Sunteți pe pagina 1din 8

Fobia si anxietatea stomatologica: cauze

Frica de medic este des intalnita, insa cei mai multi dintre noi se tem de medic
ul stomatolog, atat de mult incat amanam la nesfarsit vizita la dentist. Majorit
atea procedurilor stomatologice nu sunt dureroase, insa chiar si o simpla examin
are poate produce panica in randul celor mai sensibili.
Pentru persoanele cu o fobie fata de stomatolog, doar gandul la vizitele stomato
logice pot fi terifiante. Acestia pot fi atat de inspaimantati incat sunt capabi
li de aproape orice pentru a evita programarea la dentist.
Frica - motivul principal pentru evitarea consultatiilor stomatologice
Fobia este o frica intensa, irationala. Oamenii se pot teme de o anumita activit
ate, obiect sau situatie. Persoanele cu fobie fata de stomatolog se tem atat de
mult de dentist incat amana consultatiile periodice timp indelungat. Pentru a ev
ita cabinetul stomatologic, o astfel de persoana infrunta singura durerea, afect
iunile gingivale si chiar dintii sparti sau cariati.
Fobia si anxietatea stomatologia sunt foarte des intalnite si fac parte dintre m
otivele principale pentru care vizitele la stomatolog sunt evitate. Intr-unul di
ntre studiile efectuate pe aceasta tema, 36% dintre cei chestionati care nu merg
la consult in mod regulat au declarat ca frica este motivul principal.
Fobie versus anxietate
Deseori se intampla sa folosim termenii "anxietate" si "fobie" ca avand acelasi
inteles, insa acesti termeni sunt diferiti. Persoanele cu anxietate stomatologic
a simt neliniste sau stanjeneala inainte de a merge la dentist, exagereaza teman
du-se sau facandu-si griji fara un motiv real. Fobia stomatologica este o afecti
une mai grava, o frica intensa. Persoanele cu acest tip de fobie nu sunt doar an
xiosi, ci devin ingroziti si sufera atacuri de panica.
Fobia fata de stomatolog poate duce la cresterea riscului aparitiei afectiunilor
gingivale si la pierderea prematura a dintilor. Evitarea dentistului are si efe
cte asupra psihicului. Dintii decolorati sau cariati pot face ca o persoana sa-s
i piarda increderea in sine, sa se simta nesigur de aspectul sau fizic. Zambesc
mai putin sau deschid gura doar partial in timp ce vorbesc. Unele persoane devin
atat de stresate de modul in care arata dantura lor incat atat viata personala
cat si cea profesionala sunt afectate.
Fobia si anxietatea pot fi tratate
Exista mai multe stadii de fobie si anxietate stomatologica. Fobia severa poate
face ca o persoana sa nu mai viziteze niciodata un cabinet stomatologic. Alte pe
rsoane cu fobie se pot forta sa mearga la un consult, insa acest gand le poate p
rovoca insomnii si stari de neliniste. Uneori, frica le poate produce stari de r
au in sala de asteptare la cabinet.
Acest tip de fobie, ca si alte tulburari mentale, poate fi tratata. Fara un trat
ament corespunzator, fobia se poate inrautati odata cu trecerea timpului. Inraut
atirea fobiei are loc din cauza stresului emotional.
Cauzele fobiei si anxietatii stomatologice
Fobia si anxietatea apar din diferite motive. Interogand pacientii, specialistii

au gasit cateva motive comune:


