1

Incontinenta urinara la femei

Generalitati

Incontinenta urinara este definita ca eliminarea accidentala (involuntara) de urina. Ea nu

reprezinta o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei maladii a tractului urinar.
Eliminarea accidentala de urina are loc, de obicei, in cadrul activitatilor care cresc
presiunea intra-abdominala cum ar fi tusea, stranutul, rasul sau in situatiile in care
pacientul nu poate ajunge suficient de repede la toaleta. Incontinenta nu e o boala in
sine, ci mai degraba un simptom al unei afectiuni a tractului urinar inferior si este foarte
frecventa, mai ales la adultii varstnici. De obicei, incontinenta urinara nu cauzeaza
probleme majore de sanatate, dar poate fi jenanta si poate afecta increderea in sine a
pacientelor.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Tipuri de incontinenta urinara
3. Cauze
4. Mecanism fiziopatogenetic
5. Factori de risc
6. Consultul de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10.Tratament - Generalitati
11.Profilaxie
12.Tratament ambulatoriu
13.Tratament medicamentos
14.Tratament chirurgical
15.Alte tratamente

Tipuri de incontinenta urinara

Urmatoarele tipuri de incontinenta urinara sunt cel mai frecvent regasite:

-incontinenta urinara de efort: apare in cadrul diverselor activitati care implica cresterea
presiunii in vezica urinara, cum ar fi stranutul, tusea, rasul, ridicarea obiectelor, etc.
(acesta e cel mai frecvent tip de incontinenta urinara la femei)
-incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina: numita si vezica
iritabila, se caracterizeaza prin senzatia de mictiune imperioasa (chiar daca in vezica se
afla cantitati mici de urina), astfel incat pacienta nu mai poate ajunge la toaleta la timp;
 2
pe de alta parte, unele paciente pot avea eliminari accidentale de urina fara nici un
avertisment, iar la unele paciente simpla ingestie de apa, sunetul, sau imaginea apei
curgand, poate cauza eliminari de urina
-incontinenta urinara combinata (mixta): este caracterizata de o combinatie intre tipurile
de incontinenta mentionate, de obicei intre incontinenta urinara de efort si incontinenta
urinara datorata necesitatii imperioase de a urina; aceasta apare cu o frecventa mai mare
la femeile varstnice.

Incontinenta poate reprezenta o problema tranzitorie, cauzata de afectiuni ale tractului

urinar cum ar fi infectiile, diverse medicatii, sau constipatia si se rezolva de obicei
spontan, odata cu disparitia cauzei.
Acest articol se ocupa de incontinenta urinara cronica (de lunga durata), in particular de
incontinenta urinara de efort, de incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a
urina si de incontinenta urinara combinata.

Cauze Cele mai frecvente cauze ale incontinentei urinare la femei sunt:

- incontinenta de efort: aceasta este rezultatul afectiunilor sau conditiilor fiziologice care
presupun o presiune crescuta asupra musculaturii pelvine. Printre ele se numara nasterea
pe cale naturala, obezitatea, etc. Cand muschii pelvini nu-si indeplinesc in mod
satisfacator functia de sustinere a vezicii urinare, aceasta se deplaseaza inferior,
invecinandu-se cu vaginul si pierzand astfel capacitatea de contractie a muschilor, care
in mod normal tin uretra inchisa. Eliminarea accidentala de urina poate apare in
corelatie cu exercitarea unei presiuni suplimentare asupra vezicii urinare, cum se
intampla la stranut, tuse, ras sau alte activitati. Incontinenta de efort poate fi agravata de
scaderea hormonilor sexuali ce apare odata cu menopauza, de fumat sau de obezitate.
- incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina: acest tip de
incontinenta, supranumit si "vezica iritabila", este cauzata de contractiile involuntare ale
peretilor vezicii urinare, acestea fiind datorate:
-modificarilor legate de varsta
-bolii Parkinson
-accidentului vascular cerebral
-litiazei vezicale sau renale
-tumorilor ce cresc presiunea intravezicala, cum ar fi cancerul pelvin, de col uterin sau
carcinomul uterin.

Este frecventa la femei aparitia incontinentei urinare mixte, combinatie intre

incontinenta urinara de efort si incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a
urina.
 3
Tipuri mai putin frecvente de incontinenta urinara includ:

-incontinenta urinara prin prea-plin: aceasta reprezinta eliminarea accidentala de urina

atunci cand vezica urinara se umple excesiv cu urina (datorita unei obstructii, de
exemplu), dar nu exista senzatia subiectiva de necesitate de a mictiona; acest tip de
incontinenta apare foarte rar la femei
-incontinenta totala: aceasta reprezinta pierderea continua si totala a controlului actului
voluntar al mictiunii; se pot identifica mai multe cauze pentru acest tip de incontinenta,
printre care se numara vezica neurogena, eliminarea de urina datorata unei contractii
involuntare a peretilor vezicii urinare, traumatisme ale maduvei spinale, scleroza
multipla si alte afectiuni care afecteaza functia nervoasa
-incontinenta urinara functionala: aceasta apare cand o dizabilitate fizica sau psihica,
cum ar fi artrita sau dementa, fac pacienta incapabila sa ajunga la toaleta in timp util
-incontinenta anatomica: aceasta e reprezentata de eliminarea involuntara de urina
corelata cu afectarea structurala a tractului urinar, care afecteaza secundar si fluxul
urinar; acest tip de incontinenta poate fi congenitala (poate fi prezenta de la nastere).

Mecanism fiziopatogenetic

Incontinenta urinara care are un debut brusc si se rezolva odata cu tratarea cauzei
subiacente, este numita incontinenta urinara temporara.De exemplu, incontinenta
datorata infectiei de tract urinar va dispare in momentul in care infectia este
vindecata.Incontinenta urinara cronica are de obicei un debut lent, cu agravare
progresiva. Pe masura ce incontinenta progreseaza, pacientele pot sa:

-evite sa iasa in public datorita sentimentului de jena pe care il resimt datorita acestei
afectiuni
-dezvolte afectiuni iritative ale introitusului vaginal sau al zonei inghinale, datorita
contactului prelungit al acestora cu urina sau sa faca infectii urinare recurente cu o
frecventa mai mare.

