P. 1
lucrare romana

lucrare romana

|Views: 4,785|Likes:
Published by Ana-Maria Iordache

More info:

Published by: Ana-Maria Iordache on Sep 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2013

pdf

text

original

Lucrarea de marţi 29 septembrie I.

Basmul
1. Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb G.Călinescu – Viaţa şi opera lui Ion Creangă Ovidiu Barlea - Povestile lui Creangă Vasile Lovinescu - Creangă si creanga de aur Ion Tohaneanu - Stilul artistic al operei lui Creanga http://www.scribd.com/doc/8992816/Basmul-Harap-Alb

II. Povestirea
2. Mihail Sadoveanu - Hanul Ancuţei Constantin Ciopraga - Mihail Sadoveanu Nicolae Manolescu - Sadoveanu sau Utopia cărţii Ion Negoitescu - Istoria literaturaturii române

III. Paşoptismul
3. Mihail Kogalniceanu - Introducţie la Dacia literară
Nicolae Manolescu - Istoria critică a literaturii române 4. Costache Negruzzi - Alexandru Lăpuşneanu Tudor Vianu - Arta prozatorilor români (începuturile realismului) G. Călinescu - Clasicism, romantism, baroc. 5. Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu

IV. Eminescu
6. 7 Mihai Eminescu - Scrisoarea I,Luceafărul,Glossa,Epigonii,Floare
albastră G. Călinescu - Opera lui Mihai Eminescu I. Negoitescu - Poezia lui Mihai Eminescu Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu Z. Dumitrescu Busulenga - Eminescu si romantismul german

**Nicolae Manolescu - Area lui Noe
***G.Călinescu – Istoria literarurii române de la origini până în prezent

1.Basmul
Personaj principal de basm cult – Harap-Alb - "Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creangă. Operă de întindere medie, basmul este o specie epică în proză sau în versuri, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fabuloase, reieşind principalul mijloc estetic al acestei creaţii literare, fantasticul. Personajele basmelor sunt fiinţe imaginare, adesea înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, alcătuit, de regulă, din lumea reală şi "tărâmul celălalt", spaţiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Creatorul basmului cult în literatura română este considerat Ion Creangă (18377-1889), "Povestea lui Harap-Alb" fiind publicată la 1 august 1877 în revista "Convorbiri literare". Opera este un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creangă, perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient (heterodiegetic). Naraţiunea la persoana a IlI-a îmbină supranaturalul cu planul real, armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti din Humuleştiul natal al autorului. Timpul narativ cronologic, situat într-un plan al trecutului fabulos, şi spaţiul narativ nemărginit definesc specificul basmului. Harap-Alb, personajul principal şi eponim (care dă numele operei-«.«), este un FătFrumos din basmele populare, destoinic şi curajos, dar rămas în zona umanului pentru că este prietenos, cuminte şi ascultător ca un flăcău din Humuleşti, nefiind înzestrat cu puteri supranaturale. El devine un erou exemplar nu prin însuşiri miraculoase, ca în basmele populare, ci prin autenticitatea lui umană, fiind adesea cuprins de frică şi nesiguranţă, de neputinţă şi disperare, având, aşadar, slăbiciuni omeneşti. Călătoria pe care o face pentru a ajunge împărat este o iniţiere a flăcăului în vederea formării personalităţii pentru a deveni conducătorul unei familii, experienţă necesară viitorului adult. Ideea este susţinută argumentat de exegetul George Munteanu, care afirmă că "Povestea lui Harap-Alb" este un "veritabil Bildungsroman fantastic al epicii noastre". în basm, protagonistul reprezintă binele, care simbolizează adevărul aflat în conflict cu forţele malefice, reprezentate de minciună şi întruchipate de antagonist (antierou), Spânul. în finalul basmului, adevărul iese triumfător, impostura Spânului este demascată de fata împăratului Roş şi răul este învins. Semnificaţia numelui reiese din scena în care Spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Din referirea directă a naratorului heterodiegetic reiese că eroul este naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de credul, din care cauză fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb; aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele personajului este un oximoron, deoarece cuvântul harap înseamnă negru, aici având sensul de "rob" (negru-alb). Faptele eroului se desfăşoară în limita umanului, probele care depăşesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje înzestrate cu puteri supranaturale, principala trăsătură a lui Harap-Alb fiind aceea că ştie să-şi facă prieteni buni şi devotaţi. Mezinul craiului ' reface experienţa de viaţă a tatălui, care călătorise în tinereţe prin aceleaşi locuri, codrul în care se rătăceşte simbolizând un adevărat labirint, o lume necunoscută flăcăului, care greşeşte pentru prima oară, încălcând sfatul de a se feri de omul spân. De altfel, probele au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului, contribuind în mod esenţial la formarea lui ca adult. Podul păzit de craiul deghizat în urs sugerează trecerea eroului într-o altă etapă a vieţii, de la adolescenţă spre tinereţe, iar fântâna fără roată şi fără cumpănă,

semănând cu o grotă, simbolizează locul renaşterii, al schimbării, deoarece tânărul intră fecior de crai şi iese rob. Mezinul craiului, lipsit de experienţă, se simte vinovat că îneălcase promisiunea de a se feri de omul spân, deoarece el fusese deprins să ţină seama de poveţele părinteşti, atitudine ce reiese, în mod direct, prin autocaracterizare: "Din copilăria mea sunt deprins a asculta de tata şi tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu ştiu cum". Naiv, dar cuminte şi ascultător, el urmează sfaturile adulţilor care-i voiau binele, aşa cum respectă întocmai îndrumările pe care i le dăduse cerşetoarea în alegerea armelor şi a calului. Aceste însuşiri sunt relevate atât prin caracterizarea directă a naratorului, "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste [...]", cât şi indirect, din fapta eroului de "ase potrivi spânului" şi a intra în fântână, fără să se gândească la pericolul care-1 pândea. Trăsăturile morale se disting indirect, din faptele, atitudinea şi comportamentul eroului, precum şi din relaţiile lui cu celelalte personaje. Deşi mediul ambiant şi social constituie un mijloc de caracterizare indirectă specific personajelor realiste, protagonistul, înzestrat cu însuşiri omeneşti, dovedeşte loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, îşi respectă cuvântul dat, manifestă distincţie şi nobleţe sufletească, atestând astfel originea crăiască şi educaţia aleasă primite în casa părintească. Relaţiile protagonistului cu celelalte personaje scot în evidenţă, indirect, alte trăsături care definesc latura umană a flăcăului. Faţă de Spân, Harap-Alb este cinstit, loial şi corect, nu-1 trădează niciodată, deşi un stăpân tiran ca acesta ar fi meritat. De pildă, atunci când se întoarce spre împărăţie cu pielea şi capul cerbului fabulos, mulţi crai şi împăraţi i-au oferit "bănăret cât a cere el, altul să-i deie fata şi jumătate din împărăţie, altul să-i deie fata şi împărăţia întreagă", dar Harap-Alb şi-a urmat calea fără să clipească, ducând bogăţia întreagă stăpânului. O singură dată a şovăit voinicul, atunci când, îndrăgostindu-se de fata împăratului Roş, "mai nu-i venea s-o ducă" Spânului. Relaţia dintre Verde-împărat, fetele acestuia şi Harap-Alb evidenţiază, indirect, bună-creştere, condescendenţă şi respect, valori morale înrădăcinate printr-o educaţie deosebită. Ca în orice basm, eroul principal are ca ajutoare (personaje năzdrăvane care-1 sprijină necondiţionat) pe cei mai buni prieteni, calul fabulos şi Sfânta Duminică, ei putând avea şi rol de mistagog (care îndrumă neofitul, maestru spiritual-w.n.). Teama ji nesiguranţa, slăbiciuni tipic omeneşti ce pun stăpânire pe protagonist, se remarcă, indirect, din vorbele deznădăjduite adresate calului sau Sfintei Duminici în secvenţele în care primeşte poruncile Spânului să aducă "sălăţi" din grădina ursului şi pietrele preţioase încrustate în pielea cerbului: "Şi de-aş muri mai degrabă, să scap o dată de zbucium: decât aşa viaţă, mai bine moarte de o mie de ori. [...] dar prea multe s-au îngrămădit deodată pe capul meu". Sfânta Duminică observă metehnele flăcăului şi-i reproşează în mod direct şi moralizator evidenta descurajare care-1 cuprinsese: "Parcă nu te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie. Hai, nu mai sta ca o găină plouată". O experienţă fundamentală pentru maturizarea protagonistului o constituie întâlnirea cu omul roş, un pericol pe care ar fi trebuit să-1 evite, după cum îl sfătuise craiul. Secvenţa narativă a călătoriei, combinând realul cu fabulosul, este alcătuită din mai multe episoade/probe menite să ducă la peţirea fetei împăratului Roş pentru Spân. Altruismul, sufletul lui bun se manifestă, indirect, prin atitudinea faţă depersonajeledonatori, regina furnicilor şi crăiasa albinelor, care-i dau câte o aripioară şi-1 ajută să reuşească în probele impuse de împăratul Roş: separarea nisipului de sămânţa de mac şi identificarea fiicei adevărate a împăratului. Iniţierea, flăcăului evoluează indirect prin învăţătura ,că orice om, cât de neînsemnat sau de ciudat ar părea, poate fi de folos şi tânărul capătă experienţă mai ales în cunoaşterea speciei umane. Cele cinci personaje supranaturale întâlnite în drumul său (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă), conturate uneori cu elemente groteşti, semnifică omul dominat de o trăsătură de caracter, viciile pe care oricine le poate avea şi pe care

ca să-1 ajute în depăşirea tuturor probelor. "Măi! da al dracului onânie (pocitanie. valabilă pentru om în genere.«. îi salvează viaţa. Harap-Alb redevine el însuşi. urâţenie-n.flăcăul. a învăluit-o în mit şi a sugrumat-o într-o experienţă fantastică.] grozav burdăhan (pântece-«. iar nemurirea şi-a dobândit-o din apa vie şi apa moartă a creaţiei lui artistice". Acest mijloc artistic de caracterizare este reprezentat de registrul stilistic alcătuit din cuvintele şi expresiile populare. şi el a luptat cu spânii. Ion Creangă a ilustrat în opera sa propria experienţă de viaţă. fiecare folosind tocmai năravul definitoriu: "tot omul are un dar şi un amar. şi el s-a făcut frate cu dracul. apă moartă şi apă vie. din numeroasele regionalisme folosite de Harap-Alb: "Se vede că mi s-a apropiat funia la par" (mi s-a apropiat sfârşitul-». caracterizată de oralitate şi umor.. Pentru desăvârşirea iniţierii şi a experienţei de viaţă. Umanizarea personajului de basm se face şi prin arta naraţiunii.n. Harap-Alb se îndrăgosteşte de fata împăratului Roş. trezindu-1 din morţi cu smicele. care.).«. le priveşte cu înţelegere bonomă şi jovialitate.) şi nesăţios gâtlej". întrucât experienţa căpătată îi conferă statutul de adult pregătit pentru viaţă. viitorul împărat care îşi poate asuma răspunderea închegării unei familii şi conducerii unei gospodării. Harap-Alb şi-i face prieteni sinceri şi devotaţi. în concluzie.) de om şi acesta [. cu primejdiile şi nevoile. ca să treacă punţile vieţii. (Pompiliu Constantinescu) . în finalul basmului. feciorul craiului. pecare a povestit-o "sub formă de memorial. După demascarea Spânului şi uciderea acestuia de către cal. şi unde prisoseşte darul. nu se mai bagă în samă amarul" (Ochilă).. ca şi Ion Creangă însuşi.

sunt specifice basmului popular insa recreate in stilul autorului: calatoria dificila a eroului cu multiple obstacole. ras ingaduitor. Flamanzila. De asemenea apar animale care au darul de a vorbi (calul lui Harap-Alb). dar nu se lupta cu Spanul. pentru specificul national si pentru creatia populara autohtona. inainte mult mai este…”aceasta formula desparte cele sapte parti in care basmul este impartit) si formula finala (“Si a tinut veselia ani intregi”). continand insasi elemente din cadrul basmului popular. anonim si colectiv./ Si la razboi inapoi”. pentru a putea deveni urmas la tronul unchiului sau.batrana de care se milostiveste calul nazdravan. Umorul la Creanga este inteles mai mult ca jovialitate. fiind supus unei pedepse grele. Harap-Alb. el doar are legaturi cu supranaturalul ( Sfanta Duminica. literaturii populare. Harap-Alb nu este un personaj fantastic. eroul basmului lui Creanga. “apa moarta”. Ochila. ii ofera acestuia o viziune diferita asupra lumii. primind locul meritat. zicatori. este drumul maturizarii sale. “Povestea lui Harap-Alb” se incadreaza perfect in structura epica a basmului cult.aceste obiecte vor fi folosite in ajutorul personajului central. care-i vor dezvalui noi capacitati. Pasari-Lati-Lungila -. Exista un conflict intre Bine (reprezentat de Harap-Alb) si Rau (Spanul) iar in cele din urma Binele invinge. Motivele literare existente in opera lui Ion Creanga. basmul cult se deosebeste cu precadere de basmul popular prin specificul fiecarui scriitor de a prelucra original un material. Insa pe la inceputul secolului al-XIX-lea. viclesugul cu care este atras de Span. al cunoasterii binelui si raului. el trebuie sa treaca 3 probe de foc. o formula mediana (“Ca cuvantul din poveste. “Ce-i scris omului in frunte-i pus”. Basmul apartine prin origine. La Creanga. iar Raul este inlaturat. Basmul este o naratiune facuta din perspectiva unui autor omniscient avand o formula initiala (“Amu cica era odata”). Basmul cult preia elemente existente in basmul popular. Calatoria pe care o face fiul cel mic al Craiului are un caracter initiatic. umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor. O alta caracteristica a basmului este imbinarea realului cu fantasticul. o predilectie pentru mituri. In basmul lui Creanga apare caracterul de fictiune. pentru a fi readus la viata. fapte. si diferite obiecte cu puteri miraculoase: “apa vie”. il . fantasticul apare sub forma fabulosului antropomorfizat: pesonajele fabuloase dobandesc conotatii umane prin modul de comportare (vorbe. El poate fi identificat cu Fat-Frumos care infrunta zmeii. implicand fabulosul si miraculosul . inzestrate cu insusiri supranaturale. BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAPALB” de Ion Creanga Basmul este o specie epica de mare intindere. chiar daca elementele din sursa folclorica sunt numeroase. Textul narativ pe care Creanga il ofera literaturii romane este intesat cu proverbe(eruditie paremiologica). de obicei in proza. La Ion Creanga. si mai putin satiric. apare un interes al scriitorilor pentru basm. prieteni ai personajului principal). reactii sufletesti). prin intermediul unor caractere fantastice (Gerila. in care sunt narate intamplari fabuloase(fantastice) ale unor personaje imaginare. Setila. si-i va oferi prilejul de intra in contact cu lucruri si personaje necunoscute. ceea ce denota profunzimea naratiunii redate de marele povestitor. avand caracter oral. iese din schema basmului popular. ii ofera sprijin pentru ca a fost ascultator). In drumul sau.Apartenenta la specie -. vorbe de duh: “La placinte inainte. apar anumite trasaturi ale literaturii culte printre care mentionez: dramatizarea actiunii prin dialog. Personajele nazdravane se comporta ca niste tarani si de asemenea limbajul lor este unul moldovenesc. gesturi. b6j16jy Deoarece apare intr-o perioada a romantismului. pentru trecut.

spre maturitate si implinire sufleteasca. care-l formeaza pe om. “Spre deosebire de basmele altora. ci cunoasterea. iar nu apartenenta sociala ( nu faptul ca e fiu de crai il face sa ajunga urmas la tronul unchiului sau. Nunta este rasplata pentru rabdare si intelegere. In acest caz Harap-Alb plateste pentru neascultarea sfatului tatalui sau.oralitatea fiind realizata prin dramatizarea naratiunii: “Mai. in care supranaturalul e socant si infricosator.face sa-si piarda astfel identitatea. realul si fabulosul se intretaie continuu. distingerea binelui de rau). Probele dificile ii deschid eroului un nou orizont. multi critici considera faptul ca Harap-Alb moare in finalul basmului pentru a renaste. Caracteristicile limbajului sunt evidente in acest basm. in Harap-Alb. viata practica. dobandind o personalitate puternica. “desant”. iubirea fiind stadiul suprem al fericirii pamantene. Nu se stravede nici vulgaritatea cotidianului. Limbajul popular existent da o nota de naturalete: termeni regionali: “hobot”. nici miraculosul oniric sau halucinatoriu”. Referitor la moartea initiatica. da’al dracului om e si acesta”. Filosofia de baza a basmului este de sorginte profund populara: experienta. este ideea dezvoltata de Paul Cornea in lucrarea “Ganduri despre Harap-Alb”. fara a da impresia unei insotiri hibride. este cea care instruieste. propulsandu-l pe scara valorilor. .

devenit . cu patru volume de povestiri: “Crasma lui Mos Precu”. Lumea “povestirilor” din “Hanu Ancutei” poate fi determinata mai greu temporal.. povestirea este creatoare de atmosfera. A doua perioada (interbelica) reprezinta maturizarea artistica a lui Sadoveanu prin romane precum: “Zodia Cancerului sau vremea Ducai -. se creeaza un spatiu narativ de mare fascinatie. al Rusiei.II. timpul mitic pare sa aiba o corespondenta si in timpul real. “Baltagul”. in “Heptameronul” Margaretei de Navarra sau in “Povestiri din Canterburry” de G. deschisa catre orizonturi atemporale. In a treia perioada (dupa 1944) este exclus de pe scena literara. “ a nara”. Deosebirea se face in primul rand prin procesuld e focalizare asupra faptelor prezentate: nuvela se concentreaza asupra personajului. Sadoveanu 2. Timpul real al intamplarilor si al povestirilor este nedeterminat. incat “a daruit Dumnezeu rod in podgoriile din Tara-de-Jos de nu mai aveau vierii unde sa-si puna mustul”. Din acest metatext cu caracter de generalitate se deschid planurile narrative ale acestei scrieri in rama. putand fi identificat in text anul 1853. Actiunea de la han se petrece “intr-o toamna aurie”. Prima perioada este marcata de debutul sau. de Boccaccio. “Fratii Jderi” (roman epopeic). care incepe razboi impotriva “limbilor pagane”. Am ales pentru a ilustra conceptual operational “povestire” “Hanu-Ancutei” de M. “Hanu Ancutei” incepe cu un memorabil exercitiu textual de proiectie in mit a unei lumi reale. accentuat de semne caudate. “Neamul Soimarestilor”. de faptul ca “au cazut de Santilie ploi naprasnice”. si “Hanu Ancutei” (1928). prin referire la o opera studiata 1. In hanul cetate. confirmand semnele zodiilor. Ilustreaza conceptul operational povestire. ceremonial si atmosfera. de unde caracterul epic. ci al situatiei. epitet ce trimite direct catre o “varsta de aur”. care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic. interesul nu se centreaza in jurul personajului. deasupra puhoaielor Moldovei”. Uneori povestirea se confunda cu naratiunea. din cauza semantismului identic al verbelor “a povesti”. motiv fundamental al operei sadoveniene. In plan narativ. Mai important este timpul mitic. in 1904. Aceasta culegere alcatuita din noua povestiri a lui Sadoveanu sta sub semnul construirii unui univers mitic si fabulos fiind structurata dupa principiul povestirii in rama ca in “1001 de nopti”. in care se nasc legendele. si de aparitia unui “balaur negru in nouri. Abia dupa ce timpul mitic si cel real se contopesc. incat se declanseaza “la Hanu Ancutei vremea petrecerilor si a povestirilor”. fiind situata intr-un segment al timpului apropiat de origini. Chaucer. Mihail Sadoveanu este cel mai longeviv si cel mai prolific scriitor din literatura romana. 3. scriitorii interbelici fiind izolati. Relatia narator-personaj este mai stransa decat in cazul nuvelei si presupune: oralitate. care aveau si o implinire in belsugul terestru. Principala trasatura a povestirii este evocarea. implicat ca martor sau doar ca mesager al intamplarii). exemplar al povestirii.Voda”. in “Decameronul”. caci “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. cand incepe Razboiul Crimeii. Povestirea este o naratiune subiectivizata (relatare din unghiul povestitorului. fiind mentionat “imaratul Alb”.

cu pace in tara. “Avea niste ziduri groase de ici pana colo”. povesteste. narator personaj. mos Ienache coropcarul. narator martor. vorbeste despre un balaur groaznic. adecvata evocarii unei lumi ideale. un cioban. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. Constandin Motoc. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. a carei dublura perfecta este hangita din timpul povestirii. Povestitorul se adreseaza in mod direct cititorului si se afla in fata unui public ascultator: “Trebuie sa stiti dumneavoastra…”. “norod”. personaj-narator . vorbeste despre “cealalta Ancuta”. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. planurile narative se complica. povestitori care isi rosteau povestirea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: comisul Ionita. a arhaismelor. cu “zile line de toamna”. adevarat maestru de ceremonii. necreditabil. cand se preparau la foc moale pui in tigla si hartane de mile. oamenii bucurandu-se de o nesfarsita libertate. Oralitatea are si ea un rol important in crearea atmosferei. . necreditabil. Dupa acest cadru creat de un narator principal. in a noua povestire. cititorul este introdus in spatiul si in timpul evocate de catre narator. mitic si real. prin prezenta in text a doi naratori. eraalcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. sosit mai tarziu in spatiul narativ. din umbra cotloanelor hanului. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii successive. un negustor lipscan. apar pe rand. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. fiind el insusi eroul povestirii. capitanul Isac. evocata in alte scrieri sadoveniene: in “Zodia Cancerului” sau in “Fratii Jderi”. “jupan”. Alte elemente de oralitate intalnite sunt zicalele: “Lupul se intoarce unde a mancat oaia”. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. “Ce-i greu peste bordeie? -. se opera “viersul lautarilor si porneau povestile”. narator-martor. ca si in “Baltagul”. Magia povestirii nu provine doar de la sublime scenarii naratologice. Haralambie. de “buna-voire” intre oameni. Hanul insusi este la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. Prin folosirea zicalelor.suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. evoca un “judet al sarmanilor”. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. care se dovedeste a fi tatal sau. situati in doua planuri temprale. narator-personaj. . arhaisme: “comis”.era cetate”. un orb sarac. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. jupan Damian. un punct de refugiu. spune o poveste cu un vestit talhar. necreditabil. despre calatoriile sale prin Europa. Intr-o atmosfera de totala voiosie. Limba lui Sadoveanu are farmecul unei puritati originare. greu accesibila. dar si colportor. in timpul fabulei si al discursului. a regionalismelor. ci este numai amplificata de ele. evoca in “Fantana dintre plopi” o poveste nefericita de dragoste din tinerete. omului modern. abstract. Rafinamentul prepararii bucatelor face parte dintr-o arta culinara atraveche. o atmosfera arhaica din plaiurile Moldovei. Pentru ca aceste povestiri apartin unui timp mitic in care se petrecea si se chefuia fara teama. din vremurile infricosate. de izolare: “nu era han. in calitate de narator-personaj. mos Leonte. amre distribuitor de zodii si de roluri. cu o prezenta extreme de discreta in discurs.Birurile Ducai-voda”. narrator-martor. calugarul Gherman.

iar dupa ovreme se luase la vorba cu el si ii spusese problema pe care o avea. Georgie a adus capul insangerat al fratelui sau la curte.Cand la prins Georgie ia taiat capul.Si calugarul se aferi sa le spuna povestea lui. dar asta sa intamplat cand a fost vreme de razboi dar si belsug la vita de vie.Insa fu intrerupt de Ionita care dorea sa afle despre acest Haralambia care se pare ca a trait intr-un timp demult.In a 8-a zi il prinse la casa calugarului.Georghie Leonardi.el a inteles in sfarsit cine era tatal sau.In aceasta stare de auto apreciare el vru sa istoriseasca o alta poveste mai minunata decat “Iapa lui voda”.de un calugar care venea de la munte care adresa cinstite inchinari tuturor celor aflati in sala si mai ales tinerei Ancute care era o raza de soare in incaperea intunecoasa.ca alta zi. Domnitorul de atunci a trimis soldati sa il omoare dar ei au dat gres.la a 15-ea a lunii august.Cele 9 povestiri din Hanu Ancutei .Intr-o zi.am implinit porunca!Dar te rog sa ma lesi slobod la pamantul meu si la .Georgie lua cu greu sarcina si pleca pe urmele fratelui sau.Si intrand in sala tronului unde se afla domnitorul.Comisul Ionita il intreba ce il aduce prin aceste locuri.despre care le povestise o intamplare. In vremuri de demult cand razasul era in floarea vastei. comisul Ionita isi mangaie cu doua degete de la mana dreapta mustatile tusinate.Voda Ipsilant era posomorat ca Haralambie face necaz mare in tara.Voda era de aceasi parere. Printre acesi oameni era si Ionita. In final domnitorul ii facu dreptate razasului Ionita.atunci mare suparare a fost pe capul mamei lui German.care era pe patul de moarte si anume ca se va duce la targul Iesi sa se roage la biserica Haralambie. razasul se dusese la curtea domneasca de la Iesi.Si in final domnitorul il intreba ce are sa faca daca nu ii va da dreptate si razasul ii spuse ca iapa sa se afla si ea la curte. Si dupa ce boierul necunoscut pleca.Marele vornic la sfatuit ca singurul om care l-ar pute invinge pe Haralambie era fratele sau.In ziua da Satamaria mare. cerand de mancare caci nu mai mancase de cand era urmarit. un razas cu cal pintenog si roib. Acel Haralambie era un arnaut domnesc care devenise un talhar care fura de la boieri si controla anumite drumuri si trecatori. Haralambie Cu o ulcica-n stanga. de care se mandrea spunand ca se trage din radacini puternice-de la mama sa. avand lacrimi pe obraz spuse: “-Maria ta.ii mai destainuise faptul ca avea de gand sa se duca la domnitorul Mihai Voda Sturza sa faca dreptate si daca nu sa ii pupe iapa intr-un loc aflat laga coada.razasul se apleca si milos ii spuse necazul si la sfarsitu povestirii el ii arata actele doveditoare.domnitorul il ruga sa se ridicesi razasul uitanu-se la domnitor rosii caci era acel boier necunoscut cu care vorbise la han.se afla la han Si stand asa veni un boier necunoscut.dar insa fu oprit. el era de fapt o cetete cu ziduri si porti groase dar era deschis tuturor celor care dorerau sa se odihneasca si sa spuna povesti.calugarul care se numea German ii spuse ca a facut un juramant mamei sale. d8q20qv In aceste imprejurari hanul a devenit neincapator.tufecci-basa.politicos.comentariu Iapa lui voda Intr-o toamna tarzie am auzit multe multe povesti.astfel la chemat.Aces necaz era legat de pamant cu un alt boier care ii luase pamant prin hotie.poate acest Haralambie.Preotul isi puse mereu intrebarea care era tatal sau caci doar mama sa si bunul Dumnezeu stiau raspunsul.

