Sunteți pe pagina 1din 17

Malaria este o boal infecioas larg rspndit n regiunile tropicale i subtropicale.

ntre 300 i
500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor n fiecare an,
cei mai muli fiind copii din Africa sub-saharian.
Malaria este una dintre cele mai frecvente boli infecioase i este o adevrat problem de
sntate public; este cauzat de parazii din genul Plasmodium (Regnul Protozoa). Cele mai
grave forme ale bolii sunt cauzate de Plasmodium falciparum i Plasmodium vivax, dar i alte
specii nrudite (Plasmodium ovale and Plasmodium malariae) pot infecta oamenii. Grupul de
specii din genul Plasmodium care produc boli la om au fost denumite parazii ai malariei.
Acetia sunt transmii de femela narului anofel. Paraziii se nmulesc n globulele roii din
snge, cauznd simptome cum ar fi febra, anemia, simptome de grip i, n cazuri severe, coma
i moartea. Infectarea poate fi prevenit eliminnd posibilitile de a fi nepat de nari (plase
pentru nari, substane care i ndeprteaz, sau eliminarea blilor i locurilor de dezvoltare a
narilor).
Din pcate, nu exist nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectrii pot fi
folosite (n mod continuu) anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai
muli dintre oamenii care triesc n zonele de risc. Malaria este tratat cu medicamente
antimalarice cum ar fi Hidroxiclorochina; n ultimul timp rezistena la aceste medicamente
(mecanism similar Rezistenei la antibiotice) este tot mai rspndit.
Legendarul faraon egiptean Tutankhamon a murit din cauza malariei si a unor complicatii
suferite in urma unei fracturi la picior, arata un studiu publicat in Journal of the American
Medical Association, citat de CNN.
Cercetatorii au folosit metode antropologice, radiologice si genetice in examinarea mumiei lui
Tutankamon si a altor 10 trupuri, mumificate in decurs de doi ani in timpul dinastiei tanarului
faraon.
Inainte de efectuarea acestui studiu, Zahi Hawass, conducatorul cercetarii, a declarat ca datele
istorice si relicvele descoperite indica faptul ca Tutankhamon ar fi putut fi fiul lui Amenhotep al
III-lea, un cunoscut faraon din Dinastia a 18-a. Dupa efecturea testelor ADN, echipa de
cercetatori coordonata de Hawass a demonstrat ca aceasta ipoteza era adevarata si ca
Tutankhamon era casatorit cu sora sa. In plus, oamenii de stiinta sunt de parere ca bolile genetice
au afectat starea de sanatate a tanarului faraon, din cauza casatoriilor in familie.
Radiografia mumiei indica faptul ca Tutankhamon suferea de scolioza si de oligodactilie, o
anomalie caracterizata printr-un numar mai mic decat cel normal la degetele de la maini sau de la
picioare. Din cauza aceastei boli, faraonul avea probabil piciorul stang foarte umflat si suferea de
dureri foarte puternice.

