Analizatorii structuri complexe care servesc la

informarea SNC despre actiunea diverselor

forme de energie din mediul ambiant
Functia acestor sisteme este posibila datorita modului lor de organizare

receptor
- rol de traductor al
unei forme de energie
in alta forma de energie
(influx nervos)

Segment periferic

segment intermediar
(de conducere)
- cai de conducere specifice
(spino-talamo-corticala)
- rapide
- sinapse putine
- proiectie in arie corticala specifica
- cai nespecifice (SRAA)
- conducere lenta
- proiectie corticala difuza,nespecifica
- formate din mai multi neuroni
- fibre care se incruciseaza

Segment intermediar

- se ceeaza senzatii
- constiente
- specifice

Segment central

1. Analizatorul cutanat somestezic

- analizator fizic de contact
- sensibilitatea tactila,presionala,vibratorie
(- stimul comun: deformarea tegumentului
- senzatii diferite in functie de intensitatea de stimulare
care este perceputa de receptori specifici:
- superficiala sensibilitate tactila
- profunda sensibilitate presionala
- deformare mecanica aplicata repetitiv sensibilitate vibratorie

Segment intermediar conducere de la receptor cortex

Structura generala:
- protoneuronul localizat in ggl spinal (corpul celular)
- dendritele in legatura cu receptorii
- axonul patrunde in maduva prin radacina posterioara
-deutoneuronul in - cornul posterior
- spinotalamic anterior (protopatica,presionala)
- lateral (termic-durere)
- bulb tactila fina / vibratorie
Pentru extremitatea cefalica informatiile senzoriale sunt transmise prin
Fibre senzitive ale nervilor cranieni
Ex.n.V
- protoneuron: ggl.Gasser
- deutoneuron: bulb (nucleul principal
sensitiv al n.V)

- neuronul III: talamus

- Al treilea neuron - talamus

Segment central
- girusul postcentral al lobului parietal
( ariile 1,2 3,5,7)- zona somestezica I

Tipul receptorului

TNL

localizare
- generalizata
- derm-formeaza arborizatii
in jurul papilelor dermice
- epiderm- ramificatii butonate,
amielinice printre
celulele stratului granulos
- in jurul foliculilor pilosi

Corpusculi
Meissner
- capsula conjunctiva
la exterior
- fibra nervoasa
elicoidala

- tesutul conjunctiv al papilelor dermice

- in zone cu sensibilitate mare
(piele glabra:degete,buze)
- rari la nivelul trunchiului
- absenti in tegumentele cu par

stimul
- tact
- presiune
- durere

- atingere fina
- vibratii cu frecventa
joasa
- sesizeaza
caracterele spatiale
ale obiectelor

adaptare
rapida

rapida

Tipul receptorului

Discuri Merkel

Corpusculi
Ruffini

Corpusculi
Pacini

localizare
- in zone cu sensibilitate mare
(piele glabra:degete,buze)
- rari in tegumentele cu par

- cilindrici, 2mm
- derm profund / hipoderm superficial

- tesut subcutanat
- hipodermul din regiunile
palmara si plantara

stimul
- presiune continua
- atingeri puternice
- apreciaza calitatile
obiectelor

adaptare
lenta

- presiune,tractiune,
lenta,
deformare
redusa
- senzatie de cald
- sesizeaza in special
deformari puternice
si prelungite
- atingere,vibratii
(miscari foarte rapide
chiar de intensitate
rapida
redusa
- detecteaza presiunea
si vibratiile care produc
modificari rapide ale
starii mecanice a tesuturilor

Analizatorul gustativ
Calitatile substantelor dizolvate in saliva sunt sesizate de catre
receptorii gustativi prezenti in mugurii gustativi:
- chemoreceptori
- localizare in papilele gustative
(mai multe tipuri,localizare diferita)

- caliciforme (7-11) in V la baza limbii

- foliate marginile limbii in partea posterioara
- fungiforme varf si margini
- filiforme pe toata suprafata limbii
- nu contin muguri gustativi
- au rol in sensibilitatea tactila,presionala,
dureroasa

Mugurele gustativ contine:

- celule de suport (de sustinere)
- celule gustative
- se reinnoiesc permanent prin diviziunea celulelor epiteliale
din jur)
- la polul apical microvili care prin porul gustativ ajung
spre cavitatea bucala (suprafata receptoare)
- spre polul bazal,in vecinatatea terminatiilor nervoase
senzitive,se formeaza vezicule care contin neurotransmitatori
Acesti neurotansmitatori sunt eliberati ca raspuns
la stimulul gustativ si stimuleaza terminatiunile nervoase

Substanta sapida se fixeaza pe un receptor din membrana celulei gustative

si determina potential de receptor
Pentru fiecare gust exista un tip de receptor

Polycystic kidney disease-like ion channel

Substanta sapida se fixeaza pe un receptor din membrana celulei gustative

si determina potential de receptor
Pentru fiecare gust exista un tip de receptor
- Na+ si H+ (care produc senzatia de sarat/acru)se dupa fixare pe receptor
deschid canale ionice specifice potential de receptor
- substantele pentru dulce,amar,umami dupa cuplarea cu receptorul specific
declanseaza formarea de mesageri secunzi

Daca nu exista receptor pentru o substanta nu este perceputa senzatia de

gust (pentru substanta respectiva)
Exemplu:
hartia nu produce senzatia de gust dulce,desi contine un polizaharid (celuloza)
Configuratia moleculei de celuloza nu permite cuplarea cu receptorul pentru dulce

La om se deosebesc clasic 4 senzatii gustative:

- acru marginile limbii
- amar pe fata dorsala a limbii
- dulce la varful limbii
- sarat in partea anterioara a fetei dorsale
- umami gustul dominant al
alimentelor care contin
glutamat(extracte de carne,
branza fermentata)

- mucoasa valului palatin: in special amar si acid

- faringele si epiglota: toate gusturile fundamentale
Simtul gustului adaptabilitate mare:senzatia dispare chiar la persistenta
stimulului

Segmentul de conducere
Impulsurile gustative provenite din:
- 2/3 anterioare ale limbii ajung:
prin lingual si coarda timpanului la n. VII
si prin tractul solitar ajung in trunchiul cerebral

NVPM

- regiunea posterioara a limbii + alte regiuni

posterioare ale cavitatii bucale si faringe:
prin nervul IX si ulterior pe calea tractusului
solitar
- baza limbii + alte zone faringiene: n.X si tractul solitar
Fibrele ajung in NTS
Axonii neuronilor din NTS ajung in talamus (in nucleul ventral postero-medial)
Axonii NVPM se proiecteaza in cortexul parietal (partea inferioara a
girusului postcentral

