Imprumutul obligatar

Imprumutul obligatar
Apelul la economiile publice sau imprumutul obligatar este un contract de
credit incheiat intre o masa de creditori si un singur debitor, o modalitate de
procurare de resurse financiare pe termen lung si intr-un cuantum ridicat, necesare
asigurarii cresterii economice si respecatrii unor obligatini de plati asumate.
Imrpumutul obligatar este accesibil marilor socitati comerciale pe actiuni sau
statului.

Imprumut obligatar privat

Pentru a emite un imprumut obligatar, socitatile pe actiuni trebuie sa aiba cel
putin doi ani de existent si doua bilantui legal aprobate de organelle fiscal, sa ofere
garantii obligatarilor, fie direct, prin patrimoniu propriu, fie indirect, prin mijlocirea
unor terti precum banci, consortia bancare etc. Decizia de emisiune de obligatiuni
revine consiliului de administratie al socitati pe actiuni sau adunarii generale a
actionarilor cu o majoritatede cel putin doua treimi.
Este cunoscut faptul ca pentru inteprinderi , de multe ori, capitalul propriu
este nesatisfacator, iar cresterea acestuia prezinta greutati atat sub aspect
conditiilor juridice, cat mai ales ca urmare a reticientei subscriitorilor determinate
de existenta riscului de pierdere si chiar a riscului de pierdere a controlului pentru
conducatorii inteprinderii sau pentru ai actionarii majoritari.
Pe de alta parte, finantarea inteprinderilor prin apelul de credite bancare se
dovedeste adesea dificil de realizat ca urmare a costului ridicat si a conditiilor
restrictive ale contractului de credit, cerute de banci.
Acesti factori fac ca inteprinderile sa recurga la imprumuturi obligatare care
prezinta avantajul esential ca remuneratia (cuponele) se deduce din profitul
impozabil, facandu-l mai accesibil.
Imprumurile obligatare se pot emite fie individual, de catre socitati
comerciale puternice, fie grupat. Acesta de a doua varianta poate avea loc prin
asocierea mai multor agenti economici care sa garanteze solidar imprumutul sau
prin intermediul unor institutii sau organism de plasament colectiv, constituie ca
societati anonime, care repartizeaza fondurile receptionate sub forma de credite
inteprinderilor aderente cu nevoi de finantare.

Imprumutul obligatar grupat prezinta avantajul pentru emitent ca suporta

costuri administrative mai reduse, intrucat o parte a cheltuielilor este repartizata
inteprinderlor imprumutate. Chiar si inteprinderile mari pot folosi imprumuturi
obligatare grupate cand au nevoi relative reduse de finantare si nu doresc sa-si
consume capitalul de incredere fata de public prin imprumuturi obligatare
individuale frecvente, pastrandu-si aceasta alternativa doar pentru imprumuturi mai
consistente.
Imprumutul obligatar public
Alaturi de indatorare pe termen scurt prin bonuri de tezaur, statul recurge la
piata financiara si in scopul imprumuturilor pe termen lung. In ultima instanta, in
tarile cu economie de piata statul, sau diverse institutii alea sale, este principalul
emitent de obligatiuni, urmarind obtinerea de resurse necesare finantarii unor
lucrari publice, pentru acoperirea deficitului bugetar, dar si pentru restrangerea
cantitatii de numerar existanta in circulatie prin colectarea lichiditatilor existente pe
piata.
Apelul la economiile publice paote fi lansat pe piata interna sau pe pietele
financiare externe. Durata de viata a unui imprumut obligatar a capatat, in ultimul
timp, tendinta de reducere, determinate de marea fluctuatie a ratei dobanzii, dar si
de aversiunea subscriitorilor fata de ilichiditate.
Obligatiunea
Obligatiunea este un tiltlu de credit pe termne lung emis de o socitate pe
actiuni, o instituie gurvernamentala sau municipal, a carei rambursare este, in mod
obisnuit, garantata prin bunuri patrimoniale sau ipoteci. In timp ce pentru emitent
obligatiunile reprezinta datorii care genereaza plati periodice sub forma de dobanzi;
pentru subscriitori ele reprezinta drepturi de creanta.
Obligatiunile seminifca un imprumut acordat de o masa de creditori unui
anumit debitor. Fiecare creditor primeste un inscris care se numeste certificat de
obligatiune
sau
mai
simplu
obligatiune,
care
are
inscrisa
valoarea
nominal.oligatiunile reprezinta valori mobiliare, emise in diferite sume si pot fi
transmise liber de la un detinator la altul, prin negociere pe piata bursiera sau
extrabursiera.
Spre deosebire de actiuni, care confera dreptul de coproprietate si de
participare la repartizarea beneficiilor in conditiile riscului asumat, cumpararea
obligatiunilor reprezinta un credit acordat emitentului, care trebuie rambursat in
cursul unei perioade de timp conform contractului si care genereaza remuneratii
sigure la nivelul pietei, fara asumare de riscuri din partea creditorilor. In caz de
faliment al societatii emitente de obligatiuni, obligatarii au dreptul de actiune in
justitie pentru recuperarea drepturilor lor (imprumut plus dobanda).