"In reprezentarile antice, Tutankhamon este infatisat tragand cu arcul, insa nu stand in picioare,
ci intr-un car de razboi, iar acest lucru era neobisnuit. In plus, in mormantul sau au fost gasite
100 de bastoane. Initial am crezut ca ele reprezinta un simbol al puterii, insa ele erau de fapt
folosite de faraon pentru a se deplasa. Abia putea sa stea in picioare" a declarat Hawass.
De asemenea, cercetatorul a explicat ca, in 2005, a fost realizata o tomografie pentru a determina
daca Tutankhamon a fost ucis, incat radiografiile precedente indicau o gaura la nivelul craniului.
Insa, rezultatele arata ca acea gaura a fost facuta in timpul procesului de mumificare. Cu toate
acestea, s-a descoperit o fractura la femurul stang care ar fi putut sa determine moartea sa.
Hawass a adaugat ca testele ADN au demonstrat prezenta plasmodiului malariei in organismul
sau si ca acesta, impreuna cu fractura grava probabil i-au fost fatale.
Desi mormantul lui Tutankhamon a fost descoperit inca din 1922, sunt inca putine detaliile care
se cunosc despre viata sa. Acesta a fost faraon intre 1336-1327 i. e.n., iar in urma analizarii
mumiei, s-a stabilit ca acesta a murit la varsta de 17-19 ani.
Este una dintre cele mai vechi boli din lume, care a avut un impact urias aspura istoriei omenirii.
"Documentele pastrate din antichitate atesta ca malaria a existat in India, China, Egipt,
Grecia si Imperiul Roman", ne spune profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria
Medicinei UMF "Carol Davila". S-au descoperit mumii egiptene care prezentau splenomegalie
(splina marita), o manifestare a malariei care dovedeste ca boala a afectat Egiptul. In China a
existat chiar un remediu contra malariei: o planta, Dichroa febrifuga, care se folosea empiric in
tratamentul bolii. Multe secole mai tarziu s-a descoperit ca radacina de Dichroa contine alcaloizi,
substante care combat in mod efectiv malaria.
Se estimeaza ca in lume exista la ora actuala aproximativ doua miliarde de persoane expuse
malariei. Dintre acestea, nu mai putin de 100 de milioane sunt bolnave si unul-doua milioane
decedeaza anual ca urmare a infectiei. Malaria este o problema majora de sanatate publica in
lume, cu deosebire in zonele subtropicale si tropicale. Incercarile repetate de eradicare nu au avut
succes, iar boala este in prezent cea mai raspandita din lume.
In Europa, cu deosebire in Roma antica, malaria a facut nenumarate victime. Unii istorici au
afirmat chiar ca infectia ar fi fost responsabila de caderea Imperiului Roman. Este poate o
exagerare, dar cert este ca multi oameni au cazut victime acestei infectii parazitare. Dintre cei
mai cunoscuti noua sunt Alexandru Macedon, Alaric, Otto al II-lea, Dante, Caravaggio, Oliver
Cromwell. Bolnavi de malarie au fost Gingis Han, Cristofor Columb, Cardinalul Richelieu,
Cesare Borgia, Ernest Hemingway, George Washington, James Monroe, Abraham Lincoln,
Theodore Roosevelt si multi altii. "In timpul lui Ludovic al XIV-lea a izbucnit o epidemie severa
la Versailles chiar in perioada constructiei palatului. La fel s-a intamplat si la constructia
Canalului Panama, care a fost chiar intrerupta din cauza malariei", relateaza prof. Nicolae Marcu.
DESCOPERIRI. Malaria sau paludismul, dupa denumirea sa stiintifica (lat. palus, mlastina),
este determinata de un parazit. El a fost descoperit insa abia in anul 1888 de medicul militar
francez Alphonse Laveran (foto stanga).

Pentru descoperirea sa, Laveran a primit Premiul Nobel in 1907. Cativa ani mai tarziu, medicul
englez Ronald Ross (foto dreapta) a descoperit rolul tantarului femela de
Anophel ca sursa transmitatoare a paludismului. Desi se banuia inca din
antichitate legatura malariei cu tantarii, doar Ronald Ross a reusit sa
demonstreze stiintific ipoteza. Medicul englez a obtinut si el Premiul Nobel in 1903, chiar
inaintea lui Laveran.
(material din jurnalul national)
Exist anumite boli care au fost nvluit n mister istoric, cauzele atribuite la forele magice sau
spirituale. Teratoma ovarian, de exemplu, o tumora numit dup grec (monstru), este un
neoplasm format de pr, dini, piele si alte tesuturi mature. Aristotel crede ca parula fost nghiit
de ctre pacient i depozitat in diferite tesuturi ale corpului. Dar ali teoreticieni au susinut
origini de mai mult ru augur: teratoamele au fost raportate a fi o consecin a relaiilor sexuale
cu diavolul, o expresie a unui comar (Incubus), dovezi de implicare n vrjitorie, sau o pedeaps
pentru rutate.
Malaria a fost mult timp un membru al acestui grup fascinant de boli cu origini voalate. Timp de
multe secole se credea c anumite boli, cum ar fi malaria i holera, au fost cauzate de miasma
(, greaca veche: poluare, murdrie),vapori toxici sau cea umpluta cu particule de
materie descompusa (miasma)Totul plutea deasupra solului, care a fost invizibil pentru ochiul
uman, inclusiv particule de praf si bacterii, a fost numit "aer" - ntr-un sens,si

poate c aceast

speculaie nu era departe de adevr.


