt denumite ca acizi 6-acil-amino-3,3dimetil-7-oxo-1-aza-4-tia-biciclo-[3,2,]-heptan-2-carboxilici

R CO NH
O

H
6
7

H
5

N
1

CH3

CH3
2

COO-R+
STRUCTURA GENERALA A PENICILINELOR

Mai exista un sistem de de numerotare in care atomul de sulf este numerotat

cu cifra 1 , iar atomul de azot cu cifra 4
Au fost adoptate trei forme de nomenclatura:
-una utilizeaza denumirea penam pt.sistemul biciclic nesubstituit ,

S
O

-o a doua forma , mai des intalnita in literatura medicala , foloseste numele de acid
penicilanic pt. a descrie sistemul ciclic cu substituentii existenti , in general 2,2dimetil si 3-carboxil( in cazul celui de al doilea sistem de numerotare)
CH3

S
O

CH3
COOH

-o a treia forma utilizeaza o nomenclatura care denumeste intreaga portiune de

acid 6-carbonil-amino penicilanic si apoi distinge compusii in functie de radicalul
(R) al portiunii acil.
R CO NH
O

CH3

S
6
7

5
4

2
3

CH3
COOH

Ultimele doua forme servesc atat pt. denumirea cat si pt.compararea structurii
penicilinelor asemanatoare , dar nu pot fi aplicate la compusii cu substituenti
neobisnuiti sau la derivatii care au suferit modificari ale celor doua cicluri
Aspectul neobisnuit al sistemului biciclic, beta-lactamic , a intarziat elucidarea
structurii penicilinei care s-a realizat abia intre anii 1943-1945 ca urmare a
colaborarii intre cercetatori din Marea Britanie si SUA.Au existat multe incercari
pt a realiza sinteza penicilinelor , ele culminand in 1957 cu obtinerea
fenoximetilpenicilinei ( Penicilina V)este adevarat in cantitati mici (randament de
10-12%).Randamentul mic de fenoximetilpenicilina a facut ca metoda de obtinere
sa aiba numai valoare teoretica ea demonstrand existenta ciclului beta-lactamic.
Izolarea acidului 6-aminopenicilanic dintr-o cultura de P.chrysogenum de catre
un grup de cercetatori britanici a deschis calea spre obtinerea de peniciline
sintetice prin acilarea gruparii 6-amino.
O alta cale de obtinere a penicilinelor sintetice a constat in convertirea
penicilinei naturale ( cum ar fi penicilina G potasica), intr-o forma intermediara , din
care a fost izolata catena acil careia i s-au adaugat noi catene pt. formarea
penicilinelor biologic active .
Astfel treptat prin studii aprofundate s-a reusit obtinerea de noi peniciline, cu
randamente mult mai mari , cu o activitate superioara dar si cu o mai buna
stabilitate decat primele peniciline obtinute.
Proprietati fizico-chimice
Prima penicilina izolata se prezenta sub forma de pulbere amorfa , colorata de
la galben la maron, era instabila si se inactiva usor , necesita coservare la
temperaturi scazute .Azi penicilinele sunt purificarte si cristalizate ( tehnologia
6

