Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE MANAGEMENT
LUCRARE DE DIPLOMA
Coordonator stiintific
Prof. univ. dr. Stoian Marian
Absolvent
Rabinca Dan Lucian
BUCURESTI
- 2000 -
1
CUPRINS
2
CAPITOLUL 4 – “METODOLOGIA B.I.R.D.”
4.1. Organisme internationale de resort
4.2. Aspecte specifice ale metodologiei BIRD de evaluare a proiectelor de
investitii
4.3. Indicatori de apreciere a eficientei economice a proiectelor de investitii
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
3
CAPITOLUL 1
“INVESTITIILE IN ROMANIA CONTEMPORANA”
4
noi mijloace de munca, mai perfectionate, elaborarea de noi tehnologii moderne,
crearea si folosirea de noi materiale mai ieftine, etc.
In dezvoltarea economiei nationale au un rol hatarator in asigurarea
modernizarii intregii activitati economice ca o conditie indispensabila de adaptare
a sistemelor tehnice si economice la conditiile de trecere a economiei nationale la o
economie de piata, de particiare a tarii noastre la relatiile economice internationale
in conditii de concurenta si competitivitate. Prin investitii se poate asigura dotarea
locurilor de munca cu utilaje performante, perfectionarea proceselor tehnologice,
realizarea unor masuri de natura tehnico-organizatorica, extinderea si generalizarea
conducerii activitatii cu ajutorul mijloacelor de prelucrare a datelor.
Prin investitii se asigura cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale
si de munca ale societatii, avand un rol deosebit de important in dezvoltarea
economico-sociala a tarii, rol pe care l-a avut in toate perioadele istorice pe care le-
a parcurs omenirea.
Principalul aspect care vizeaza deciziile in domeniul investitiilor, in
economia de piata, il constituie necesitatea descentalizarii acesteia. Deciziile de
investitii trebuie sa fie luate la nivelul unitatilor, adica al agentilor economici, in
functie de nivelul surselor de finantare ale acestora, precum si de raportul existent
intre cerere si oferta la produsele respective. In acest caz, statul are drept de decizie
numai pentru investitiile finantate integral sau partial de la buget si rol de regulator
asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promoveaza. De
aceea, se prevede ca in urmatorii ani sa se diminueze rolul statului in orientarea
dezvoltarii economico-sociale, se va actiona prin intermediul unor programe
elaborate in special la nivel microeconomic, care sa contina informatii privind
strategia si orientarea capitalurilor de investitii, sa asigure incurajarea sau
descurajarea unor investitii prin orientarea capitalurilor, impozite diferentiate pe
tipuri de activitati, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau profit.
Programe cu caracter directional vor exista pentru obiectivele ce se executa
din fondurile statului, pentru celelalte investitii, ele avand un caracter orientativ.
Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesitatii si oportunitatii
investitiilor si vor cuprinde un numar restrans de indicatori. In schimb, programele
microeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societatile comerciale, alti
agenti economici, se vor referi la indicatori, cum ar fi: volumul investitiilor,
consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor "comanda de stat", care
asigura dezvoltarea strategica a economiei nationale. Este necesar ca programele
operative sa se refere, in special, la aspecte ce vizeaza evolutia probabila a cererii
pietei interne si externe, la principalele grupe de produse si servicii.
De asemenea, la nivelul agentilor economici, se impune cunoasterea cu
exactitate a evolutiei veniturilor si cheltuielilor, a cererii si ofertei la produsele ce
fac obiectul propriei activitati, a evolutiei eficientei economice pe fiecare produs si
pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecarei unitati, a unor programe privind
dezvoltarea si restructurarea unitatii permite cunoasterea din timp, de catre salariati
si actionari, a orientarilor consiliilor de administratie si faciliteaza participarea
acestora la cresterea eficientei actiunilor propuse.
5
Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie sa-l capete generalizarea
criteriilor de eficienta economica in luarea deciziilor de investitii. Pe viitor, agentii
economici vor urmari realizarea unor investitii care au o eficienta ridicata, care
asigura un grad ridicat de competitivitate pe piata interna si externa. In acest scop
este oportuna infiintarea unor colective de cercetare si prognoza in cadrul firmelor
care sa prezinte informatii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile
de investitii ce urmeaza a se realiza - indiferent de sursa de finantare - pentru a se
crea, in acest fel, o concurenta loiala, bazata pe o buna cunoastere a realitatii
curente si de perspectiva. Este de asteptat ca intr-o perioada de circa 5-10 ani sa se
formeze agenti economici puternici capabili sa-si constituie trainice colective de
cercetare, analiza si prognoza care sa proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu
orizont de timp indelungat si grad de certitudine ridicat.
Un alt aspect care vizeaza cresterea eficientei economice a investitiilor il
constituie liberalizarea finantarii acestora prin crearea posibilitatii utilizarii de catre
agenti economici a oricaror surse de finantare. In general, apreciem ca acestea ar
putea fi sursele proprii care se constituie din profitul repartizat in acest sens, fondul
de amortizare, emisiuni de actiuni, incasarile obtinute in urma dezafectarii sau
vanzarii unor utilaje si alte surse; capitalul particular (intern sau extern); creditele
bancare (interne sau externe); alocatii de la buget pentru obiectivele economice
"comanda de stat".
In conditiile trecerii la economia de piata, fiecare agent economic isi va face
o dimensionare stricta a numarului salariatilor si a fondului de salarizare. In acest
context poate sa apara situatia ca un anumit numar de salariati sa-si piarda locul de
munca. Ca urmare, statul are un rol deosebit de important in asigurarea protectiei
sociale a salariatilor. Unele masuri de protectie se infaptuiesc prin investitii, cum
sunt sprijinirea de catre stat a dezvoltarii societatilor comerciale mici si mijlocii, a
serviciilor si prestarilor de servicii in vederea atragerii persoanelor disponibile si
asigurarii unor noi locuri de munca.
6
Privita la nivelul unitatilor economice, activitatea de modernizare si
restructurare, impune, in primul rand, luarea unor masuri tehnico-organizatorice
care sa asigure cresterea eficientei economice aacestora. In cadrul acestor masuri
un loc important il ocupa perfectionarea metodelor de conducere care sa asigure un
cadru stimulator pentru toti salariatii unitatii economice. Activitatile de conducere
trebuie sa se bazeze, din ce in ce mai mult, pe folosirea mijloacelor de prelucrare a
datelor. Cresterea eficientei economice prin intermediul modernizarilor la nivelul
societatilor comerciale presupune si o mai buna amplasare a sectiilor si atelierelor
de productie astfel incat sa se asigure o circulatie normala a materiilor prime,
semifabricatelor si produselor finite, dar si a fortei de munca.
Activitatea de modernizare la nivelul firmelor reclama asigurarea unei
imbinari stranse intre caracterul polifunctional pe care trebuie sa-l capete cladirile
din cadrul unitatii si specializarea acestora. Caracterul polifunctional presupune
impartirea spatiului in zone functionale care sa asigure o prelucrare complexa a
materiilor prime, iar specializarea presupune o impartire dupa caracteristicile
procesului tehnologic. In ceea ce priveste activitatea de modernizare a cladirilor,
aceasta trebuie sa asigure reducerea gradului de nocivitate, a pericolelor de
incendii, concomitent cu imbunatatirea generala a conditiilor de munca ale
salariatilor ce isi desfasoara activitatea in aceste sectii.
Un aspect deosebit de important care face obiectul modernizarii la nivelul
unitatilor economice il constituie perfectionarea structurii productiei. In conditiile
trecerii la o economie de piata este necesar ca structura productiei sa fie adaptata
nevoilor reale ale pietei, sa raspunda solicitarii partenerilor interni si externi. Deci,
azi, mai mult ca oricand se impune ca beneficiarul sa determine structura
productiei si nu invers, asa cum se intampla pana acum. Dar modificarea structurii
productiei necesita si modificarea structurii fortei de munca atat in ceea ce priveste
componenta meseriilor cat si nivelurile de calificare profesionala. O productie de
calitate nu se poate realiza decat cu o forta de munca avand un caracter ridicat de
calificare si care da dovada de inalta disciplina si constiinciozitate a muncii
Activitatea de modernizare a locului de munca prezinta o importanta
deosebita deoarece aici se afla nucleul activitatii de productie si de modul cum se
organizeaza si conduce acest segment al societatii comerciale depinde
imbunatatirea eficientei economice. La nivelul locului de munca un rol important
in cadrul activitatii de modernizare il are dotarea acestora cu noi utilaje, mai
performante, cu parametri tehnico-economici superiori celor existente in dotare.
Aceasta reutilare a locurilor de munca este cu atat mai necesara cu cat in ultimii
ani procesul de dotare a unitatilor si de modernizare prin achizitionarea de noi
utilaje a fost incetinit sau chiar oprit. In acest sens este de semnalat existenta unor
societati comerciale dotate cu utilaje care au depasit de mult durata normala de
serviciu si care sunt intr-un stadiu avansat de uzura fizica si morala. Modernizarea
locurilor de munca prin achizitionarea de noi utilaje presupune si o perfectionare a
dotarii cu utilaje de masura si control care sa asigure nu numai o verificare si un
control operativ, dar si de inalta precizie.
Un loc important in cadrul modernizarii locurilor de munca il ocupa
introducerea unor masuri tehnico-organizatorice care sa permita mecanizarea,
7
automatizarea, cibernetizarea si robotizarea proceselor de productie.asa dupa cum
este cunoscut, gradul de promovare a progresului tehnico-economic in unitatile
romanesti este foarte redus, fapt ce impune cu stringenta retehnologizarea acestora
la nivelul unitatilor similare eistente pe plan mondial.
Retehnologizarea nu se poate face decat printr-un efort investitional deosebit
si o conlucrare loiala cu parteneri straini competitivi si interesati in calaborarea cu
unitati romanesti. Un alt aspect pe care trebuie sa-l vizeze modernizarea locurilor
de munca il constituie reamplasarea utilajelor si reorientarea transportului intern
corespunzator modificarilor ce apar atat in stuctura utilajelor cat si a tehnologiilor
de productie.
Indiferent de nivelul la care se realizeaza activitatea de modernizare ea
cuprinde cu prioritate modernizarea fortei de munca prin imbunatatirea structurala
a acesteia si ridicarea nivelului de calificare; modernizarea utilajelor prin
inlocuirea celor uzate, imbunatatirea parametrilor tehnico-functionali la capitalul
fix existent si dezvoltarea, extinderea lor; modernizarea produselor finite prin
introducerea in fabricatie a noi produse cu un grad ridicat de eficienta,
perfectionarea parametrilor si ridicarea nivelului calitativ la cele existente. De
remarcat este faptul ca activitatea de modernizare nu se poate face decat prin
intermediul investiilor ca suport material al cresterii economice.
Corelatia dintre investitii si modernizare este fundamentala pentru orice
activitate economica, indiferent de ramura in care aceasta se desfasoara. In fond
dotarea cu utilaje si instalatii cu parametri tehnico-economici ridicati este o
problema care, in mod conventional, a fost asezata la nivelul locurilor de munca,
ea interesand in egala masura dezvoltarea pe baze eficiente a sectiilor si atelierelor
de productie, a societatii comerciale in ansamblul ei, a fiecarei ramuri economice
in parte si in final a intregii economii nationale. Problematica investiilor si a
impactului asupra modernizarii activitatii economice este departe de a se rezuma
numai la cele cateva aspecte expuse mai sus si de aceea corelatia dintre investitii si
modernizare va fi reluata si adancita in capitolele urmatoare unde se va analiza cu
precadere eficienta economica a investitiilor.
Deoarece intotdeauna activitatea de modernizare presupune o noutate, o
materializare a gandirii omenesti, un loc important in reusita ei il are activitatea de
cercetare stiintifica si de proiectare. In cadrul activitatii de cercetare trebuie sa
apara idei noi, solutii eficiente, variante posibile care sa duca la cresterea eficientei
economice prin modernizare. Dar, un loc la fel de important il ocupa si
beneficiarul lucrarii de cercetare (societatea comerciala producatoare). Numai in
masura in care acesta este deschis la nou, solicita si colaboreaza cu unitatea de
cercetare si proiectare, poate sa asigure modernizarea activitatii cu efecte benefice
asupra acesteia.
