Educatia fizica a persoanelor cu

deficiente fizice
profesor scoala

Educatia fizica a persoanelor cu deficiente fizice

In cadrul organizat al nvatamntului romnesc
persoanele cu deficiente fizice, sunt ncadrate n functie de
gravitatea deficientei, fie n activitatea scolara obisnuita, fie n
scoli speciale.
Educatia fizica adaptata, acolo unde poate fi folosita are
n mare aceleasi functii ca 19319b12t ;i cea formativa, cu
niste accente aparte, determinate de scopurile si obiectivele
speciale care le incuba.

ALTE DOCUMENTE
PLANIFICAREA MATERIEI LA CONSILIERE sI
ORIENTARE PROFESIONAL
Caligrafie
evaluare matematica
LISTA CURSURI, MONOGRAFII, CARTI
TEST DE EVALUARE
OLIMPIADA DE LIMBA sI LITERATURA
ROMAN
NUMERICAL PHYSICS
Arte si meserii
Interdependenta dintre informarea si formarea
intelectuala in invatamantul primar
Activitatea sportiva a persoanelor cu handicap

Search

Vom descoperi, n planul biologic si sanogenetic, functia

de corectare, readaptare, optimizare a potentialului biologic
actual al individului, mentinere si mbunatatire a starii lui de sanatate.
Functia de dezvoltare a capacitatii psihomotrice a individului cu handicap, de nvatare si perfectionare a deprinderilor
specifice sunt parte integranta a capacitatii de miscare si n strnsa corelatie cu cea anterioara.
In plan psiho-social se ncadreaza functia de socializare si cea de dezvoltare a calitatilor intelectuale, moral volitive,
de adaptabilitate la viata reala n conditiile date.
Functia de reflectare si constientizare a activitatilor motrice este un rezultat al celor anterioare si este privita ca un act
necesar si cultural, de dezvoltare a calitatilor adaptative ale individului.
Functia de ameliorare a randamentului motric, scolar si profesional, de petrecere n mod organizat si util a timpului
liber, se face tot cu un scop bine definit, cel corector si de adaptare.
In functie de handicapul avut, rezonanta educatiei fizice speciale se manifesta mai pregnant sau mai estompat n
planurile sus mentionate, cert este ca ea trebuie sa si aduca o contributie majora la integrarea individului cu handicap la
viata reala, prin formele pe care institutionalizarea actuala o permite.
Forma de manifestare a educatiei fizice ca parte componenta a activitatilor motrice o reprezinta exercitiul fizic, cel
care este menit, sa actioneze preventiv pentru combaterea aparitiei, sa determine ameliorarea deficientei pna la disparitie,
acolo unde este posibil, sau sa contribuie la stabilizarea si non agravarea deficientelor evolutive.

Deficientele fizice la scolari

In scoala contemporana, preocuparea depistarii, prevenirii si corectarii deficientelor fizice trebuie sa fie
permanenta, att pentru parinti, ct si pentru cadrele didactice.
Examenele medicale periodice facute n scoala au constatat ca n aceasta etapa a vietii putini sunt elevii, care
prezinta o atitudine corecta a corpului, un procent mare din rndul acestora prezentnd defecte morfologice si functionale,
localizate la nivelul aparatului locomotor.
Defectele aparatului locomotor se numesc deficiente fizice, si se prezinta ca abateri de la normal, n forma si
functiile fizice ale organismului, care tulbura cresterea normala si dezvoltarea armonioasa a corpului, modificnd aspectul
exterior, reducnd aptitudinile si puterea de adaptare la efortul fizic, diminund capacitatea de munca.

