Universitatea din Oradea

Facultatea de Medicina si Farmacie

Specializare: Medicina Dentara

Proiect la
Informatica medicala

MIELOPATII

Coordonator:

Realizator:

Dr. Todor Meda

Todea Madalina Maria

Medicina Dentara,an I

Oradea 2015

Cuprins:

1 Introducere
1.1.Mielopatia..2
2 Materiale si metode
o 2.1. Mecanismul Mielopatiilor..2
o 2.2. Tipuri de mielopatii........4
2.2.1.Mieolopatia spondilotica cervicala...4
Definitie..4
Cauze..5
Diagnostic...5
Tratament6
Factori de risc.8
Complicatii..8
2.2.2.Tumori ale maduvei spinarii.......9
Definitie....9
Clasificare....10
Simptome.10
Tratament.12
Complicatiile terapiei...13
2.2.3.Meningita......13
Definitie.13
Tipuri de meningita....15
Cauze..16
Diagnostic...17
Tratament18
Preventie..19
Epidemiologie.19
3 Rezultate............................20
4 Concluzii21
Bibliografie........................................................................................22

1 Introducere
Mielopatia
Definitie: Denumire generica pentru bolile maduvei spinarii sau maduvei osoase. Mielopatia este
pierderea treptata a functiei nervoase cauzata de diverse tulburari care afecteaza coloana vertebrala.
Mielopatia poate fi provocata de un prejudiciu direct asupra maduvei spinarii care determina diminuarea
senzatiilor
sau
paralizie.
Se constata mai des la persoanele de varsta inaintata. Aparitia Mielopatiei este favorizata de
modificarile degenerative ale coloanei vertebrale (spondilartroza, ospeocondroza, care provoaca
comprimarea arterelor spinale sau radiculare), de vasculite, leziuni de involutie ale vaselor sangvine,
modificari patologice ale aortei s.a. Factorii mentionati duc la ischemia cronica a maduvei spinarii, care se
manifesta prin aparitia treptata a parezei sau paraliziei membrelor superioare si a celor inferioare.
Bolnavii simt o slabiciune a mainilor si picioarelor, obosesc in timpul mersului, au o capacitate de
munca fizica scazuta, dereglari senzoriale, exprimate prin senzatii de amortire si furnicaturi in miini si
picioare, dereglari ale actului de mictiune si de defecatie. Mielopatia netratata duce treptat la invaliditate
Bolile degenerative pot fi un alt motiv care ar putea declansa aceasta conditie cu grade variate de
pierdere a senzatiilor si imposibilitatea miscarii membrelor. Leziunile maduvei spinarii care conduc la
mielopatie pot fi clasificate ca fiind complete si incomplete.
Afectiunile acute si subacute ale maduvei spinarii se datoreaza, cel mai frecvent, compresiei
extramedulare (tumori, infectii, spondiloza sau traumatisme), infarctizarii sau hemoragiei sau inflamatiei.
In aceasta categorie intra cateva dintre afectiunile cele mai periculoase din practica clinica. Recunoasterea
precoce este cheia unui tratament de success.
Afectiunile maduvei spinarii sunt frecvent devastatoare. Ele pot produce tetraplegie, paraplegie si
deficite senzoriale mult mai grave decat oriunde in sistemul nervos deoarece maduva spinarii contine, intro mica sectiune transversala , aproape intreg sistemul efector motor side aport senzorial ale trunchiului si
membrelor. Majoritatea afectiunilor maduvei spinarii sunt reversibile daca sunt recunoscute sitratate in
stadiile precoce; tocmai de aceea ele sunt printre cele mai critice urgente neurologice.
Utilizarea eficienta a procedurilor diagnostice, ghidata de invatarea corecta a anatomiei si a
caracteristicilor clinice celor mai frecvente boli ale maduvei spinarii, este adeseori cheia unui prognostic
favorabil.

2 Materiale si metode
2.1.Mecanismul Mielopatiei:
Afectiuni ale maduvei spinarii pot rezulta prin compresiuni (tumori) (inflamatii: mielitis),
sectionare prin accident, multiplascleroza, ischemie, procese degenerative.
Pentru a putea intelege cum se produc acestea trebuie sa cunoasteam anatomia maduvei spinarii si
coloanei vertebrale Maduva spinarii reprezinta o prelungire fina, tubulara a sistemului nervos central,
conTinuta in interiorul canalului osos spinal. Isi are originea la nivelul bulbului si se continua
caudal pentru a se termina la nivelul filum terminale, o prelungire fibroasa a conului medular care se
termina la nivelul coccisului. La adult, maduva spinarii atinge o lungime de aproximativ
2

45 cm, are o forma ovala sau rotunda si se mareste la nivelul regiunilor cervicala si lombara, unde sunt
localizaTi neuronii care inerveaza membrele superioare, respectiv, inferioare.
Tracturile de substanta alba care contin caile ascendente sensitive si descendente motorii sunt
localizate periferic, unde corpii celulelor nervoase sunt grupati intr-o regiune interna, cu o forma
asemanatoare frunzei de trifoi cu patru foi care inconjoara canalul central(o prelungire anatomica a
ventriculului IV).
Membranele care invelesc maduva spinarii piamater, arahnoida si duramater sunt continue cu
cele de la nivelul trunchiului cerebral side la nivelul emisferelor cerebrale.
Maduva spinarii este organizata somatotopic, constand din 31 de segmente, fiecare continand o
radacina motorie anterioara de iesire sio radacina senzitiva posterioara de intrare.

In timpul dezvoltarii embriologice, cresterea maduvei se produce mai lent fata de cea a coloanei
vertebrale,iar la adult maduva spinarii se termina aproximativ la nivelul primului corp vertebral lombar.
Nervii spinali inferiori iau un traseu descendent pentru a iesi prin intermediul orificiului de conjugare
adecvat. Primele sapte perechi de nervi spinal icervicali ies deasupra corpurilor vertebrale cu acelas
inumar,in timp ce toti nervii subsecventi ies sub corpii vertebrali cu acelas inumar; aceasta situatie se
datoreaza prezentei a opt segmente cervicale ale maduvei spinarii si doar a sapte vertebre cervicale.
Aceasta relaTie prezinta importanta pentru localizarea leziunilor ce determina compresia maduvei
spinarii; de exemplu, un nivel medular T10 indica afectarea maduvei spinarii adiacente corpilor vertebrali
7-8 toracici.
Maduva spinarii are forma unui cilindru usor turtit dorso-ventral, prezentand doua umflaturi,
cervicala si lombara, care corespund regiunilor maduvei din care se desprind nervii membrelor anterioare
si posterioare. Efectuand o sectiune transversala prin maduva spinarii observa ca ea este formata din
substanta cenusie la interior si substanta alba la exterior Substanta cenusie este situata la interior, are
forma literei H, si Substanta alba este situata la exterior si este formata din fibre nervoase mielinice.
Prezenta unui nivel sub care este afectata functia senzitiva, motorie si/sau vegetativa reprezinta o
caracteristica a afectarii maduvei spinarii. Nivelul senzorial este obiectivat prin interogarea pacientului
privind identificarea de catre acesta a unor stimuli obtinuti prin inteparea cu un ac sau a unei senzatii de
racoare la aplicarea unor stimuli reci (un diapazon uscat dupa imersia in apa rece) la nivel lombar cu
deplasarea ulterioara superioara spre gat, pe fiecare hemitorace. In general, nivelul senzitiv la intepare sau
temperatura,care indica afectarea tractului spinotalamic, este localizat cu 1-2 segmente sub nivelul real al
leziunii unilaterale a maduvei spinarii, dar poate fi la nivelul leziunii cand aceasta este bilaterala. Aceasta
pentru ca fibrele senzitive intra in maduva prin radacinile dorsale, fac sinapsa in cornul posterior si apoi
urca ipsilateral cateva segmente inainte de a se incrucisa anterior de canalul central, pentru a insoti tractul
spinotalamic opus.
Leziunile care intrerup tracturile corticospinale si bulbospinale descendente determina paraplegie
sau tetraplegia cu cresterea tonusului muscular, exagerarea reflexelor osteondinoase profunde si a
semnelor plantare de extensie. Asemenea leziuni produc, de asemenea, in mod tipic disfunctii vegetative,
cu afectarea transpiratiei si a functiei vezicii urinare, intestinului si sexuale. Nivelul transpiratiei poate fi
determinat prin miscarea unei linguri pe trunchi.
Diagnosticul afectiunilor maduvei spinarii necesita frecvent ca procesele intramedulare care
apar in interiorul substanTei medulare sa fie deosebite de procesele extramedulare, care comprima ma
duva spina rii sau vascularizaTia sa. Caracteristicile distinctive sunt relative siservesc doar ca indicatori
grosieri pentru stabilirea deciziei clinice. In cazul leziunilor extramedulare, durerea radiculara este
frecvent pronunTata siexista o pierdere precoce a senzitivitatii sacrate (tractul spinotalamic lateral)
sipareza spastica a membrelor inferioare (tractul corticospinal) datorita localiza rii superficiale a acestor
fibre la nivelul ma duvei spina rii laterale, care justifica susceptibilitatea acestora la compresiile externe.
Leziunile intramedulare tind sa produca mai ales dureri cu caracter de arsura slab localizate si mai rar
durere radiculara sicruTa sensibilitatea de la nivelul zonelor perineale sisacrate; semnele de tract
corticospinal pot sa apara mai tarziu. In cazul leziunilor extramedulare, distincTia dintre tumorile
extradurale sicele intradurale este importanta , deoarece primele sunt in general
maligne siultimele benigne; durata lunga a simptomelor pledeaza pentru originea
intradurala