Activitatea de modernizare intotdeauna are ca scop cresterea eficientei
economice a unitatii in care s-a realizat si ea permite o mai buna folosire, din punct
de vedere calitativ, a factorilor de productie. In aceste conditii, activitatea de
modernizare poate fi considerata ca activitate de tip intensiv, neutru si extensiv.
Tipul intensiv de modernizare asigura o crestere mai accelerata a productivitatii
muncii in raport cu gradul de inzestrare tehnica a muncii (valoarea capitalului fix
8
deservit de un salariat), si reflecta o buna orientare a activitatii de modernizare
deoarece potenteaza cu prioritate factorii calitativi. Tipul neutru caracterizeaza
acea modernizare la care ritmul de crestere a productivitatii muncii corespunde
ritmului de crestere a volumului de capital fix deservit de un salariat. Activitatea
de modernizare indiferent de nivelul la care se face si obictivul ce il vizeaza nu
este obligatoriu si eficienta. Astfel, in cazul in care prin modernizare accentul se
pune pe factorii cantitativi, asa cum eate cazul modernizarii de tip extensiv la care
ritmul de crestere al productivitatii muncii este inferior celui al dotarii tehnice a
muncii, nivelul eficientei economice poate fi necorespunzator si reflecta folosirea
cu eficienta scazuta a resurselor.
10
si efecte. Eforturile cunosc o scadere relativa in timp si efectele economice cresc,
atat prin volum cat si prin structura.
Investitiile sunt un proces dinamic care presupune o buna cunoastere a
realitatilor economice in vederea asigurarii unei interconditionari viabile a
ramurilor economiei nationale dar si asigurarea punerii de acord cu economiile
altor tari. Modernizarea si restructurarea economiei nationale constituie o cerinta
vitala pentru asigurarea cresterii eficientei economice la nivel micro si
macroeconomic, un factor obiectiv de sine statator, o conditie sine qua non pentru
asigurarea cresterii economice a tarii in conditiile de dezvoltare pe care le cunoaste
lumea contemporana.
11
a) accesul investitiilor straine directe in anumite sectoare. In principiu,
intreprinderile multinationale se bucura de regimul national al tarii gazda, iar
investitiile straine directe se pot face in toate sectoarele.
b) facilitatile si criteriile de performanta au un caracter global, urmarind
marirea volumului si cresterea beneficiilor pe termen lung, a investitiilor straine
directe. Pot sa fie diferentiale, functie de sectoarele strategice, mai importante
pentru economia tarii gazda. Recurgerea la facilitati fiscale (reduceri de impozit si
taxe vamale, etc.) se face si este efectiva atunci cand se urmareste atragerea
investitiilor straine directe.
c) transferul profitului si al capitalului intreprinderilor multinationale este de
regula liber si garantat si se incadreaza in liberalizarea regimului circulatiei
capitalurilor.
Dincolo de cadrul politic si economic general, si a politicilor specifice
pentru investitori straini, Romania acorda si asistenta speciala unor investitori
importanti pentru a trece mai usor procedurile birocratice, negociaza acorduri
bilaterale pentru promovarea si incurajarea investitiilor si evitarea dublei impuneri,
precum si acorduri comerciale si alte instrumente juridice bilaterale sau
multilaterale de natura sa stimuleze fluxurile investitionale reciproce.
Dar atragerea investitiilor straine directe cere eforturi in multe alte domenii,
iar tehnicile de promovare sunt un mecanism important pentru a transmite
investitorului potential toate aceste eforturi, promovarea inseamna tehnici specifice
de reclama si publicitate, contacte directe sau prin posta, seminarii specializate,
misiuni economice, participari la targuri si expozitii internationale, difuzarea de
literatura si materiale tiparite, pregatirea vizitelor si insotirea investitorilor
potentiali, facilitarea intalnirilor dintre investitori straini si parteneri locali,
obtinerea aprobarilor si dezlegarilor necesare de la organele guvernamentale,
pregatirea propunerilor de proiecte, elaborarea de studii de fezabilitate, furnizarea
de servicii investitorilor straini dupa efectuarea investitiilor, etc. ce fac obiectul
unor strategii nationale de promovare.
In strategiile de promovare a Romaniei ca loc de investitii pentru
intreprinderile multinationale se urmareste atingerea urmatoarelor obiective:
a) furnizarea de informatii investitorilor potentiali;
b) oferirea de servicii la dispozitia investitorilor existenti si potentiali;
c) crearea unei imagini atractive pentru tara, ca un loc bun pentru investitii.
De regula, Guvernul combina cele trei tehnici de promovare, in diferite
proportii, dar functie de obiectivul pe care il urmaresc la un moment dat, pot sa se
concentreze pe o anumita categorie. In functie de aceasta, Guvernul poate sa se
orienteze, la un moment dat, pe un program care sa creeze imaginea tarii, sau pe un
program care sa genereze direct mai multe investitii. Pe masura ce eforturile se
concretizeaza pe activitati de generare directa de investitii, atunci tehnicile cele
mai des folosite sunt cele directionate, care vizeaza direct investitorul potential,
care de altfel sunt si cele mai eficiente.
12
CAPITOLUL 2
“ASPECTE PRIVIND INVESTITIILE”
14
echipamente tehnologice ce se vor manta in cadrul viitoarelor unitati, precum si
capacitatile de productie de constructii-montaj etc,;
- exista un decalaj in timp, intre momentul investirii si cel al obtinerii
rezultatelor si veniturilor scontate;
- sunt o cheltuiala efectuata in prezent, certa, in scopul obtinerii unor efecte
viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investitiile constituie o resursa
avansata care comporta un risc;
- pentru a produce, in timp,acumularea viitoare de capital fix, este necesara
functionarea normala a intregului sistem economic.
Clasificarea investitiilor se face in functie de anumite criterii tehnice si
economice.
a) Dupa destinatia cheltuielilor, investitiile se impart in:
- investitii directe: care se reflecta la construirea cladirilor, achizitionarea
utilajelor etc. pentru noul obiectiv;
- investitii colaterale: destinate asigurarii de utilitati (apa, energie electrica,
gaze, cai de acces, canalizare etc.);
- investitii conexe: cheltuielile de investitii in obiective pentru asigurarea
materiilor prime, energiei, combustibilului, diverselor prestari de servicii etc.,
precum si cele aferente unor lucrari pregatitoare pentru noul obiectic (consolidari
de terenuri, lucrari de aparare impotriva inundatiilor etc.).
b) Dupa destinatia obiectivelor de investitii:
- investitii productive;
- investitii neproductive.
Pe baza acestui criteriu putem vorbi de investitii pe sectoarele: primar
(ramuri extractive), secundar (ramuri prelucratoare) si tertiar (servicii).
c) Dupa modul de executie a lucrarilor, avem:
- investitii executate in regie (de investitor, cu forte proprii);
- investitii executate in antrepriza (de catre unitati specializate);
- Investitii realizate in sistem mixt.
d) Dupa stadiul de realizare a lucrarilor, avem:
- investitii neterminate (valoarea lucrarilor realizate la obiectivele in curs de
executie);
- investitii restante: se refera la obiective ale caror termene au fost depasite;
- investitii terminate: la care toate lucrarile sunt incheiate.
e) Dupa structura lor tehnologica, investitiile se impart in urmatoarele
categorii:
- lucrari de constructii montaj (cladiri, constructii speciale, montaje ale unor
utilaje, care reclama aceasta operatiune);
- achizitii de utilaje care necesita montaj (fixarea de fundatii, pe piloni sau
postamente) sau care nu necesita montaj (mijloace de transport, tractoare si masini
agricole etc.);
- lucrari si explorari geologice, in care se cuprind prospectiunile, explorarile
pentru conturarea si extinderea zacamintelor in masiv, lucrari de foraj si
exploatare, studii si cercetari geologice etc.;
15
- alte cheltuieli de investitii (cele privind proiectarea, cele cu personalul la
obiectivele noi).
f) Dupa caracterul lucrarilor, investitiile se impart in:
- investitii pentru construirea de unitati noi;
-investitii pentru reconstructia (refacerea), dezvoltarea (extinderea),
amenajarea (transformarea), innoirea unitatilor existente.
Investitiile pentru constructia de unitati noi sunt cele ce se fac pentru
obiective care nu au existat anterior; pe baza lor se construiesc si achizitioneaza
toate elementele care conduc la obtinerea obiectivului proiectat.
Investitiile pentru reconstructie se efectueaza la obiectivele existente, care
au suferit in urma unor calamitati; lucrarile respective implica modificarea
constructiei, transformari ale procesului tehnologic. In caz de refacere, se
urmareste doar readucerea constructiei la starea ei initiala.
Lucrarile de amenajare si transformare se fac la obiective existente, in
scopul creerii de conditii mai bune desfasurarii activitatii (reimpartirea spatiilor in
cadrul perimetrului construit, consolidarea unor parti sau elemente de constructie,
introducerea de utilitati necesare procesului tehnologic, transformarea unor cladiri
pentru a li se da alta destinatie, amenajari exterioare, drumuri, pavaje etc.).
Investitiile de dezvoltare constau in cheltuielile ce se fac in vederea maririi
capacitatii de productie, depozitare etc., prin supraetajari, noi spatii adaugate celor
existente etc.
Investitiile de innoire sau reutilare constau in introducerea de utilaje noi, in
locul celor care sunt uzate fizic sau moral.
Intre investitiile de dezvoltare si cele de innoire exista o mare apropiere,
ambele bazandu-se pe achizitionarea de masini noi. Se face, totusi, delimitarea
intre ele in functie de destinatia ce li se da masinilor sau utilajelor achizitionate: in
primul caz, acestea se adauga celor vechi; in cel de-al doilea caz ele se substituie
unora vechi, devenite inutilizabile.
Investitiile de dezvoltare si innoire a utilajelor prezinta unele avantaje fata
de investitiile noi, si anume: solicita resurse financiare relativ mai mici; conduc la
imbunatatirea structurii tehnologice a capitalului fix (cresterea ponderii masinilor
si utilajelor); perioada de executie este mai scurta, deci efectele economice si
financiare sunt obtinute mai devreme.
g) Dupa destinatia lor si natura rezultatelor activitatii, investitiile se
impart in:
- investitii materiale in cladiri, masini, echipamente etc., a caror natura s-a
modificat substantial in zilele noastre, in sensul cresterii rapide in volum a
cheltuielilor cu tehnica informatica si cu echipamentele de productie automatizate,
in defavoarea constructiilor mecanicce si a cladirilor;
- investitii nemateriale (intangibile), acele eforturi destinate sa pregateasca
viitorul: cheltuieli de logica informatica, de dezvoltare comerciala, de pregatire a
fortei de maunca, de cercetare-dezvoltare; investitiile intangibile sunt destinate
oricaror elemente in masura sa amelioreze competitivitatea intreprinderii in
perspectiva; datorita evolutiei rapide inregistrata in deceniul trecut, aceste investitii
16
detin, in tarile dezvoltate ale lumii, aproape 50% din valoarea investitiei totale,
indiferent de tendinta generala a investitiilor.
h) Dupa modul cum investitiile influenteaza economia firmei,
dezvoltarea, rentabilitatea si eficienta activitatii agentilor economici, acestea se
clasifica in:
- investitii cu efecte directe, reflectate in gestiunea firmei investitoare;
- investitii cu efecte indirecte asupra economiei firmei investitoare.
In categoria investitiilor cu efecte directe ce se vor regasi in gestiunea
firmelor intra investitiile pentru constructia de noi unitati, pentru extinderea
capacitatilor existente in functiune la un moment dat, pentru eliminarea locurilor
inguste, completarea dotarii si introducerea progresului tehnic, inclusiv a
informaticii de gestiune, investitiile pentru retehnologizari, precum si cele pentru
mentinerea capacitatii de productie la un nivel dat.
Din categoria investitiilor cu efecte indirecte fac parte:
- investitiile in obiective destinate protejarii mediului, prevenirii poluarii si
combaterii acesteia; ele servesc la conservarea mediului si protectia ecologica;
- investitiile pentru realizarea de obiective cu caracter social si cultural;
- investitiile strategice (intangibile), cu efecte utile in perspectiva, pentru
investitori.
In concluzie, o investitie presupune, intotdeauna, cheltuirea de resurse
materiale si umane. Pentru a investi, e necesar sa economisesti, sa acumulezi o
parte din venit, deci sa te abtii de la a consuma intregul vanit pentru nevoi
personale, in speranta obtinerii unor venituri mai mari in viitor.