Tratamentul incontinentei urinare cronice rezolva sau controleaza de obicei si aceste

probleme.

Factori de risc

Uneori, incontinenta urinara e multifactoriala. De exemplu, o femeie multipara (care a

avut mai multe nasteri), varstnica sau tusitoare cronica (datorita unei bronsite cronice
sau fumatului), are un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune.
 4
Afectiunile sau situatiile fiziologice care cresc riscul de a face incontinenta urinara
includ:

-sarcina si nasterea pe cale vaginala

-histerectomia in antecedentele personale patologice
-obezitatea sau supraponderabilitatea
-varsta inaintata
-litiaza vezicala
-lipsa estrogenului secundara menopauzei
-anomaliile structurale ale tractului urinar
-obstructia (blocajul) subvezicala
-cistite (infectii ale vezicii urinare) cronice.

Boli sau situatii fiziologice care pot produce cu certitudine incontinenta urinara includ:

-tusea cronica datorita fumatului sau bronsitei cronice

-diabetul zaharat
-boala Parkinson
-boala Alzheimer
-scleroza multipla
-cancerul vezical
-accidentul vascular cerebral
-traumatismele maduvei spinarii.

Incontinenta urinara poate fi agravata de:

-medicamente care cresc productia de urina, cum ar fi diureticele, cat si cele care
relaxeaza peretii vezicii urinare, cum ar fi bronhodilatatoarele
-bauturile care contin cafeina, cum ar fi cafeaua, ceaiul sau bauturile carbogazoase
cafeinate
-fumatul, care poate declansa tusea cronica si incontinenta urinara secundara.

Consultul de specialitate

Trebuie cerut un consult medical de specialitate daca:

-incontinenta urinara apare brusc (incontinenta urinara acuta): aceasta e cauzata, de

obicei, de afectiuni ale tractului urinar sau de diverse medicatii si poate fi rezolvata cu
usurinta
-pierderile de urina sunt o problema suficient de mare incat sa interfere cu viata de zi cu
 5
zi a pacientei sau sunt in cantitate suficient de mare pentru a face necesara purtarea de
materiale absorbante (ca scutecele sau tampoane de vata).

E necesar ca pacienta sa se simta confortabil in discutarea acestei probleme cu

terapeutul. Incontinenta urinara nu e un proces fiziologic datorat imbatranirii.
Majoritatea pacientelor cu incontinenta urinara pot fi ajutate sau vindecate.

Expectativa vigilenta

In cazul unei incontinente urinare cu un debut lent, pacientul poate controla problema el
insusi. Daca tratamentul la domiciliu nu e suficient sau daca incontinenta interfera cu
viata pacientului in orice mod, este necesar ca medicul specialist sa recomande un
tratament.

Medici specialisti recomandati

Oricare din urmatorii medici specialisti enumerati, poate diagnostica si trata

incontinenta urinara:

-medicul de familie
-medicul internist
-medicul specialist urolog
-medicul specialist de geriatrie.

E posibil ca medicul de familie sa recomande pacientei un consult de specialitate,

solicitat de obicei unui medic urolog (specialist in afectiunile tractului urinar) sau unui
medic geriatru (specialist in tratamentul persoanelor varstnice).In cazul in care e nevoie
de cura chirurgicala, este importanta gasirea unui chirurg, care stapaneste mai multe
tehnici chirurgicale de tratament pentru incontinenta.

Investigatii

Primii pasi pe care medicul specialist ii va face, vor viza aflarea cauzei incontinentei
urinare, constand in examinarea obiectiva si anamneza cu antecedentele personale si
heredo-colaterale ale pacientei. Specialistul va efectua un examen obiectiv al zonei
pelvine, urmat de prelevarea unui sumar de urina si a unei uroculturi, pentru a investiga
existenta unei posibile infectii de tract urinar.

Medicul specialist va chestiona pacienta in legatura cu simptomele si obiceiurile

acesteia. De exemplu, cat de des urineaza aceasta in 24 de ore, momente asociate cu
eliminari accidentale de urina, cantitatea si tipurile de fluide ingerate de obicei si daca
 6
pacienta mai are si alte simptome concomitente incontinentei urinare. Raspunsurile
pacientei pot da informatii valoroase in depistarea cauzei incontinentei urinare.In plus,
specialistul poate solicita pacientei pastrarea unui jurnal, in care sa noteze cantitatea si
tipurile de lichide ingerate, cat de des urineaza in 24 de ore, momente asociate cu
eliminari accidentale de urina.

Modelul eliminarii accidentale de urina poate avea o valoare diagnostica in identificarea

tipului de incontinenta.
Medicul poate solicita pacientei sa tuseasca in timp ce aceasta este in ortostatism (in
picioare) pentru a verifica prezenta incontinentei urinare de efort.Un diagnostic corect e
deosebit de important, deoarece un tratament conceput pentru un diagnostic eronat, e
sortit esecului si poate chiar agrava incontinenta urinara.

Alte investigatii cu scop diagnostic includ:

Testul de continenta urinara la efort si testul Bonney. In timpul acestui test,

specialistul va introduce o cantitate de fluid in interiorul vezicii urinare si apoi va
solicita pacientei sa tuseasca, verificand daca exista scurgeri accidentale de urina
cauzate de actul tusei. Testul Bonney este similar, cu singura deosebire ca aici colul
vezical este ridicat usor cu un deget sau dispozitiv introdus in vagin, iar pacienta este
rugata sa tuseasca.
Testul tamponului de vata. Acest test e util pentru pacientele la care eliminarea
accidentala de urina nu a putut fi evidentiata la cabinetul medical. Prin acest test se
poate determina severitatea si frecventa incontinentei urinare.