Hipocrate
In 400 i.Hr., Hippocrate a discutat despre etiologia bolilor selectate n tratatul su "aere, ape i
locuri" [ 1 ]. n antichitate, cu mult nainte de malarie termenul a fost inventat, boala a fost
descris varianta ca "febra de mlatin", "agues" (din latin febris acuta), "febra tertian", "febra
quartan", sau "febra intermitenta." Cei mai muli termeni provenit de la scrierea lui Hipocrate.
Quintus Serenus Sammonicus
Quintus Serenus Sammonicus, medic al mpratului roman Caracalla, a stabilit ca pacientii
care sufera de febra si friguri s poarte o amuleta cu inscriptia "Abracadabra" (Figura 1 ), n
lucrarea sa didactica "Liber medicinal:"

Inscribis chartae, quod dicitur Abracadabra,


Saepius: et subter repetas, sed detrahe summae,
Et Magis atque Magis desint Elementa figuris
Singula, quae Semper rapies et coetera figes,
Donec n angustam redigatur Litera conum.
Lino sa Nexis col redimire Memento [ 2 ].
Scrie de mai multe ori pe o bucat de hrtie cuvntul "Abracadabra", i repet cuvntul n
rndurile de mai jos. Amintii-v de a lega aceste documente cu in i legai-le n jurul gtului .

Dup ce poart talismanul timp de nou zile, s fie aruncat peste umr. n caz contrar,
Sammonicus recomanda aplicarea de grasimea leului, sau purtarea de piele de pisica legata cu
corali galbeni i smaralde verzi n jurul gtului .

Unii cercettori resping cuvnt ul abracadabra ca sens. Alii, cu toate acestea, il traduc ca: "S
fie distrus", "Out, spirit ru, Out" (din cuvintele ebraice Abrai Seda brai), sau "Tatl, Duhul
Sfnt, Cuvntul" (din cuvintele ebraice Ab, ruach, Dabar.
Marcus Terentius Varro
"Aer ru" sau teoria miasma de etiologie malarie a rmas o ipotez acceptat bine n secolul al
19-lea e.n., cand tantarii s-au dovedit a fi agentul de transmitere a bolii. Cu toate acestea,
corelaia dintre boala i insecte i are rdcinile n antichitate.
Evitarea de insecte nu este cu siguran un fenomen nou. n secolul 26 i.e.n, egiptenii au
mancat alimente din familia ceapa - usturoi, cel mai probabil - pentru a alunga tantarii. Herodot,
un istoric grec care a trit n secolul V .Hr., a descris practica:
Pe piramida este declarat n scris egiptean ct de mult s-a cheltuit pe ridichi si ceapa si praz
pentru muncitori, i dac mi amintesc bine ceea ce interpretul a spus n lectur, o sum de
1.600 de talani de argint au fost cheltuite .
Insectele au fost recunoscute ca ageni de moarte i decdere din cele mai vechi timpuri. n
Vechiul Testament al Bibliei, a patra plag din Egipt a constat de roiuri de mute ()(:
Altfel, dac nu vei lsa pe poporul Meu s plece, iat, voi trimite roiuri de mute pe tine, i pe
slujitorii ti, i mpotriva poporului tu, i n casele tale: i casele egiptenilor vor fi pline de
roiuri de mute , i, de asemenea, pe care acestea sunt pmnt.
Exodus 08:21 (King James Bible, Cambridge Ed)
Antic Cuvntul ebraic, (, de multe ori tradus pur i simplu ca "muste", cel mai probabil,
reprezint o multitudine de diverse tipuri de insecte - nu numai muste, dar nari si viespi - de
natur periculoas mai mult dect omologii lor comuni.