Era de mult prin aceste locuri un boier care se insurase de doua ori si cele doua sotii ale sale murise de o boala necunoscuta.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire.care curge si-n venele mele… Si Georgie sa retras construind biserica din Iesi: Haralambie. Fantana dintre plopi Soarele batea piezis in Hanul Ancutei .Din acea clipa se opri furtua si balaurul pleca .Si in aceasta vare frumoasa il vazu pe boier venind in goana.spuse calugarul.ea avea obiceiul sa mearga la Roman.Era un om in varsta . De acea.capitan de mazili.Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le povesteasca celor din han nefericita intamplare. observand ca nu mai are ochiul drept. Dupa ce boierul pleca tatal lui mos Leonte se duse sa intampine trasura care venea de la Roman cu sotia boierului si Alexandrel. Intr-o vara Zoierul se afla la tarla si de Satilie venise si tatal lui la oi.Babele vorbeau ca era blestemat si chiar lumea din sat se ferea de el.Boierul ii spusese ca sotia lui se va intoarce in ziua aia si ca va face fapta rea sotiei sale si lui Alexandrel pentru razbunare.dar ei insa nu credea ca comisul va putea sa spuna o povete mai infricosatoare decat cea ce a trait el odata si Ancuta il indemna sa spuna povestea. spre el si ii ceru sa il cheme numai decat pe tatal sau.Unii spuneau ca el a fost chemat din salasul lui de tatal lui mos Leonte Zodierul.sa il lege de pintenii carutei si sa ii duca pana la Iesi.El ordona ca tatal Zodierului sa fie bicuit iar pe Alexandrel si pe sotia sa. Comisul ii spuse .el opri trasura si spuse ca domnia sa Alexandrel este in mare primejdie si ca ar trebui mai bine sa se intoarca cat mai are timp. scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han. cand capitanul poposea pe la hanul .primul a fost ca sa strnit un vant puternic si al doilea a fost ca boierul venea spre ei cu slujitorii lui in urmna. acum douazeci si cinci de ani.In acea clipa se starni un vant puternic si din dosul vaii se zarii Balaurul care era o dihanie infricosatoare si aducea vant si furtuna.Dar in acea clipa se produsera doua lucruri.Boierul ii spusese ca are un necaz mare de tot si credea ca sotia lui il inseala cucuconasul celui mai mare al lui Vuza vornicul.ca a pierdut o lumina.inca frumos.Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita. care dorea sa le spuna celor din han povestea lui infricosatoare si minunata. Din acea zi nu sa mai auzit de Balaursi nimeni nu la mai vazut.Fetiscana avea doar saptesprezece ani era vrumoasa si surazatoare.cand fu intrerupt de mos Leonte Zodierul care il indemna sa isi spuna povestea si zicea ca aici la han de cand se stia el se spun tot felul de povesti si se dau sfaturi.Mos Leonte se dusese numai decat si tatal sau veni .ca trebuie sa mearga acolo sa se roage si poveste se sfarsi cu o liniste trista in hanul Ancutei unde ar fi trebuit sa domneasca fericirea si bunavoia.calare.Asa trecand o vreme se auzi ca boierul se insurase din nou.unul Alexandrel Vuza.deasemenea si Alexandrel spre Roman.Balaurul la insfacat pe boier si la trantit mort.liniste-caci am varsat sangele parintilor mei. Era o zi de toamna.da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri.El sa dus la Iesi si a luat mana unei fetiscane al unui mitropoli.el era Neculai Isac. Locota Francisc Balaurul -Fratii mei a inceput a glasui comisul Ionita de la Dragatesti.Insa tatal Zodierului il sfatui sa rezolve situatia fara violenta dar se vedea ca boierul avea un singur gand.insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.

oarecum uimit .dar el il omora pe Hasanche cu pistolul lui si atunci tiganii o luasera la fuga.el ii daduse o privire infricosatoare lui Ienache. Cealalta Ancuta Intr-adevar.a carui chip se zarea in lumina noptii.Asa.el ii facu semn si ea opri.Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucevei la domnitorul Canta .La fantana dintre plopi se intalni cu Marga. se intoarse la han.iar pe sotia vorincului o vor duce la manastire. a grait incet.dar vornicul a pus paza si la prins.cu vin.Dupa ce au sosit tovarasii lui Isac.Intro zi se afla la o fantana si vazu o caruta care venea in goana spre el.Dupa un scurt timp se auzi un tipat la fatana.In fruntea lor erau arnauti.Dar era prea tarziu. tigancusa.iar in mijlocul acestora un om legat.si dupa o urmarire scurta il prinse pe capitan si se luasera la lupta cu el. ei au plecat spre fatana.as el incaleca calul si pleca pe malul Moldovei unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau .ce a facut prizonierul.Tiganii ii scosesera ochiul drept cu un cutit. A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucevei.care intra in vorba cu el si.mult mai bine.stiind ca el transporta bautura.In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si vesela care ii dadea tarcoale capitanului. si impreuna cu aceasta a incercat sa fuga.Dupa inserare Isac se duse cum promise la intalnire.Arnautul ia spus ca in ziua aia urmeaza sa il duca la turnul Goliei.cand vazu puhoi de oameni pe ulita. Din acea celipa capitanul Neculai Isac intra intr-o tacere de mormat si privea trist spre locul unde fusese odata fatana.si asa Ienache umbla pe drumurile Moldovei mergand cand pe jos cand in carute.la aceste vorbe . In una din aceste zile se tocmea cu doi negustori armeni. negustorul se speriase.Auzind aceste vorbe negustorul ii zise ca au facut bine .acolo vazuse doar apa rosie de sange si capitanul a inteles ca Marga a fost ucisa.prinzand-ul peTodorita.si asa se despartira.Marga incepuse a plage.Si isi aduse cu nostalgie aminte cum era pe atunci.Todorita ii spuse ca vrea sa o elibereze pe iubita sa si ca avea nevoie de Ienache.Costea Caruntu.daca nu face ce ii spune il va ucide..Lupei.Cand Marga ii spuse ca destainuise lui Hasanche ca ea urma sa aiba acesta intalnire si ca Hasanche dorea sa il prinda pe capitan si sa il omoare pentru banii de pe vin. Todorita fu dus la turnul Goliei de unde evadase spectaculos. ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran.si ii ceru ca peste doua ceasuri dupa inserare sa se intaleasca cu ea acolo.Costea ii spuse ca omul acela era Todorita Catana care a pus ochii pe sotiavornicului Bodeica.Ienache intreba pe unul dintre arnauti.Ii spuse ca ei vor merge la hanul Ancutei unde vor veni mai tarziu si arnautii .capitanul o intreba ce este.Negustorul nostru isi vazu de viata chair daca auzi de aceasta veste.dupa aceasta discutie cu Hasanche el se dus inapoi la han .Capitanul ajunse in sfarsit la curtea domneasca cu vinul promis si la ranul domnitorul isi respecta cuvatul si il platise cuvincios.Capitanul Isac incaleca sa plece.urmat de credinciosul sau caine.In acele vremuri inseninate el era coropcar si mergea prin targuri sa isi vandea marfa.Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta .Cand se urca in caruta mare ii fu uimirea vazand-ul pe Catana.mesterul Ienache coropcarul.auzite de Catana.De indata spr el se apropie seful satrei.trecand printrun loc singuratic si misterios unde se afla o fatana isi intoarse privirea si o vazu pe Marga.care il urmarea.in intunecimea inserarii. Locota Francisc Si lui Isac ii veni sa se duca la fantan aflata intre plopi.tiganii venisra.la Agapia.Hasanche.in vremea veche sau intamplat lucruri care astazi nu se mai vad.Varvara.Acolo o intalni pe Marga.

Din acea noapte cei doi iubiti scapara din mainile vornicului Bodeica si plecara in tara ungureasca unde au trait liberi.Si se invoi sa le spuna celor de fata cu a calatorit el prin tara nempteasca.dar in final a fost induplecat de Ilinca si si-a cerut iertare.Si cand a iesit boierul din biserca Vasile se prezenta si ii spuse ca vor face judet dupa obiceiul oamenilor de aici.Atunci el era cu sania si a lasat-o in drum si sa dus acasa zicand ca vrea sa vada testemul ros pe care i la dat boierul.Apoi ei lasara o punga cu opt galbeni pentru biserica si sau dus din nou pe munte.Pe celalalt mal Costea fu prins de Catana si legat de un copac. Catana pelca.Si dupa ce iau adus aminte boierului cea ce ii facuse sotului lui Ilinca cei doi sarira pe boier si il injunghiara. Dupa acea omul isi duse sanuia s-o descarce de saci la hambare si pe urma vine la curte sa-l scrie pe catasif gramaticului.femeia nerecunoscand a batut-o.Atunci Costea ordona ca restul arnautilor sa se duca spre Timisesti ca sa il prinda pe fugar si ca el cu Varvara vor trece apa Moldovei pe un drum laturalnic mergand spre manastire.Ajunsi pe malul Moldovei ei trecura apa.Pana in acea zi si prietenul nostru risese de aceste obiceiuri ale boierului.unde ramasese pana in dimineata zilei urmatoare.cu Varvara si ca negustorul le va spune ca la vazut pe fugar care se duse spre Timisesti. Negustor lipscan Cand cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea se auzii mare taraboi in vale si Ancuta iesii si invita pe noul sau oaspete.care era mare si misterioasa la lumina noptii.Cei de fata nu facura nimic si erau de acord cu Vasile cel Mare.pe care o vazu la geamul de la una din camere.un om mahalos.Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si care mai era si un negustor Lipscan.la lasat intro coliba cu ochii in fum de ardei si in cele din urma la pus cu gleznele in apa inghetata a morii. Ajunsi la hanul Ancutei acesta se sfatui cu Ancuta si cand ii auzi pe arnauti.si sa aratat in lumina focului pasind leganat.Dupa ce oaspetele incuvinta uimit isi mai spuse si numele.dar ciobanul incepu sa ii povesteasca intamplarea. Judet al sarmanilor S-a ridicatdin tohoarca lui.Ciobanul se numea Costadin Motoc.Cand arnautii venisera negustorul ii spuse lui Costea.Dupa haine. de la protap.Boierul se decise sa ii dea o lectie prinzandui capul in gard si apoi ia pus picioarele in butuc. numit Raducan Chioru.care era acolo. Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si sa hotarat sa mearga si el in tara .dupa vorba si infatisare cei de la han isi daduse seama ca el era cioban de la munte.Dar insa in loc de gramatic iese boierul zicand ca nu e bine sa isi bata sotia.Daiman Cristisor.ingrozitsi speriat.faptul ca il vazuse pe Catana si ca se ducea la Timisesti. care avea din cand in cand placere pentru cate o muiere. Dupa toate acestea omul se duse la munte si se facuse cioban.caci judecata doar Dumnezeu o putea face.Ilincanu mai radea.Intro zi venise cerand adapost Vasile cel Mare. Locot Fancisc In acele vremuri traia un boier vaduv.un hot care a facut multe ispravi.insa cand afla ca lui Raducan ii placea de sotia sa.Dupa istorisire ciobanul se trase mahnit la locul lui ca negura muntelui.In curand cei doi se imprietenira si dupa ce omul ii spuse povestea hotul ii zise ca trebie razbunat si asa au mers in zi de slujba in satul unde se petrecusera cele intamplate.Si de odata il apuca rasul deoarece un prieten ii spuse ca daca ajunge la hanul Ancutei sa se imbete si sa nu spuna la nimeni ce sa intamplat cu el pe aceste meleaguri.

Asa pribegind prin lume au ajuns la targul Chiului.Ajuns la la granita tarii Moldovei el a dat granicerilor.in cinstea lui si a sfintei Paraschive.dupa ce prietenul orbului a murit intr-o batalie el a plecat mai departe in lume ajungand chiar prin tarile tatarilor.Batranul se invoi sa cante numai daca va primi vin nopu si carne de pui fript.chiar si femeile si ca legea era respectata.le mai spusese ca toti mergeau la scoala.dar oamenii erau asa saraci incat nu mai aveau nici asa ceva.el venea dupa baba ca sa mearga la biserica sfintei Parasciva din Iasi unde batrana dorea sa ii marturisasca ce durere are. Povestirea spre deosebire de celelalte se sfrisii cu veselie si buna voie.Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iesi cu marfa si in cele din urma acasa.satu lui natal si asa ajunse si la hanul Ancutei caci el avea drum pana la Iesi unde trebuia sa se inchine moastelor sfintei Paraschiva.ajuns la Cernauti si de acolo la Liov.Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider.de a fi luat de ape.De la o vreme il apuca dorul mirosului de brad si se intoarse pe taramurile natale. Istorisirea lui Zaharie fantanarul .In lunca Moldovei ia iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider ros.In acel timp batranul intra in vorba cu oaspetii de la hanul Ancutei si isi exprima dorinta de a auzi povestea comisului.cantecu era de jale si pe toti ii cuprinsese tristetea amarnic.insa acesta ii ceru sa le cante mai intai ceva celor de fata.Apoi a trecut din nou granita pe Nistru.a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii.acel voda era nebun dupa avere si fura de la cei saraci.Voda a plecat si pe un drum de munte a cazut intr-o rapa unde a parasit lumea pamanteasca.Si cersetorul nostru se intoarse pe locurile unde era inainte.dupa ce ia parasit pe acei ciobani a umblat cu un alt cersetor care se dadea derpt orb.Mosneagul era orb si un sarac cersetor.Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca.Unde au trait bine si au cunoscut alti cersetori din breasla lor.Batranul isi incepu cantecul.de mancare si de baut.ca toata barbatimea are ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi.ca femeile poarta palarie.insa acesta era ajutat de Dumnezeu pentru ca se ruga si era credincios.Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul.si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de poveste. Locota Francisc Orbul ii spuse comisului ca mai are si alte cantece mai vesele dar cand el umbla prin lume a stat la niste ciobani care lau invatat cantecul si lau blestemat sa nu il uite si de cate ori va canta din cimpoi sa il spuna pe acesta primul.doua baidere rosii.Atunci Duca-voda si a luat averea si a plecat cu ea pana intr-un sat unde a fost atacat de niste hoti. Asa se sfarsise istorisirea bietului orb si Ancuta ii daduse. Orb sarac O baba s-un mosneag iesira catara lumina carale lipscanului.din cimpoiul sau.el a mai avut trei galbeni cu care a luat o sanie cu carte a ajuns pana la hanul Ancutei unde a cerut lapte si paine de acolo.Caci pe vremea strabunilor lui era un voda anticrist numit Duca.Si asa a pornit el spre Husi.Spunandu-le ca acolo casele au etaj.pana ce a fost parat sfinte Paraschiva.Si in ziua de 14 octombrie sa ridica furtuna atunci la geamul domnitorului a venit un demon si ia spus ca este vremea sa de socoteala pentru faptele sale.acesta era despre trei ciobani dintre care doi doreau sa il omoare pe al treilea.nempteasca sa cumpere marfuri.pentru al lasa sa treaca.

insa prima toaca au jucat-o aici .Iar cand Ancuta ii dete de mancare ajunse la culmea supararii caci ea socotea ca asemenea oameni ca orbul nu trebuiau sa fie asa apreciati si luati in serios cu povestirile lor.Dupa ce a ispravit lucrarea Zaharie.Si nunta a avut loc la Iesi.In acea zi Zaharie se indrepta spre fantana cand o zari pe Aglaita care ii destainuise dorinta de a se arunca in fantana pentru unica sa iubire adevarata.rupandu-si unghiile si muscandu-se de buze.insa doar hanul va domnii vesnic peste viacuri si ne va aminti despre aceste vremuri de legenda.la hanul Ancutei. In vremea tineretiilor acestuia un anume boier.Aglaita.caci ea stia un om cu o povestire mult mai frumoasa-acea a lui Zaharie fantanarul.fiind la curte.Si incepuse istorisirea lui.lita Salomia incepuse a nu ma avea astampar.Inainte de asi sfarsii povestirea orbul.Dinachi Manza. La venirea domnitorului toti se pregatira pentru mare vanatoare.ii daduse sarcina sa construiasca o fantana in poiana lui Vladica Sas.Ilies Ursachii si pentru care ar fi facut orice si tatal ei nu il placea pe acest baiat.Unde va avea loc o vanatoare unde va participa si domnitorul tarii.Domnitorul vazandu-i pe cei doi tineri le acorda dreptul de asi uni destinele pentru intotdeauna.Atunci Zaharia isi dadu seama de gravitatea situatiei si ii venise o idee si anume:ca cei doi indragostiti sa astepte in coliba de langa fantana pana cand va veni domnitorul si cu vanatorii sa bea apa si atunci Zaharie il va indemna spre coliba unde ii va zari pe cei doi tineri in genunchi si ei ii vor destainui necazul lor. Dupa aceasta istorisire romantica pe toti de la han ii apuca somnul si fiecare sa culcat pe unde a putut.care era indragostita de fiul unui mazil.afla despre necazul ficei boierului.a doua zi va urma alta cu alti oaspeti de care mai de care mai petrecareti. Astfel sa terminat o noapte plina de miresme.Si toate se petrecura dupa plan. Hanul Ancutei De Mihail Sadoveanu Povestirea Hanu-Ancutei de Mihail Sadoveanu .

El se nascuse in satul Bozieni si nu-si cunoscuse tatal. Comisul Ionita ducea cu el toate documentele doveditoare. Comisul Ionita venise la han. cand oamenii au vazut « un balaur negru in nouri » si niste pasari mari care vesteau razboi si belsug la vita de vie. fusese crescut .9 TDI . De aceea. Ionita ii relateaza ca este razes din Draganesti. Aceste Spania 7 zile = 18 RON AllianzDirect. Ajuns la Curtea Domneasca. fiind cea mai stralucita creatie Polita medicala lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. ca si cand pana atuncistatuse intr-un caier urias. care coborase pentru rpima oara de la schitul de munte si se ducea la Iasi.Ancutei » cu « Decameronul » lui Giovanni Boccaccio. intamplarile petrecandu-se « intr-o indepartata vreme. b7b17bn www. Subiectul povestirilor « Iapa lui Voda » este o snoava.Toti se uita cu uimire cum s-a ridicat « parintele Gherman din barba sa ».RCA / 1 an . spune el acum. mama acesteia ». calare pe un « cal pintenog de trei picioare ». a fost tiparita in 1928 si deschide seria marilor PUBLICITATE opere sadovenieine.Iapa-i peste drum ! » De aceea. 1. toti trebuie sa se uite la calul sau cel roib. comisul Ionita ureaza sanatate unui boier care tocmai se oprise la han si care-l intreba de unde este si incotro se duce. Acesta ii face dreptate si-l intraba ce sar fi intamplat daca nu i-ar fi rezolvat necazul. „atunci sa pofteasca maria sa sai pupe iapa nu departe de coada ! ». Intamplarea paovestita are legatura cu iapa din care se tragea acest cal si care se petrecuse pe vremea lui Mihai Voda Sturza si-l are ca protagonist pe comisul Ionita atunci cand era tanar si cand hangita era « cealalta Ancuta. « HARALAMBIE » este povestita de calugarul Gherman. Este alcatuita din noua povestiri. pentru pamantul mostenit din mosi. pentru ca el se trage din Iapa lui Voda. precum si faptul ca fiecare dintre ele are un alt povestitor si toate se deapana intr-un singur loc. iar daca nici Voda nu-i va face dreptate.Vizite: ? Nota: ? Capodopera a naratiunii romanesti. ca sa-i rezolve un proces pe care-l avea de multi ani cu un « corb mare boieresc ». Oamenii din Tara-deJos au facut atata vin ca nu mai aveau unde sa puna mustul si-au pornit sa duca vin spre munte. care era calul din poveste inainte de a manca tipsia cu jar. avand inceputul de basm. avand ca argument temele diverse ale povestirilor. iar imaginea a fost impresionanta prin reliefarea extraordinara de sugestiva a personajului.ro Valoarea incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta in frumusetea deosebita a limbii si vraja stilistica. ca la un lucru rar. Dupa ce se odihnise la han. in jurul focului. George Calinescu a asemanat « Hanu.ro istorisind. demult ».sondaje. Ionita constata ca ca boierul cu care vorbise la han era insusi Voda. canoarea romantica in dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti. cadrul de legenda si atmosfera poetica in care se petrec faptele povestite. la Octavia Tour 2006 Hanul Ancutei. de catre taranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihna si petrecere. intamplari la care Parerea ta conteaza! au participat sau pe care le-au auzit de la Cine are dreptate in disputa dintre clienti si banci? altii. de langa Suceava si avea de gand sa mearga la Voda. observatia realista patrunzatoare in surprinderea destinelor omenesti.ro povestiri sunt relatate intr-un singur loc.stramosi.706 RON AllianzDirect. Ionita ii raspunse razand : « Eu vorba nu mi-o iau inapoi.

singurul care putea sa-l prinda. Desi toate femeile fugeau de boier. dar mereu biruia Haralambie. pe cand invata de la tatal sau mestesugul de « zodier si vraci ». Apoi. ba. a construit o biserica in Iasi. « l-a pacalit cu hamgerul si l-a doborat ». iar Irinuta si Alexandrel sa fie legati de rotile carutei si sa fie dusi « numa-ntr. condusi de Gheorghie. Dupa ce isi revine din tulburarea produsa de istorisirea monahului. fratele haiducului. care era tufecci-basa. Traise pe vremuri.o goana la Iesi. iar cand aceasta murise. Domnitorul a luat hotararea sa-l trimita pe Gheorghie leondari. care-l insela cu Alexandrel Vuza. care vazuse balaurul atunci cand era flacau « trecut de douazeci de ani ». « un boier mare si fudul ». cand devenise « galbana si ovilita ». care era copil si-l cunostea. care. a fost trimis la Manastirea Duraului ca « sa rascumpar pacate trecute ». asa cum ii promisese. iar boierul era din ce in ce mai posac si-i facea toate poftele. panan ogada la sfanta Mitropolie ! ». vine ca vantul boierul cu slujitorii dupa el si porunceste ca zodierul sa fie jupuit de piele pentru necredinta. apoi a cerut sa fie eliberat din armata domneasca si lasat sa se retraga pe « pamanturile lui ». care « radea parca era soarele » si pe care o adusese de la Iasi. Gheorghie s-a infatisat la Divan si a pus capul fratelui sau « pe naframa rosa. Tocmai atunci. ca sa se roage pentru iertarea pacatelor parintilor. Haralambie fusese « un arnaut domnesc » care se facuse haiduc si « multi boieri si negustori si norod » avusera de suferit din cauza cruzimolor lui. A doua nevasta era vaduva unui grec. tatal lui mos Leonte opri trasura in care era cucoana Irinuta insotita de tanarul si frumosul Alexandrel si le spune de primejdie. pentru ca ii cunostea obiceiurile si salasurile. dupa ce si-a somat fratele sa se dea prins. Haralambie s-a refugiat acasa la Gherman. s-a intors plangand la parintii sai. Abia acum isi da seama copilul ca acesta era tatal lui. El fusese insurat prima oara cu fata unui boier. pentru ca venea deseori pe la el si-l mangaia pe crestet. Haralambie din Iasi. femeie frumoasa si bogata. Temandu-se pentru ce ar putea pati femeia zodierul ii spune boierului ca toate cele aflate de el sunt vorbe mincinoase. cu « o copila ca de saptesprezece ani ». Negrupunte. intr-un nor de pulbere. Dupa o haituire de opt zile. Cuconita a sarit insa. Nastasa Bolomir s-a insurat prin surprinderea tuturor. Casa era inconjurata de oamenii lui Voda. « BALAURUL » este povestita de mos Leonte. caruia i se dusese vestea ca-i mureau nevestele. dimpotriva. Cucoana Irinuta nu se ofilea. comisul Ionita le spune oaspetilor ca o sa le povesteasca ceva « cu mult mai minunat si mai infricosator ». Atunci. Zodierul se duce apoi in graba mare la hanul celeilalte Ancute si-i spune ca boierul isi banuieste nevasta si ca el se teme pentru ce o sa pateasca Irinuta la intoarcere. « om cinstit si viteaz ». in satul Tupilati. Intr-o zi boierul veni la tatal lui mos Leonte ca sa-i destainuiasca rusinoasa comportare a sotiei sale. la care se ducea calugarul Gherman sa se inchine pentru iertarea pacatelor parintilor sai.doar de mama lui. care avea « o barba mare cat o coada de paun ». la picioarele lui Voda ». care neputand indura « maniile si asprimile lui ». subtire si manioasa . ca Irinuta avea sa se intoarca la Roman. Hotarat sa o astepte la han pentru a o preveni. Gherman se ducea acum la biserica Sf. care a murit dupa doi ani. era imbujorata si vesela. pe nume Nastasa Bolomir. Voda Ipsilant a dat porunca sa fie prinsi vrajmasii. « sprintena. fiul vornicului si sa-l roage sa-i citeasca in zodii. cu hramul Sfantului Haralambie. care se «tragea pe poteci si prin munti » numai de el stiute. « pentru durerea si ispasirea sa si pentru iertarea sufletului cel ratacit ».