Teste urodinamice. Aceste tipuri de teste asigura o investigatie mai avansata a functiei
vezicale. Pot fi efectuate daca testele mentionate mai sus nu au dat rezultate concludente
asupra cauzei incontinentei urinare sau daca specialistul suspecteaza o incontinenta
urinara mixta multifactoriala. Testele in sine au o mare variabilitate. Acestea pot include
masuratori ale reziduului vezical postmictional, ecografii sau radiografii in dinamica,
pentru a examina schimbarile in pozitia vezicii urinare si ale uretrei in timpul mictiunii,
tusei sau activitatilor ce cresc presiunea abdominala.

Testele urodinamice pot include cistometria (cistometrografia), care reprezinta o serie

de teste destinate masurarii presiunii intravezicale la diferite grade de umplere.
Cistometria e utila in diagnosticul incontinentei datorate necesitatii imperioase de a
urina. Testele de cistometrie includ:

-presiunea punctului de scurgere, care masoara eficienta contractiei sfincterului urinar

-presiunea maxima de inchidere a uretrei, care masoara presiunea la care uretra e inchisa
in mod natural.
 7
Testele urodinamice sunt scumpe si sunt efectuate, de obicei, ca investigatie
preoperatorie sau daca pacienta nu raspunde la nici un tratament.In cazul in care cauza
incontinentei urinare nu e elucidata, prin nici una din metodele descrise mai sus, alte
investigatii mai complete sunt necesare.

Testele descrise mai jos nu sunt efectuate de rutina pentru diagnosticul incontinentei
urinare.
Cistoscopia foloseste un cistoscop (un tub subtire prevazut cu o camera video) care
permite vizualizarea directa a vezicii urinare si a uretrei, in scopul detectarii unor
eventuale anomalii structurale.Cisto-uretrograma mictionala este o investigatie
radiologica ce foloseste o substanta de contrast iodata, ce pune in evidenta pe o
radiografie forma tractului urinar inferior (vezica urinara si uretra). Aceasta investigatie
arata eventualele anomalii structurale ale tractului urinar, care ar putea contribui la
aparitia incontinentei urinare.

Tratament - Generalitati

Exista mai multe conduite terapeutice care se pot adopta in cazul incontinentei urinare.
Un tratament ideal trebuie sa respecte un diagnostic corect al tipului incontinentei si
preferintele pacientelor.E necesar ca pacientele sa nu se simta jenate de afectiunea lor
sau sa suporte inconvenientele inerente acesteia, deoarece, de cele mai multe ori,
incontinenta poate fi tratata sau macar ameliorata.Tehnicile comportamentale, exercitiul
fizic, schimbarile in modul de viata si tratamentul medical conservator, sunt incercate
de prima intentie. Totusi, succesul lor depinde de adaptarea pacientei la terapie
(respectarea stricta a indicatiilor medicului curant) si de severitatea incontinentei.

Noile tehnici chirurgicale microinvazive au cea mai mare rata de succes pentru
incontinenta de efort. Alt avantaj e faptul ca necesita o perioada de recuperare
postoperatorie foarte scurta.Medicatia poate ameliora simptomatologia incontinentei
urinare datorate necesitatii imperioase de a urina. Totusi, poate avea ca efecte secundare
senzatia de uscaciune a gurii si altele.

Exercitiul fizic si schimbarile in modul de viata

Exercitiile de tonifiere a musculaturii pelvine (Kegel) pot ajuta 50 pana la 75% din
femei sa scada recurenta episoadelor de incontinenta urinara de efort. Aceste exercitii,
care intaresc musculatura pelvina implicata in urinare, sunt utile mai ales pentru
incontinenta de efort, dar pot fi de ajutor si pentru incontinenta urinara datorata
necesitatii imperioase de a urina. Executarea corecta si consecventa a acestor exercitii
este cheia succesului acestei metode.
 8
Exercitiile Kegel pot fi combinate cu biofeedback-ul, o tehnica ce poate ajuta pacientele
sa evalueze constient contractiile musculaturii pelvine vizate. Aceasta poate fi facuta
prin introducerea unui deget in vagin in timp ce executa exercitiile, astfel incat
pacientele sa exploreze direct contractiile musculaturii pelvine. De asemenea, pentru a
preveni eliminarea accidentala de urina in cazul unui stranut sau al unui acces de tuse,
pacientele ar trebui sa-si contracte musculatura pelvina conform unui exercitiu Kegel si
sa-si incruciseze picioarele.
Pierderea in greutate este, de obicei, utila in tratamentul incontinentei urinare de efort.

Uneori, schimbarile in modul de viata pot fi utile in tratamentul incontinentei urinare

datorate necesitatii imperioase de urina. Pacientele ar trebui sa identifice orice aliment
cu efect iritativ asupra vezicii urinare - inclusiv citricele, ciocolata, rosiile, otetul,
produsele lactate, aspartamul si mancarurile foarte condimentate si sa reduca consumul
acestora. De asemenea, reducerea sau evitarea consumului de alcool sau de cafeina este
util.

Tehnicile comportamentale

Exista trei tipuri de tehnici comportamentale care pot fi folosite pentru tratamentul
incontinentei urinare:

-antrenarea vezicii urinare

-urinarea temporizata
-urinarea la comanda.

Antrenarea vezicii urinare (numita si reantrenarea vezicii urinare) este folosita pentru
tratamentul incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de urina. Prin
intermediul acestei metode, se creste capacitatea de umplere a vezicii urinare, crescand
astfel timpul scurs intre urinari. Se bazeaza pe incercarea de a amana mersul la toaleta,
atunci cand pacienta resimte necesitatea imperioasa de a mictiona. Pacienta poate
incepe prin a amana mictiunea pentru 10 minute de fiecare data cand simte nevoia de a
urina, cu cresterea progresiva a intervalului de la 10 la 20 de minute. Scopul este
atingerea unui interval de pauza intre mictiuni cuprins intre 2 si 4 ore.