Ani mai trziu, boala a nceput s fie asociat nu numai cu insecte, dar cu organism mult prea
mici pentru a fi vzute. Marcus Terentius Varro (116-27 .en), un savant roman i scriitor, a
recunoscut importana creaturilor mici in patogeneza bolii:
Advertendum Etiam, Siqua erunt loca palustria, et propter easdem causas, et quod crescunt
Animalia quaedam minuta, quae non possunt muchiul consequi, et pe aera INTUS n Corpus
per os AC nares perveniunt atque efficiunt difficilis morbos. Fundanius, Quid potero, inquit,
facere, si istius modificate km fundului de ochi hereditati obvenerit, quo-ul minus pestilentia
noceat? Istuc Vel ego respondere oposum, inquit Agrius, Vendas, quot assibus Possis, AUT si
nequeas, relinquas.
Msuri de precauie trebuie s fie, de asemenea, luate n cartierul de mlatini pentru anumite
creaturi mici, care nu pot fi vzute de ochi, care plutesc n aer i intr n organism prin gura i
nas i produc boli grave. "Ce pot s fac", a ntrebat Fundanius, "pentru a preveni boala, dac
ar trebui s motenesc o ferma de acest gen"? "Chiar i eu pot rspunde la aceast ntrebare", a
rspuns Agrius,- "se vinde pentru cel mai mare pre n numerar, sau daca se poate "Sa nu-l
vnd,sa-l abandoneze" .
Peste 1.500 de ani au trecut nainte ca termenul de "malarie" sa intre n uz. Cuvntul malaria
i are rdcinile n teoria miasma, aa cum este descris de istoricul i cancelarul Florenei,
Leonardo Bruni, n lucrarea sa Historia Florentina.
Termenul italian "mal'aria" (aer ru ) a fost introdus n Anglia, 300 ani mai trziu, de Horace
Walpole ntr-o scrisoare scrisa la 05 iulie 1740: "Nu este un lucru mai oribil decit malaria, care
vine la Roma n fiecare var, i ucide unul. " .Ioan MacCulloch a introdus cuvntul n literatura
de specialitate, in limba englez n 1827 .Cu toate acestea, lui Charles Laveran, primul care a
pus in evident microrganismul in snge n 1893, ii displcea intens numele de malarie. El a
considerat termenul ca netiinific i vulgar, prefernd denumirea "paludisme" (latin: Palus =
mlatin), care este nc folosit n Frana de azi . n prezent, utilizarea cuvntului malarie se
limiteaz la boala i simptomele acesteia (i nu agentul cauzal acestuia).

Poate c, n parte datorit numele de boala, conceptul etiologic de aer ru prevalat pn la ultima
parte a secolului al 19-lea. n timpul numeroasele sale cltorii, jurnalist i Africa explorator
Henry Morton Stanley (1857-1932) a ridicat un ecran de sticl pe barca lui, pe care el a folosit
pentru cltoriile sale pe rul Congo, ca protecie mpotriva miasma [ 11 ].
Joannes Maria Lancisius
Numit ca medic la trei papi (Inoceniu al XI, Inoceniu al XII-lea i Clement al XI), Joannes
Lancisius a fost unul dintre cei mai mari medici ai epocii sale. n cartea sa De noxiis paludum
effluviis, eorumque remediis ("Pe emanaiile nocive de mlatini, i remediile lor"), el descrie
transferul de boli mortale de animale, menionnd c "venenata Animalia non occidunt vulnere,
sed infuso pe vulnus Venetico liquido "(animalele veninoi nu ucide de leziuni, dar ele injecta un
lichid toxic prin rana) [ 12 ].
Lancisius susinut cu trie folosirea Cortex Peruvianus (coaja peruvian) pentru tratamentul febrei
periodice. Extracte din acest coaja au fost folosite pentru a trata febra, de la nceputul anilor 1600
s. Cu toate acestea, utilizarea de pulbere fin de chinin, amestecat n vin francez, nu a fost fr
probleme, i muli medici nu au fost n favoarea utilizrii coaja. n 1707, Anthony Van
Leeuwenhoek a scris Heer van Wikhuysen, "Acest medicament nu este de a fi folosite, dar cu cea
mai mare pruden, pentru c altfel ar putea fi att de duntoare pentru organism, care Tho
febra ar trebui s fie eliminate, de inconvenientele ulterioare pot fi mai ru dect boala n sine'' [
13 ].
Nici unul dintre medicii italieni emineni Giovanni Lancisi nici Francesco Torti a folosit
termenul de malarie. A rmas un termen folosit exclusiv n medicina popular italian.
Francesco Torti
n 1756, Francesco Torti definit un nou standard de ingrijire pentru utilizarea de chinin.
Folosind un desen al arborelui Febrium Lignum, Torti folosit ramuri coaja acoperite pentru a
reprezenta condiiile n care cinchona a fost eficient. Barkless ramuri desfrunzite, au fost folosite
pentru a reprezenta condiiile n care cinchona a fost ineficient (Figura 2 ). Publicarea sa elegant
ilustrat aratat ca doar febra intermitenta au fost receptive la tratament cu coaja cinchona [ 14 ].