fiind un secret de fabricatie ) ele prezentandu-se sub forma de pulberi albe care-si
pastreaza stabilitatea un timp mai indelungat (1-2 ani) fara a necesita conditii de
conservare speciale, inafara de loc uscat din cauza higroscopicitatii pulberilor.
Toate peniciline se comporta ca acizi tari (pH=2,5-3), putin solubile in apa ,
solubile in cloroform (cel mai bun solvent pt.peniciline)
Functia carboxilica poate fi esterificata , poate forma anhidrida cu carboxilul
unei a doua molecule , poate forma anhidride mixte si saruri,Sarurile de sodiu si
potasiu sunt solubile in apa si alcool metilic , putin solubile in alcool etilic si
insolubile in alti solventi organici.In stare pura aceste saruri au o buna stabilitate in
timp.
Sarurile cu unele baze orgnice precum benzatina , procaina ,etc , sunt putin
solubile in apa si ele sunt utilizate ca peniciline depot ,realizand conc sanguine
optime terapeutic o perioada mai lunga de timp ,ceia ce permite o mai buna
complianta a pacientului prin administrarea antibioticului la intervale mai mari de
timp .
Inactivarea penicilinelor
Cauza principala a inactivarii penicilinelor este datorata reactiei de hidroliza
acida sau alcalina , datorita reactivitatii ciclului beta-lactamic la atacurile unor
agenti nucleofili ( OH din apa,hidroxilamina,alchilaminele,alcoolii etc.)
In solutii puternic acide (pH=3) penicilina sufera o serie de reactii de
degradare cu formarea unei varietati mari de produsi inactivi terapeutic conform
schemei de mai jos .
Intr-o prima faza ,se produce o protonare a atomului de azot al ciclului beta
lactamic, urmata de un atac nucleofil al atomului de oxigen al gruparii acil asupra
gruparii C = O ,cu deschiderea ciclului -lactamic ,ceea ce va destabiliza inelul
triazolidinic ,care prin cataliza acida formeaza acidul penicilenic.Ca urmare a
instabilitatii , acesta se va degrada in continuare urmand doua cai :
-.1.O prima cale consta in hidroliza ciclului oxazolic si formarea acidului
penicilenic,instabil aflat in echilibru cu acidul penilic,deasemenea instabil.Acidul
penicilenic hidrolizeaza la randul sau foarte usor ,cu formarea acidului
penamaldic ,care va continua sa se degradeze pana la penicilaminei ( un prim produs
major de degradare) si acid penaldic;
-2.O a doua cale de degradare consta in trecerea acidului penicilenic in acid
penilic printr-o rearanjare intramoleculara de inchidere a ciclului. Acidul penilic
(acid imidazolin -2-carboxilic) prin decarboxilare si deschiderea ciclului prin
hidroliza acida , va forma un al doilea produs major de degradare a penicilineiacidul peniloic
Prin decarboxilarea acidului penaldic se formeaza peniciloaldehida
(peniloaldehida ) cel de al treilea produs major de degradare a penicilinelor.

RCONH
C
H+

COOH
S

HS C CH3

CH3

CH3

+ H2O/HO

PENICILINA

CH NH CH COOH
N

CH3

CH3

RCONH CH
COOH N
H

CH3

CH3
CH3
COOH

R
ACID PENICILENIC

ACID PENILIC

+ H2O

- CO2

R-CO-NH-C-CH2-NH-CH-COOH
COOH

SH NH2
PENICILAMINA

CH3
CH3

COOH

N
H
ACID PENILOIC

CH3
C CH COOH

- CO2

R-CONH-CH2

C
HS CHCH3
3

ACID PENAMALDIC

CH3

ACID PENICILOIC

R-CONH-CH-CHO

- CO
2
H+

R-CO-NH-CH2-CHO

COOH
ACID PENALDIC

(dimetilcisteina)

PENICILOALDEHIDA
(peniloaldehida)

Instabilitatea penicilinelor in mediu acid si degradarea acestora asa cum s-a

aratat mai sus , le fac improprii pt. adminstrare orala (din cauza aciditatii sucului
gastric)
O serie de cercetari au aratat faptul ca penicilinele pot suferi reactii de
degradare si de formare de compusi inactivi si ca urmare a actiunii unor enzime
numite penicilinaze secretate de unele bacterii ( B.antracis,B.tuberculosis, unele
tulpini de stafilococi)motiv pt. care nu pot fi utilizate in tratamentul infectiilor
produse de aceste bacterii.Aceste penicilinaze sunt de doua tipuri : betalactamaze
si acilaze .
-Beta-lactamazele hidrolizeaza penicilina la acid peniciloic , inctiv , prin
deschiderea ciclului -lactamic.