Urinarea temporizata poate fi recomandata de medicul specialist daca pacienta urineaza

rar. Aceasta trebuie sa incerce sa urineze la fiecare 2-4 ore in timpul zilei, chiar daca
pacienta nu simte nevoia de a mictiona. Aceasta metoda poate fi eficienta atat pentru
incontinenta de efort cat si pentru incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de
a urina.Urinarea la comanda necesita asistenta unui ingrijitor care sa ajute pacienta
incontinenta sa urineze. Aceasta tehnica se aplica mai ales incontinentei urinare
functionale.
 9
Medicatia

Daca terapia comportamentala si exercitiile fizice nu au succesul scontat, terapeutul le

poate combina cu terapia medicamentoasa:

-medicatia anticolinergica cum ar fi Oxibutin, Tolterodine si Diciclomine relaxeaza

vezica urinara si cresc capacitatea vezicala; sunt eficiente de cele mai multe ori in
tratamentul incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de a urina. Totusi, au
efecte secundare nedorite, cum ar fi uscaciunea mucoasei bucale, constipatie, vedere
incetosata si incapacitatea de a urina, putand duce la aparitia globului vezical. Noile
medicamente, inclusiv cele cu eliberare fractionata a substantei active si plasturii
cutanati, au mai putine efecte secundare.
-Imipiramina, un medicament antidepresiv, poate fi folosita pentru tratamentul
incontinentei de efort si al incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de a
urina, deoarece produce relaxarea musculaturii peretelui vezical concomitent cu
contractia musculaturii sfincterului urinar; poate fi folosita in combinatie cu medicatia
anticolinergica.

Dispozitive medicale

Diafragma este un dispozitiv din cauciuc, care se introduce in vagin pana la atingerea
cervixului uterin. Diafragma aplica o presiune asupra peretelui vaginal, sustinand astfel
si uretra. Se foloseste in incontinenta de efort, deoarece datorita presiunii pe care o
aplica asupra uretrei prin intermediul peretelui vaginal, diafragma tine uretra inchisa,
crescand continenta vezicala. Unele paciente folosesc diafragma doar in timpul
activitatilor care pot cauza eliminari accidentale de urina, cum ar fi joggingul. Totusi,
multe tipuri de diafragma pot fi folosite permanent. In cazul purtarii unei diafragme,
pacienta trebuie sa monitorizeze aparitia infectiilor vaginale sau de tract urinar si sa faca
controale regulate la medicul ginecolog.

Optiuni chirurgicale

Incontinenta de efort care nu raspunde la tratamentul medical conservator este, de

obicei, tratata chirurgical (nu este tratamentul de prima intentie pentru acest tip de
incontinenta).In cazul incontinentei urinare mixte, o evaluare clinica completa si
investigatii complexe, pot fi efectuate inainte de a lua decizia de interventie
chirurgicala. E necesar ca pacienta sa discute cu terapeutul, care dintre simptomele
incontinentei urinare se doresc a fi abordate. Celelalte simptome pot ramane si dupa
interventia chirurgicala. In cazul incontinentei urinare mixte, operatia chirurgicala poate
trata incontinenta de efort, dar poate sa nu imbunatateasca simptomatologia
incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de a urina.
 10
Interventia chirurgicala cea mai folosita este TVT (bandeleta transvaginala). In cadrul
acestei interventii, inferior de uretra se pozitioneaza o mesa de material, care o sustine
pe aceasta ca intr-un hamac, asigurandu-i o pozitie normala. Chirurgul introduce aceasta
mesa prin mici incizii intravaginale si in zona pubiana. Interventiile de tip TVT dureaza
aproximativ 30 de minute si sunt efectuate, de obicei, sub anestezie locala. Acest tip de
interventie poate fi folosit si pentru corectarea incontinentei recurente in urma altui tip
de interventie pentru tratamentul incontinentei.

Metode mai invazive includ: suspensia retropubica si interventia tip sling uretral.
Acestea sunt folosite pentru cura incontinentei de efort, prin sustinerea in pozitia
anatomica corecta a organelor pelvine. Ambele necesita anestezie generala si
spitalizare.Interventiile chirurgicale nu sunt considerate utile in tratamentul
incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de a urina. Cura acesteia se rezuma
la terapiile comportamentale care incurajeaza modificarile obiceiurilor urinare
(antrenarea vezicii) si la terapia medicamentoasa.

Pentru pacientele care sufera de incontinenta de efort, care nu pot suporta o interventie
chirurgicala, se poate efectua procedura mai simpla numita injectarea ("ingrosarea")
peretilor uretrei. In cadrul acesteia, medicul urolog injecteaza colagen sau alte materiale
in jurul uretrei, pentru a consolida pozitia acesteia la iesirea din vezica urinara. Aceasta
interventie elimina simptomatologia incontinentei urinare de efort pentru aproximativ 1
an, desi e posibil ca pe parcursul acestuia sa fie necesare 2-3 reinterventii
(injectii).Tratamentul variaza pentru tipurile mai putin frecvente de incontinenta, cum ar
fi incontinenta prin prea-plin, incontinenta reflexa, incontinenta functionala si
incontinenta anatomica.

De retinut!

Metodele comportamentale, exercitiile fizice si medicatia, sunt incercate ca tratament de

prima intentie, inaintea abordarii celor invazive, pentru a confirma cauza incontinentei.
Daca incontinenta se amelioreaza, diagnosticul este confirmat. Daca nu se obtine
ameliorarea, medicul specialist va putea incerca alt tratament sau efectuarea altor
investigatii suplimentare.Incontinenta poate fi multifactoriala, cum este cazul
incontinentei mixte. In acest caz, cauza principala e tratata initial, urmata de tratamentul
cauzei secundare, daca este necesar.

Profilaxie

Se poate reduce riscul de a face incontinenta urinara, prin urmatoarele masuri generale:
 11
-limitarea consumului de cafeina si alcool
-pastrarea unei greutati corporale normale
-renuntarea la fumat
-evitarea constipatiei printr-un regim alimentar sanatos, bogat in fibre
-efectuarea regulata a exercitiilor Kegel pentru tonifierea musculaturii pelvine, care
controleaza fluxul urinar.