Segmentul central aria gustativa primara

este localizat in cortexul parietal
(partea inferioara a girusului postcentral)
Sensibilitatea tactila,termica si dureroasa
a limbii se proiecteaza la nivelul
circumvolutiei postcentrale baza
girusului postcentral ascendent
Calea gustativa trimite colaterale spre:
- hipotalamus
- sistemul limbic (memoria gustului),
Aceste formatiuni au rol in aprecierea gustului alimentelor consumate

Analizatorul olfactiv analizator chimic

Mirosul fenomen subiectiv
- putin dezvoltat la om

Segmentul periferic:
neuroni bipolari localizati in mucoasa olfactiva
- sunt in acelasi timp receptori si celule de conducere
- prelungirea dendritica (la polul apical)prezinta o
dilatatie de la care pleaca prelungiri amielinice (cili olfactivi)
- prelungirea axonica este amielinica,formeaza nervii olfactivi
Mucoasa olfactiva :
-suprafata 2,4 cm2,mai intinsa la copil
- contine 10-20 milioane de receptori,a caror numar scade cu varsta
- celule de sustinere
- celule bazale
- in corion are glande care produc mucus (umezire si intretinerea starii functionale)

Cilii inclavati in mucus contin receptori(proteina cu 7 domenii transmembranare)

Moleculele odorante ,dizolvate in mucus
se leaga de receptor

Activarea unei proteine G

Activare adenilat ciclaza

ATPcAMP

Deschidere canale de Na+ (deschidere in cascadacare multiplica efectul

neuronii olfactivi sunt sensibili chiar la cantitati

Influx de Na+
mici de substanta)

Potentiale de actiune care se propaga prin nervii olfactivi

Celulele olfactive - nestimulate - au PMR - 55 mV

- majoritatea descarca PA cu frecventa variabila
(1/20 de sec sau 2-3/sec)
- stimulatefrecventa PA 20-30/sec( creste cu intensitatea stimulului

Segmentul intermediar
este format din 2 portiuni:
Nervul olfactiv
axoni ai celulelor olfactive
(protoneuronul caii olfactive)care strabat
lama ciuruita a etmoidului si fac sinapsa
cu dendritele celulelor mitrale(deutoneuron) din bulbul olfactiv

Tractul olfactiv
axonii celulelor mitrale din bulbul olfactiv

Tractul olfactiv (nu are conexiune directa cu talamusul )conduce impulsul nervos
1.- prin tuberculul olfactiv spre
a. cortexul olfactiv primar( lobul piriform al sistemului limbic,in santul lateral Sylvius)
b.girusul hipocampic si nucleul amigdalian (fata mediala a lobilor temporali)
unde apare senzatia constienta de miros

2. prin hipotalamus spre:

a. alte componente ale sistemului limbic (rol in declansarea reactiilor emotionale
legate de un anumit miros)

b. structuri subcorticale

Segmentul central
- Aria olfactiva primara
- apartine sistemului limbic
- este conectata cu aria olfactiva entorinala (de asociatie)
aria entorinala:
- se afla la granita dintre sistemul limbic si neocortex
- este sediul de formare al senzatiilor olfactive placute
sau neplacute
Mirosul placut al alimentelor stimuleaza secretia glandelor digestive
Mirosul neplacut poate crea reactii de respingere:stranut,voma,sughit
Simtul mirosului este dezvoltat la degustatorii de vinuri,care
datorita inhibitiei de diferntiere recunosc vinurile dupa anumite
caracteristici organoleptice conferite de vechime sau soiul vitei
de vie din care provine vinul

Stimul specific: substante odorante

(volatile,solubile,aflate in stare gazoasa care pot strabate
stratul de mucus si pot sa ajunga la mucoasa olfactiva)
Celulele olfactive sunt stimulate daca aerul care contine substante odorante
ajung la mucoasa olfactiva:
- pe cale nazala stimulare ciclica
- in inspir

de repaus redusa
profund accentuata
profund,repetat accentuata

- in expir inceteaza
- in timpul deglutitiei
- pe cale hematogena daca substantele sunt eliminate prin mucoasa
respiratorie
Prag olfactiv diferit in functie de substanta
(metilmercaptanul senzatie olfactiva la concentratii foarte miici
acetona

Senzatii olfactive primare:

- > 100 mirosuri primare (anosmia selectiva pentru > 50 de substante)

Miros placut / neplacut

- important in alegerea alimentelor
- posibila conditionare:
- aliment netolerat mirosul lui ulterior produce greata
- parfum legat de persoane,circumstante
- la animale in legatura cu comportamentul sexual

Adaptare olfactiva
- 50% din receptori se adapteaza dupa 1 sec. de stimulare
- dupa 1 sec. adaptarea se face lent si partial
- senzatia olfactiva dispare dupa I minut de stimulare
Mecanism posibil:
- adaptare psihologica
- existenta unor fibre nervoase cu traseu retrograd de la cortex catre celulel inhibitoare
din bulbul olfactiv (granulare)
Expunerea la stimul declanseaza mecanism de inhibitie a transmiterii prin BO

Analizatorul vizual
Rol:
- orientare in spatiu (furnizeaza 90% din informatiile asupra mediului)
- mentinerea echilibrului (+kinestezic+vestibular)
- mentinerea tonusului cortical
- informatii despre calitatea obiectelor(culoare,marime,localizare etc)

Structura:
1.- segment periferic(retina) localizat la nivelul ochiului
Structura ochiului:
1. invelis extern cuprinde:
- corneea- anterior,transparenta,avasculara
- bogat inervata(TNL sensibile la
presiune,tact,durere,cald,rece)
- capacitate mare de regenerare
- sclerotica: alba,dura,opaca
- anterior se continua cu corneea
- posterior prezinta o portiune perforata
prin care ies fibrele nervului optic

2. invelis mijlociu: alcatuit din 3 segmente:

a. - coroida:
- tapeteaza posterioara a scleroticii
- contribuie la formarea camerei obscure
- are rol trofic,in special pentru retina
- se continua in partea anterioara cu corpul ciliar
b. corpul ciliar, format din
- muschiul ciliar cu rol in acomodarea la distanta
(contractiabombarea cristalinului)
- procesele ciliare care produc umoarea apoasa
si corpului vitros
c. irisul structura cu rol in dozarea cantitatii de lumina care
ajunge la retina (similara diafragmei de la aparatele fotografice)
prin deschiderea centrala pupila
- contractia m.dilatator pupilar (SNVS)credte diametrul pupilar
- contractia m.constrictor pupilar (SNVP)reduce diametrul pupilar
- separa camera anterioara a ochiului de camera posterioara
- confera culoarea ochilor

