3.1.

Nasterea si evolutia paradisurilor fiscale

Evaziunea fiscala internationala, stimulata de existenta unor mici entitati
juridice cu statut special sau de tip statal, numite n literatura secolului XX paradisu
ri sauoaze fis cale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane. Acestea
au existat din vechime.
Astfel, n Grecia antica, insulele din vecinatatea Atenei erau utilizate de
catre comercianti pentru stocarea marfurilor, n felul acesta evitndu-se un impozit
de 2% perceput de cetate asupra importurilor si exporturilor.
n secolele XVI-XVII, Flandra a devenit un paradis fiscal, ntruct
comertul efectuat prin porturile sale era supus la obligatii fiscale si restrictii minore.
n anul 1889, The Bank of Nova Scotia din Canada, a doua ca marime din tara, a
deschis un birou n Jamaica, prin intermediul caruia clientii bancii beneficiau de
avantajele fiscale si financiare acordate de aceasta tara pentru operatiunile de
comert international.
Momentul care a marcat cresterea importantei paradisurilor fiscale l-a
reprezentat sfrsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, cnd a crescut numarul
filialelor unei societati - societate mama.
Initial, aceste filiale au servit extinderii societatilor mama n strainatate, n
tari care le acordau facilitati fiscale, si ca loc de refugiu pentru capitalurile destinate
a fi reinvestite sau repatriate. Ulterior, filialele straine au nceput sa fie utilizate ca
mijloc de evaziune fiscala.
Pentru a servi acestui scop, filialele au nceput sa fie implantate n tari cu
moneda stabila, care nu exercitau un control asupra schimburilor, aveau un sistem
bancar fiabil si un guvern care ncuraja investitiile straine pe teritoriile lor, dar
impuneau slab profiturile investitorilor straini sau beneficiile societatilor rezidente,
precum si dividendele varsate de filiale societatii mama.
Statele-paradis fiscal (Tax Haven) capata, astazi, o rezonanta din ce n ce
mai profunda, att n lumea marilor giganti ai mapamondului, ct si n tari cu
niveluri de trai mult sub cel al subzistentei, ele multiplicndu-si simultan numarul si
complexul de avantaje oferite investitorilor straini, n speta corporatiilor
multinationale. Pentru sustinerea celor de mai sus se pot prezenta o serie de date
relevante.
Astfel, daca n 1978, corporatiile americane transferau catre paradisurile fiscale,
sub forma investitiilor straine directe, capitaluri cifrate la 23 miliarde dolari USD, iar
corporatiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate la 160 miliarde
dolari USD, la nceputul secolului al XXI-lea, volumul operatiunilor de capital

derulate n state - paradis fiscal sunt evaluate la 1600 miliarde dolari USD, asa cum
afirma reprezentanti ai Organizatiei Natiunilor Unite:41.
n prezent, n lume exista mai mult de 50 de regiuni considerate
paradisuri fiscale. Acestea sunt situate pe arhipelaguri (ex.Insulele Britanice
Virgine), n republici
insulare ( ex.Republica Nauru) sau tari mici (ex. Panama).
Unele tari, precum Elvetia, au o lunga istorie n pastarea secretului
bancar, pe cnd altele (Bahamas, Liechtenstein, Delaware) au dorit sa le imite pe
cele mai dezvoltate.
Legislatia independenta a acestor tari sau teritorii ncurajeaza investitorii
straini n nfiintarea companiilor pe teritoriul respectiv.
n majoritatea zonelor respective, functionarea companiilor, securitatea
investitiilor straine si protectia secretului informatiilor sunt garantate prin lege. (de
exemplu, Adunarea Legislativa din Insulele Britanice Virgine a votat un astfel de cod
de legi n 1984 sub numele de Ordonanta Companiilor de Afaceri Internationale).
Daca obligatiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislatia
elaborata la nivelul fiecarei tari sau entitati juridico-administrative independente si
daca nimeni nu este obligat sa plateasca ceea ce legea nu-l obliga, rezulta ca
oricine poate sa caute solutii pentru a se apara mpotriva unei impuneri pe care o
considera excesiv.
Evaziunea fiscala internationala este, deci, o forma a evaziunii fiscale licite,
iar
paradisul fiscal o solutie de realizare a acesteia.
Ceea ce este nsa cu adevarat grav, n legatura cu existenta paradisurilor fiscale,
este faptul ca, profitnd de avantajele oferite de acestea, companiile off-shore"
recurg la spalarea banilor proveniti din frauda fiscala nationala, de foarte multe ori
evaziunea fiscala, derulata prin intermediul companiilor off-shore" mpletindu-se,
armonios, cu bancruta frauduloasa, contrabanda si spalarea banilor. Si n Romnia,
speriati" de marimea exagerata a unor impozite si taxe, oamenii de afaceri, n
special importatorii si exportatorii, si-au nregistrat, ntr-un ritm ametitor, n ultimii
15 ani, companii off-shore", prin intermediul carora statul romn este prejudiciat
de importante fonduri banesti.

3.2. Caracteristicile paradisurilor fiscale

n primul rnd, aceste entitati juridice ofera avantaje fiscale, comparativ cu alte
entitati juridice, societatilor care si stabilesc sediul social sau persoanelor fizice
care si au rezidenta pe teritoriul acestora. Scopul l constituie atragerea societatilor
n expansiune, atragerea de capital si stimularea aparitiei de activitati necesare
asigurarii echilibrului economic si social. Facilitatile fiscale utilizate n vederea
ndeplinirii scopului urmarit sunt multiple: scutirea de impozit a
veniturilor/profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse. O alta
caracteristica esentiala o consituie protectia prin lege a operatiunilor financiare sau
comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice.
Avantajele fiscale legate de delocalizarea operatiilor si profiturilor din
onshore n offshore sunt usor de nteles.42 Profitnd de legislatia fiscala favorizanta
a acestor state speciale, companiile offshore si implicit proprietarii lor pot obtine
economii considerabile de la plata taxelor si impozitelor datorate statului/statelor
(sursa a veniturilor). Exista nsa si alte tipuri de beneficii ce pot fi accesate n zonele
offshore:
1.eliminarea controlului schimbului valutar- de regula, companiile offshore si pot
derula tranzactiile financiare n orice valuta si-si pot pastra rezervele financiare n
orice moneda, fara o permisiune speciala;
2.lipsa obligativitatii tinerii evidentei contabile- multe parasiduri fiscale nu cer
companiilor offshore sa tina evidente contabile, ceea ce conduce la economii
substantiale;
3.consideratii legate de prestigiu- de multe ori, si mai ales n economiile de
tranzitie sau n curs de dezvoltare, o companie straina poate beneficia de termeni si
conditii avantajoase dect o companie nationala autohtona. Prezenta capitalului
strain ntr-o societate nationala conduce la obtinerea unei mai bune imagini a
acesteia, putnd asigura n unele cazuri chiar si anumite scutiri de impozite si taxe.
n ceea ce priveste centrele offshore, n afara legislatiei stabilite si a
fiscalitatii avantajoase, alte posibile avantaje ale utilizarii acestor zone sunt:
* exploatarea posibilitatilor oferite de evolutia sistemelor de tratate si acorduri
fiscale
internationale (asa numitul treaty shopping");
* utilizarea facilitatilor oferite de unele state privind neimpozitarea dobnzilor
platite
nerezidentilor si protejarea activelor ( mai ales n SUA);
* utilizarea celor aproximativ 1500 de zone de comert liber din lume.
n vederea asigurarii unui regim fiscal privilegiat, aceste entitati si
adapteaza mereu legislatia fiscala n concordanta cu evolutia ei pe plan

international. Unele paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale pentru evitarea

dublei impuneri a veniturilor cu tarile industrializate.
Astfel, se urmareste asigurarea reducerilor impozitului aplicat n mod
normal
investitiilor straine fata de cel din tarile semnatare.
Paradisurile fiscale mai prezinta o serioe de caracteristici, printre care:
* dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementari restrictive si constrngeri,
care asigura rapiditatea operatiunilor n interiorul si n afara granitelor;
* absenta sau limitarea unui control asupra schimburilor valutare, cu exceptia
operatiunilor legate de devize straine;
* asigurarea unor mijloace de comunicare (telefon, conexiuni internet, servicii
aeriene) la un nalt nivel functional.
Toate aceste caracteristici ale paradisurilor fiscale contribuie la crearea
unui cadou propice dezvoltarii operatiunilor economice cu sau fara motivatie fiscala,
singura conditie fiind compatibilitatea cu legislatia acestor entitati teritoriale.