racneau si topaiau « ca niste diavoli ». Marga il asteapta in intuneric si. care-l astepta sa-i multumeasca pentru banutul de argint. Dar ocoleste hanul si se duse direct « la fantana cu patru plopi ». nici ce-am vazut . De aici i s-a tras boieruli Bolomir moartea . cu suiet de vant in urechi » si in goana calului s-a indreptat spre hanul Ancutei. pe sub zidurile hanului ». o « poveste infricosata » pe care nu o mai tinea minte. poposi si el la han. A doua zi. oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drum un calaret care. Ancuta ii aduce oaspetelui « un cofaiel plin » si o « ulcica noua ». cumpara « o blanita cu gasa de postav ros ». Intors de la Pascani. dar tanarul o . dandu. spre disperarea mamei sale. recunoscand in drumetul singuratic pe Neculai Isac. pentru ca el. sa-i fure calul si banii pe care-i avea asupra lui.ca o vipera » si l-a infruntat cu ura pe barbatul ei. iar de Irinuta. caci aveam in minte chipuri si vedenii care ma duceau ca-n zbor aiurea ». apoi fata « se mistui undeva. Neculai mergea ingandurat pe drumul spre Suceava. fata ii destainuie ca unchiul Hasanache o pusese sa il atraga in locul acela pustiu. arucandu-l aproape mort intr-o rapa. luandu-l pe boier si amestecadu-i « barba cu vartejul ». asteptandu-l. cu chimirul plin spre hanul Ancutei. « sunand din strune ». cainele se lupta in tufe cu ceva. impreuna cu cei doi frati mai mici. nu peste mult timp. pentru ca fata se uita tinta la boier si nu se cadea o astfel de obraznicie. « Fantana dintre plopi » este o idila. care dadea leturghii la biserica pentru ca el sa se linisteasca pe drumuri si sa se insoare. Ea se teme ca va fi injunghiata daca ei isi vor da seama ca i-a tradat. cu intentia de a se opri mai intai la fantana. Lupei. cu douazeci si cinci de ani inainte. Marga il indeamna sa fuga. « nu v-as putea spune ce-am grait cu oamenii pe unde am trecut. « parca-as fi inghitit o bautura tare ». « dracusorul cel balan ». Tanarul vede « o fetiscana de optsprezece ani ». pe can ducea antale cu vinuri la Suceava. numai « dragostea cere singuratate ». lautarii venisera mai aproape. cand el o ajuta sa imbrace scurteica. iar copilului Leonte i s-a parut ca-i crescuse ghiare la maini si cornite in par. Capitanul Isacisi incepe povestea petrecuta in tinerete. Dintr-o data cerul s-a miscat rotindu-se. Neculai si-a continuat drumul spre Pascani. pe frumoasa tiganca. Neculai o intalneste pe Marga la « fantana dintre plopi ». Intr-o toamna. cu gandul la placerea pe care o vedea in ochii tigancusei si se intoarce. iar ea ii spune ca o sa-l astepte cu nerabdare « s-am sa mor lana fantana daca nu vii ! ». cand pe malul unei garle vede o « liota de tigani ». pa cre-si cumparase niste ciubotele. cu o fusta rosie. iar comisul Ionita il invita « sa cinstim domnia ta o ulcica de vin nou » si-l roaga sa le povesteasca « intamplarea de demult ». urmat de cainele lui credincios. incercand sa prinda peste. cand ii placea sa cutreiere Moldova. Neculai le arunca fiecaruia cate un banut de argint si o porni spre han. in miez de noapte a pornit « intr-o intinsoare. cu mare iuteala”. « pe la toaca ». care este bun in tovarasie. Neculai Isac accepta sa bea vinul. Neculai vind bine antale de vin. Cu glasul incarcat de groaza. capitan de mazali. tot pe vremea celeilalte Ancute. unde o gaseste. care il tulbura peste masura. dar gandurile ii erau la frumoasa tiganca.Comisul Ionita il intampina cu bucurie. Ancuta o auzise pe mama ei vorbind despre acest capitan. Marga este certata de un tiganmai batran. Tigancusa. pe care « erau sa-l omoare niste tigani ». Dupa ce si-a terminat treburile. Neculai promite fetei ca ii va aduce de la Pascani « o scurteica de vulpe ». care. Poposise la un han si era « bezmetic si singur ca un cuc » pentru ca il parasise iubita. Neculai se arunca pe cal. Im lumina « soarelui auriu » care stralucea intr-o « liniste ca din veacuri ». Intr-o sambata. un muget ingrozitor a umplut vaile si totsi cei de fata au vazut “balaurul venind in vartej rasucit.si seama ca tiganii o auzisera ca-l prevenise. nu s-a mai auzit nimic si nimeni n-a mai vazut-o vreodata.

„Judet al Sarmanilor”. incat a trebuit sa-l culce oamenii lui in caruta. La hanul Ancutei se organizeaza prinderea lui Catana banuindu-se ca aici va veni. jupanul era turbat de furie si „atat de prapadit. dar Ancuta reusise sa scape cu duduca Varvara in tara ungureasca. Abia pe inserat. nu se auzea nici un zgomot. ceilalti urmand sa-l treaca cu urmatorul transport. cu calus de rasina in gura”. In urma lui . capitanul Isac a prins pe Ancuta de mana si a cerut pentru totii oaspetii « vin vechi in oale noua ». nimerindu-l pe un tigan intre ochi. In zori gospodarii din Tupilati au gasit pe mosneag legat. . petrecuta in „vremea veche” si este relatata de Ienache coropcarul. Nelinistiti oamenii au inceput sa strige. Ajunsi pe celalalt mal cu podul plutitor. cand s-a aprins din nou focul. siganii urlau ca niste « diavoli negri » si. dar cu ochiul teafar zari lumina hanului si incepu sa strige cu disperare. Ienache declara ca-l cunoaste pe Catana si ca acesta o apucase cu „mare spaima spre Timisesti”. Capitanul Neculai « sta impovarat in locul lui. se ducea intr-un sat de pe malul Siretului ca sa vada daca mai traieste sora lui. care-i spusese ca. se distrusese « ca toate ale lumii ». « lucea sange proaspat ». Constantin Motoc. Tanarul cazu de pe cal si. jupanul Costea n-a povestit nimanui. la un moment dat. Costea si Varvara hotarasc sa treca primii raul. coropcarul il intalneste pe Toderita Catana scapat din mainile jandarmilor. La sugestia Ancutei. mare si neguros. Pe cand se afla la targ la Iasi il intalneste pe arnautul Costea Caruntul care ducea legat un „razas nebun si nemernic pe nume Todirita Catana”. ca sa nu poata spune nimanui intamplarile patite de el in aceste locuri. „dar nimeni n-a inteles ce-a fost si ce s-a intamplat”. neclintit si cu capul plecat ». simtind « o lovitura de fier ascutit la coada ochiului drept ». un negustor ambulant care isi prta marfa tocmai in varful muntelui. este a sasea povestire din volum. Poposind la hanul Ancutei. pe care n-o mai vazuse din tinerete. Cei aflati in han ies cu faclii si o pornesc cu totii inapoi. un cioban „matahalos” de prin partile Raraului. ca numai oamenii de acolo „nau vazut inca targurile”. nu se simtea nici o miscare. sa bea in cinstea lui atatea oale de vin pana cand „oi vedea tulbure”. el isi aminteste de un prieten bun. dupa ce trece de Targul Frumos. ea parea ca aude ce se intampla pe malul celalalt. langa podul plutitor spre Agapia. Nimeni n-a putut sa afle ce fusese in noaptea aceea. in timp ce Lupei « rupea pe celalalt ». Si parca gustam din sangele imprastiat pe colacul fantanii ». il ajunsera si aruncara cu prajini in el. privea tinta in jos in neagra fantana a trecutului ». Ascultatorii acestei istorisiri groaznice ramasesera « tacuti si mahniti ». « cu-n glas schimbat de tulburare si de durere ».luase la goana. Din ochiul lui Neculai Isac. semn ca tiganii omorasera fata pentru ca-i tradase si o aruncasera in fantana. care urma sa fie inchis in turnul Goliei asteptand condamnarea la moarte. spre fantana unde se intalnise Neculai cu Marga. iar ochiul « cel viu. fantana nu mai exista. Pe colacul fantanii. Atunci Costea planuieste prinderea lui Catana la Timisesti. Ochiul drept ii era plin de sange. sangele « se prelingea prin mustati si-mi intra in gura. iat pe Costea Caruntu „strans cu funii pana la sange. Plecand de la Iasi. o adevarata legenda. Cand l-au eliberat. Ancuta spune ca omul intentiona sa o rapeasca pe duduca Varvara si este insotit si ajutat de si de alti raufacatori bezmetici. « Cealalta Ancuta » este personajul principal in aceasta povestire de aventuri. incepu sa traga cu pistolul. daca ajunge aici. deoarece in linistea noptii si la lumina lunii. Acolo mos Bara „cu plete-n ochi si surd” le spune ca podul plutitor nu suporta atata greutate deoarece apele Moldovei se umflasera peste masura. ca sa-l poata duce inapoi la agie” Ienache banuieste ca Ancuta facuse vraji.

Barbatul se duse si el sa descarce sacii in hambare. acesta il incurajeaza pe Motoc sa faca dreptate in privinta boierului si a Ilincai. Negustorul le povesteste apoi cum arata un tren. In lunca Moldovei l-a oprit un calaret cerandu-i banii pe care ii are asupra lui. plin de sange. portul strainilor si multe altele. Dupa un mic scandal din fata Bisericii. Manios pe masura. O alta minunatie este ca in toate targurile si satele sunt scoli si profesori. nevasta lui. Intrand in Tara Moldovei vamesii l-au intrebat daca nu le-a adus cate-un dar de la „ticalosii aceia de nemti”. iar omul a „bolit trei zile. asa ca negustorul le-a dat cate-un fular lung. dar pentru ca nu vanduse inca marfa. Afland de la oamenii ca boierul o poftise pe Ilinca. dar „statut si vioi” care atunci cand avea placere chema la el cate o muiere din sat. fara bucurie si fara lumina. si ca acesta se intorsese acasa cu un „testemel nou. sosesc la han. apoi. iar intre ei era si Raducan Chioru. iese prin fundul gradinii si se duce direct la curtea boiereasca. dupa ce a stat la un pahar de vin cu vestitul haiduc Vasile cel Mare. tocmai ieseau oamenii din biserica. muierea isi pune testemelul rosu . unde a pus marfa in carute. bucurandu-se ca acest obicei nu venise si pe la ei. un boier bogat. Damian Cristisor incepe sa povesteasca despre cele vazute de el in calatoriile pe alte meleaguri. dar aceasta neaga cu inversunare ca ar fi fost undeva. si baieti si fete. a fugit in munti catre Rarau si s-a angajat ca slujba la niste ciobani. a simtit „ca-i creste pe spinare par de caine turbat”. Dupa ce pleaca barbatul la treburi. ca-n negurile muntelui”. „haidaii curtii” l-au batut cu pumnii. El venea cu marfa de la Lipsca si se indrepta spre Iasi. Hangita il recunoaste pe negustorul Damian Cristisor. Intr-o seara. cu larma mare. dar judecatorul i-a dat dreptate mororului. ii daduse un baider. dar in clipa aceea boierul il loveste cu harapnicul peste tot corpul. cum un morar s-a judecat „pentr-un petic de mosioara” cu insusi imparatul. Negustorul le povesteste.Prietenul „acesta al meu” traia in satul Fierbinti. spre multumirea hotului. Cand scapa de boier. unde stapanea Raducan Chioru. toata lumea invata carte. niste oameni imbracati in alb si carute cu coviltir. Auzind acestea. cum arata casele nemtilor. Ajunsi aici chiar in ziua Inaltarii. nestiind despre ce poate fi vorba. muscand scandura laitii” Dupa ce a scapat cu chiu cu vai din toate acestea. pentru ca fusese la Liov. prietenul se repede acasa si incepe sa o bata pe Ilinca. care trebuie neaparat sa ramana numai la dansii. Oprind carele sa poposeasca si sa manance . ros ca focul”. deoarece acolo stapaneste legea. Intr-o seara de primavara. pana cand a prins si el mestesugul si „a avut el mioare si berbeci”. Damian nu a patit nimic cat timp a umblat pe drumurile nemtesti. Barbatul o vede pe Ilinca la fereastra conacului. apoi venise la curte ca sa fie scris in catastif de catre gramatic. Dar in cerdac iese boierul care-l intreaba ce are cu muierea de o bate si o asupreste si apoi „ia fulgerat cu palma peste gura”. pana cand a ajuns la Suceava. iar acum un an plecase la Lipsca. oaspetii Ancutei inchina cu veselie pentru asa „randuiala”. Si astfel au plecat amandoi la drum pana in satul Fierbinti. ciobanul „statu iarasi inchis in mahnire ca mai nainte. calatorind apoi cu trenul. din care „un barbat barbos” se indrepta catre Ancuta cu urari de bun gasit. „Negustor Lipscan” este un reportaj si a saptea povestire din volumul „Hanu Ancutei”.

apoi sa dea ceva nasului sau. avand o mare lacomie pentru aur si argint si punand biruri mari asupra moldovenilor.oamenii si animalele. ca sa gaseasca ca sa gaseasca cel mai bun loc pentru a sapa o fantana. iar mosneagul din urma ei era orb. Voda a strans ce a putut si a fugit dar a fost prins de niste lesi care l-au pradat de beni. Au umblat prin toata lumea si nimeni nu -. unde venise cu multi ani in urma. Ajunsi in „targul cel mare al Chiului” cei doi au trait bine. o portretizare prin naratiune. orbul s-a insotit de Ierofei. Ducandu-se in satul natal. Ea spune ca mos Zaharia fantanarul. Ca urmare.Sfetite” pentru ca atunci cand era copil auzise de la un strabunic despre o minune a sfintei. orbul s-a inhaitat cu altii cu care a strabatut lumea intreaga. negustorul va trebui sa mai faca o dare catre maica Paraschiva si Parintele Mardare. dar cand va ajunge la Iasi. Atunci batranul le povesteste de ce a cantat tocmai aceasta balada. „Istorisirea Zahariei Fantanarul” incheie volumul de povestiri „Hanu Ancutei”. Orbul se ducea si el „la moastele sfintei Paraschiva de la Trei. dupa care isi va putea vedea de drumul sau. si-au deprins atunci si alte cantece de jale. Cu aceasta cumpana a reusit el gaseasca loc in poiana unde sa faca fantana. Demonul adus de vant a batut in geam la curtea domneasca si ia spus lui Duca-Voda ca venise vremea socotelilor. Ramanand de mic copil fara vedere. femeia tragandu-l dupa dansa. Voda ajunse la acest han. Dupa ce a murit Ierofei. recunoscand in unchesul pribeag pe „unul Constandin”. traise in tinerete o intamplare extraordinara si ca ar trebui povestita. Dinspre carele negustorului lipscan vin la han o baba si un mosneag. Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Marza din Pastraveni. Damian avea toate actele necesare. dar a fost alungat de acolo si pana la urma Voda si-a gasit sfarsitul in niste locuri pustii. balada Miorita. iar acum e bucuros sa poposeasca din nou aici. Dupa ce s-a despartit de ciobani. vine la el supraveghetorul acelor locuri si-i ceru actele oficiale care-i permiteau sa faca negot cu marfa care o avea. considerand ca la han sunt oameni mult mai vrednici care stiu a istorisi intamplari mult mai interesante. Cand era flacau. iar orbul se invoieste ca va canta din cimpoi. ca sa mearga vinul mai bine. Comisul Ionita se lauda din nou ca va spune o povestire mai frumoasa decat tot ce-au auzit. iar negustorul ii prinde hangitei „o zgardarita de margele” si o saruta pe amandoi obrajii. afla ca nu mai traia nimeni din familia lui. impresionand pana la lacrimi intreaga adunare din han. despre care ii povestise mama ei. dar ca sa fie lasat in pace i-a daruit omului un „baider ros de lana”. Ancuta se repede la orb. In veselia generala. . care domnea asupra tarii Moldovei. a plecat din sat si s-a asezat pe langa niste ciobani care l-au invatat acest cantec. Era in vremea lui Duca-Voda. in ziua de 14 octombrie s-a pornit viscol mare si pana a doua zi s-a asternut zapada mare. Intr-o zi nemaiputand indura oprimarea niste necajiti s-au dus la moastele sfintei si l-au parat pe Duca-Voda. Lelita Salomia se arata nemultumita de povestirea orbului. Ea pasea inainte. „Orb Sarac” este o specie aparte. Atunci el a auzit de hanul Ancutei. Slujitorii domnului umblau calare prin sate si luau bani. un calic batran. punandu-l sa jure ca nu-l va uita niciodata. Speriat de moarte. Orbul le canta din gura si acompaniindu-se cu cimpoiul.i-au intrebat nimic. ii saruta mana si ii da sa manance. Zaharia avea si acum la el o cumpana din lemn pe care o mostenise. Cumparand cu ultimii bani o sanie si o iapa. Ancuta aduce „placinte cu poalele-n brau”.

asa ca dupa ce bau paharul cu apa. iar atunci cand va veni Voda. Comisul Ionita de la Draganesti apreciaza povestirea lui Zaharia. care plangea. Fata trimisese vorba lui Ilies sa vina aici. Zaharia trebuia sa-l intampine pe Voda cu apa rece. A doua zi Zaharia s-a dus la fantana sa-l intampine pe Voda si o gaseste acolo pe copila cuconului Dimachi.Lita Salomia povesteste in continuare. chema la el pe boier si-i porunci s-o aduca pe fiica lui la masa. ori spre a reda viata. Voda aflase de la un slujitor de ce plangea copila. Atunci. Pe urma. Zaharia o sfatuieste sa mearga impreuna cu iubitul in „coliba de frunzar”. curajos. „Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. ca la vanatoarea domneasca. Cuconul Dimachi era foarte incurcat. Cu totii s-au mirat de intelepciunea cumpenei. in loc sa intre in coliba. deschise usa colibei si Voda vazu „pe tinerii ingenunchiati cu capetele plecate. ca sa petreaca acest ultim ceas. Intre timp.insa e convins ca altii stiu istorisiri „si mai frumoase si mai inrteresante”. ci pentru a se sustrage vietii si mortii” (Nicolae Manolescu-„Imaginarul sadovenian”). Zaharia scoate cumpana din chimir. ALEXANDRU LAPUSNEANUL comentariu Vizite: ? Nota: ? COSTACHE NEGRUZZI . pentru ca aflase ca fata lui fugise din casa parinteasca si avea de gand sa-si faca seama. Zaharia sa-i spuna ca fata boierului s-a aruncat in fantana. prefacandu-se ca ea ii arata calea de a gasi fata. iar apoi sa vina Voda sa-i binecuvanteze. Ea ii destainuie fantanarului ca nu poate trai fara Ilies Ursachi si ca se va arunca in fantana. Voda si Doamna au cununat pe cei doi tineri si a fost o nunta mare cu veselie si s-au impacat cu totii.

Subiectul si compozitia nuvelei t2y19yp “Numele lui Costache Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica <Alexandru Lapusneanul>, care ar fi devenit o scriere celebra ca si <Hamlet> daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.” (G. Calinescu). Aparuta in 1840, in primul numar al revistei “Dacia literara”, “Alexandru Lapusneanul” este cea mai valoroasa nuvela istorica din literatura romana, neintrecuta pana astazi, desi este una dintre primele incercari in acest sens. Nuvela concentreaza in cateva pagini cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), scotand cu vigoare in relief figura acestui domnitor. Sursa istorica a constituit-o , pentru Negruzii, “Letopisetul Tarii Moldovei” al lui Grigore Ureche. C. Negruzzi modifica insa unele dintre datele cronicii lui Ureche in sensul sublinierii unor trasaturi ale personajelor. Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este riguros construita, fiind alcatuita din patru capitole, precedate de cate un motto: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”, “Ai sa dai sama, Doamna!”, “Capul lui Motoc vrem…” si “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…”. Cele patru capitole ale nuvelei au fost asemanate cu actele unei drame, intrucat fiecare capitol marcheaza clar unul dintre momentele subiectului. In expozitie este prezentata sosirea lui Lapusneanul in Moldova cu vreo trei mii de soldati, cu scopul de a-si recastiga scaunul. Poposind intr-o dumbrava, aproape de Tecuci, patru boieri, vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici, venira cu solie la Alexandru si anume sa renunte la lupta pentru domnie. Dar acesta respinge solia boierilor si isi afirma vointa de a limita puterea acstora. Dintre cei patru boieri, Motoc ramane cu noul domnitor, sperand ca va castiga increderea acestuia. Intriga, care in aceasta nuvela poate fi indentificata cu desfasurarea actiunii, prezinta actiunile intreprinse de Lapusneanul impotriva boierilor si interventia doamnei Ruxanda. Lapusneanul porunci sa se deie foc cetatilor Moldovei , exceptand Hotinul, cu scopul de a imprastia boierii nemultumiti. Dar actiunile lui impotriva boierilor nu se opreau aici, ci pentru cea mai mica greseala pe care acestia o faceau, el ii omora prin taierea capului. Doamna Ruxanda, care nu mai suporta plansetele sotiilor boierilor omorati, ii ceruse sotului ei sa puna capat crimelor. Punctul culminant il constituie uciderea celor 47 de boieri si a lui Motoc. Cei 47 de boieri au fost invitati la o masa data in cinstea lor de Lapusneanul, dupa ce participasera la o slujba unde Alexandru isi ceruse iertare pentru uciderea celorlalti boieri. La acea masa cei 47 de boieri au fost omorati de lefecii. Norodul, care a aflat de uciderea boierilor, s-a strans la poarta curtii domnesti si a cerut capul lui Motoc. Acesta, la porunca lui Lapusneanul, a fost aruncat in mijlocul multimii care indata l-a facut bucati dupa care au inceput sa-l ovationeze pe Lapusneanul. Deznodamantul cuprinde moartea lui Lapusneanul. Acesta se mutase in cetatea Hotinului unde se imbolnavise de friguri. Stroici si Spancioc, care nu mersera la masa, deci nu fusesera omarati, o sfatuira pe Ruxanda sa-l otraveasca pe sotul ei. Aceasta puse otrava in apa domnului Moldovei, iar acesta muri in chinuri, fiind obligat de Stroici si Spancioc sa bea si resturile din pahar. La sfarsitul nuvelei autorul precizeaza ca Alexandru Lapusneanul a fost ingropat la manastirea Slatina si acolo se vede si astazi portretul lui si al familiei sale. Caracterizarea personajelor ALEXANDRU LAPUSNEANUL