3. invelisul intern retina tunica nervoasa

- captuseste invelisul mijlociu pe toata intinderea
- are aceeasi origine embriologica cu creerul
- se impartte din pdv topografic in 3 regiuni:
- retina propriu-zisa (retina optica)- acopera 2/3 din suprafata postrioara
a coroidei
- este formata din 10 straturi

la nivelul retinei optice se distinge:

- pata galbena pozitionata exact la capatul posterior al axului vizual
- zona in care se formeaza cel mai clar imaginile
- papila optica (punctul orb)- locul de convergenta a tuturor fibrelor
nervoase care alcatuiesc nervul optic

- retina ciliara
- retina iridiana

Mediile refringente ale globului ocular

- comportament de lentile
- importante in procesul de acomodare la distanta
(formarea unei imagini clare a unui obiect pozitionat la o distanta < 6m )

1. Corneea
- transparenta
- avasculara (nutritie prin difuziune de la nivelul umorii apoase)
permite trecerea luminii
- se deterioreaza in cazul cresterii presiunii intraoculare

- puterea de refractie:
- maxima pe suprafata anterioara
- reprezinta 2/3 din putereade refractie a ochiului
- putere de refractie fixa
- este preluata prin adaugarea lentilelor de contact
Avantaj:determina un camp vizual mai mare comparativ cu lentilele
din sticla

2. Cristalinul
- forma biconvexa - comportament de lentila convergenta
- contribuie cu 1/3 la puterea de refractie a ochiului
- are putere de refractie reglabila(structura sa
permite deformari acomodare
- capacitatea de acomodare scade cu varsta,prin
rigidizare
- transparent ( opacifiere cataracta)

- avascular

Formarea imaginilor
Perceptia unei imagini clare- focalizare pe retina
- depinde de lungimea axului ocular
- puterea de refractie a sistemelor de lentile ale ochiului
(refractie=fenomen de schimbare a directiei de propagare a razelor
la interfata dintre doua medii cu indici de refractie diferiti
- gradul de refractie depinde de:
- raportul dintre indicii de refractie a celor doua medii
- gradul de angulatie dintre interfata si frontul de intrare
a razelor de lumina

Lentila convergenta(pozitiva):

- focalizarea imaginii se face intr-un singur punct

- distanta focala = distanta de la lentila la punctul focal
- imaginea formata este reala si rasturnata
Lentila divergenta(negativa)
- produce dispersia razelor de lumina paralele
in raport cu centrul sau,intr-un unghi progresiv crescator

Lentila cilindrica
- determina adunarea razelor de luminaintr-un
singur punct,rezultand o linie focala

Acomodarea
- ochiul asigura vederea clara cu acomodare pe o distanta
cuprinsa intre 2 puncte:
- punctum proximum punctul cel mai apropiat de ochi la care
imaginile pot fi vazute clar
- micasorarea acestei distante nu mai permite
o vedere claradeoarece este depasita puterea
de acomodare
- poate fi situat la o distanta variabila de ochi,
in situatii patologice
- punctum remotum limita vederii clare fara acomodare
- se gaseste la 6m de ochi
- peste aceasta distanta perceptia nu necesita acomodare

Ochi emetrop:
- poate focaliza pe retina razele paralele
care vin de la obiecte departate in conditiile
in care muschii ciliari sunt complet relaxati

Ochi miop- imagine inaintea retinei

- ax >
- refractie cristalin>
- crectie cu lentile divergente

Ochi hipermetrop:
- imagine in spatele retinei
- ax <
- refractie cristalin <
- corectie cu lentile convergente

Ochi prsbit:- imagine in spatele retinei

- cauza: scaderea elasticitatii cristalinului (varsta)

- manifestare: punctum proximum la o distanta mai mare de ochi

- corectie: lentile convergente

Ochi cu astigmatism
- anomalii de refractie datorate neregularitatilor
suprafetei corneene
- corectie cu lentile cilindrice

Functia de receptor a retinei

- celulele fotoreceptoare
1.- stratul celulelor pigmentare
2. celule receptoare(conuri,bastonase)
3. limitanta externa
4. stratul nuclear extern
5. stratul plexiform extern
6. stratul nuclear intern
7. stratul plexiform intern
8. stratul ganglionar
9. stratul fibrelor optice
`10. limitanta interna

Retina
1. stratul celulelor pigmentare
- au prelugiri care jung in stratul celulelor
fotoreceptoare pe care le inconjoara
- depoziteaza in cantitati mari vit.A,care este
precursor al pigmentilor vizuali

- produce melanina -pigment de culoare inchisa care:

- creeaza in ochi aceleasi conditii ca si
camera obscura a aparatului fotografic
- impiedica reflexia luminii in interiorul ochiului si
absoarbe lumina dispersata pe care o primeste
ochiul
- absenta melaninei prin defect genetic (albinism)
scade foarte mult acuitatea vizuala

2. celulele receptoare

Segmentul extern
- Contine pigment
- bastonase rodopsina
-conuri- pentru culoarea - verde,
- rosu,
- albastru
- o celula contine un singur tip de pigment
Invaginarile membranei dau aspect de
discuri suprapuse de a creste suprafata si
cantitatea de pigment
Segmentul intern contine
- citoplasma cu organite (mitocondrii)
- nucleu
- corpul sinaptic = regiunea care
vine in contact
cu neuronii urmatori:
- celulele bipolare
- celulele orizontale

Celulele fotoreceptoare:
- cu bastonase
- contin rodopsina
- rol la vederea in intuneric
- pozitionate la periferia retinei

- cu conuri:
- vedere cromatica si in lumina
- numarul este maxim in macula lutea(pata galbena)
- in centrul retinei se gaseste o zona cu S=1mm2 (fovea centralis) cu particularitati
structurale;
- contine exclusiv conuri cu o structura particulara(au corpul mai lung si
mai subtire comparativ cu cele de la periferie
- vasele sanguine
- celulele ganglionare
nu sunt dispuse in dreptul conurilor
- straturile nuclear intern si plexiforme (sunt deplasate lateral)lumina ajunge la
conuri direct,fara sa strabata alte straturi
Aceasta zona permite o vedere - clara (cu cea mai mare acuitate vizuala) si
- detaliata a obiectelor
Celulele fotoreceptoare sunt absente la nivelul petei oarbe emergenta nervului optic