2.2.Tipuri de Mielopatii:
Patologia vertebro-medulara poate fi clasificata astfel:
Patologia infectioasa vertebro-medulara(meningita);

 Afectiuni hemoragice;
Afectiuni degenerative(mielopatia spondilotica cervicala);
Afectiuni congenitale;
Afectiuni chistice;
Tumori ale maduvei spinarii si menigelui;
Traumatisme ale maduvei spinarii;
Boli demielinizante;

2.2.1 Mielopatia spondilotica cervicala

Definitie
Spondiloza cervicala apare spre batranete si implica in primul rand coloana cervicala si
lombosacrata. Pacietii acuza adesea dureri ce pornesc de la coloana, accentuate de miscare si asociate cu
rigiditate si limitarea miscarilor. Relatia dintre simptomele clinice si elementele radiologice adesea nu
este concordanta; dureri intense pot exista cand elementele de diagnostic radiologic sunt minime, iar
osteofite mari pot fi vizualizate la pacieni asimptomatici de varsta medie sau varstnici. Fatetele
hipertrofiate si osteofitele pot comprima radacinile nervoase in recesurile laterale sau gaurile
intervertebrale.
Osteofitele ce iau nastere din corpul vertebral pot determina stenoza
centrala a canalului vertebral. Diminuarea inalimii discului intervertebral micsoreaza dimensiunile
verticale ale gaurii intervertebrale, determinand comprimarea radacinii nervoase de la acel nivel de catre
pediculul coborat. Modificarile osteoartritice ale coloanei lombare pot determina uneori compresia cozii
de cal.
Spondilolisteza degenerativa (alunecarea unui corp vertebral pe vertebra
subiacenta) apare cel mai adesea la nivelul L5 S1 si poate contribui suplimentar la compresia radacinii.
Procedurile
chirurgicale trebuie luate in considerare numai dupa esecul tratamentului conservator.
Artroza coloanei cervicale poate determina durere cervicala ce iradiaza occipital, in umeri
si in brae. Artrita sau alte condiii patologice ale coloanei cervicale superioare pot determina cefalee in
regiunea occipital (inervata de radacinile nervoase C2C4).
Spondiloza cervicala cu formare de osteofite in recesul lateral sau hipertrofia fatetelor
articulare poate determina monoradiculopatie.Ingustarea canalului vertebral prin formarea de osteofite,
osificarea ligamentului longitudinal posterior sau hernierea unui disc central mare pot determina
compresie medulara, cu simptome la nivelul vezicii urinare si modificari senzitive, motorii si reflexe. O
senzatie de electrocutare provocata de flexia gatului care iradiaza in jos pe coloana (simptomul lui cu
poliartrita inflamatorie simetrica).
Unii pacienti dezvolta compresiune medulara inalta, soldata cu tetrapareza, insuficienta
respiratorie si moarte. Desi lombagia e frecventa la pacientii cu AR, frecventa afectarii fatetelor, fracturile
si spondilolistezisul nu este mai mare decat la pacienii cu aceeasi varsta si sex cu lombalgii mecanice.

Cauze
Mielopatia spondilozica cervicala apare ca rezultat al mai multor factori fiziopatologici. Acestia
sunt dinamic-mecanici, statico-mecanici, ischemia maduvei spinarii si leziunile asociate intinderilor.
Mielopatia cervicala are ca principala cauza spondiloza cervicala, o cauza mai rara fiind hernia de disc
cervicala. Este o boala degenerativa, care duce la ingustarea canalului spinal, afectand radacinile nervoase
sau maduva spinarii, sau ambele in aceasi timp. Pe masura ce apare degenerarea discului, stresul mecanic
determina osteofite care se formeaza de-a lungul fetei ventrale a canalului spinal.

Durerea cervicala si de umar cu anchiloza sunt simptomele precoce; compresia radacinilor

nervoase determina durere radiculara la nivelul membrului superior, cel mai frecvent cu o distributie la
nivelul C5 sau C6. Compresia maduvei cervicale produce o parapareza spastica lent progresiva, uneori
asimetrica si frecvent acompaniata de parestezii la nivelul picioarelor si manilor.
Sensibilitatea vibratorie este frecvent scazuta la nivelul picioarelor s iocazional exista un
nivel senzitiv pentru vibratie la nivelul toracelui superior. Tusea si stranutul produc adesea pareza
piciorului sau durere radiata la nivelul membrului superior sau umarului.
Pierderea dermatomerica a sensibilitatii la nivelul membrului superior, atrofia musculaturii intrinseci a
mainii, accentuarea reflexelor osteondinoase profunde la nivelul membrelor inferioare siraspunsul
extensor plantar sunt frecvente. Mictiunea imperioasa sau incontinenta apar in cazuri avansate.
Reflexele la nivelul membrelor superioare sunt frecvent diminuate la un anumit nivel, frecvent
bicipital (C5-C6). In cazuri individuale,semnele radiculare, mielopatice sau mixte pot fi predominante.
In mielopatie se produce ingustarea foramenului intervertebral prin artropatia articulatiilor
apofizeale sau ingustarea canalului spinal prin osteofitoza. Acestea produc compresia si ischemia maduvei
sau a radacinilor nervoase. Pe masura ce se dezvolta osteofitele ventrale, spatiul maduvei spinarii se
micsoreaza odata cu dezvoltarea mielopatiei. D.p.d.v clinic se observa aparitia unor sindroame distincte
care includ durere suboccipitala, durere in umar, cefalee, mielopatie spondilotica cervicala si simptome
radiculare.
Frecvent intervin modificari degenerative asociate articulatiilor,osificarea ligamentului
longitudinal posterior si hipertrofia ligamentului galben. Toate acestea contribuie la compresia structurilor
nervoase senzitive si determinarea diferitelor sindroame clinice.

Diagnostic
MSC reprezinta o afectiune degenerativa primara a coloanei vertebrale cervicale care determina
ingustarea canalul spinal si a foraminei intervertebrala si cauzeaza injurie progresiva a maduvei spinarii
si/sau radacinilor nervoase. MSC (MSC-Mielopatia Spondilotica Cervicala) este cea mai comuna cauza
de mielopatie la pacientii de varsta medie sau varstnici.
Diagnosticul trebuie avut in vedere in cazurile cu mielopatie cervicala progresiva, parestezii la
nivelul picioarelor simanilor sau cu pierdere musculara la nivelul manilor. Mielopatia spondilitica este, de
asemenea, una dintre cauzele cele mai frecvente de dificultate in mers la varstnici.
Diagnosticul este stabilit cel mai bine prin RMN. Compresia extrinseca este apreciata pe
imaginile axiale sisecvenTele T2-ponderate pot evidenTia zone anormale de semnal cu intesitate inalta la
nivelul maduvei adiacente sediului de compresie.
Terapia definitiva consta din indepartarea chirurgicala a compresiei, in general prin laminectomie
posterioara. Cand aceasta nu este posibila poate fi necesara abordarea anterioara cu rezectia discului
protuzionat.
Spondiloza cervicala este o afectiune atat subdiagnosticata cat si supradiagnosticata. Multi din
pacientii cu procese medulare intramedulare, in special cei cu SLA prezinta, in antecedente, laminectomii
datorita suspiciunii incorecte precum ca spondiloza a fost responsabila.
Diagnosticul de mielopatie cervicala este sustinut de existenta disfunctiei clinice simptomatice a
maduvei spinale cervicale . Pacientii cu aceasta afectiune se prezinta cu simptome care pot varia de la
disconfort usor la disabilitate completa. Debutul mielopatiei cervicale spondilotice este, cel mai frecvent,
insidios. In evolutia ulterioara, perioadele scurte de agravare a simptomatologiei existente si de
completare a tabloului clinic cu noi simptome,sunt urmate de intervale lungi cu simptome relativ stabile .
Debutul simptomatologiei poate fi si brusc, cu tetrapareza. Manifestarile clinice depind de localizarea
anatomicaa deteriorarii medulare si de extensia afectiunii. Tabloul clinic in MSC variazade la un pacient

la altul. In mod tipic, pacientii prezintaun debut insidios al inabilitatii membrelor superioare, acuzand
inrautatirea scrisului de manain ultimele luni sau saptamani, dificultati in apucarea si tinerea obiectelor
sau parestezii difuze in membrele superioare.
Simptomele caracteristice sunt: durerea cervicala, redoarea cefei, cracmente in miscari; se
adauga fenomene iritative ale radacinilor nervoase, putandu-se produce:
nevralgii (plexite) cervico-brahiale
periartrita scapulo-humerala (P.S.H.)
simpatalgii, cu fenomene algodistrofice, realizand sindromul umar-mana sau Steinbrocker,
angioneuroze vasospastice periferice (sindrom Raynaud) etc.
torticolis