Tratament ambulatoriuSus

In multe cazuri, schimbarile in stilul de viata, intre care se numara si schimbarile in

dieta si in obiceiurile urinare, pot fi suficiente pentru controlul incontinentei urinare.

Intre acestea sunt de mentionat:

-reducerea sau eliminarea din dieta a bauturilor carbogazoase si cafeina care e continuta
in ceai, cafea si alte bauturi
-reducerea consumului de alcool la maxim un pahar pe zi
-renuntarea la fumat
-daca constipatia reprezinta o problema, trebuie crescuta cantitatea de fibre alimentare
din dieta; aceasta se poate face cu usurinta, prin adaugarea unei linguri de tarate de grau
la alimentele consumate de obicei; daca constipatia persista, e necesar consultul unui
medic
-daca pacientul e supraponderal, e util ca acesta sa scada in greutate; este de retinut
faptul ca un program eficient de slabit se bazeaza pe combinarea unei diete cu exercitiul
fizic
-efectuarea regulata a exercitiilor Kegel pentru tonifierea musculaturii pelvine, care
controleaza fluxul urinar.
Urmatoarele schimbari in obiceiurile urinare pot ajuta la reducerea simptomatologiei
incontinentei urinare:
-stabilirea unui program de urinare la fiecare 3-4 ore, fie ca pacienta simte nevoia de a
mictiona sau nu
-practicarea tehnicii de "dubla golire", ceea ce se traduce prin urinarea cat mai mult
posibil intr-o repriza, relaxarea pentru cateva momente si incercarea de a urina din nou
-daca pacienta nu poate ajunge la baie in timp util, aceasta ar trebui sa ia in considerare
crearea unui drum cat mai scurt si mai lipsit de obstacole pana la toaleta, si purtarea
unor haine care se pot scoate cat mai usor (cum ar fi cele prevazute cu elastic sau
inchizatori de tip velcro si nu cu fermoare) sau pastrarea unui recipient pentru urina cat
mai aproape de pat sau scaun.
 12
Trebuie ca pacientul sa discute cu medicul folosirea unor medicamente (inclusiv a
medicamentelor ce se elibereaza fara prescriptie medicala) care pot agrava incontinenta
urinara. Intre acestea se numara anumite antidepresive, sedative si chiar unele anti-
alergice sau medicamente impotriva guturaiului.Pacienta e sfatuita sa poarte un tampon
din material absorbant in timpul efectuarii unor activitati cum ar fi joggingul sau dansul,
pentru a exercita o mica presiune asupra uretrei si sa scada sau sa opreasca temporar
eliminarile accidentale de urina.

Trebuie sa se evite consumul in exces sau prea mic de lichide. Consumul prea mare de
lichide poate creste nevoia de a urina si sa agraveze incontinenta, pe cand un consum
prea mic poate duce la deshidratare. Aproximativ 2 litri de lichide sunt necesari pentru a
pastra sanatatea rinichilor si a vezicii urinare.
Dieta trebuie sa fie bogata in fibre, continute in fructe, vegetale, cereale integrale si
fasole.

Tratament medicamentos

Incontinenta urinara poate fi tratata medicamentos. Totusi, in multe cazuri, tratamentele

prin metodele comportamentale (pentru incontinenta urinara datorate necesitatii
imperioase de a urina) si exercitiile Kegel (pentru incontinenta de efort) sunt incercate
inaintea administrarii medicatiei.Chiar atunci cand terapia medicamentoasa e eficienta,
aceasta se amana datorita posibilelor efecte secundare sau a interactiunilor cu alte
medicamente.

De retinut!

Medicatia e deseori utilizata in combinatie cu metodele comportamentale.Folosirea

terapiei de substitutie hormonala la femeile cu menopauza, pentru tratamentul
incontinentei urinare de efort nu este recomandata. Mai multe studii recente asupra
utilizarii estrogenului pentru tratamentul incontinentei, au aratat ca acesta nu are nici un
efect terapeutic. Totusi, terapia topica (aplicarea unei mici cantitati de crema cu
estrogen) in interiorul vaginului, poate fi de ajutor pentru unele paciente cu incontinenta
urinara datorata necesitatii imperioase de a urina.Studii recente asupra Duloxetinei, un
nou antidepresiv, au aratat rezultate promitatoare in tratamentul incontinentei de efort.
Se asteapta aprobarea si eliberarea pe piata a acestui medicament.

Tratament chirurgical

Exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale ce se pot efectua pentru corectarea
incontinentei urinare de efort, care apare atunci cand muschii pelvini slabiti, permit
caderea colului vezical si al uretrei. Aceste tipuri de interventii au ca scop ridicarea
 13
uretrei si/sau vezicii urinare si readucerea lor la pozitia normala. Cand acest deziderat e
indeplinit, rasul, tusea si stranutul nu mai cauzeaza eliminarea urinei din vezica
urinara.Interventiile chirurgicale nu sunt recomandate pentru incontinenta urinara
datorata necesitatii imperioase de a urina.
Decizia de a interveni chirurgical trebuie intotdeauna bazata pe un diagnostic corect,
evaluarea tuturor posibilitatilor de tratament si asteptarile realiste in ceea ce priveste
succesul interventiei.

Optiuni de interventii chirurgicale

TVT (bandeleta transvaginala). TVT devine din ce in ce mai frecvent utilizata la

femeile cu incontinenta urinara de efort. In cadrul acestei interventii, o bandeleta ca o
mesa, este pozitionata inferior de uretra, similar unui lat sau unui hamac, pentru a o
sustine si a o readuce la pozitia normala. Chirurgul introduce aceasta mesa prin mici
incizii intravaginale si in zona pubiana. Interventiile de tip TVT dureaza aproximativ 30
de minute si sunt efectuate de obicei sub anestezie locala. Acest tip de interventie poate
fi folosit si pentru corectarea incontinentei recurente in urma altui tip de interventie
pentru tratamentul incontinentei.