Mecanisme fotochimice implicate in procesul vederii

Fixarea fotonilor pe retinenul din structura rodopsinei
produce o modificare conformationaladin pozitia cisin pozitia trans- care conduce la activarea transducinei
(proteina G a carei subunitate este specifica: -T)

lumina

Rodopsina activata (metarodopsina)

( actioneaza ca o enzima)

rodopsina

transducina

Transducina activata

(proteina prezenta sub forma inactiva

in membrana discurilor si in membrana
celulara a bastonaselor)

fosfodiesteraza

Fosfodiesteraza activata
cGMP

5GMP

cGMP este legat de proteinele canal de Na+ din membrana

segmentului extern al bastonasului si mentin deschise
canalele de sodiu influx de Na+
Pentru mentinerea potentialului de repaus
in celula cu bastonas influxul de Na+
se insoteste de o activitate intensa
a pompei Na+ / K+
Transducina activata determina [ cGMP]
Scade numarul de canale cationice deschise
hiperpolarizare
- fiecare molecula de transducina activeaza
numai o molecula de fosfodiesteraza
- fiecare molecula de PD descompune 6 molecule de cGMP
inchiderea unui numar de 200 de canale ionice (acest numar de canale
reprezinta 2% din numarul de canale ionice care sunt deschise
in intuneric,iar inchiderea lor determina o modificare neta a
potentialului membranar cu 1mV

La intuneric:
- ionii de Na+ creeaza un circuit electric complet intre
segmentul intern si extern al celulei fotoreceptoare:
- in segmentul intern ionii de Na+ sunt pompati continuu
spre exterior
- segmentul extern capteaza ionii de Na+
La lumina:
- se creeaza hiperpolarizare

Activitatea neuronala a retinei

- celulele fotoreceptoare:
- transmit impulsuri catre stratul plexiform extern
- fac sinpsa cu celule bipolare si orizontale

- celulele orizontale
- transmit impulsuri inhibitorii de la celulele
fotoreceptoare catre bipolare
( in sens orizonta,in stratul plexiform extern)
acuitatii vizuale

- celulele bipolare:
- transmit impulsuri vertical dela celulele receptoare
sau orizontale catre stratul plexiform intern

- celulele amacrine
- >30 de tipuri
- trimit impusurile in doua directii:
- direct de la bipolare spre ganglionare
- orizontal,in stratul plexiform intern dela axoni bipolare la dendritele ggl, sau la alte amacrine
- se considera ca la acest nivel are loc prima etapa de analiza a imaginii

- celulele ganglionare:
- axonii intra in structura nervului optic
- pot fi influentate in sens stimulator / inhibitor
de catre celulele orizontale,bipolare,amacrine
- frecventa finala de descarcare este suma
descarcarilor stimulatorii si inhibitorii

Activitatea neuronala a retinei

Organizarea neuronilor:
- In regiunea centrala ( in special la nivelulfoveei):
1 con 1 celula bipolara 1 celula ganglionara
(convergenta absenta)
- in periferia retinei = convergenta
( mai multe celule cu con si bastonas 1 celula bipolara
mai multe celule bipolare 1 celula ganglionara

Campul receptor
- al celulei fotoreceptoare: suprafata care trebuie iluminata pentru
a determina un raspuns din partea
celulei fotoreceptoare
- pentru celula ganglionara: suma campurilor receptoare ale
tuturor fotoreceptorilor care converg spre
respectiva celula ganglionara
- organizarea campului receptoreste concentrica
ceea ce permite codarea contrastului
(o celula ganglionara poate fi stimulata de catre un numar variabil de conuri.
- cand o celula ganglionara este stimulata prin convergenta informatiei
de la toate cele 3 tipuri de conuri(pentru verde,rosu,albastru)
semnalul care pleaca de la celula ganglionara nu are rol in detectarea
culorilor,reprezinta un semnalalb
- cand o celula ganglionara este stimulata de un singur tip de conuri
este inhibata de alte tipuri de conurri:
stimularea celulei ggl. se realizeaza printr-o celula bipolara depolarizanta
inhibitia se realizeaza printr-o celula bipolara hiperpolarizanta

Frecventa PA in celulele ganglionare codarea intensitatii luminii

- celulele ganglionare descarca in repaus potentiale de actiune
cu frecventa de 5 /sec (5-40)
- semnalul vizual se suprapune peste aceasta activitate bazala a
celulelor ganglionare
- un semnal excitator creste frecventa de generare a PA > 5/sec
- un semnal inhibitor scade frecventa < 5/sec,sau oprirea generarii PA

Segmentul intermediar
nervul optic

chiasma optica

tractul optic

corp geniculat lateral

(talamus=statie de releu
- proiectie exacta a retinei

coliculul superior controleaza

- miscari oculare rapide
- miscari oculare coordonate cu sunetele

Nuclei pretectali si
Nucleul Edinger-Westphal controleaza:
- miscari reflexe oculare
- reflexe pupilare (fotomotor)

Nucleu suprachiasmatic hipotalamic

Controleaza ritmul circadian

cortex vizual

FR creste tonusul FR

Aferente inhibitorii
- de la cortex
- de la FR
Cu rol de filtru pentru informatiile vizuale care
se proiecteaza cortical

Campul vizual =Ansamblul punctelor din spatiu

pe care ochiul il poate percepe atunci cand este imobil.

- monocular
- binocular
Se proiecteaza pe retina incrucisat:
- partea externa pe retina nazala
- partea interna pe retina temporala

Cortexul vizual
- localizare: lobul occipital

Cortexul vizual primar: marginile scizurii calcarine

- regiunea maculei se proiecteaza in apropiera polului occipital
- regiunile periferice ale retineise proiecteaza concentric in jurul
proiectiei maculei
- regiunea superioara a retinei se proiecteaza superior
- regiunea inferioara se proiecteaza inferior
- Rol:
- analiza simpla a informatiilor vizuale
- perceptia vizuala

Cortexul vizual secundar

Localizara: lateral,anterior superior si inferior fata de cortexul primar
Rol: la acest nivel se analizeaza semnificatia informatiilor vizuale

Simtul stereoscopic = capacitatea de a aprecia profunzimea

obiectelor din mediu
Este util in special pentru obiectele situate la distante relativ mici
fata de ochi
Distanta dintre globii oculari aceeasi imagine este perceputa sub
unghiuri diferite
cortexul poate deduce :
- distanta pana la obiect
- pozitia relativa a diferitelor obiecte
- informatiile pe care cortexul le primeste de la cei doi ochi
sunt integrate se percepe o singura imagine a obiectului
in pozitie normala
colorata