Tratament
Bilantul articular si muscular: se va evalua functionalitatea, adica se va testa articulatia lezata,
atat din punctul de vedere al mobilitatii sale, cat si din punctul de vedere al fortei musculare. Ne referim
la una dintre cele mai importante artroze - aceea a soldului -, care prin evolutia sa capata un puternic
caracter invalidant.
Bilantul muscular se apreciaza dupa aceleasi metode, indeosebi clinice, cu referiri asupra
bilantului muscular, global, analitic si sintetic.
Tratamentul medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta
durata si uneori pot fi agresive pentru bolnavii cu probleme gastrice; aceasta medicatie se ia cel mult 15
zile iar efectele ei sunt, limitate deoarece se trateaza efectul (durerea) si nu cauza (de aceea in lipsa
kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).
Tratamenul medicamentos consta in folosirea unei medicatii antalgice care poate cuprinde:
medicatie antalgica minora, obisnuita (Acid Acetilsalicilic, Aminofenazona etc.)
medicatie pirazolonica (Butazolidin, Irgapirin, Reopirin, Fenilbutazona) etc.
medicatie analgetica si antinevralgica (Novocaina, vitamina Bj, B^, B12 etc.)
medicatie decontracturanta (Clorzoxazon Paraflex, Decontractyl, Apesan, etc.)
medicatie iodica, care este totusi medicatie de electie in artroza, cu un efect bun vasodilatator,
trofic, dar cu aplicatie sezoniera (in sezonul cald)
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu
exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzand bineinteles numai formele
complicate (cardiaci, pulmonari decompensati etc.).
Pot fi folosite toate metodele bealneofizioterapice, si anume:
a) Electroterapia - diadinamice, ionizari etc.
b) Hidroterapia are o utilizare, am putea spune, maxima in cura externa si se bucura de o apreciere
deosebita din partea tuturor bolnavilor, pentru efectul sau calmant. Avem in tara noastra o serie de statiuni
cu profil antireumatic:
- Felix - bai oligometalice, slab mineralizate si radonice
- Herculane, Pucioasa, Vulcana - bai termale si sulfuroase
- Govora - bai sulfuroase, iodate si sarate
- Bazna - bai iodate si sarate
- Sovata, Amara, litoral (Eferie, Techirghiol) - bai sarate si cu namoluri.

c) Termoterapia foloseste proceduri mai drastice, dar cu o mare eficienta: namolul cald, impachetarile
cu parafina, baile de lumina generale si partiale etc.
Obiectivele balneofizioterapiei:
-calmarea durerilor de coloana.
-combaterea redorii si a retractiilor
-redobandirea mobilitatii coloanei
-stabilizarea procesului de artroza
-tonifierea musculaturii paravertebrale
Se mai pot utiliza:
curenti interferentiali(au efect: miorelaxant, analgezic, trofic, excitomotor)
ultrasunetele(au efect: fibrinolitic, decontracturant, analgezic, termic, de difuzie, antiinflamator, de
stimulare a sistemului nervos)
curentul diadinamic(are efecte: vasodilatator, antiinflamator, decontracturant)
magnetodiafluxul(are efecte: antiinflamator articular si periarticular, efect sedativ, decontracturant)
laserterapia(are efecte: antiinflamatoare, antialgica, miorelaxanta, antiedematos)
Procedurile de fizioterapie se fac cate 10 sedinte de 2 ori pe an la un interval de 6 luni, (in
cazurile mai grave se pot repeta mai des la recomandarea medicului specialist)
Masajul terapeutic: este eficient si in cazul tratarii spondilozei. Efectele masajului sunt:
atat locale (calmarea durerii de la nivelul coloanei vertebrale, relaxarea musculaturii spatelui pentru a
permite mobilizari mai eficiente ale articulatiilor coloanei, imbunatatirea circulatiei locale manifestate
prin inrosirea si incalzirea pielii la nivelul la care se efectueaza masajul)
generale (actiunea favorabila asupra starii generale a pacientului, prin indepartarea oboselii si efectul
relaxant asupra intregului organism, activarea circulatiei sangvine la nivelul intregului corp, tonifierea
musculaturii).
Kinetoterapia: dupa efectuarea masajului se poate trece la exercitiile de kinetoterapie,
musculatura fiind incalzita, relaxata, durerea atenuata, astfel ca mobilizarile coloanei vertebrale vor putea
fi executate mai usor, iar exercitiile vor fi mai eficiente.
Kineziterapia este absolut indispensabila si in tratamentul artrozelor. Miscarea se foloseste
metodic, sub toate formele sale: miscari active, pasive, active-ajutate si cu rezistenta. Acestea se aplica
atat la pat, cat si in afara de planul patului.
Ationeaza direct asupra cauzei (asupra degenerarii vertebrelor si discurilor intervertebrale ajutand
la rehidratarea acestora).

Obiective kinetoterapiei:
ameliorarea durerilor.
cresterea mobilitatii coloanei vertebrale.
mentinerea tonusului si a fortei musculare.
asigurarea unei circulatii sangvine adecvate.

Factori de risc
Ceafa este formata din coloana cervicala, muschi si ligamente care inconjoara gatul spre a-i conferi
suport. Coloana cervicala este alcatuita din 7 vertebre, primele doua fiind diferite ca forma intrucat ele
ataseaza craniul de colonala vertebrala si permit capului sa se miste dintr-o parte in alta. Urmatoarele 5 oase
sunt cilindrice si sunt legate intre ele prin incheieturi, iar intre vertebre sunt discuri. Aceste discuri sunt
moi, asemanatoare gelului si au rolul de a atenua socurile si de a permite coloanei vertebrale sa fie flexibila.
Ligamentele adiacente sporesc suportul si puterea vertebrelor, iar muschii permit coloanei vertebrale sa se
aplece si sa faca diverse miscari.
Maduva spinarii contine multi nervi care fac legatura intre creier si restul organismului. Ea este
protejata de coloana vertebrala.
Imbatranirea este principalul factor de risc. In general, dupa 50 de ani, oasele si ligamentele se
ingroasa, ingustand canalul spinal, facand miscarile mai dificile. De asemenea, discurile care amortizeaza
socurile se subtiaza si nu mai pot proteja corespunzator vertebrele.
Sedentarismul contribuie insa la aparitia bolii mult mai devreme, in jurul varstei de 30 de ani.
Un alt factor de risc sunt loviturile. Persoane precum gimnastii sau atletii pot pune o presiune
foarte mare pe zona gatului, contribuind la aparitia spondilozei cervicale.
De asemenea, postura incorecta joaca un rol foarte important in modificarile coloanei vertebrale,
conducand la aparitia spondilozei cervicale.

Complicatii
Leziunie medulare cervicale inalte determina grade variabile de insuficienta respiratorie
mecanica necesitand ventilatie mecanica. In cazurile cu insuficienTa respiratorie incompleta, terapia
fizicala toracica este utila si o presiune negativa poate evita atelectazia, in special daca leziunea majora
este sub C4. In cazul insuficientei respiratorii severe, intubatia traheala urmata de traheotomie asigura
accesul tracheal pentru ventilatie si aspiratie. Stimularea nervului frenic poate fi utila la unii pacienti cu
leziuni la nivelul C5 sau mai sus.
Pacientii cu lezare medulara acuta prezinta un risc crescut de tromboza venoasa si embolism
pulmonar. In timpul primelor doua saptamani, folosirea unui dispozitiv de compresie a gambelor si
anticoagularea cu heparina (5.000 UI subcutanat la fiecare 12 ore) sau warfarina (INR 2-3) sunt
recomandate. In cazul paraliziei persistente, anticoagularea ar trebui probabil continuata timp de 3 luni.
Profilaxia ulcerelor de decubit trebuie sa implice schimbarea frecventa a pozitiei in scaun sau pat,
utilizarea unor saltele speciale sisprijinirea cu perne a zonelor unde apar adeseori puncte de presiune, cum
ar fi proeminentele sacrate sicalcaiele.
Tratamentul precoce al ulcerelor cu curaTarea atenta, debridarea chirurgicala sau enzimatica a
Tesutului necrotic si drenajul si pansamentul adecvat pot preveni infectia Tesutului moale adiacent sau a
osului.
Spasticitatea este adeseori manifestarea tardiva a bolii medulare, instalandu-se in saptamani sau
chiar luni dupa injuria initiala. Exercitiile de intindere sunt utile pentru a mentine mobilitatea articulara.
Tratamentul medicamentos este eficient, dar poate avea ca rezultat reducerea functionalitatii deoarece unii
pacienti isi utilizeaza propria spasticitate ca ajutor pentru a sta, a se misca sau a merge. Baclofenul (20240 mg/zi in doze divizate) este cel mai eficient medicament disponibil; actioneaza prin facilitarea
inhibitiei GABA-mediate a arcului motor reflex. Diazepamul actioneaza printr-un mecanism similar si
este util pentru spasmul picioarelor care intrerupe somnul (2-4 mg la culcare). Pentru pacientii spitalizati
se poate folosi inhibitorul muscular direct, dantrolenul (25-100 mg de 4 ori pe zi), dar este potenTial
hepatotoxic. In cazurile severe baclofenul intratecal administrat prin intermediul unei pompe implantate,
injectarile de toxina botulinica sau rizotomia dorsala pot fi necesare pentru a controla spasticitatea.

2.2.3.TUMORI ALE MADUVEI SPINARII

Maduva spinarii este inconjurata de un invelis fibros numit dura mater. Ambele sunt plasate intrun canal osos format de vertebre, numit canalul spinal.
Tumorile care se dezvolta in aceasta zona a canalului spinal se impart in 3 grupe:

Tumori extradurale care se dezvolta in afara durei mater.

Tumori intradurale extramedulare care se dezvolta in spatiul dintra maduva si invelisul sau.
Tumori intramedulare care se dezvolta in interiorul maduvei spinarii.