In centru actiunii scriitorul il aseaza pe domnul Moldovei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice (Lapusneanul-Ruxanda), prin observatia atenta a psihologiei personajului, Negruzzi realizeaza un personaj complex, bine individualizat. Nuvela urmareste ultimii ani de viata ai personajului al carui nume il poarta, concentrandu-se asupra schitarii caracterului sau. Desi Alexandru Lapusneanul apare ca intruchipare a tiranului crud si sangeros, totusi figura lui nu este lipsita de complexitate. Scopul politicii lui Lapusneanul este de a spori autoritatea domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali, a boierilor. De asemenea, el isi pierduse increderea in boieri cand fusese tradat de ei in prima lui domnie: “a…i eu ii cunosc pre boierii noastri, caci am trait cu dansii”, ii spuse Lapusneanul vornicului Bogdan la intrarea in tara, iar boierilor trimisi de Tomsa in solie le replica: "Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi”. Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o fina observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea psihologica a viitorului tiran inca din primul capitol. Scena dialogata a intalnirii dintre Alexandru Lapusneanul venit sa urce pe tronul Moldovei pentru a doua oara si solia de boieri alcatuita din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarii Strioci si Spancioc contureaza conflictul puternic dintre domni si boierii tradatori, evidentiind trasatura fundamentala a lui Alexandru: vointa neclintita de a domni ca un autocrat, impunandu-si ferm autoritatea tiranica. Lapusneanul ii primeste protocolar si rezervat, “silindu-se a zambi”. Atitudinea boierilor exprima o oarecare independenta, caci “se inchinasera pana la pamant, fara a-i saruta poala dupa obicei”. Replicile se succed viu, punand in evidenta siguranta de sine si atitudinea provocatoare a domnului, care-i face pe dusmanii sai sa-si dezvaluie intentiile adevarate si ostilitatea. Ultima parte a dialogului declanseaza raspunsul invaluit in viclenie a lui Motoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, incarcat de furie si ura abia stapanita a lui Alexandru, dar exprimat in replici scurte, taioase, care pun in lumina trasaturile esentiale ale acestuia: impulsivitatea, firea violenta, fara scrupule in politica, neingaduinta in infruntarea cu boierii. Cuvintele au ramas memorabile: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, … si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi, si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra”. Pentru a-si realiza obiectivul, Lapusneanul se comporta machiavelic: se casatoreste cu Ruxanda, fiica lui Petru Rares, nu din dragoste, ci “ca sa traga inimile norodului”, in amintirea caruia staruia inca figura luminoasa a fiului lui Stefan cel Mare; se foloseste de Motoc spre a atrage asupra acestuia nemultumirea poporului; le promite boierilor impacare si ii invita la masa cu gandul de a-i ucide. Ruxanda are o fire gingasa si suava si este miloasa. Ea ar fi fost in stare sa-l iubeasca pe Lapusneanul daca ar fi gasit la el putina “simtire omeneasca”. Ea il roaga sa inceteze cu crimele deoarece nu mai vrea sa auda sotiile boierilor omorati plangand la usa ei. Lapusneanul ii promite ca-i va oferi un leac pentru spaima ei, deoarece Ruxandei ii era frica de capetele omenesti ce se gaseau in fata portii. Acest leac de frica oferit doamnei pune in lumina un domn absolut, un tiran al epocii medievale. Justificate pana la un punct de conditiile istorice si de politica sa, violenta si cruzimea lui Lapusneanu depasesc totusi limitele normalului, personajul fiind prezentat ca un sadic si ca un psihopat. El are o fire impulsiva: vrea sa-l loveasca pe Spancioc cu

maciuca, duce mana la jungher atunci cand domna Ruxanda ii reproseaza crimele. Viclean si abil, personajul stie insa sa-si stapaneasca aceste impulsuri, modificandu-si comportamentul si inducandu-i in eroare pe ceilalati. Interogatiile su exclamatiile personajului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida a raspunsurilor lui Lapusneanu exprima ritmul starii sufletesti a personajului, vorbirea lui devenind dramatica, traita la cele mai inalte cote ale simtirii omenesti. Cu o intuitie psihologica remarcabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se dezlantuie intr-o furie si manie galgaitoare, subliniind paroxismul trairii prin amanunte fizionomice: “Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau”. Lapusneanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica evidenta, crutandu-l pe Motoc pentru incercarea de a-l insela din nou, pentru ca ii este trebuitor “ca sa se mai usureze de blastemurile oamenilor”. Scena aceasta adauga alte trasaturi ale domnitorului: duritatea, luciditatea, ironia necrutatoare. Partea a III-a, cea mai dramatica din nuvela, incepe printr-o liniste si atmosfera cuvioasa de sarbatoare, la mitropolie, unde domn si boieri se adunasera pentru ascultarea liturghiei. Scena este pregatita minutios, realizand contrastul cu uciderea celor 47 de boieri. Scriitorul isi avertizeaza cititorul: “impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca… Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu plaselele de aur, iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma”. Urmatorea fraza tensioneaza momentul si invaluie totul intr-o atmosfera miraculoasa: “Spun ca minutul acela el era foarte galben la fata, si ca racla sfantului ar fi tresarit”. Este momentul in care Lapusneanul domina magistral, stapan fiind al artei disimularii. Personajul este un excelent actor, dovedind inteligenta, tact, un echilibru interior desavarsit. In momentul in care boierii sunt invitati la masa, Stroici si Spancioc, dand dovada de inteliganta si intuitie, hotarasc sa nu plece la ospat. Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lapusneanul si Motoc, retrasi “langa o fereastra”, capata viata intr-un tablou plin de miscare ce se deruleaza parca aievea. Cinismul lui Lapusneanu -; “El radea”, si groaza lui Motoc care se silea “a rade ca sa placa stapanului”, simtindu-si “parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind”, sporesc dramatismul. Luciditatea, sangele rece, tonul sarcastic in fata scenei sangeroase la care asista, comportamentul dispretuitor si cinic fata de Motoc pierit de groaza, dezvaluie un om diabolic. Lapusneanul are placerea sadica de a chinui sufletul vornicului ticalos care-l tradase si de care acum nu mai avea nevoie. El se leapade de el, potolind astfel multimea “burzuluita”, fara sa clipeasca, dintr-un calcul lucid. Lapusneanul este inzestrat cu o mare mobilitate a sentimentelor, caracteristica fiintei umane. In scena finala a bolii si a otravirii sale, personajul traieste cu intensitate atat umilinta cat si revolta impotriva celor care l-au otravit, apoi groaza in fata mortii. In caracterizarea personajului, C. Negruzzi da dovada de obiectivitate. Personajul ni se infatiseaza prin faptele, gesturile si cuvintele sale, interventiile directe ale autorului fiind minime. Predomina naratiunea si dialogul. Exceptie de la obiectivitate fac doar cateva interventii in care autorul isi exprima atitudinea sau citeste gandul personajului mai mult decat s-ar putea ghici din comportarea sa: cand caracterizeaza scurtul discurs din biserica “aceasta desantata cuvantare”, cand ghiceste ca Lapusneanul “mediteaza vreo noua moarte”. In rest stilul este obiectiv, iar personajul se caracterizeaza singur ori prin intermediul altor personaje (de exemplu, se spune ca doamna Ruxanda nu-l iubeste intrucat nu are “simtire omeneasca”.

autorul scolar! decorix. lipsit de demnitate. C. este plastic si expresiv (“gloata”. orgoliu. energie. concizia sunt trasaturi clasiciste ale nuvelei. Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actiunii. prezentarea unui erou de exceptie. cinism.sondaje. tarie de www. 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! sadism. obiectivitatea relatarii. Lapusneanu este personajul principal si negativ al nuvelei cu acelasi nume. scrisa de Costache Negruzzi. cu elemente de factura populara. a vestmintelor. Stilul este obiectiv. este necrutator si razbunator. fizic si moral 2. opera lui Negruzzi apartine romantismului. “sa nu ne mai zapaceasca”). RUXANDA Este un personaj romantic. Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu Vizite: ? Nota: ? Al.ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an In realizarea acestui personaj. “norod”. Limbajul. Pentru prima data in literatura romana. care ii realizeaza personajului un succint portret literar. Inapoi la scoala! q2p16pq Decorix. spectaculosul nuvelei. autorul caracterizeaza magistral personajul colectiv. sugerandu-i doamnei Ruxanda sa-si otraveasca sotul fara a se implica el insusi si lasand sa cada toata vina asupra ei. Multimea adunata sub zidurile palatului nu reuseste la inceput sa-si formuleze revendicarile decat intr-un mod vag. Motoc intruchipeaza tipul boierului feudal menit sa justifice cruzimea domnului.otto. in momentul in care cineva pronunta numele lui Motoc. “sarind ca un om ce calca pe un sarpe”). Negruzzi devine primul scriitor epic de seama al literaturii noastre. “Prin nuvela <Alexandru Lapusneanul>. Sobrietatea stilului. PERSONAJUL COLECTIV Observator patrunzator. Negruzzi surprinde psihologia colectiva. culoarea locala: descrierea salii de ospat. descrierea facuta de celelalte personaje: . viclenie. Negruzzi retine numai atmosfera scrisului clasic (“plecara de fuga”.ro caracter. Personajul se remarca printr-o complexitate de PUBLICITATE caracter. Ridicandu-se peste stilul cronicaresc. descrierea directa. viclean. vointa Nu ezitati! La OTTO de fier. facuta de www. MITROPOLITUL TEOFAN Se caracterizeaza prin siretenie. “ticalosul”). Prin reconstituirea istorica. posedand o multitudine de trasaturi de caracter: hotarare. inteligenta. realizat pe baza antitezei.” (Tudor Vianu). “dasa larma”.ro a folosit urmatoarele modalitati de caracterizare: Conteaza ce crezi ! Premii saptamanale la un click distanta ! 1. utilizarea antitezei. egoist si intrigant. dar.MOTOC Tradator si las. Rareori intervine autorul cu cate un calificativ (“marsavul”. toate nemultumirile individuale se cristalizeaza in jurul acestui nume. “burzuluisera”.ro scriitor. are un rol bine determinat in intriga riguros construita a nuvelei.

caracterizarea prin comportament: schingiuieste. ca orice domn. caracterizarea prin ganduri. In acelasi timp el este si inteligent. O alta calitate a sa este si capacitatea de a disimula (de a-si masca. Lapusneanu dovedeste tact si diplomatie in relatiile cu boierii: nu il ucide pe Motoc. merge la biserica. isi da seama ca poporul reprezinta o forta naprasnica. Personajul se dovedeste. ca mai apoi. cand este otravit si ii vede la cap pe dusmanii sai. Aceasta capacitate se manifesta in special in scena juramantului mincinos din biserica. deoarece este o opera epica in proza. are simtul protocolului: ofera ospete. curtea domneasca. nu are nimic sfant: jura mincinos in biserica. Acest personaj se arata a fi un foarte bun cunoscator de oameni. un limbaj aforistic. cerand sa fie calugarit. Intriga este riguroasa.Mitropolitul Teofan il considera crud si cumplit . are un narator. caci isi da seama ca boierii nu il iubesc si nu il doresc si ca in lupta impotriva acestora va avea castig de cauza daca va avea de partea sa simpatia poporului. care povesteste faptele din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. autocaracterizarea 4. fapt ce reiese din caracterizarea ce le-o face solilor lui Tomsa. caci ar fi aflat si ceilalti boieri ai ar fi fugit din tara. Textul „Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi este o nuvela. dar si de ostean Inca de la inceputul nuvelei ne dam seama ca Lapusneanu este un om hotarat. de dimensiuni ample. viclenia se asociaza cu ipocrizia. caracterizarea prin limbaj: termeni injuriosi. respectuos. imbracamintea de domn. Lapusneanu este foarte impulsiv si cu greu reuseste sa-si stapaneasca aceasta impulsivitate (scena intalnirii cu solii lui Tomsa. cand se trezeste din lesin. vorbeste in pilde. incat adoarme suspiciunile boierilor. faptul ca trece cu usurinta de la o stare la alta. caci nici nu se gandeste sa renunte la planul sau de a recuceri tronul. mai mari decat schita si mai mici decat romanul. Initial. caracterizarea prin mediu: palatul domnesc. scena in care doamna Ruxanda il roaga sa nu mai ucida boieri). Cu toate acestea. plin de energie si cu vointa de fier.Spancioc il numea tiran 3. cu toate ca nu se arata preocupat de soarta lui. ca stie ca va avea nevoie de el mai tarziu. cu toate momentele sale. opinii: isi arata deschis ura fata de boieri. ameninta cu moartea. El este viclean. sa se umileasca. nu ii ucide pe solii lui Tomsa. demna de luat in seama 6. Alexandru Lapusneanul avand o hotarare neclintita: „Daca voi . Fiind o opera epica. La Lapusneanu. Observam la personaj si mobilitatea sentimentelor. insulta pe doamna Ruxanda si pe mitropolit. asa cum reiese din scena juramantului mincinos din biserica. ucide. ademenindu-i la curte. este cuprins de groaza. Acest personaj nu crede si nu respecta nimic. el se arata foarte orgolios. Lapusneanu si boierii tradatori. Opera are un subiect. metaforic 7. unde ii ucide. scapand de pedeapsa lui. el apreciaza forta poporului. de a-si camufla sentimentele). personajele si relatiile dintre ele: Moldova secolului XVI.. Este atat de viclean. intrecandu-l chiar si pe Motoc. cand se imbolnaveste. se arata revoltat impotriva celor care l-au calugarit. ameninta 5.Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor . Expozitia prezinta locul si momentul desfasurarii actiunii.

setea de razbunare. iar daca voi nu ma iubiti. Punctul culminant corespunde uciderii celor 47 de boieri. avand un narator. fara scuza. eu va vreau. curtea domneasca. este o opera epica. dar se imbina cu descrierea si cu dialogul. facuta de autor. caracterizarea directa facuta de celelalte personaje (Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor. opinii. o nuvela atat istorica. eu va iubesc inspre voi”. pentru ca aceasta este una din cele zece porunci: «Sa iubesti pre aproapele tau ca insusi pre tine» si sa ne iertam unii pe altii pentru ca suntem muritori”) rezulta ipocrizia domnului si faptul ca el nu crede in nimic. viclenia. ganduri. vestimentatia. dezvaluind foarte bine opiniile si psihologia domnului. este complex caracterizat.” „L-ai tradat pe Despot. inteligent). infaptuirii piramidei de capete si linsarii lui Motoc de catre popor. m-ai tradat pe mine. bun cunoscator al psihologiei umane. doamna Ruxanda. iar Spancioc il considera crud si cumplit). energic. iar din juramantul mincinos din biserica („sa traim de-acum in pace. relatand luptele pentru putere dintre domnitor si boieri. mitropolitul Teofan si singurul personaj colectiv. ipocrizia). Spancioc. Dialogul este esential in nuvela.nu ma vreti. cat si indirecte: descrierea directa. el avand calitati exceptionale (hotarat. Veverita. in jurul caruia graviteaza o galerie de personaje secundare: Motoc. personaje variate si naratiunea ca mod principal de expunere. in tine nu m-as increde. dar multi”. cateodata. un subiect. boierii complotand mereu impotriva domnului. al carui nume il poarta nuvela ca titlu. dar si defecte extreme (maiestria in arta disimularii. cat pe psihologia personajului principal: in dialogul cu boierii tradatori se dovedeste foarte inteligent si abil. Alexandru Lapusneanul este un personaj-pivot. Stroici. domnul dovedind o foarte buna cunoastere a psihologiei umane. care nu crede in nimic. desfasurandu-se in mai multe locuri (hotarul Moldovei. nu are nimic sfant. la insistentele boierilor si ale mitropolitului. Personajul principal. Deznodamantul este previzibil: bolnav. vei trada si pe Tomsa”). Modul de expunere fundamental este naratiunea. mitropolitul Teofan il numea tiran. In caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul trebuie sa evitam un punct de vedere exclusivist. foarte bine caracterizat de catre domn: „prosti. el fiind relevator de psihologii: din dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si solia boierilor si din caracterizarea facuta de acesta lui Motoc („Dar tu. Actiunea este ampla. iar acesta ucigandu-i fara mila si. care ii realizeaza personajului un succint portret literar. unde cere sa fie calugarit. sa ne iubim ca niste frati. se refugiaza la cetatea Hotinului. cetatea Hotinului) si intr-un timp mai indelungat (anii celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu). Motoace? Invechit in zile rele. fizic si moral. sadismul. Opera „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi. limbaj. mediul in care traieste. doamne Ruxanda il otraveste. iar din simularea impacarii din biserica ne dam seama de ipocrizia acestui om. atat prin modalitati directe. Cuplu de personaje dintr-o nuvelă Alexandru Lapusneanul si Doamna Ruxanda . poporul. cruzimea. caracterizarea indirecta prin fapte. cat si psihologica. Accentul nu cade atat pe actiune. Conflictul dintre domn si boierimea tradatoare este puternic. In desfasurarea actiunii sunt prezentate faptele domnului dupa ocuparea tronului. nu are nimic sfant.

pre mulţi ani să popesc 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! şi eu. Naratorul omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativă a nuvelei şi focalizarea zero. Polite medicale definit de simetrie şi de echilibrul solid al 18 RON pe saptamana nuvelei. reprezentat atât de Oriunde in UE AllianzDirect. conceput de Mihail Kogălniceanu şi anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. "Al să dai samă. în principal. eu vă vreu. cu un echilibru solid.. Tema nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei.. încă din expoziţiune. în primul număr al revistei "Dacia literară". prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. în prima domnie fusese trădat de boieri. Pentru crearea acestei nuvele." -. romantismul.w..ro doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul. Structura narativă a nuvelei este simetrică şi riguros construită.. iar spaţiul narativ este real: Moldova secolului al XVIlea. fugise în .. 1. îmbinând adevărul istoric şi ficţiunea auctorială.. înscriindu-se într-una dintre direcţiile imprimate de programul acesteia.". realismul. Alexandru Lăpuşneanul este protagonistul nuvelei. hotărârea neclintită a voievodului de a ocupa pentru a doua oară tronul Moldovei. cât Honda Civic 2006 şi de scenele cutremurătoare.otto. Modalitatea narativă se remarcă.7CTDI de la 1574 RON – RCA+CASCO / 1 an ilustrat de adevărul istoric al celei de a AllianzDirect. Incipitul este reprezentat de informaţia cu caracter istoric despre Ştefan Tomşa care ucisese cu buzduganul pe Despot-Vodă. "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi (1808-1868). care are ca motto replica luiLăpuşneanul adresată boierilor . "IntroducţieJ'..) şi antierou.. Timpul narativ este cronologic. fiind organizată în patru capitole."Dacă voi nu mă vreţi. de unde reiese distanţarea acestuia de evenimente. Acţiunea este clară şi se bazează pe conflictul bine evidenţiat dintre domnitor şi boierii care-1 trădaseră în prima domnie şi-1 siliseră să părăsească tronul Moldovei.".ro mai multe curente literare: clasicismul. "Capul lui Motoc vrem. indirect.. Negruzzi se inspiră.. Compoziţia narativă reuneşte www.".". doamnă!. fiecare purtând un motto semnificativ pentru PUBLICITATE conţinutul acestuia: "Dacă voi nu mă vreţi. caracterul puternic. se dezvăluie. bazat pe relatarea în ordine a derulării evenimentelor situate într-un trecut istoric. din cronica lui Grigore Ureche. Nu ezitati! La OTTO "De mă voi scula. personaj eponim (care dă numele operei-n. îri timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569). aşadar.ro psihologia şi tragismul personajelor. apare la 30 ianuarie 1840. eu vă vreu."Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi Prima nuvelă istorică din literatura română.

la cea mai mică plângere.. şi pre celălalt ucis" şi fusese căsătorită silit.. care se dovediseră incapabili să domnească. indirect.] Să mă întorc? Mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt". cu o sete de răzbunare nestăpânită şi ameninţare fioroasă: "Cu averile voastre.exil împreună cu doamna Ruxanda şi fiul lor. Ruxanda rămăsese orfană la o vârstă fragedă. pe Doamna Ruxanda. doamnă!".". la întrebarea'cu ce va sătura el "lăcomia acestor cete de păgâni?". Intriga accentuează. îşi "văzuse murind pre părinţii săi. având drept scop răzbunarea pe boierii trădători. obstinaţia (încăpăţânarea) şi voinţa lui Lăpuşneanul de a se instala pe tronul Moldovei. indirect. Voi mulgeţi laptele ţării. hotărâtă să-şi roage soţul să nu mai verse sânge şi să înceteze cu omorurile. Tânăra fusese.. Ea avusese un destin nefericit.. accentuând adevărul istoric. Desfăşurarea acţiunii completează. de n-ar fi fost vândut de boieri". deşi "gingaşă". fiice şi surori de domn". Hiaş şi Ştefan. Ruxanda având "acea frumuseţă. inserează o scurtă biografie a eroinei. portretul lui Lăpuşneanul. "pre care nu l-ar fi perdut. cu mottoul "Ai să dai samă.. răzbunarea cumplită asupra boierilor. aşa cum sunt ele prezentate de narator. în al doilea episod. sub tutela celor doi fraţi mai mari. cărora le ia averile şi le taie capetele: "la cea mai mică greşeală dregătorească. eu vă vreu [. imediat după instalarea pe tron. [. naratorul omniscient insistă asupra spiritului vindicativ al lui Alexandru Lăpuşneanul. soţia lui Lăpuşneanul şi. prin flash-back. care. viclenia lui Lăpuşneanul. Din acest episod istoric reiese. care făcea odinioară vestite pre femeile României". ea moştenise de la "bunul Petru Rareş" dârzenia şi curajul de ă se adresa domnitorului. cum o prezintă în mod direct naratorul. capul vinovatului se spânzura în poarta curţii [. privise pre un frate lepădându-şi religia.] şi dacă voi nu mă iubiţi. dar Lăpuşneanul îi tăiase acestuia nasul şi se căsătorise el cu fiica "bunului Petru Rareş". Jurase să-1 cinstească şi să i se supună. prin cuvintele adresate boierilor. constituie fapte reale consemnate de istoria Moldovei. doamnă!. conturând în mod direct un scurt portret.. după moda timpului. în mod indirect. cărora le răspunde cu ochii scânteind "ca un fulger": "Dacă voi nu mă vreţi. de către "obşte". faţă de care era datoare să manifeste o atitudine de totală supuşenie şi umilinţă. pentru că "bărbatul tău ne taie părinţii.]. naratorul omniscient descrie detaliat straiele domneşti.. dar au venit vremea să vă mulg şi eu pre voi". voievodul Petru Rareş. eu vă iubesc pre voi [. Din atitudinea Doamnei Ruxanda reiese. ba ar fi putut chiar să-1 iubească. cu trimitere directă la "/ironică". Astfel se reliefează conflictul puternic între fostul domnitor şi boierii trădători. ajungând astfel pe tronul Moldovei. logodită cu boierul Joldea. După moartea tatălui său. pieptănătura. precum şi lipsa oricărui scrupul în ceea ce priveşte mijloacele pe care le practică pentru ocupare a tronului. însă era "tristă şi tânjitoare". Cu acest prilej. Vocea auctorială introduce în firul narativ un personaj secundar.cu banii ţăranilor pre eare-i jupuiţi voi. unde îşi pregătise o armată de zece mii de mercenari ("oaste de strânsură") şi venise acum în Moldova cu gândul de a izgoni "pre răpitorul Tomşa" şi de a-şi lua înapoi scaunul domnesc.. cu Alexandru-Vodă. dacă ar fi . bărbaţii şi fraţii".. Doamna Ruxanda este înspăimântată de cruzimile şi crimele înfăptuite de soţul său şi speriată de cuvintele văduvei unui boier ucis. iniţial. indirect..] şi el nu apuca să putrezească. împrejurările şi succesiunea la tron a voievozilor. când alt cap îi lua locul". care-şi revarsă. în prima domnie. care o ameninţase "Ai să dai samă. Ea intră în sala tronului îmbrăcată "cu toată pompa cuvenită unei soţii. nu . le răspunde cu o ură imensă. faptul că.

. Vodă o trimite. probabil. "după neam şi după ranguri". îl mustră conştiinţa pentru toate cruzimile înfăptuite. Vodă râde satisfăcut şi. la ziua când îi va ucide pe toţi boierii la un loc. născoeeşte tot felul de schingiuiri: "scotea ochi. de aceea îl cheamă la el pe mitropolitul Teofan. care are ca motto cuvintele lui Lăpuşneanul. lipsită de sentimente şi de sinceritate dintre Lăpuşneanul şi Ruxanda. apoi. Deşi uimit de vizita soţiei sale. violenţa şi încrâncenarea domnitorului. cu un cinism şi o cruzime ieşite din comun. să-şi vadă de casă şi de copii. în loc să se bucure. la un semn al domnitorului. Lăpuşneanul izbucneşte cu mânie şi mâna sa caută pumnalul la cingătoare. Retras în cetatea Hotinului. însă ea leşină la vederea acestei grozăvii. chiar şi după toate crimele înfăptuite. pune să se reteze capetele celor ucişi. Ruxanda îi sărută mâna. căruia-i cere să-1 călugărească. sensibilitatea şi bunătatea Ruxandei.găsit la el "cât de puţină simţire omenească". Lăpuşneanul se poartă cu delicateţe. ciuntea şi seca pe cârea avea prepus". cu lacrimi în ochi. o sărută pe frunte şi o aşază pe genunchii săi ca să afle motivul acestei îndrăzneli. în contradicţie cu brutalitatea. pe care nu reuşise să-i găsească. Din această scenă se evidenţiază relaţia convenţională.]. gândindu-se. tăia mâni. simţindu-se mereu în pericol de a fi trădat din nou de aceştia. Era totuşi neliniştit pentru că nu pedepsise pe Spancioc şi Stroici. puindu-i nume Paisie" şi-1 proclamă pe Bogdan domn al Moldovei. unul de altul. Lăpuşneanul îi promite că de poimâine nU va mai vedea omoruri şi capete tăiate şi că îi va da "un leac de frică". La ospăţul oferit de Lăpuşneanul ca prilej de împăcare. ea fiind aleasă de naratorul omniscient să-şi ucide soţul. Privind masacrul. spre dezamăgirea dispreţuitoare a domnitorului: "Femeia tot femeie [. Timp de patru ani Alexandru îşi respectă promisiunea făcută soţiei şi nu mai ucide niciun boier.:. fire violentă şi plină de venin. pentru că şi el este muritor şi "ai să dai seamă!". "în delirul frigurilor". pre mulţi am să popesc şi eu. dar de mă voi îndrepta. făcând o piramidă de "patruzeci şi şepte căpăţăne. îl călugăriră. Bogdan. vârful căreia se încheia prin capul unui logofăt mare". femeia dovedeşte forţă lăuntrică şi fermitate în ultimul episod al nuvelei. Mitropolitul şi episcopii. îl jigneşte pe mitropolit . însă o roagă să poruncească mâncăruri alese pentru un ospăţ de a doua zi. ea se sparie". Lăpuşneanul se înfurie cumplit. Vodă se îmbolnăveşte "de lingoare" şi. dar. cruzimea. Deşi construită în antiteză caracterială cu Lăpuşneanul. inclusiv pe soţia şi pe fiul său: "M-aţi popit voi. Când termină. lăsând moştenitor la tronul ţării pe fiul său. Lipsit de credinţă creştină. gingăşia. dar îşi stăpâneşte pornirea violentă. Scena reliefează indirect trăsăturile antitetice ale celor doi soţi. fiind evidente delicateţea. după care le aşază în mijlocul mesei. "De mă voi scula. Trezindu-se din starea de inconştienţă şi văzându-se îmbrăcat în rasa de călugăr. iar pe de altă parte cruzimea şi spiritul vindicativ care dirijează toată energia domnitorului. "crezând că se sfârşeşte. când va da "masă mare boierilor".. ci numai căsătoria şi legile timpului îi obligă să stea alături. Deznodământul coincide cu ultimul capitol. pre mulţi am să popesc şi eu! Iar pre căţeaua asta voi s-o tai în patru bucăţi împreună cu ţâncul ei". Cu un zâmbet perfid. au fost măcelăriţi de mercenarii aflaţi în spatele mesenilor. Limbajul protagonistului accentuează violenţa şi ura sa nepotolită.". pe de o parte sensibilitatea şi bunătatea doamnei. îi povesteşte despre văduva boierului ucis care 6 ameninţase şi-1 imploră să oprească sângeroasele răzbunări. au sosit patruzeci şi şapte de boieri care. o cheamă pe domniţa Ruxanda să-i dea leacul de frică promis. ceea ce argumentează faptul că ei nu constituie un cuplu. îşi pierde complet controlul şi-i ameninţă cu moartea pe toţi. apoi.