MECANISMUL VEDERII CULORILOR

SPECTRUL DE ABSORBIE AL PIGMENILOR VIZUALI

rodopsina
absoarbe lumin din aproape tot spectrul vizibil
are un maxim de absorbie n jur de 500 nm (lungimea de und
care corespunde culorii verde)
trei tipuri de conuri:
Conuri roii - cu un maxim de absorbie la 570 nm
Conuri verzi - cu un maxim de absorbie la 535 nm
Conuri albastre - cu un maxim de absorbie la 445 nm

Culoarea este data de raportul de stimulare a celor 3 tipuri de conuri

lumina

Portocalie
Albastru
Galben
Verde

580
450

Con ptr.rosu
99%
0
83%
31%

Con ptr.verde
42%
0
83%
67%

Con ptr.albastru
0
97%
0
36%

ADAPTAREA LA LUMIN I LA NTUNERIC

MECANISME:
modificarea diametrului pupilei
la ntuneric pupila se dilat
la lumin puternic i micoreaz diametrul
modificarea sensibilitii celulelor fotoreceptoare
la lumin - reducerea n opsine a unei mari cantiti din pigmenii
fotosensibili
- transformarea celei mai mari pri din retinal n
vitamina A
scderea sensibilitii celulelor fotoreceptoare
la ntuneric - opsinele i vitamina A sunt transformate n compui
fotosensibili
crete sensibilitatea celulelor la lumin
pragul de sensibilitate scade progresiv

DEFECTELE VEDERII:
1. MIOPIA(HIPOMETROPIA)
- Punctul proxim este foarte aproape de ochi
- Punctul remotum este mai apropiat de ochi decat la ochiul emetrop.
Tratament: - Lentile biconcave divergente, care imping focarul principal pe retina.
2. HIPERMETROPIA
- Punctul proxim este situat mai departe de ochi, in comparatie cu ochiul emetrop
Tratament: Lentile biconvede convergente, care aduc focarul principal pe retina.
3. ASTIGMATISMUL DE CURBURA
-Formarea mai multor focare pe retina si suprapunerea imaginilor, cu aparitia unei imagini cu contur
neclar
Tratament: Lentile cilindrice.
DEFECTE ALE VEDERII CROMATICE:
ACROMATOPSIA(imposibilitatea de a percepe culorile)
DALTONISMUL(boala recesiva legata de cromozomul X): Imposibilitatea de a percepe ca distincte
culorile complementare
- Vederea de gri in loc de verde si rosu
- Boala apare aproape in exclusivitate la barbati(8% din populatia masculina sufera
de daltonism)
Cauze:
- Persoanele nu au din nastere celule cu con
corespunzatoare uneia din cele 3 culori fundamentale
- Cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la verde si rosu

ANALIZATORUL AUDITIV

este organul de simt care

asigura perceperea undelor sonore, orientarea in spatiu si vorbirea ca
mijloc de comunicare interumana.

UNDELE SONORE

Intensitatea sau amplitudinea:

= unitatea de msur utilizat este decibelul (dB)
= dB = 20 log ( Psunet / PSPL)
P sunet presiunea stimulului auditiv
P SPL nivelul presiunii sunetului de prag audibil al urechii umane
= pragul auditiv (pragul sonor)
reprezint cea mai mic intensitate a unui sunet care poate fi perceput de
urechea uman
variaz n funcie de frecvena vibraiilor, crescnd pe msur ce frecvena
undelor sonore se apropie de limita inferioar (10 Hz), sau de cea
superioar (20000 Hz)
msurat n dB este egal cu zero
urechea uman percepe sunete cu intensiti ntre 0 i 140 dB
intensitatea sunetului n timpul unei conversaii normale este de 1000 de
ori mai mare dect valoarea prag, adic de aproximativ 60 dB
= > 140 dB produc o senzaie dureroas i pot determina distrucii la nivelul
organului receptor al auzului

SEGMENTUL PERIFERIC

URECHEA EXTERN = delimitat de urechea medie prin intermediul

membranei timpanice
- pavilionul auricular
- meatul auditiv extern
- canalul auditiv
rol de a direcia undelor sonore spre componenta receptor a aparatului auditiv
canalul auditiv extern conine glande care secret cerumen(rol - protector si
de autocurire pentru membrana timpanic i pielea conductului)

casa timpanului conine:

un lan de oscioare: ciocanul, nicovala i scria
rol - conduce undele sonore dinspre timpan nspre
urechea intern
prezena sa este esenial pentru auzul normal

URECHEA INTERN - se gsete n interiorul stncii temporalului

are dou segmente
labirintul anterior sau cohleea receptorii acustici
labirintul posterior vestibul i canalele semicirculare receptorii
vestibulari
clasificare
labirintul osos
labirintul membranos n interiorul celui osos
ORGANUL LUI CORTI - situat pe membrana bazilar
format din:
celule senzoriale
celule de susinere Deiters

SEGMENTUL DE CONDUCERE

PROTONEURONUL
celule bipolare formeaz ganglionul spiral situat n columela
axonii proximali formeaz nervii auditivi
DEUTONEURONUL
nucleii cohleari - ventral i dorsal- localizai n bulb
90% din fibre se ncrucieaz cu cele de partea opus
10% au n continuare un traiect ipsilateral
toate se ndreapt spre nucleii olivari superiori sunt comparate informaiile
sosite de la ambele urechi
NUCLEII OLIVARI SUPERIORI
poriunea lateral rol - detectarea direciei din care este perceput sunetul
- analiza intensitii undelor sonore captate de cele dou urechi
poriunea medial rol - detectarea duratei de timp dintre dou vibraii sonore
care ptrund n ureche printr-un mecanism specific

COLICULII CVADRIGEMENI INFERIORI

reprezint punctul de ntlnire dintre:
calea rapid ocolete nucleii olivari superiori
cea lent nucleii olivari sup. lemniscul lateral coliculii cvadrigemeni inf.
aferene - auditive
- vizuale
eferene se trimit spre:
mduva cervical cile tecto-spinale
nucleii motori ai nervilor cranieni coordonarea micrilor ochilor i gtului n:
- reflexele oculo-cefalogire
- reflexele auditivo-oculo-cefalogire
aria occipital 19 urmrirea obiectului n micare
se comand ntoarcerea capului i a ochilor spre obiect
rol - zon de integrare pentru reflexele de acomodare auditive i vizuale
- coordonarea micrilor capului i ochilor spre zgomot
- tresrirea la zgomot
NUCLEUL GENICULAT MEDIAL DIN TALAMUS sinaps

