DIABETUL INSIPID

BOCA ANDRA-GEORGIANA
A.M.G. ANUL II 2015-2016

Diabetul insipid este o afectiune ce se caracterizeaza

prin imposibilitatea rinichilor de a concentra urina,
determinand o poliurie (emisia unei cantitati mari de
urina diluata), insotita de o sete intensa (polidipsie).
Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze, legate
de functionarea necorespunzatoare a rinichilor sau de
absenta hormonului antidiuretic (ADH), al carui rol
este de a impiedica trecerea unei cantitati prea mari de
lichide in vezica urinara.
Atunci cand hormonul antidiuretic lipseste complet sau
nu este secretat in circulatie, vorbim de diabet insipid
central. Dar daca hormonul antidiuretic este prezent
dar nu actioneaza asupra tubului colector, este vorba
despre un diabet insipid nefrogenic.

CAUZE:
Printre cauzele diabetului insipid central se numara:

o tumora a hipotalamusului (regiune centrala a creierului, situata sub hipofiza si avand

rolul de a regla o multitudine de senzatii fiziologice: foame, sete, dorinta sexuala, etc.);

ablatia hipofizei (glanda situata la baza encefalului care controleaza activitatea celorlalte
glande din organism);

o tumora a hipofizei;

tuberculoza;

traumatism cranian;

meningita;

sindromul Sheehan (insuficienta a secretiei hormonale datorate unei reduceri a

circulatiei sangvine in momentul nasterii);

encefalita (inflamarea encefalului);

sarcoidoza (boala care afecteaza in general plamanii si a carei cauza este

necunoscuta);

probleme ale circulatiei sangvine la nivelul hipofizei;

metastaza unui cancer cranian;

craniofaringiom (tumora a regiunii hipofizei).

Cauzele diabetului insipid nefrogenic pot fi:

congenitale;

potomanie (nevoie constanta de a bea cantitati mari de apa);

pielonefrita (inflamatie renala);

amiloza;

depozite formate din proteine (amiloid) in mai multe regiuni ale corpului;

luarea unor medicamente: litiu, sau unele antibiotice.

SIMPTOME:

poliurie - emisia unei cantitati mari de urina (intre 5

si 8 litri) foarte diluata, care nu contine zahar sau
albumina;

pierdere a greutatii;

iritabilitate;

stare de slabiciune;

cefalee;

hipotermie - scadere a temperaturii;

hiponatremie - diminuare a nivelului de sodiu din

plasma sangvina;

polidipsie - sete intensa datorate poliuriei.

DIAGNOSTIC:
Pentru stabilirea diagnosticului de diabet insipid sunt necesare anumite teste, deoarece
semnele si simptomele sale pot fi provocate de mai multe afectiuni, printe care diabetul
zaharat. Dupa diagnosticare, medicul va determina tipul de diabet de care sufera pacientul,
pentru a-i putea prescrie tratamentul adecvat.

Testul de restrictie hidrica este utilizat pentru depistarea cauzei diabetului insipid. In
conditiile suprimarii aportului de lichide cu 2-3 ore inaintea efectuarii testului, medicul va
masura greutatea corporala, emisia de urina si compozitia acesteia. In unele cazuri,
medicul va masura si nivelul de hormon antidiuretic (ADH) din sange;

Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice ale urinei). Emisia unei urine diluate
(continand o cantitate mare de apa si o concentratie de saruri si de produsi de excretie
scazuta) este un semn al diabetului insipid;

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) este o procedura medicala neinvaziva care
poate fi utilizata pentru depistarea cauzelor diabetului insipid;

Antecedentele familiale sunt analizate atunci cand se suspecteaza o forma congenitala de

diabet insipid.

TRATAMENT:
Diabetul insipid central:
Deoarece cauza acestui tip de diabet este reprezentata de insuficienta de hormon
antidiuretic (ADH), tratamentul consta in general in administrarea unui hormon de
sinteza numit desmopresina pe cale orala, sub forma de injectii, sau pulverizari nazale.
Desmopresina trateaza poliuria, iar la majoritatea pacientilor este un medicament sigur si
eficient. Daca afectiunea este cauzata de o anormalitate a hipofizei sau a hipotalamusului
(o tumora), totusi medicul o va trata pe aceasta mai intai.
Tratamentul consta in aportul generos de apa, pentru a inlocui lichidele pierdute. Totusi
pacientii care iau desmopresina trebuie sa consume lichide doar atunci cand le este sete,
deoarece desmopresina stopeaza excretia de apa in exces, iar rinichii produc mai putina
urina.
In cazurile usoare de diabet insipid central, aportul crescut de lichide este suficient.
Medicul poate recomanda o anumita cantitate (de obicei mai mult de 2,5 litri pe zi)
pentru a asigura o buna hidratare.

Diabetul insipid nefrogenic:

Daca diabetul insipid nefrogen este secundar unor medicamente, acestea se pot
opri/inlocui cu avizul medicului currant, dar uneori diabetul insipid poate fi ireversibil (nu
mai dispare in ciuda intreruperii medicatiei care l-a provocat).

Recomandarile medicale in acest tip de diabet insipid constau in:

asigurarea unui aport suficient de lichide pentru a evita deshidratarea;

dieta saraca in sare pentru a reduce cantitatea de urina pe care o produc rinichii;

administrarea unui tip de diuretic numit hidroclorotiazida (25 mg/zi);

administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen 200 mg/zi);

se poate incerca si administrarea de desmopresina in doze foarte mari (poate avea

efect mai ales in formele dobandite).

V MULUMESC!
BOCA ANDRA-GEORGIANA