Localizarea, marimea si natura tumorii se apreciaza in functie de studiile imagistice, cea mai
importanta investigatie fiind rezonanta magnetica nucleara cu administrarea de substanta de contrast
(RMN).Tumorile se pot dezvolta in orice zona a coloanei vertebrale.
Leziunile extradurale sunt cele mai frecvente, reprezentand circa 60% dintre toate tumorile
medulare. Ele isi au originea de regula in vertebre.
Tumorile intradurale extramedulare reprezinta 30% din totalitatea tumorilor medulare.
Tumorile intramedulare sunt foarte rare, circa 10%, si apar mai frecvent la nivelul coloanei
cervicale. Ele se pot asocia cu dilatatia cavitatii lichidiene centrale a maduvei, care se numeste canal
ependimar, dand nastere siringomieliei asociate.
Cele mai frecvente tumori extradurale sunt metastazele care se raspandesc pe cale sanguina de la
diferite tipuri de tumori primare (cancer de san, de prostata, etc), prin vasele si vertebrele coloanei.
Cele mai comune tumori intradurale extramedulare sunt schwanoamele si menignioamele.
Meningioamele provin din dura mater, si sunt mai frecvente la femei, iar schwanoamele se dezvolta din
tecile radacinilor nervoase.
Tumorile intramedulare cele mai frecvente sunt:
astrocitoamele care provin din celulele de sutinere ale maduvei spinarii;
ependimoamele care provin din celulele care capitoneaza canalul ependimar central al maduvei
hemangioblastoamele care sunt tumori vasculare provenite din vasele din interiorul maduvei.
Compresia maduvei spinarii de catre metastaze tumorale solide rezulta de obicei prin expansiunea
metastazelor vertebrale in spaTiul epidural. Tumorile primitive care metastazeaza frecvent la nivelul
osului includ cancerul pulmonar, de san si de prostate.

Clasificare
ASTROCITOAMELE
Aceste tumori provin din astrocite si reprezinta cele mai frecvente neoplasme primitive
intracraniene.Manifestarile neuropatologice sunt foarte variabile si s-au facut numeroase incercari de
impartire a tumorilor in functie de gradul histologic de activitate, care sa prezica cu acuratete evolutia
clinica a acestora. Sistemul traditional de gradare al lui Kernoham si Sayre imparte tumorile astrocitare in

patru grade, de la l la lV, gradul lV fiind cel mai malign. Din cauza a numeroase limite, acest sistem de
gradare a fost abandonat in favoarea a doua sisteme derivate, cel mai folosit fiind sistemul de patru grade
al Organizatiei Mondiale a SanataTii (OMS). Gradul l se refera la variante histologice speciale de
astrocitom, care au un prognostic excellent dupa excizia chirurgicala. Acestea includ astrocitomul
pilocitic juvenil, astrocitomul cu celule gigante subependimale (care apare la pacienTii cu scleroza
tuberoasa) si xantroastrocitomul pleiomorfic. La cealalta extrema se afla gradul lV glioblastomul
multiform, o tumora agresiva clinic. Intre ele se afla astrocitomul (gradul ll) si astrocitomul anaplastic
(gradul lll).
Trasaturile definitorii care se asociaza cu comportamentul agresiv sunt reprezentate de
hipercelularitate, atipiile nucleare si citoplasmatice, proliferarea endoteliala, activitatea mitotica si
necroza. Proliferarea endoteliala si necroza sunt privite ca factori importanti de prognostic ai potentialului
tumoral de crestere rapida si invazie agresiva a Tesutului normal inconjurator.
Astrocitomul cu malignitate redusa Aceste astrocitoame sunt mult mai frecvente la copii decat
la adulTi. Astrocitomul pilocitic al cerebelului, numit asa datorita celulelor sale fusiforme caracteristice,
este cea mai frecventa tumora cerebrala a copilariei. In mod tipic, aceasta tumora este benigna histologic,
bine demarcata de Tesutul cerebral inconjurator si poate fi chistica. Excizia chirurgicala este indicata, iar
supravietuirea pe termen lung reprezinta regula.
Astrocitomul cu malignitate crescuta Majoritatea covarsitoare a astrocitoamelor la adulti sunt
cu malignitate mare, supratentoriale si nu au o margine clara de separatie a Tesutului neoplazic de cel
sanatos. In cazul acestor tumori, celulele neoplazice migreaza la distanta de masa tumorala principal si
infiltreaza Tesutul cerebral normal, deseori de-a lungul cailor nervoase de la nivelul substanTei albe.
EPENDIMOAMELE
Aceste tumori deriva din celulele ependimale si se dezvolta in anumite locuri caracteristice.La
copii apar in interiorul ventriculilor, cel mai adesea in cel de-al patrulea ventricul. Histologic, tumorile
aparute in copilarie sunt cu celularitate mare, iar diagnosticul poate fi pus de rozetele ependimale.
La adulti, se localizeaza mult mai frecvent in canalul spinal, in special in regiunea lombosacrata,
provenind din filum terminale al maduvei spinarii. Ependimoamele care se dezvolta in regiunea sacrala la
adulti au deseori un aspect histologic mixopapilar, cu un aranjamentpapilar al celulelor si cu productie de
mucina.

Simptome
Pacientii cu tumori spinale prezinta dureri in zona localizarii tumorii. Simptomele dureaza timp
indelungat, deoarece tumorile aceste cresc lent. Durerea se accentueaza de obicei noaptea. Dupa intervale
varibile de timp pacientii acuza deficite motorii, parestezii, furnicaturi, anestezie cutanata cu diferite
dispozitii anatomice, tulburari de mers, tulburari ale functiei sfincterelor urinare si anale.
Durerea de spate este de obicei primul symptom si este prezenta la internare la 90% dintre
pacienti. Durerea este in mod caracteristic sacaitoare si poate fi asociata cu sensibilitate locala. Daca este
comprimata o radacina nervoasa, este prezenta si durerea radiculara.
Semnele neurologice care acompaniaza compresia maduvei spinarii sunt determinate de locul
unde se afla leziunea; maduva toracica este cel mai frecvent afectata. Slabiciunea urmata de pierderea
sensibilitatii si disfuncTia autonoma (senzatia de mictiune imperioasa si incontinenta urinara, incotinenta

fecala si impotenta sexuala la barbati) reprezinta amprenta compresiei medulare. Odata ce apar semnele
de compresie medulara, ele tind sa progreseze rapid.
Este deci esentiala recunoasterea si tratarea acestei complicatii devastatoare a cancerului cat mai
devreme posibil,pentru a preveni deficitele neurologice definitive
Examenul neurologic atent si complet este capabil sa localizeze nivelul leziunii. Testarea functiei
diferitilor muschi ca si testarea sensibilitatii de toate tipurile determina gravitatea afectarii structurale a
maduvei.
Diagnosticul de precizie se efectueaza prin rezonanta magnetica cu si fara administrare de
substanta de contrast.
Tumorile cerebrale se prezinta de obicei cu unul dintre cele trei sindroame:
progresia subacuta a unui deficit neurologic focal
convulsii sau
afectarea neurologica nonfocala cu cefalee, dementa, tulburari de personalitate sau tulburari de
mers. Prezenta simptomelor sistemice ca starea de rau general, scaderea in greutate, anorexia
sau febra sugereaza mai degraba metastaze cerebrale, decat o tumora primitiva cerebrala.
Tumorile care invadeaza sau comprima scoarTa cerebrala sunt mai frecvent asociate cu
convulsiile decat neoplasmele subcorticale. Chiar si meningioamele mici care comprima cortexul cerebral
adiacent se pot insoti de convulsii.
Tulburarile neurologice nonfocale reflecta de obicei cresterea presiunii intracraniene, hidrocefalie
sau invazia difuza a tumorii. Metastazele multiple sau infitratul difuz al creierului de catre gliom sau
limfom se poate manifesta prin demenTa sau scaderea pragului atenTiei. Tumorile localizate in anumite
zone cerebrale pot produce deficite fine; de exemplu, tumorile lobului frontal pot produce tulburari de
personalitate sau depresie. Cefaleea poate fi rezultatul iritaTiei focale sau al deplasarii structurilor
sensibile la durere sau al cresterii generalizate a presiunii intracraniene. In prima situatie, cefaleea este
localizata tipic si are o intensitate constanta, dar poate fi dependenta de pozitia capului.
O cefalee care mai degraba se inrautaTeste decat sa se amelioreze in clinostatism sugereaza
prezenta unei mase tumorale. Cefaleea data de o presiune intracraniana crescuta are anumite caracteristici.
In stadiile precoce, atat timp cat presiunea intracraniana este crescuta intermitent, cefaleea se asociaza in
principal cu unde in platou de presiune intracraniana crescuta. Cefaleea este de obicei holocefalica si
episodica, aparand de mai multe ori pe zi.
Mai putin obisnuit, tumorile maligne spinale si cerebrale pot prezenta un debut asemanator cu
accidentul vascular cerebral sau cu un deficit neurologic focal. Acest debut poate fi determinat de
hemoragia intratumorala, dar deseori hemoragia nu poate fi demonstrata, iar mecanismul este obscur.
Tumorile care determina frecvent hemoragie includ astrocitoamele si melonoamele metastatice cu
malignitate crescuta, precum si coriocarcinomul.