CORTEXUL AUDITIV localizate la nivelul girusului temporal

superior
CORTEXUL AUDITIV PRIMAR (ariile 41 i 42)
excitat n mod direct de ctre proieciile care provin de la nivelul
corpilor geniculai mediali
ARII AUDITIVE DE ASOCIAIE (aria 22)
excitate - secundar prin impulsuri provenite de la cortexul auditiv primar
- prin proiecii ce provin din arii talamice de asociaie
adiacente corpilor geniculai mediali

PERCEPIA AUDITIVA
TRANSMISIA UNDEI SONORE
DISPERSIA UNDEI SONORE
TRANSFORMAREA STIMULUI MECANIC N
ENERGIE BIOELECTRIC
MECANISMUL DEPOLARIZRII
CODIFICAREA INFORMAIEI AUDITIVE

TRANSMISIA UNDEI SONORE

PAVILIONUL URECHII

dirijeaz i concentreaz, spre

timpan, vibraiile venite din diferite
direcii
rol n localizarea n spaiu a
sunetelor

CONDUCTUL AUDITIV EXTERN (CAE)

determin o scdere a pragului

auditiv, mai ales pe frecvenele
conversaionale prin efectul de
rezonan

SISTEMUL TIMPANOOSCICULAR

rol de a transmite undele sonore

dintr un mediu gazos (aer) ntr un
mediu lichidian (perilimf i
endolimf)
o concentrare a vibraiilor
sonore
o cretere a intensitii cu
aproximativ 25 dB

CONDIIE PRINCIPALA MOBILITATE MAXIM A MEMBRANEI

TIMPANICE, REALIZAT PRIN EGALIZAREA PRESIUNII DIN URECHEA
MEDIE CU CEA DIN CAE

DISPERSIA UNDEI SONORE

COHLEEA

realizeaz analiza mecanic a

frecvenelor sonore

MEMBRANA BAZILAR

transform vibraiile periodice ale

scriei n fereastra oval n
vibraii aperiodice, sub forma unui
val migrator

Lichidele labirintice sunt incompresibile

TRANSFORMAREA STIMULUI MECANIC N

ENERGIE BIOELECTRIC
se realizeaz la nivelul celulelor senzoriale din organul lui Corti
stria vascular - ncarc endolimfa pozitiv
- rol de surs de energie
stimularea mecanic a cililor de ctre membrana tectoria
determin
depolarizarea lor
cnd este depit valoarea prag potenialul de aciune
urmeaz legea tot sau nimic
se propag prin neuronul aferent

TRANSFORMAREA STIMULUI
MECANIC N ENERGIE
BIOELECTRIC

se realizeaz la nivelul celulelor senzoriale din

organul lui Corti
stimularea mecanic a cililor de ctre membrana
tectoria determin depolarizarea lor
cnd este depit valoarea prag potenialul de
aciune
urmeaz legea tot sau nimic
se propag prin neuronul aferent

MECANISMUL
DEPOLARIZRII

ptrunderea K+ n celula senzorial determinat de:

- gradientul electrochimic pentru K(endolimfa contine mai
mult K+ comparativ cu perilimfa)
- potenialul electronegativ mare (-100mV)
(endolimfa este electropozitiva,iar celulele ciliate electronegativ
- deschiderea canalelor de K+ depolarizarea
se deschid i canale cationice de Ca2+
intrarea Ca2+ n celul
eliberarea unui transmitor sinaptic (probabil
glutamat)
va stimula terminaiile nervului auditiv
cnd cilii se mic n direcia proeminenei spirale (medial)
canalele de K+ se nchid
celula ciliat devine hiperpolarizat

CODIFICAREA INFORMAIEI AUDITIVE

frecvena unui sunet care activeaz o anumit celul ciliat este dependent
de localizarea acestei celule de-a lungul membranei bazilare
membrana bazilara- este ingusta si rigida la baza cohleei(in vecinatatea FO si FR
si de aceea rezoneaza la sunete cu frecventa inalta, comparativ cu
- regiunea situata aproape de helicotrema,mai larga si complianta
si de aceea rezoneaza la frecvente joase
sunetul de intensitate crescut
excitarea mai puternic a celulelor senzoriale
depolarizare mai frecvent
crete numrul potenialelor de aciune = codificarea intensitii sunetului prin
modularea n frecven a potenialelor de aciune
codificarea frecvenelor la nivel cohlear este transmis central datorit tonotopiei
fibrelor nervoase = legtura punct cu punct dintre celulele senzoriale i neuroni

fiecrui neuron i corespunde o anumit frecven

MODIFICARILE AUZULUI
SURDITATEA
pierderea total sau
parial, uni- sau
bilateral a acuitii
auditive
poate fi:
- de transmisie defect
localizat la nivelul
urechii externe i/sau
medii.
- de percepie
afeciuni localizate la
nivelul urechii interne
sau a n. VIII
- mixt

ACUFENELE
senzaii
auditive
percepute de o
persoan, fr
a fi ns
determinate
de o excitaie
sonor

TRAUMATISMUL
SONOR CRONIC
SAU SURDITATEA
PROFESIONAL
determinat de
expunerea
prelungit la
zgomot n
timpul muncii
se traduce clinic
prin deficit
auditiv nsoit
de acufene

TINITUSUL
o senzaie
sonor
asemntoare
sunetului
produs de o
sonerie
se datoreaz
unei stimulri
iritative a
urechii interne
sau a nervului
vestibulocochl
ear

ANALIZATORUL VESTIBULAR
VESTIBULUL MEMBRANOS

SEGMENTUL PERIFERIC

conine formaiuni membr.:

utricula
sacula
excitantul specific = acceleraia
linear

CANALELE SEMICIRCULARE

- au 2 extremiti: ampular si
neampular conine
endolimf
ampulele can. semicirc.
membr. creste ampulare
cel. senzoriale
cilii celulelor senzoriale +
substana gelatinoas =
cupula
excitantul specific =
CELULELE
RECEPTOARE
acceleraia
unghiular
VESTIBULARE
celule ciliate

Stimulii care determina excitarea receptorilor analizatorului vestibular

sunt accelerarea sau incetinirea miscarii intregului corp sau doar a
capului.
Canalele semicirculare orizontale sau laterale informeaza asupra
miscarilor in jurul axului vertical al capului, iar canalele verticale
informeazaLA
asupra miscarilor
in jurullinear
axeloriorizontale.
RSPUNSUL
acceleraia
fora gravitaional acioneaz
ACCELERAIA LINEAR pe:
macula utricular situat orizontal
macula sacular orientat vertical
responsabile de:
reflexul de redresare a capului
alte ajustri importante ale posturii
RSPUNSUL LA
ACCELERAIA
UNGHIULAR

acceleraia unghiular acioneaz pe:

crestele ampulare
determin o micare a endolimfei n canalele semicirculare
aflate in planul ei de aciune
Variatiile acceleratiei liniare sunt percepute de receptorii
utriculei si saculei. Acestia descarca impulsurile si in
absenta miscarilor corpului, datorita presiunii pe care
otolitii o exercita asupra cililor.
Mentinerea capului intr-o anumita pozitie nu este urmata
de incetarea descarcarilor de impulsuri, ci doar de
scaderea usoara a frecventei lor, dovada ca receptorii

