Sunteți pe pagina 1din 10

FACULTATEA DE MEDICIN I FARMACIE ORADEA

SPECIALIZAREA MAAL

Traumatismele de la nivelul umarului sunt ntlnite n activitatea sportiv i


intereseaz n principal articulaiile adevarate, ligamentele i tendoanele acestor articulaii,
-2014-

oasele ale caror extremiti participa la realizarea acestor articulaii i nu in ultimul rand
plexul nervos brahial i prile moi.
Umrul, respectiv centura scapular, este o articulaie complex, alcatuit din mai
multe componente.
Umrul este cea mai mobil articulaie a corpului, avnd poate cea mai imperfect
coaptare a suprefeelor articulare.
Acest neajuns morfologic este suplinit printr-un sistem de structuri
capsulotendinoase de mare eficienta morfofunctionala, care n marea majoritate a cazurilor
stau la baza disfunctionalitii umrului.

Afectiunile traumatice ale umrului se pot clasifica astfel:


1. Macrotraumatismele:

contuzii
plagi
traumatisme muscular (plagi,contuzii,elongatii,rupturi)
traumatisme articulare (entorse,luxatii)
fracturi.

2. Microtraumatismele - sunt leziuni de suprasolicitare produse de ageni


traumatici de intensitate mic sau medie, dar repetai frecvent depesc potenialul de
regenerare a structurilor, rezultnd microleziuni anatomice; prin nsumare se ajunge n
final la apariia unor leziuni de tip traumatic, la care agentul propriu-zis este greu de
identificat.
Factorii favorizani ai traumatismelor i al reducerii performantei sportive sunt:
1. Factori extrinseci (fara legatura cu sportivul):

erori de antrenament - condiionare i pregtire


climat, lichide, hidratare
kineziologia sportivului
factori de risc ai anumitor sporturi
echipamentul
terenul de antrenament sau competitive

2. Factori intrinseci (legai de caracterele anatomice i biomecanice ale


sportivului):

malaliniamentul / variaii anatomice


muschi cu for redus (asimetrii de for)
flexibilitate redus
2

dezechilibre muscular
deprinderi neuro-musculare reduse
disfuncii ale lanului kinetic.

Un rol important n recuperarea patologiei traumatice l are prevenia acesteia.

Obiectivele urmrite n recuperarea umrului post- traumatic sunt:


prevenirea instalrii redorii, respectiv diminuarea acesteia n condiiile n
care deja s-a instalat
meninerea i creterea stabilitii articulare
meninerea i creterea forei musculare
Principiile de care trebuie sa se tina cont in aplicarea tratamentului recuperator
sunt reprezentate de principiul indoloritatii si de cel al progresivitatii.
Scopul recuperarii fizical-kinetice in afectiunile post-traumatice de la nivelul
umarului la sportivi este vindecarea pana la restitutio ad integrum (restabilirea integral)
a structurilor afectate de traumatism att anatomic ct i funcional, cu reintroducerea
subiectului n activitatea sportiv.
Prevenirea instalarii redorii articulare se realizeaz n principal prin combaterea
durerii i a procesului inflamator, asigurandu-se condiiile refacerii cat mai rapide a
structurilor afectate de traumatism, astfel ncat perioada de imobilizare sa fie minim.
Aceste obiective se realizeaza prin mijloace fizical-kinetice :

repaus sportiv
crioterapie;
masaj cu caracter relaxant;
electroterapie antialgica si antiinflamatoare, cureni diadinamici, unde

ultrascurte, diapuls, galvanizare simpl sau ionogalvanizare;

repaus articular la nivelul zonei afectate cu mobilizarea articulaiilor

neafectate ale membrului brahial respectiv;

presopunctura: dispersie 2 minute pe urmatoarele puncte- anterior

punctului de jonctiune al metatarsianului 4-5 de aceeasi parte; extremitatea inferioara a


V-ului deltoidian; marginea perineului de aceeai parte la 4 cm deasupra maleolei
externe;

electropunctura la nivelul meridianelor.