19
-riscul de nivel minim sau zero, la investitiile de plasament in obligatiuni, in
imprumuturi pe termen lung, a caror rata de dobanda se mentine;
-riscul de grad redus, la investitiile de inlocuire, la care modificarile in
procesul de productie sunt relativ reduse;
-riscul de grad mijlociu, la investitiile de productivitate, care presupun
modificarea productiei, rationalizarea locurilor de munca;
-riscul de grad ridicat, la investitiile de dezvoltare (expansiune), ce implica
incertitudinile pietei, legate de lansarea noilor produse, privind reactia concurentei,
nivelul preturilor, volumul vanzarilor;
-riscul de grad foarte ridicat, la investitiile de cercetare-dezvoltare, ale caror
rezultate sunt deosebit de incerte.
Masurarea riscului, indiferent de natura sa, este o operatie necesara in
estimarea eficientei activitatii firmei, indeosebi cu prilejul efectuarii unor investitii.
In acest sens, vor trebui luate in considerare strategiile adoptate de firma atat in
privinta activitatii firmei, indeosebi cu prilejul efectuarii unor investitii. In acest
sens, vor trebui luate in considerare strategiile adoptate de firma atat in privinta
activitatii economice, cat si in legatura cu modul de finantare a dezvoltarii.
Dispunand de o estimare a evolutiei intreprinderii si cunoscand riscul asociat,
managerul poate fundamenta decizii proprii, poate evalua lucid orientarea sa
economica.
Notam cu:
M - numarul de sanse care favorizeaza fenomenul, evenimentul;
N - numarul total de sanse favorabile si nefavorabile posibile;
P - probabilitatea.
Probabilitatea masoara raportul dintre numarul de sanse egal posibile care
favorizeaza fenomenul avut (M) si numarul total de sanse (N):
P=M/N
22
In acest caz riscul este masurat de q:
Q=1-P
Valorile sanselor:
* 0 - eveniment imposibil;
* 1 - eveniment sigur, cert;
* 0,5 - cea mai corecta pentru cazurile practice.
n CFh
VNA = E (VNA) = h=0 ---------
(1+a)h
23
n 2
2 (VNA) = h=0 ---------
(1+a)2h
½
2 (VNA) = [ 2 (VNA) ]
unde: CFh- valoarea estimata a cash-flow-urilor;
h2 - dispersia cash-flow-urilor la anul h.
Rata rentabilitatii asteptate se calculeaza folosind procedeul de calcul al
rentabilitatii interne.
Notatiile corespunzatoare sunt:
C - cheltuielile in anul 0;
R - rezultatele din incasari in anul 1;
r - rata rentabilitatii;
a - rata de actualizare;
r' - rata rentabilitatii asteptate.
Beneficiul (actualizat cu rata a) va fi:
-C+R/(1+a)=0
Din relatia de mai sus se obtine expresia ratei rentabilitatii:
R / (1+r) = C, de unde r = R / C - 1
Speranta matematica a beneficiului la rata "a" va fi:
E(R)
- E(C) + ---------
(1+a)
Din relatia de mai sus se deduce rata rentabilitatii asteptate r' in urma
egalizarii cu 0: E(R)
- E(C) = --------- = 0
(1+r')
Rata rentabilitatii asteptate este rata de actualizare pentru care speranta
beneficiului actualizat este egala cu zero.
In cazul in care procesul de investitii creste in complexitate, calculul
indicatorilor mentionati este insotit de suportul oferit de tehnica simularii Monte
Carlo care prezinta, prin generarile in situatii comparabile, o serie de variante ce
vor fi examinate ulterior de catre decident. Aceasta presupune folosirea unor
variante aleatoare de distributie continua si anumita repartitie corespunzatoare
valorilor unor parametri precum costurile, rata dobanzii, veniturile etc.
24
variantelor studiate fata de schimbarile probabile, precum si coeficientul de risc
sub influenta factorilor ce nu au putut fi luati in considerare in mod explicit.
In studiile de fezabilitate este necesar sa se evidentieze sensibilitatea
variantelor fata de schimbarile ce pot interveni pe parcursul functionarii
obiectvului. Aceste schimbari pot proveni din:
* cresterea pretului materiilor prime;
* cresterea costului echipamentului (intre momentul elaborarii proiectului si
achizitionarea acestuia);
* cresterea salariilor;
* cresterea valorii investitiilor pe parcursul realizarii acesteia;
* diminuarea valorii investitiei prin imbunatatirea solutiilor tehnologice;
* variatia pretului de vanzare al produselor;
* neatingerea capacitatii de productie proiectate;
*prelungirea nejustificata a duratei de executie fata de prevederile
proiectului.
Indicatorul folosit frecvent in analiza sensibilitatii este rata interna de
rentabilitate financiara, care se calculeaza pentru varianta de baza a proiectului
(RIR 0) si pentru fiecare din variantele care include ipotezele de mai sus. La
calculul acestora se admite aceeasi perioada de analiza (t = 1,2,...,n) si se apreciaza
procentul mediu al cresterii sau reducerii factorului respectiv.
Analiza de senzitivitate a proiectelor este o proceduta iterativa, indelungata,
pe parcursul careia se evalueaza diferitele modificari posibile ale factorilor
exogeni si impactul asupra indicatorilor de eficienta economica si financiara. Prin
aceasta se evalueaza cele mai probabile rezultate ale proiectelor si se creaza
premisele de a retine variantele cele mai plauzibile de desfasurare a acestora.
In analiza senzitivitatii proiectelor se pot avea in vedere urmatoarele
alternative:
* variatia (cresterea) costurilor de exploatare pe elemente si pe total, cu
mentinerea la nivel constant a veniturilor anuale previzionate;
* variatia (scaderea) veniturilor cu mentinerea la un nivel constant a
costurilor previzionate;
* modificarea simultana a costurilor de exploatare si a veniturilor anuale;
* variatia duratei de functionare eficienta, etc.
Prin aceasta se urmareste stabilirea variatiei performantelor si indicatorilor
economici la posibile modificari, in sens negativ, a unor factori critici identificati
pe parcursul derularii proiectului de investitii (schimbarea tendintei preturilor pe
piata materiilor prime, aparitia unor materii prime alternative, cresterea salariilor
fortei de munca, uzura morala a echipamentului tehnologic, etc.).
Sunt analizate variantele admisibile de proiect situate in zona solutiilor
aferente, apropiate de varianta performanta si diferentiata fata de aceasta prin
valoarea criteriului de alegere in limite acceptabile.
29
returnat decat in momentul in care firma este lichidata (in masura in care aceasta
are posibilitati).
Cresterea de capital a firmei presupune fie majorarea valorii nominale a
actiunilor vechi (o metoda mai putin folosita), fie emisiunea de actiuni noi.
Aceasta se face la valoarea nominala a vechilor actiuni sau la o valoare majorata,
determinata de valoarea bursiera a vechilor actiuni sau la o valoare majorata,
determinata de valoarea bursiera a actiunilor vechi. La randul sau, pretul actiunii
este influentat de numarul de actiuni care se emite, la un volum al castigurilor
totale ale firmei si al dividendelor de platit, castigurile si dividendele la o actiune
sunt afectate de numarul de actiuni. Astfel, o firma care preconizeaza o emisiune
de actiuni pentru prima data poate stabili pretul la care actiunea va fi vanduta prin
numarul de actiuni oferite.
Bursa de valori este o institutie caracteristica economiei de piata, constituind
"ringul" pe care se intalnesc cererea si oferta de capital, astfel incat pretul la care se
efectueaza tranzactiile financiare sa fie cel de piata.
In conditiile unei stari normale a pietei, firma cu beneficii mari si in crestere
reuseste sa mantina si chiar sa sporeasca pretul actiunilor sale, pentru ca ea
reprezinta interes pentru public, pentru investitori. Daca, insa, firma intampina o
serie de dificultati, care se reflecta in profituri scazute, actionarii devin sceptici,
pierd increderea in firma, dispare interesul fata de firma din partea celor ce ar dori
sa investeasca. In cazul unei astfel de intreprinderi, scade cererea fata de actiunile
sale, se inregistreaza scaderea cursului actiunilor sale.
Sunt si perioade cand pretul scazut al actiunilor la bursa se datoreaza starii
deprimate a pietei, conjuncturii economice proaste si nu situatiei deficitare a
firmei. In acest caz, nu are loc o micsorare a masei profiturilor, ci doar modificarea
evaluarii lor pe piata, scaderea cursului datorandu-se cresterii ratei dobanzii sau a
ratei de capitalizare.
Un segment al pietei de capital este piata OTC (Over The Counter), piata
extrabursiera, care inlesneste mult accesul la o sursa continua de capital lichid,
impunand exigente mai mici societatilor comerciale, comparativ cu piata bursiera.
Societatile comerciale au incredere mai mare in bursa, deoarece aici exista
mai multa informatie, exista mai multe reglementari. Pe piata extrabursiera,
dimpotriva, este o informare mai redusa si, deci, un grad de risc mai ridicat.
Bursa de valori va juca rolul de piata reprezentativa - deschisa celor mai
importante firme din sectorul privat - in timp ce piata OTC, mai permisiva si
dinamica, ar trebui sa asigure un mecanism reglementat si supravecheat de
tranzactionare pentru masa de actiuni detinute in mod public.
Posesorul de actiuni isi poate vinde aceste titluri, daca firma este cotata la
bursa, si poate obtine profit din aceasta vanzare. Desigur, exista si posibilitatea ca
vanzarea sa se faca in pierdere, insa avantajul acestui plasament este ca se poate
schimba oricand actiunea pe bani lichizi.
Practica tarilor dezvoltate arata ca numai unele intreprinderi pot sa fie cotate
la bursa de valori. In tara noastra Normele Metodologice pentru admiterea
societatilor comerciale la Cota Oficiala a Bursei prevad faptul ca firma trebuie sa
respecte regulile de lichiditate si de garantare a titlurilor.
30
Intreprinderile ce pot accede la cotarea bursiera trebuie sa indeplineasca
anumite conditii:
* sa fie societati deschise (cu actionariat diversificat si public);
* sa aiba un anumit capital;
* performante financiare (profituri nete in ultimii doi ani de activitate);
* o rentabilitate financiara minima (de 15% fara inflatie) si capacitatea de a
distribui dividende (pe cel putin 3 ani in urma);
* sa dispuna de un management profesionist (personal de conducere
recunoscut pentru competenta profesionala si integritate morala).
Cotarea si tranzactionarea actiunilor la bursa poate aduce avantaje majore
unei companii in crestere. Printre acestea se numara posibilitatea strangerii de noi
capitaluri in timpul ofertei publice sau in emisiuni ulterioare, cresterea lichiditatii
valorilor mobiliare, cresterea rapiditatii efectuarii transferului dreptului de
proprietate, cresterea prestigiului societatii, cresterea interesului investitorilor
straini, cointeresarea angajatilor prin vanzarea cu prioritate de actiuni.
Mijloacele de finantare a unei investitii pot fi constituite de catre firma si
prin imprumuturile obligatare, adica pe baza obligatiunilor emise. Pentru
detinatorul acestor titluri se creaza dreptul de a primi dobanda, de obicei anuntata
in timpul momentul emisiunii, cumparatorul de obligatiuni stiind astfel ce venit va
avea in viitor.
Spre deosebire de actiuni, care dau dreptul celor ce le detin de a participa la
conducerea intreprinderii, obligatiunile nu genereaza acest drept. In schimb, in
calitate de creditori ai societatii comerciale, detinatorii de obligatiuni primesc din
partea acesteia promisiunea ca li se va plati valoarea obligatiunii plus dobanda. In
anumite situatii, detinatorilor de obligatiuni le sunt platite datoriile inaintea
dividendelor actionarilor. Din acest motiv, obligatiunile sunt considerate de multe
ori mai avantajoase decat actiunile.
Un rol important pentru constituirea resurselor de investitii il au fondurile
mutuale. Acestea sunt institutii financiare care colecteaza economiile banesti ale
populatiei pe calea emiterii si vanzarii de actiuni. Aceste economii sunt fructificate
prin plasamente de capital pe piata financiara. Detinatorii de actiuni incaseaza
anual dividende. Aceste actiuni pot fi vandute fie fondului mutual, care le va
rascumpara, fie prin intermediul Bursei de valori.