Figura 2. Torti copac Febra n form de o instalaie de cinchona stilizate.


(Courtesy John Carter Brown Biblioteca de la Universitatea Brown).
Carl Linnaeus
Malaria a fost mult timp distinge de alte febre n dou aspecte. n primul rnd, malaria este
asociat cu o febra periodic unic si caracteristic, i n al doilea rnd, numai malarie este curabile
de chinina.
n 1735, botanistul suedez Carl Linnaeus a cltorit la Universitatea din Harderwijk n Olanda,
unde a obtinut diploma de medic. Teza sa de absolvent a fost intitulat, "teza inaugural n
medicin, n care se prezint o nou ipotez cu privire la cauza de febra intermitenta. Prin
favoarea lui Dumnezeu, de trei ori cel mai bun i cel mai mare, prezentat de Carolus Linnaeus
din Smaland, Suedia, un savant Wredian " [ 15 ].
n lucrarea sa de 24 de pagini, teza 84-capitol, Linnaeus comparat diferite regiuni ale Suediei i a
constatat lut si febra intermitenta a fi conectate punct de vedere geografic. El a ajuns la concluzia
c particulele de argil foarte mici au fost responsabile pentru simptomele bolii, i a propus ca
febra intermitenta originea n - i numai n - locuri cu argilos sol:
24. Frigus non est causa vera, quia: Rarissima est Febrium intermittentium n frigidissimis
terrae (Rece nu este adevarata cauza, deoarece febra intermitenta este foarte rar n cele mai reci
zone ale tarii.).
Chinina de droguri este extras din scoarta unui copac acum cunoscut sub numele de copac
Cinchona [ 16 ]. n 1742, Linnaeus a numit genul de acest copac, n manualul su seminal genuri
Plantarum [ 17 ]. n cea de a doua ediie revizuit i adugit, 1021 genuri de plante au fost
listate, inclusiv, ca ultima intrare, recent descris Cinchona gen (Figura 3 ).

Figura 3. lista Linnaeus "de genul Cinchona. (Courtesy Bayerische


Staatsbibliothek, Mnchen).
Albert Freeman Africanul Regele
n 1851, n discursul su la Societatea de Medicina din Carolina de Nord, Charles E Johnson a
respins doctrina de origine miasmatic de malarie. Ca dovad, el a subliniat "bolnvicios"
Constituia locuitorii din Gibraltar, un ora construit pe un pat de nisip rou sec, fara iazuri sau de
mlastini s furnizeze materie vegetal n descompunere necesare pentru generarea de miasma. n
plus, el a remarcat c nici o analiz chimic sau investigaie microscopic a fost capabil s
identifice miasma, i c compoziia aerului a fost ntotdeauna dovedit a fi 78 pri de azot, 21
pri de oxigen, i un acid carbonic parte [ 18 ].
De 1883, medic american, Albert Freeman Africanul regele, a adunat 19 fapte n sprijinul tantar
ca origine a bolii malarie [ 19 ]:
1 Malaria este cel mai frecvent n zone (mlatini, mlatinile, jungle, mlastini, etc), n cazul n
care tantarii sunt endemice;
2 Malaria este cel mai frecvent la temperaturi favorabile creterii tantar;
3 Malaria nu se produce la temperaturi sczute;
4 Malaria este cel mai frecvent in regiunile ecuatoriale i de coast;
5 malariei apare frecvent n zonele de frunzi dens;
6 Pdurilor poate bloca transmitere a malariei;

7 malariei ar putea rspndi n zonele care sunt de mile departare;


