Rezolvare varianta 25 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)

(Nichita Stănescu, “Sărutul”)

1. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca; mat = opac; clinchet = sunet de

zurgălăi, de clopoţel; stins = estompat, şters
2. Virgula marchează o enumeraţie, iar punctele de suspensie sugerează
continuarea enumerării, în fantezia cititorului/poetului: “pe statui, pe cabluri, peste
iarbă…”
3. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer; a-şi da aere; aer cald; a fi în aer; în
aer liber; a pluti ceva în aer;
4. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus, ceea ce exprimă o acţiune
trecută de curând, dar nefinalizată, ci prelungită, perpetuată într-o continuă
emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”, “ne sărutam”,
“ne-nfăşura”, “nu ne-a lovit”.
5. Imagini auditive: “clinchet stins”, “bate-n arbori ora”
6. Tema iubirii; motivul sărutului
7. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează
emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul, la atingerea delicată a umărului,
bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric.
8. Titlul, reprezentat printr-un substantiv articulat, “Sărutul”, defineşte sentimentul
de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte, probabil,
pentru prima oară în viaţa. Chiar din prima strofă, îndrăgostitul exprimă bucuria
sărutului în public, “în pieţe şi în scuaruri”, deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri
pe lume: “un aer mat ne-nfăşura, şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”.
Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense, fericirea până la cer dă
sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens, presate de un cer/ pe care-l
începea iubirea noastră”.
9. Trăsături neomoderniste:
- configuraţia iubirii într-un lirism pur, în care emoţia este reală, asumată de eul
liric;
- limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului
tău scurt” - metaforă
- ingambamentul - continuarea ideii din versurile anterioară, fără a se marca
versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea
ei în versuri diferite”- “Dicţionar de ştiinţe ale limbii”, Ed.Nemira)
10. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”, care nu are această
funcţiune, ci continuă emoţia sentimentului de iubire, care ajunge la fericire şi
extaz. Martorii îndrăgostiţilor, păsările, sunt un simbol al zborului, al
simţământului înălţător care atinge cerul, ca punct de plecare al iubirii: “un cer
[…] pe care-l începea iubirea noastră”. Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui, pe
cabluri, peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii, în poezia anilor ‘60.
Imperfectul verbelor “se coborau”, “luceau”, “începea” ilustrează expresivitatea
strofei, sugerând continuitatea sentimentului de dragoste.
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de
duşmănia prietenului.” (Nicolae Iorga, “Cugetări”)

Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga, “Fereşte-te deopotrivă de prietenia

duşmanului şi de duşmănia prietenului”, ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel
de riscante
Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă, întrucât el
poate afla o mulţime de intimităţi, de fapte sau atitudini personale, care ar
constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău,
atunci când se iveşte ocazia.
Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă, deoarece el îţi cunoaşte cel
mai bine slăbiciunile, punctele vulnerabile, secretele şi este, de asemenea,
ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească, de unde rezultă că el te
poate doborî cel mai uşor.
În ambele cazuri, relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este
prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile, iar prietenul devenit duşman
simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. Putem lua un exemplu din
literatură, pe Ion, care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge
la Florica, ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi.
În concluzie, raţiunea trebuie să domine orice relaţie, fie de duşmănie, fie de
prietenie, ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară
apropiaţi. În viaţă, să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă, Doamne, de
prieteni, că de duşmani mă feresc singur”.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularităţile de realizare a unui personaj comic dintr-o operă literară studiată:

* Zaharia Trahanache - comedia “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
* Nae Caţavencu - comedia “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
* Zoe Trahanache - comedia “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
* Agamemnon Dandanache - comedia “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
*Jupân Dumitrache - comedia “O noapte furtunoasă ” de I.L.Caragiale
* Rică Venturiano - comedia “O noapte furtunoasă ” de I.L.Caragiale
(Ştefan Robu)