Rolul creditului obligatar pentru socitatiile private este relativ minor in

comparative cu creditul bancar. In schimb, bancile care credieaza inteprinzatorii
private pot apel in mare masura la astfel de imprumuturi obligatare, ceea ce
insemna, in ultima instant, ca si inteprinderile beneficiaza de sumele constituite. De
regula numai socitatile cotate la bursa pot lansa imprumuturi obligatare.
Renumeratia investitorului se materializeaza in dobanzi care se platesc
perioadic sau forma de cupoane.
Valoarea cuponului =

valoarea nominala a obligatiunii%dobanda

100

Rata dobanzii la imprumut obligatar =

valoarea cuponului anual100

valaorea nominala a obligatiunii

Restituirea capitalului catre creditori coincide cu expirarea contractului de

credit obligatar. Restituirea poate avea loc, fie prin amortizarea obligatiunilor de
catre emitent, fie prin rascumpararea obligatiunilor de piata de catre emitent la
cursul bursei.
Partile care intervin in imprumutul obligatar
Fiduciarul. Cand o societate comerciala intentioneaza sa procedeze la
emisiunea unui imprumut obligatar, mai intai ea semneaza in favoarea unui fiduciar
un act prin care-l autorizeaza sa actioneze
numele viitorilor subscriitori de
obligatiuni (creditori) in vederea apararii si respactarii drepturilor lor. Fiduciarul
inlocuieste, deci, masa creditorilor in relatiile cu societatea emitenta, verifica
indeplinirea obliatiilor societatii de a pastra corespunzator bunurile in ipoteca, drept
garantie a imprumutului, plata cu regularitate a cupoanelor, precum si amortizarea
in timp a obligatiunilor.
Prezenta fiduciarului asigura supravegherea sociatetii comerciale emitente, in
numele creditorilor care, dispersati fiind in tertoriu, n-ar putea-o face ei insasi. Pe de
alta parte insa, prezenta fiduciarului usureaza foarte mult sarcinile sociatatii
emitente si a obligatiunilor, scutind-o sa trateze cu fiacre creditor in parte, ceea c
ear putea fi costisitor.
Curtierul. Vanzarea obligatunilor emise se realizeaza prin intermediul unui
curtier sau a mai multor curtieri in valori mobiliare, care cunosc bine piata
financiara, fiind cei mai pregatiti pentru a gasi fonduri de imprumut, respective sa
plasesze obligatiunile.

In mod obisnuit, curtierii subscriu prin forfait intregul imprumut, adica

achizitioneaza pe contul lor, inca de la inceput, toate obligatiuniile emise pe care,
ulterior, le vand diversilor cumparatori. In felul acesta ei permit societatii emitente
sa dobandeasca repede si dintr-o data intreaga suma a imprumutului.
Rolul curtierului se face simtit si pe parcursul duratei imprumutului obligatar.
El este acela care paote cumpara obligatiunile oferite spre vanzare de diversi
detinatori, uramand sa le revanda altor cumparatori, actionand astfel spre
mentinerea stabilitatii cursului lor . Circulatia obligatiunilor (vanzare - cumparare),
dupa emisiune, nu modifica angajamentele societatii comercale luate cu prilejul
emiterii, referitor la plata cupoanelor si rambursarea datoriei.
Banca. Toate operatiunile de trezorerie aferente imprumutului obligatar se
efectueaza
prin
intermediul
ghiseelor
bancare:
varsarea
sumelor
de
cumparatoriiobligatiunilor, plata periodica a cupoanelor, amortizarea la scadenta a
obligatiunilor.
Pe langa obligatiunile de trezorerie, proprii oricarui imprumut obligatar, banca
mai poate juca un rol important si pe linia operatiunilor de consulting si de
garantare a imprumutului.
Prin intermediul personalului de specialitate de care disune, banca ofera, la
cerere, consultatii calificate privitor la suma toatala a imprumutului (in functie de
posibilitatile de absorbtie ale pietei), pretul de emisiune al obligatiunilor, astfel incat
sa se poata vinde intr-un termen rezonabil, durata totala a imprumutului, nivelul
dobanzii imprumutului etc.
Dar si mai importante se vor dovedi serviciile bancare de garantare a
succesului operatiunii de plasare pe piata obligatiunilor, intr-un termen conform
prospectului de emisiune. In acest sens, la cererea intreprinderii, banca se poate
angaja ca in cazul neplatirii integrale, in termenul legal, a obligatiunilor, sa cumpere
ea cantitatea ramasa nevanduta, pentru ca imprumutul sa devina valabil din punct
de vedere juridic. Evident ca banca nu-si propune sa pastreze obligatiunile, intrucat
in acest mod va deveni ea insasi creditoare, ci va pune in vanzare in continuare
obligatiunile, in afara termenului legal de plasare a imprumutului. Banca isi asuma,
desigur, niste riscuri acceptand sa garanteze imprumutul obligatar, pentru care in
mod indreptatit pretinde un commission de garantare din partea emitentului
imprumuului.
Comisia valorilor mobiliare. Toti creditorii potentiali trebuie sa dispuna de
informatii suficiente cu privire la situatia economica financiara a emitentului pentru
a se decide sa-si plaseze disponibilitatile in obligatiuni. Comisia valorilor imobiliare
este un organism jurisdictional care supravegheaza operatunile cu valorile
mobiliare. Toate emisiunile de obligatiuni trebuie inregistrate la aceasta comisie;
prin intermediul ei emitentul difuzeaza un prospect catre toti cei interesati sa
achizitioneze obligatiuni, in care se detaliaza scopurile imprumutului, suma totala a

acestuia, numarul si valoarea nominal a obligatiunilor, caracteristicile imprumutului,

precum si situatia financiara a emitentului in momentul care precede imprumutul.