Durerea - Dintr-un grup de persoane care nu a fost la un consult stomatologic de
12 luni, 6% dintre acestia au declarat ca frica de durere este principalul moti
v. Frica de durere este cel mai des intalnita la adultii cu varste de peste 24 d
e ani. Acesta frica poate fi rezultatul unor experiente neplacute din trecut, in
ainte ca cele mai multe proceduri stomatologice nedureroase sa apara.
Sentiment de neajutorare sau lipsa controlului - Multi oameni dezvolta fobii pen
tru anumite situatii (precum deplasarea cu avionul) in care simt ca nu detin nic
iun control. Cand se afla pe scaunul stomatologic, medicul le cere sa stea nemis
cati. Din acest motiv, acestia simt ca nu pot controla procedura, nu stiu ce se
intampla si nici daca va aparea durerea. Deseori acestia se simt neajutorati, lu
cru ce poate duce la dezvoltarea anxietatii.
Stare de jena, stanjeneala - Gura este o parte foarte intima a corpului. Unele p
ersoane se simt prea rusinate sau stanjenite pentru a lasa un strain sa priveasc
a in interiorul gurii. De obicei, aceasta problema apare la persoanele care sunt
foarte preocupate de aspectul lor fizic. De asemenea, tratamentele stomatologic
e necesita o apropiere fizica si acest lucru poate produce anxietate si disconfo
rt.
Experiente neplacute in trecut - Oricine a experimentat durere sau disconfort in
timpul unor proceduri stomatologice, poate deveni anxios si se poate teme de ur
matoarea programare.
Simptome
Nu exista o limita bine stabilita care sa separe anxietatea "normala" de fobie.
Toti avem preocupari si temeri carora le facem fata prin diferite metode. Frica
de stomatolog insa nu trebuie lasata sa ne afecteze afecteze viata.
Simptomele fobiei includ:
Stari de neliniste si insomnii cu o seara inainte de controlul stomatologic;
Stare de nervozitate in sala de asteptare;
Doar gandul la examinarea stomatologica te poate face sa plangi;
Imaginea instrumentelor stomatologice sau a halatului alb sporeste anxietatea;
Ai un atac de panica sau intampini probleme de respiratie cand sunt introduse in
strumentele stomatologice in gura.
Daca experimentezi aceste simptome, informeaza-ti dentistul despre trairile si t
emerile tale. Acesta te poate ajuta sa le depasesti schimband metoda de tratamen
t sau recomandandu-ti un psiholog

Frica de tratament dentar la copii. Posibilitati de abordare


Frica dentar la copii a fost determinat in 3-21% din cazuri, mai mult la fetite de
cat la bieti. Din studiile realizate reiese c, frica atinge maximum la varsta de 9
-11 ani, apoi diminu treptat. Senzatii exagerate de fric sunt rare in copilrie si,
in general, dispar de la sine; dac persist, se transform in fobii sau fric clinic, si
tuatii ce impun un tratament adecvat. Fobia este definit ca o situatie extrem de f
ric, disproportional fat de motivul care a declansat-o, inexplicabil, de necontrolat
, conduce la evitarea situatiilor ce produc fric si continu perioade lungi fr s depin
d de varst sau de alti factori.
Frica dentar isi are originea fie in experientele anterioare personale ale copilu
lui, fie preluat de la printi sau dintr-o team exagerat natural a copilului fat de fr
c sau traum. Caracteristicile senzatiei de fric sunt diferite in raport cu etapele
de crestere psiho-somatic.
In prima parte a copilriei, instrumentarul, mirosul materialelor sau zgomotele sp
ecifice stomatologice ar putea reprezenta factori "ameninttori". In aceste cazuri

, se recomand o intalnire premergtoare sedintei propriu-zise de tratament numai pe