Bursa poate fi o sursa de finantare pentru marile proiecte de investitii (de
dezvoltare sau strategice) nu numai pentru firme, ci si pentru stat. Se preconizeaza
ca pe piata bursiera sau pe piata extrabursiera sa fie tranzactionate si titlurile de
stat (bonurile de tezaur), la care sa aiba acces nu numai bancile comerciale, ci si
alte catgorii de investitori (de exemplu fondurile mutuale). Aceste valori imobiliare
vor fi foarte atractive, datorita faptului ca sunt garantate de stat.
31
ALOCATIILE DE LA BUGETUL DE STAT PENTRU INVESTITII
Aceste alocatii au ca destinatie realizarea unor proiecte de anvergura, in
ramuri vitale ale economiei nationale, a caror existanta este necesara in dezvoltarea
economico-sociala a tarii.
In conditiile economiei de piata, de la bugetul de stat se aloca fonduri pentru
investitii, de regula in volume cat mai mici posibil, asigurand resurse doar pentru
domenii care nu pot face fata pietei si concurentei, deci nu prezinta interes pentru
investitorii particulari. In general, aceste fonduri sunt folosite pentru domeniile ce
trebuie tinute sub controlul statului.
Datorita crizei, starii de declin in care se afla, multe intreprinderi industriale
duc lipsa de resurse proprii pentru investitii. In aceste conditii, societatile
comerciale cu capital de stat, care au perspective de viabilitate, sunt sprijinite prin
subventii de la buget, garantari de credite etc., in timp ce altele, care nu mai au nici
o sansa de redresare, vor da faliment.
De asemenea, se intervine cu fonduri de la buget pentru facilitarea acordarii
de credita bancare unor agenti economici. Este vorba de credite cu dobanzi
stimulative (reduse), diferenta pana la nivelul ratei de pe piata capitalurilor fiind
suportata de stat. Astfel guvernul sprijina agentii economici din agricultura si
industrie care se dovedesc viabili in noua structura economica.
In anumite cazuri, ajutoarele de stat pot facilita ajustarile structurale din
economie prin incitatiile pe care le ofera pentru a incuraja ramuri insuficient de
competitive in a-si reduce capacitatea excedentara de productie sau pentru a
determina retragerea unor intreprinderi din domenii neprofitabile de activitate. La
fel de bine, insa, subventiile pot induce comportamente neeconomice, intarziind
sau impiedicand masuri de ameliorare a productivitatii sau de rationalizare a
operatiilor productive. Principalele efecte negative ale ajutoarelor de stat rezulta
din distorsionarile modului de alocare a resurselor in economie si afectarea
mediului concurential, cu generari de pierderi de eficienta.
In unele cazuri, cu totul particulare, ajutoarele de stat pot servi, insa,
mobiluri economice, atunci cand sunt indreptate in domeniile unde utilizarea lor
poate duce la o crestere a eficientei economice pe termen lung, mai mare decat cea
care ar rezulta natural, din functionarea nealterata a mecanismelor economice
(cazul investitiilor care genereaza "efecte de antrenare", de regula cele din
cercetare-dezvoltare sau infrastructura).
In prezent se impune aplicarea unui program de restructurare in economie,
care sa decida ferm ce anume este viabil si ce nu, in baza unor repere clare. Astfel
va fi posibila dirijarea resurselor existente exclusiv spre intreprinderile viabile, cu
sanse de redresare.
Desigur, unele intreprinderi de stat vor da faliment, antrenand cresterea
somajului. Tocmai de aceea este necesara conjugarea programului de restructurare
cu politici ferme de creare a unor conditii optime de dezvoltare a capitalului privat
(autohton sau/si strain), sectorul privat fiind singurul capabil sa absoarbe resursele
de forta de munca disponibilizate de sectorul de stat. Doar un sector particular
puternic poate sustine, prin taxele pe care le plateste, suportul financiar necesar
dezvoltarii activitatilor bugetare.
32
IMPRUMUTURILE BANCARE PE TERMEN LUNG SI MIJLOCIU
In structura resurselor de finantare a unei investitii, o anumita proportie pot
sa o detina imprumuturile bancare pe termen lung si cele pe termen mijlociu.
Firmele apeleaza la aceste credite bancare atunci cand resursele proprii sunt
insuficiente, in cazul unora cu activitati mai putin rentabile, iar in cazul altora, cu
activitate prospera, atunci cand isi propun proiecte de mare anvergura.
Functionarea normala a sistemului bancar si a structurilor pietei de capital
constituie o conditie absolut necesara pentru mobilizarea resurselor financiare
necesare dezvoltarii economice. Nu se poate vorbi de afaceri de anvergura fara o
institutie a creditului puternica si fara acele mijloace de mobilizare rapida a
capitalului pe care trebuie sa le asigure piata de capital.
Imprumutul bancar pe termen lung si mediu reprezinta unul din principalele
canale de functionare a pietei capitalurilor; prin el se mobilizeaza resurse banesti
disponibile temporar, ce se creaza in economie.
Intreprinderile apeleaza la credite pe termen lung sau mijlociu atunci cand
resursele proprii sunt insuficiente, fie din cauza rentabilitatii scazute, fie tocmai
pentru ca sunt rentabile si isi propun proiecte de anvergura pentru extinderea
activitatii.
Recurgerea la imprumuturi bancare este subordonata unor cerinte specifice
pietei financiare, in sensul de a respecta principiul echilibrului financiar al firmei si
solvabilitatii sale in caz de conjunctura nefavorabila. Asadar, firma va trebui sa
tina seama de structura fondurilor de finantare, pentru a nu se ajunge la favorizarea
riscului financiar. Dupa cum se stie, o pondere ridicata a imprumutului bancar in
totalul resurselor de finantare ale firmei slabeste potentialul acesteia de a face fata
variatiilor conjuncturale, cand se pune problema de a avea lichiditati, necesare
achitarii datoriilor.
Alegerea unei structuri a capitalului firmei depinde de talia si maturitatea ei.
Daca firma este de dimensiuni mari si are o putere sporita pe piata, desigur poate
permite o pondere mare a datoriei pe termen lung si mijlociu, pentru ca va putea sa
faca fata eventualelor dificultati cu multa usurinta. Explicatia consta in eficienta
ridicata a operatiunilor financiare pe care le realizeaza, in castigurile mari obtinute.
Finantarea bancara implica solvabilitatea intreprinderii. Este foarte
important ca firma sa fie sigura ca va dispune, la datele prevazute, de lichiditatile
necesare returnarii imprumutului si platii dobanzilor aferente. De aceea, in
utilizarea acestei surse, intreprinderea va trebui sa tina seama de marimea
beneficiilor pe care le va genera proiectul de investitie. Ea nu va putea sa se
indatoreze pentru o suma superioara profiturilor sale. Cu cat ecartul dintre
imprumutul bancar si nivelul profitului firmei va fi mai strans, cu atat riscul lipsei
de lichiditati va fi mai mare.
Exista mai multe forme de credite, in functie de garantiile care stau la baza
lor:
a) Imprumuturi bancare ce se acorda pe baza de garantii materiale. Aceste
garantii se refera la capitalul sau patrimoniul firmei, in special unele elemente ale
activului imobilizat, care ar putea fi valorificate la nevoie pentru recuperarea
datoriei.
33
b) Credite ipotecare. Cel ce solicita creditul ipotecheaza o valoare, in
general cladiri, terenuri si mijloace circulante cu mare transferabilitate (convertire
rapida in lichiditati). Aceasta categorie de credite este, in general, mai restransa,
fiind legata de micii investitori si se refera la locuinte, la micile investitii din
agricultura, la micile investitii ale antreprenorilor care lucreaza pe cont propriu,
asociatii familiale, S.R.L.-uri etc.
c) Creditele de cash-flow. Aceste credite nu sunt garantate material. Singura
garantie este studiul de fezabilitate al proiectului. In tarile dezvoltate, creditul de
cash-flow este categoria de credit cea mai raspandita. Orice intreprindere,
indiferent de dimensiunile sale, poate beneficia de imprumut cu garantie de cash-
flow, acordat in conditii avantajoase, daca finantatorul va fi convins ca la termenul
convenit isi va putea recupera banii si incasa dobanda aferenta pentru aceasta
prestare de servicii.
In principiu, creditul de cash-flow implica cele mai mari riscuri, comparativ
cu celelalte categorii de credite. Astfel, daca volumul creditelor acordate cu
garantie materiala doar 5% ajung la pierdere, la creditele cash-flow pierderea este
de 20% si chiar mai mare. Acest lucru este de inteles si acceptat de catre banci,
constituindu-si societati de asigurare si provizioane de risc.
Desi pot fi riscuri la unele afaceri, ele sunt compensate prin rentabilitatea pe
care o asigura proiectele finantate prin creditele de cash-flow, luate in ansamblul
lor. Proiectele respective au o contributie deosebit de importanta la dezvoltarea
economiei nationale. De altfel, creditele de cash-flow se acorda pentru proiecte
bine definite, in care fluxul de numerar previzibil este fundamentat pe baze
realiste.
In concluzie, subliniem faptul ca orice imprumut inseamna un efort financiar
pentru societatea comerciala, implicand plati la scadenta la care bancile adauga
diverse cerinte - de la garantii pana la controlul societatii. De aceea, intreprinderile
recurg la solutia emiterii de actiuni si plasarea lor in randul salariatilor si/sau in
public (la persoane fizice si juridice), precum si la emisiunea de obligatiuni.
Operatiunile de credit efectuate de unitatile bancare au la baza prudenta
bancara - prin limitarea riscului insolvabilitatii - ca principiu fundamental de
politica bancara pentru investitiile pe termen scurt si mediu.
Pentru creditele acordate, banca percepe dobanzi si comisioane, care se
stabilesc in functie de destinatia si durata de rambursare, elemente ce se insciu in
contractele de credit. Pentru creditele restante, agentii economici platesc dobanzi
majorate.
Conform prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancara, la
acordarea creditelor, societatea bancara urmareste ca solicitantii sa prezinte
credibilitate si toate operatiunile de credit si de garantie sa fie consemnate in
documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile
respectivelor tranzactii.
In situatia incalcarii conditiilor contractuale stabilite, inclusiv a celor
referitoare la destinatia creditului sau in cazul in care situatia economico-financiara
a solicitantului de credit nu mai asigura conditiile de rambursare, banca poate
34
intrerupe imediat, fara preaviz, utilizarea creditului aprobat, conform art.20 din
Legea nr.33/1991.
Imprumuturile mari acordate unui singur debitor, nu pot depasi cumulate
20% din fondurile proprii ale bancii, conform prevederilor art.29 din Legea
nr.33/1991 privind activitatea bancara si Normele Bancii Nationale a Romaniei
nr.5/1992 si nr.2/1994. Un imprumut este considerat mare in sensul acestor
prevederi, atunci cand suma tuturor imprumuturilor acordate unui singur debitor,
inclusiv a garantiilor si a altor angajamente asumate in numele acestuia, depaseste
10% din fondurile proprii ale societatii bancare.
Se considera un singur debitor, orice persoana sau grup de persoane fizice
sau juridice care beneficiaza impreuna, sau cu titlu individual, de imprumuturi si
garantii acordate de aceeasi societate bancara si care sunt legate economic intre
ele.
Regiile autonome pot contracta credite in proportie de cel mult 20% din
veniturile brute realizate de acestea in anul precedent, conform prevederilor art.9
din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat.
Banca acorda credite de investitii agentilor economici in vederea cresterii
eficientei acestora, a profitabilitatii lor, in conditiile asigurarii profitului bancar cu
risc minim.
Creditele solicitate pentru activitatea de investitii pe termen scurt sau mediu,
se acorda numai in limita plafoanelor comunicate de Directia de Trezorerie si
Titluri.
Unitatile bancare acorda agentilor economici, in completarea surselor
proprii, credite necesare acoperirii cheltuielilor pentru realizarea investitiilor de
natura celor de mai jos:
- achizitionarea si montarea de utilaje independente, echipamente sau linii
tehnologice, achizitionarea de mijloace de transport, cladiri, spatii productive si
comerciale, terenuri sau alte mijloace fixe prevazute in Legea nr.15/1994 privind
amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale;
- construirea de noi spatii productive si comerciale;
- amenajarea, dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor obiective
existente, precum si asigurarea utilitatilor necesare functionarii acestora.