8 Malaria se poate raspandi la locurile afectate anterior, atunci cnd solul este excavat;
9 Un corp mare de apa poate preveni raspandirea de malarie;
10 ri Anterior malarie, atunci cnd clarificat, poate deveni liber de boal;
11 ameninarea de malarie este mai aproape de suprafaa pmntului;
12 transmitere a malariei este mai mare n timpul nopii;
13 Pericolul de a obine malarie este mai mare dup dormit n aerul nopii;
14 Foc protejeaza impotriva malariei;
15 Oraul de aer are un efect de protectie impotriva malariei;
16 Malaria este cea mai raspandita in vara trziu i toamna;
17 Malaria este arestat de perdele de panza, voaluri tifon, i plase de nari;
18 Malaria afecteaza copiii mult mai puin frecvent dect adulii, i
19 Dintre toate rasele umane alb este cel mai susceptibil de a mlatin-febra, cel negru aa;
Johann Heinrich Meckel
Puine familii au avut un asemenea impact asupra medicinei de familie ca Meckel, care timp de
patru generaii a contribuit foarte mult la anatomie, patologie i tiinele biologice. Ultimul
membru al liniei Meckel, Johann Heinrich Meckel (1821-1856), a luat poziia instructor n
anatomie patologic la Universitatea din Berlin, care str-bunicul a avut loc la Charit. Dup
moartea sa prematur la boli pulmonare, poziia Meckel a fost completat de ctre Rudolf
Virchow [ 20 ].

n anii 1800, malaria a fost endemic n toat Europa Central, cu excepia Lichtenstein. Acesta a
fost bine cunoscut faptul ca pacientii care au murit de malarie au avut depozite negre n organele
lor. Potrivit lui Hipocrate, aceste depozite negre erau caracteristice de malarie, si au fost atribuite
la bila. Acest punct de vedere a prevalat pn Johann Meckel s-au dovedit altfel.
n 1846, un pacient pe nume Adelheid B a murit la vrsta de 43 dup 24 de ani n diferite spitale
pentru pacientii bolnavi mental. Malaria nu a fost diagnosticat nainte de moartea ei. Heinrich
Meckel efectuat autopsia ei. El a gsit creierul ei s fie maro nchis, cu toate capilare umplute cu
particule maronii care au fost fr micarea brownian. Splina a fost extins i, de asemenea,
maro nchis, cu la fel de plin capilare. Meckel a concluzionat c pigmentul brun a fost un produs
snge ("aus dem Blutroth entsteht ein Schwarzes Pigment") [ 21 ].
Meckel nu asocia pigment cu malarie. Dar, doar civa ani mai trziu, relaia de cauzalitate dintre
acest pigment brun de malarie a fost nfiinat de ctre Virchow i Frerichs, i a malariei a fost
recunoscut a fi o boala de sange (Figura 4 ) [ 22 , 23 ]. Meckel a asumat n mod eronat pigment a
fost chimic identic cu melanina, dar Virchow asociat n mod corect pigment cu cristale hematin
("aus Hmatin condensiert sich allmhlich krniges oder krystallinisches Pigment").
Figura 4. desene Frerichs "de depunerea de pigment n organele interne ale
pacienilor intermittens (Courtesy Staatsbibliothek zu Berlin - Preussischer Kulturbesitz)..
Este cunoscut faptul c acest pigment maro se formeaz n timpul digestiei de hemoglobin i
produse de parazitul malariei prin biocrystallization [ 24 ]. Prezena de pigment maro (de
asemenea, numit haemozoin) n organe la autopsie este un indicator puternic a infectiei malarie.
Charles Louis Alphonse Laveran
n primii ani de microscopie, tehnologie colorare a fost n faz incipient. Medicul francez
armata, Laveran, a trebuit s foloseasc snge nefixate i fr pat pentru experimentele sale, i
ar putea vedea n sngele pacienilor si un pigment negru, care a fost, potrivit Virchow, urmare a
infectiei cu malarie. Unele ani au trecut nainte Malachowski a dezvoltat o pata care a permis
identificarea diferenial de paraziti din sange [ 25 ].