Clasic, recuperarea umarului post-traumatic se desfasoara in 5 faze:


1). Perioada imediat urmatoare traumatismului, caracterizat prin imobilizarea
centurii scapulare i lipsa solicotrii la nivelul umrului.

mobilizarea pumnului, degetelor i a coloanei cervicale, prin exerciii libere active


controlul staticii gtului, umerilor, toracelui
exerciii izometrice ale musculaturii centurii scapulare
gimnastic respiratorie
masaj cervical i al trapezului.

2). Perioada imediat urmatoare suspendarii imobilizarii, caracteristica fiind


inceperea mobilizarii, fara a irita insa leziunea.
masajul, de o importanta deosebit, cu scop antalgic - decontracturant, pentru
masele musculare superficiale, terapeutic propriu-zis, pentru masele musculare profunde.
rearmonizarea mecanic a umrului:
a) instabilitatea superioara

controlul posturii
traciunea axial
exerciii de tip Codman
mobilizarea activ a braului
b)instabilitatea inferioara

exerciii passive, pasiv-active i active, de intretinere a amplitudinii micrilor articulare i


de recstigare a sincronismului muscular prin :

- mobilitatea libera a articulaiilor indemne a membrului superior


- mobilizri ale ntregului umr
- micri passive i pasiv-active
- hidrokinetoterapie
- exerciii active, postural i de for
- exerciii statice-izometrice

3). Perioada n care leziunea ncepe s fie treptat solicitat, semnul major al continurii
sau renunrii unei anumite solicitri fiind determinat de durere; nu are nimic caracteristic, este o
faza de pregatire pentru exerciiile complexe din faza urmatoare.

4). Perioada corespunzatoare recuperarii propriu-zise a umrului:


caldur, masaj, electroterapie antalgic
manevre de ntindere capsuloligamentara: pt remobilizarea capului humeral in

glena,executate n doi timpi:


traciunea axial
decoaptarea glenohumeral
alunecarea posterioar a capului humeral
traciunea n afara a capului humeral
coborrea capului humeral
abducie cu coborrea capului humeral
-exerciii de facilitare propioceptiv, prin metoda Kabat
-exerciii autopasive la scripete
-exerciii active
-exerciii cu rezisten
-exerciii de coordonare.

5). Perioada caracteristic redobndirii performanelor motorii, absolut necesar n


recuperarea sportivului.
Direcile urmrite de kinetoterapie pe parcursul acestor 5 faze vizeaz refacerea
mobilitii, a forei musculare, a stabilitii, a micrilor controlate, a abilitii.
Refacerea mobilitii pornete de la premisa potrivit creia limitarea mobilitii umrului
este urmarea afectrii aparatului capsulo-tendo-musculo-ligamentar, caracterizat prin mari
posibiliti de reeducare funcional.
Mijloacele kinetice utilizate in refacerea mobilitii la nivelul umrului sunt multiple:
adoptarea de posturi, mobilizari pasive, mobilizari autopasive, mobilizari active, streching.

Adoptarea de posturi se adreseaza doar partilor moi ale caror tesut conjunctiv poate fi
influentat, in vederea cresterii mobilitatii la nivelul umarului. Se vor adopta posturi corective pe
direciile de miscare a caror amplitudine este deficitara, deci in flexie, in extensie, in ABD sau in
rotatie.
Exercitiul 1: decubit dorsal, cu genunchii flectati usor, bratul in flexie maxima (pe langa
ureche), cu un sac de nisip pe 1/3 distala a bratului.

Exercitiul 2: decubit ventral, bratul in extensie maxima prin dispunerea unei perne (sul)
intre brat si suprafata de sprijin.
Exercitiul 3: lateral de spalier, mana fixeaza o sipca, sezand pe taburet, astfel incat sa se
asigure ABD maxima.
Exercitiul 4: decubit dorsal, brat abdus la 90 0, cot flectat la 900, se lasa antebratul sa cada in
afara (rotatie externa) sau in interior (rotatie interna).