Suspensia retropubica. Metoda Marshall-Marchetti-Krantz (MMK) si metoda Burch

de suspensie vaginala (colpo-suspensie) sunt cele mai frecvent utilizate tipuri de
suspensie retropubiana. Aceste interventii asigura ridicarea uretrei si a colului vezicii
urinare, prin fixarea lor de osul pubian sau de ligamente rezistente, prin intermediul
unor tesuturi de sustinere. Acest tip de interventie necesita spitalizare.

Slingul uretral. Chirurgul construieste un "lat" din muschi, ligamente, tendoane sau din
material sintetic, care ridica uretra intr-o pozitie normala. Deoarece implica o operatie
chirurgicala abdominala, aceasta interventie necesita spitalizare.

De retinut!

Factorii care pot influenta negativ eficienta unui tratament chirurgical includ:
obezitatea, nivelele scazute de hormoni estrogeni, tusea cronica (de lunga durata),
radioterapia, varsta inaintata, nutritia proasta si efortul fizic intens.

Majoritatea esecurilor interventiilor chirurgicale se datoreaza unui diagnostic incorect.

Alte motive de esec includ interventiile chirurgicale incorect efectuate, tulburarile de
vindecare si cicatrizare, alte cauze aditionale de incontinenta care nu au fost evidentiate
preoperator.

Alte tratamente
 14
Metodele comportamentale (prin modificarea stilului de viata) si efectuarea de exercitii
fizice ce intaresc musculatura pelvina, sunt utilizate de prima intentie, pentru ca pot fi
efectuate acasa, nu au efecte secundare notabile si nu limiteaza optiunile de tratament
pentru viitor.

Metodele comportamentale, care includ antrenarea vezicii urinare si golirea

temporizata, sunt folosite pentru tratarea incontinentei urinare de efort si incontinenta
urinara datorata necesitatii imperioase de a urina.
Exercitiile pentru intarirea musculaturii pelvine (Kegel). Sunt folosite pentru tratarea
incontinentei urinare de efort si incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a
urina.

Stimularea electrica, care foloseste pentru stimularea muschilor pelvini implicati in

urinare, un curent electric de intensitate slaba. Desi insuficient studiata, aceasta metoda
pare sa fie mai eficienta pentru incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a
urina, decat pentru incontinenta urinara de efort.

Dispozitive mecanice. Acestea includ diafragma (un dispozitiv de cauciuc care se

introduce in vaginul superior, pentru a ridica vezica si pentru a controla incontinenta de
efort) si cateterul (un tub subtire si flexibil, care este introdus in vezica urinara prin
uretra, pentru a drena urina si a controla incontinenta urinara prin prea-plin).
Produsele absorbante, care includ scutecele pentru adulti, lenjeria captusita cu plastic,
tampoane de vata sau absorbante externe care se ataseaza la lenjeria intima.

Injectarea ("ingrosarea") periuretrala. Aceasta implica injectarea de colagen sau de alte

materiale in jurul uretrei, in regiunea sa subvezicala, pentru a mari gradul de continenta
urinara. Aceasta interventie elimina simptomatologia pentru o perioada de aproximativ
un an, desi e posibil sa fie necesare 2-3 injectii.

De retinut!

Inainte de a incerca alte terapii pentru incontinenta urinara, este bine ca pacienta sa
intrebe medicul curant urmatoarele:

- Sunt capabile metodele comportamentale folosite ca monoterapie, sa redea continenta

urinara?

Cazurile usoare si moderate pot fi vindecate sau ameliorate simtitor prin aceste metode.

-Cat timp trebuie incercate aceste terapii, inaintea reconsiderarii terapeutice si orientarea
catre metodele medicamentoase sau chirurgicale?
 15
Pentru ca exercitiile Kegel nu limiteaza optiunile de tratament pentru viitor, putand
chiar sa creasca rata de succes a altor tratamente, este bine sa se stabileasca de la
inceput, o perioada de terapie prin aceasta metoda, dupa care sa se faca o reevaluare
clinico-terapeutica.

-Este recomandabil ca metodele comportamentale si exercitiile fizice sa fie folosite in

combinatie cu terapia medicamentoasa?

Este posibil ca metodele non-medicamentoase sa scurteze durata curei medicamentoase

sau sa scada cantitatea de medicamente necesare controlului simptomatologiei, fiind
niste ajuvante

++++++++++++++++++++++++++++++++++

Articolul 2

Incontinenta Urinara la femei |

Tratament Incontinenta Urinara cu exercitiile Kegel

Tratamentul corect pentru incontinenta urinara.

Nefunctionarea corespunzatoare a muschilor podelei pelviene este o problema reala

pentru multe femei ce au nascut sau au ajuns la menopauza. Cu atat mai mult foarte
multe produse vandute pentru menopauza sunt defapt pentru incontinenta urinara. Cu
toate ca femeile sunt sfatuite sa faca exercitiile kegel sunt inca multe probleme cu
acestea.

Aici intra in joc produsul Kegel 8 Ultra Plus care ajuta femeile in realizarea exercitiilor.
Multe femei abandoneaza deoarece au impresia ca ori nu fac exercitiile cum trebuie (si
statisticile arata acest lucru) ori daca fac exercitiile cum trebuie vor dura luni pana la
obtinerea de rezultate. Acest lucru duce la abandon si la impacarea cu ideea ca vor
trebui sa traiasca cu un muschi slabit al podelei pelviene.

Femeile ce sufera de incontinenta urinara (pierderea necontrolata a urinii) pot remedia

aceasta situatie folosind aparatul Kegel ! Incontinenta urinara este mai frecventa la
femei(in special femeile tinere) decat la barbati, raportul fiind de aproximativ 1 la 5.
Incontinenta urinara devine o problema mai apasatoare odata cu trecerea timpului,
numarul de mictiuni crescand.

Exista doua tipuri(principale) de incontinenta urinara:

- Incontinenta de stres sau efort: Acest tip de incontinenta este datorat unor stresuri
 16
fizice precum saritul sau ridicatul de greutati.
- Incontinenta imperioasa numita si vezica neurologica: Reprezinta o contractie brusca a
muschilor vezicii urinare care la randul ei determina senzatia de urinare.
Exista si alte tipuri de incontinenta urinara dar sunt mai rare.