Tratament
Interventia chirurgicala se efectueaza in primul rand cu scopul de a obtine tesut tumoral pentru
examenul anatomopatologic si diagnosticul etiologic. De asemenea prin operatie se obtine inlaturarea

presiunii exercitate de tumora asupra maduvei spinarii, si stabilizarea vertebrelor, atunci cand este
necesar.
In mod clasic pacientul este operat in pozitie de decubit ventral, practicandu-se laminectomii
decompresive pe nivelele dorite. Apoi se expune dura mater care se deschide, daca leziunea este situate
intradural. Tumorile intramedulare se rezeca cu ajutorul sistemelor de magnificatie optica (lupe,
microscop operator), iar piesa anatomica este analizata de catre anatomopatolog.
In general interventia chirurgicala de rezectie a tumorii este suficienta pentru vindecarea
definitiva a tumorilor benigne. Tumorile metastatice si glioamele pot beneficia de tratament oncologic
postoperator.
Tratamentul optim al celorlalte astrocitoame cu malignitate scazuta este controversat. Pentru
pacienTii simptomatici, fie cu deficit neurologic focal, fie cu epilepsie prost controlata, excizia
chirurgicala este tratamentul de electie. Daca radioterapia postoperatorie trebuie administrata de rutina, nu
este inca
sigur.
Desi iradierea poate intarzia recidivele tumorale, este posibil ca aceasta sa fie rezervata mai bine
recidivelor tumorale, cand tumora poate sa dezvolte un fenotip mult mai malign. Cand este posibila doar
biopsia sau rezectia partiala, postoperator,de obicei se administreaza radioterapia externa.
Pentru pacientii asimptomatici sau cu simptome minime, ar trebui prelevata biopsia in scop
diagnostic sau ar trebui rezecata tumora. Nu exista nici o dovada ca amanarea rezectiei definitive sau a
radioterapiei pana cand pacientul devine mai simptomatic este daunatoare. Chimioterapia nu are un rol
bine definit in tratamentul astrocitomului cu malignitate redusa.
Astrocitoamele cu malignitate mare sunt tratate cu glucocorticoizi, chirurgie, radioterapie si
chimioterapie. Terapia cu dexametazona este in general instituita la momentul diagnosticului si continua
pe tot parcursul radioterapiei. Dupa terminarea radioterapiei, doza este scazuta pana la cea mai mica doza
tolerata.
Chimioterapia, hormonoterapia si antaigicele pot fi utile uneori la inceputul bolii, chiar in cazuri
inoperabile, cu adenopatii, metastaze etc.
Chimioterapia foloseste o serie de substante capabile sa impiedice cresterea si extinderea
tumorilor maligne, ele putand prelungi viata si ameliora temporar starea bolnavului. Dupa un timp, toate
aceste substante dezvolta rezistenta, devenind inactive. Dintre chimioterapice, antimitoticele si
antimetabolitii sunt cele mai intrebuintate.
Antimitoticele actioneaza asupra celulelor in diviziune, in mitoza.
Antimetabolitii sunt substante care antreneaza carenta unor metaboliti (baze purinice si
pirimidice, acid folie) indispensabili cresterii celulelor neoplazice. Mercaptopurina si derivatul sau
Imuranul (mai putin) sunt droguri active in leucemia acuta, dar dezvolta repede rezistenta si provoaca
leucopenie si trombopenie. Methotrexatul si Aminopterina -substante antifolice - sunt active in leucemia
acuta, dar administrarea lor este insotita de deprimarea hematopoiezei, ulceratii digestive, scaderea
rezistentei in infectii etc.

COMPLICATIILE TERAPIEI

Una dintre cele mai comune complicatii ale chimioterapiei este caderea parului. Ca pacientul ia
medicamente in corpul ei, pe care o vizeaza acele celule care se divid rapid. Dar celulele care cauzeaza
parul sa creasca avea aceeasi trasatura, astfel incat substantele chimice le ataca la fel de bine, cauzand
parul sa cada in cele din urma. Desi nu poate parea la fel de grava ca si alte probleme care pot aparea de la
"chimio", ea continua sa puna probleme pentru multi oameni, deoarece exista o serie de implicatii
psihologice si emotionale pentru a pierde parul, chiar si pentru o perioada limitata de timp.
Sistemul nervos este vulnerabil la toxicitatea radioterapiei, desi sinteza de ADN, Tinta principala
a iradierii, apare rar. Mecanismul exact al afectarii este necunoscut, dar peroxidarea lipidelor de la nivelul
mielinei si a membranelor celulare nervoase, ca urmare a productiei de radicali liberi indusa de
radioterapie, pare a contribui la acest efect.
Din punct de vedere histologic, se constata demielinizare, degenerescenta hialina
a arteriolelor mici si, eventual, infarcte si necroza cerebrala. Totusi, afectarea prin iradiere poate aparea
fara o vasculopatie, sugerand faptul ca ischemia este cea mai tardiva manifestare si nu contribuie in
intregime la distructia tisulara. Afectarea cerebrala prin iradiere este clasificata in functie de momentul de
aparitie. Afectarea acuta prin iradiere apare in timpul sau imediat dupa terapie.
Disfunctia endocrina apare frecvent dupa expunerea glandei pituitare sau a hipotalamusului la
iradierea terapeutica. Hormonul de crestere reprezinta hormonul pituitar cel mai sensibil la radioterapie,
iar hormonul stimulator al tiroidei este cel mai putin sensibil; ACTH-ul, prolactina si gonadotropinele au
o
sensibilitate medie.
Dezvoltarea unui neoplasm secundar reprezinta un alt risc al iradierii terapeutice, care apare in
general la mai multi ani dupa expunerea la iradiere. In functie de teritoriul iradiat, riscul de glioame,
meningioame, sarcoame si cancer tiroidian este crescut. Pacientii cu glioame cu malignitate foarte mare
si metastaze la nivelul sistemului nervos nu supravietuiesc in general acestei complicatii tardive a
radioterapiei.

Meningita
Definitie
Meningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si
uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii.
Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri
si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala
Tabloul clinic clasic al adultilor cu meningita bacteriana include cefaleea, febra si meningismul,
deseori cu semne de disfunctie cerebrala; aceste manifestari sunt observate la mai mult de 85% dintre
pacietti. Greata, varsaturile, contracturile, astenia, transpiratiile profuze, mialgiile si fotofobia sunt de
asemenea frecvente. Meningismul poate fi subtil sau marcat, insotit de semnele Kernig si/sau Brudzinski.
Aceste semne sunt evidente numai la aproximativ 50% dintre adultii cu meningita bacteriana, iar absenTa
lor nu elimina aceasta posibilitate de diagnostic.
Disfunctia cerebrala este manifestata in principal prin confuzie, delir sau prin alterarea starii de
constienta care poate merge de la letargie la coma. Paraliziile de nervi cranieni afectand in special nervii
cranieni IV, VI si VII apar in 10 pana la 20% din cazuri, ocazional fiind concomitente cu deficite
neurologice de focar, cum ar fi defectele de camp vizual, disfazia si hemiparezele.

Crizele convulsive apar la aproximativ 40% din cazuri. Convulsii recurente si deficite
neurologice focale sunt mult mai frecvente in stadiile precoce ale meningitei pneumococice decat a celei
meningococice sau cu H. influenzae
Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ si varsaturi si intoleranta la lumina (fotofobie)
sau zgomot (fonofobie). De regula, copiii prezinta numai simptome nespecifice, cum sunt iritabilitatea si
somnolenta. Prezenta unei eruptii cutanate poate indica o anumita cauza a meningitei; de
exemplu, meningita cauzata de meningococ poate fi insotita de o eruptie cutanata caracteristica.
Varstnicii deseori au manifestari insidioase, debutand cu letargie sau obnubilare si cu semne
variabile de inflamatie meningeala si fara febra. La acest subgrup de pacienti, o alterare a statusului
mental nu trebuie sa fie atribuita altor cauze pana cand nu este exclusa meningita bacteriana prin
examinarea LCR. Multe dintre semnele de meningita bacteriana, incluzand alterari ale constientei, sunt
prezente la pacienti aflati dupa o interventie neurochirurgicala si/sau dupa un traumatism cranian
Inflamatia cronica a meningelui (pia-, arahnoida siduramater) poate produce disfunctie
neurologica importanta sipoate fi fatala daca nu este tratata cu succes. Aceasta afectiune este cel mai
frecvent diagnosticata atunci cand exista un sindrom neurologic caracteristic pentru mai mult de 4
saptamani si cand este asociata cu un raspuns inflamator persistent la nivelul lichidului cefalorahidian
(LCR) (numarul leucocitelor >5/l). Cauzele sunt variate, iar tratamentul adecvat depinde de identificarea
etiologiei. Cinci categorii de afecTiuni sunt luate in considerare pentru cele mai multe meningite cronice:
1) infectii meningeale
2) neoplasme
3) afecTiuni inflamatorii neinfectioase
4) meningite chimice si
5) infectii parameningeale
Exista doua forme clinice de meningita cronica. In prima,simptomele sunt cronice si persistente,
pe cand in cea de-a doua exista episoade de boala discrete sirecurente. In cel de-al doilea tip de meningita,
toate simptomele sisemnele precum siparametrii LCR de inflamatie meningeala sunt remise complet intre
episoadele de boala, fara o terapie specifica.La asemenea pacienti cele mai probabile etiologii includ
infecTia cu virus herpex simplex (VHS) tipul 2; meningitele chimicedate de patrunderea in LCR a
diverselor componente ale tumorilor epidermoide, craniofaringiomului sau a colesteatomului;situatii
inflamatorii primitive incluzand sindromul Harade-Koyanagi-Vogt, sindromul Behcet, meningita Mollaret
silupusul sistemic eritematos; sihipersensibilitatea la medicamente, cu administrarea repetata a acelor
medicamente la care organismul reacTioneaza.
Durata meningitei cronice are valoare diagnostica; de exemplu, un pacient netratat cu
meningita tuberculoasa este puTin probabil sa supravietuiasca peste 4-6 saptamani.
Este deseori necesar sa se efectueze un numar mare de teste diagnostice daca drumul pe care s-a
pornit iniTial nu releva cauza. In plus, probe repetate din cantitati mari de LCR pot fi necesare pentru
diagnosticul diverselor infectii sau al afectiunilor maligne in cadrul carora apare meningita cronica. De
exemplu, meningita limfomatoasa sau carcinomatoasa poate fi diagnosticata prin examinarea unei
sectiuni a sedimentului celular provenit din centrifugarea unui volum mare de LCR. Diagnosticul de
meningita fungica poate necesita volume mari de LCR pentru cultura din sediment. Daca punctia lombara
standard este nerevelatoare, un rezervor cu robinet cervical pentru prelevarea de probe din LCR in
apropierea meningelui bazal poate fi util.
Diagnosticul prin biopsie meningeala trebuie luat in considerare in mod serios la pacienTii cu
stare generala sever afectata, care necesita decompresie ventriculara cronica sau a caror boala progreseaza
rapid. Activitatile chirurgului, anatomopatologului, microbiologului sicitologului trebuie coordonate astfel
incat sa se obTina probe suficient de mari pentru culturi adecvate sipentru studii histologice simoleculare,

inclusive pentru microscopia electronica sipentru reacTta de polimerizare in lant. Rezultatul biopsiei
meningeale poate fi imbunatatit prin evidentierea leziunilor tinta cu ajutorul RMN cu contrast sau TC.