SEGMENTUL DE CONDUCERE
PROTONEURONUL
la nivelul ganglionului lui Scarpa
neuroni bipolari
dendritele vin n contact cu celulele receptoare
axonii componenta vestibular a nervului auditiv (VIII)
fac sinaps la nivelul nucleilor vestibulari
DEUTONEURONUL nucleii vestibulari
(superior, medial, lateral i inferior)
localizai n poriunea superioar bulbului i
inferioar a punii
fibrele aferente:
ampulare se termin n nucleii vestibulari
superior, lateral i inferior
maculare se termin n nucleii lateral i
inferior
eferene:
nucleii vestibulari superiori i mediali
reflexul vestibulo-cochlear
nucleii vestibulari laterali i mediali
controlul balansului i meninerea poziiei

legturi cu:
fasciculul vestibulocerebelos
formaiunea
reticulat
componenta
vestibular de parte
opus
talamusul
nucleii vagului

VERTIJUL
senzaie subiectiv de deplasare n unul din
cele trei planuri ale spaiului
declanat de:
modificri ale poziiei corpului
micri rapide ale corpului
conexiunea nucleilor vestibulari cu cei
vagali apariia fenomenelor vegetative n
timpul crizelor vertiginoase:
greuri
vrsturi
paloare
transpiraii reci

TULBURRILE DE ECHILIBRU:
tendina de cdere
deviaii de mers
NISTAGMUSUL
mic. oscilatorii involuntare,
ritmice, ale globilor oculari
spre partea lezat
apare datorit diferenelor de
tonicitate ale muchilor
oculomotori, determinate de
disfuncia unuia dintre
labirinte

FIZIOLOGIA SISTEMELOR EFERENTE

SCOARA EMISFERELOR CERebrale cuprinde dou teritorii deosebite

din punct de vedere filogenetic, structural i funcional: neocortexul i paleocortexul.
NEOCORTEXUL, aprut mai recent, foarte dezvoltat la primate i la om, are o
strctur din ase straturi celulare i reprezint sediul proceselor psihice superioare,
activitatea nervoas superioar (A.N.S).
PALEOCORTEXUL (sistemul limbic) sau scoara cerebral veche, foarte
dezvoltat la celelalte mamifere, la om reprezint doar o mic parte din faa medial a
emisferelor cerebrale. Sistemul limbic are o structur mai simpl, numai din dou
straturi celulare, i reprezint sediul proceselor psihice afectiv-emoionale precum i
a actelor de comportament instinctiv.
Funciile neocortexului
Activitatea nervoas superioar (A.N.S.) reprezint
funcia materiei ajuns la cel mai nalt grad de
dezvoltare.
Prin A.N.S. nelegem procesele care stau la baza
memoriei, nvrii, gndiri abstracte, creaiei tiinifice
i artistice

A. PROCESELE CORTICALE FUNDAMENTALE.

la nivelul scoarei au loc n permanen dou procese fiziologice fundamentale: excitaia i
inhibiia.
Excitaia este un proces activ, o stare funcional a centrilor nervoi ce determin
intrarea n activitate sau intensificarea activitii de fond a organelor efectoare. Stimulii
care se transmit prin sinapse excitatorii provoac o stare de excitaie a centrilor.
Excitaia cortical este rezultatul intrrii n activitate a S.R.A.A., care provoac reacia
de trezire cortical.
Inhibiia este tot un proces activ ce se opune excitaiei i se manifest prin diminuarea
sau ncetarea activitii anterioare a organului efector.
Tipul slab (melancolic) la care predomin inhibiia asupra excitaiei, este timid; pentru
el fiecare fenomen din via devine agent inhibitor; fuge de societate i se refugiaz ntro lume a lui interioar.
Tipul puternic neechilibrat (coleric), este un tip "impetuos" la care predomin excitaia
asupra inhibiiei; se caracterizeaz prin reacii exagerate, puternice, fiind combativ prin
excelen.
Tipul puternic echilibrat mobil (sanguin), la care ambele procese, excitaia i inhibiia, de
intensitate egal se nlocuiesc uor i repede la nevoie. Este un tip vioi.
Tipul puternic echilibrat inert (flegmatic), caracterizat printr-o mobilitate funcional
redus; este un tip muncitor, linitit, totdeauna egal, insistent i perseverent.
n realitate la om, tipurile de activitate nervoas sunt mult mai complexe, intervenind i
predominana primului i celui de-al doilea sistem de semnalizare; exist un ir ntreg de

VEGHEA I SOMNUL.

Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin dou stri funcionale

distincte: starea de veghe i starea de somn.
Veghea este o stare funcional a creierului caracterizat prin creterea tonusului
S.R.A.A., concomitent cu orientarea contiinei spre o anumit activitate. Starea de
veghe la om se confund cu starea de contien. n acest timp individul efectueaz
toate activitile voluntare, triete majoritatea experienelor afective. Alternativa strii
de veghe este somnul.
Somnul reprezint o stare de activitate cerebral caracterizat prin ntreruperea
temporar a analizei contiente a stimulilor interni i externi, cnd este suprimat i
activitatea voluntar. Are caracter reversibil. Trecerea de la veghe la somn i invers are
loc cu uurin. Ritmul somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi i de aceea se mai
numete i ritm nictemeral (gr. nictos=noapte + meros=parte) sau ritm circadian (de
cca. 24 ore). Reglarea acestui bioritm se realizeaz de ctre centrii diencefalici i
formaia reticulat; ca urmare, leziuni la nivelul hipotalamusului sau la nivelul
S.R.A.A., determin somn continuu.