3.3. Clasificarea paradisurilor fiscale

Paradisurile fiscale se pot mparti n: principale si secundare.
n cadrul paradisurilor fiscale principale se pot identifica sapte tipuri de tari:
1) tari care nu aplica nici un fel de impuneri asupra veniturilor si cresterilor de
capital numite zero heavens" sau pure heavens"): Anguilla, Aruba, Bahamas,
Bermude, Insulele Cayman, Insulele Marshall, Mauritius.
2) tari n care impozitul pe venit sau beneficiu este redus (rate fixe stabilite de
autoritati sau n combinatie cu scutiri sau reduceri provenite din tratatele de evitare
a dublei impuneri): Cipru, Liechtenstein, Malta, Elvetia, Jersey, Insulele Britanice
Virgine.
3) tari n care impozitul este stabilit pe o baza teritoriala: Costa Rica, hong Kong,
Liberia, Malaezia, panama, Filipine, Marea Britanie (pentru societatile nerezidente).
Contribuabilii beneficiaza de o exonerare a beneficiilor obtinute prin operatiuni
realizate n afara teritoriului.
4) tari care ofera tratamente speciale companiilor offshore si companiilor holding:
Austria, Ungaria, Luxemburg, Olanda, Singapore, Thailanda.
5) tari n care sunt scutite de taxe companiile ce produc pentru export: Irlanda si
Madeira.
6) tari n care sunt oferite avantajele fiscale companiilor de afaceri internationale companii orientate sau nu spre investitii, dar care se califica drept companii

financiare offshore privilegiate: Antigua, Bahamas, Bermude, Insulele Britanice

Virgine, Montserrat, Nevis.
7) tari care ofera avantaje fiscale specifice societatilor bancare sau altor institutii
financiare cu activitati offshore: Hong Kong, Madeira, Malaezia, Filipine, Singapore,
Thailanda, Vanuatu.
Aceasta clasificare are la baza principalele dispozitii legale, nsa n realitate
multe tari apartin mai multor categorii de mai sus.
Marea majoritate a acestor state reprezinta foste colonii ramase fara suportul
financiar al Coroanei dupa spargerea imperiului colonial britanic. Fiind tari mici din
punct de vedere geografic, cu populatie restrnsa si n general fara prea multe
resurse naturale, aceste state s-au orientat catre exploatarea frumusetilor naturale,
turismul si serviciile diverse jucnd cel mai important rol n economia lor.
Companiile offshore asigura acestor tari venituri substantiale prin:
* crearea de locuri de munca pemtru persoane superior calificate, deci salarii si
* impozite pe salarii mai mari;
* existenta unor firme de avocatura, institutii de stat de nregistrare, banci si
institutii financiare nregistrate pe aceste teritorii.
Chiar si n situatia unor sume modeste, taxele obligatorii catre stat: taxe
de nmatriculare si renmatriculare si impozitele contrbuie la obtinerea unui venit
considerabil pe cap de locuitor.
De exemplu, Insulele Britanice Virgine au 17.000 de locuitori. n anul 2003,
erau nmatriculate n aceasta tara aproximativ 460.000 de companii offshore.
nmultind acest numar cu impozitul anual platit de o astfel de companie ( 300 USD),
reiese ca taxele platite de companiile offshore aduc" 8.000 USD pe cap de locuitor.
n ceea ce priveste paradisurile fiscale secundare, tarile din cadrul lor,
caracterizate printr-o suprafata mica si o populatie redusa numeric, fara a ndeplini
toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale, fie nu aplica nici un fel de
impunere fiscala, fie nu impun anumite venituri realizate de persoane fizice sau de
societati. Uneori acorda exonerari pentru activitatilr desfasurate de anumite
societati sau reduc mult cotele de impunere.
Exista nsa multe insulite si tari n curs de dezvoltare deficitare la nivelul
mediului economico - social, dar care nu prevad impozite si taxe pentru entitatile
offshore. Ele nu sunt calificate drept paradisuri fiscale eficiente deoarece nu ofera
celelalte facilitati cerute de aceasta industrie. De exemplu, Tonga, n Oceanul
Pacific, nu impoziteaza profiturile, ci impune numai o taxa anuala platita de
companii; acest stat este nsa practic inaccesibil pentru afaceri.

41. Ledoran Serge, Rose Philippe, Cyber - Mafia hackerilor, Securitatea site-urilor
comerciale", Editura Antet, Bucuresti, 2006
n Marea Nordului, pe coasta germana, n statul Schleswig Holstein, se afla un satuc
de aproximativ 50 de locuitori, utilizat n scopuri fiscale de aproximativ 70 de
companii. Relaxarea fiscala a existat aici de aproximativ 300 de ani, de cnd un
duce german i-a eliberat de taxe pe locuitori n schimbul construirii unui dig pentru
prevenirea inundatiilor. Dupa ce, din 1996, satul a nceput sa fie cautat pentru a
beneficia de avantajele sale fiscale, autoritatile au ncercat sa stavileasca profitorii
fiscali conditionnd facilitatile fiscale de derularea operatiunilor societatii din satul
respectiv si de tinerea evidentei tot acolo. Rezultatul s-a materializat n introducerea
de noi linii telefonice si n demararea afacerilor.
3.4. Factorii care determina alegerea paradisurilor fiscale
Indiferent de natura juridica a unui investitor si de motivatia acestuia, n cadrul
deciziei de a apela la avantajele oferite de un paradis fiscal, problema primordiala
este aceea a obiectivelor de realizat si a costului acestora.
Factorii care determina alegerea paradisurilor fiscale s-ar putea mparti n doua
categorii: factori generali si factori principali.
Factorii generali
1. Garantiile guvernamentale n privinta protectiei mpotriva expropierii si
nationalizarii.
Fluxul de bani se aseamana ciclului hidrologic n care apele se ndreapta
inevitabil catre mare. Apa este folosita, refolosita si n final ajunge n rezervoarele
oceanelor. Pe de alta parte, exista aproximativ 250 de tari si teritorii n lume si
numai o singura tara (cea de rezidenta fiscala) nu poate fi considerata un potential
refugiu offshore. Numai un guvern care a ajuns cu spatele la zid (fortat de
mprejurari) va confisca investitiile straine; o astfel de actiune va duce la ncetarea
investitiilor straine pentru o lunga perioada de timp.
n 1959, americanii au pierdut aproximativ 7 mld. De USD prin
neasigurarea investitiilor americane n Ciba (condusa de Fidel Castro la acel
moment), Cuba fiind totodata un paradis fiscal n acei ani. Paradisurile fiscale care
au constientizat din timp importanta acestui element au avut numai de cstigat.
Cayman Islands si Antilele Olandeze au introdus n legislatiile lor garantarea
mpotriva riscului de expropriere sau nationalizare, ele numarndu-se la ora actuala
printre cele mai renumite paradisuri fiscale.

2. Tratament nediscriminatoriu al investitiilor straine

La ora actuala, n zonele offshore, cu ct restrictiile investitional, sunt
mai nensemnate, cu att paradisul fiscal este mai flexibil si mai atragator. Prin
acest tratament obiectiv se urmareste contracararea limitarii libertatii societatii la
un moment dat sub un anumit pretext, prin schimbarea brusca a legislatiei fata de
capitalul strain. Sunt evitate tarile n care guvernele limiteaza participarea
capitalului strain, n care se detine n ntregime controlul asupra unor domenii de
activitate sau se stimuleaza proritar investitiile nationale.