Tipuri de meningita
MENINGITELE VIRALE
Manifestari clinice
Sindromul meningitei virale consta in febra,cefalee si iritatie meningeala, impreuna cu semne
inflamatorii ale lichidului cefalorahidian (LCR) constand, in mod tipic, in pleiozitoza limfocitara, o
proteinorahie usor crescuta sio glicorahie normala.Febra poate fi insotita de stare generala alterata,
mialgii, anorexie, greturi sivarsaturi, durere abdominala si/sau diaree.
Nu este neobisnuita prezenta unei letargii sau somnolente usoare. Prezenta unor afectari mai
profunde a starii de constiinta,cum ar fi stupoarea, coma sau confuzia marcata trebuie sa puna probleme
de diagnostic. In mod similar, prezenta de convulsiilor, paralizie de nervi cranieni sau alte semne
sisimptome neurologice de focar sugereaza afectarea parenchimatoasa, care nu este caracteristica pentru
meningitele virale necomplicate.
Cefaleea asociata cu meningita virala este in mod caracteristic cu localizare frontala sau
retroorbitala sise asociaza deseori cu fotofobie sidurere la mobilizarea globilor oculari. Redoarea de ceafa
este prezenta in cele mai multe cazuri dar poate fi usoara siprezenta numai in apropierea
limitei de anteflexie a gatului. Evidenta unei iritatii meningeale severe, cum ar fi prezenta semnelor
Kernig si Brudziuski, este in general absenta.

Etiologie
Folosirea tehnicilor de rutina serologice side cultura permite stabilirea unei cauze virale specifice
in 30-70% din cazurile cu meningite virale. Studiile cu ajutorul reactiei de polimerizare in lanta LCR-ului
(vezi mai jos) indica faptul ca cel putin doua treimi dintre cazurile de meningite aseptice cu culturi
negative sunt date de enterovirusuri, facand ca acest grup de virusuri sa fie pe de parte cea mai importanta
cauza de meningite virale.

Examinarea LCR
Cel mai important test de laborator pentru diagnosticul meningitei consta in examinarea LCRului. Profilul tipic in cazurile de meningita virala este constituit din pleiocitoza limfocitara, proteinorahie
usor crescuta siglicorahia normala. Virusurile nu pot fi vazute pe un frotiu colorat Gram, acido-alcoolic
sau cu tus al LCR-ului. Neutrofilele polimorfonucleare (PMN) pot predomina in primele 48 ore de boala,
in special in anumite infecTii enterovirale sipot persista mai mult atunci cand infecTia este data de
echovirusul 9 sau virusul cabalin estic.
Pacientilor suspectati de meningita virala sicu pleiocitoza PMN ar trebui sa li se repete
examinarea LCR-ului la 8-12 ore, pentru a vedea daca exista o crestere a numarului de cellule
mononucleare. Prezenta unei pleiocitoze PMN ar trebui intotdeauna considerate ca meningita bacteriana
sau infectia parameningeala

Virusul Ar trebui luat in considerare atunci cand meningita apare iarna tarziu sau primavara
devreme, in special la sexul masculin (barbaTi/femei = 3:1)

Prognostic
La adulti, prognosticul pentru recuperarea totala a meningitelor virale este excelent. Putini
pacienti se plang de persistenta cefaleei, afectare mentala usoara, incoordonare sau astenie generalizata
pentru saptamani sau luni. Rezultatul la copii sinou-nascuti (<1 an) este mai putin sigur.
Afectarea intelectului, a capacitatii de invatare, pierderea auzului sialte sechele permanente
neurologice au fost consemnate in cateva studii; totusifrecvenTa acestora nu e sigura.

MENINGITA BACTERIANA
La cei mai multi oameni care fac meningita bacteriana, aceasta este provocata de unul din cele
doua tipuri de bacterii: Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis. Aceste bacterii traiesc
adesea in organismul uman, cel mai frecvent la nivelul nasului si a gatului, fara sa provoace afectiuni.
Totusi, bacteriile acestea pot provoca meningita daca patrund in circulatia sanguina, de unde ajung la
lichidul cefalorahidian sau la tesuturile (meninge) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Nounascutii si persoanele in varsta sunt mai predispuse la meningita.
Unele forme de meningita este transmis prin contact direct cu lichid din gura sau gat a unei
persoane infectate. Acest lucru poate sa apara n timp ce saruta sau de a folosi altcuiva preparate. In
cazurile generale, meningita nu este transmisa prin casual contact.
Alte doua bacterii care pot provoca uneori meningita sunt streptococul de grup B si Listeria
monocytogenes. Meningita cauzata de bacteria streptococica de grup B apare cel mai frecvent la nounascuti, care se pot infecta in timpul nasterii sau dupa.
Emblema morfopatologica a meningitei bacteriene este exudatul din spatiul subarahnoidian.
La examinarea macroscopica, exudatul are un aspect tipic, galben-cenusiu sau verde-galbui. Este cel mai
abundent in cisternele de la baza creierului sipe suprafetele convexe ale emisferelor cerebrale, in santurile
rolandic sisilvian. Exudatul purulent se acumuleaza in cisternele bazale siastfel, in absenta obstructiei, se
extinde de-a lungul maduvei spinarii si al tecilor nervilor si in interiorul sistemului ventricular.
Examenul microscopic al exudatului din spatiul subarahnoidian in stadiile precoce de boala
evideniaza un numar mare de neutrofile side bacterii. Intr-un interval de 2-3 zile de la infectie apar
semnele de inflamatie in peretii vaselor sanguine subarahnoidiene mici simedii. Infiltrarea de catre
limfocite si neutrofile a spatiului subintimal din peretii arteriali este relativ caracteristica infectiei
meningelor.
Venele meningeale se dilata sisufera infectii murale care pot fi complicate de necroza focala a
peretelui vascular, de formarea unui trombus mural in lumen sau de afectarea sinusurilor durale. Infarctul
cortical hemoragic poate fi rezultatul trombozelor venelor corticale siale sinusului dural. Spre sfarsitul
primei saptamani de existenta a inflamatiei

Cauze
De obicei, meningita este cauzata de o infectie cu microorganisme. Majoritatea infectiilor se
datoreaza virusurilor, urmate cel mai frecvent de infectiile cu bacterii,fungi si protozoare. De asemenea,
poate fi provocata de diverse cauze neinfectioase.
Termenul meningita aseptica se refera la cazurile de meningita in care nu se poate demonstra
infectia bacteriana. Acest tip de meningita este de obicei provocat de virusuri, dar poate aparea si din
cauza unor infectii bacteriene care au fost deja tratate partial, cand bacteriile dispar din meninge, sau
agentii patogeni infecteaza un spatiu adiacent meningelui (de exemplu sinuzita).

Multiple procese infectioase si neinfectioase pot fi responsabile de producerea unui sindrom

meningitic acut si pot fi confundate cu meningita bacteriana acuta, cuprinzand focarele de infectie
parameningeala(de exemplu abcesul cerebral, empiemul subdural si abcesul subdural; vezi mai jos),
meningitele sau encefalitele virale, sifilisul SNC, manifestarile neurologice din boala Lyme,meningita
tuberculoasa, meningita fungica, endocardita bacteriana
Endocardita (o infectie a valvelor cardiace cu difuzia unor mici grupuri de bacterii in circulatia
sanguina) poate provoca meningita aseptica. Meningita aseptica poate fi, de asemenea, rezultatul infectiei
cu spirochete, un tip de bacterii care includ Treponema pallidum (cauza sifilisului) si Borrelia
burgdorferi (cunoscuta prin faptul ca provoaca boala Lyme).
Meningita poate fi intalnita in malaria cerebrala (malarie care infecteaza creierul) sau meningita
amibiana, o meningita produsa de infectia cu amibe precumNaegleria fowleri, contractata din surse de
apa dulce.

Diagnostic
Trasaturile tipice ale LCR din meningita bacterianaacutaconstau dintr-o presiune de curgere
crescuta, o pleiocitozacu neutrofilie, o concentraie crescutade proteine si din hipoglicorahie. Presiunea
de curgere este crescutapractic in toate cazurile. Valorile care depasesc 600 mm de apasugereaza existenta
edemului cerebral, a hidrocefaliei comunicante sau a focarelor supurative intracraniene.
Aspectul lichidului la examinarea macroscopicapoate fi cu flocoane sau tulbure,
dacanumarul de leucocite este crescut. Ocazional, lichidul poate parea tulbure datoritaprezentei
microorganismelor, in absenta unei pleiocitoze semnificative in LCR; acesta este un semn de prognostic
infaust. Punctia lombaratraumatizantapoate produce un LCR initial hemoragic, dar care trebuie sase
clarifice pe masurace curgerea continua.
Xantocromia poate aparea in timpul evolutiei meningitei, dar trebuie sasugereze
posibilitatea existentei unei hemoragii subarahnoidiene, iar la pacientii cu boli cardiace valvulare
ridicaproblema existentei unui anevrism micotic rupt. Concentraia de leucocite din LCR este de obicei
crescutain meningitele bacteriane
netratate, putand fi intre 10 si peste 1000 x 103 la litru. Valori > 1.000 x 103 / l sunt gasite in 60-70% din
cazuri.
Leucocitoza arata o predominanaa neutrofilelor. O concentratie foarte scazutaa
leucocitelor din LCR in meningita bacterianaa fost deseori asociatacu un prognostic sumbru. Prin urmare,
coloratia Gram si culturile trebuie facute din toate probele de LCR, chiar in absenta unei pleiocitoze in
LCR.
Concentratia de proteine din LCR este crescutapractic in toate cazurile de meningita bacteriana,
uneori panala un grad extrem atunci cand este prezent blocul spinal, posibil datoritadistructiei barierei
hematoencefalice si/sau datoritaproducerii de protein de catre leucocitele si/sau microorganismele din
spaiul subarahnoidian.
Concentratia de glucoza din LCR este mai micade 40 mg/dL (<2,2 mmol/l) la aproximativ 60%
dintre pacienti.