-Acilazele inactiveaza penicilinele printr-o reactie de dezacilare hidrolitica ( fara

deschiderea ciclului -lactamic),scindand legatura amidica de la C6 si punand in
libertate acidul 6-amino-penicilanic(6-AP)-inactiv .
Acilazele au fost obtinute in mod controlat din diferite specii de bacterii gram
negative , in scopul obtinerii acidului 6-APA , necesar pt. prepararea penicilinelor
de semisinteza.
CLASIFICAREA PENICILINELOR
A.Peniciline naturale
-pt.administrare parenterala de scurta durata Benzilpenicilina
- de lunga durata - Bicilina
- Benzilpenicilina+Novocaina
B .Peniciline de semisinteza
-acidorezistente Penicilina V
- Feneticilina
- Propicilina
- Fenbenicilina
-rezistente la penicilinaza ( enzimorezistente)
- administrare parenterala Meticilina
- administrare orala si parenterala Oxacilina
- Dicloxacilina
- Cloxacilina
- cu spectru larg de actiune Ampicilina
- Carbenicilina
- Azlocilina , Mezlocilina. Piperacilina
- Ticarcilina
- Meticilanum
- Carbapeneme- Tienamicina,Imipenema
- Monociclice Aztreonam ,Monobactam
OBTINEREA PENICILINELOR
1. BIOSINTEZA metoda de obtinere a penicilinelor naturale
Etapele biosintezei :
I .Fermentarea
II.Izolarea antibioticului
IIIPurificarea si conditionarea
2. SEMISINTEZA pornind de la acidul 6-APA prin acilare
3. SINTEZA TOTALA fara importanta practica , realizata pt. prima oara in
1957
1.BIOSINTEZA
Tehnologia de obtinere a penicilinelor prin biosinteza este comuna , in mare
parte , tuturor antibioticelor de biosinteza .
Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza
9

Principalele elemente pe care trebuie sa le contina un mediu de cultura pt. a

asigura desfasurarea normala a procesului de biosinteza sunt urmatoarele:
- hidratii de carbon asigura sursa energetica necesara dezvoltarii culturilor
( glucoza si lactoza )
- azotul care este asigurat prin adaos de azot organic;
- sarurile minerale - prezenta acestora este vitala in perioada de crestere a masei
celulare, deoarece afecteaza direct permeabilitatea membranei celulare si echilibrul
ionic si activeaza sistemele enzimatice .
- precursorii - care se adauga in cantitati mici in mediul de cultura si care
reprezinta de fapt o catena laterala a structurii amidice ,care va servi dirijarii
biosintezei spre un anumit tip de penicilina in functie de scopul urmarit.
- antispumanti uleiuri vegetale , acizi grasi nesaturati .Adaugarea acestora in
mediul de cultura este necesara pt. ca din cauza barbotarii aerului si agitarii , apare
tendinta de spumare.
Procedeul de obtinere a antibioticelor naturale ,comporta mai multe etape :
I Fermentarea
II- Izolarea antibioticului
III-Purificarea si conditionarea antibioticului
I- Fermentarea
Se realizeaza in fermentatoare cilindrice verticale , echipate cu agitatoare, ,
utilizand filtre speciale pt sterilizarea aerului tehnologic si dispozitiv de transvazare
aseptic.Temperatura este de 26+/- 1 granC, la un pH= 5,5-7(optim=8) .
Este un proces aerob de fermentare , ceia ce presupune barbotarea aerului perfect
steril , prin filtrare prin materiale fibroase , in mediul de cultura concomitent cu
agitarea mediului.
Intregul proces de fermentare dureaza pana la 120 de ore si consta in
-cresterea biomasei - cca 30 de ore
-productia propriu-zisa 120-125 ore
-oprirea sintezei de antibiotic ca urmare a epuizarii mediului in nutrienti .
Fermentatia se considera incheiata , atunci cand continutul in zaharuri scade la
0,2-0,6%, iar cel de penicilina atinge valori de 1-1,8%.
II Izolarea antibioticului
Amestecul rezultat este filtrat apoi prin filtre de vid rotative cu tambur
( ultrafiltrare ).Filtrarea se realizeaza usor datorita caracterului fibros al
miceliului.Filtratul obtinut se raceste la 5-6 grade si se depoziteaza in rezervoare
intermediare in vederea prelucrarii
Extractia antibioticului din mediul de cultura se realizeaza cu ajutorul
solventilor .S-au studiat f. multi solventi ( acetatul de etil , eterul etilic ,
cloroformul , toluenul , dicloretanul ,etc ) dintre care rezultatele cele mai bune sau obtinut cu acetatul de butil , si eter etilic la temp 0-5 gradeC si alcool n-butilic
la temperatura mediului ambiant.
10