3. Stimularea investitiilor straine

Guvernele din ntreaga lume se lupta pentru atragerea de investitii
internationale. Chiar si o tara cu fiscalitate excesiva, precum Marea Britanie,
exclude de la impozitare dividendele, dobnzile si cstigurile de capital din
vnzarea activelor fixe obtinute de catre investitorii straini care s-au instalat la
Londra si care actioneaza pe pietele internationale. Guvernul britanic e constient ca
daca ar supune impozitarii acesti investitori cu siguranta ei se vor muta ntr-o tara
cu un mediu de afaceri mai lejer din punct de vedere fiscal, iar bugetul national ar
pierde veniturile realizate din comisioanele de transfer de proprietate si din
impozitele platite pe proprietatea imobiliara.
Imaginea Irlandei de tara favorabila investitiilor straine directe" se
datoreaza mentinerii unei strategii fiscale competitive mai bine de 40 de ani. nca
din 1950, Irlanda oferea o scutire de impozite pentru profiturile din export pe o
perioada de 15 ani, n conditiile n care nivelul mediu de impozitare existent n
Europa la acea data era de 50%.
4. Impozitarea redusa
n toate paradisurile fiscale, avantajele fiscale au o baza legala.
Companiile offshore nregistrate n Insulele Britanice Virgine nu platesc alte tipuri de
impozite n fara unui impozit anual n valoare de 300 USD, independent de cifra de
afaceri. Pentru Belize si Seychelles, aceasta taxa anuala se ridica la impresionanta"
suma de 100 USD, n timp ce n Panama, este de 150 USD. Este evident de ce
aceste avantaje fiscale sunt alese n schimbul unor cote de impozit pe profit de 2050%.
5. Stabilitate politica si economica

Un investitor care e dispus sa abordeze zona offshore este interesat de

doua elemente extrem de importante: profit si siguranta investitiei, iar ultimul
element este n directa dependenta de stabilitatea statului-gazda. Decizia
guvernelor unor tari de a proceda la nationalizari si exproprieri constituie un risc
care nu poate fi neglijat.
6. Sistemul legislativ
n general, majoritatea paradisurilor fiscale sunt tari care functioneaza pe
baza dreptului cutumiar anglo-saxon, unde precedentele juridice (solutiile
anterioare ale instantelor pentru cazuri similare) au o importanta foarte mare.
7. Portofoliul de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri
Acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impozitari (si pentru
mpiedicarea evaziunii fiscale) pot fi benefice, deoarece pentru anumite tipuri de
venit se aplica reguli de impozitare care sunt mai atractive dect acelea care s-ar fi
aplicat daca venitul ar fi fost impozitat n doar una sau n ambele tari implicate.
Tipurile de venit aplicabile sunt n mod obisnuit, veniturile din dobnzi, dividende si
redevente.
8. Secretul bancar
Prevederile legale ale Common Law-ului dispun uneori amenzi mari si ani
grei de nchisoare pentru angajatii din domeniul bancar ce ncalca principiul
confidentialitatii activitatii clientilor. Pe de alta parte, SUA si organismele
internationale exercita presiuni asupra jurisdictiilor offshore n cadrul luptei
mpotriva evaziunii fiscale si spalarii banilor murdari. Prinse ntre ciocan si nicovala,
bancile ce nu dezvaluie informatiile solicitate pot suporta amenzi usturatoare n
tarile n care au filiale deschise si n care autoritatile nu primesc informatiile
solicitate, mai mult sau mai putin diplomatic.
n Europa, la un moment dat, relatiile diplomatice ntre Franta si Elvetia sau deteriorat, datorita ncercarilor unor vamesi francezi (ulterior condamnati penal)
de a viola secretul bancar elvetian.ca urmare a acestui conflict, Consiliul National al
Elvetiei a refuzat sa mai aprobe un protocol, prin care se modifica un tratament
existent ntre aceste tari.
9. Cooperarea guvernamentala
Venezuela si-a pierdut statutul de paradis fiscal deoarece a ales calea unei
politici nationaliste n defavoarea unei cooperari cu companiile straine de comert
international. Insula Norfolk a fost un paradis fiscal cu o reputatie n cresetere pna

n 1974, cnd Australia a amendat aceasta situatie, considernd-o parte a sa din

punct de vedere al tratamentului fiscal. Numai rezidentii nativi ai insulei si
companiile nmatriculate aici si care sunt n ntregime detinute si controlate de
rezidentii insulei pot obtine facilitati fiscale.

10. Taxe vamale minimale

La nivelul statelor ce permit activitati offshore, n unele cazuri este
compensata taxarea minimala a importurilor cu taxe pe vnzari; n alte cazuri
(Bermuda, Liberia, etc.) se practica taxe mari pe import, contrabalansnd taxe
foarte mici pe vnzari.
11. Localizarea economica a jurisdictiei
Multe companii s-au orientat catre paradisurile fiscale ce se aflau n
centrul unor piete comune regionale pentru a benficia de reducerile de tarife
vamale, restrictii comerciale minime, armonizarea legislativa si piete potentiale mai
vaste.
Beneficiarii principali ale acestor relocari au fost Belgia n CEE, Costa Rica n Piata
Comuna din America Centrala si Jamaica n Asociatia de Comert a Caraibelor. Ca
urmare a cererilor statelor membre UE, Belgia si-a crescut taxele astfel nct n
prezent nu mai este un paradis fiscal, pastrndu-si totusi o serie de avantaje.
Jamaica si-a pierdut si ea din autoritate, de data aceasta nu ca urmare a
modificarilor fiscale, ci datorita recesiunii sale economice, pozitia sa fiind uzurpata
de Barbados si Sf. Vincent.
12. Oportunitatile oferite pe termen lung
Profesionistii din domeniu sunt interesati de speranta de viata a
reducerilor fiscale oferite n conditiile schimbarii guvernarii acestor tari. n Bahamas,
respingerea zvonurilor referitoare la o posibila reforma fiscala a dus la o deblocare
masiva a intrarilor de investitii din exteriorul tarii n zona libera a acestei regiuni.

13. Inflatia si politica de creditare

O politica pertinenta de creditare a Bancii Centrale este un element vital
pentru corporatiile ce nu detin suficiente resurse financiare si doresc sa apeleze la
credite locale pentru finantarea operatiunilor lor. Elvetia reprezinta numarul 1 n

lume din acest punct de vedere, pe cnd Bahamas, Jamaica, Hong Kong si Vanuatu
au fost criticate pentru insuccesul lor n a adopta politici antiinflationiste si de
creditare eficiente.
14. Disponibilitatea capitalului local
Infrastructura financiara a unei jurisdictii offshore ar trebui sa aiba la
dispozitie capitaluri necesare atunci cnd acestea sunt cerute. Panama a avut o
evolutie fulminanta n ultimii ani datorita faptului ca a actionat pentru a pune la
dispozitia companiilor straine fonduri pentru sustinerea operatiunilor lor
internationale. Prin legislatia bancara adoptata de aceasta tara, au fost atrase filiale
a sute de banci importante ale lumii.
Elvetia a fost cunoscuta initial ca un paradis bancar datorita imenselor
resurse financiare disponibile n bancile sale. Secretul operatiunilor bancare
derulate prin Panama, Bahamas, Luxemburg si Elvetia a reprezentat si reprezinta un
argument important pentru transferul fondurilor n aceste state.
15. Resursele umane disponibile
O companie care doreste sa-si stabileasca sediul ntr-un paradis fiscal
solicita informatii cu privire la structura juridica, bancara, hoteliera si calitatea vietii
din zona respectiva. Exista un pronuntat interes, pentru existenta unui nivel de
educatie ridicat al personalului angajat autohton si pentru asigurarea unor conditii
de viata si de instruire a copiilor angajatilor din tara de origine, la un cost care sa nu
fie exagerat de ridicat.
16. Pozitia geografica, sistemul de comunicatii si de transport
Existenta unui sistem de comunicatii prin telefon, fax este esentiala n
desfasurarea unei afeceri. Deplasarea si stocajul bunurilor comerciale sunt
influentate de existenta unui transport comod si rapid, aerian, terestru si maritim.
Urmatorul factor este proximitatea resurselor naturale, asezarea geografica, retelele
de telecomunicatii, utilitatile si sistemele de transport disponibile.
Un amplasament favorabil pentru transbordarea marfurilor sau bunurilor
este absolut necesar pentru un centru offshore unde se depoziteaza,
manufactureaza, eticheteaza si pentru astfel de operatiuni. Elvetia nu ofera
posibilitatea transportului naval, dar totusi detine o pozitie importanta, pe cnd
Vanuatu este taxat de insuficienta facilitatilor de transport naval.
17. Obligatiile managementului