DURATA SOMNULUI
variaz n funcie de vrst,
20 de ore la sugar,
10 ore la copii, 7-8 ore la aduli
5 ore la vrstnici.
n timplu somnului, se produce o diminuare a funciilor vegetative i metabolice;
scade frecvena respiratorie,
se produce bradicardie,
scade debitul cardiac i tensiunea arterial,
diminu activitatea digestiv i a aparatului urinar,
scade ergogeneza i consumul de oxigen.
Exist dou feluri de somn:
somnul profund sau normal, fr vise
somnul paradoxal, nsoit de vise i micri rapide ale globilor oculari.
Fazele de somn normal i paradoxal se succed de mai multe ori n timpul somnului;
primele dureaz cte 90 de minute, celelalte cte de 10 minute.
Trezirea individului se face mai greu n faza de somn paradoxal dect n cea de somn
normal. Somnul este necesar pentru refacerea unor structuri nervoase care ntrein starea
de veghe; din aceast cauz privarea ndelungat de somn produce tulburri de
comportament i chiar modificri metabolice.
Inversarea ritmului noapte-zi sau schimbarea fusului orar solicit organismul n mod
suplimentar, fiind nevoie de 2-3 sptmni pentru adaptarea la noul bioritm.

B. ARIILE CORTICALE
Rolul specific al sistemului nervos = prelucrarea informaiilor.
Sediul principal = SCOARA CEREBRAL,
la aceste acte particip i numeroase structuri subcorticale.
Pentru a prelucra informaia, scoara cerebral terbuie mai nti s o primeasc.

- ARIA SOMESTEZIC PRIMAR este localizat n girul postcentral, cmpurile 3, 1, 2.

Fiecrei suprafee receptorii i corespunde un anumit teritoriu cortical, variabil ca ntindere n
funcie de fineea analizei efectuate de receptorii respectivi.
Organismul apare astfel proiectat cu capul n partea inferioar a girusului postcentral iar
picioarele n partea superioar.
Aceast proiecie rsturnat a corpului a primit
numele de homunculus senzitiv, n care buzele,
limba, mna cu degetele (n special policele) ocup
o suprafa mare, aproape egal cu cea a trunchiului
i membrelor la un loc; aceasta se explic prin
importana funcional a minii i densitatea
receptorilor cutanai existeni n segmentul respectiv.
Distrugerea ariei somestezice duce la
pierderea sensibilitii termice, dureroase, tactile
i kinestezice.

- ARIA SOMESTEZIC SECUNDAR este situat pe marginea superioar a scizurii Sylvius i are o
suprafa mai redus dect aria somestezic primar. Aici se proiecteaz probabil sensibilitatea tactil
protopatic, dar i cea dureroas i termic.

ARII SENZITIVE = Ariile somestezice I i II cuprind proieciile fibrelor de la diferitele organe

de sim: ariile vizuale, auditive, gustative, vestibulare i olfactive.
- ARIILE VIZUALE - n lobul occipital pe marginile i n profunzimea anului calcarin i
n prile vecine din cuneus i girul lingual. n aceast arie vizual primar (cmpul 17) retina
se proiecteaz punct cu punct. Ariile vizuale scundare sunt arii de asociaie; cmpul 18 este
centrul memoriei vizuale iar cmpul 19 are rol n orientarea spaial i corectitudinea imaginii.
- ARIILE AUDITIVE. Aria auditiv primar este localizat pe faa superioar a girului
temporal superior, cmpurile 41 i 42 care primesc aferene de la corpul geniculat medial. Aria
auditiv secundar este constituit din cmpul 42 (parial) i cmpul 22.
- ARIA GUSTATIV este situat imediat superior de sanul Sylvius, n regiunea inferioar a
girului postcentral, cmpul 43.
- ARIILE VESTIBULARE, puin precizate, localizate probabil n lobul temporal.
- ARIILE OLFACTIVE, localizate n cortexul sistemului limbic (girusul hipocampic).
- ARIILE VEGETATIVE INTEROCEPTIVE.

ARIILE EFECTORII (MOTORII).

La nivelul scoarei s-au precizat dou arii motorii somatice:
arii motorii piramidale
arii motorii extrapiramidale.
ARIILE MOTORII PIRAMIDALE
localizate n lobul frontal,
n girusul precentral, ct i
n cmpurile 6 i 8 din lobul frontal.
ARIA MOTORIE PRINCIPAL = in aria 4,
i au originea cca. 30% din fibrele fasciculului
piramidal;
celelalte fibre mai provin din lobul frontal, parietal i
chiar din aria senzitiv a girusului postecentral.
La aceste nivel, fiecare grup muscular al corpului are
o zon cortical de comand motorie proprie, cu
extindere proporional cu complexitatea micrii
efectuate de grupul respectiv.
Se realizeaz astfel un homunculus motor, ce
reprezint proiecia deformat a siluetei motorii a
corpului, n care ies n eviden mna (n special degetul
mare), pentru coordonatea activitii manuale i capul
pentru coordonarea funciei fonatorii i a mimicii.

ARIILE MOTORII SECUNDARE =n

cmpurile 40 i 43 cu rol n comanda motorie
ipsilateral.
Ariile motorii suplimentare sunt
localizate pe faa medial a girului frontal
superior, anterior de aria primar. Stimularea
ei are ca rezultat trei tipuri de micri:
adaptarea de postur, micri complexe
stereotipice i micri rapide necoordonate.
La nivelul ariei motorii corticale se
elaboreaz comanda voluntar pentru micri
fine i micri de ansamblu. Distrugerea
acestei arii duce la paralizarea motilitaii
voluntare.

ARIILE MOTORII EXTRAPIRAMIDALE =aria

premotorie 6, aria motorie suplimentar i aria
motorie secundar.
Suprafaa ocupat de ariile extrapiramidale
reprezint 85% din totalitatea cortexului motor
cuprind i ariile subpresive (ce cuprind 2S
postcentral, 19S occipital i 24 cingular), a cror
stimulare inhib funcionarea ariei motorii primare.
Influxul subpresor al acestor arii ajunge la nucleul
caudat care-l transmite la globul palidus, iar acesta
prin intermediul talamusului la cmpurile 4 i 6. n
acest circuit cortico-strio-palido-talamo-cortical,
talamusul are rol centralizator care controleaz
amplitudinea i modul n care a fost executat
micarea.
Din aceste arii motorii pleac att ci
extrapiramidale spre motoneuronii spinali i
ct i spre cerebel, prin circuitul cortico-pontocerebelos, aducnd pe cea din urm cale influxul
nervos de reglaj cerebelos n execuia micrilor
voluntare.

ARIILE MOTORII VEGETATIVE.

La nivelul scoarei au fost identificate i zone visceromotorii n partea frontal
lateral i pe faa orbitar a lobului frontal, cuprinznd ariile 10, 11, 12, 13, 14
(aria pefrontal). Aceste zone sunt conectate cu centrii vegetativi din
hipotalamus i cu cei din trunchiul cerebral. Prin excitarea acestor arii se
intensific reaciile vegetative, respiratorii, circulatorii, gastrointestinale i
excretorii.