Extractia penicilinei in solvent este o extractie moleculara , care se desfasoara in

mediu puternic acid .Deoarece in aceste conditii de pH penicilinele pot suferi
procese de degradare , timpul de extractie trebuie redus la minim de ordinul
minutelor.Astazi industria utilizeaza extractoare centrifugale speciale , orizontale
sau verticale care permit ca procesul de contactare a fazelor si separare a lor sa
se produca in cateva secunde.Timpul scurt de contact si o temperatura redusa de
operare (0-5C) asigura realizarea unor randamente de 70-75% in faza de extractie.
III Purificarea
Separarea antibioticului se poate face prin doua procedee
- precipitarea penicilinei sub forma de sare prin tratarea solutiei organice cu acetat
de sodiu sau potasiu , iar penicilina sub forma de sare este separata prin filtrare se
dizolva in apa se purifica cu carbune activ , dupa care se anhidrizeaza prin distilare
sub forma de amesctec azeotrop cu butanol in vid sub o presiune de 4-6mmHg
cand se obtine o penicilina de puritate avansata si activitate biologica conforma cu
normele farmacologice.
Penicilina V se obtine prin aceiasi tehnologie , doar ca la fermentatie se foloseste
ca precursor acid fenoxiacetic , iar exctractia se face in doua faze datorita
solubilitatii f. scazute a penicilinei V in apa .Dupa reextractie in apa si acidulare
cu acid sulfuric dil. , produsul pp. Se filtreaza , se purifica de solvent si se usuca la
35-40C sub vid de 100-200mmHg.
In ambele cazuri rezulta solventi reziduali care dupa separare prin filtrare si
distilare sunt trimisi in coloana de rectificare si recirculati.
Conditionarea se face in flacoane sterile ,inchise cu dop de cauciuc etans
prevazut cu o armatura metalica , sub forma de pulbere uscata .Pastrarea se face
la temperaturi de 24de grade C
Prin procedeul de fermentatie fara precursori ale speciei p.Cryseogenum ,se
obtine izopenicilina N
HOOC CH
NH2
Izopenicilina

(CH2)3

C HN
O

CH3
CH3
COOH

(Penicilina N)

se considera ca aceasta penicilina - N este un intermediar in biogeneza

celorlalte peniciline si anume
-in prezenta unui precursor , produsul final penicilina biosintetizata apare
printr-o reactie rapida datorita transferazei , cand are loc inlocuirea catenei
laterale cu aceeia a precursorului
-in absenta unui precursor al catenei laterale , produsul final este acidul 6aminopenicilanic(6APA) , care apare incantitati apreciabile ca urmare a amidazei
asupra penicilinei N si care reprezinta principala materie prima pt. obtinerea
penicilinelor prin semisinteza.
11

2 SEMISINTEZA
Foloseste ca materie prima acidul 6-APA prin acilare cu diferiti agenti acilanti
a) acilarea cu cloruri acide
R COCl

H2N

Na (C2H5)3Cl

CH3
CH3

N(C2H5)3

COOH

R C HN
O

CH3
CH3

COOH

b ) acilarea cu anhidride acide

O
R C
O

H2N

R C

CH3
CH3

- RCOOH

COOH

O
S

R C HN
O

CH3
CH3

COOH

c) acilarea cu anhidride mixte

O

R COOH
+
O
Cl C
OR'

R C
R'

+6APA

-CO2
-R'OH

R C HN
O

CH3
CH3

COOH

d ) acilarea cu N,N diciclohexil-carbodiimida

R COOH +

N C

NH C

+6APA

O
C O
R
S

R C HN
O

CH3
CH3
COOH

12

C NH

NH C NH
O

3. SINTEZA TOTALA
S-a realizat pt. prima oara in 1957 , dar ea nu prezinta importanta practica

I.Peniciline
A.Peniciline naturale
Se obtin prin biosinteza din diferite specii de Penicillium ( P.notatum, P.rubrum )
si de Aspergilllus ( A.giganteus ,A.glaucus) avand in compozitia lor elemente ca
H,C,O,N si S si o greutate moleculara mai mare de 300 , diferentiate prin natura
radicalului (R) .Nucleul de baza este format din doi heterocicli condensati , unul
pentagonal (tiazolidinic ) si altul tetragonal (-lactamic)
S