Regiile autonome si societatile comerciale cu capital majoritar de stat pot
beneficia de credite de pana la 75% din valoarea investitiei, determinata pe baza
preturilor din ofertele prezentate in Nota de fundamentare tehnico-economica a
investitiei, sau in studiul de fezabilitate, dupa caz.
Societatile comerciale cu capital majoritar privat, infiintate in baza Legii
nr.31/1990 privind societatile comerciale, pot beneficia de credite de pana la 80%
din valoarea investitiei determinata pe baza preturilor din ofertele prezentate in
Nota de fundamentare tehnico-economica a investitiei sau in studiul de fezabilitate,
dupa caz.
Diferentele de 25%, respectiv 20% se acopera din surse proprii. In cazul in
care societatea a demarat investitia inaintea solicitarii creditului, pot fi considerate
ca aport propriu al acesteia la investitie si cheltuielile deja efectuate, dovedite cu
35
acte justificative, cu conditia sa fie achitate si inregistrate in contabilitatea
societatii.
Agentii economici in primul an de activitate (care au desfasurat activitate
minim 6 luni), pot beneficia de credite de investitii numai daca au un capital social
varsat de peste 5.000 mii lei. Nivelul maxim al creditului acordat este de 60% din
valoarea invastitiei. Diferenta de 40% se acopera din surse proprii.
TRASATURILE CARACTERISTICE ALE CREDITULUI
Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in
schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata
unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.
Operatiunea priveste doua parti. Oparte acorda creditul, cealalta parte il
primeste, sau altfel spus se indatoreaza.
Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla de relatii de la cele
intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactiile
formalizate ce se efectueaza pe piete monetare sau financiare foarte dezvoltate si
formulate in cadrul unor contracte complexe. O parte importanta a relatiilor de
credit priveste mobilizarea capitalurilor disponibile si a economiilor.
Esenta raportului de credit se dezvaluie prin trasaturile caracteristice
urmatoare:
1. Subiectele raportului de credit: creditorul si debitorul prezinta o mare
diversitate in ceea ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele
angajarii in raportul de credit si durata angajarii sale, astfel ca ierarhizarea acestor
laturi, in amanunt, este dificila. O apreciere generala asupra naturii participantilor
la procesul de creditare: creditori si debitori, contureaza trei categorii principale si
de ampla cuprindere: intreprinderile, statul si populatia.
Raportul de credit implica primordial redistribuirea unor capitaluri aflate in
stare de disponibilitate, ceea ce presupune existenta unor procese de economisire
sau acumulari monetare.
In economie actioneaza trei mari categorii de participanti:
* unitati excedentare;
* unitati deficitare;
* unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori
deficitare.
Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele
economice, prin nivelul inalt al productivitatii muncii si prin amplitudinea
spiritului de prevedere si economisire, caracteristici ale evolutiei contemporane in
toate tarile dezvoltate, a facut din populatie un factor major in desfasurarea
raporturilor de credit, in primul rand, in postura de creditor. Aceste tendinte, de
crestere absoluta si relativa a economiilor populatiei, pun noi probleme optimizarii
procesului de mobilizare si utilizare a acestor economii. Pe acest fundal se
desfasoara modificari calitative printre care transformarea economiilor din
disponibilitati monetare in economii financiare, fapt ce influenteaza radical
activitatea intermediarilor - bancile. In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si
populatie se afirma amplu, in toate tarile dezvoltate, statul.
36
2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit,
presupune riscuri, si necesita in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In
raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
* riscul de nerambursare;
* riscul de imobilizare.
Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau
incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau
deficientelor imprumutatului.
Pentru prevederea riscului trebuie sa se analizeze temeinic imprumutatul
prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit sub diverse aspecte: umane
(competenta, moralitate), economice (situatia internationala, nationala, cadrul
profesional), financiare (situatia financiara, indatorarea existenta, capacitatea de
rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte intreprinderi).
Se poate actiona pentru diviziunea riscului prin colaborari cu alte institutii
de credit. Evident, prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare
a imprumutului.
Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care
nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei
gestiuni nereusite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea
situatii, care afecteaza major pe deponent, pot fi prevenite prin administrarea
judicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci; angajarea de credite pe baza
hartiilor de valoare, mobilizarea efectelor (la piata monetara), prin rescont si alte
operatiuni.
Creditele care se acorda, de regula, prin banci, angajeaza fonduri ce nu
apartin bancii. De aici necesitatea, in scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce ii
sunt incredintate, ca bancherul sa-si intareasca pozitia sa de creditor prin garantii
personale sau reale.
Garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in
cazul in care debitorul este in incapacitate de plata.
In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii
obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul in care
exista mai multi garanti, sa raspunda numai de partea sa.
In cazul garantiei solidare, garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati,
concomitent sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii
preferabile de solvabilitate.
Garantiile reale cuprind retinerea, gajul, ipoteca si privilegiul. Dreptul de
retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal, proprietate a
debitorului atat timp cat creditul n-a fost achitat integral. Pentru aceasta trebuie
indeplinite anumite conditii: bunul corporal detinut de creditor sa aiba legatura cu
creanta; iar creanta trebuie sa fie certa si exigibila.
Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia
creditului - gajul. Gajarea poate avea loc cu sau fara deposedare. Daca gajarea are
loc fara deposedare, creditorul primeste un titlu de recunoastere a gajului care face
obiectul publicarii (de exemplu gajarea fondurilor de comert).
37
Creditorul titular al gajului are, in virtutea gajarii, anumite drepturi: de
preferinta (de a fi platit inaintea altora, in cazul vanzarii bunului ce reprezinta
garantia), de urmarire (daca se schimba proprietarul bunului), de retinere (pastrarea
obiectului gajului) si de vanzare.
Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui
imobil, fara deposedare si cu publicitate. Ipoteca confera creditorului dreptul de
preferinta si dreptul de urmarire. Ipoteca poate fi legala (prevazuta de
lege),convenita (consimtita prin contract) sau judiciara (acordata de organele
judecatoresti).
Privilegiul este dreptul conferit de lege unor creditori de a avea prioritate in
a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti sau asupra totalitatii
patrimoniului debitorului.
Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinta si de dreptul de
urmarire.
Privilegiile pot fi generale si speciale, respectiv mobiliare si imobiliare.
Oricare ar fi garantiile oferite, creditorul nu poate sa piarda din vedere ca o buna
garantie nu trebuie sa fie decat o precautie suplimentara, si nu un suport al unui
risc mai mult decat probabil.
Creditorul, respectiv bancherul, este interesat in primul rand de derularea
normala a procesului de creditare si mai putin de anomaliile acestuia, chiar daca
acestea ii aduc unele recompense.
3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare
varietate, de la termene foarte scurte (24 ore, termen practicat intre banci pe pietele
monetare) pana la 30 - 50 ani.
Pentru creditele pe termen scurt, credite acordate intreprinderilor, sau credite
de consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe
termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata, fapt ce inseamna ca,
pe parcurs, la termene stabilite (lunare, trimestriale etc.), o data cu platile cuvenite
pentru dobanzi se ramburseaza o parte din imprumut.
4. Dobanda este o caracteristica esentiala a creditului. Intr-o economie
stabila, in cadrul acordului de credit s-a incetatenit clauza dobanzii fixe, respectiv
dobanda cuvenita in cadrul acordului de credit este acceptabila pentru ambele
parti, pentru intregul imprumut si pe toata durata creditului.
In conditiile presiunii inflationiste din anii '70, s-a instituit regimul
dobanzilor variabile (sensibile), situatie in care dobanzile se modifica periodic (de
regula semestrial) functie de nivelul dobanzii pe piata.
39
* intrarile de capital sa gaseasca in interiorul tarii o anume organizare
structurala, in sensul de sistem institutional, de mecanisme, cum ar fi cele
financiare, bancare, piata de capital, pana la intreprinderi.
In perioada actuala, tara noastra nu isi acopera deficitul de cont propriu prin
excedent la contul de capital, pentru ca intreprinderile asigura un procent redus,
deci atractivitatea pentru investitii straine este mica. Daca investitiile straine
directe si intrarile de capital prin imprumut ar fi mari, atunci nu s-ar mai apela la
credite publice sau la imprumuturi ale Bancii Nationale pe pietele externe ca sa
acopere deficitul de cont curent. Pentru atragerea investitorilor straini si/sau
obtinerea de credite, o tara trebuie sa indeplineasca unele conditii, si anume:
* sa aiba un grad cat mai mare de solvabilitate;
* sa aiba asigurate, prin lege, posibilitatea recuperarii in caz de faliment a
sumelor imprumutate;
* sa aiba o rata a inflatiei care sa poata fi prognozata;
* sa aiba o legislatie corespunzatoare.
In acelasi timp, proiectele ce urmeaza sa fie finantate trebuie sa asigure
rentabilitate ridicata, ceea ce inseamna ca, pe langa recuperarea banilor sa permita
obtinerea unui castig substantial.
Realizarea acestui deziderat presupune indeplinirea unor conditii si criterii
cum sunt:
* costuri de productie competitive;
* existenta mainii de lucru calificate sau a posibilitatii de recrutare si
instruire;
* existenta posibilitatii legale de desfacere a contractului de munca in cazul
celor indisciplinati;
* cadrul legal adecvat pentru actiuni revendicative;
* posibilitatea realizarii unor produse de calitate;
* facilitati privind taxele si impozitele pe perioada de realizare a investitiei;
* siguranta ca statul nu va nationaliza investitia;
* posibilitatea transferarii legale a profitului pentru care s-a platit impozitul.
Prin reglementarile adoptate in tara noastra s-au creat conditii pentru
atragerea capitalului strain in economia romaneasca, stabilindu-se garantii
importante investitorilor din strainatate, dar si controlul necesar al guvernului in
acest domeniu.
Din profiturile in lei, cuvenite partii straine, o cota stabilita prin lege poate fi
transferata in strainatate in valuta convertibila prin schimb valutar, daca plata
acestei cote nu se face din contul in valuta al societatii comerciale. De asemenea,
investitorii straini pot efectua repatrierea capitalului investit si a produsului
lichidarii sau vanzarii investitiei.
De mentionat ca participarea capitalului strain la finantarea intreprinderilor
noastre este benefica nu numai prin asigurarile de capitaluri, ci si in alte privinte,
cum ar fi:
* procurarea de materii prime, a unor tehnologii si masini moderne;
* accesul pe piete de desfacere etc.
40
Afluxul de investitii straine in Romania este conditionat de asigurarea
stabilitatii pe plan politic si social, de inaintarea ferma pe calea unei reale reforme
economice.
50
e) Eficienta economica a investitiilor imbraca, in procesul realizarii sale, o
forma absoluta, dar se calculeaza si in forma relativa, pentru a face comparatii intre
variantele de proiect. Nivelul eficientei economice absolute este in functie de
parametrii de efort si efect ai fiecarei variante. Dintre aceste doua forme, prima
este cea care se regaseste si dainuie in decursul activitatii productive, care sta la
baza ritmului de crestere.
In decursul functionarii obiectivului avem de-a face cu eficienta economica
absoluta, insa marimea acesteia este determinata si de nivelul eficientei relative
care a ajutat la alegerea variantei mai bune de investitii.
f) Determinarea eficientei economice a investitiei sa se bazeze pe o abordare
sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice, dintre
intreprinderi si ramuri. Aceasta pentru ca efectele favorabile ale investitiilor
privind modernizarea unei intreprinderi, de exemplu, nu se manifesta doar asupra
activitatii acesteia, ci si in economia altor intreprinderi cu care se afla in relatii de
cooperare productiva. Aici este vorba de efecte economice propagate de la unele
intreprinderi la altele. Iata de ce este necesar ca in evaluarea eficientei economice
sa se cuprinda si dimensionarea in spatiu, sa se tina seama si de interdependentele
dintre ramuri si subramuri, intre intreprinderi pe linie de productie.
Din acest unghi de vedere, un proiect de investitie este cu adevarat eficient,
nu numai pentru ca el se incadreaza avantajos in criteriile de eficienta, ci si pentru
efectele propagate favorabile asupra altor sectoare de activitate cu care se afla in
relatie de cooperare economica.