înzestrată cu trăsături pozitive. "îi descleştă [.] dinţii şi îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul paharului".4 Benzina 327 RON – RCA /AllianzDirect. fiind construite prin antiteză şi având totodată caractere excepţionale ce acţionează în situaţii ieşite din comun. mai mult silită de boieri. că voi m-aţi făcut să fac acest păcat". sensibilă. dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale.. Stroici şi Spancioc se uită cu satisfacţie la suferinţele lui Vodă.Alexandru Dacia Logan 2006 1 an Lapusneanul” este considerata o capodopera 1. cuvinte memorabile. cu un cuţit. este evlavioasă. şi ochii săi sângeraţi se holbaseră".sondaje. încurajândo discret cu binecuvântarea: "Dumnezeu să-1 ierte. eu te desmitropolesc". unde "se vede şi astăzi portretul lui şi a familiei sale".ro . Scena otrăvirii este cutremurătoare. dinţii îi scrâşneau. de atitudini romantice şi intuiţie realistă". intră în camera bolnavului şi-i dă să bea. Lăpuşneanul este tipul domnitorului tiran. s1q1qg Parerea ta conteaza! Inspirindu-se din cronica lui Grigore Cine are dreptate in disputa dintre clienti si banci? www. 'îşi dete duhul în mâinile călăilor săi". Proza narativă "Alexandru Lăpuşneanul" este o nuvelă istorică deoarece cuprindenumeroase elementele realiste ilustrate de adevărul istoric. tu care ştiai numai a omorî". spume făcea la gură. care-1 caracterizează direct'-"crud şi cumplit".. Alexandru Lăpuşneanul. ciuntea şi tăia mâini. ca izvor de inspiraţie pentru o literatură română originală. crud.spunându-i "boaită făţarnică" şi-1 ameninţă cu duşmănie: "eu [.. toate aceste definind-o ca personaj romantic.ro a literaturi romane. zise suspinând.ro Publicata in primul numar al revistei . apoi are puternice mustrări de conştiinţă. Referindu-se la valoarea incontestabilă a nuvelei "Alexandru Lăpuşneanul" de Coşţache Negruzzi. de observaţie psihologică acută. îngrozită de ameninţările lui Lăpuşneanul. lăsând "o pată de sânge în istoria Moldovei".Dacia Literara” (1840). Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci... nuvela istorica . toarnă otrava. Naratorul obiectiv şi omniscient descrie în detaliu chinurile îngrozitoare ale domnitorului care "se zvârcolea în spasmele agoniei. a fost înmormântat la mănăstirea Slatina. blândă. Ca antierou. George Călinescu afirma că aceasta "ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet. în sfârşit. formează un cuplu romantic. spunându-i cu bucurie: "învaţă a muri. Cele două personaje. are o satisfacţie profundă la vederea piramidei formate din" patruzeci şi şapte de capete ale boierilor şi băgase groaza în toţi. care omoară cu plăcere. preluat de Costache Negruzzi din "Letopiseţul Ţării Moldovei" scris de Grigore Ureche. cu descendenţă voievodală şi un destin nefericit. document pus la dispoziţia scriitorilor paşoptişti de către Mihail Kogălniceanu. cu voinţă puternică şi spirit vindicativ.] te-am făcut mitropolit. deoarece scotea ochi. până când. fiindu-i teamă de pedeapsa divină: "Voi să daţi seamă înaintea lui Dumnezeu. fiind încurajată şi de mitropolit.. Doamna Ruxanda acceptă sfatul lui Spancioc de a-i pune soţului ei otravă în băutură. iar Stroici. şi să te ierte şi pre tine". deci romantică. "Gingaşa Ruxanda". Caracterizarea lui Motoc Alexandru Lapusneanul PUBLICITATE Vizite: ? Nota: ? Asigurare medicala Raspundere civila inclusa AllianzDirect. Alexandru Lăpuşneanul şi Doamna Ruxanda. Ruxanda umple un pahar de argint cu apă şi.

Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Incercarile lui sunt zadarnice.striga ticalosul”.isi smulgea barba”. Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica.Milostive doamne” etc. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche. .... in palatul domnesc de la Iasi. m-ai vandut si pre mine. caci el ramane pentru Lapusneanul . El il considera pe Motoc un intrigant. Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu pentru a-si pune in practica planurile malefice.Sa moara toti… sint niste prosti”. chiar daca are o alta convingere intima iar linguseala ajunge pana cand simuleaza o stare slufeteasca asemenea celei a domnitorului . . iar atunci cand constata hotararea nestramutata a lui Voda.. fiind foarte bine definit si conturat... dar in realitate el isi . fiind un important personaj din literatura romana. Acest destin tragic al lui Motoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli. devine slugarnic si in permanenta. Voievodul are dreptate.pentru a trage foloase”: . acestia sfasiindu-l. . in sala de ospete si la poarta cetatii cand este sfasiat de multime.invechit de zile rele” si .... . ridicola si .deprins a te ciocoi la toti domnii”. Toate acestea releva si o viclenie nativa. (1564-1569) o epoca istorica... invocand ajutorul divin” (A. . ipocrit si las. Ii propune mai intai sa dea cu tunurile in multimea de la poarta si apoi ii cere ragaz pentru a-si arandui casa si a se spovedii..…ai vandut pre Despot.. lasitatea lui devine nimarginita.. Dar cand constata ca nu mai e nici o scapare. prin care scapa de numeroase incurcaturi. Fiind iertat de domnitor. In cronica lui Grigore Ureche. Personajul este caracterizat in mod indirect si prin limbajul folosit. Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere si se inscrie. pusa mai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: LapusneanulMotoc (Calaul si victima) si Lapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul). pe care-l da multimii. .. Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurile diabolice. transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului.. Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. sangeroasa si tulbure cand luptele pentru tronul Moldovei si conflictul dintre domnitori si marii feudali ajunsera la apogeu.da o reprezentatie comica de lasitate.simtea parul zburlindu-i-se pe cap” si dintii sai clantanind. Motoc este caracterizat in mod direct si de catre Alexandru Lapusneanul: . iar Motoc o dovedeste prin faptul ca desi vine ca sol a lui Tomsa sa-l induplece pe Lapusneanul sa se inapoieze.Oh! Nenorocitul de mine”. antiteza romantica domina textul. aprobandu-i toate vorbele.D. suspina”.O pacatosul de mine”. . preacurata fecioara”. vei vinde si pre Tomsa”.silindu-se a ride”. Motoc nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: . Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (15641569) in mai multe locuri: dumbrava Tecuci. care vor ajunge pana la disperare. tipa.un talhos si un vanzator”.ai urmat cu mare intelepciune”.Maica..boci ca o muiere”.plangea.Ureche.. un tradator de profesie care unelteste impotriva tuturor domnitorilor pentru a-si atinge propriile interese si .. Costache Negruzzi evoca aici cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. el trece de partea acestuia si-i fagaduieste sprijinul. pentru a deveni o intruchipare romantica a boierului slugarnic. Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte. . Naratorul nu isi exprima atitudinea fata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu .Piru) si incercand sa obtina bunavointa domnitorului: . doreste sa intre in gratiile stapanului care-l flateaza si-l linguseste.

cinste a Romei ce se luptă cu natura. Ascultaţi!… marea fantomă face semn… dă o poruncă… Oştiri. Acest sunet. care-ai fost martur vitejiilor trecute. Ş-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. ungurii se înarmez. se prelungesc. Unul altuia îl spune. mă-mpresoară: De pe muche. Oltule. Cavaler de ai credinţei. sau e Mircea cel Bătrîn? Mircea! îmi răspunde dealul. . vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorinţă. de pe stîncă. repetat din stîncă-n stîncă. Este ceasul nălucirei. Rîvna-ţi fu neobosită. un mormînt se desvăleşte. taberi fără număr împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde. Transilvania l-aude. Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc. Traian. fapte cumplite îţi sînt ţie cunoscute. O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc… Iese… vine către ţărmuri… stă… în preajma ei priveşte… Rîul înapoi se trage… munţii vîrful îşi clătesc. 5 Umbra lui Mircea. sau al Tibrului stăpîn. îndelung-a ta silinţă: Pînă l-adînci bătrîneţe pe români îmbărbătaşi. care trece ca prin vine un fior.La Cozia Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate: Către ţărmul dimpotrivă se întind. Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit. noaptea iese. creşte. Sărutare. Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit.III. Ş-al tău nume moştenire libertăţii să îl laşi. Însă. Dunărea se-nstiinţează. Dintr-o peşteră. cum îl arată sabia lui şi armura. Uriaş e al Daciei. din rîpă. chipuri negre se cobor. Virtuţi mari. Muşchiul zidului se mişcă… pîntre iarbă să strecoară O suflare. umbră veche! priimeşte-nchinăciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastră la mormîntu-ţi a depune. Mircea! Oltul repetează. acest nume valurile-l priimesc. Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit? Este el.

transpunândule în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pentru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională. Unde tu te gîndeşti poate la norodul ce-ai iubit. Grigore Alexandrescu (1814-1885) este un poet romantic autentic. Şi ai lui sîngeraţi dafini naţiile îi plătesc. Însă triste şi amare. . mormintelor. laude ţi-a cîştigat: Întreprinderea-ţi fu dreaptă. şi pădurile ce-l hrănesc. În acel locaş de piatră. atât în poeziile patriotice. Greutatea ei ne-apasă. Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte. Şi-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc. Tot e groază şi tăcere… umbra intră în mormînt. La apus se adun norii. este foc care topeşte Crîngurile înflorite. care moartea îl iubeşte. E a cerului urgie. cât şi în elegii şi meditaţii. vremi de fapte strălucite. De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat. legi. Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat. reînviind eroii istoriei naţionale. nu rezultatul. năravuri se-ndulcesc: Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite În gîndire şi în pace drumul slavei îl găsesc. Au trecut vremile-acelea. pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice. cum privim vechea armură Ce un uriaş odată în războaie a purtat. trece slaba-ne măsură. Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte. drum ce duce la vecie. peisajelor nocturne şi fantastice.Dar cu slabele-ţi mijloace faptele-ţi sînt de mirare: Pricina. a fost nobilă şi mare. Căci războiul e bici groaznec. se întind ca un veşmînt. Lumea e în aşteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc. Cîtă ai simţit plăcere cînd a lui Mihai soţie A venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit! Noi citim luptele voastre.

.] Râul înapoi se trage. \"de pe stâncă\". în care cele dintâi imagini vizuale sunt umbrele turnurilor aplecate peste undele şi valurile Oltului. \"izbesc\". Următoarele două strofe constituie o meditaţie. \"La Cozia\" este numele mănăstirii ctitorite de marele voievod. Atmosfera fantastică şi înfricoşătoare este ilustrată de \"ceasul nălucirei\". \"se mişcă\".. editată de Mihail Kogălniceanu. \"noi\". pântre iarbă să strecoară/ O suflare. \"Ascultaţi!\" etc. Poezia îmbină lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv care se definesc prin pronume şi verbe la persoana a IIl-a şi la persoana I. împreună cu prietenul său..). Cadrul nocturn este specific romantismului prin atmosfera misterioasă care induce emoţie şi înfiorare. cu identificarea momentelor importante din trecut şi prezent. a naturii meleagurilor româneşti. \"din râpă\".. Ion Ghica. prin aceasta. care au cultivat tema evocării istorice.«. muzicalitate interioară versurilor. dintre care primele două sunt neaccentuate. \"Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate\". \"se prelungesc\" care se referă la umbrele turnurilor. Grigore Alexandrescu se înscrie în generaţia scriitorilor paşoptişti. Poezia începe cu un anapest (picior metric alcătuit din trei silabe. \"se cobor\". o zăresc\". Structura compoziţională a poeziei... se pare. care lovesc ritmic \"Zidul vechi al mănăstirei\". lăcaş care a inspirat poezia şi unde. precum şi prin adresarea directă (pronume şi verbe la persoana a Ii-a): \"îl\". un element tipic romantic fiind apariţia fantomei încoronate care iese din mormânt: \"O fantomă-ncoronată din el iese. care trece ca prin vine . ce par că-nu au o legătură strânsă. singurul element auditiv al liniştit înserării. \"mă-mpresoară\". \"să strecoară\". Deşi a fost scrisă în 1842. Vasile Alecsandri în Moldova. \"el\" \"stau\". Imaginile sunt hiperbolizate pentru a . poetul aseamănă generaţiile de oameni care s-au succedat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri cu undele curgătoare ale râului . la imaginea iniţială a pastelului. iar ultimele două strofe revin. părând că ating \"ţărmul dimpotrivă\". \"Umbra lui Mircea\" evocă personalitatea istorică a domnitorului muntean. munţii vârful îşi clătesc\". Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu. primele şapte strofe se constituie într-un pastel romantic. Imaginile vizuale sunt construite printr-o enumeraţie a complementelor circumstanţiale de loc -\"dintr-o peşteră\".un fior/ [. că a fost scrisă. Poezia \"Umbra lui Mircea. La Cozia\" a fost scrisă în urma unei călătorii pe care Alexandrescu a făcut-o pe la mănăstirile din Oltenia. deoarece sunt separate de punct şi fiecare dintre ele este scrisă cu majusculă. simetric. \"privim\". împlinind astfel perfecţiunea artistică a poeziei. deoarece toate elementele sale participă emoţional la întâmplările miraculoase: \"Muşchiul zidului se mişcă. Semnificaţia titlului. Poezia este structurată în şaisprezece strofe şi este construită prin îmbinarea subtilă a mai multor specii romantice.. Ion Heliade Rădulescu. în care poetul exprimă idei filozofice despre timpul trecător. George Bariţiu.şi prin folosirea verbelor la prezentul etern (gnomic) . \"de pe muche\". precum şi o viziune asupra viitorului.\"Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate\".Alături de Gheorghe Asachi. Vasile Cârlova. Mircea cel Bătrân. Costache Negruzzi. descriind cadrul natural nocturn în care apare fantoma lui Mircea cel Bătrân. \"pântre iarbă\" . fapt ce 1-a determinat pe G. în revista \"Propăşirea\". care dau poeziei gravitate evocatoare şi. \"trece\". iar a treia accentuată-«. Călinescu să considere că Alexandrescu face parte \"dintre aceia care au contribuit la apropierea poeziei de muzică\". poezia va fi publicată în 1844.\"iese\". Imaginea vizuală este redată prin forma reflexivă a verbelor \"se întind\". fiind animaţi de un adevărat şi înflăcărat patriotism. Astfel. următoarele cinci strofe conţin elemente de odă şi imn prin care se slăvesc faptele de vitejie ale domnitorului. Printr-o personificare metaforică. Primele şapte strofe compun un pastel romantic. Andrei Mureşanu în Transilvania. Natura este umanizată. Titlul este alcătuit din două părţi.. \"se întind\". \"mă-mpresoară\". \"citim\".

ca şi el. dar şi plin de tristeţe şi amărăciune din pricina multelor războaie purtate. Un alt procedeu romantic constă în exprimarea retorică sub formă de maxime. dar în antiteză cu aceştia. In stil romantic. fiind o manieră artistică strălucită aceea a comparării lui Mircea cel Bătrân cu cele mai strălucite personalităţi istorice: \"Cavaler de ai credinţei. careai fost martur vitejiilor trecute/ [. amplificat.ilustrează ideea că Mircea a purtat războaie drepte. trece slaba-ne măsură/ Nendoim dac-aşa oameni uitru adevăr au stat\".Următoarea secvenţă lirică este alcătuită din două strofe şi se constituie într-o meditaţie filozofică privind scurgerea timpului.. Epitetul triplu \"dreaptă\". care a fost neobosit în a lupta pentru libertatea şi independenţa ţării. care împarte versul în două emistihuri. Poetul omagiază râvna neobosită a lui Mircea cel Bătrân. Patriotismul domnitorului este exprimat metaforic -\"întreprinderea-ţi\'fu dreaptă. Oltul. în preajma ei priveşte. care privise cu mândrie legiunile militare şi căruia îi erau cunoscute \"Virtuţi mari. eul liric se adresează direct Oltului.. Mircea şi M jhai. \"din stâncă-n stâncă\". poetul incită la contemplaţie.neamului românesc a consemnat şi alte momente glorioase. Alăturarea simbolică a celor două nume ilustre pentru istoria noastră naţională.\". contemporanii poetului se simt slabi şi mărunţi: \"Greutatea ei ne-apasă.care-i repetă numele cu evlavie şi admiraţie: \"Mircea! îmi răspunde dealul. poetul recurgând la vocativ şi la o interogaţie retorică: \"Oltule. din dragoste pentru poporul său. Generaţiile care au mvăţat despre faptele de vitejie ale personalităţilor istorice îi venerează pe eroii neamului. stă. acestea . vine către ţărmuri.. pentru a se vedea cum \"marea fantomă\" a dat speranţă românilor şi a îngrozit totodată . \"vremi de fapte strălucite\". fiind repetată.. puncte de suspensie: \"Iese. de apărare a ţării. Ultima strofă a acestei secvenţe lirice confirmă identitatea marelui voievod român. deoarece porunca voievodului se aude peste Carpaţi./ Uriaş e al Daciei... Dunărea şi marea .. în numele tuturor românilor: \"Sărutare.. Trecutul este măreţ. taberi fără număr împrejuru-i înviez\". ilustrând valoarea etică a exemplului patriotic al lui Mircea cel Bătrân şi având valoare generalizatoare: \"Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit\".este o odă închinată marelui domnitor român. care îl venerează şi astăzi: \"De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat\". căruia poetul i se adresează direct. Verbul la imperativ. Autoritatea personalităţii istorice a lui Mircea cel Bătrân este ilustrată prin propoziţii scurte. valurile. propoziţiile sunt scurte şi marcate prin puncte de suspensie: \"Iese.. Mircea! Oltul repetează\". Printr-o întoarcere graduală în trecut./ Traian. este o adresare directă a poetului către toate componentele naturii înconjurătoare şi înfiorate.dealul. martorul permanent al \"vitejiilor trecute\". vine către ţărmuri.. ţara şi poporul român.. De remarcat în această strofă este cezura. umbră vechel Priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit\". poetul presupune că Mircea cel Bătrân a \"simţit plăcere\" atunci când a aflat despre faptele eroice ale lui Mihai Viteazul.] Cine oar\'poate să fie omul care te-angrozit?\". Portretul de erou al naţiunii române este construit de Alexandrescu prin întrebări retorice asupra identităţii acestui Viteaz. sau al Tibrului stăpân. iar la auzul numelui său întreaga natură este personificată şi el este recunoscut de toate elementele naturii .. Istoria. sau e Mircea cel Bătrân?\".. \"nobilă\" şi \"mare\" accentuează eroismul patriotic şi dăruirea cu care voievodul a luptat pentru independenţa ţării. procedeu artistic tipic romantismului. sub conducerea unor domnitori panioţi.Următoarea secvenţă lirică . ungurii se înarmez\".realiza măreţia copleşitoare cu care \"marea fantomă\" porunceşte şi la un semn \"Oştiri. fapte cumplite\" ale acestui trecut glorios.. a fost nobilă şi mare\" .alcătuită din cinci strofe ... în preajma ei priveşte\". \"Ascultaţi!\". care a iubit. Această idee este construită printr-o hiperbolă. accentuează ideea continuităţii luptei pentru libertate şi independenţă a poporului român. stă.pe toţi duşmanii de odinioară: \"Transilvania-1 aude. Oltul este personificat. cinste a Romei ce se luptă cu Natura.

Prezentul este superior datorită progresului şi civilizaţiei. Personificată. pentru emancipare socială şi naţională. poetul dând expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literară": inspiraţia din evenimente ale istoriei naţionale.tîn care stăpâneşte liniştea peste întreaga natură. Scriitorul afirma. alături de "Memorialul de călăorie". a experienţei trecutului. asigurând pace şi linişte omenirii. Valurile Oltului lovesc ritmic \"zidul vechi al mănăstirei\"fiind personificate. este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte simţăminte frumoase şi nobile. acest credo poetic devenit ideal estetic: "Eu sunt din numărul acelora care cred că poezia. manieră prozodică folosită înainte de poeţii Văcăreşti şi ulterior de Eminescu în \"Memento mori\". elegiacă şi satirică. Creaţia literară a lui Grigore Alexandrescu s-ar putea defini prin pâteva caracteristici. ceea ce conferă o muzicalitate aparte. condiţie a existenţei sale. .n.) pentru a susţine cadenţa poeziei. Poezia \"Umbra lui Mircea. valorificarea tradiţiilor.". noaptea îşi întinde mantia \"peste dealuri\".. care înalţă sufletul prin idei morale şi divine. Un alt procedeu pentru a crea efecte muzicale este cezura (pauză ritmică în interiorul unui vers. se constituie ca efect al unei călătorii de tip romantic (cum se practica în Europa vremii de către mulţi scriitori) pe la mănăstiri de pe valea Oltului. La Cozia".fiind~\"bici groaznec. atunci când \"umbra intră în mormânt\". Ultimele două strofe ale poeziei constituie un pastel şi readuc imaginea iniţială a tabloului noctum. care moartea îl iubeşte\" sau \"a cerului urgie\". pe lângă neaparata condiţie de a plăcea. care au înfrăţit naţiile \"prin ştiinţe şi prin arte\". Sursa Referate Romana. comparaţia având rolul de a recompune atmosfera misterioasă de la începutul poeziei.).com Poezia "Umbra lui Mircea. fapt ce 1-a determinat pe criticul Paul Cornea să afirme despre acest scriitor că este \"un romantic printre clasici şi un clasic printre romantici\". La Cozia\" de Grigore Alexandrescu are versuri lungi. despărţite de cezură-w. orientarea către prezent. care-1 împarte în două emistihuri-n. regăsindu-se în poezie atât dactilul cât şi iambul. Ritmul alternează. cu acel efect de eliminaţie prelungită a aerului pe care îl scoatem la harmonium\". până la viitorul nemărginit şi în anii veciniei. Turnurile \"cele-nalte\" sunt personificate printr-o comparaţie. Limbajul artistic. George Călinescu apreciază în mod deosebit această măiestrie artistică a poetului Grigore Alexandrescu: \"Dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei. fiind asemănate cu \"mândre generaţii spumegate\". norii \"se întind ca un veşmânt\". de 15 silabe (vers decapentacasilab). meditativă. de altfel. \"Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc\" şi constituie mărturia istorică a gloriei şi patriotismului conducătorilor români într-un trecut plin de măreţie. care împarte versul lung în două sau mai multe emistihuri (fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers. în prefaţa volumului de "Poezii" din 1847. Peste întreaga natură se instalează \"groază şi tăcere\". idee care subliniază încă o dată permanenţa şi continuitatea românilor pe aceste meleaguri.n.

ţărmul. mă-mpresoară. similare celor umane. prin armonii imitative perfecte. ce se izbesc şi se năruie de zidul implacabil al timpului. războiul fiind expresia lui cea mai cumplită. Este aici un joc subtil între etern şi efemer. scoţând din adâncurile trecutului figura monumentală a voievodului. Se creează astfel antinomiile esenţiale ale meditaţiei de tip romantic. în revista „Propasirea“. cu marele freamăt de lupta al oştilor reînviate. din care iese noaptea./ Către ţărmul dimpotrivă se întind. prima strofa." în acest decor nocturn. bazată pe un mecanism simplu al evocării: impresia puternică a locurilor dezvoltă viziuni poetice care dobândesc reprezentare onirica şi transfigurări legendare. distrugerea zidurilor Ierihonului sau deschiderea apelor Mării Roşii: "Râul înapoi se trage. cealaltă reprezintă o meditaţie asupra prezentului şi a răului instaurat în lume..". unde se şi află mormântul marelui domn.... care trece ca prin vine un fior. la o oră a "nălucirei". creşte. subteran.. sugerează o temporalitate ce se va supune mecanismelor evocării./ Glasul ei se-ntinde. noaptea iese.. care îşi exteriorizează iluminarea fascinantă a clipei. fapt ce semnifică proiecţia în spaţiul oniric a întregii evocări. împreună cu prietenul său Ion Ghica. o zăresc/ Iese. ce se luptă . taberi fără număr împrejuru-i înviez. poezia în chestiune ar fi fost compusă chiar la Cozia.. pântre iarbă să strecoară/ O suflare../ De pe muche. dobândind o eufonie perfectă: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. identifică marele personaj printr-o suită de interogaţii retorice ("Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?// [. ungurii se înarmez. A fost publicată însa abia la 7 mai 1844. editată la Iaşi de Mihail Kogălniceanu. trezită la viaţă de porunca voievodului: "Oştiri. Peisajul exterior îşi estompează detaliile.. mormântul. ce se deschide tainic.] Traian. de o parte ţărmul stabil şi zidul neclintit al mănăstirii.. de pe stâncă. Grigore Alexandrescu face o călătorie la mănăstirile din Oltenia." Grota este corelată cu alt spaţiu alveolar închis. topos al misterului. prin gradaţie. rămânând în prim-plan peştera. Regresiunea valurilor temporale are loc prin unduirea continuă a generaţiilor de valuri ale Oltului." Curgerea apelor se suprapune acum eufonic. aceeaşi poate existentă în cazul marilor fenomene biblice. umbra.În vara anului 1842. Poetul. repetat din stâncă-n stâncă. împreună cu motivele dominante. zidul. în preajma ei priveşte. dezlegând din nemişcare seculara fantomele.. cadenţele perfecte ale succesiunii silabelor./ Transilvania-1 aude... "marea fantoma" revine din trecut înconjurată de o întreaga armie. Se creează întâi cadrul romantic al evocarii.. Poezia este o meditaţie romantică pe tema istorică.. chipuri negre se cobor. din rîpă. cu puteri magice de transfigurare. antiteza trecut-prezent. apariţiile fantomatice prelungind către lumea reală. cinste a Romei. La această falie temporală se produce epifania voievodală. După cum reiese din Memorialul acestei călătorii. se prelungesc.. într-un moment crepuscular. stă. simbolizat de mitul voievodului Mircea cel Bătrân. vine către ţărmuri. Pe acest mecanism poetic se întemeiază structura textului: prima parte a poeziei este o evocare a măreţiei trecutului. Toate sonurile acestor versuri... de alta umbrele trecutului ce se apleacă peste ape şi "mândrele generaţii" de valuri. învăluind întregul spaţiu: "Dintr-o peşteră./ Muşchiul zidului se mişcă. Pe marginea acestei falii temporale. lumea se opreşte pentru moment într-o linişte deplină. valurile. munţii vărful îşi clătesc. ecourile vremurilor trecute: "Este ceasul nălucirei: un mormânt se dezvaleşte/ O fantomă-ncoronată din el iese./ Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate/ Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc". generaţiile.