Deficientele fizice se caracterizeaza prin modificari morfologice, mai mult sau mai putin accentuate, ale formei si
structurii corpului si care se manifesta printr-o ncetinire sau un exces de crestere, o tulburare si o disproportionalitate a
dezvoltarii, deviatii, deformatii sau alte defecte de structura si tulburari functionale.
Dupa evolutie si dupa posibilitatile de corectare cu ajutorul exercitiului fizic, deficientele fizice sunt usoare, medii si
accentuate.
Deficientele usoare (atitudinile deficiente) sunt mici abateri de la normal n forma si functiile corpului, sau a unor
segmente ale acestuia, de regula aflate pe o scara a evolutiei, ntr-un stadiu incipient.
Din cadrul acestor deficiente fac parte atitudinile deficiente globale (cifotica, plan rigida, asimetrica) sau deficientele
usoare segmentare (cap si gt nclinat nainte, sau lateral, umeri adusi nainte sau asimetrici, toracele n flexie, coloana cu
atitudine cifotica, lordotica sau scoliotica, genunchi n valg sau flectati, talpi abduse sau adduse).
Deficientele usoare se pot corecta n cele mai multe cazuri, n conditiile activitatii scolare obisnuite, daca se
intervine pna la aparitia modificarilor structurale de tesut.
Deficientele medii cuprind defectele morfologice si functionale stationare sau cu evolutie lenta, care corecteaza
partial, sau ramn nemodificate la efectuarea probei functionale.
Cele mai des ntlnite sunt cele segmentare cum ar fi ale coloanei vertebrale (cifoze, lordoze, cifolordoze, spate
rotund, cifotic si plan), deformatiile toracelui si abdomenului, genunchilor si talpilor picioarelor.
In rndul defectelor globale medii de acest grad sunt hiposomiile, disproportiile ntre segmente, etc.
Stoparea, ameliorarea si corectarea se fac printr-un regim de viata deosebit, dupa prescriptiile medicului si ale
profesorului de educatie fizica, dupa un program bine stabilit, de alternanta a efortului cu repaosul si n care exercitiile fizice
corective sunt pe primul plan.
Deficientele accentuate sunt cele cu modificari patologice, ajunse ntr-un stadiu avansat de evolutie.
Cele mai multe sunt aparute nca din viata uterina (malformatiile aparatului locomotor), sau ca urmare a unor
paralizii, traumatisme osoase sau articulare, infectii si inflamatii ale oaselor, articulatiilor, muschilor sau vaselor sanguine,
care influenteaza starea de sanatate. Modificarile morfologice si functionale diferentiaza pe acesti elevi de cei sanatosi,
efortul fizic nefiind recomandat, scutirea de educatie fizica fiind recomandata. Ei trebuie ndrumati spre centrele de
recuperare, unde trebuie aplicat un tratament corectiv si recuperator de specialitate.
Pragurile dintre deficiente sunt usor de trecut daca nu se intervine la timp de catre factorii educationali, printr-o
observare atenta si periodica a colectivelor de elevi. Profesorul de educatie fizica este cel care trebuie sa cunoasca datele
biologice si medicale ale fiecarui elev, pentru a stabili posibilitatile de integrare ale lui n procesul de educatie fizica. Tot el
este primul care trebuie sa hotarasca si sa aplice masurile cele mai adecvate pentru prevenirea si corectarea deficientelor
fizice.
Privit din unghiul actual al programarii activitatii motrice speciale, dupa diagnosticarea medicala a handicapului
individului, ar trebui sa se actioneze dupa anumite directii si ntr-un anumit fel, n vederea obtinerii unor rezultate pozitive.

Tehnici metodologice de actionare pentru activitatea cu persoane cu handicap sever sunt:

- stabilirea obiectivelor potrivite pentru deprinderi, care sa fie realiste si sa corespunda unor raspunsuri corecte. Ele
trebuie permanent raportate la posibilitatile de moment ale subiectului si trebuie sa fie progresive.
- apelarea la cunostinte prealabile sau asocieri de miscari n predarea unei sarcini prin folosirea modelarii ca
metoda de lucru.
- folosirea recompenselor pozitive - orice element care motiveaza practicantul sa munceasca. Recompensele
functie de vrsta si handicap pot fi permanente sau intermitente; finalizarea muncii sale, recompensa verbala.