Abordarea eficientei proiectului de investitie intr-o viziune sistematica si
dinamica implica, totodata, luarea in considerare a unor premise esentiale cum
sunt: gospodarirea rationala si protejarea resurselor, mai ales a celor epuizabile,
neregenerabile, pastrarea echilibrului ecologic, ocrotirea starii de sanatate a
oamenilor. Pentru toate categoriile de resurse (alocate, ocupate, consumate)
calculele de eficienta trebuie sa reflecte rezultatele scontate, posibile de obtinut, in
concordanta cu volumul si structura nevoii sociale reale, sa vizeze efectele atat la
nivelul proiectului insusi, cat si la cel al economiei nationale in ansamblul ei.
Eficienta economica si rentabilitatea sunt notiuni strans legate intre ele, dar
si delimitate, determinarea lor implicand solutionarea problemelor referitoare la
tehnica, la combinatiile factorilor de productie, la cantitatea de produse oferite pe
piata etc.
Desfasurarea unei activitati eficiente presupune utilizarea rationala,
judicioasa a factorilor de productie. Daca poti sa produci aceeasi cantitate de
produse cu acelasi numar de masini, dar intr-un interval de timp mai scurt,
inseamna ca realizezi o eficienta economica. Alegerea celei mai bune combinatii
tehnice, pe baza criteriilor de economicitate, cade in sarcina inginerilor.
Odata aleasa tehnica eficienta, ramane sa se decida cantitatea de fabricat,
care sa asigure cerintele pietei in conditiile unei rentabilitati ridicate. In stabilirea
cantitatii de produse, nu este suficient de stiut cat este posibil de vandut, ci si care
sa fie oferta in conditiile unor preturi date. In functie de costul de fabricatie (costul
marginal) si pretul de vanzare, se va elabora o curba a ofertei. Studierea acestor
aspecte cade in sarcina economistilor.
51
3.3. INDICATORI STATICI DE EVALUARE A EFICIENTEI
INVESTITIILOR
unde:
Q - capacitatea de productie exprimata valoric;
qi - capacitatea fizica de productie a sortimentului "j";
pj - pretul sortimentului "j" de productie.
Capacitatea de productie este un indicator de volum, care arata o imagine de
ansamblu, asupra marimii obiectivului si concretizeaza un prim efect al efortului
investitional facut.
2) Numarul de salariati
Numarul de salariati este un indicator care trebuie cunoscut inca din faza de
proiectare. Se stabileste pornindu-se de la productie, productivitatea muncii si
coeficientul de schimburi. Acest indicator este cunoscut si in structura.
3)Costul de productie
Costul de productie arata conditiile concrete de efort economic, in care se va
realiza productia proiectata.
52
Costul de productie trebuie cunoscut la nivelul intregii productii, la nivelul
fiecarui sortiment, precum si pe unitatea de produs. Una din caile cresterii
profitului este reducerea costului de la o perioada la alta.
4) Profitul
Profitul este scopul desfasurarii activitatii oricarui agent economic.
Firma trebuie sa urmareasca in permanenta maximizarea acestuia; profitul
trebuie apreciat inca din faza de proiectare a unui obiectiv deoarece are o influenta
decisiva in luarea unei decizii de investitii privind realizarea unui anumit obiectiv.
5) Productivitatea muncii
In calculele de eficienta, productivitatea muncii trebuie privita din ce in ce
mai mult ca o cauza a productiei si nu ca efect al acesteia.
La dimensionare numarului de salariati si a productiei trebuie sa se
porneasca de la o anumita productivitate a muncii.
Exista mai multe relatii de calcul pentru acest indicator de baza:
W=Ft/q ; W=q/Ft ; W=q/Ns ; W=Ns/q ; W=Q/Ns
unde:
W - productivitatea muncii;
Ft - timpul necesar obtinerii unei cantitati de productie;
q - cantitatea de productie obtinuta intr-o unitate de timp;
Ns - numarul de salariati;
Q - valoarea productiei obtinute.
6) Ratele de rentabilitate.
Sunt cei mai importanti indicatori de eficienta economica. In general se
calculeaza raportand profitul obtinut la elementul care a dus la realizarea lui
(capital permanent, capital propriu, costuri, cifra de afaceri, etc).
In analiza economica se va opta pentru varianta cu cea mai mare
rentabilitate.
53
Materializarea propriu-zisa a investitiilor se concretizeaza atat in capitalul
fix activ cat si in capitalul fix pasiv.
Capitalul fix activ contine masini, utilaje, instalatii care participa la procesul
de productie si care decid evolutia acestuia, iar capitalul fix pasiv contine hale,
cladiri, etc. ce asigura functionarea in bune conditii a capitalului fix activ.
Desfasurarea unei activitati investitionale eficiente presupune ca ponderea
cea mai mare a cheltuielilor de capital sa fie dirijata catre capitalul fix activ.
2) Durata de realizare a lucrarilor de investitii
Este perioada de timp in care are loc materializarea eforturilor investitionale
in capital fix.
Ideal este ca durata de realizare sa fie cat mai mica, atat pentru a micsora
efectul imobilizarii capitaluluiu in aceasta perioada, cat si pentru a evita risipa si
degradarile la care se adauga evitarea demodarii produselor realizate.
3) Durata de functionare a obiectivului
Durata de functionare a obiectivului incepe in momentul in care acesta este
pus in functiune si se termina odata cu scoaterea sa din functiune.
In cadrul duratei de functionare a obiectivului distingem trei perioade de
timp:
- perioada da atingere a parametrilor proiectati;
- perioada de functionare;
- perioada de declin.
Perioada de atingere a parametrilor proiectati trebuie sa fie cat mai scurta cu
putinta. Perioada normala de functionare trebuie sa fie cat mai scurta cu putinta.
Perioada normala de functionare trebuie sa fie permanent in atentia investitorului.
Dupa punerea in functiune a unui obiectiv, acesta desfasoara o activitate
eficienta in sensul ca toate cheltuielile de productie vor fi acoperite, asigurandu-se
si obtinerea unui profit pe durata eficienta de functionare.
4) Investitia specifica
Investitia specifica reprezinta raportul dintre efortul investitional si efectul
obtinut.
Investitia specifica se calculeaza pentru trei variante:
a) In cazul obiectivelor noi:
s = I t / qh
in care:
s - investitia specifica;
It - volumul investitiei;
qh - capacitatea de productie exprimata in unitati fizice.
In acest caz, indicatorul respectiv arata cati lei-efort de capital investit revin
la un leu-productie obtinuta.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective
existente, :
sm = Im / ( qmi - q0 )
unde:
sm - investitia specifica pentru modernizari, dezvoltari, retehnologizari;
54
Im - valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea,
retehnologizarea unui obiectiv existent;
qmi - capacitatea de productie exprimata in unitati fizice dupa modernizare,
dezvoltare etc.;
q0 - capacitatea de productie existenta inainte de modernizare, dezvoltare,
etc.
Numitorul relatiei reprezinta sporul fizic de productie rezultat in urma
activitatii de retehnologizare, modernizare, etc.
Indicatorul reflecta cati lei-efort de capital investit revin pe unitate fizica -
spor de capacitate rezultata in urma modernizarii.
In functie de sporul valoric de capacitate:
sm = Im / ( Qmi - Q0 )
in care:
Qmi - capacitatea de productie exprimata valoric dupa modernizare,
dezvoltare, retehnologizare;
Q0 - capacitatea de productie exprimata valoric inainte de modernizare,
dezvoltare, retehnologizare, etc.
In acest caz indicatorul exprima cati lei capital investit revin la un leu spor
de capacitate exprimat valoric.
c) Pentru compararea mai multor variante:
sc = ( Ii - Ij ) / ( qi - qj )
unde:
sc - investitia specifica in cazul compararii variantelor de investitii;
Ii - capitalul investit in varianta "i" de investitie;
Ij - capitalul investit in varianta "j" de investitie;
qi - capacitatea anuala de productie obtinuta in varianta "i" de investitie;
qj - capacitatea anuala de productie obtinuta in varianta "j" de investitie.
Indicatorul "investitia specifica" are o sfera larga de aplicabilitate si un grad
de relevanta ridicat.
5) Termenul de recuperare a investitiei
Acest indicator realizeaza o corelatie intre efortul de capital investit si
efectul obtinut sub forma profitului anual.
Termenul de recuperare a investitiei se calculeaza pentru trei variante de
investitii:
a) In cazul constructiei de obiective noi:
T = I t / Ph
unde:
T - termenul de recuperare a capitalului investit;
It - valoarea capitalului investit;
Ph - profitul anual.
Acest indicator se calculeaza pentru determinarea perioadei de timp in care
se recupereaza capiatalul investit din profitul anual obtinut.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective
existente.
55
Spre deosebire de varianta constructiei de obiective noi, in acest caz
corelatia se realizeaza intre capitalul investit si sporul de profit anual obtinut in
urma modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii obiectivului.
T = Im / ( Phm - Ph0 )
unde:
T - termenul de recuperare a capitalului investit in cazul unor modernizari,
dezvoltari, retehnologizari de capacitati de productie;
Im - valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea,
retehnologizarea unui obiectiv existent;
Phm - profitul anual obtinut in urma modernizarii, dezvoltarii,
retehnologizarii obiectivului existent;
Ph0 - profitul anual obtinut de obiectivul existent inainte de realizarea
investitiei pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare.
In cazul reducerii costului de productie, formula de calcul este prezentata in
continuare:
T = Im / ( Ch0 - Chm )
unde:
Ch0 - costurile de fabricatie inainte de modernizare;
Chm - costurile de fabricatie dupa modernizare.
O a doua relatie de calcul este urmatoarea:
T=(Im+A –V +Pp)/(Phm-Chm)
unde:
T- termenul de recuperare;
Im - capitalul investit pentru modernizare;
A - amortizarea recuperata;
V - veniturile obtinute prin vanzarea utilajelor vechi;
Pp - pierderea de profit din timpul realizarii investitiei.
c) In cazul compararii diverselor variante de investitii, formula folosita este:
T = ( It + P - P' ) / Ph
unde:
T- termenul de recuperare;
P - diferenta dintre profitul prognozat si profitul realizat in perioada de
atingere a parametrilor prognozati;
P' - profitul suplimentar ce se realizeaza daca se pun in functiune capacitati
partiale de productie;
Ph - profitul anual.
Daca o varianta are un efort de capital investit mai mare dar si efectul de
profit obtinut este semnificativ mai mare, formula de calcul este urmatoarea:
T = ( Ii - Ij ) / ( Phi - Phj )
unde:
T - termenul de recuperare;
Ii-Ij - diferenta dintre capitalul investit in prima varianta fata de a doua
varianta;
Phi-Phj - diferenta, adica sporul de profit care se obtine in prima varianta fata
de cea de-a doua.
56
Rezultatul exprima numarul de ani in care se recupereaza diferenta de
capital dintre cele doua variante prin sporul de profit obtinut.
6) Coeficientul de eficienta economica a investitiilor
Este un indicator care exprima corelatia dintre profitul anual obtinut in urma
realizarii investitiei si efortul capitalului investit.
Ca si in cazul indicatorilor "investitia specifica" si "termenul de recuperare a
investitiei", coeficientul de eficienta economica a investitiilor se va calcula separat
pe cele trei variante, astfel:
a) In cazul obiectivelor, formula de calcul este:
e = Ph / I t
unde:
e - coeficientul eficientei economice a investitiilor;
Ph - profitul anual obtinut in urma realizarii investitiei;
It - valoarea capitalului investit.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective
existente:
e = ( Phm - Ph0 ) / Im
unde:
e - coeficientul de eficienta economica a investitiilor;
Phm - Ph0 - sporul de profit obtinut;
Im - valoarea capitalului investit.
In acest caz, mai exista o formula echivalenta daca scopul este reducerea
costurilor de productie:
e = ( Ch0 - Chm ) / Im
Ch0 - Chm - reprezinta economiile care se obtin prin micsorarea costurilor de
productie.
c) In cazul compararii mai multor variante de investitii:
e = ( Phi - Phj ) / ( Ii - Ij )
Phi - Phj - sporul de profit care se obtine in prima varianta comparativ cu cea
de-a doua;
II - Ij - reprezinta diferenta dintre capitalurile investite in cele doua variante.