"umbra intra în mormânt"./ Unul altuia îl spune. iluzia poetului se încheie. Mircea! Oltul repetează. sau e Mircea cel Bătrân?"). Poezia se încheie simetric. noaptea este personificată./ Uriaş e al Daciei.cu Natura. umbră veche!". a războiului. acest nume valurile-1 priimesc. Portretul voievodului este cunoscut de toţi românii. umbră veche! priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit:/ Noi venim mirarea noastră la mormantu-ţi a depune. a mării. este "ceasul nălucirei". Folosirea prezentului etern al verbelor. printr-o gradaţie inversă a fenomenelor epifanice. în vremurile moderne. care. "întreprinderea-ţi fu dreapta. Marea revelaţie îi prilejuieşte poetului ample reflecţii asupra vremurilor de glorie ale Evului Mediu românesc. ." Mircea a fost neobosit în lupta sa împotriva străinilor. peisajul redevenind identic celui iniţial. Antiteza se ilustrează între acele "vremi de fapte strălucite" şi prezentul caracterizat prin "slaba-ne măsura". până când întreaga natură îi preia. trezite la viaţă de sonurile înalte ale apariţiei. "iese". "-mpresoară". Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate. a râurilor şi a dealurilor. trezind spiritul critic al poetului. personificarea amplă. "bici groaznec./ Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit. nordul enigmatic şi mitic al crepusculului. întoarcerea graduală în trecut presupunând o conjugare a tuturor forţelor naturale. muşchiul de pe zid./ De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat". a Dunării. a fost nobilă şi mare. nu fac decât să creeze atmosfera unui cadru natural fantastic. poarta spre trecut se închide./ Acest sunet. linia melodică a versurilor redând numai freamatul apelor in nesfarsita curgere: "Şi-ale valurilor mândre generaţii spumegate/ Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc". se înfioară. Dunărea se-nştiinţează. adresarea directă: "Sărutare. când. Asistam la o invazie treptată a elementelor fantastice. numele glorios: "Mircea! îmi răspunde dealul. pentru marele voievod./ Şi-ale ei spumate unde către mare îl pornesc". el fiind o figură memorabilă: "Sărutare. care moartea îl iubeste". "se mişcă". prin incapacitatea de acţiune şi mai ales prin persistenţa conflictelor. vede soluţii iluministe de ameliorare socială: "Prin stiinţe si prin arte naţiile înfrăţite/ în gândire şi în pace drumul slavei îl găsesc". chipurile negre "se cobor". mărginit de spiritele străbunilor. sustinator cu vorbe şi cu fapte al libertaţii acestui pământ. păzitori ai faptelor mareţe ale istoriei. prin ecouri repetate.

din rapa. alternand cu vocala cea mai deschisa — a — pentru contrast: S-ale valurilor mandre generatii spumegate Zidul vechi al manastirii// in cadenta il izbesc. Este momentul meditatiei romantice. necesara risipirii ecourilor. se aduna atunci hotarele Tarii Romanesti: Mircea! imi raspunde dealul. cunosucti la noi inainte de Grigore Alexandrescu. noaptea iese. intr-un vers amplu instrunat. acest nume valurile-1 priimesc. din rapa. Mircea! Oltul repeteaza. Fantomele. cu punctele de plecare in englezii Gray.Sursa Autorii. totodata. de o muzicalitate indelung si amanuntit studiata. noaptea e inchipuita ca o himera neagra. ma-mpresoara. De asemeni. Dunarea se-nstiinteaza. miscatoare. al solitudinii in cadrul naturii si al noptii. elementele naturii se cutremura: Raul inapoi se trage muntii varful isi clatesc. Sonurile care predomina sunt — in consecinta — cele minore si grave. prin traduceri franceze si rusesti. hamletiana. de necrezut in momentul de fata. Voievodul ii apare poetului ca un urias a carui armura n-ar mai putea-o purta urmasii bicisnici: Noi citim luptele voastre. Motivul e de tipul preromantic. vazute ca niste generatii. surdinizate prin vocalele inchise. Young si OssianMacpherson. a permanentei. iesind dintr-o pestera. Acest sunet. in jurul fantomei voievodului. Unul altuia ii spune. iesind din mormant inarmat si cu coroana pe cap. Poetul se prosterna in fata maretei umbre si vine a depune la mormantu-i prinosul de recunostinta al contemporaneitatii. cu cezura larga. se prelungesc. intre care mai frecventa este u. pura proiectie a eului subiectiv al poetului. vie. Impresionanta este personificarea valurilor Oltului. facand sa se miste „muschii zidului". Mircea fusese aparatorul libertatii si realizase odinioara fapte rasunatoare. pusa sub accent prelungit: Ale turnurilor umbre// peste unde stau culcate. Si-ale ei spumate unde catre mare il pornesc. „chipuri negre". Catre tarmul dimpotriva// se intind. sugerand ideea vesnicei deveniri istorice si. La aparitia lui Mircea. coboara de pe muchii de stanca ca un fluid misterios ce patrunde fiinta celor vii „ca prin vine un fior".com Poezia incepe solemn. impresurand totul cu mantia ei intunecata: Dintr-o pestera. Acum este ora propice nalucirilor si fantomele ies din morminte. cum privim vechea armura Ce un urias odata in .

admirator al trecutului. de aici. Cu un deosebit simt al echilibrului compozitional. Fatal in evul de mijloc. atmosfera de solemn mister in fata umbrelor trecutului voievodal sunt date. Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat. romanticul Grigore Alexandrescu..d. poetul realizeaza finalul. rotund. insa perfect explicabil in contextul literaturii romane din epoca de la 1848. din punct de vedere prozodic. prin reluarea motivului initial. jalesc — izbesc s. Greutatea ei ne-apasa. Este aici. ca intr-o mica piesa simfonica: Lumea e in asteptare turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc. pot afla „drumul slavei in gandire si in pace". norii se aduna la apus. trece slaba-ne masura.razboaie a purtat. Grigore ALEXANDRESCU . ca si in alternarea rimei feminine cu cea masculina: nalte — spumegate. „infratite prin stiinte si prin arte". De remarcat coloratura arhaica din finalul versului ultim: „intru adevar au stat". autorul satirelor. constatabila in spatiul uneia si aceleiasi poezii.biografie . Muzicalitatea poemului si. Fapt oarecum curios. printr-o anumit studiata succesiune a accentelor.m. Din nou mantia noptii se intinde peste muntii din preajma. Poezia se incheie insa tot romantic. S-ale valurilor mandre generatii spumegate Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc.(opera si scrierile) . el poate fi inlaturat in epoca moderna. cand natiile. La Cozia. ca de altfel intregii literaturi de la 1848: imbinarea elementelor clasice si iluministe cu cele romantice. epistolelor si fabulelor gaseste totusi ca razboiul e „bici groaznic. constand in alternarea dactilului cu iambul: S-a-le-va-lu-ri-lor-man-dre//ge-ne-ra-tii-spu-me-ga-te Zi-dul-vcchi-al-ma-nas-ti-rii//iivca-dcn-ta-il-iz-bcsc. este totodata un artist si un ganditor care avea neaparat in vedere prezentul si viitorul. manifestarea unei trasaturi cu totul caracteristica operei lui Grigore Alexandrescu in general. care moartea il iubeste". Asa se explica introducerea gandirii rationaliste in cadrul meditatiei romantice care este Umbra lui Mircea. In spirit rationalist. ritmand energic discursul liric si asezandu-1 in tipare de neclintit. peste apele Oltului domneste intunericul de nepatruns si umbrele reintra in morminte.a.

La 29 mai 1860. Spirit reflexiv si analitic. dar. dupa o scurta trecere. epistole si fabule. 1832. satire si fabule. dar de o vertebratie acut personala in campul romantismului romanesc: 5 voi. spiritual. aparent etanse. ALEXANDRESCU se casatoreste cu Raluca Sta-matin. la Targoviste. putin agreabila. E gazduit. isi inainteaza demisia si accepta un post de slujbas la Secretariatul Statului. cat cenusie: nu dispune nici de avere. nici de arbore genealogic. in fabule si epistole apare omul de lume. mama. cateva colaborari publicistice fara continuitate si un nr. director al Eforiei Spitalelor Civile (1854). Nascut intr-o familie modesta. de Tache Ghica (tatal memorialistului) si de Heliade. deprins sa se interogheze. ALEXANDRESCU se naste sub o zodie nu atat de norocoasa. 1842. Obligat sa se retraga din viata publica si sa abandoneze activitatea literara. A lasat o opera de intindere redusa. 1814(?) m. de versuri (Eliezer si Neftali. curand insa un conflict aprig va izbucni intre protector si protejat. dupa unele versiuni. refractar certitudinilor comune. poetul a dat compuneri memorabile. Sava. dintre care ultimele trei sunt culegeri de edite si inedite. Literare a Romaniei (1846). Meditatii. tonul e elegiac. 25 nov. ALEXANDRESCU intra in armata ca praporcic. Bucuresti. Fusea). In 1834. Tatal. epistole. 1847. ALEXANDRESCU va supravietui inca 25 de ani. Poezii. Suvenire si impresii. un Memorial al calatoriei intreprinse in 1842 la manastirile oltene. intrate in patrimoniul literaturii noastre clasice. 22 febr. cand de indoiala. Pe ambele planuri. Membru al Asoc. biografului revenindu-i sa consemneze un cursus honorum putin semnificativ. in realitate exprimand acelasi conflict al poetului cu sine insusi si cu lumea: in meditatii. 1885. 1863). insa doar cateva nr. Voltaire si Tasso etc. pricinuita. dar dupa cativa ani e lovit de o boala mintala neiertatoare. de otravirea cu beladona. membru al Comisiei Centrale de la Focsani (1860). separandu-i pentru totdeauna. 1838. si a fixat un tipar stilistic de mare rezonanta in epoca. si imitatii dupa Florian.n. cobora dintr-o familie de mici boieri. director al Cultelor (1859). fiind orfan de . in 1840 e arestat pentru trei luni. viata poetului curge fara peripetii. care-l ajuta sa debuteze (1832). nici de relatii. pe la vama din Focsani. afabil. elegii. redactor al Poporului suveran. Mihai Alexandrescu. Ilustrandu-si parca destinul particular in marea familie romantica. De aici inainte. iar confesiunea alterneaza cu dispozitiile contradictorii ale eului. in timpul Revolutiei de la 1848. Poet. era vames si vistiernic. Filipescu. intre altii. lamartinean. restrans de trad. loc de pelerinaj mitic pentru primii poeti moderni. (15-29) si mai mult formal. ALEXANDRESCU creeaza in doua registre. Studiaza la Sf. denuntand cu ironie si fina disimulatie impostura care triumfa in viata sociala si falsele prezumtii ale cugetului. reluata intermitent si cu rezultate neconcludente in momentele de remisiune. uimindu-si colegii prin cunostintele in literaturile clasice (elina si franceza). probabil sub invinuirea de complicitate cu participantii la conjuratia lui M. clucer (1853). polarizat cand de nadejde. Poezii. Maria (n.

Cu toate acestea. indispensabile intr-o perioada de institutio-nalizare a literaturii. drept „un alt Young. ALEXANDRESCU ar fi fost simultan clasic si romantic. incerca sa-si converteasca starea de frustratie in poezie. Afabil si spiritual. putin ispitit sa coboare in for. ALEXANDRESCU e intr-adevar. ci se reduce la recomandarea cooperarii ratiunii cu imaginatia. cat si in cea de desfasurare a revolutiei. Desi de dimensiuni restranse. or toate acestea sunt cerinte de bun-simt. ALEXANDRESCU pare sa-si piarda busola. Avand umor. Totul ne lasa sa credem ca vana poetica i se istoveste inca inainte de tragicul accident care avea sa-1 claustreze mai bine de doua decenii printre tenebre. de epistola si fabula. pana in 1860. sugerand o perspectiva interpretativa de „Ianus bifrons". In felul acesta. pe o latura. viata i se scurge decent. Trimiterea la Platon din prefata volumului de la 1847 (tinta artei ar fi „frumosul ideal sau stralucirea . cu un echilibru psihic labil. care nu mai era nici exclusivist. pe de alta. obosit de deceptiile acumulate de-a lungul anilor. desi isi pastra patina clasica. nu-i aduce recompense materiale ori morale. macinata mai mult de trivialitatea zilnica decat de o rasturnare spectaculoasa a sortii. indura de mic privatiuni si umilinte. durabile si productive ipostaze ale lirismului preemines-cian. nici imboldul unei ambitii care sa-i cravaseze inspiratia si sa-i stimuleze o desfasurare mai energica a personalitatii. el joaca un rol sters atat in faza de pregatire.timpuriu. venit pe lume prea tarziu sau prea devreme. putea suporta existenta cel putin fara probleme in stadiu congestiv. caci isi intemeiaza caminul tardiv si de convenienta. In realitate. iesit din ruinele Targovistei". e un satiric muscator si lucid. produsul indecis al unei epoci a curentelor. desi efectiva si necontestata. isi oferea consolarea de a-si bate joc de ridicolul celor din jur si. cel mai lamartinian dintre lamartinienii ce populeaza peisajul nostru literar intre 1830 si 1850. fericirea intima pare sa-1 ocoleasca si ea. in divort cu societatea. Dar odata cu brutala schimbare a climatului de opinie de dupa Unire. Desi profund legat de idealurile nationale si democratice ale pasoptismului. ALEXANDRESCU e. mai amar si mai dezorientat. Corespondenta nu ne releva nici trasaturi de vanitate. care marcheaza sfarsitul epocii eroice si anunta intrarea in eclipsa a reprezentantilor istorici ai pasoptismului. un om singur. framantat de marile intrebari. care-si conceptualizeaza emotia si aseaza totdeauna o distanta ironica intre sine si lucruri. cand boala il scoate din cursa. tratand cu detasare problemele diurne. Intimidat de zarva noii epoci. clasicismul nu consta in asumarea unei estetici coerente a mimesis-ului. avand talent. nici monolitic in felul voltairian. Fire visatoare. a cultivarii limbii si a slefuirii formei. nu are sansa sa-si desavarseasca studiile peste hotare si e nevoit sa-si castige painea intr-o slujba obscura si plicticoasa. el devine din ce in ce mai anxios. plin de scrupule. era. opera lui ALEXANDRESCU incarneaza doua din cele mai cristalizate. Pe alta latura insa. in generatia sa de luptatori si profeti. pe care singuratatea il apasa. Definit de Heliade. Curiozitatea e ca aceste ipostaze sunt contradictorii. caci pe de o parte e vorba de meditatie si elegie. cand problema de a conferi poeziei un statut specific spre a-i innobila rangul in viata sociala si a opri navala nechematilor se punea cu deosebita tarie. de fapt. prin rationalismul dialectizat si edifiant al celei de-a doua jumatati a secolului al XVIII-lea. un personaj de exceptie. si un om vulnerabil. Aceasta bifurcare a creatiei intr-o zona a elegiei si o alta a fabulei si epistolei a derutat adesea comentatorii. un poet melancolic si reflexiv. inca de la debut. sfioasa si interiorizata. iar notorietatea literara.

individul e singur. fireste. Altele propun consolarea prieteniei (Prietesugul) sau a dragostei. insa ALEXANDRESCU pare permeabil nu atat unui model livresc anume. E cea a cautarii si esecului. prin autoscopie. Unirea Principatelor) tempereaza exacerbarile individualiste. ca si in epistole ori in fabule. setos sa experimenteze marea poezie. Byron etc). nici aerul melodramatic. antagonismul intre poet si proza vulgara a vietii. cu lipsa de stringenta compozitionala si inscrierea strofei intr-o partitura muzicala atesta prezenta tutelara a poetului francez. Adio. prin denuntare critica. nascut din supralicitarea retetelor romantice si extrem de contagios intr-un mediu literar cum era cel al deceniului 1830-1840. La Tar-goviste). dar putin pregatit sa distinga bunul de raul gust. De notat ca poetul nu se resimte de pe urma contactului cu realitatea folclorica. in cautarea adevarului launtric. mai des ca legatura spirituala (inca o zi).adevarului"). Lirismul e la el cu adevarat experienta intima. un alt tip de modelaj decat elegia) si dincolo de confuzia termenilor de referinta. pe langa ca e eronata. Pot fi semnalate si alte influente. deoarece poate fi talmacita ca o adeziune deghizata la o estetica a „creatiei". ros de demonul interogatiei. rotindu-se perpetuu intre certitudine si nesiguranta. iau lira si ma duc"). Intr-o serie de elegii domina resemnarea in fata tragismului existentei (Miezul noptei. in care raul triumfa. si a adevarului vietii. desi trimisese lui Alecsandri 57 de poezii populare pe care le culesese. Meditatiile si elegiile versifica multe din locurile comune ale romantismului: tristetea. intermitentele dragostei. cat unui ritual melodramatic de gesturi emfatice si formule declamatorii („Pun mana pe-a mea frunte si caut un mormant". ALEXANDRESCU radiografiaza starile de constiinta sub ipostaza lor instabila si contradictorie. Nici tonul discursiv. Deficitar in zugravirea . cu amestecul caracteristic de filosofare si autoanaliza. a frustratiei si a implinirii. mormintele. stapanin-du-si expansiunile. O sincera nostalgie a trairii comunitare. „Zic lumii un adio. insusi tiparul meditatiei. iar Dumnezeu absent. proces-verbal al simtamintelor si starilor de constiinta care-si disputa imperiul sufletului. reia mereu problemele. Dar poetul. dincolo de conventiile de scriitura inerente genurilor practicate (fabula impunand. Punctele de contact cu Lamartine sunt evidente: reveria melancolica. Lipsit de inventivitate metaforica. nici stangaciile limbii nu spulbera impresia de combustie morala. fiindca marele filosof n-a spus niciodata ceea ce ALEXANDRESCU ii atribuie. mai rar ca invitatie ronsardiana la folosirea clipei (Prietesugul si amorul Emiliei). puternic afirmata in poeziile de inspiratie cetateneasca sau patriotica (Inima mea e trista. ruinele. acelasi in elegii si meditatii. trecutul istoric. incapabil sa aleaga intre alternativele cugetului. ALEXANDRESCU e in nota dominanta a personalitatii sale poetice un romantic. a sperantei si zadarniciei. paradisul pierdut al copilariei. sensibil dar. desi de mai mica amploare (Young. ALEXANDRESCU reuseste sa-si impuna originalitatea inca de la prima manifestare publicistica. discretia elementului autobiografic. mereu invins de efortul de a-si gasi echilibrul si a se integra unei lumi prost randuite. reflexiv si dilematic. Sub faldurile violente ale vocabularului romantic simtim ca se consuma o drama autentica. Versurile ne comunica zbuciumul unui om impovarat de ganduri si mahnire. Cu toate ingerintele modei si presiunea modelelor. peisajul lunar. atat de putin siguri la 1848. tendinta de a spiritualiza materia. sentimentul timpului ireversibil si al sublimului cosmic. incat. religiozitatea. e si ambigua.

Kralov. Modern prin simtul relativitatii valorilor si perceptia alienarii umanului. Marele merit al lui ALEXANDRESCU rezida in intuirea unor raporturi sociale tipice. isi sacadeaza monologul prin pauze metrice si sintactice. ca Hugo. dar punandu-1 in perplexitate prin continua simulare si uzul frecvent al contrasensului. viziunea securizanta si sedativa a celor ce nu vor sa-si tulbure siesta. Izbanzile lui pe acest plan sunt notorii. Flori-an. ironic. libertatea schemei metrice . pe scurt. de buna credinta. bazate de obicei pe opozitia intre demagogul. desi prozodia e tratata cu neglijenta in opera sa. unde-1 gasim pe omul de lume din epistole care persifleaza cu sfichiuiri ironice si aluzii malitioase. . Umbra lui Mircea. versuri de o splendida plenitudine recitativa. Poetul actioneaza cu bonomie si calm. particularizand antinomia intre sensul si nonsensul destinului. in ele gasim . intre ritmul interior si structura sonora. vioiciunea sugestiva a personajelor.totul dovedeste concordanta intre cerintele genului si talentul scriitorului. Aceeasi potrivire intre felul de a fi si felul de a spune apare in Memorialul de calatorie. pe atat de irezistibil.plastica a lumii fenomenale. iluziile romanesti. Fabulele prelucreaza prototipuri clasice. ALEXANDRESCU e deosebit de inzestrat pentru epistola si fabula.si e unul din motivele farmecului inca rezistent. pe un ton glumet. in anume ceasuri privilegiate. desi misterios. In epistole. dar si pe poetul elegiac. ideea ca literatura poate corija relele moravuri. in schimb. parvenitul. La Cozia. Asteptarea. si plebeul naiv. de o placuta familiaritate. conducatorul abuziv. ALEXANDRESCU e cel mai de seama precursor muntean al lui Eminescu si unul dintre cei mai interesanti poeti ai primei jumatati a secolului al XlX-lea. in loc sa lucreze prin canonade verbale. exemple memorabile de gnomism pur ori de cadente oratorice. pe care-1 exercita poeziile amintite un acord indefectibil intre idee si metru. siretenia onctuoasa a povestitorului. pe de o parte. sculptate parca intr-o materie somptuoasa si incoruptibila. care confrunta permanent nadejdea si indoiala. dar legandu-le de actualitatea politica a vremii si autohtonizandu-le cu un fin simt al verosimilului. el poseda. dispus sa supuna totul examenului critic. infiorat de ceasul tainic al amurgului si de ruinele innegrite de vreme. Lucid. tema predilecta e soarta poetului in societate ilustrata cu propriu-i exemplu. Tehnica fabulistica e excelenta: pertinenta dialogului. ca Lamartine. Pe o asemenea canava de contrarietati si zigzaguri ale ideii. filistinul. colocvial. uneori folosite si de La Fontaine. desfacuta cu cazna din conventiile la moda si stadiul incult al limbii. pe de alta. contrastul intre retorica perfida a unora si asteptarea candida a altora permite efecte de un umor pe cat de exploziv socialmente. Obiectivul e de a demitiza mondenitatea snoaba. sunt construite cateva capodopere: Anul 1840. castigand increderea lectorului prin spirit autocritic. Caci. aptitudinea dramatizarii discursului poetic. inovator in traducerea viziunii romantice asupra lumii si-n expresia ei literara. ALEXANDRESCU croieste. sau sa desfasoare. firul delicat al meditatiei intr-o voluptuoasa si leganatoare melo-pee. il densifica variind unghiurile de privire si-1 organizeaza in termeni antitetici.