Analize de sange si imagistica

Rezultate ale testelor LCR in diverse tipuri de meningita

Tipul de meningita

Glucoza

Proteine

Celule

Bacteriana acuta

scazut

crescut

polimorfonucleare,
frecvent > 300/mm

Virala acuta

normal

normal sau crescut

mononucleare,
< 300/mm

Tuberculoasa

scazut

crescut

mononucleare si
polimorfonucleare, < 300/mm

Fungica

scazut

crescut

< 300/mm

Malign

scazut

crescut

de obicei
mononucleare

Tratament
Meningita este o afectiune cu risc vital si, netratata, se asociaza cu o rata ridicata a mortalitatii.
Intarzierea instituirii tratamentului se asociaza cu o evolutie nefavorabila a bolii.
Tratamentul initial este cel cu antibiotice cu spectru larg. In cazul suspiciunii de meningita
meningococica, se recomanda administrarea de benzilpenicilina inainte de transferul pacientului la spital.
Terapia antimicrobiana Gestul initial in cazul unui pacient cu suspiciune de meningita
bacteriana este efectuarea unei punctii lombare pentru a recolta LCR pentru analize.Pacientii trebuie sa
primeasca un tratament antimicrobian empiric de urgenTa, in functie de varsta si statusul bolii subiacente,
in cazul in care nu este identificat nici un agent etiologic prin coloraTia Gram sau prin testele de
diagnostic rapid si daca diagnosticul de meningita bacteriana este probabil.
Este necesara administrarea intravenoasa de fluide in caz de hipotensiune (valoare scazuta a
tensiunii) sau soc.
Deoarece meningita poate cauza cateva complicatii precoce severe, se recomanda internarea
persoanei intr-o unitate de terapie intensiva, daca este necesar.
La pacientii aflati dupa interventii neurochirurgicale sau la cei cu sunturi ale LCR sau cu corpi
straini lasati pe loc, cele mai probabile microorganisme infectante sunt stafilococii, difteroizii sau bacilii
gram-negativi, inclusiv P. aeruginosa.
La pacientii care prezinta un nivel foarte scazut al starii de constienta sau
insuficienta respiratorie, poate fi necesara instituirea ventilatiei mecanice.
Hidrocefalia (blocarea circulatiei LCR) poate impune inserarea temporara sau pe termen lung a
unui dispozitiv de drenaj, cum ar fi un sunt cerebral.
De asemenea, se pot administra corticosteroizi pentru a impiedica eventualele complicatii in urma
inflamatiei excesive.Tulpinile meningococice care sunt relativ rezistente la penicilina au fost semnalate de
asemenea in multe zone,indeosebi in Spania, dar cei mai multi pacienti care gazduiesc astfel de tulpini sau insanatosit cu tratamentul standard cu penicilina.

Preventie
Pentru a preveni imbolnavirea de meningita, este important ca parintii sa le ofere copiilor
vaccinurile necesare pentru imunizare. Nu toate tipurile de meningita pot fi prevenite prin vaccinare, insa
vaccinarea este un mod eficient de profilaxie.
Exista mai multe tipuri de vaccinuri impotriva meningitei si anume:
vaccinul impotriva pojarului, a oreionului si a rubeolei, administrat de rutina la copiii de 12 luni-15 luni
vaccinul impotriva varicelei (varsatul de vant), recomandat la copii cu varste mai mici de 18 luni, la
copii mai mari, adolescenti si la adulti care nu au avut varsat de vant.
vaccinul HIb (anti Haemophilus influenzae de tip B) se recomanda la toti copiii cu varste intre 2 luni-5
ani, la toate persoanele cu varste peste 5 ani care au siclemie (anemie cu hematii in secera) sau au
sistemul imunitar slabit.
vaccinul meningococic este recomandat la persoanele cu risc crescut de infectie, precum varstnicii,
copiii si adultii cu sistemul imunitar slabit.
Administrarea vaccinului nu ii va oferi copilului imunitate pentru tot restul vietii impotriva
meningitei deoarece aceasta poate fi cauzata si de alte bacterii si virusuri. Acest vaccin se va administra
intramuscular si va proteja nou-nascutii dupa 2-3 doze in proportie de 95%, fiind in special recomandat
celor trecuti de varsta de 2 luni.

Epidemiologie
In perioada iunie-septembrie 2007, in sectiile de adulti ale INBI Prof. dr. Matei Bals s-au
internat 178 pacienti cu meningita cu LCR clar, 132 dintre acestea indeplinind definitia de caz amintita.
Restul de 46 de cazuri au fost confirmate drept meningite bacteriene sau tuberculoase. Din totalul celor
132 cazuri, in sectia Adulti III a INBI au fost ingrijiti 28 de pacienti care indeplineau definitia de caz
pentru o meningita acuta cu LCR clar. 1. Datele epidemiologice sunt prezentate mai jos
Varsta medie 23,8 ani (14 -38 ani)
Sex ratio- M:F 1,5:1
Mediu de provenienta rural vs urban 53,6% vs 46,4%
Scaldat- 20,8%
Sursa de apa potabila: fantana vs retea 46,4% vs 53,6%
Animale in gospodarie 53,6%
Meningita bacteriana apare, anual, la aproximativ 3 persoane din 100000 in arile vestice. Studiile
populaionale pe scala larga au aratat ca meningita bacteriana este mai frecventa, cu 10,9 cazuri din
100000, si apare mai des vara. In Brazilia, rata meningitei bacteriene este mai mare, cu 45,8 cazuri din
100000, anual. Africa sub-sahariana a fost afectata de epidemii importante de meningita meningococica
timp de peste un secol, ducand la etichetarea acesteia ca zona cu meningita.
Epidemia apare de obicei in sezonul uscat (decembrie-iunie) iar valul de epidemii poate dura
intre doi si trei ani, disparand in timpul sezonului ploios. In aceasta zona se intalnesc rate de atac de 100
800 cazuri la 100000 locuitori, asistena medicala fiind deficitara. Aceste cazuri sunt provocate in mod
predominant de meningococi. Cea mai mare epidemie inregistrata vreodata a cuprins intreaga regiune,
provocand peste 250000 cazuri de imbolnaviri si 25000 de decese.

3.REZULTATE
Spondiloza cervicala
Ameliorarea simptomelor depinde de:
varsta pacientului<60 ani
prezenta sau absenta lordozei cervicale normale]
vechimiea suferintei<2 ani
gravitatea afectarii medulare-absenta semnalelor patologice IRM intramedulare
numarul segmentelor medulare comprimate
In cazul bolii cu evolutie indelungata chirurgia decompresiva si/sau reconstructive a canalului
medular previne si intarzie agravarea neurologica a pacientului creea conditiile anatomice optime pentru
tratamentul medical si recupare.
Ameliorari dupa procedure decompresive posterioare-laminoplastie 58-82%
Ameliorari dupa procedure anterioare urmate de artrodeze 70-87%
Agravari dupa procedure posterioare 6%
Agravari dupa procedure anterioare 23%
Agravari fara interventii chirurgicale-numai cu tratament conservator-26%
Spondiloza este o afectiune care apare in mod natural ca urmare a inaintarii in varsta. Este un
proces normal de degradare a coloanei vertebrale si elementelor adiacente (muschi, ligamente
paravertebrale si discuri intervertebrale) dupa solicitari repetate. Aparitia bolilor de coloana
vertebrala poate fi grabita de traumatisme ale coloanei, pozitii incorecte ale coloanei in timpul activitatii,
caratul greutatilor prea mari, osteoporoza, cifoza, scolioza, etcToate aceste cauze pot conduce in timp la
hernie de disc, sciatica, stenoza spinala si spondiloza. In cazurile in care articulatiile de la nivelul coloanei
vertebrale tind sa se inflameze, poate sa apara spondilita anchilozanta.

Meningita virala
Se constata afectarea mai frecventa a sexului masculin si a varstelor tinere; restul datelor de
epidemiologie nu au demonstrat un anumit pattern pentru aceste cazuri, constatandu-se valori echivalente
in ceea ce priveste: mediul de provenienta, sursa de apa, prezenta animalelor in gospodarie. a. Un element
important l-a constituit afectarea cu predilectie a subiectilor tineri (Fig.1) sub varsta de 30 de ani
(p<0,01).
Intre 80% si 92% din persoanele care fac meningita virala in fiecare an sunt infectate cu virusuri
care traiesc in mod normal in . Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie si echovirusul) fac parte
din flora intestinala fara sa produca vreo boala. Totusi, ele pot provoca meningita atunci cand sunt
transmise de la o persoana la alta prin intermediul alimentelor, apei sau obiectelor contaminate. provocata
de enterovirusuri apare cel mai frecvent la copii mici si la sugari.
Virusurile herpetice pot fi de asemenea o cauza de meningita cu encefalita. Ele sunt adesea
prezente in organismul uman fara sa determine nici o boala, totusi ocazional ele devin active si provoaca
afectiuni. Virusurile herpetice pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactelor
apropiate, precum sarutul, tusea, stranutul sau contactul sexual. Uneori, virusurile herpetice pot trece de la
o mama la copilul ei, in timpul nasterii. In cazuri rare, alte virusuri, precum virusul imunodeficientei
umane (HIV) sau virusul ce provoaca oreionul, pot cauza meningita.