7) Cheltuieli echivalente sau recalculate
Problema care se pune este alegerea intre o varianta cu un efort investitional
mai mic ( de capital) si o varianta cu un cost anual de exploatare mai mic.
Indicatorul "cheltuieli recalculate" cuantifica efortul total de investitii si din
exploatare.
K = It + Ch * De
unde:
K - cheltuieli recalculate;
It - valoarea investitiei;
Ch - costurile anuale de productie;
De - durata de functionare eficienta.
O a doua formula de calcul a acestui indicator este:
K = It + Ch * T
unde:
57
T - termenul de recuperare a investitiei.
Comparabilitatea variantelor este valabila daca in cazul variantelor
capacitatile de productie sunt egale. In caz contrar, indicatorul se va calcula intr-o
forma specifica:
k = K / ( q * De )
unde:
k - cheltuieli echivalente specifice;
K - cheltuieli echivalente;
q - productia fizica obtinuta;
De - durata de functionare eficienta;
8) Randamentul economic al investitiei
Raportul dintre profitul final si capitalul investit reprezinta randamentul
economic al investitiei.
R = Pf / It
Acest indicator calculeaza cati lei profit final se vor realiza cu un leu capital
investit.
Profitul final se calculeaza dupa recuperarea investitiilor:
Pf = P t - P r
Deoarece Pr = It, relatia de mai sus se poate formula si dupa cum urmeaza:
Pf = Pt - It
Profitul total Pt se calculeaza astfel:
Pt = Ph * De
unde:
Pt - profitul total;
Ph - profitul anual;
De - durata de functionare eficienta.
Profitul anual Ph se va calcula:
P h = Qh - C h
unde:
Qh - valoarea anuala a productiei (exprimata in preturi de vanzare);
Ch - costul anual al productiei.
Randamentul economic al investitiilor se calculeaza in practica in functie de
profitul total:
R = ( Pt - It ) / It
Relatia este echivalenta cu:
R = ( Pt / It ) - 1
Nici in aceasta forma, randamentul economic al investitiei nu isi modifica
semnificatia sa de baza, si anume: cati lei-profit se obtin la un leu investit. Acest
indicator reflecta o situatie ca atat mai convenabila, cu cat nivelul sau este mai
ridicat.
58
3.4. NECESITATEA CUANTIFICARII FACTORULUI TIMP
59
In analiza dinamica se aduc valorile dispersate in timp la un singur moment.
Procedeul folosit se numeste tehnica actualizarii sau tehnica discontarii.
Astfel:
- daca o suma de un leu care este investita productiv intr-un anumit
domeniu, la inceputul unui an, dupa trecerea primului an, ca urmare a folosirii ei in
procesului de productie, va aduce un profit "a". In anul urmator fondul utilizat va fi
1+a, iar rezultatul este (1+a)2 si asa mai departe astfel incat dupa h ani suma de un
leu devine (1+a)h,
adica:
1 I an 1 1 leu
31 XII an 1 1+a=(1+a)lei
31 XII an 2 (1+a)+a(1+a)=(1+a)2 lei
31 XII an 3 (1+a)2+a(1+a)2=(1+a)3 lei
............................................................
31 XII an h (1+a)h lei
O investitie de 1 leu facuta astazi echivaleaza peste "h" ani nu tot cu suma
de 1 leu ci cu (1+a)h lei daca se tine cont de influenta factorului timp. Expresia
(1+a)h se numeste factor de fructificare si se noteaza cu z'. Factorul de fructificare
z' se foloseste la aducerea in prezent a unor sume investite in trecut sau la ducerea
in viitor a sumelor investite, marind aceste sume, deoarece intotdeauna z'>1.
Dar problema se poate pune si invers, adica, valoarea unui leu ce se va
obtine in anul "h", in prezent va fi de 1/(1+a) h care este factorul de actualizare z
folosit la aducerea in prezent, din viitor a sumei de 1 leu; acest lucru se realizeaza
micsorand aceste sume, deoarece intotdeauna z<1.
Simbolul "a" reprezinta eficienta anuala a sumei unitare cheltuite; el
corespunde eficientei medii la obiective similare, din ramura sau subramura unde
se cheltuieste suma respectiva si in literatura de specialitate este denumit coeficient
de actualizare. Semnificatia economica a coeficientului "a" este urmatoarea: el
reprezinta profitul ce poate fi obtinut intr-un an ca urmare a sumei de un leu
investita productiv la inceputul acelui an.
Specialistii O.N.U. recomanda ca in conditii normale ale economiei
nationale acest coeficient sa fie 0,15 sau 15% (cu diferente pe ramuri si
subramuri).
In cazul in care se apreciaza ca in perioadele urmatoare va interveni o
inflatie pe piata interna sau internationala, o sporire considerabila a dobanzilor la
capital sau cand investitiile se efectueaza in conditii de risc accentuat, marimea
coeficientului "a" trebuie corectata in mod corespunzator. In consecinta, la
stabilirea marimii coeficientului "a" trebuie sa se respecte urmatoarea conditie:
a > rp + ra + rr
in care:
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
rp - reprezinta rata modificarii pretului (rata inflatiei);
ra - reprezinta rata dobanzii;
rr - reprezinta rata de risc investitional.
60
Desi toate calculele de actualizare se bazeaza pe formula dobanzii compuse,
ele nu au un caracter pur camataresc, de recuperare a sumelor cheltuite si
obtinerea, in final, a unui cuantum minim de profit. Aceasta metoda in practica
este cunoscuta sub numele de tehnica actualizarii.
Se recomanda ca pentru calculele de eficienta economica a investitiilor
tehnica actualizarii sa se aplica pentru fiecare zi. Deoarece acest calcul este foarte
laborios se recurge la o conventie care permite adaptarea unui mod facil de
prezentare si conduce la utilizarea unor formule. Aceasta simplificare consta in
urmatoarele: desi intr-un an fondurile de investitii se cheltuiesc in 365 de zile, vom
considera ca fenomenul investitional are loc intr-o singura zi si anume la data de
31 decembrie a anului respectiv. Tot la fel se procedeaza in ceea ce priveste
obtinerea profitului: desi procesul de productie si de vanzare are loc zilnic, se
considera ca profitul se obtine intr-o singura zi a anului si anume la 31 decembrie.
(1+a)h
unde:
Inta - investitia totala actualizata la momentul inceperii lucrarilor de investitii.
Investitiile astfel calculate exprima valoarea efortului investitional total,
facut pe durata de executie, adusa la acest moment "n".
2) Profitul total actualizat
In calculul profitului total actualizat se va folosi factorul de actualizare z
deoarece profitul se afla la un moment viitor fata de momentul ales pentru
actualizare. In acest caz, vom avea formula:
d+D 1
P ta = h=1 --------- * Ph
n
(1+a)h
61
Profitul astfel calculat arata ce valoare are azi, la momentul inceperii
executiei, profitul obtinut pe intreaga durata de functionare a obiectivului (D). P nta
reprezinta valoarea discontata la momentul "n" a profiturilor totale, ce se vor
obtine in viitor. In cazul in care profitul este egal in timp (P h=constant), profitul
total actualizat la momentul inceperii lucrarilor de investitii se poate scrie:
d+D 1 1 D 1
P = Ph h=d+1 --------- = Ph --------- - h=1 --------- =
n
ta
(1+a)h (1+a)d (1+a)h
1 (1+a)D - 1
= Ph --------- * --------------
(1+a)d a (1+a)D
Cu ajutorul ultimei relatii se poate calcula mai usor profitul total actualizat
la momentul inceperii lucrarilor de investitii.
3) Randamentul economic actualizat al investitiilor
Formula randamentului economic actualizat al investitiilor pentru momentul
inceperii lucrarilor de investitii este:
P n ta
Rna = -------- - 1
I n ta
in care:
R - randamentul economic actualizat al investitiilor. Aceasta formula se
poate scrie in functie de relatiile de calcul ale investitiilor actualizate si profitului
actualizat la momentul inceperii executiei obiectivului, pentru cele doua situatii, si
anume: cazul general si cazul in care profitul este egal in timp (Ph=constant).
d+D 1
h=d+1 --------- * Ph
(1+a)h
Rna = --------------------------- -- 1
d 1
h=1 --------- * Ih
(1+a)h
1 (1+a)D - 1
62
-- ------ * -------------- * Ph
(1+a)d a (1+a)D
Rna = ----------------------------------- -- 1
d 1
h=1 --------- * Ih
(1+a)h
(1+a)h
1 (1+a) Tna - 1
I nta = Ph --------- * -----------------
(1+a)d a (1+a) Tna
d 1 1 (1+a)Tna - 1
h =1 --------- * Ih = Ph * --------- * ----------------
(1+a)h (1+a)d a (1+a) Tna
Din prima relatie de mai sus se poate scoate, pentru cazul general, formula
de calcul a termenului actualizat de recuperare a investitiei, astfel:
de unde rezulta:
Ph
Tna
(1+a) = ------------------------
Ph - Inta (1+a)d * a
63
Termenul actualizat de recuperare a investitiilor se afla din relatia de mai
jos:
(1+a)h
In cazul cheltuielilor de productie se procedeaza in acelasi mod ca si la
profit, deoarece si ele se produc in aceleasi momente, deci:
d 1
C ta = h=1 --------- * Ch
n
(1+a)h
in care:
Ch - reprezinta cheltuielile anuale de productie.
Cum in perioada de executie a obiectivului economic nu se obtine profit, nu
se fac nici cheltuieli cu productia, si relatia devine:
d+D 1 d 1 d+D 1
C ta = h=1
n
---------- * Ch - h=1 ---------- * Ch = h=d+1 ---------- * Ch
(1+a)h (1+a)h (1+a)h
64
In cazul in care cheltuielile anuale de productie sunt egale pe toata durata de
functionare a obiectivului,
d+D 1 1 D 1 1 (1+a)D - 1
Cnta = h=d+1 --------- * Ch = Ch * --------- h=1 --------- = --------- * ------------- * Ch
(1+a)h (1+a)h (1+a)h (1+a)h a(1+a)D
unde:
Kna - cheltuieli specifice actualizate recalculate;
qh - capacitatea de productie anuala;
D - durata de functionare a obiectivului.
Indicatorul astfel calculat exprima efortul total actualizat, cu investitia si cu
productia, ce revine la o unitate de capacitate de productie.
Formula de calcul este:
d 1 d+D 1
h=1 --------- * Ih + h=d+1 --------- * Ch
(1+a)h (1+a)h
Kna = ----------------------------------------------
d+D
h=d+1 qh
d 1 1 (1+a)D - 1
h=1 --------- * Ih + Ch * --------- * --------------
(1+a)h (1+a)d a(1+a)D
Kna = ------------------------------------------------------------
d+D
h=d+1 qh
65
Acest indicator se poate calcula si in functie de valoarea productiei, cu
aceleasi avantaje ca cele ale indicatorilor de baza ai eficientei investitiilor. In acest
caz, valoarea productiei se va actualiza in aceleasi conditii ca si profitul sau
costurile de productie. Formula, pentru situatia in care costurile si valoarea anuala
a productiei sunt constante, este:
d 1 1 (1+a)D - 1
h=1 --------- * Ih + Ch * ---------- * --------------
(1+a)h (1+a)d a(1+a)D
Kna = -------------------------------------------------------------
1 (1+a)D - 1
---------- * -------------- * Qh
(1+a)d a(1+a)D
unde:
Qh - valoarea anuala a productiei.
Indicatorul astfel calculat exprima efortul total actualizat ce se face pentru
obtinerea unui leu productie, tot actualizata.
in care:
Ipta - investitia totala actualizata la momentul punerii in functiune a noului
obiectiv (p).
Investitia astfel calculata, exprima valoarea productiei ce s-ar fi obtinut in
conditiile in care investitiile nu erau imobilizate in cadrul procesului investitional,
ci erau folosite intr-o activitate economica la care nivelul eficientei economice este
egal cu a.
2) Profitul total actualizat
Perioada in care se obtine profitul este o perioada viitoare in raport cu
momentul de referinta ales (n), deci profitul se va micsora prin actualizare.
Formula de calcul va fi:
D 1
P ta = h=1 ---------- * Ph
p
(1+a)h
66
in care:
Ppta - profitul total actualizat la momentul punerii in functiune a noului
obiectiv. In cazul in care profitul este constant, relatia de mai sus devine:
D 1 (1+a)D - 1
Ppta = Ph * h=1 ---------- * Ph = Ph * --------------
(1+a)h a(1+a)D
in care:
Rpa - randamentul economic actualizat al investitiilor la momentul punerii in
functiune a noului obiectiv.