Apropiat ideologic de inainta=i. Mure=an. nea=teptat de nou =i original. prin Epigonii. suntem trezi la suflarea secolului — =i de aceea avem atata cauza de-a ne descuragia.EPIGONII .. ci numai pentru ca intr-adevar te mi=ca acea naivitate sincera. neconsciuta cu care lucrau ei.ro catre Iacob Negruzzi. poetul repudiaza scepticismul. intre trecutul insufle\it de idealuri inalte.. Acest poem (aparut pentru prima data in Convorbiri Literare din luna august ) aduna ca intr-un focar principalele direc\ii de dezvoltare a literaturii romane moderne de pana la cel mai mare poet al nostru. Bolintineanu.sondaje.. pentru ca era izvorata din 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! inimi.ro Toate-s praf. Heliade. Lumea-i cum este. Noi ce=ti mai noi cunoa=tem starea noastra. Ce bei: Pepsi sau Coca Cola? Ideea apare explicit =i in scrisoarea www. privitor la scriitorii de la .ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an de a i se sustrage. Nimic — decat culmile stralucite. nimic — decat con=tiin\a sigura ca nu le vom ajunge niciodata.otto. Alexandrescu). www. Si sa nu fim sceptici?” Din citatul reprodus se poate observa ca Eminescu avea. o . acesta fiind o scolar! trasatura inerenta epocii: decorix. scrisoare ce inso\ea poezia la redac\ia Convorbirilor literare: „Daca in Epigonii ve\i vedea laude pentru poe\i ca Bolliac.ro insa constata totodata imposibilitatea Inapoi la scoala! Decorix. Epigonii se sprijina pe o antiteza. a Nu ezitati! La OTTO caror „spusa” era „santa =i frumoasa”. Compozi\ional.comentariu Vizite: ? Nota: ? Mihai Eminescu j1p1pr Dependent intr-o masura mai mare sau mai mica de inainta=ii sai (Alecsandri. =i Parerea ta conteaza! ca dansa suntem noi. procedeu tipic romantic. =i prezentul PUBLICITATE dominat de scepticism rece. Gr. Eliade — acelea nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor. la varsta de de ani Eminescu devine dintr-o data el insu=i.. epoca scriitorilor de la .

de nu erau genii. oceanele de stele. Lauda exagerata a „scripturilor romane” se afla mai intai acolo =i Eminescu este perfect con=tient de acest lucru. verzi dumbravi cu filomele. in . „dulci =i mandre primaveri”. lauda redactorului Curierului nu ne mai apare atat de exagerata. Dar gestul scufundarii intr-o mare de vise. „Gura de aur” este insa o expresie mai mult conven\ionala. Cu numai opt luni mai inainte de apari\ia poeziei Epigonii. Filosofice=ti =i politice=ti prin fabule moralnice inva\aturi. erau cel pu\in oameni de o erudi\iune vasta. un Bolliac sau Heliade erau pre\ui\i pentru „naivitatea sincera. nu sunt originale. e adevarat — care insa. retiparind. in Lepturariu (IV. luate in ele insele. =i pentru Eminescu ideile filologice ale lui Pumnul erau gre=ite. reproduce opinia lui Heliade care. O spune foarte clar in articolul amintit mai sus: „Daca apoi Lepturariul a exagerat in lauda unor oameni ce nu mai sunt. a=ezat chiar in capul ilustrului =ir. profesorul sau de la Cernau\i. —). care va ramane aproape neschimbata. Cu izvoare-ale gandirii =i cu rauri de cantari. intr-un articol publicat in Albina din Pesta. Sau vad nop\i ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele. izvoarele gandirii =i raurile de cantari sunt imagini care arata pe marele Eminescu: Cand privesc zilele de aur a scripturelor romane. din . mai amintesc de Alecsandri =i Bolintineanu. a=a precum nu exista in capetele junilor no=tri dandy”. au fost pionieri perseveren\i ai na\ionalita\ii =i ai romanismului — pionieri. „verzi dumbravi cu filomele”. fara a marturisi. Aici Eminescu se lasa influen\at de caracterizarea facuta de Pumnul. Pumnul. deosebit de valoroase. Lucrul acesta nu l-a =tiut insa . Viena. Impresia de lauda exagerata o da caracterizarea lui Cichindeal (sau Tichindeal). Insa.opinie critica foarte bine precizata. chiar de pe acum. partea I). a caror inima mare platea poate mai mult decat mintea lor. insa ele erau „cronistice” indrepta\ite pentru ca izvorau din „increderea cea sfanta in puterea creatrice a limbii” . le numea „tablele legii aduse in pustie”. neconsciuta” mai mult decat pentru „meritul intern” al scrierilor lor. dovada a faptului ca opiniile lui se intemeiau =i pe alte izvoare. caruia ii lua apararea impotriva unui detractor de ocazie. copiata dupa Ioan Gura de Aur (Ioan Zlataust sau Ioan Hrisostomul). Heliade era un om care se entuziasma foarte u=or. modestului scriitor bana\ean care traducea. Poetul a avut drept prima sursa de informa\ie =i inspira\ie pentru Epigonii Lepturariul lui Aron Pumnul (I — IV. Caci cu ce se poate mandri poezia romana in materie de fabula pana la ? Exagerarea a parut flagranta in momentul cand s-a descoperit ca Fabulele in chestiune. Aron Pumnul. la inimosul profesor de la Cernau\i. ci numai ni=te traduceri. mul\i dintre ei. Cre=terea u=or retorica a frazei poetice. Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci =i senine Si in jur parca-mi colinda dulci =i mandre primaveri. Poetice=te insa accepta exagerarile lui Pumnul. Un Mure=an. cel pu\in aceia. ca =i unele epitete ca: „visari dulci =i senine”. Zile cu trei sori in frunte. solda\i gregari. criticastrul baron Dimitrie Petrino. daca avem in vedere ca Fabulele lui Dimitrie Tichindeal se tipareau in (la Buda). Intr-adevar. zilele „cu trei sori in frunte”. poetul exprima exact aceea=i idee in legatura cu activitatea altui pa=optist. fabulele clasicului sarb Dositei Obradovici. la randul sau. Prima parte a poemului este o oda inchinata „zilelor de aur” cand au trait poe\i „ce-au scris o limba ca un fagure de miere”.

un fel de „uomo universale”: „Poet. lucrare pe care Eminescu nu a cunoscut-o. Hasdeu . la un moment dat. cum insu=i marturise=te in versurile care prezinta traducerea piesei Democrit. Mumulean „glas cu durere”. Primavara amorului. ) =i din acela=i Lepturariu. Scavinschi. balada in care se pomene=te de banchetele domnitorului moldovean ce poruncise moartea Costine=tilor. Insa Eminescu a cunoscut =i alte pareri in legatura cu pitorescul personaj. publicat de B. in poezia lui: „Amorul dete loc durerii =i melancoliei”. Abia in . autor de versuri rele din cale-afara („Iar de vrei sa faci versuri ia pilda de la Prale” — zice Gr. pentru ca in urma unei medicamenta\ii gre=it ad ministrate ii cazusera parul =i musta\ile. Prale „firea cea intoarsa”. autoritatea cea mai mare in probleme literare. Poetul nu men\ioneaza decat ciuda\enia omului. odata cu Pumnul in Lepturariul sau (IV. traducator al Psaltirii in versuri (Bra=ov. facuta de dansul dupa Jean-François Regnard (—): De un Daniil Scavinschi cel mititel de statura Pe care placu naturei a-l lucra-n miniatura. citind poate Observa\iunile polemice ale lui Titu Maiorescu. un boem sucit. Era „trist”. nici Eminescu.). niciodata.“ „Daniil cel trist =i mic” este Daniil Scavinschi (care se iscalea. dupa o amintire a lui Vasile Alecsandri. partea ). Scavin etc. II. care se arata nemaipomenit de generos =i considera pe Prale drept un geniu. a=a cum men\ioneaza cronica lui Neculce =i aceea a lui Nicolae Costin. music. unde in nota e pomenit. croitor. ciobotar =i aflator de lucruri noua. unde Pumnul tiparise Intamplarea comiceasca a lui Democrit. Daniil „cel trist =i mic” sunt mai mult ni=te figuri pitore=ti ce coloreaza epoca =i pe care Eminescu le prezinta ca atare. arhitect. P. aparute exact cu un an inaintea Epigonilor (in Convorbiri literare din august . Spiritul lui \intea la universalitate. Ne gruzzi intitulata Un poet necunoscut (in edi\ia Negru pe alb. S-ar putea. de asemenea. neurmand de asta data pe Pumnul. Despre Mumulean se informase. Russu tiparea Fabulele lui Demetriu Cichindeal in traducere noua din originalul sarbesc al lui Dositei Obradovici. dupa imprejurari.). dupa cum s-ar putea sa fie o referire la planurile politice ale domnitorului moldovean care dadea banchete in cinstea lui Petru cel Mare. poate. sa fie la mijloc un reflex al lecturii unei balade populare referitoare la Constantin Cantemir. . p. Scavinov. podoaba la care \inea foarte mult. afla tot din Lepturariu. Versul: Cantemir croind la planuri din cu\ite =i pahara a dat na=tere la interpretari foarte diferite. De Ion Prale. de la acela=i Heliade. Duhului meu) — . Toate acestea Eminescu le putea afla in scrisoarea lui C. Prale cu moravurile sale ie=ite din comun). nici Pumnul. la Arad. cunoscut lui Eminescu din Arhiva istorica a Romaniei (tom. Scavinescu. care face aluzie la cea mai de seama poezie a sa. Era „mititel de statura”. S-ar putea sa fie o aluzie la opera lui Dimitrie Cantemir Divanul sau galceava in\eleptului cu lumea sau giude\ul sufletului cu trupul.Heliade. care spunea despre autorul Caracterurilor cum ca. ). Alexandrescu in Satira. Iancu Vacarescu e amintit prin versul: „Vacarescu cantand iara=i a iubirii primavara”. venit la Ia=i cu suita =i armatele sale in . I. Probabila este — dat fiind faptul ca versul continua a ramane obscur — =i ipoteza dupa care Eminescu s-ar . tatal lui Dimitrie.

facand „din cu\ite =i pahara” planuri de amenajare a mo=iei. Donici e caracterizat printr-o metafora deosebit de sugestiva : „cuib de-n\elepciune”. Negruzzi. Acesta aparea. ramas postum. care insa erau „negre”. Ipoteze se mai pot face inca. El este un munte cu capul de piatra detunata de furtuni. ea nu avea densitatea =i puterea evocatoare a celei eminesciene. Bolliac e amintit prin Sila =i Claca=ul: „Bolliac canta iobagul =-a lui lan\uri de arama”. Sta =i azi in fa\a lumii o enigma nesplicata Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres. De o mare plasticitate este versul: Iar Negruzzi =terge colbul de pe cronice batrane. cu o satira tradusa de C. sfinx patrunsa de-n\eles. chema o=tirea „l-ale \arii flamuri”. el vorbe=te brazilor. Sobie\ki =i . Una dintre cele mai frumoase strofe ale Epigonilor este aceea dedicata lui Andrei Mure=anu. fiul lui Dimitrie. Mure=an devine simbolul poporului roman care. Carlova. profe\iilor amare. o enigma neexplicata. descifra „eternitatea din ruina unui an”. sugerand un gest memorabil. religioase =i politice asupra Bibliei (Paris. La Cozia vrajea umbre „dintr-al secolilor plan” =i cand. facuta in spiritul sintaxei greoaie a poetului anului : “Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic”. pe lira canta cu mana «amor\ita» de stransoare. Adevar scaldat in mite. Semnul marii poezii sta mai ales in puterea de concretizare a abstrac\iunilor. indoliate. Alexandru Beldiman cu Tragodia sa este caracterizat. In acela=i spirit uria= =i fabulos. la poe\ii anteriori. romantica. face sa rasune mun\ii =i invie piatra”. Riga Poloniei =i domnul Moldovei. scriitorul clasic rus. referin\a facandu-se la fabu list. patria a=teptand inca eliberarea. Calinescu scria: „Ce imagine mai marea\a pentru cantare\ul de=teptarii noastre decat aceasta a lui Mure=an legat in lan\uri pe care le scutura? Vocea lui nu e ragu=ita. printr-o inten\ionata gre=eala. aluzie la fata tanara pe patul mor\ii. Gr. In evocarea trecutului istoric (din Alexandru Lapusneanul. Pann este „finul Pepelei cel iste\ ca un proverb”. cand in Umbra lui Mircea. la . Chiar atunci cand metafora se producea. ci. Calinescu. „Ca un glob de aur luna stralucea” etc. Munte cu capul de piatra de furtune detunata. Lui Heliade i se dedica una dintre cele mai frumoase strofe. aluzie la celebra Povestea vorbei. filozofice. Comentand aceasta rara imagine. ) e infa\i=at ca un profet al amaraciunilor viitoare. Bolintineanu plange romantic la capataiul iubitei. prin poezia sa Mar=ul. Cum arata acela=i G. „scutura lan\ul cu o voce ruginita”. Alexandrescu e comparat cu Byron. Autorul Biblicelor sau noti\e istorice. G. vazut de cititor ca pe un ecran. Sihleanu cu ale sale Armonii intime e denumit „lira de argint”. Eminescu ii inchinase =i cunoscutul poem faustic Mure=an. un sfinx plutind in ce\uri de mitologie =i eresuri: Eliad zidea din visuri =i din basme seculare Delta biblicelor sante.referi la Antioh Cantemir. tulburatoare prin imagistica ei pletorica. de atata imbra\i=are cu fieraria ruginita. in Anul . Eminescu introduce amplu =i substan\ial adevarata metafora in poezia romaneasca. in Lepturariul lui Pumnul in care era vorba de un boier. Alecsandri =i Bolintineanu cultivau cu precadere compara\ia: „Ca fantasme albe plopii in=ira\i se pierd in zare”.

pierdu\i in ganduri sante. epigonii? Sim\iri reci. noi nu credem in nimic! Metafora. in partea a doua a poeziei Epigonii. Dumnezeul nostru: umbra. Primul din cele doua versuri citate mai sus era o reminiscen\a din poezia Moldova in anul de Vasile Fabian Bob. pus la inceput de vers sau la cezura. Prozaicul emistih s-a intors cu capu-n jos este inlocuit (opera\ia a avut loc parca incon=tient. pana la un punct). deosebirea de expresie de la unul la celalalt. manjim. poezie aflata de asemenea in Lepturariu (tom III. mici de zile. noi manjim marea cu valuri. au inimi mari. maine . preten\ioasa in formularea ei =i cumva ininteligibila pana la un punct. calp. patria noastra: o fraza. sugereaza atitudinea visatoare tipic pa=optista. juxtapuse. eliptice de predicat cele mai multe: Iara noi? noi. sunt mari de patimi =i au inimi batrane. Ma=ti razande puse bine pe-un caracter inimic. s-a intors cu capu-n jos. harfe zdrobite. la locul ei mai mult ca oriunde: epigonii sunt sim\iri reci. Noi carpim cerul cu stele. retorica chiar. sacadata a frazei satirice. Contrastul dintre genera\ii se realizeaza prin acel joc al pronumelui personal noi — voi. facuta anume pentru a servi acela=i con trast romantic. in propozi\ii simetrice. p. spoiala. Mici de zile. a „convorbi cu idealuri” (formulare u=or pleonastica. limba lui Eminescu impresionand spiritul =i prin anume absconsita\i. cade retezat. harfe zdrobite. Propozi\iile sunt scurte. de vreme ce s-a constatat ca un lucru care azi e drept. purificat de orice urma de conven\ie =i retorism. A fi pierdut in ganduri. dispre\uiesc pe vizionari =i considera ca totul e conven\ie. Acum apare mi=carea abrupta. in fierberea inspira\iei) cu straniu de frumoasa expresie cu voi viitorul trece. interogative. totu-i lustru fara baza: Voi credea\i in scrisul vostru. in partea a doua a poemului Eminescu e total original. de=i sunt tineri. convorbea\i cu idealuri. a pronun\a s`nte in loc de sfinte etc. lustru. Contrastul tanar batran. vremea lui Stefan cel Mare”. infa\i=at prin rasturnare. chiar in versurile citate. diurn. tinere inca. „doine=te din frunza”. trist =i rece. El.Romanii. Noi suntem iara=i trecutul. In noi totul e spoiala. Negruzzi realiza culoarea de epoca muind pana in cerneala vremurilor: „Moaie pana in cerneala unor vremi de mult trecute”. in=irand — in In=ir-te margarite — margaritare pe firul unei raze de stele. de=i sunt batrani. El evoca in legende „dorul \arii cei strabune. de o mare precizie =i corectitudine rece. palpabile. imprimandu-se cu o for\a expresiva imposibil de aflat altundeva decat la Eminescu: S-a intors ma=ina lumii. cu voi viitorul trece. privire scrutatoare. Cuvantul familiar. Ultimele — strofe ale Epigonilor realizeaza prin pana lui Eminescu una dintre cele mai patrunzatoare pagini lirice in care e vorba de scepticism: epigonii privesc reci la lumea asta. fara inimi. ): S-a intors ma=ina lumii. prozaic — luat in sine — va aparea insa numaidecat in formularea metaforelor care exprima pozi\ia epigonilor: fraza. se afla aici. Aprodul Purice). carpim. izbe=te imagina\ia. minciuna. „zice” din fluier =i poveste=te cu basmul. ca o sentin\a fara apel. Alecsandri este „rege al poeziei. care a cules baladele =i poeziile populare ale romanilor =i a compus Doinele =i lacrimioarele. inimi batrane. in timp ce inainta=ii. ve=nic tanar =i ferice”. ur`te. ur`te. Cum s-a mai observat. mari de patimi. a=ezate paratactic: Voi. Versul al doilea insa. De remarcat. prin care abstrac\iile devin materiale.

in genere. rar. Nimic nu-i era mai strain decat pitorescul de limbaj. dupa cum grecismul filomele da sugestia de epoca. in toata libertatea. eres. o privea mai intai =i intai ca pe un mijloc de comunicare. A=adar. A crede ca Eminescu are cuvinte =i expresii frumoase in sine =i. Impresia de frumos nu vine insa din cuvintele luate izolat. visatorul romantic. De aici decurge vibra\ia lirica intensa a poemului. O prima confirmare a celor aratate mai sus o da observa\ia asupra vocabularului. Lupta inainta=ilor a fost de=arta =i \inta lor nebuna. Cugetarea nu e decat o „combi nare maiestrita” a unor lucruri care nu exista. italienizant (de la esplicare. din frumuse\ea ideii poetice. de la =i de mai inainte. fauritorul de planuri fantastice. Popularele colinda =i dumbrava sunt in acord cu ideea scufundarii intr-o mare de vise. Muzicalitatea insa=i a limbii il interesa numai in masura in care aceasta ajuta muzica ideilor.poate deveni minciuna. =i nicidecum ca pe un scop in sine. din versul: S-au dus to\i =i s-au dus toate pe o cale nenturnata. Scepticii formuleaza defini\ii schopenhaueriene de felul „Moartea succede vie\ii. Lumea nu are — dupa dan=ii — alt sens. drama neputin\ei ie=irii din contemporaneitate. Poezia? „Inger palid cu priviri curate. Neologismele. Nouri de erezii. acest cuvant fiind socotit pe atunci potrivit a inlocui cu succes romanescul privighetoare. via\a succede la moarte”. cu toate ca ideologic ramane un adept =i un admirator al inainta=ilor de la . prin abatere de la regula. dintre care unul e transcris. Boul lui e cuminte (cuvant cu doua in\elesuri: bland sau in\elept) =i vulpea diplomata. versurile din Epigonii nu spun mare lucru. Eminescu utilizeaza. . care trebuie vazut ca un manifest ivit intr-un moment de rascruce al dezvoltarii poeziei romane=ti. singura valabila in poezie. dar =i cu. condi\ia de epigon sceptic fiind in cele din urma =i a lui. poetul traie=te o drama. din versul urmator: Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres. descopera noi sensuri sau le intare=te pe cele mai pu\in cunoscute./Voluptos joc cu icoane =i cu glasuri tremurate. Poetul se folose=te de cuvantul cel mai potrivit =i cel mai la indemana pentru exprimarea ideii. suna mai categoric decat neintoarsa. injuratura). iata tot ce poate fi mai in spiritul lui Heliade. o carte „trista =i-ncalcita/Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra”./Strai de purpura =i aur peste \arana cea grea”.. oricat de mult ar fi iubit =i studiat limba romaneasca. dar =i polemistul in lupta cu tot felul de adversari. Vechiul =i rarul participiu neinturnata. „cuib de-n\elepciune”. Donici. Caci Eminescu. care insa sugereaza =i ideea de eresie (ratacire). ci din context. esplicazione) in spirit heliadist. Cercetate strict din unghiul de vedere al categoriilor gramaticale. ca a scris intr-o limba frumoasa este o eroare provenita din despar\irea arbitrara a formei de con\inut. pune „urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb” sa mediteze.. in vederea transmiterii ideii de ireversibilitate. nu fara a avea =i el un corespondent italian (eresia care se traduce cu erezie. cuvantul vechi. Astfel arhaicul scripturi nu e folosit decat in consonan\a cu zilele de-aur ale entuziasmului inainta=ilor pentru cuvantul scris. stau foarte bine alaturi de un cuvant bisericesc =i arhaic. Heliade este o „enigma nesplicata”. neao=. alaturi de neologism.

e folosit pentru convertirea abstrac\iunii temporale secole intr-o reprezentare mai concreta. mai ales in a doua parte a poemului: Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza. Neologismul plan. Moartea succede vie\ii.. Glasul lui Mure=an era a=a de puternic. O conven\ie e totul.Verbul a vraji e adus la sensul lui ini\ial. epigonii. care surprinde ochiul printr-o mare concentrare =i da impresia neta de forma unde abia incape gandirea. ……………………………………………………. Si totu=i cat de propriu suna ele in versul: Noi carpim cerul cu stele. pe care — dat fiind ca glasul lui simbolic vine din strafundul trecutului de oprimare — le rumpe. Vizionari =i conven\ie este un mod liric al stilului indirect liber. Nevoia de conciziune l-a adus pe poet la crearea de noi cuvinte uneori.. iata doua cuvinte ur`te. care suna sec =i prozaic. incalcita. Arhaicul rumpe (il aflam la cronicari. Poetul a re\inut puterea expresiva a celor doua verbe =i a contras totul intr-o formulare cat mai lapidara. Cuvantul. de parca am carpi cerul cu stele =i am manji marea cu valuri”. Adjectivul calificativ scrutatoare e pus pentru a marca raceala =i neincrederea. Opera\ia a avut loc in fierberea inspira\iei. iata alte vocabule =i expresii care concura la ideea de scepticism epigonic. este frant in trei propozi\ii. care.//Lumea-i cum este//=i ca dansa suntem noi. spa\iala. A=a. Privim reci la lumea asta — va numim vizionari. ci prin \intuirea lor in contextul poemului. ci pentru ca e mai propriu in a transmite ideea. lupta de=arta. succede suna doctoral. prin imitarea celor vechi. alt sens n-are lumea. dar nu prin ele insele. Sur. in versul: Toate-s praf. ca intr-o defini\ie. scriem (sau pictam) a=a de urat. arhaismul =i provincialismul sunt folosite nu pentru culoare. unde e vorba de cronicarii moldoveni a caror mana veche (adjectivul are sensul special de batran) scrisese domniile romane pe mucedele pagini.. cu punctul de plecare in urmatoarea compara\ie probabila: „Noi. acela de chemare a duhurilor. Asemenea vocabule. Carpim =i manjim. A=adar. ce-i azi drept. Ce tablourile minte. muntenescul praf sugereaza distrugerea =i neantul. in opozi\ie cu visatoare. transformandu-se de fapt in metafore. i=i au func\ia lor precisa. cadavru trist =i gol. trista. lustru fara baza.. noi manjim marea cu valuri. Cuvantul neao=. ceea ce se potrive=te evocarii umbrei lui Mircea cel Batran la Cozia de catre Gr. incat poetul nu canta pe o lira cu coarde de argint.. din acela=i vers. Eminescu folose=te un cuvant sau altul nu pentru ca ar fi mai frumos. fiind cu totul la locul lui inainte de o prima cezura. via\a succede la moarte. sunand senten\ios in finalul poemului. praf etc. =i la pa=opti=ti) e mult mai potrivit decat rupe. introduse in chipul cel mai nea=teptat in lirica.. =i ironic-amar totodata. Mure=an „rumpe” coarde de arama. dar. Regionalul colb din versul: Iar Negruzzi =terge colbul de pe cronice batrane e potrivit aici. In schimb.. transmite in chipul cel mai elocvent ideea poetului-profet care chema „piatra sa invie”. ce sim\irea simuleaza. Alexandrescu: In prezent vraje=te umbre dintr-al secolilor plan. sugerand gestul energic al cantare\ului. noroi. rasunatoare ca ni=te fanfare. \arana cea grea. sonor. ci pe una cu coarde de arama. spoiala. de exemplu. rece. cat mai ales pentru precizia ideii. incifra e format prin opozi\ie cu descifra: . maine-i minciuna. Verbul din predicatul simuleaza e depreciativ pe langa substantival abstract sim\irea.

S-ar putea insa ca aceste intorsaturi sintactice sa mimeze pa=optismul. ca Alecsandri. antepunerea adjectivului inso\it de prepozi\ie in expresia: „umbra dulce cu de-argint aripe albe”.. pe care limba o impune cugetarii de geniu.”).. fiindca le gasim la Heliade =i la Alecsandri. Sfor\area. . adjectivul gerundival din „lebada murinda“. vicleni. In acela=i fel ar mai putea fi interpretat =i sante din „sante firi vizionare”. poetul nefiind interesat de perfec\iunea gramaticala. Aceea=i func\ie stilistica. ca =i pluralul mite din versul: Adevar scaldat in mite. sfinx patrunsa de-n\eles. ci a cristaliza cat mai aproape de momentul genetic ideea.. fa\a de zic. gre=eli provenite din forma prea stramta.„.” Arta poetica Conceptia despre poezie si misiunea poetului-Mihai Eminescu Vizite: ? Nota: ? Mihai Eminescu este in literatura romana „poetul . ca =i acel pe gre=it pus sa introduca acuzativul din versul: „Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic”. profe\iilor amare Ce-aratau faptele crunte unor domni tirani. sintetica poate fi constatata =i in construc\iile in care este elidat articolul posesiv (genitival). incorsetata. Exprimarea concentrata. insa uneori gaunoase.. in Mortua est: „Ce un secol o zice. de evocare a epocii prin mimetism de limbaj o avea — dupa cum aratam — „enigma nesplicata”...cartea trista =i-ncalcita. cea mai mare sfor\are artis tica din literatura romana. fiindca in in\elesul acesta de combina\ie forma nu-l interesa deloc. „Este gre=it dar — arata G. Calinescu — sa se creada ca Eminescu ingrijea forma.. fapt ce da aspect de dativ comunicarii: Delta biblicelor sante. ceilal\i o deszic”). Ele pot fi insa =i simple abateri de la regulile comune ale exprimarii strict literare. in orice caz. eliminarea lui ca in introducerea circumstan\ialului: Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres (subin\eles: „vegheaza ca o stanca. Tot a=a. sacrificand-o. exista la el. dar nu spre a face versuri sonore =i bine rimate.Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente. ideii. care evoca O fata tanara pe patul mor\ii a lui Bolintineanu./Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra” (ca =i deszic..