- asigurarea asistentei - se face pe nivele de instruire, n functie de capacitatea practicantului si sarcina de

efectuat. Genurile de asistenta sunt:
a) Indicatii verbale sau vizuale - cel mai putin instructiv gen de asistenta - se poate rezuma doar la indicarea
sarcinii (verbala sau vizuala-poza), dupa care practicantul raspunde prin executie.
b) Demonstratii - facute de instructor sau ajutorul acestuia, o data sau de mai multe ori, pna cnd practicantul
poate sa execute la rndul sau miscarea - "Priveste-ma si executa!".
c) Sprijinul fizic - se foloseste de catre instructor n special n primele etape de nvatare ale unei noi deprinderi si se
refera la o ndrumare a practicantului prin atingere sau prin sprijin n cadrul unei parti a miscarii.
d) Ajutorul fizic - manipularea totala a corpului practicantului pentru realizarea unei deprinderi.
- corectarea comportamentului nepotrivit (nesupunere, respingere sau iesiri nervoase de proportii). Ca metode pot
fi folosite recompense din rndul preferintelor practicantului, asigurarea asistentei mpreuna cu ignorarea comportamentului
nepotrivit. Se interzice orice pedeapsa fizica. Trebuie nteles faptul ca persoanele cu handicap pot avea ca si persoanele
obisnuite zile bune si zile rele.
- nregistrarea performantelor participantilor - element de eficienta, folosit daca nu zilnic, cel putin saptamnal, n
caietul de nregistrare a performantelor. Vor fi nregistrate performantele utile printr-o evaluare corecta, n vederea
constatarilor progreselor si schimbarii sarcinilor.
Profilul unui instructor al activitatilor motrice la persoanele cu handicap trebuie sa cuprinda: buna pregatire,
buna organizare, creativitatea, entuziasmul, capacitatea de acordare a primului ajutor n caz de necesitate, perseverenta,
rabdarea, buna dispozitie, capacitatea de munca deosebita, abilitatea de a descoperi fortele si capacitatile elevilor sai, mai
degraba dect slabiciunile si incapacitatile lor, gndirea pozitiva si asteptarile pe masura unei bune evolutii.
Repere generale ale unui instructor de activitati motrice adaptate
- Fii relaxat - ntelege ritmul si stilul de lucru al grupei din prima zi
- Fii flexibil - modifica programul de instruire pentru a solutiona nevoile unui sportiv sau grup
- Stabileste scopuri reale pentru fiecare participant
- Fii rabdator - nu astepta rezultate imediate n nvatarea deprinderii; acorda suficient timp de familiarizare cu o deprindere,
nainte de a nvata alta
- Fii meticulos - ntotdeauna planifica si studiaza complet lectia
- Fii atent - stai n picioare, fata n fata cu participantii
- Fii activ - participa la activitati mpreuna cu sportivul, demonstreaza
- Fii bun pedagog: ncurajeaza si evidentiaza; furnizeaza instructiuni clare si concise; subliniaza ntotdeauna ceea ce este
pozitiv nainte de a corecta (Te-ai rostogolit bine, dar daca ti-ai fi tras mna.); foloseste elemente de ncredere si evita ca un
participant sa nregistreze esecuri repetate
Echipamentul - necesitate a activitatilor motrice adaptate

Imbracamintea. Toti participantii, indiferent de handicap trebuie sa poarte vestimentatie adecvata pentru exercitii si
activitatea sportiva.