Mobilizarile pasive vizeaza articulatia sterno-costo-claviculara, articulatia acromioclaviculara, articulatia scapulo-toracica si articulatia gleno-humerala.
Exercitiul 1: sezand, bratele pe langa corp; kinetoterapeutul face priza pe extremitatea
interna a claviculei, imprimand presiuni antero-posterioare.
Exercitiul 2: decubit dorsal cu antebratul pe abdomen, cotul flectat; priza pe extremitatea
lateral a claviculei, contrapriza pe acromion; mobilizari in sus si in jos ale claviculei.
Exercitiul 3: rotatie externa a scapulei-decubit controlateral; contrapriza pe epolet, priza pe
varful si marginea spinala a scapulei; se mobilizeaza scapula spre lateral (extern).
Exercitiul 4: decubit controlateral, brat usor abdus, cot flectat; contrapriza fixeaza epoletul,
priza in 1/3 distala a bratului, imprimand miscari de alunecare ale capului in glena.
Exercitiul 5: decubit dorsal, priza deasupra cotului, contrapriza in axila; tractiunea axiala a
bratului in jos.
Foarte utile sunt mobilizarile pasive executate n toate planurile de micare (analitic),
precum i combinarea lor, dar i mobilizrile combinate cum sunt: flexie-ADD-rotaie extern,
extensie-ADD-rotaie intern, extensie-ABD-rotaie intern.

Mobilizrile autopasive se pot realiza prin intermediul sistemului scripete reciproc, cu


mana sanatoas, utilizand diverse aparate (spalier).
Exercitiul 1: pendulari Codmann.
Exercitiul 2: sistem scripete reciproc in plan frontal, ADD membrului sanatos realizeaza
ABD membrului bolnav si invers.
Exercitiul 3: stand cu fata la spalier; se apuca bara de la nivelul umerilor; se realizeaza
genuflexiuni.

Mobilizrile active libere: n scopul cresterii amplitudinii articulare se realizeaza cu


arcuiri finale, pe toate directiile de miscare, lucrandu-se analitic.
Streching: dintre tehnicile de streching utilizate pentru cresterea amplitudinii articulare
sunt streching-ul pasiv, streching-ul cu partener, streching-ul dinamic.
Exercitiul 1: stand, bratul abdus maxim (langa ureche), cotul flectat, palma pe scapula
opusa; se accentueaza pozitia astfel obtinuta prin tragerea cu mana opusa de cot.
6

Exercitiul 2: decubit ventral, se duce bratul in extensie, un partener fixand umarul si


imprimand o miscare in sus 1/3 distale a bratului, accentuand extensia.
Exercitiul 3: bratele abduse la 900, coatele flectate, ADD orizontala cu tensiuni finale.
Refacerea fortei musculare consta in tonifierea musculaturii scapulare si a musculaturii
gleno-humerale.

Tonifierea musculaturii scapulare vizeaz muchii ce particip la realizarea micrilor


de:
-basculare anterioara si posterioara a umarului: micul pectoral si fasciculul inferior al
trapezului;
-basculare scapulara interna: romboizii, angularul, micul pectoral, marele dorsal;
-bascularea scapulara externa: trapez, marele dintat;
-ADD scapulei: trapez, romboizi, angular;
-ABD scapulei: micul pectoral, marele dintat.
Exercitiul 1: decubit controlateral, cu bratul pe langa corp si cotul flectat; kinetoterapeutul
fixeaza umarul pacientului antero-posterior cu ambele maini, executand o presiune spre posterqor
impotriva proiectiei ant}rqoare a umarului pacientului.
Exercitiul 2: aceeasi pozitie, dar se imprima o miscare spre anterior.
Exercitiul 3: decubit controlateral, bratul pe langa corp, rezistenta impinge de la cot bratul
in sus, iar cu cealalata mana apuca scapula de marginea interna, tragand-o in rotatie externa;
pacientul se opune, coborand umarul si rotind medial scapula.
Exercitiul 4: sezand, kinetoterapeutul cu o mana realizeaza o presiune in jos, pe umar, cu
cealalta adduce bratul, pacientul opunandu-se acestor presiuni.
Exercitiul 5: decubit ventral la marginea mesei, astfel incat membrul brahial sa atarne
vertical, avand in mana o gantera; se executa ABD orizontala a bratului asociata cu ADD scapulei.
Exercitiul 6: decubit dorsal, bratul flectat la 900, cotul extins; kinetoterapeutul opune
rezistenta miscarii de ADD orizontala; contrarezistenta la nivelul umarului.