De te-ndeamna de te cheama. Strai de purpura si aur peste tarana cea grea.ntreaba si socoate. fiind mereu preocupat sa gaseasca acel cuvant „ce exprima adevarul”: „Si am visat odata sa fiu poet…Un vis Desert si fara noima ce merit-un suras De cruda ironie …Si ce-am mai vrut sa fiu? Voit-am a mea limba sa fie ca un rau…” Icoana si privaz Viziunea sceptica eminesciana privind conditia poetului in lume . armonios si prin ironia rece a ratiunii: „Vreme trece.Mihai Eminescu inclina uneori spre clasicism. vreme vine.” ( Eu nu cred in Iehova) In ciuda acestei afirmatii . meschine este ilustrata in poezia „Criticilor mei”: . ci numai pentru ca intr-adevar te misca acea naivitate sincera. ideile sale despre arta nu se constituie in poezii anume. preocupata fiind de interese materiale. „In zadar in colbul scolii”. Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate. pe care o concepe ca pe o creatie pura. in societatea contemporana superficiala.cele mai multe fiind postume. conceptiile sale despre conditia poetului si menirea artei sale fiind exprimate intr-un fel sau altul . prin aspiratia catre perfectiune si echilibru. n7t21tv In „Epigonii” Mihai Eminescu da definitia poeziei. neconstienta cu care lucra ei. care sa transfigureze realitatea.nepereche” . recunoscand inclinatia sa de vizionar. „Glossa”.” Glossa Eminescu aspira in permanenta spre o arta ideala. Ce e val ca valul trece. pornind de la intrebarea „Ce e poezia?”. pretuind profunzimea de gandire a anticilor prin promovarea idealurilor de bine. desi unele fusesera scrise la inceputul perioadei de creatie ori in plina maturitate: ”Icoana si privaz”.creator al unei opere care strabate timpul neuscata de seve prin interpretare si netocite de repetate rostiri. Ce e rau si ce e bine Tu te-. La Eminescu nu se poete vorbi de o poezie programatica . emotie. prin stil clar. divina.” Eminescu ii marturiseste lui Iacob Negruzzi intr-o scrisoare ce insoteste poezia „Epigonii”. incapabila sa aprecieze arta adevarata. ce innobileaza prin sensibilitate. Tu ramai la toate rece. fie in poeziile despre arta.” Eminescu se incadreaza singur in curentul literar al romanticilor . „Criticilor mei” care sunt si cele mai valoroase din punct de vedere literar si profund filozofice. „Iambul”. in care imaginile poetice sunt „icoane”. „glasuri tremurate” mintea si sufletul omenesc: „…Inger palid cu priviri curate. „eu nu cred nici in Iehova”. Nu spera si nu ai teama. in majoritatea creatiilor lirice. „Ordin si poetul”. motivele pentru care aduce laude poetilor elogiati care „nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor. Cateva creatii ale lui Eminescu directioneaza conceptia poetica . ci se regasesc in intreaga sa creatie . frumos si adevarat. „Oda(in metru antic)”. scepticismul solitar si preferinta sa pentru antiteza: „Nu ma-ntoarceti nici cu clasici Nici cu stil curat si antic Toate-mi sunt deopotriva Eu raman ce-am fost:romantic. Intre poeziile programatice antume se numara „Epigonii”. fie in publicistica. Toate-s vechi si noua toate.

sentimentele profunde traite de poet. Ce un suflet le patrunde . Ca viata sa aiba pret Cauti urma frumusetii Ci traieste. Sanul marii infinit.” In zadar in colbul scolii Ultimul mare romantic european a dat masura perfectiunii clasice in poezia „Oda (in mediul antic)”. mistuit de propriul vis. Chinurile provocate de iubire poetului sunt asemuite cu cele ale lui Hercule si Nessus. opera a maturizarii depline a artei eminesciene. Deasupra valurilor. idee exprimata in poezia intitulata sugestiv „Numai poetul…”: „Lumea toata-i trecatoare. care-i da si perspectiva mortii. Si de toate patimeste (…) Si-ai auzit cum iarba creste. Poetul. Pe-al meu propriu rug. cand moartea-i parea undeva departe: „Nu credeam sanvat a murii vreodata. cautand intelesurile firii. mistuit ma vaiet.” Poezia trebuie sa exprime intotdeauna adevarul vietii. Poetul isi inalta privirea la „steaua/Singuratatii”.” Echilibrul sufletesc ii este tulburat de aparitia sentimentului de iubire „dureros de dulce”. Iubirea este un foc mistuitor pe care nu-l poate stinge „cu toate/Apele marii”. invocand tot un simbol mitologic. acela al pasarii Pheonix: „De-al meu propriu vis. varsta visarii. Numai poetul Oamenii se trec si mor Ca pasari ce zboara Ca si miile de unde. Poezia exprima viziunea filozofica a poetului asupra iubirii si a mortii in substanta clasica materializata cu elemente romantice. In sfintele lunci . Unde pasari ca el Se-ntrec in cantari. cu flori deserte Ca pe cap iti cade cerul: Care roade n-ati adus Unde vei gasi cuvantul E usor a scrie versuri Ce exprima adevarul? Cand nimic nu ai de spus. mediteaza asupra ideii de moarte. chinuieste Si indemnurile vietii.” .„Ah!Atunci ti se pare Critici voi. personaje mitologice ce devin simboluri sugestive ale suferintei. printr-o reintoarcere nostalgica spre propria tinerete. il poete face nemuritor. Nu e carte sa inveti Prin autori mancati de molii. aspirand spre ideal. Trece peste nemarginirea timpului… Treierand necontenit In ramurile gandului. ma topesc in flacari… Pot sa mai renviu luminos din el ca Pasarea Pheonix?” Crezul artistic al lui Mihai Eminescu este acela ca numai arta eternizeaza creatorului. existenta omului sa fie singurul izvor al inspiratiei lirice: „In zadar in colbul scolii.

ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an contextul intregii noastre poezii scolar! nationale. furios. intr-un poem cu acelasi titlu. Eminescu valorifica acest basm. Zmeul merge la Dumnezeu. in perioada studiilor berlineze. “Luceafarul” a cunoscut un lung si complicat proces de elaborare. peste ea pravaleste o stanca. Alte surse sunt cele: filosofice (ideile lui Schopenhauer in legatura cu geniul si omul comun. din categoria izvoarelor folclorice mai face parte si motivul zburatorului (fata se indragosteste de zburator).ro Nota: ? MIHAI EMINESCU Toyota Corolla 2006 1. . ii cere -. Forma poemului e narativ-dramatica prin: formula de introducere (“a fost odata”). indiana. dupa 1880. razbunarea nu i se pare potrivita cu superioritatea fiintei nemuritoare. Pe langa basm. iar pe el il lasa sa moara de durere intr-o fabuloasa Vale a Amintirii. dar si asupra conditiei generale a omului ca fiinta sfasiata de contradictii adanci. si transformat intr-un cantec liric. aflati in sfere diferite). in Decorix. cat viata toata Un singur chin s-aveti: de-a nu muri deodata!” Mai tarziu. existenta personajelor.ro atinge gandirea poetica si filosofica a lui Eminescu. poemul va fi prelucrat in cinci variante succesive. Vizite: ?AllianzDirect. ca sa-i incerce taria dragostei -. se devina muritor ca ea. cu glasu-i stins a spus -. de care se indragosteste un zmeu. crestina) si biografice (propria-i viata ridicata la rangul de simbol). cultural mitologice (motive din mitologia greaca. Atat de fericiti. Intors pe pamant.4 Benzina de la 1478 RON – RCA+CASCO / 1 an AllianzDirect.ro Inapoi la scoala! Poemul “Luceafarul” reprezinta. prezenta unui narator. intitulat “Fata in gradina de aur”. care intre timp se indragostise -. in care povestea mai veche devine pretextul unei meditatii romantice asupra geniului. o vede pe fata -. cuprindea povestea unei frumoase fete de imparat -. Basmul.comentariu Asigurare de travel 18 RON pe saptamana Oriunde in UE. Vazandu-l ca insista. p9r1rd Publicat in 1881 in “Romania literara”. dar modificand unele detalii si mai ales finalul. doreste sa fie dezlegat de nemurire. asa ca zmeul sau va rosti cu amaraciune catre cei doi o urare glaciala: “Fiti fericiti -.PUBLICITATE LUCEAFARUL . povestirea la persoana a treia. fugind in lume cu un fecior de imparat ce-o rapise si. va fi reprodus in “Convorbiri literare” si apoi e inclus in primul volum din 1883. dar este refuzat. expresia absoluta pe care o decorix. ii desparte printr-un viclesug. izolata de tatal ei intr-un castel -. dar ea se sperie de nemurirea lui si-l respinge. Punctul de plecare e un basm popular romanesc.

aprinsa de dor. se realizeaza in vis. Dar. luceafar bland. iar in maini un toiag incununat cu trestii. purtand pe umerii goi un giulgiu vanat. Din rude mari imparatesti O prea frumoasa fata”. Surprinsa de recile scantei ale Luceafarului. in chipul unui mandru voievod. Poemul poate fi: o poveste fantastica de iubire. cadrul e unul terestru si cosmic. Primele sapte strofe ne-o arata pe aceasta prea frumoasa fata de imparat. organizat intr-o succesiune de patru tablouri. din adancul necunoscut al apelor. Alunecand pe-o raza. in care se sintetizeaza idei filosofice. apoi. contempland Luceafarul. visatoare si melancolica. Luceafarul se arunca fulgerator si se cufunda in mare. metafore. prezenta dialogului. Tabloul intati (1-43 strofe) pare o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. uman -. cu toate ca se simte puternic indragostita de Luceafar. intrupandu-se. fata.O. Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi lumineaza!” In acesta chemare a fetei. traditionala. tata fiindu-i cerul si muma marea. e gata sa-i urmeze chemarea. care “rasare si straluce pe miscatoarele carari” ale apelor. el o invita pe tanara fecioara sa-si lase lumei ei. in fiecare seara. Fata de imparat. plasand actiunea in timpul primordial al genezelor: “A fost odata ca-n povesti. . stari de sensibilitate. atitudini morale. fantastic etc. dulce-al mele noptii domn. A fost ca niciodata. “Luceafarul” este un poem foarte lung. isi da seama cat de imensa este distanta ce-i desparte si. de la fereasta dinspre mare a castelului. o alegorie pe teme geniului sau o poezie de viziune simbolica. care-i surade si apoi ofteaza din greu. cosmic. El marturiseste fetei. incepe sa-l imbie patetic: “. schema epica e doar cadrul. Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata. Poemul incepe cu formula introductiva. ea il refuza. Structurat pe planuri antitetice (terestru -. seara de seara. De ce nu vii tu? Vina! Cobori in jos. o indrageste si se lasa tot mai mult coplesit de dorul fetei de imparat. ca desi a coborat cu greu din sfera lui de sus. cum numa-n vis Un inger se arata. sa-i fie mireasa si sa-l urmeze in palatele lui de margean din fundul oceanului.). temandu-se de chipul lui straniu. solemna.constructia gradata a subiectului. intamplarile si personajele sunt de fapt simboluri lirice. a basmului care deschide o perspectiva mitica. Si totusi “Luceafarul” este un poem liric. atemporala. esti frumos. Luceafarul. o viziune poetica. atmosfera e grava. comunicarea e indirecta -. privind “spre umbra negrului castel”. gesturile sunt ceremonioase. de 98 de strofe. puternica iubire ce se infiripa intre Luceafar si prea frumoasa fata de imparat. protocolare. in acest peisaj ambiguu.O. La randu-i.. cu parul de aur si ochi scantietori. care arunca in iatacul fetei “o mreaja de vapaie” urmand-o adanc in vis “cand vine sa se culce” (asemeni unui zburator). Strofele urmatoare infatiseaza. nu insa fara o adanca parere de rau: “.

tu esti mort. Ca sa nu-l pot ajunge. nu-l indeparteaza pe Catalin. atmosfera e intima. desi Luceafarul fagaduieste miresei sale. oferindu-i chiar Cerul. Dar se inalta tot mai sus. Acest tablou urmareste idila dintre fata de imparat. fata totusi il refuza. se indreapta horatat spre Dumnezeu sa-i ceara dezlegarea: “Si se tot duce… S-a tot dus… Pierind mai multe zile. si pajul Catalin. pajul Catalin. priviti ca exponenti ai lumii inferioare. gesturile sunt rapide. Luceafarul nu poate rezista nici de asta data chemarii fetei si.” Tulburat peste masura de refuzul fetei. La inceput tinerii nu se inteleg. sa devina muritor. ba. il cheama din nou cu nostalgie. familiara. Daca. cedeaza staruintelor acestuia. ii vorbeste si acum lui Catalin despre iubirea ei arzatoare pentru Luceafarul de sus. o sa rasara ea insasi ca o stea. . se intrupeaza acum din vaile haosului. El descrie iubirea pamanteana ca pe un ritual plin de candoare: iubirea e un lant in care omul trebuia sa se lase prins. purtand in vitele-i de par o coroana ce arde parca in vapaia de foc a soarelui. rupandu-se din locul lui din Cer. coplesita de nostalgie. Si ochii mari si grei ma dor. Catalina. cadrul e terestru. Catalina. noaptea. El o roaga pe fata sa-l urmeze acum in ceruri. care o castiga. Luceafarul apare iarasi pe firmament. pe care poetul o numeste acum Catalina. iar fata. soarele fiindu-i tatal. “cununi de stele”. dar Catalin e constient de puterea lui de a o vindeca de aceste nostalgii.” Dupa cateva zile. Marturisindu-i insa cat de dureroasa si arzatoare ii est iubirea ce io poarta. de vrea sa-l urmeze cu credinta: “Ma dor de crudul tau amor A pieptului mau coarde. desi dragostea lui nu are nimic din profunzimea si maretia iubirii Luceafarului. alaturi de el.Strain la vorba si la port. Si ochiul tau ma-ngheata. comunicarea e directa. de neputinta ei de a-si parasi lumea. staruind asupra usurintei cu care se stabileste legatura sentimentala dintre acestia. Luceafarul ii apare fetei ca un inger. Luceafarul este gata sa renunte chiar si la nemurire de dragul acestei copile si. mai stralucitoare si mai mandra decat celelalte. in cazul in care l-ar urma. Catalina tanjeste dupa Luceafar. infatisandu-se fetei invesmantat intr-un giulgiu negru. iubirea lui fiind atat de puternica. Privirea ta ma arde. fata il roaga din nou sa coboare el pe pamant. stingandu-se din cer cu durere. pana la urma. de aceasta data el i se infatiseaza ca un demon si. Lucesti fara de viata Caci eu sunt vie. dar la inlatimea caruia nu se va putea ridica niciodata: “Luceste c-un amor nespus Durerea sa-mi alunge. iar muma.” Tabloul al doilea este un inceput de idila intre semeni. desi s-ar parea ca poarta inca in inima ei un dor nestins pentru Luceafar. aducandu-si aminte de el in somn. pe care il intelege si-l doreste. “baiat din flori si de pripas”. in timp ce Luceafarul strabate imensitatile ceresti in zborul lui spre Dumenzeu. Astfel. asemeni ei. se apropie cu indrazneala de Catalina si o imbie degraba intr-un ungher cu dragostea-i vicleana. pe firmamentul caruia. la prima lui intrupare.

Aripile Luceafarului cresc la dimensiuni uriase si-n drumul lui de “fulger neintrerupt” ratacitor printre stele. Dar iata-l pe Luceafar ajuns in fata Demiurgului. . ii infrange totusi visul si dorul de Luceafar. ca la-nceputul lumii: “Porni luceafarul. Exista numai o sete care-l atrage pe Luceafar. Calatoria spre taramul genezelor e ilustrata de doua miscari opuse: cea a Luceafarului care se indreapta spre taramul genezelor si din sens opus vin luminile care se nasc dinspre spatiul genezelor. Deasupra.De greul negrei vesnicii. Zborul indraznet printre constelatii al Luceafarului este de o maretie uluitoare. Nici ochi spre a cunoaste. spre Dumnezeu. Si cai de mii de ani cresteau In tot atatea clipe. Luceafarul cere Atotputernicului -. prin sferele ceresti. isi pierde coordonatele. isi dilateaza dimensiunile ca urmare a elenului purtat. Parinte. prin negative si ideea de lipsa.Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte… In veci il voi iubi si-n veci Va ramanea departe…” Sagalnicul Catalin. spre origini si aceasta coborare se realizeaza ca o ascensiune cosmica. care salasuieste in infinitul spatial al Cerului. prin lipsa oricaror repere pentru ca timpul si spatiul nu s-au nascut insa. atmosfera e glaciala. El ii cere fetei pierderea intr-un anonimat care vine in opozitie cu oferta Luceafarului care o chemase in lumea stelelor si a oceanelor. El calatoreste inapoi in timp si spatiu. dialogul e presupus. ademenind-o cu insitentele lui voluptoase. iar viteza Luceafarului transforma miscarea in imagine luminoasa. de viata si de mult dorita “ora de iubire”: “. Si vremea-ncearca in zadar Din goluri a se naste. ca un gand “purtat de dor”. pentru a-i cere dezlegarea de vesnicie. Sunt prezentate imagini ale neantului. Tabloul al treilea proiecteaza calatoria Luceafarului in cosmos. Un cer de stele dedesupt. ma dezleaga Si laudat pe veci sa fii Pe-a lumii scara-ntreaga. In calatoria spre origini Luceafarul se dematerializeaza devenind gand purtat de dor.cer de stele -. Parea un fulger neintrerupt Ratacitor prin ele…” Haosul e ilustrat in imagini grandioase. Demiurgul aude replicile Luceafarului fara ca acesta sa le mai exprime. sa-l dezlege de “vesnicia neagra” si sa-l faca muritor ca pe oricare alt pamatean. si dialogul lui cu Demiurgul. il soarbe. astfel.” Impatimit de iubire. “izvor de viata” si “datator de moarte” -. Cresteau In cer a lui aripe. ca sa se poate bucura. Timpul se contracta. pe care-l guverneaza din nevazut si de dincolo de timp: “Caci unde-ajunge nu-i hotar. cadrul e cosmic. vaile Haosului se umplu de lumini ce izvorasc de pretutindeni. Maiestria poetului consta in capacitatea lui de a plasticiza ideea de zbor.

Si pentru toate da-mi in schimb O ora de iubire…” Demiurgul. Ca sa-l convinga mai usor. norocul: “. intrun crang. ramanand in inaltul cerului.Ce-ti pasa tie. Vazandu-l stralucind din nou pe cer. Demiurgul il indeamna pe Hyperion sa priveasca spre Pamant si sa vada cu ochii lui ce-l asteapta acolo. dar si cu dureroase resemnare. moartea si nasterea lor sunt doar niste valuri. s-o inteleaga si sa coboare pe-o raza in codru. ca sa-i lumineze. iar moartea nu i-o poate darui. dialogul nu mai este posibil. alaturi de vicleanul muritor Catalin.Cobori in jos. ii poate oferi destine care echivaleaza cu conditia de muritor (cantaret. chip de lut. sa-l convinga de zadarnicia hotararii lui.”). Ceva mai mult -. Se revine. apoi. Tabloul al patrulea cuprinde povestea fericirii omului prin iubire si revelatia Luceafarului asupra diferentelor dintre cele doua lumi. Hyperion face parte din insasi fiinta Demiurgului. sub umbrarul teilor. printre oamenii obisnuiti. doar o plutire eterna. pe Catalina. pecetluindu-si cu mandrie insingurarea vesnica in nemurire: “. in lumina lunii. numindu-l acum Hyperion. el raspunde Catalinei sfidator. cere-mi. Alunecand pe-o raza. Patrunde-n codru si in gand. intima. in asfintit de seara. Catalina nu se sfieste sa imparteaseasca acum Luceafarului fericirea ei efemera si-l roaga. Hyperion isi indreapta privirile in jos si. imparat. El poate sa-i dea intelepciune. conducator de osti). pe de alta parte rece. “imbatata de amor”. ci. dupa ce-l asculta cu ingaduinta. La indemnul Demiurgului. caci de vesnicie nu-l poate dezlega. astfel. senzuala. Caci tu izvor estide vieti Si datator de moarte. care “dureaza-n vant desarte idealuri”. Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire. cadrul e din nou terestru si cosmic.” Demiurgul ii propune alt destin Luceafarului care nu are rasarit si nici apus. atmosfera e pe de o parte feerica. replicile fetei si ale Luceafarului se constituie la niveluri de intelgere diferita. cu desfasurarea faptelor pe Pamant. el zareste pe Pamant. rationala. iar aceasta ar insemna sa se anihileze pe el insusi in ipostaza in care i-ar admite ruga. Dar da-mi o alta soarte. distanta.O. luceafar bland. Norocu-mi lumineaza!” Dezamagit profund de tot ce vede si aude. In cadrul acestui dialog sunt exprimate adevaruri despre soarta trecatoare a omului: oamenii traiesc in orizontul norocului (“Ei au doar stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte. Doamne. de asta data. cauta. Dac-oi fi eu sau altul? . fericirea lor e de o clipa: “Caci toti se nasc spre muri Si mor spre a se naste. coplesita de nostalgie. orice pret. Luceafarul nu mai tremura acum ca-n alte dati “in codri si pe dealuri” si nu mai cade ca-n trecut. aratandu-i mai intai prapastia ce-i desparte pe nemuritori de micimea si vremelnicia muritorilor. uimit de rugamintea-i. Demiurgul il sfatuieste pe Hyperion sa renunte la gandul lui desert.

In iubirea sa. iar pentru a cuceri iubirea fetei. cauta sa-l convinga insa ca renuntarea la vesnicie nu este posibila. iar a doua oara din Soare si din noapte. proprie romantismului. Ideea de la care pleaca Eminescu este aceea ca geniul nu poate trai izolat si aspira la apropierea.” Hotararea Luceafarului de a renunta la nemurire de dragul fecioarei pamantene concretizeaza conceptia poetului despre iubire.” Semnificatiile poemului Eminescu exprima in “Luceafarul” o atitudine. iar metamorfoza Luceafarului dovedeste cunostintele poetului despre miturile cosmogonice. chiar si in planul sentimentelor superioare. Norocul va petrece. Luceafarul isi schimba infatisarea. Nostalgia fetei de imparat pentru Luceafar este un motiv romantic. ca un Neptun sau Poseidon. Zadarnica ii ramane incercarea. pentru a cuceri iubirea fetei de imparat. intrucat Hyperion este una cu insasi fiinta eterna a Demiurgului. Tema geniului a fost prezenta si la Macedonski (“Noapte de decemvrie”).Traind in cercul vostru stramt. Primind o alta lege. Iubirea lui Hyperion pentru fata de imparat nu cunostea limite. privita ca un ideal superior care nu poate fi atins si realizat decat prin credinta. din cer si din mare. dar ii cere. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece. Abia insa cand Demiurgul il indeamna sa priveasca pe Pamant si sa vada ce il asteapta . Mai mult decat atat. la comuniunea cu lumea obisnuita. prin faptul ca renunta la nemurire. cu privire la raporturile geniului cu o societate care si-a pierdut simtul valorilor adevarate. Hyperion dovedeste solemnitate si maretie morala. se desprinde din sferele lui ceresti ca sa renasca de doua ori in chipul unui tanar de o frumusete demonica. Demiurgul. “Glossa”. el doreste sa-si transforme iubita intr-o stea si s-o ridice in lumea lui. sa renunte astfel la nemurire si sa devina muritor ca si ea. Conditia geniului l-a preocupat deseori pe Eminescu (“Scrisoarea I”. ma voi naste din pacat. pe Pamant. sa coboare el din sferele lui inalte. Rugamintea pe care Hyperion o adreseaza Demiurgului de a-l transforma intr-un muritor simbolizeaza puterea de sacrificiu a omului superior.Tu-mi ceri chiar neumurirea mea In schimb pe-o sarutare. ai carui ochi “lucesc adanc himeric”. Da. nascandu-se o data. Luceafarul reprezinta un duh sau un demon. caci fata de imparat nu-l poate urma. purtat de o astfel de aspiratie. In mentalitatea fetei de imparat. in chipul unui “mort frumos cu ochii vii”. Luceafarul. acceptand insasi ideea sacrificiului total: “. “Oda (in metru antic)”). sub intruparea unui demon “trist si ganditor”. pe care il imbie cu formule magice. Ion Barbu (“Riga Crypto si lapona Enigel”). Dar voi sa stii asemenea Cat te iubesc de tare. promovand superficialitatea si impostura. de vrea sa-l indrageasca. prin devotament si sacrificiu. Cu vecinicia sunt legat. Ci voi sa ma dezlege. Doinas (“Mistretul cu colti de argint”). surprins de ruga lui Hyperion.

intre pasiune si renuntare. in egala masura. viata. cand ca pe un demon de neinteles. Ea il vede cand ca pe “un mort frumos cu ochii vii”. Fata de imparat. de fapt. intre timp. una cu a sa. iar una dintre acestea socoteste “personajele” poemului drept “voci” ale poetului. dar si asupra omului ca fiinta duala. Eminescu s-a omginat pe sine nu numai sub chipul lui Hyperion -. . Demiurgul -. mastile lui. pentru ca. reprezentand aspectul teluric al barbatului. Deosebirea dintre Catalina si Luceafar este evidenta. Poemul apare ca o meditatie filosofica de tip romantic asupra conditiei geniului in lume. Luceafarului sa devina muritor ca ea. intre fapta si constiinta. de care se simte vrajita. Catalina. sa existe. El ii releva lui Hyperion propria esenta. prinsa puternic intre viata si moarte. cand ca pe un “strain la vorba si la port”. “caci ei sunt vie. ca ea -. Cerandu-i renuntarea la nemurire ea ii cere. tu esti mort si ochiul tau ma-ngheta”. In timp ce Luceafarul. potrivirea ei cu pajul. Neputand sa se ridice la inaltimea unui ideal. inctocmaicum Luceafarul aspira la implinirea iubirii sale cu o muritoare. se indreapta spre Demiurg pentru a-i cere sa-l dezlege de nemurire. principiul si izvorul suprem al lumii si al ordinii universale -. Hyperion se trezeste din zadarnicul sau vis de dragoste pentru o muritoare si se hotaraste sa ramana mai departe in lumea lui de sus. Fata cere. si chiar sub chipul Catalinei care tanjeste spre absolut. Catalina se impaca cu o iubire pamanteasca obisnuita. ci si sub chipul lui Catalin. spre Luceafar. zbuciumul Catalinei nu tine mult. Visatoarea fecioara se zbate intre dragostea ei pentru Luceafar si teama de strania lui infatisare. aspira la o viata superioara. intre soarta si nemurire. intrupeaza un caracter complex in planul vietii pamantenilor. ii cere caldura iubirii adevarate. sau sub chipul Demiurgului. tot astfel Catalina aspira la iubirea deplina cu “cel de sus”. geniul. Adica. “Luceafarul” este deci poemul contrariilor. de a demonstra si a demasca. conditia ei telurica determinand-o sa-si daruiasca. El simbolizeaza ideea de armonie a cosmosului. ca spre o lume a visurilor ei. exprimand aspiratia spre impersonalitatea universala. Catalina inca isi mai intoarce privirile si ruga. Subliniind ea insasi distanta ceo separa de Luceafar si. Privind astfel lucrurile. de fapt. In primul rand. Menirea sa este aceea de a arata necrutator adevarul obiectiv. sa inceteze a mai fi acel “mort frumos cu ochii vii”. manat de neistovita sete de implinire a iubirii lui. Exista si alte interpretari ale poemului. Ii cere sa fie. Drama Catalinei izvoraste din ciocnirea acestei aspiratii cu conditia ei de muritoare care nu-i ingadiua sa se ridice la inaltimea lui Hyperion. cu nostalgie. arata lui Hyperion planul si sensurile existentei lui inalte si nemuritoare.acolo. inima unui muritor cu soarta ingemanata.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->