Laveran a fost de acord cu Meckel cu privire la pigmentul brun, susinnd c pigmentul a fost
chimic legate de melanina: "Melan MAI este special foarte pronunat la persoanele care au
murit de acuta paludisme (atacuri duntoare), culoarea pe care o confer anumite organe, n
special la splina, ficat, iar substana cenuie a creierului, este aproape ntotdeauna suficiente
pentru a demonstra la examenul microscopic dac moartea este rezultatul paludisme " [ 26 ].
Mai convingtoare a fost observarea lui de gametocytes de sex masculin curs de exflagellation
(Figura 5 ). n 1880 la Spitalul Militar la Constantine din Algeria a descoperit, pe marginile de
corpuri sferice pigmentate in sange de un pacient care sufer de malarie, elemente filiforme
asemntoare flagel care se mic foarte repede: "Am fost nc ezit dac aceste elemente au fost
paraziti , atunci cnd pe 06 noiembrie 1880, la examinarea corpuri sferice pigmentate
menionate mai sus, am observat, pe marginea mai multe dintre aceste elemente, filamente
mobile sau flagella, a crui micri extrem de rapid i variat lsat nici o ndoial cu privire la
natura lor " [ 26 ].
Figura 5. desen Laveran de paraziti malarie.

Ronald Ross
Prima persoan care s fac dovada definitiva ca tantarii efectuate malarie a fost chirurg britanic
armat, Ronald Ross. De lucru n Secunderabad, India, sub tutela mentorului su, Patrick
Manson, Ross a efectuat o cutare meticulos, de doi ani, examinarea la microscop mii de vrgat
gri i alb tantari hrnite cu snge malarie, n cutarea unui agent patogen n nar. In 1897, el a
obinut cteva tantari care au aparinut unei specii cu aripi reperat. Ross hrnite aceste tantari cu
sange de la un pacient pe nume Husein Khan, al crui snge coninea numeroase celule n form
de semilun (Figura 6 ) [ 27 ]. Acesta a fost n aceste pete tantari, acum cunoscut a fi specii
Anopheles, c Ross detectate organisme caracteristice pigmentate n peretele stomacului. Pentru
ca tantarii nu produc pigment (haemozoin), Ross dedus c pigmentul a fost cauzal legate de
malarie [ 27 ].

Figura 6. Jurnal Ross "i Note de Cercetari asupra malariei, Cartea I, pag.
107. (Courtesy Arhivele Service, London School of Hygiene & Tropical Medicine).
Robert Koch
Koch, a crui misiune a fost prim control al tuberculozei, a nceput munca de teren malarie n
1897. n studiile sale africane a constatat c, n unele sate malarie-clrit, toi copiii au avut
malarie i splenomegalie, dar ca a crescut copiii, splenomegalie disprut, i sngele lor nu mai
coninea parazitii din numerele demonstrabile. n cele din urm, copiii au devenit imun la
malariei. El a favorizat de nari teorie bazat pe concepte a dezvoltat n timpul unei vizite n
India n 1883.
Giovanni Battista Grassi
Giovanni Battista Grassi, un zoolog italian, distins tiinific diferite specii de tantari. In 1898, el a
identificat fr echivoc Anopheles claviger (SYN A. maculipennis ) (Grecia anofels : bunpentru-nimic), ca vector unic de malarie din Italia[ 29 ].
Patrick Manson
Patrick Manson, un medic scoian, realizat ca exflagellation descris de Laveran nu ar putea avea
loc n fluxul sanguin, dar numai atunci cnd parazitul era n afara corpului uman, expus la
umiditate i o temperatur mai sczut, cum ar fi n stomacul unor insecte . Teoria malariei
Manson a constat din dou pri: metamorfoza a "flagella" apare n stomac tantar si flagella
eliberat intr ap potabil. Cea de a doua parte a teoriei sale - care a declarat c apa contaminat
potabil a fost motivul pentru obtinerea de malarie - sa dovedit a fi complet gresit [ 27 ].
n 1900, Manson cu condiia convingtor, dac tulburtoare dovada, experimental a rolului jucat
de nari n propagarea de febra malarie. La 29 septembrie, Manson a raportat un experiment
pozitiv infectie cu Anopheles tantarii importate din Roma. Cltoria de la Roma la Londra a
durat zile cu privire la trei ani i jumtate, i de cele mai multe tantari au sosit la Londra, n via
i n stare bun. Insectele s-au permis s mute degetele i minile sntoase, fiul de 23 de ani,