Vestimentatia sportiva da tonul pentru activitatea fizica sau antrenament, att pentru instructor, ct si pentru
participanti.
Vestimentatia l face pe participant sa se simta "mai normal" si creeaza un mediu potrivit exersarii. Ea trebuie sa
cuprinda tricouri, sorturi, sosete si treninguri din bumbac. Incaltamintea trebuie sa fie de tenis sau alt tip de ncaltaminte
sportiva.
Participantii care poarta bretele, proteze sau alte tipuri de echipamente vor trebui ncurajati sa poarte (cu unele
modificari), o vestimentatie ct mai potrivita.
Daca activitatea se desfasoara ntr-o scoala unde copii nehandicapati au un echipament reprezentativ pentru
sport, ncurajati-i pe participanti sa poarte acest echipament. Daca sunteti ntr-un centru special care nu are un echipament
reprezentativ, ncurajati-va elevii sa adune bani si sa cumpere acest echipament.
Echipamentul ajutator pentru activitatile motorii adaptate se gaseste la centre speciale, sau poate fi improvizat. Cu
o doza de inventivitate puteti folosi cutii vechi, hrtie, tuburi, carpete, sau alte obiecte care nu mai folosesc.
Mingi si pungi de diferite marimi, usoare, moi confectionate si din hrtie nfasurata n banda adeziva.
Bastoane sau bete de diferite marimi, facute din lemn si nfasurate n banda adeziva.
Rampe trebuie sa fie destul de mare pentru a sustine o minge mare si usoara
Suluri pentru sustinere, de diferite marimi (bucati de covor, perne vechi, sau materiale pentru sustinere, etc. )
Saltele sau materiale textile introduse n cearsafuri, suprafete cu iarba sau nisip.
Mijloace pentru plutire - colace, tuburi, plute, sau alte materiale.
Carucioare cu rotile pot fi cumparate sau pot fi confectionate din placi de lemn si rotile
Jucarii muzicale si telecomenzile folosite pentru copii sub 10 ani. Pot fi cumparate sau adaptate usor.
Extensoare pentru dezvoltarea fortei, folosite sub supraveghere.
Exercitiul fizic, factor al corectarii deficientelor fizice n kinetoterapie si educatia fizica speciala
Exercitiul fizic este principalul element si procedeu al metodei de gimnastica medicala n vederea prevenirii si
corectarii deficientelor fizice. El este caracterizat ca o activitate statica si dinamica, care respecta cerintele generale de
anatomie, biochimie, fiziologie, igiena si pedagogie si si exercita n baza unei metode si tehnici bine stabilite, efectele
pozitive asupra tesuturilor corpului, functiilor organice si psihicului.
Exercitiul fizic ca factor de interventie n morfo-genetica aparatului loco-motor, poate actiona mecanic asupra
osului, influentnd cresterea n lungime si n grosime a acestuia. In acest sens, exercitiile aplicate n copilarie, statice sau
dinamice, pot preveni sau corecta deformatiile osoase mult mai usor dect n alte perioade ale vietii. Asupra musculaturii
exersarea determina mbunatatiri ale calitatilor fizice ale acesteia, ct si ale proprietatilor sale fiziologice (rezistenta,
elasticitatea si tonicitatea). Odata cu tonifierea musculaturii se ntaresc tendoanele si fasciile musculare.
Atunci cnd este folosit n scop profilactic, concomitent cu influentarea formelor si structurilor corpului, exercitiul
fizic echilibreaza functiile fiecarui organ ntr-o sinergie si solidaritate functionala. Aceste mbunatatiri functionale sunt
datorate interventiei unor factori neuromusculari, care usureaza transmiterea impulsului nervos si utilizarea completa a
substantelor energetice. Rolul reglator al exercitiului fizic se face prin aportul pe care si-l aduc n producerea si transmiterea
energiei necesare a aparatelor respirator, cardio-vascular, digestiv. In acest sens, "exercitiul fizic, repetat metodic si gradat,
dupa principii si reguli bine stabilite, n concordanta cu vrsta, sexul, dar mai ales cu pregatirea anterioara a
individului, mbunatateste functiile mari ale organismului" (C.A. Fozza, 2002).