Multe companii au renuntat la stabilirea de baze n strainatate pentru ca

legislatiile tarii vizate nu permiteau un managemenr adecvat si eficace. Putine
paradisuri fiscale sunt nsa caracterizate de diferebnte majore ntre obligatiile
managementului local si cele ale managementului strain. n acelasi timp, e
imperativ pentru o societate-mama sa permita companiilor nfiintate n strainatate
suficienta autonomie pentru a ndeplini conditiile de calificare ca entitate juridica
distincta din punct de vedere juridic, fiscal si contabil.
18. Respectarea cu sfintenie a ntelegerilor contractuale
Normalitatea operatiunilor ntr-un paradis fiscal tine de hotarrea
guvernului-gazda de a consfinti si respecta ntelegerile contractuale ce se realizeaza
pe teritoriul sau. Cu toate ca dreptul international nu poate ataca suveranitatea si
autonomia fiecarui stat, majoritatea companiilor multinationale si investesc banii
acolo unde contractul are valoare de lege si unde, n cazul violarii lui de catre
guvern, se acorda compensatii corecte, acceptabile de catre partea vatamata.
19. Respectarea dreptului de proprietate
Corelata cu resaectarea contratelor, respectarea proprietatii este dorinta
oricarui agent economic, oriunde s-ar afla acesta. Dupa Panama, Elvetia are cel mai
mare numar de companii offshore nregistrate, ca urmare a importantei acordate de
acest stat drepturilor nerezidentilor n tratarea redeventelor, licentelor, si, n
general, a tuturor drepturilor intelectuale. Orice centru offshore care se respecta ar
trebui sa aiba o astfel de legislatie de ocrotire a proprietatii (intelectuale sau
materiale).
20. Situatia si istoricul datoriei externe
n conditiile accentuarii schimburilor comerciale internationale se
amplifica si transferurile financiare internationale, iar marile companii cauta acele
zone care se bucura de cea mai mare credibilitate internationala n calitate de
debitor. Cnd rating-ul unui guvern nregistreaza evolutii negative, companiile
nmatriculate n zona lui de influenta au de suferit si cauta locatii cu pozitii mai
sigure. Astfel de miscari de capital se nregistreaza acum n Indiile de Vest.
21. Existenta unor tratate internationale
SUA si multe dintre statele puternic industrializate au ncheiate Tratate de
Parteneriat, Comert si Navigatiile cu majoritatea paradisurilor fiscale, astfel nct
multe dispute referitoare la derularea afacerilor pot fi teoretic eliminate. Totusi,

aparitia a noi paradisuri fiscale implica abordarea prudenta a riscurilor ce pot

aparea ca urmare a inexistentei acestor tipuri de acorduri (sau similare).
22. Delegatiile oficiale si de afaceri
Cnd un guvern strain doreste sa atraga investitori straini n tara sa, va
trimite delegatii oficiale pentru a promova avantajele oferite de tara sa. Acest gen
de abordare s-a dovedit foarte eficace n cazul Bahamas (1960), dupa ce Fidel
Castro a preluat Havana si multe companii si-au relocat sediile n afara Cubei.
23. Promovarea guvernamentala
Majoritatea statelor paradisuri fiscale finanteaza deschiderea de birouri de
promovare a lor n SUA, Europa si Orientul ndepartat; prin acestea, firmele
multinationale intra n contact cu facilitatile oferite de respectivele guverne. Pe
lnga mpartirea de brosuri si pliante informative, aceste agentii de promovare
aranjeaza si vizite ale reprezentantilor guvernamentali familiarizati cu mediul
economic si juridic promovat.
Factori particulari:
Factorii particulari care influenteaza alegerea unui paradis fiscal sunt
determinati de motivatia si situatia individuala a persoanelor fizice si juridice
implicate n proiect. Acestia privesc:
1. Domiciliul sau rezidenta persoanelor fizice si influenta schimbarii acestora
n principiu, statele stabilesc impunerea veniturilor persoanelor fizice n functue de
domiciliu sau de rezidenta (Marea Britanie, Franta) sau n functie de nationalitate.
Avantajele fiscale pe care contribuabilii urmaresc sa le obtina vor fi influentate de
prevederile legale si vor influenta deciziile investitorilor.
Un cetatean american care traieste un timp ndelungat n afara SUA si are
rezidenta fiscala n Australia, Anglia, Franta sau oricare alta tara va datora n
continuare impozite pentru toate veniturile sale, mai putin cele exceptate deoarece exista o exceptie asupra veniturilor mai mici de 80.000 USD obtinute din
afara SUA, n situatia n care persoana respectiva nu sta pe teritoriul SUA cel putin
330 zile n ultimele 12 luni consecutive. Prin urmare, cnd se doreste ascunderea
profiturilor n offshore, paradisurile fiscale nu sunt refugii fiscale legale pentru
cetatenii americani. SUA este una din putinele state care taxeaza pe criteriul
rezidentei sau cetateniei. Exista alte trei state care au adoptat aceeasi practica:
Romnia, Filipine si Eritreea (estul Africii).
2. Sediul societatii si transferul acestuia

Din punct de vedere comercial, o companie nmatriculata ntr-o insula mica,

necunoscuta creeaza o cu totul alta impresie daca aceasta poate da o adresa din
Zurich sau New York.
Schimbarea sediului unei societati comporta riscuri legate de evolutiile
politice si economice. Aceste atrebuie evaluate n consecinta. La aceste evolutii se
adauga evaluarea reglementarilor fiscale. Transferarea sediului social n tari precum
canada si Liechtenstein trebuie aprobata de guvern, n timp ce n Elvetia trebuie
acceptul persoanelor creditoare. n aceste tari, transferul se realizeaza prin
dizolvarea societatii, cu toate consecintele fiscale prevazute de lege.
3. Transferurilor capitalurilor
Exista tari (Australia) care nu permit transferul caputalurilor spre paradisurile fiscale
dect dupa obtinerea unei declaratii de la autorul transferului si aprobarea
administratiei fiscale.
Abordarile sunt diferite:
* n tarile ce practica dreptul anglo-saxon, cerintele sunt mult mai flexibile. n
Bahamas, capitalul - standard nregistrat de o companie este de 5.000 USD, dar
conform legilor acestor tari, aceasta suma nu este obligatoriu a fi varsata" efectiv.
Aceeasi regula se aplica si n insulele Britanice Virgine, unde capitalul, standard
nregistrat este de 10.000 USD, dar nu este obligatorie varsarea acestuia. Prin
urmare, n aceste tari, companiile pot fi nfiintate avnd formal un capital de cteva
mii de doalri, dar fara ca n realitate sa implice vreun flux de numerar sub forma de
investitie externa.
* n tarile ce practica dreptul continental, modalitatea de plata a capitalului
nregistrat este precis definita si urmarita. n tari precum Elvetia, Liechtenstein si
Andora, capitalul social subscris de proprietari trebuie varsat ntr-un cont special al
companiei, iar orice alta contributie n natura trebuie pua la dispozitia companiei
(asa cum se practica si Romnia).
4. Accesibilitatea paradisurilor
Complexitatea acestui factor este determinata de necesitatea analizarii
mai multor elemente. Acestea tin de posibilitatea obtinerii vizei de intrare (n
Andora, rezidentele se aproba numai n functie de plecarile si decesele rezidentilor
straini), posibilitatea de a cumpara sau nchiria o locuinta, conditii de viata
convenabile (costul vietii este ridicat n Bahamas, Cipru, Costa Rica, Irlanda, Sri
Lanka), costul operatiunilor de stabilire, mijloace de transport rapide la preturi care
sa nu fie prohibitive, limba vorbita/utilizata.
5. Asigurarea secretului operatiunilor
n unele situatii, proprietarii unei companii offshore nu doresc dezvaluirea
identitatiilor. Motivele ce duc la aceasta dorinta sunt diverse, pornind de la intentia