R C HN
O

CH3
CH3
COOH

1.PENICILINA G POTASICA
Benzylpenicillinum kalicum ( FRX)
Benzilpenicilina potasica sinonim

K+

CH2

C HN
O

CH3
CH3
COO-

Obtinerea
Prin biosinteza, utilizand tulpini de P.notatum P.crysogenum in medii de cultura ,
cu aport de :
-glucoza , latoza , amidon ca surse energetice;
-extract de porumb care contine -feniletilamina , cu rol de precursor ( sau acid
fenilacetic)
-antispumant ulei de floarea soarelui
- stabilizatori de pH carbonatul de calciu
-microelemente minerale K,Na,Mg. etc
Proprietati fizice
Conform FRX :
- pulbere cristalina alba , cu miros slab , caracteristic si gust amar ,
higroscopica.
- f. usor solubila in apa , practic insolubila in cloroform ,eter,parafina lichida
si uleiuri grase
Incompatibilitati :
- cu alcoolii , acizi , substante alcaline
13

- metale grele ,iod, sulf,

- vitamina B , vitamina C si penicilinazele microbiene , inactiveaza rapid
penicilina
Administrare:
- fiind solubile in apa sunt administrate parenteral : i.m,i.v.intrarahidian
- concentratiile plasmatice se ating rapid
- necesita repetarea administrarii pt. mentinerea concencentratiilor sanguine
terapeutice , avand in vedere eliminarea rapida a penicilinei din organism,
- se administreaza dupa solubilizarea pulberii de antibiotic ,intr-un vehicol
care in funtie de calea de administrare poate fi : pt.administrare i.m- sol
salina 0,9%(ser fiziologic ) ;iar pt. administrarea i.v. prin dizolvare in solutie
perfuzabila de glucoza 5%;
- administrarea intrarahidiana in mod exceptional in meningite pneumococice
- sub forma de aerosoli dupa dizolvare in solutie salina 0.9%;
- nu se administreaza oral din cauza inactivarii de sucurile gastrice si
penicilinaze;
- doze de administrare :
- mici intre 600.000-1.000.000 UI/zi in infectii usoare
- medii intre 1-4.000.000 UI/zi in infectii grave ( meningite
purulente , endocardita lenta , septicemii )
- mari - 5.000.000UI/zi- in cazul infectiilor f.grave.
Spectru de activitate
- coci gram pozitivi :stafilococi,strptococi,pneumococi, enterococi
- coci gram negativi : Neisseria
- bacili gram pozitivi : antrax , clostridii ,spirochete, (Treponema
palidum),leptospire
- streptococul beta-hemolitic ( angina , erizipel)
- stafilococ viridans (endocardite)
- inactive asupra majoritatii germenilor gram negativi
- inactive asupra protozoarelor ,virusurilor mici ,
- inactive asupra bacililor acidorezistenti - B.Koch si B.leprei
Indicatii terapeutice
- infectii date de germenii mentionati mai sus
- medicament de electie pt. infectiile cu coci gram pozitivi
- medicament de electie in infesctiile cu streptococ beta-hemolitic
- gonococii acute , lues
- gangrene gazoase, dezinterii.
- Endocardite cu stafilococ viridans
Reactii adverse
- nu se recomanda pacientilor cu afectiuni renale din cauza riscului de
producere a hiperkaliemiei
- reactii alergice ce pot merge de la forme usoare intoleranta locala la
14

nivelul administrarii pana la soc anafilactic,

- anemie hemolitica , trombocitopenii si leucopenii,
- in doze mari poate produce convulsii.
Prezentare
- flacoane injectabile continand pulbere cristalizada de penicilina G potasica
in doze de 400.000 UI , 1.000.000 UI,5.000.000UI
2.Penicilina G sodica
Sarea de sodiu a penicilinei G este mai bine tolerata local la administrare i.m
Se obtine prin metode asemanatoare Penicilinei G potasice
Spectrul de activitate si recomandarile terapeutice sunt similare penicilinei GK
Se recomanda administrarea cu prudenta la cardiaci si la pacientii cu afectiuni
care necesita restrictie de sare in dieta - din cauza ionului de Na+

15