Sistemul nervos (neuromuscular) se educa prin controlul psihoneuromotor asupra miscarii repetate, ca o adaptare
continua a functiei psihoneuromotoare la cerintele si necesitatile corpului n efectuarea exercitiului fizic. Factorii moral volitivi
sunt de asemenea stimulati n cadrul exersarii.
Formele n care este folosit exercitiul fizic n cadrul corectarii deficientelor fizice sunt cele statice sau cele
dinamice.
Exercitiile statice corective sunt pozitiile sau contractiile izometrice.
Dupa atitudinea corpului n timpul mentinerii lor, pozitiile pot fi:
- corecte - cnd se respecta atitudinea normala, globala sau segmentara
- corective - cnd se realizeaza o corectare partiala a deficientei, globale sau partiale
- hipercorective - cnd se obtine pe lnga corectarea pozitiei deficitare, aspectul invers deficientei

stnd (corectarea deformatiei toracelui si

spatelui,
membre superioare si inferioare prin pozitii
derivate)
pe genunchi-cu sprijin pe palme (corectarea

deviatiilor coloanei vertebrale si torace,

reeducarea tulburarilor de echilibru si
coordonare)
Pozitiile

seznd folosita ca pozitie initiala pt. ex. dinamice

fundamentale
n gimnastica

culcat si derivate (corectarea deficientelor coloanei

vertebrale, spatelui, toracelui, abdomenului
si membre superioare si inferioare)

medicala

atrnat si atrnat combinat (corectarea

deficientelor colanei si spatelui, deformari
de abdomen, membre superioare si
inferioare)
O mentinere a unei pozitii corective sau hipercorective mai mult timp, mpotriva fortei gravitationale sau a altei
rezistente, devine contractie izometrica.
Exercitiile dinamice se realizeaza sub forma miscarilor active libere sau cu rezistenta.
Sistematizate, aceste exercitii sunt:
1. Exercitii active de cap si gt, trunchi, membre superioare si inferioare
- cu segmentul deficient, sau cu segmente nvecinate
- liber sau cu ngreuiere
- analitic sau combinate
2. Exercitii de respiratie cu caracter corectiv
- liber, sau n timpul exercitiilor de trunchi
- din pozitii simetrice sau asimetrice care sa nu stnjeneasca miscarile toracelui
- executate la sfrsitul partii introductive si n partea fundamentala a lectiei, dupa exercitiile corective mai grele
3. Exercitii aplicative cu caracter corectiv - pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice
- de mers
- de trre
- de echilibru
- suspensiunile
4. Exercitiile de redresare - trecerea n pozitii corective sau hipercorective, pasive sau active.

Scopurile exercitiilor corective fie statice ct si dinamice sunt:

asimetrice)
-

Formarea si educarea atitudinii corecte

Corectarea atitudinilor deficiente globale ale corpului (global lordotica, global cifotica, global plane, global

Corectarea deficientelor fizice partiale

- cap si gt - nclinat nainte, nclinat lateral spre stnga, torticolis muscular drept,

dorsale

cifozelor

lombare

totale
lordozelor

deviatii

coloana

- corectarea deviatiilor si

n C

cifolordozelor

stnga

deformatiilor

dreapta

spatelui

scoliozelor

n S
cifoscoliozelor

nfundat
torace

plat

n ntregime
superioare

segmentare (ex: omoplati

- corectarea deficientelor

departati si desprinsi)

membrelor

valg -X

genunchi

inferioare

varum ()

anteroposterior

plan frontal

semiflexie

hiperextensie
pe vrf - picior ecvin

talpi

pe calci - picior talus

pe partea ext. - picior varus

pe partea int. - picior valgus
pe toata talpa - picior plat
pe vrf-calci - picior scobit

Exercitiul fizic este menit sa actioneze n activitatea motrica adaptata ca un factor generator de efecte individuale de
corectare, adaptare si dezvoltare morfo-functionala, efecte la nivel social, de adaptare si integrare sociala si la nivel
economic de crestere a randamentului scolar si profesional.

Recuperare morfo - functionala

Echilibru fizic - emotional
Odihna activa
Recreere

Plan individual

Educatia fizica
speciala

plan social

Integrare sociala
Integrare profesionala

plan economic

Adaptare scolara
Randament profesional

Sursa : http://www.scritub.com/profesor-scoala/Educatia-fizica-a-persoanelor13191223.php