asigurarii confidentialitatii totale asupra unor demersuri de afaceri perfect legale

pna la evitarea oricarei conexiuni ntre derularea unor afaceri ilegale si persoanele
care se afla n spatele ntregului montaj. Astfel, companiile offshore se delimiteaza
n trei categorii caracterizate de:
*Anonimat total- identitatile directorilor si proprietarilor nu sunt verificabile, dat
fiind ca aceste detalii nu trebuie raportate autoritatilor din acele taru (Insulele
Britanice Virgine, Belize, Seychelles, Niue, etc). Din datele vehiculate n mediul
consultantilor n domeniu, se pare ca importanta anonimatului n afacerile
internationale este destul de mare (n 2000, au fost nregistrate n insulele Britanice
Virgine aproximativ 62.000 de companii noi).
* Publicitate partiala- porprietarii unei companii nu figureaza n Registrul
Companiilor, n timp ce toate detaliile privind directorii sunt disponibile publicului.
*Publicitate larga- informatii detaliate privind actionarii si directorii companiilor
sunt accesibile n Registrul Companiilor. De exemplu, n Cipru, sunt disponibile
detaliile privind proprietarii si directorii (nume, nationalitate, numar de pasaport,
data nasterii, domiciliul permanent, etc.).
6. Rezidenta fictiva
n biroul unui jurist, contabil, banci sau a unei institutii specializate dintr-un
paradis fiscal se pot nfiinta societati fictive. Utilizate ca societati releu de tip sham
companies" sau cutie de scrisori", aceste aservesc la fixarea beneficiilor realizate
n tari unde impunerea nu exista, e slaba sau nu se prevede obligativitatea
repatrierii veniturilor nasare n strainatate. Utilizatorul unei astfel de societati
trebuie sa gaseasca tara n care sa o implanteze si sa evite riscul de a fi contestata
existenta societatii. Se considera ca este necesara existenta unei activitati de
conducere si control stabile si nu stabilirea sediului ntr-un biroz al unui jurist local.
7. Restrictii de organizare
De regula, sunt instituite doua tipuri de restrictii:
* numarul minim de directori si actionari (n Panama o companie trebuie sa aiba
cel putin trei directori);
* nationalitatea directorilor - cel putin unul sau toti directorii trebuie sa fie
cetatean/cetateni ai statului de nmatriculare - are ca scop principal crearea de
locuri de munca pentru cetatenii jurisdictiei offshore.
8. Costuri de operare
Costurile de operare ce caracterizeaza activitatea unei companii nmatriculate ntrun paradis fiscal pot fi structurate astfel:
Costuri obligatorii:
*Taxe si impozite guvernamentale anuale- o suma anuala fixa, forfetara sau un
procent din profit;

*Taxe platibile pentru agentul si sediul nregistrat- agentul reprezentant este, n

general, o firma de avocatura, care asigura adresa si reprezentanta pentru
companiile nregistrate n schimbul unei taxe anuale.
Costuri operationale (n functie de dorinta proprietarului):
*Remuneratii platibile directorilor si proprietarilor nominali- o suma anuala
fixa, plus o suma mica pentru fiecare serviciu prestat n numele companiei;
*Cheltuieli de reatransmitere a corespondentei- pentru retransmiterea
corespondentei primite pe adresa nregistrata (stabilita anual sau pe operatiune);
*Costuri de administrare pentru furnizarea spatiului pentru sediu, utilizarea
telefonului si faxului;
* Taxe platibile pentru emiterea diferitelor documente.
Taxele totale de nmatriculare si operare n primul an ale unei companii offshore
variaza ntre 2000 si 4000 USD, n functie de firma de consultanta si locatia dorita,
putnd ajunge pna la 7000-8000 USD n tari precum Malaezia si Madeira. Taxele
anuale de retransmitere a corespondentei si apelurilor telefonicce sunt de ordinul
sutelor de dolari (500- 700), aceste acrescnd proportional cu volumul serviciilor
efectuate.

3.5. Forme clasice de entitati juridice offshore

Jurisdictiile ce fac parte din sistemul offshore sunt caracterizate te o tipologie
variata a entitatilor posibil de nmatriculat n acest locatii. Exista nsa cteva forme
clasice de companii offshore:
1. Compania exceptata (Exempt company)
Este compania scutita de la plata obligatiilor fiscale normale, sub rezerva
respectarilor anumitor conditii. n situatia n care nu ne referim la activitati offshore,
aceste companii pot foarte bine functiona n jurisdictii cu un regim fiscal normal, ele
beneficiind nsa de un set important de facilitati fiscale.
2. Compania nerezidenta (Non - Resident Company);
Este cea mai putin pretentioasa entitate, utilizata n special n zona de influenta
a legilor britanice. O companie nerezidenta va fi nregistratp ntr-un anumit centru
offshore (Cayman Islands, Marea Britanie, Cipru, etc.) si va avea rezidenta fiscala
ntr-un alt stat, n functie de interesele actionarilor sai. Rezidenta fiscala poate fi
modificata o data cu modificarea elementului de atribuire a rezidentei, de regula,
locul de unde se face administrarea acesteia.

ntr-o asemenea situatie, obligatiile fata de statul de ncorporare sunt reduse

considerabil: se evita obligatia de a mentine un sediu si personal n statul de
ncorporare, nu este necesara depunerea bilantului contabil, iar obligatiile fata de
autoritati constau ntr-o taxa anuala care se poate ridica la cteva sute de dolari.
Pentru a evita presiunile fiscale, de obicei companiile offshore
nerezidente sunt domiciliate fiscal tot n jurisdictii offshore; printre cele mai
cunoscute se numarar Insula Sark si Cipru. Se apreciaza astfel ca asemenea
companii sunt nfiintate pentru a beneficia de imaginea si caracteristicile oferite de
o anumita jurisdictie onshore sau offshore, fara a-si asuma costurile administrative
si de operare exagerate, aferente si direct proportionale cu nivelul jurisdictiei de
nregistrare.
3. Compania de Afaceri Internationale (International Business Company)
Reprezinta o categorie relativ noua, foarte asemanatoare cu cea a companiilor
exceptate, fiind un produs foarte apreciat si frecvent utilizat de comunitatea
oamenilor de afaceri din zona Caraibelor si Asia Pacific.
Ca trasaturi se pot enumera:
* Flexibilitate si operativitate la ncorporare;
Admiterea companiilor cu un singur actionar (care poate fi si singurul director);

Posibilitatea emiterii de actiuni la purtator;

Obligatii sumare de asigurare a sediului.

4. Asociatia cu Raspundere Limitata (Limited Liability Company)

Este un parteneriat n care raspunderea actionarilor este limitata si este definita
superior de cota de participare la capitalul social. Este practic, o structura hibrid a
doua tipuri fundamentale ce caracterizeaza sistemul economic anglo-saxon:
parteneriatul si compania.
5. Compania hibrida
Este compania ce are doua categorii de sustinatori: actionarii si membrii garanti.
Acestia din urma sunt alesi n aceasta pozitie de catre directorii societatii cu
conditia unei garantii asupra datoriilor societatii pna la nivelul unei sume
specificate (de regula 100 USD sau mai putin). Astfel, un membru garant detine o
datorie contingenta, spre deosebire de actionar care detine un activ, mai exact
actiunile.
6. Fundatiile Anglo-saxone
Pentru o perioada destul de lunga, fundatiile din Liechtenstein si Panama au fost
instrumentele preferate ale rezidentilor tarilor bazate pe Codul Civil, n scopul
protejarii averilor n favoarea operatiunilor viitoare. Common Law-ul britanic nu
recunoaste conceptul specific de fundatie, dar creeaza un tip de organizare similar,