ntru a face cunostiint cu copilul, in cadrul creia acesta va fi familiarizat cu at
mosfera cabinetului dentar si cu orice "amenintare" posibil.
In perioada scolii elementare, determinantii senzatiei de fric includ, in general
, intunericul, izolarea, fiinte sau obiecte imaginare, fenomene infricostoare.
In jurul varstei de 9 ani, copilul incepe s perceap frica de vtmare fizic ce provine
din educatia printilor care isi avertizeaz copiii fat de pericole diverse, din cont
actele cu prietenii, sau de la televizor. De aceea, la aceast varst, o experient an
terioar nefavorabil la medicul stomatolog va avea repercursiuni negative si va imp
iedica cooperarea medic
copil; se recomand temporizarea tratamentului dentar dac d
iagnosticul nu constituie o urgent stomatologic.
Peste varsta de 9-11 ani, copilul va fi mult mai sensibil la explicatiile privin
d igiena oral sau dieta potrivit.
Autorii articolului descriu factori importanti implicati in etiologia fricii de
stomatolog:
Anticiparea. Din nefericire, durerea rmane o insotitoare permanent a tratamentului
dentar, constituind un motiv real al fricii. Copilul trebuie s inteleag c stomatol
ogul va avea o grij deosebit pentru a preveni sau elimina durerea.
Neincrederea. Promisiunile medicilor nerespectate in timpul tratamentelor anteri
oare suferite de copii pot afecta increderea in stomatolog, atat de necesar pentr
u succesul terapiei dentare; comportamentul familiei fat de medic are o influent c
onsiderabil.
Teama pierderii controlului asupra situatiei. Medicul poate fi perceput de copil
ca o autoritate de neacceptat. De aceea, pentru a da copilului senzatia de auto
-control exist mai multe posibilitti: folosirea principiului de cooperare verbal
"s
pune, arat, etc"; posibilitatea copilului de a-si alege singur dintele ce va fi t
ratat primul; decizia de a fi tratat cu anestezie ca si modul de administrare a
acesteia; intreruperea imediat a tratamentului in cazul unei senzatii de disconfo
rt
a copilului. Limita senzatiei de auto-control care se ofer copilului in timpul tr
atamentului trebuie bine determinat, fr s fie exagerat ins. Exersarea unei autoritti
trivite a medicului in relatia cu copilul poate preveni situatii traumatice pe v
iitor.
Frica de necunoscut, de nou. Pe lang amenintarea pe care o vizit la stomatolog o r
eprezint pentru oricine, explicatiile sumare si pregtirile efectuate de insotitori
ar putea agrava frica copilului de necunoscut: "nu avea grij, nu te va durea", c
eea ce ii indic copilului c va fi vorba de durere. Descrieri si explicatii amnuntit
e pe intelesul copiilor, oferite de medic vor facilita diminuarea senzatiei de t
eam cu care copiii se prezint in cabinet.
Stomatologia este constituit din actiuni invazive, incepand cu radiografiile si c
ontinuand cu orice manevr terapeutic dentar; invazia nu este numai fizic dar si a me
diului personal al copilului, ceea ce il infricoseaz. Este nevoie de putere de co
nvingere pentru a invinge acest aspect al fricii si de castiga increderea si coo
perarea copilului.
Chapman HR, Kirby Turner NC:
Dental fear in children
a proposed model.
Brit Dent J 187: 408-412, 1999

REACTIILE COPILULUI FATA DE STOMATOLOG


Comportamentul copilului in cursul tratamentului dentar isi are sursa atat in tr
asaturile de personalitate, cat si in diferitele situatii cu care se confrunta.
Factorii care influenteaza comportamentul copilului in cabinetul stomatologic:
-Varsta copilului
-Tipul de personalitate
-Statusul neuroendocrin
-Dezvoltarea somatica
-Mediul familial si comunitar