Tonifierea musculaturii gleno-humerale vizeaza musculatura ce participa la realizarea


miscarilor de:
-flexie a bratului: deltoidul anterior, marele pectoral (fasciculul superior), biceps
brahial, coracobrahial;
-extensie a bratului: marele dorsal, deltoidul posterior, marele rotund, micul rotund,
triceps brahial, marele pectoral (fasciculul inferior);
-ABD orizontala a bratului: deltoid (fasciculul posterior), extensorii bratului;
7

-ADD cu rotatie interna a bratului: marele pectoral, dorsalul mare, rotund mare,
subscapular;
-ADD orizontala a bratului: marele pectoral (fasciculul mijlociu);
-rotaie extern a braului: subspinos, micul rotund, supraspinos.
Exercitiul 1: eznd, contrarezisten la nivelul umrului, rezisten anterior pe 1/3 distala a
bratului; se efectueaz flexia bratului.
Exercitiul 2: sezand; kinetoterapeutul in spetele pacientului; contrarezistenta la nivelul
umarului, rezistenta posterior pe 1/3 distala a bratului; se efectueaza extensia bratului.
Exercitiul 3: decubit controlateral, bratul flectat la 90 0; contrarezistenta la nivelul umarului,
rezistenta pe fata laterala a bratului in 1/3 distala; se efectueaza Abd orizontala cu rezistenta.
Exercitiul 4:decubit dorsal, cu bratul in flexie-ABD-rotatie externa; contrarezistenta la
nivelul umarului, rezistenta pe fata anterioara a bratului in 1/3 medie; se efectueaza ADD-rotatia
interna-extensia bratului.
Exercitiul 5: decubit controlateral, bratul flectat la 90 0; contrarezistenta la nivelul umarului,
rezistenta pe fata anterioara a bratului; se efectueaza ADD orizontala cu rezistenta.
Exercitiul 6: decubit dorsal, bratul abdus la 900, cotul flectat; contrarezistenta la nivelul
cotului, rezistenta pe fata laterala a anterbratului in 1/3 distala; se efectueaza rotatia externa in
umar cu rezistenta.
Refacerea stabilitii la nivelul umrului are n vedere restabilirea echilibrului ntre
musculatura cu aciune pe meninerea capetelor osoase a crei for vectorial longitudinal este
de jos n sus (deltoidul, coracobrahialul, bicepsul si trapezul) i cea a crei for vectorial
longitudinal este de sus n jos (manonul rotatorilor).
n functie de aciunea agentului traumatic, una din aceste grupe musculare este afectata,
sarcina kinetoterapeutului fiind aceea de corectare sau prevenire a dezaxarii capului humeral, acest
obiectiv fiind realizat prin posturi, prin mobilizari pasive cu tractiuni sau chiar prin miscari active.
Exercitiul 1: rotaie extern a braului, uoar flexie si ABD, pentru reducerea tendintei de
ascensionare a capului humeral.
Exercitiul 2: tractiunea axiala a bratului in jos-decubit dorsal; contrapriza n axila-impinge
in sus, priza la nivelul cotului.
Exercitiul 3: pendulari Codmann.
Exercitiul 4: mobilizarea activa a bratului in rotatie externa si usoara ABD; se efectueaza
flexia bratului si revenire.
Se vor utiliza contracii.
Refacerea micrii controlate (coordonrii) are in vedere recuperarea gestual a
micrilor articulaiei umrului. Acest obiectiv se realizeaza prin metode de ergoterapie si sportterapie.
Dintre mijloacele de ergoterapie cele mai utilizate sunt: fierstraul, rindeaua, lustruit,
lefuit suprafee verticale i orizontale.
8

Din cadrul sport-terapiei se utilizeaza mijloace specifice din not, baschet, scrim i
tenis.

BIBLIOGRAFIE
1) C-tin Albu, Kinetoterapia pasiv - Ed.Polirom 2004
2) Clement Baciu, Aparatul locomotor - Ed.Medicala 1987
9

3)
4)
5)
6)

F.Plas, Kinetoterapia activ - Ed.Polirom 2001


Gh.Tomoaie, Fracturile humerusului proximal - Ed.Clusium 1999.
I.Dragan, Medicin sportiv - Ed.Medicala 2002
T.Sbenghe, Recuperarea medical a sechelelor posttraumatice ale

membrelor - Ed.Medicala 1981


7) T.Sbenghe, Kinetologie profilactic, terapeutic i de reuperare Ed.Medicala 1987

10