cunoscut sub denumirea de fundatuie anglo- saxona. Aceasta este creata de un

fondator, transfernd active care fundatie (ce nu are actiuni) ca o subscriere.
3.6. Tipuri de companii offshore din punct de vedere al activitatii
desfasurate
1. Companii de comert exterior
n tranzactiile comerciale internationale se practica destul de des
introducerea unei companii offshore n mijlocul tranzactiei, ntre vnzator si
cumparator, companie ce va retine cea mai mare parte a profiturilor reale ale
tranzactiei. n acest fel, profiturile taxabile sunt transferate dintr-o jurisdictie c taxe
ridicate ntr-un cu taxe scazute sau chiar fara taxe. Spre exemplu, o firma din UE
poate importa prin offshore subansamble din China si poate vinde produse finite pe
piata din UE (cu pret foarte mare). Un ziar din UK si pastreaza angajatii acolo, dar
creeaza offshore, o companie de vnzari si distributie care se ocupa de restul
procesului si pastreaza profitul offshore etc.
Compania offshore va fi cea care va intra n relatii contractuale cu vnzatorul si
cumparatorul, iar bunurile vor continua sa circule de la producator/vnzator la
cumparator.
Aceasta interpunere a companiei offshore n lantul comercial poate fi
facuta att de vnzator ct si de cumparator, fiind avantajoasa att pentru cel care
vinde bunurile, ct si pentru cel care le cumpara. Exportatorul poate folosi schema
de mai sus pentru a transfera profitul care provine din diferenta dintre costul
bunurilor vndute de el si pretul de vnzare. Importatorul poate folosi compania
offshore pentru a evita plata taxelor pe diferenta dintre pretul de achizitionare a
bunurilor si pretul cu care bunurile vor fi vndute n tara sa.
Unele paradisuri fiscale ncurajeaza activitatile de comert prin oferirea unor
zone duty - free, facilitati de depozitare etc. Acest lucru este imporant mai ales
atunci cnd se ncearca avitarea crearii unui sediu permanent" n tara de destinatie
(prin stocarea bunurilor nainte de livrare).
Ca o regula generala, aceste companii trebuie create n jurisdictii cu
sisteme de comunicatii eficiente, ce permit procurarea facila a documentelor de
transport, cum este: Cipru, Hong Kong, Bahams, Barbados, Caymans Islands, Costa
Rica, Jersey, Luxemburg, Malta, Panama, etc.
Exemplificam o companie offshore nmatriculata n scop comercial:
Se presupune ca pentru marfuri achizitionate cu valoarea de 5.000 Euro,
exportatorul (A) gaseste un client intern/extern (B) dispus sa i plateasca 10.000
euro. Cota de impunere a profitului obtinut de o companie offshore este de 10%, n

conditiile n care cota de impunere a profiturilor n onshore este de 25%. Utiliznd

compania din tara C, exportatorul are posibilitarea de a-i vinde acesteia marfa cu
6.000 euro, marfa ce va fi revnduta ulterior la valoarea la care importatorul este
dispus sa oachizitioneze, respectiv 10.000 euro.
n cazul neutilizarii offshore:
Profit impozabil: 10.000 - 5.000 = 5.000 euro
Impozit pe profit: 25% * 5.000 euro =1.250 euro
n cazul utilizarii offshore:
Profit societate A : 6.000 - 5.000 = 1.000 euro
Impozie pe profit societate A : 25% * 1.000 = 250 euro
Profit societate C : 10.000 - 6.000 = 4.000 euro
Impozie pe profit societate C : 10% * 4.000 = 400 euro
Impozit pe profit A+C = 250 + 400 =650 euro
n varianta utilizarii companiilor offshore, de cele mai multe ori transportul se face
direct de la exportator la importator, existnd totusi documente de atestare" a
legaturii cu jurisdictia C.
2. Companii de investitii
Zonele offshore ofera deseori un mediu excelent pentru companiile de
investitii sau fondurile de investitii. Ratiunea acestei activitati este ca profiturile din
aceste investitii vor fi netaxabile (sau foare putin taxabile), iar reglementarile legale
sunt mai blnde dect n tarile cu fiscalitate mare, unde detinatorii fondurilor
investite sunt localizati.
O companie offshore poate cumpara actiuni, obligatiuni si poate de
asemenea sa le vnda n mod liber. Daca analizam rapoartele majoritatii burselor
importante ale lumii (New York, Londra) putem observa ca majoritatea actiunilor
aflate n ciculatie sunt n minile companiilor offshore si ca se schimba ntre aceste
companii. Companiile offshore sunt principalii pioni ai proprietatii n pietele de
capital dezvoltate, fiind prezente si pe pietele unor materii prime si combustibili.
Deoarece fondurile offshore ofera un cstig (si un risc) mai mare dect
cele onshore, multe tari au restrictionat investitiile n astfel de tari pentru cetatenii
lor, precum si marketingul acestor fonduri pe teritoriul lor sau catre rezidentii lor.
SUA este foarte stricta n aceata privinta, iar fondurile de investitii offshore se feresc
sa ncalce legea Statelor Unite si nu accepta investitii din partea unor cetateni
americani. Regimul fiscla din Marea Britanie e mai permisiv, dar totusi inflexibil.3.
Companii holding
n general, multinationalele utilizeaza paradisurile fiscale pentru
nmatricularea companiei ce detine actiunile celorlalte companii ale grupului. La

acest nivel trebuie analizate avantajele si oportunitatile fiscale accesibile, n

contrapartida cu costurile suplimentare, dificultatea si riscul unei astfel de optiuni.
Compania holding este compania a carei activitate se limiteaza la a detine si
conduce investitii sau proprietati fara a avea activitati comerciale obisnuite.
Cerintele de ncorporare si utilizare a acestui tip de companii difera de la stat la stat
(n special n Liechtenstein, Luxemburg, Nauru si Olanda). Pentru a avea maximum
de eficienta fiscala, compania holding va fi ncorporata ntr-un din jurisdictiile
offshore potrivite si utilizata pentru finantarea firmeloe localizate n zone cu
impozitare ridicata.
Danemarca este un stat european frecvent utilizat n strategii de nfiintare
de companii holding ale companiilor din afara Europei. Legislatia daneza are doua
avantaje majore:
* Nu sunt retinute impozite la sursa pe dividendele distribuite n exteriorul tarii;
* Nu sunt impozitate dividendele primite de la o subsidiara straina, n conditiile n
care sunr detinute cel putin 25 de procente din capitalul social al acesteia pe o
perioada de cel putin un an.
n acest fel, n Danemarca nu sunt impozitate dividendele - ele vor fi
taxate, eventual, numai n celalalt stat. Pentru simplificarea calculelor, se
presupune ca numai compania A distribuie dividende de 20.000 euro (5% retinere la
sursa pentru plata catre jurisdictia offshore, 10% pentru persoanele juridice
autohtone). Pentru compania B - dobnzi platite n valoare de 30.000 euro, cota de
retinere la sursa - 10%. Pentru compania C - redevente platite n valoare de 10.000
euro, cota de retinere la sursa - 8%. Pentru compania D - servicii de management
facturate n valoare de 15.000 euro (deductibile fiscal n ntregime). Cota de
impunere n onchore - 20%, iar n offshore 0%.
n cazul nmatricularii companiei holding n onshore:
Impozit pe dividende primite = 20.000 euro * 10% = 2.000 euro
Impozit suplimentar = (30.000 + 10.000 + 15.000) * 20% = 11.000 euro
Impozit total = 2.000 + 11.000 = 13.000 euro
n cazul nmatricularii companiei holding n offshore
retinere la sursa = 20.000 * 5% = 1.000 euro
retinere la sursa = 30.000 * 10% = 3.000 euro
retinere la sursa = 10.000 * 8% = 800 euro
Impozit total = 4.800 euro