In ultima vreme din ce in ce mai multe femei incep sa foloseasca echipamente

electronice pentru a-si intari muschii podelei pelviene. Acest lucru este la moda
deoarece e lipsit de efort si foarte eficient obtinandu-se rezultate care odata pareau de
neatins. Cand se foloseste un tonificator de muschi pelvieni tot ce trebuie sa faca e sa isi
introduca proba in vagin, sa selecteze modul corect si sa il porneasca. Puteti chiar citi
sau viziona emisiunea preferata la televizor in timpul exercitiilor. Kegel 8 Ultra Plus
este ideal pentru femei cu probleme la nivelul muschilor podelei pelviene. Este foarte
usor de adaptat luand in considerare faptul ca in timp ce femeia realizeaza exercitiile,
muschii ei se vor intari si ea va putea face si alte activitati.

Kegel 8 Ultra Plus este momentan singurul dispozitiv care functioneaza cu adevarat!
Kegel este este potrivit pentru majoritatea femeilor indiferent daca au nascut sau nu.
Putem afirma fara indoiala ca realizarea de exercitii Kegel pentru muschii pelvieni
utilizand un dispozitiv electronic este mult mai eficient decat realizarea acestora
manual. Daca doriti sa va imbunatatiti tonusul muscular si va doriti achizitionarea
popularului Kegel 8 Ultra Plus vizitati websiteul Kegel.

Accesorii compatibile Kegel:

++++++++++++++++++++++++++++++++

Articolul 3

Incontinenta urinara - exercitiile Kegel, stilul de viata, stresul, sarcina, greutatea

Pierderea necontrolata a urinii) este o afectiunea frecventa in randul femeilor. Una din
trei femei au incontinenta urinara. Din fericire exista multe tratamente eficiente pentru
 17
aceasta afectiune.
Incontinenta urinara este mai frecventa la femei (in special la femeile tinere) decat la
barbati, raportul incidentelor femei : barbati fiind de 5 : 1.
Numarul fiziologic de mictiuni este in general de 6-9 pe zi. Evident, in cazul
consumului lichidian crescut, numarul de mictiuni va creste. La femei, numarul
fiziologic de mictiuni creste odata cu varsta.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Tipuri
3. Factori de risc
4. Exercitiile Kegel
5. Stilul de viata si dieta
6. Stresul
7. Sarcina
8. Diagnostic
9. Tratament

TipuriSus

Exista 2 tipuri principale de incontinenta urinara:

Incontinenta de stres (de efort) - datorata unor stresuri fizice, cum ar fi tusitul,
stranutatul, saritul, ridicarea de greutati.
Incontinenta imperioasa - numita si vezica neurologica (o contractie brusca o
muschilor vezicii urinare) aceasta determina senzatia imperioasa de a urina si
incontinenta urinara sau instabilitatea detrusorului (muschiul detrusor vezical este cel
care opreste fluxul urinar).
Exista si alte tipuri de incontinenta dar care sunt mult mai rare.

Factori de risc

Infectiile urinare agraveaza de obicei incontinenta urinara. Pe de alta parte, unul dintre
simptomele infectiei urinare este incontinenta. In acest caz, incontinenta se amelioreaza
dupa tratamentul adecvat al infectiei urinare. O situatie clinica mai dificila apare la
femeile in varsta, deoarece una din 5 femei in jurul varstei de 65 de ani prezinta infectii
urinare repetate. Intrebarea care se pune aici este daca infectiile urinare sunt cauza
incontinentei. In cazul in care incontinenta nu se amelioreaza dupa tratamentul
infectiilor urinare repetate (de cele mai multe ori asimptomatice la femeile in varsta) se
concluzioneaza ca nu exista o relatie cauza-efect intre infectiile urinare si incontinenta.
 18
Cistita interstitiala nu poate fi o cauza a incontinentei urinare. In cazul in care coexista
la aceeasi femeie, acestea sunt doua diagnostice complet diferite.

Exercitiile Kegel

Exercitiile Kegel sunt foarte eficiente in tratarea incontinentei urinare. Cel mai
important lucru este ca acestea sa fie facute corect si pe o perioada indelungata. Rolul
acestor exercitii este de a intarii musculatura pelviana. Rezultatele sunt vizibile dupa
aproximativ 2-3 luni de practicare. Medicul specialist este cel care indruma pacientele
pentru a fi executate corect. Din pacate, una din trei femei folosesc acesta tehnica fara a
fi indrumate.

Cum se executa corect exercitiile Kegel?

Specialistii spun ca aceste exercitii pot fi facute oriunde, dar pot fi destul de dificile
pentru o incepatoare. Din acest motiv, pentru inceput, este mai bine ca femeia sa stea
intinsa, cu o mana pe abdomen pentru a verifica relaxarea muschilor abdominali.
Exercitiul consta in contractia muschilor pelvieni in acelasi in mod in care opresc fluxul
urinar in timpul mictiunii. Ciclurile de contractii care trebuie mentinute pentru 4
secunde urmate de relaxarea muschilor timp de 4 secunde, trebuie repetate timp de 5
minute. Aceste exercitii nu trebuie practicate in timpul mictiuni, deoarece pot cauza
disfunctii urinare. Dupa o perioada de 2-3 luni, cand muschii sunt suficient de tonifiati,
femeile trebuie sa foloseasca acest avantaj in viata de zi cu zi. De exemplu, sa isi
contracte musculatura pelviana inainte de a tusi, de a ridica obiecte grele, situatii in
care, inainte de a practica aceste exercitii, aveau incontinenta urinara. Daca exercitiile
au fost practicate adecvat si pe o perioada destul de indelungata pentru a tonifia
musculatura pelviana, incontinenta urinara va disparea.

