Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Donarea compensata material turismul medical. Desi ilegala (Marea Britanie din 1961,
SUA din 1984, China din 1994, India din 1995 etc) in aproape toate tarile, vanzarea de
organe continua. Iranul permite legal acordarea de catre primitor de cadouri materiale
compensatorii donatorului;
- Donarea fortata impotriva vointei donatorului. Condamnatii din penitenciare sunt vizati
pentru astfel de practici. In China, 95% din organele transplantate provin de la persoane
executate. In 2007 China a acceptat un moratoriu privind prelevarea de organe de la
condamnati.
Alocarea organelor pentru transplant se face dupa diverse criterii sau combinatii ale
acestora:
Timpul de asteptare (rinichi) longest on the list first
Scoring de stadiu al bolii sickest first(de ex., pentru transplantul de ficat, MELDModel
of and Stage Liver Disease). Una din intrebarile la care bioetica trebuie sa raspunda este
daca din punct de vedere etic, se poate accepta ca un pacient cu ficat alcoolic sa
primeasca un indice de prioritate mai mic decat unul cu patologie non-alcoolica, in acelasi
stadiu? Pozitia geografica apropiata (closest to the location first) Alocare tintita, in
care familia unui donator decedat (de multe ori, pentru a onora dorinta acestuia) cere ca
un organ sa fie dat unui anumit prmitor.Acest tip de donatie se practica limitat si nu in toate
tarile.
Din cele expuse mai sus rezulta ca exista pe plan mondial un dezechilibru major intre
cererea si oferta de organe pentru transplant (peste 3:1). Astfel,in SUA au fost circa 95000
persoane pe lista de asteptare (2007),iar numarul de transplante efectuate a fost de doar
29,000 (2006). Lipsa acordului pentru transplant din partea familiei este principalul factor
care determina o scadere la jumatate a donatorilor reali fata de numarul potential al
donatorilor aflati in moarte cerebrala.
Principalele acorduri care stabilesc principiile de abordare a problemei in tarile Uniunii
Europene sint: Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii
fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei (Oviedo 1997), ratificata in Romania
prin Legea nr. 17 din 2001, prevede ca prelevarea de organe si tesuturi de la o persoana
in viata in scopul transplantarii se poate face numai in interesul terapeutic al primitorului si
numai atunci cand nu exista tesuturi sau organe adecvate disponibile de la o persoana
decedata si nici alta metoda terapeutica alternativa de o eficacitate comparabila.
Consimtamantul necesar, astfel cum se prevede la art. 5, trebuie sa se fi dat expres si
specific, fie in scris, fie in fata unei instante oficiale. Se observa ca nu se fac precizari in
acest act referitor la consimtamantul in cazul prelevarii de organe de la cadavre.
Protocolul Aditional la Conventie privind transplantul de organe si tesuturi de origine
umana (Strasbourg 2002) prevede ca organele sau tesuturile nu vor fi prelevate de la o
persoana decedata pana in momentul obtinerii consimtamantului sau autorizatiei conform
legislatiei, iar prelevarea nu va fi efectuata daca persoana decedata a avut obiectii
impotriva acestui fapt.De asemenea, partile vor intreprinde toate masurile necesare pentru
promovarea donarii de organe si tesuturi.
Practica privind obtinerea consimtamantului explicit (I = informat) din partea rudelor
apropiate sau respectivprezumarea (P) acestuia prin acte normative este de o mare
varietate in tarile europene,iar asa cum rezulta si din tabelul nr. 1, exista multe forme de
tranzitie ce deriva din obligativitatea consultarii sub diverse forme a familiei si a importantei
atitudinii acesteia chiar in tarile in care consimtamantul este prezumat.Anumite aspecte
2
sunt abordate in mod diferit in statele membre ale UE in functie de contextul cultural,
juridic, administrativ si organizational. Rata donatorilor variaza in mod considerabil in
diferite state europene: intre 0,8 si 35,1 la un milion de locuitori. Aceste diferente se
datoreaza probabil unui ansamblu complex de factori culturali, istorici si sociali, combinat
cu aspecte privind caracteristicile serviciilor medicale si organizarea sistemului de donare.
In Romania, prevederile din Legea nr. 2/1998 (in prezent abrogata)mentioneaza ca este
necesar consimtamantul informat al membrilor familiei pentru a se putea preleva organe
pentru transplant de la decedati, aceste prevederi fiind pastrate si in actuala legislatie
(Legea 95/2006, Titlul VI).
Astfel:
Prelevarea de organe, tesuturi si/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu
consimtamantul scris a cel putin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, in
urmatoarea ordine: sot, parinte, copil,frate, sora.
Prelevarea se poate face fara consimtamantul membrilor familiei daca, in timpul vietii,
persoana decedata si-a exprimat deja optiunea in favoarea donarii, printr-un act notarial
de consimtamant pentru prelevare sau inscrierea in Registrul National al donatorilor de
organe,tesuturi si celule.
Prelevarea nu se poate face sub nici o forma daca, in timpul vietii, persoana decedata sia exprimat deja optiunea impotriva donarii, prin act de refuz al donarii avizat de catre
medicul de familie sau prin inscrierea in Registrul National al celor care refuza sa doneze
organe, tesuturi si celule.
Transplantul efectuat fara consimtamantul dat conform Legii,constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 5 la 7 ani.
Alte infractiuni prevazute de Legea susmentionata.
Donarea de organe/tesuturi/celule cu scopul obtinerii de foloase materiale(pedeapsa cu
inchisoare intre 3-5 ani)
Constrangerea de a dona (pedeapsa cu inchisoare intre 3-10 ani);
Publicitatea privind donarea cu scop material (pedeapsa cu inchisoare intre 2-7 ani);
Traficul de organe (pedeapsa cu inchisoare intre 3-10 ani);
Trecerea prin frontiera a organelor fara autorizatie din partea Agentiei Nationale de
Transplant (pedeapsa cu inchisoare intre 3-10 ani).
In anul 2006 a fost dat publicitatii un sondaj de opinie de tip eurobarometru realizat in
toate tarile UE (de atunci)si candidate la aderare (Romania si Bulgaria). Au fost urmarite
urmatoarele aspecte:
a. Discutarea in familie a problemelor legate de donarea si transplantul de organe.
Rezultate:
41% media UE
Peste 65% in Olanda si Suedia
Sub 25% tarile est-europene,Austria
Romania: 16%
b. Disponibilitatea de a-si dona propriile organe in caz de deces:
56% media UE
Peste 69% in Olanda, Suedia,Finlanda,Belgia,Olanda
Cehia (44%), Austria (33%),Letonia (29%)
Romania: 27%