4. Companii pentru evitarea autentificarii testamentului si pentru camuflarea

proprietatii O persoana care detine active ntr-unul sau mai multe state poate apela
la varianta detinerii lor prin intermediul unei companii holfing personala astfel nct
dupa decesul sau autentificarea testamentului sa nu se realizeze n fiecare tara n
care detine averi, ci n statul de ncorporare a companiei respective. Utilizarea unei
astfel de societati poate oferi o serie de beneficii, pornind de la economisirea
taxelor de succesiune enorme - n unele tari), simplificarea procedurilor legale si
terminnd cu evitarea publicitatii nedorite. Persoanele care nu doresc, din motive
fiscale sau de evitare a publicitatii, sa-si divulge proprietatea asupra activelor lor, se
pot folosi cu succes de avantajele acestor societati, datorita intimitatii pe care
aranajamentul offshore l ofera. Jurisdictiile caraibiene sunt recomabdate pentru
ncorporarea de astfel de companii.
5. Companii pentru detinerea de proprietati
Avantajele unei astfel de companii sunt:
* evitarea taxelor de mostenire;
* evitarea taxarii cstigurilor de capital;
* usurinta vnzarii (prin transferul actiunilor si nu a activelor propriu-zise);
* reducerea costurilor de achizitie etc
n lipsa unei astfel de strategii, n Portugalia, o taxa de mostenire (la
decesul proprietarului) poate urca pna la 50%, taxarea cstigului de capital - pna
la 20%, iar costurile ocazionate de vnzare - pna la aproximativ 13%. Din aceste
motive, o astfel de metoda de detinere a proprietatii si de transfer al acesteia este
foarte des ntlnita n Portugalia, iar cumparatorii prefera sa achizitioneze imobile
utiliznd avantajele oferite de zonele offshore.
De exemplu, daca valoarea actiunilor ar fi de 1.000.000 euro
(contravaloarea imobilelor), transferul dreptului de proprietate asupra imbilelor n
onshore se taxeaza cu 30% (impozitul ar fi de 300.000 euro). Transferul actiunilor
societatii offshore se taxeaza n offshore cu 0% (deci 0 euro impozit).
6. Companii pentru servicii hoteliere
n situatia n care se doreste implicarea oportunitatilor offshore n proiectele
hoteliere, activitatea trebuie structurata astfel nct o companie offshore sa fie
proprietatea cladirii, imobilul fiind apoi nchiriat unei alte companii ce se va ocupa
de conducerea hotelului. Este posibil sa se evite impozitarea cstigurilor de capital
la vnzarea unei cladiri prin detinerea hotelului offshore, iar societatea nregistrata
local este necesara pentru derularea activitatii hoteliere.
Operatorul hotelului va fi impozitat pe profiturile obtinute din functionarea
unitatii, dar exista variate modalitati ce pot fi utilizate pentru a tine aceste profituri
la minimum. Una dintre ele si cea mai la ndemna este plata unei chirii mari (care

sa acopere partial profitul fiscal ce ar fi fost obtinut n lipsa ei) catre detinatorul
hotelului. Mai exista si varianta facturarii (tot din offshore) a unor servicii de
reprezentare internationala, marketing, management strategic, software etc.
Alte tipuri de companii offshore mai sunt:
* Companii pentru servicii profesionale - pentru activitati retribuite la nivel
superior: avocati, designeri, consultanti financiari, ingineri, autori sau artisti)
* Companii pentru transporturi navale (cele mai cunoscute sunt n Liberia si
Panama, Cipru, Bahamas, Malta)
* Companii pentru drepturi de autor (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie,
Irlanda, Gibraltar, Luxemburg)
* Companii pentru servicii bancare (Anguilla, Bahamas, Bahrein, Insulele
Cayman, Costa Rica, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Liban, Singapore)
* Localizarea cartierelor generale ale companiilor multinationale
* Companiile pentru asigurari care poti fi:
Companii de asigurari (Saint Vincent si Seycelles)
Companii captive de asigurari (Insulele Bermude, Insulele Cayman,
Luxemburg, Vanuatu)
* Trust-urile
3.7. Utilizari legale ale jurisdictiilor offshore
3.7.1. Practici legale de utilizare a jurisdictiilor offshore
Firmele pot folosi centrele financiare offshore si secretul bancar existent
n acestea ca parte a efortului deliberat de a mentine secretul operatiunilor si
avantajele concurentiale ntr-un mediu de afaceri n care secretizarea informatiilor
strategice a devenit aproape obligatorie.
Tari precum Cayman Island (al cincilea centru financiar al lumii) sunt
atractive datorita facilitatilor fiscale si bancare acordate, nefiind necesara nici
publicarea situatiilor financiare. Aici au rasarit peste 600 de banci si institutii
financiare, incluznd 47 din cele mai mari 50 de banci ale lumii; totusi numai 50 de
banci au o prezenta efectiva aici si numai 31 sunt autorizate sa desfasoare
operatiuni cu rezidentii din Cayman. n portofoliul insulei exista aproximativ 45.000
de companii ce-si desfasoara afacerile n afara taroo.
Monaco este tara marilor milionari. Nu exista impozit pe averea
personala so evaziunea fiscala nu este considerata un delict. Este aproape imposibil
de urmarit cele 340.000 de conturi bancare detinute aici, autoritatile mentinnd o
strictete absoluta n privinta secretului bancar. Strategiile financiare ce vizeaza

Monaco determina o pierdere anuala pentru Marea Britanie de aproximativ 1 miliard

Lire sterline prin nencasarea unor impozite cuvenite Inland Revenue.43
Belize, o alta jurisdictie notorie, este cunoscuta ca fiind resedinta lordului Michael
Ashcroft, membru al Camerei Lorzilor din Anglia. Belize a acordat o vacanta fiscala"
de 30 de ani companiei conduse de lordul Ashcroft - Carlisle Holdings. Aceasta
societate are nsa o slaba activitate n Belize - asigura servicii de aprovizionare,
curatenie si paza pentru companii si autoritatile municipale, avnd nsa relatii de
afaceri cu cteva studiouri de la Hollywood. Facilitatile fiscale acordate i-au generat
o economie de impozit de aproximativ 13,7 miloarde lire sterline din 1997 pna n
2002.
n US Virgin Islands si Barbados exista aproximativ 3.600 de companii americane
nmatriculate ce pastreaza aici cteva zeci de angajati (ce se ocupa de facturare). n
felul acesta capata rezidenta fiscala si-si reduc considerabil taxele si impozitele
platite. Si alte companii foarte mari utilizeaza zonele offshore pentru cresterea
competitivitatii lor internationale: Boeing, Caterpillar, Chevron, Daimler-Chrysler,
Easteman-Kodak, Exxon, General Motors, Microsoft, etc.
Informatii despre paradisurile fiscale sunt greu de gasit. Companiile nu
publica modul n care fac evaziune, iar autoritatile fiscale pastreaza investigatiile
fiscale confidentiale. n urma unor cercetari, s-a constatat ca o firma este mai
nclinata sa faca evaziune fiscala atunci cnd este mare, auditata de o firma care nu
este din esalonul firmelor de audit si care are tendinte de cresetere (cheltuieli cu
cercetarea si dezvoltarea mari si o atractivitate mare pe piata).
3.7.2. Doctrine judiciare cheie
De-a lungul anilor, n procesele cu conotatie fiscala din SUA, s-au
dezvoltat cinci doctrine judiciare complementare destinate contracararii strategiilor
de evaziune fiscala: Doctrina tranzactiei simulate Instantele din SUA nu accepta
urmatoarele doua tipuri de stranzactii simulate:
* Simulari n fapt- se refera la pseudotranzactii, la tranzactii care nu au loc
niciodata;
*Simulari n substanta- sunt tranzactii care au loc, dar, n absenta obiectivelor
fiscale, nu au o substanta economica sau un motiv real de afaceri.
Guvernul american nu a avut mereu succes n aplicarea doctrinei
tranzactiei simulate. De exemplu, n cazul United Parcel Service of America, INC
(UPS) Vs. Commisar: UPS s-a angajat ntr-un program cu o companie a grupului
(nregistraa n Bermuda) prin care UPS asigura pachetele clientilor sai pna la 100
USD fara cost suplimentar si oferea de asemenea clientilor posibilitatea de a