Manson, Patrick Thurburn Manson, care nu a suferit de malarie, i care nu au fost n strintate
de la vrsta de trei ani. El a trecut printr-un atac ascuite de dublu benigne tertian malarie febra
aproximativ 14 zile mai trziu. Chinina a fost administrat i tineri Manson curnd a revenit n
stare bun de sntate [ 30 ].
Potrivit lui Manson, aceste experimente au indicat n mod clar c soluia practic a problemei
malariei se afla n:
1 Evitarea cartier de case autohtone, sursa perene de paraziti malarie;
2 distrugere, n msura posibilului, de Anopheles " bazine de reproducere i
3 n principal: Protecia la intepaturi de tantar.
Camillo Golgi
ntre 1885 i 1892, Bartolomeo Camillo Golgi studiat ciclul asexuat a parazitului malariei i
legate etapele sale de a etapele observate ale diferitelor forme de malarie (Figura 8 ).El a
descoperit c accese febrile a coincis cu segmentarea ("legea lui Golgi"). Munca lui a fost primul
care a demonstra conceptul de un ceas biologic.

Figura 8. microphotograph iniial de o margaret, cum ar fi pregtirea de


sange malariei Golgi lui. (Courtesy Muzeul de Istorie de la Universitatea din Pavia).
n studierea relaia dintre ciclul biologic al parazitului malariei i debutul febrei, Golgi a
constatat c cele dou tipuri de malarie febra intermitenta (tertian, care apar in fiecare zi, i
quartan, care apar la fiecare a treia zi) au fost cauzate de diferite specii de Plasmodium i c
accese de febra a coincis cu ruptura i eliberare a merozoites in sange [ 31 ].

Fritz Schaudinn
n 1903, Fritz Schaudinn a raportat c femela tantar Anopheles injectat sporozoites in fluxul
sanguin, dup care sporozoii au intrat direct celulele rosii din sange. Schaudinn a fost lupta de
ceva timp pentru a rezolva misterul a modului de intrare n corpul de paraziti malarie. Din 19011904, a lucrat la secia de malarie n Rovigno, un mic ora din Dalmaia (acum Rovinj, Croatia),
care a fost cunoscut pentru rata mare de infectie malarie. El a realizat un set de cinci experimente
n care a permis tantarii s se hrneasc pe menajera sa, care a avut Plasmodium vivax semilune
n sngele ei, i folosit ulterior propriul snge pentru experimente invazie.
n primele patru experimente, el nu a reuit s gseasc nici o dovad de invazie direct a
celulelor roii. n ultimul experiment, cu toate acestea, el a observat sporozoite malarie (forma
stadiul final n ciclul sexual al parazitului) intr direct unei celule rosii. Cele sporozoites nu au
dezvoltat n continuare n cadrul celulei rosii (Figura 9 ) [ 32 ]. S-au folosit nici un control
corespunztoare, iar experimentul nu a fost reprodus. Din pcate, Schaudinn a murit pe 22 iunie,
1906, la vrsta de 34. Avnd n vedere lista sa impresionant de realizri, raportul Schaudinn de
penetrare direct a eritrocitelor prin sporozoites infecioi de P. vivax dominat aviz tiinific pn
n 1947, atunci cnd Henry Shortt i Cyril Garnham a aratat ca o etap de divizare n ficat a
precedat dezvoltarea de parazii din snge [ 33 ].

Figura 9. desenele Schaudinn, care arata intrare direct a eritrocitelor prin


sporozoites infectioase in celule numerotate de la 15 o-h. (Courtesy Tropeninstitut Hamburg).
Concluzie
Malaria ramane una dintre cele mai importante cauze de morbiditate i mortalitate umane la nivel
mondial, cu un impact imens in lumea in curs de dezvoltare. Teoriile privind cauza i
transmiterea de malarie au evoluat n timp, de la teoria lui Hipocrate de aer ru n secolul V .en
la intelegerea noastra actuala a organismelor Plasmodial ca agentul cauzator al bolii. Tratamente

pentru malarie s-au schimbat, de asemenea, n timp, de la Sammonicus "amulete magice n a


treia CE Century la medicamente astzi anti-malarie. Curent tratamente anti-malarie sunt mult
mai sofisticate dect terapiile vechi. Cu toate acestea, ca unele medicamente din arsenalul antimalarie sunt pierde eficacitatea, poate n timp poate exista o revenire de terapii apuse.