Stilul de viata si dieta

Nu exista nici un studiu riguros despre influenta stilului de viata asupra incontinentei
urinare. Cu toate acestea, medicii recomanda adeseori unele modificari in stilul de viata
al pacientului cu incontinenta urinara, printre care interzicerea bauturilor care contin
cafeina sau a bauturilor carbogazoase, deoarece s-a observat ca aceste modificari au un
efect benefic. Relatia dintre fumat si incontinenta urinara este neclara, si exista multe
studii contradictorii asupra acestui subiect. Medicii recomanda, de asemenea, scaderea
in greutate, desi, dupa cumeste prezentat si mai jos, nu se cunosc suficient beneficiile
acestei recomandari.
Multe dintre studiile care urmaresc factorii de risc ai acestei afectiuni, au gasit o
asociatie intre greutatea crescuta si incontinenta urinara. Inca nu se cunosc pe deplin
 19
cauzele acestei asocieri, dar una dintre ele este presiunea abdominala crescuta la
persoanele supraponderale. Exista un singur studiu complet despre efectele scaderii in
greutate asupra incontinentei urinare. In acest studiu, cercetatorii au urmarit femei obeze
(cu greutatea aproximativ 150 de kg) inainte si dupa tratamentul chirurgical al
obezitatii. S-a observat scaderea pierderilor necontrolate de urina dupa ce aceste femei
au scazut in greutate mai mult de 50 de kg. Dar aceasta descoperire nu poate fi
suprapusa femeilor care sunt doar putin supraponderale. In momentul de fata exista
studii in curs de desfasurare care urmaresc aceste lucruri, studii care se vor definitiva si
vom afla concluziile in urmatorii cativa ani.

Stresul

Cauza incontinentei urinare la pacientii cu scleroza multipla este de natura neurologica.

Reducerea stresului, folosita ca unica modalitate de tratament a incontinentei este
ineficienta. In schimb, poate fi de ajutor, atunci cand este conjugata cu alte metode de
tratament.

Sarcina

Multe femei dezvolta insuficienta urinara in timpul sarcinii sau imediat dupa nastere.
Cauzele sunt modificarile hormonale din aceste perioade, ce afecteaza inervatia
pelviana, care la randul ei determina afectarea musculaturii si ligamentelor pelviene.
Incontinenta urinara se instaleaza frecvent intre 6 si 8 saptamani dupa nastere. In
general, functia nervoasa revine la normal in jurul lunii a sasea postpartum si
incontinenta urinara dispare.

Diagnostic

Masurarea PVR (post voidal rezidual) consta in masurarea volumului urinar rezidual
dupa mictiune. Aceasta este o parte importanta a evaluarii unei persoane pentru
incontinenta. De cele mai multe ori, aceasta este normala. In cazul in care nu este
normala, va schimba radical schema evaluarilor ulterioare si de tratament. Valoarea
normala a PVR este de aproximativ 50 de cm3, crescand lent cu varsta.

Cresterea PVR este neobisnuita in incontinenta urinara de stres. Cu toate acestea, unele
femei pot avea vezica urinara coborata fata de pozitia ei normala in pelvis, ceea ce duce
la contorsionarea uretrei, facand si mai dificila golirea ei completa. In aceste situatii
rare, PVR va fi crescuta. Unele dintre aceste femei relateaza ca presarea peretelui
vaginal anterior (care este alaturat vezicii urinare) in timpul mictiunii, este folositoare
pentru o golire adecvata a vezicii urinare.
 20
Tratament

Exista mai multe metode de tratament al incontinentei imperioase. In general,

femeile prefera tratamentele medicamentoase. Din fericire, eficienta medicamentelor
este de 75% in aceasta afectiune. Dintre alte metode de tratament mentionam exercitiile
Kegel, antrenarea vezicii urinare, stimularea electrica a inervatiei vezicii urinare,
biofeedbackul si interventia chirurgicala. In timp ce unele femei se simt foarte bine cu
tratamentul medicamentos, altele au efecte adverse greu de tolerat, ca de exemplu
xerostomia (uscaciunea mucoasei bucale). Acestora li se poate recomanda inteventia
chirurgicala, care este complet diferita de cea pentru incontinenta de stres. Aceasta este
o interventia mai complicata, motiv pentru care este folosita ca o terapie de ultima
intentie.

Pentru incontinenta de stres exista mai multe tipuri de interventii chirurgicalecare

repozitioneaza vezica urinara prin diverse metode. Rata de succes a interventiilor
chirurgicale din punct de vedere al vindecarii incontinentei este de 80% la 2-5 ani
postoperator si de 60% la 10 ani. Din pacate aceste date sunt generale, deoarece nici un
studiu nu a urmarit femeile mai mult de 6 luni postoperator.
Din nefericire, aceste interventii nu sunt lipsite de complicatii. Unele femei sunt
vindecate de incontinenta de stres prin interventia chirurgicala, dar au complicatii
printre care incontinenta urinara imperioasa, prolaps vaginal sau sindrom algic
postoperator. Aceste complicatii apar la 50-60% din cazuri.

Injectarea cu colagen este o metoda deosebita de tratament a unui tip de insuficienta de

stres, in care muschiul detrusor este disfunctional. Avantajul acestei metode este ca
poate fi practicata la cabinetul medical. Dezavantajul este ca organismul uman
reabsoarbe colagenul injectat, astfel ca metoda va fi eficienta pe o perioada de
aproximativ un an.

Incontinenta urinara nocturna poate fi, in general, tratata destul de usor. Este foarte
important de stiut daca femeia a avut incontinenta intotdeauna sau doar in perioada
copilariei, dupa care a disparut brusc. La unele femei, maturarea axului dintre creier si
vezica urinara (maduva spinarii) se definitiveaza mai tarziu, ceea ce explica
incontinenta urinara pana la tinerete si apoi disparitia acesteia (odata cu maturarea
completa).
Recomandarile medicilor in cazul incontinentei urinare nocturne includ restrictia
lichidiana in timpul serii, folosirea unui ceas cu alarma care sa trezeasca femeia in
mijlocul noptii pentru a urina si o serie de medicamente.
In alte situatii, cauza incontinentei nocturne este de natura hormonala. Folosirea
anticonceptionalelor poate fi eficienta in cazul in care incontinenta are un patern ciclic.
21