achizitiona acoperire aditionala. nainte de ncheierea acestui aranjament, UPS

prelua n ntregime riscul transportului acestor mesagerii.
O data cu aparitia companiei din Bermuda, UPS a continuat sa
administreze toate aspectele asigurarii, dar printr-un aranjament de reasigurare
semnat cu o companie de reasigurare independenta. UPS platea toate primele
firmei din Bermuda, care, la rndul ei, reasigura riscul la compania de reasigurari
independenta.
Curtea a considerat ca acest transfer de venit era o simulare n substanta
si a transferat tot venitul din prime napoi la UPS din motive fiscale. Totusi, o
instanta superioara a anulat aceasta decizie, considernd ca aranajamentul avea
substanta economica, n parte deoarece UPS nu mai putea folosi venitul pe care l
cstiga cnd prelua singura riscul mesageriei.
Doctrina substantei economice
n SUA, reglementarile fiscale cer ca tranzactiile sa aiba un fundament
economic separat si distinct de beneficiul economic obtenabil printr-o economie
fiscala. Compania Colgate - Palmolive a intrat ntr-un parteneriat offshore cu o
sucursala a Merrill Lynch (spornosrul strategiei) si ABN-AMRO. Partenriatul s-a
angajat ntr-o serie de tranzactii cu active financiare, care au avut ca efect
realizarea unei pierderi de capital scriptice (substantiale) pentru Colgate44.
Tranzactiile realizate au exploatat aplicarea unor reguli speciale de recuperare a
bazei impozabile sub o reglementare temporara. Curtea a gasit platile facute n
cadrul strategiei ca lipsite de sens din punct de vedere economic. Merrill Lynch si
concurentii sai au promovat o strategie similara si altor firme, inclusiv Allied Signal
Inc., American Home Products Corp., producnd cu mult peste 1 miliard USD ca
pierderi fiscale.
Doctrina motivului de afaceri
Doctrina motivului de afaceri priveste motivatia platitorului de taxe n
momentul n care intra ntr-o tranzactie. Aceasta doctrina testeaza daca, la intrarea
n tranzactie, platitorul de taxe era motivatd e alt scop de afaceri dect acela de a
obtine beneficii fiscale.
Spre deosebire de doctrina substantei economice, doctrina motivului de
afaceri este mai profunda, cercetnd daca platitorul de taxe a intentionat ca
tranzactia sa serveasca un motiv non- fiscal cu adevarat util. Adesea, o companie
va ncerca sa faca o tranzactie cu un presupus motiv de afaceri pentru a satisface
doctrina, dar pastrnd tratamentul fiscal al strategiei. De exemplu, Colgate a

ncercat fara succes sa argumenteze ca parteneriatul offshore si tranzacsiile sale au

servit la aranjarea gradului de ndatorare al companiei.
Doctrina prevalentei substantei asupra formei
Aceasta doctrina considera ca doua sau mai multe tranzactii ce formeaza
o cale ocolita" nu ar trebui taxate diferit (la nivel cumulat) fata de cazul n care
tranzactia s-ar fi impozitat urmnd calea directa.
Aceasta doctrina permite guvernului sa refuze beneficiile fiscale
ocazionate de un platitor de taxe care face miscari economice auxiliare sau
circulare, chiar daca aceste miscari (luate individual) sunt tratate fiscal n mod
corespunzator.
Doctrina tranzitiei n etape
Aceasta doctrina sustine ca fiecare tranzactie separata ntr-o serie de
tranzactii relationale (etape) trebuie sa aiba un motiv economic independent, altfel
tranzactiile pot fi lipite n scopul stabilirii bazei impozabile.
Companiile mari sunt mult mai tentate sa faca evaziune fiscala, dispunnd
de serviciile unui departament de planificare fiscala. Companiile profitabile sunt si
ele predispuse la evaziune, ca o consecinta a valorii mari a impozitelor ce trebuie
platite.
Firmele cu optiuni de crestere, cheltuieli mari de cercetare si dezvoltare
sau operatiuni n strainatate sunt destul de interesate sa utilizeze evauziunea
fiscala. n final, firmele cu auditori mari si recunoscuti sunt mai putin nclinate sa
practice strategii de evaziune fiscala.
3.7.3. Utilizari imorale ale paradisurilor fiscale
Lund n considerare declinul rapid al platilor din impozitarea profitului
din ultimul deceniu, exista posibilitatea ca paradisurile fiscale sa fie o problema
foarte raspndita si din ce n ce mai serioasa. Utilizarea paradisurilor fiscale
actioneaza att asupra statelor dezvoltate, ct si asupra celor n curs de dezvoltare,
acestea din urma fiind n mos special afectate de imposibilitatea colectarii de taxe
la bugetul national si de realizarea de investitii n infrastructura si servicii sociale.
n acelasi timp, prin utilizarea zonelor offshore, companiile multinationale
dobndesc un avantaj concurential neloial fata de compatitorii nationali sau firmele
care nu-si permit astfel de optiuni. Evaziunea fiscala organizata permite
fotbalistilor, vedetelor de cinema, milionarilor n Euro si companiilor sa fenteze"
fiscalitatea, pe cnd persoanele cu venituri medii (profesori, muncitori si doctori)
platesc Fiscului o cota importanta din veniturile lor.

Detalii privitoare la strategiile de evaziune fiscala sunt rareori facute

publice de companii sau de marile firme de consultanta. Companiile multinationale,
precum Boeing, Caterpillar, Coca Cola, Daimler-Chrysler, General Motors, Kodak,
Intel, Microsoft, NewsCorp, detin companii offshore nmatriculate n paradisuri
fiscale pentru a facilita ocolirea taxelor.45
O serie de cercetatori au citat surse conform carora, n anul 1999, liderii politici
corupti au ascuns aproximativ 20 miliarde USD n conturi elvetiene secrete. n 1997,
autoritatile pakistaneze au ncercat sa retina active ale fostului prim-ministru n
valoare de aproximativ 940 milioane USD si raspndite n aproximativ 9 tari
(inclusiv Elvetia). O parte a banilor se presupune a fi mita, ncasata de la o
corporatie elvetiana - Cotecna Inspection SA, o subsidiara a Societe Generale de
Surveillance, companie care ajuta tarile n curs de dezvoltare sa evite fraudele si
evaziunea fiscala.
Spalarea banilor este conditionata de pastrarea secretului bancar. Desi
fondurile ilicite se spala foarte bine si n onshore, rezultatele operatiunii de
legitimizare" a provenientei banilor se pastreaza de regula n offshore. Conform
presei britanice, mafia rusa a utilizat confidentialitatea bancara a statului Monaco
pentru a spala aproximativ 6 miliarde de lire sterline.
Conturile bancare offshore sunt folosite si pentru a plati n mod inteligent sumele
cuvenite naltilor functionari guvernamentali, asa cum s-a ntmplat n Marea
Britanie, cnd conturi din Gibraltar si Elvetia au fost alimentate pentru a asigura
obtinerea unor contracte de instalare a unor cabluri subterane de telefonie.
Tot de aceasta maniera, fostul dictator nigerian, generalul Sani Abacha, sia creat o rezerva personala de aproximativ 4 miliarde USD n banci elvetiene si
londoneze.46
n anii '70, ''regele regilor'' din Etiopia, Hadl Slassi, si sahul Iranului au detinut
probabil n conturile elvetiene miliarde de dolari. Dar acesti bani nu au fost
niciodata gasiti, deoarece la acea vreme autoritatile elvetiene nu au dat curs
cererilor de returnare depuse de catre statele victime. Alte conturi celebre au
devenit ulterior, datorita lipsei unei legi mpotriva spalarii banilor, nesemnificative.
Printre acestea figureaza si conturile lui Nicolae Ceausescu, ale lui Manuel Noriega
(Panama), Jean-Claude Duvalier (Haiti), Siad Barre (Somalia). Marile scandaluri de
coruptie care s-au succedat n anii '90, n care au fost implicate persoane precum
Moussa Traor (Mali), Mobutu Sese Seko (Zair), Benazir Bhutto (Pakistan),
Noursoultan Nazarbaev (Kazakhstan), Sani Abacha (Nigeria), Jos Edouardo Dos
Santos (Angola), Carlos Menem (Argentina), i-au determinat pe elvetieni sa si
revizuiasca radical politica bancara si sa adopte finalmente o lege mpotriva spalarii
banilor.

Desi operatiunile offshore sunt departe de ochii publicului larg, ele joaca un rol
deosebit de important n fuga capitalurilor, n ceea ce priveste crizele financiare
globale, transferul averii, cresterea saraciei si a inegalitatilor sociale.