Tumori ale maduvei spinarii

Din punct de vedere neurologic, imediat post operatoriu evolutia este considerata favorabila daca
pacientul nu s-a agravat motor. In ti mp, evolutia este favorabila in aproximativ 80% din cazuri si
nefavorabila in 20% dintre cazuri. Din cele 20% cazuri cu evolutie ne fa vorabila, 10% sunt cu agravare
neurologica definitive. Exista si alte posibilitati de tratament in afara de tratamentul chirurgical? Singurul
tratament curati v este tratamentul neurochirurgical

4.CONCLUZII
Mielopatia spondilotica cervicala
1.Spondiloza cervicala este o afectiune atat subdiagnosticata cat si supradiagnosticata. Multi din
pacientii cu procese medulare intramedulare, prezinta, in antecedente, laminectomii datorita suspiciunii
incorecte precum ca spondiloza a fost responsabila
2.Diagnosticul este stabilit cel mai bine prin RMN
3.Incidenta este de 2 - 3 ori mai mare la barbati, mai frecvent la barbatii tineri
4.Afecteaza nu numai calitatea vietii ci si capacitatea de munca

Tumori
1
2
3
4

Nu se cunoaste cauza exacta a dezvoltarii si proliferarii intense a celulelor care dau nastere
tumorilor.
S-a constatat efectul benefic al dozelor mari de metilprednisolon administrate in intervalul
primelor 8 ore dupa traumatism.
Factorul critic pentru recuperarea funcTionala este timpul scurs de la producerea traumatismului
pana la instituirea oricarei terapii.
Tumorile medulare sunt mai rare decat cele intracraniene, raportul fiind de 1/5. Se intalnesc mai
ales la adulti, intre 20 si 40 de ani.

Meningita
1
2
3
4

Nu se cunoaste cu precizie agentul etiologic pentru epidemia de meningite din 2007; se presupune
ca acesta ar putea fi ECHO 4
Meningita este o problema majora de sanatate la nivel international, asa cum arata experienta
recenta din Africa si America de Sud;
Meningita pneumococica este cea mai frecventa forma etiologica observata la pacientii cu varsta
peste 30 de ani si constituie aproximativ 15% din totalul cazurilor de meningita din Statele Unite
Sechelele majore cuprind pierderea auzului sau vorbire intarziata, retardare mentala, paralizie
cerebrala, crize convulsive si probleme de comportament

BIBLIOGRAFIE

1. Harrison-Principii de Medicina Interna ,Editia

14,Ed.Teora,Bucuresti 2003
2. Corneliu Borundel,-Manual de medicina interna pentru cadre
medii,Editura ALL,Bucuresti 1994
3. Teza de Doctorat-Mieloatia Spondilotica Cervicala,Albertina
Claudia Anton,Iasi 2010
4. Conferinta de Neurochirurgie si NeuroreabilitareMielopatia
Cervico Toracala Degenerativa,Conf.Unuiv.Dr. Gorgan Mircea
5. www.sfatulmedicului.ro
6. www.medenciclopedie.com
7. www.prostemcell.org
8. www.romedic.ro
9. www.ortokinetic.ro
10.
www.sfatulparintilor.ro
11.
www.neurochirugie4.ro
12.
www.csid.ro
13.
www.wikipedia.ro
14.
www.spondiloze.info.ro
15.
www.terapeutica.ro
16.
www.practica-medicala.ro
17.
www.shfnow.com
18.
www.practica-medicala.medica.ro

TERMINOLOGIE MEDICALA
1. TETRAPAREZA : diminuare a fortei musculare la cele patru membre.
2. ISCHEMIE: intrerupere a circulatiei sangvine intr-un tesut sau organ, datorita unui spasm arterial
sau astuparii unui vas.

3. HERNIA DE DISC: este o afectiune reprezentata de alunecarea nucleului pulpos in afara discului
intervertebral in urma ruperii inelului fibros in interiorul caruia se afla.
4. METASTAZE: apariie n cursul unei boli a unui focar patologic secundar ntr-o regiune a
corpului situat n alt parte fa de focarul primitiv.
5. SCHWANNOM: tumora benigna a unui nerv legat de encefal.
6. ASTROCITOAME: neoplasme ale sistemului nervos central, derivate din astrocite.
7. REZONANTA MAGNETICA: este un test care se foloseste de un camp magnetic si de pulsuri
de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc.
8. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC: reprezinta determinarea cauzei unei boli.
9. ENDOCARDITA: inflamatie de natura microbiana a endocardului
10. HIDROCEFALIA: stare patologica constand in acumularea excesiva a lichidului cefalorahidian
in cutia craniana.
11. CORTICOSTEROIZI: hormon sintetizat de cortexul glandei suprarenale.
12. LAMINOPLASTIE: extinderea canalului spinal prin reducerea laminelor pe de o parte si
balansarea lor ca pe o usa. Aceasta este folosita doar in zona cervicala.
13. TETRAPLEGIE: paralizie care afecteaza simultan toate cele patru membre. Tetraplegia consta in
pierderea completa a miscarilor membrelor.
14. OSTEOFITE: modificare patologic a apofizelor transverse ale vertebrelor.
15. NEVRALGIE: durere acut simit pe traiectul unui nerv.
16. PERIARTRITA: inflamatie a tesuturilor din jurul unei articulatii.
17. TORTICOLIS: simptom caracterizat prin inclinarea laterala a capului si a coloanei cervicale in
urma unei afectiuni musculare, vertebrale sau nervoase.
18. PARAPAREZA SPASTICA: paralizie incompleta a membrelor inferioare.
19. ATELECTAZIE: turtire totala sau partiala a unui plaman.
20. TRAHEOTOMIE: interventie chirurgicala constand in deschiderea traheii (pentru a face posibila
respiratia).
21. CONVULSII: contractie brusca, involuntara, prelungita a musculaturii unui segment corporal sau
a intregului corp.
22. NEOPLASM: forma de cancer caracterizata prin invazia tesuturilor invecinate, recidiva dupa o
interventie chirurgicala.
23. CLINOSTATISM: modificarile fiziologice rezultate din pozitia culcata a corpului.
24. DEMIELINIZARE: disparitie a tecii de mielina care inconjura cilindraxul unei fibre nervoase.
25. GONADOTROPINA: hormon secretat de placenta, cu actiune asupra ovarelor.
26. ASTENIE: stare de oboseala intensa si prelungita, insotita de slabiciune fizica, de scaderea
capacitatii de lucru intelectual .
27. DISFAZIA: tulburare a vorbirii, dificultate la vorbit.
28. CARCINOM: tumoare maligna constituita din celule epiteliale.
29. ENTETOVIRUURI: mici virusuri ARN , nenvelite, cu genom pozitiv
30. TROMBUS: cheag de sange care se formeaza intr-un vas sangvin.
31. ABCES CEREBRAL: reprezinta o colectie inchistata, bine delimitata, de natura inflamatorie,
alcatuita din puroi, celule imune, mediatori, detritusuri celulare si fragmente de tesut nervos, ce
apar in urma unor infectii bacteriene sau fungice si este localizat in parenchimul cerebral.
32. LEUCOCITOZA: crestere patologica a numarului de globule albe din sange (in procesul de
aparare a organismului impotriva bolilor infectioase)
33. LORDOZA: curbura cu convexitatea anterioara a coloanei vertebrale in regiunea lombara, care
apare in rahitism, malformatii.
34. ARTRODEZE: suprimare chirurgicala a mobilitatii unei articulatii.
35. OSTEOPOROZA: leziune osoasa caracterizata prin subtierea si rarefierea oaselor, cu formarea
unor cavitati de diverse dimensiuni.

36. SPONDILITA ANCHILOZANTA: este o boala cronica si progresiva care intereseaza in principal
articulatiile sacroiliace si articulatiile coloanei vertebrale, cu evolutie spre anchiloza vertebrala.
37. SICLEMIE: este o boala mostenita in care pacientul nu are suficiente celule rosii sanatoase in
sange pentru a transporta oxigenul la toate celulele din corp.
38. EDEM CEREBRAL: crestere in volum a creierului, consecutiva unei cresteri a continutului de
apa al tesuturilor sale.
39. SUPURATIE: formare si eliminare de puroi in urma unui proces infectios microbian.
40. TROMBOZA: boala provocata de astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sange.
41. GLICORAHIE: prezenta (normala) a glucozei in lichidul cefalorahidian.
42. LETARGIE: stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia
functiile vitale par sa fie suspendate.
43. LEUCOPENIE: scadere patologica a numarului globulelor albe din sange.
44. REZECTIE: operatie chirurgicala prin care se taie si se inlatura, in parte sau in intregime, un
organ sau un tesut.
45. MUCINA: substanta semifluida care intra an componenta mucoasei gastrice si a unor mucusuri.
46. NECROZA: distrugere a unor tesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocata
de intreruperea circulatiei sangvine, de infectii, arsuri
47. RIZOTOMIE: procedeu chirurgical prin care se sectioneaza radadnile nervilor spinali
48. EFECT SEDATIV: (medicament) care produce o linistire a starilor de excitatie psihica sau
motorie, care calmeaza durerile; calmant
49. DISPNEE greutate in respiratie datorita mai ales unor boli cardiace sau respiratorii, naduf.
50. EMFIZEM -sindrom care se datoreaza infiltrarii de aer in interstitiile tesutului conjunctiv al unui
organ.