-Educatia
-Experientele stomatologice anterioare
-Imaginatia
-Noua confruntare cu un tratament stomatologic
TIPURI DE PACIENTI-COPII
In functie de acesti factori, se diferentiaza cteva tipuri de pacienti copii, pe
care le vom discuta n continuare.
Copilul orientat social are un raport bun cu echipa stomatologica. Este interesa
t sa interactioneze cu persoanele cu care intra n contact, comunica usor, si este
dornic de a intelege ce va face medicul stomatolog. Acestui copil i se poate ca
pta interesul- i se pot arata instrumentele si i se poate explica la ce folosesc
. Orice noua experienta este pentru acest copil o aventura, de aceea i se poate
transfera o oarecare responsabilitate pentru propria igiena dentara. Chiar daca
apar anumite proceduri dureroase n decursul actului terapeutic, copilul intelege
ce se intampla si nu traieste sentimente de teama, anxietate.
Copilul hiperactiv, rasfatat si face simtita prezenta inca din sala de asteptare.
Este galagios, investigheaza, se misca mult. Este foarte temator se respinge tr
atamentul stomatologic. Daca privim la familia lui, vedem cum copilul conduce; p
arintii ii permit orice sau l protejeaza prea mult .Este tipul de copil caruia i
se ofera totul n orice situatie si care va fi marcat de o puternica anxietate n or
ice situatie mai deosebita. Evaluarea psihologica a situatiei a condus la urmato
area explicatie: copilul caruia nu i se impun anumite limite nu stie unde sa se
opreasca si ce e permis sa faca; de aceea este nesigur, se teme si poate deveni
hiperactiv. n momentul cnd un astfel de copil intampina o frustrare sau intalneste
niste limite, reactioneaza la fel ca si fata de parintii lui (plange, tipa ) Co
mportamentul negativ si neadaptat al copilului nu trebuie incurajat n cabinet si
este recomandat ca parintii sa nu fie de fata n decursul actului terapeutic. Rare
ori medicul poate colabora cu parintii pentru a pregati copilul pentru vizita la
stomatolog si pentru a-I controla comportamentul. Copilul raspunde adesea la te
merile parintilor fata de cabinetul stomatologic mai degraba decat la ale sale.
Copilul anxios, introvertit reprezinta o problema mult mai serioasa. Este tacut,
ascultator si nu deranjeaza pe nimeni, dar este si plin de temeri si ingrijorar
i. Acestea s-au format fie datorita experientelor stomatologice anterioare, fie
mai degraba formei de disciplinare aplicata de parinti. Amenintari de genul : "D
aca nu mananci tot, o sa ajungi la spital", sau "Daca mai musti oamenii o sa te
duc la dentist sa iti scoata toti dintii" vor conduce la dezvoltarea unui copil
temator cu care medicul va colabora foarte dificil. De aceea, prima vizita la st
omatolog trebuie sa fie placuta, iar copilul poate fi recompensat de catre medic
pentru un comportament corespunzator. Copilul trebuie sa inteleaga fiecare etap
a a tratamentului si trebuie indemnat sa si exprime temerile si indoielile.
Copilul negativist refuza orice colaborare cu medicul. Acest tip de comportament
este generat de teama, anxietate. Medicul trebuie sa foloseasca jocul n care un
"nu" inseamna de fapt "da" pentru a obtine permisiunea de a continua tratamentul
.
Copilul deficitar are nevoi speciale, n functie de boala (handicap somatic, de ev
olutivitate, psihic, psiho-afectiv, ambiental), si necesita o abordare diferita
.
Orice copil apreciaza o expunere directa si sincera a tot ce urmeaza sa se intam
ple n cabinetul stomatologic. Daca actul terapeutic implica proceduri dureroase,
trebuie explicat pe scurt despre ce este vorba chiar n momentul n care incepem pro
cedura respectiva, astfel incat copilul sa nu aiba timp sa se gandeasca la ea si
sa dezvolte un sentiment de teama. Aparitia reactiilor emotionale este de foart
e probabila. Lacrimile nu sunt altceva decat o manifestare a anxietatii care apa
re n fata unor proceduri stomatologice noi si misterioase.
http://www.intercer.net/stoma/copiii.html
Atacul de panica
Atacurile de panica sunt o afectiune psihologica manifestata prin trairea intens
e a unor stari de frica sau teama ce nu au o explicatie logica sau motive eviden

te. Durata lor este variabila dar nu depaseste in medie 10 minute. Aparitia atac
urilor de panica este brusca iar frecventa lor nu poate fi preconizata.
Persoanele care traiesc asemenea crize nu isi mai pot controla reactiile sau gan
direa, explozia de sentimente si ganduri impiedicand orice tentativa de revenire
la rationalitate. Statisticile releva ca la nivel global cel putin o persoana d
in 75 va suferi un atac de panica in timpul vietii sale si cifrele sunt in crest
ere.
Atacurile de panica sunt declansate de contexte si factori diferiti si pot apare
a in medii pe care psihicul le considera ostile sau, din contra, in medii famili
are si care ar trebui sa ofere o siguranta si un confort mental. Contextul si f
actorii declanseaza asocierea situatiei cu o experienta traumatizanta din trecut
.
Intensitatea atacurilor este mult mai puternica fata de starile de anxietate sau
depresie, afectand vizibil calitatea vietii si putand duce la izolarea individu
lui de societate. De cele mai multe ori perioadele dintre atacuri sunt insotite
de stari de depresive si neliniste. Netratarea acestei afectiuni poate genera o
frica patalogica obsesiva si nemotivata de spatii publice si locuri aglomerate.
Aceasta frica isi are originea in trauma pe care a suferit-o individul si se man
ifesta la nivel comportamental prin respingerea tuturor persoanelor care sunt pe
rcepute ca factori de nesiguranta si generatori de crize. De exemplu, primul ata
c de panica a fost produs de o ruda apropiata printr-o actiune care ramane intip
arita in memoria individului. In timp acesta va respinge orice persoana care ii
aduce aminte de acea actiune si de consecintele ei. Fiind vorba de o persoana ap
ropiata individul va respinge persoanele cunoscute, cautand sa se protejeze si s
a elimine orice posibilitate de reaparitie a atacului de panica.
De aceea cele mai multe persoane care sufera de aceasta afectiune accepta interv
entia unui medic de specialitate, prezenta lui nefiind perceputa ca factor gener
ator de pericol.
In cazul in care in care trauma a fost provocata de o persoana straina poate apa
rea refuzul de colaborare cu un medic specializat. Nefacand parte din cercul de
cunostinte al individului, specialistul este considerat un posibil factor genera
tor de criza.
Simptome si manifestare
Atacul de panica distorsioneaza rationalitatea individului iar in plan fizic pre
zinta o serie de manifestari specifice:
1.
Transpiratii
2.
Senzatie de sufocare, de asfixiere, de nod in gat
3.
Palpitatii ( aritmii)
4.
Dureri sau jena in zona pieptului
5.
Ameteli
6.
Dezorientare
7.
Greata si dureri de stomac
8.
Hiperventilatie ( respiratie rapida si superficiala)
9.
Frisoane
10.
Senzatie de lesin cu punct de pornire in stomac
11.
Perceptia distorsionata a mediului
12.
Groaza si spaima ca se va intampla ceva ingrozitor amplificate de neputi
nta de a reactiona
13.
Teama de moarte, nesiguranta generata de senzatia ca se pierde controlul
, teama si senzatia ca persoana innebuneste
14.
Reactii necontrolate si ilogice, incapacitatea de a raspunde corect la s
timuli
15.
Scaderea capacitatii cognitive generala ( tensiunea psihica inhiba funct
iile cognitive)
16.
Amplificarea simturilor si a receptarii stimulilor din mediu exten
17.
Dialog intern intens si haotic
18.
Senzatie de epuizare fizica si psihica
Netratarea atacurilor de panica duce in timp la agravarea situatiei si la transf
ormarea acestora in episoade de panica compuse din atacuri repetate cu pauze int
re ele. Dupa trecerea lor persoana in cauza este epuizata fizic si de obicei va

adormi. Exista si exceptii, cand dupa o serie de atacuri individul nu mai poate
adormi de frica aparitiei unei alte crize in timpul somnului.
Debutul atacurilor este insotit de senzatia de oboseala, insa in timp aceasta se
nzatie va fi interpretata de catre creier ca fiind reala prin autosugestie. De a
ceea marea majoritate a persoanelor care sufera de aceasta afectiune prezinta ob
oseala cronica si epuizare fizica si psihica.
Tratament
Socul initial care a generat atacurile de panica deregleaza sistemul endocrin, m
ai ales functiile si activitatea hipofizei, tiroidei si a suprarenalelor. Fiecar
e atac nou reprezinta de fapt o repetare a socului si o agravare a dereglarilor
endocrine. Astfel atacurile de panica vor fi intretinute de dezechilibrele hormo
nale din organism iar in timp vor aparea diverse afectiunii ale sistemului endoc
rin.
Tratamentul aplicat in acest caz va viza in primul rand echilibararea functiilor
endocrine ce controleaza activitatea psihica. In a doua faza se vor indeparta b
locajele energetice si fiziologice din intreg organismul.
Schema de tratament a atacurilor de panica include sedinte de acupunctura, amest
ecuri din plante administrate pe cale interna si sedinte de consiliere psihologi
ca medicala.
Acupunctura rupe cercul vicios neuro-endocrin si regleaza activitatea tuturor gl
andelor endocrine, incepand de la periferie spre centru. In timpul sedintelor in
corp se elibereaza endorfinele, denumite si hormonii fericirii datorita rolului
pe care-l au in organism. Prin eliberarea lor se creaza o stare de bine in orga
nism care va fi imprimata in memoria glandulara. Actiunea endorfinelor relaxeaza
psihicul si elimina treptat tensiunea generata de atacurile de panica. Astfel s
e opreste reactia in lant generata de socul initial, iar individul realizeaza ca
ceea ce s-a intamplat in trecut nu se va repeta si in prezent in mod obligatori
u.
Amestecurile din plante si sedintele de consiliere psihologica medicala sustin s
i completeaza actiunea si efectele acupuncturii, grabind vindecarea.
Dr. Codrut Tutu
Specialist Acupunctura si Apifitoterapie
Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afect
iva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) c
are cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentua
te ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sa
u de moarte iminenta. In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi
cauzat de circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate.
Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a
face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survi
ne atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In t
impul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de
a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fiz
ice si sentimente ingrijoratoare.
Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacu
ri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita loc
uri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de
panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu
tulburari de anxietate.
Cauze
Cauza exacta a tulburarilor legate de panica nu este cunoscuta. Se crede ca este
rezultatul unui dezechilibru intre substantele chimice ale creierului (neurotra
nsmitatori).
De asemenea, poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu pa
rinti cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte

boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bi


polare. Tensiunea nervoasa (de exemplu pierderea unei relatii) poate declansa si
mptome ale tulburarilor de panica.
Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulbu
rare legata de panica. Atacurile de panica pot fi determinate de:
ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de
alcool
ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate
fumatul excesiv (creste mult cantitatea de nicotina din sange)
folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de i
nima) sau intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si
insomnie)
folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana
un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)
o nastere in trecutul apropiat
o operatie cu anestezie generala
Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medic
ala:
disfunctii tiroidiene (hipertiroidism - exces de hormoni tiroidieni)
afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defec
t care ii deterioreaza functionarea normala)
tulburari neurologice (epilepsie)
astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuare
a acestuia din plamani facandu-se cu greutate)
afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)
intreruperea medicatiei pentru bolile cardiace
depresia
anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva
Simptome
Principalul simptom al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica
si anxietate alaturi de alte reactii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzato
r si intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. In timp ce majoritatea sim
ptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara complet. Exis
ta posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o
perioada mai lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt con
tinue si nu dispar intr-o ora exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica s
i atunci trebuie consultat imediat medicul specialist.
Atacurile de panica pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza ap
arenta. Pot fi asociate cu medicatii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anu
mite conditii medicale (hipertiroidism):
respiratii rapide (hiperventilatie), dispnee (dificultati de respiratie) sau se
nzatie de sufocare
batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
angina pectorala (durere in piept)
transpiratie
greata sau epigastralgii (dureri de stomac)
vertij (ameteala), tremor, nesiguranta
acufene (tiuituri in urechi)
frisoane sau valuri de caldura
frica de moarte si pierderea controlului
senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate
Atacurile de panica pot incepe fara o cauza sau pot fi legate de anumite situati
i, cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion. Cateodata doar gandul la o
situatie anume poate cauza anxietate severa. Oamenii care au frecvente atacuri d

e panica invata sa evite situatiile de care le este frica ca vor declansa un ata
c sau cele din care nu pot scapa usor daca intervine un atac. Daca tiparul de ev
itare si anxietate este sever, se poate transforma in agorafobie (fobie de spati
i deschise). Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctul
ui miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de urgenta.
Daca cineva are angina pectorala (dureri in piept) sau alte simptome de infarct
miocardic, trebuie dus imediat la serviciul de urgenta pentru tratamentul specif
ic.
Atacurile de panica nu sunt obisnuite la copii sau adolescenti. Copiii care au t
ulburari legate de panica sau atacuri de panica au si alte simptome in afara cel
or prezentate mai sus. Lor le poate fi frica de lucruri comune, de exemplu insec
te sau se ingrijoreaza din cauza unor monstrii sau atunci cand merg la culcare s
inguri. Acesti copii pot refuza sa mearga la scoala sau devin foarte suparati ca
nd se despart de parinti.
Tulburarile legate de panica constau in episoade de atacuri de panica. Nu oricin
e care are atacuri de panica dezvolta o tulburare. O persoana este diagnosticata
cu tulburare daca are cel putin doua atacuri pe neasteptate plus frica sau ingr
ijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile care le-ar putea declansa.
O persoana este diagnosticata cu tulburare daca are cel putin doua atacuri pe ne
asteptate plus frica sau ingrijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile
care le-ar putea declansa.