Relatia se mai poate scrie:
D 1
h=1 ---------- * Ph
(1+a)h
Rpa = ---------------------------- - 1
d-1
h=0 (1+a)h * Ih
Pentru Ph=constant:
(1+a)d - 1
-------------- * Ph
a(1+a)D
Rpa = ---------------------------- - 1
d-1
h=0 (1+a)h * Ih
(1+a)h
67
unde:
Ipta - termenul actualizat de recuperare a investitiilor.
Daca profitul anual este constant, relatia se scrie:
(1+a)Tpa - 1
Ipta = Ph * ------------------
a(1+a)Tpa
68
CAPITOLUL 4
"METODOLOGIA B.I.R.D."
69
- Consiliul Administratorilor este format din 21 de membri din care 6 sunt
reprezentantii cu cele mai mari cote parti, iar restul sunt desemnati de tarile
membre.
- Directorul general, ales prin consens, conduce efectiv activitatea Fondului.
Organismele internationale care acorda credite pentru investitii in conditii
rentabile sunt: F.M.I., B.I.R.D. si B.E.R.D. Aceste organisme acorda credite pentru
investitii cu o dobanda redusa si pe termen lung in special tarilor in curs de
dezvoltare, sprijinind astfel dezvoltarea economico-sociala a acestora. Proiectele
de investitii sunt riguros analizate, finantandu-se numai cele eficiente.
Fondul Monetar International reprezinta una din creatiile cele mai
importante ale acordului de la Bretton Woods. Creat pentru a asigura premisele
pentru o larga dezvoltare a relatiilor economice internationale, prin facilitarea
schimburilor valutare, echilibrarea si amortizarea balantelor de plati si in esenta
stabilitatea cursurilor valutare. Insa Fondul Monetar International este organismul
care reprezinta, pentru majoritatea tarilor, in special pentru tarile in curs de
dezvoltare, o importanta sursa de creditare si sprijin economic. Pentru a juca acest
rol, F.M.I. mobilizeaza si constituie resurse corespunzatoare.
Aportul tarilor membre constituie o sursa de baza. Contributia tarilor
membre se stabileste in cote parti procentuale a caror marime depinde de
potentialul fiecarei tari (cota parte are rolul unor detineri de actiuni in ceea ce
priveste administrarea F.M.I., respectiv exprimarea voturilor privind deciziile
semnificative). Aceste cote se pun la dispozitia fondului, de catre fiecare tara, in
proportie de 25% in devize si 75% in moneda nationala.
Pe parcursul Conferintei, desfasurata intre 1 si 22 iulie 1944 la Bretton
Woods s-a intrevazut posibilitatea infiintarii unei banci. Data fiind noutatea pe care
o reprezenta conceptul de banca internationala, noua institutie a aparut pur si
simplu, ca o descoperire importanta a Conferintei.
Acesta institutie, o data infiintata s-a remarcat, potrivit previziunilor, printr-
o activitate concreta pe planul reconstructiei si dezvoltarii economice a tarilor
membre. Sub denumirea de Banca Mondiala se reunesc doua institutii de inalta
utilitate: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.) si
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.). O a doua afiliata a B.I.R.D.
este Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.). Aceste trei entitati actioneaza
pentru obiective distincte, bine precizate, dar cu un scop comun: cresterea
standardului de viata in tarile in curs de dezvoltare prin canalizarea resurselor
financiare ale tarilor dezvoltate. Numarul acestora a crescut in ultima vreme, astfel
forta economica si prestigiul mondial de instituire de ajutor financiar s-a marit.
Un stat poate dobandi calitatea de membru al bancii atunci cand accepta
regulile de conduita in ceea ce priveste finantele internationale, respectiv sa adere
mai intai la Fondul Monetar International.
Inscrierea unei contributii la fondul statutar constituie o conditie necesara
pentru ca o tara sa poata deveni membru al acestei banci. Subscriptia fixata unei
tari interesata sa devina membru al B.I.R.D. se negociaza, nivelul ei fiind stabilit in
functie de situatia economica si financiara a tarii solicitante, care intra in corelatie
cu participarea la F.M.I.
70
Ca urmare a numarului diferit de parti subscrise, tarile care participa cu
fonduri mari dispun in Consiliul Bancii de cele mai multe voturi, implicit de
posibilitatea reala de luare sau influentare a hotararilor in propriu interes.
Romania a aderat la B.I.R.D. in 1972. In perioada comunista, relatiile cu
Banca Mondiala s-au degradat treptat, ajungandu-se pana la rambursarea, fara nici
o justificare economica, inainte de termen, a imprumuturilor obtinute de la aceasta.
Potrivit statutului bancii, varsamintele initiale de capital se fac in cota de 1%
in aur sau dolari SUA, sumele putand fi utilizate liber pentru oricare din
operatiunile sale si 9% in moneda statului subscriitor. In virtutea aceluiasi statut,
cota de 9% in moneda nationala se poate utiliza numai cu acordul tarii membre a
carei moneda e in discutie, diferenta de 90% serveste la protectia obligatarilor.
Necesitatea realizarii programelor de imprumut, in conditiile maririi
sprijinului acordat tarilor in curs de dezvoltare, a determinat Banca, ca pe langa
angajarea fondurilor sale proprii, sa recurga la fonduri suplimentare de pe piata
internationala.
In vederea constituirii fondurilor necesare acordarii de imprumuturi, sursele
de formare se constituie in surse primare si surse suplimentare. Sursele primare se
constituie din subscriptii utilizabile in capital, imprumuturi nete facute de banca de
pe pietele financiare internationale si venituri nete obtinute din activitatea proprie.
Sursele suplimentare se constituie din rambursari din imprumuturile date de banca
si vanzarile de creante ale altor investitori.
Constituirea fondurilor pe seama surselor suplimentare adica rambursarea
imprumuturilor date de banca devine o problema tot mai dificila dat fiind faptul ca
datoriile sunt pentru tarile in curs de dezvoltare o problema ce tinde sa se agraveze
tot mai mult.
Rata dobanzii perceputa de banca pentru imprumuturile acordate este
influentata de cererea si oferta existenta pe piata financiara, fluctuatia acestora
oglindindu-se in nivelul dobanzii percepute. Cresterea costului capitalului pe piata
financiara mondiala influenteaza marimea dobanzii percepute de banca la
imprumuturile acordate. Duratele de rambursare si termenele scadente se ajusteaza
in functie de balanta de plati a fiecarei tari ce beneficiaza de credite.
Veniturile totale ale bancii pot fi calculate cu ajutorul relatiei:
Vt = ( Va + Vi + Dc + Ca + Cvr ) - ( Cad + Di + Ce + Cc )
in care:
Vt = venituri totale;
Va = venituri din plasamente;
Vi = venituri din imprumuturi;
Dc = dobanzi si comisioane;
Cc = comisioane din angajamente
Cvr = comisioane varsate la rezerva speciala;
Cad = cheltuieli administrative;
Di = dobanzi platite la imprumuturile luate de banca;
Ce = cheltuieli de emisiuni ale bancii;
Cc = cheltuieli pentru cedari de creante.
71
Forul conducator al B.I.R.D. este reprezentat de Consiliul Guvernatorilor,
care se intruneste o data pe an si este constituit din cate un reprezentant al fiecarei
tari membre. Intre sedinte drepturile lor sunt delegate Directorilor Executivi, in
numar de 20, din care 5 sunt alesi de actionarii cu numarul cel mai mare de actiuni,
iar ceilalti 15 sunt alesi de ceilalti membri. Directorii executivi aleg un presedinte
al bancii care este si membru al comitetului administrativ de coordonare din cadrul
O.N.U.
Acordarea imprumuturilor de catre B.I.R.D. necesita respectarea anumitor
conditii, si anume: fondurile solicitate sa se orienteze cu prioritate spre obiective
investitionale ce asigura dezvoltarea infrastructurii economice, agriculturii,
industriei alimentare, etc.; imprumuturile trebuie sa fie garantate de beneficiarul
acestora si orientate spre investitii cu eficienta economica ridicata; procurarea de
utilaje, materii prime, tehnologii se va face numai pe baza de licitatii
internationale, la care au prioritate beneficiarii de credite, creditele se acorda
numai dupa examinarea de catre o echipa de specialisti ai bancii a proiectului
tehnico-economic al viitorului obiectiv; evaluarea eficientei economice a
proiectului se face numai prin metodologia B.I.R.D. de catre specialistii acesteia si
de catre tara solicitanta a creditului.
Cererea de credit trebuie insotita de un raport economic care sa justifice
ratiunea acordarii creditului, nivelul eficientei viitorului obiectiv pentru care se
solicita creditul, existenta posibilitatilor de acoperire a necesarului de materii
prime si materiale, toate necesare a-i asigura bancii certitudinea restituirii
creditului acordat.
Cth = Ih + Ch
in care:
Cth = cheltuieli totale pentru anul "h";
Ih = cheltuieli cu investitia din anul "h";
Ch = cheltuielile de productie ale anului "h".
74
c) Raportul dintre venituri si costuri (indicator cunoscut si sub denumirea
beneficiu-cost)
Permite o comparatie intre suma incasarilor realizata pe intreaga durata de
functionare a obiectivului economic si totalul cheltuielilor efectuate atat cu
realizarea obiectivului dar si cu productia. Pentru a permite comparabilitatea
acestor indicatori, care se obtin in perioade diferite de timp, se foloseste tehnica
actualizarii.
Relatia de calcul este:
d+D Vh
h=1 ----------
(1+a)h
R = ---------------------------
d+D Ih+Ch
h=1 ------------
(1+a)h
in care:
R - reprezinta raportul dintre veniturile actualizate si costurile totale
actualizate;
Vh - reprezinta venitul total obtinut in anul "h" (se au in vedere veniturile
anuale, realizate din vanzarea productiei de baza, precum si cele din alte activitati);
Ih - reprezinta investitia anuala;
Ch - reprezinta cheltuielile anuale de productie;
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
d - reprezinta durata de realizare a obiectivului de investitii;
D - reprezinta durata de functionare a obiectivului;
h = 1,2,...,d,...,d+D.
Sub raportul eficientei economice proiectul de investitii poate fi acceptat
numai in cazul in care R > 1. Aceasta relatie exprima legea fundamentala a
activitatii economice care presupune ca in orice activitate trebuie sa se recupereze
integral cheltuielile efectuate si sa se realizeze un anumit profit pentru investitor si
societate.
In situatia in care R = 1, rezulta ca viitoarea intreprindere isi va acoperi toate
cheltuielile dar nu va obtine nici un profit.
Iar daca R < 1 proiectul este respins. Acest indicator depinde si de marimea
coeficientului de actualizare "a" luat in calcul. Cu cat acest coeficient este mai mic,
cu atat raportul dintre veniturile actualizate si costurile actualizate, in aceleasi
conditii considerate, este mai mare.
d) Fluxul de numerar (cash-flow)
Acest indicator exprima "situatia la zi", respectiv care este castigul sau
pierderea pentru fiecare an luat in calcul. Si acest indicator poate fi calculat la
nivelul economiei nationale sau la nivelul agentului economic, iar impozitele si
taxele constituie cheltuieli si se iau in calcul ca atare. Relatia de calcul pentru
fluxul de numerar este:
75
Fh = Vh - ( Ch + Ih )
in care:
Fh - reprezinta fluxul de numerar pentru anul "h";
Vh - reprezinta incasarea (venitul) anului "h";
Ch - reprezinta cheltuiala de productie pentru anul "h";
Ih - reprezinta investitia pentru anul "h".
e) Venitul net actualizat
Acest indicator permite a se face o comparatie intre volumul total al
incasarilor obtinute pe intrega perioada de functionare a obiectivului si costurile
totale.
Expresia analitica a indicatorului este urmatoarea:
in care:
VNA - reprezinta venitul net actualizat;
Vh - reprezinta incasarea (venitul) anului "h";
Ih - reprezinta investitia anuala pentru anul "h";
Ch - reprezinta cheltuieli anuale de productie pentru anul "h";
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
d - reprezinta durata de realizare a obiectivului de investitii;
D - reprezinta durata de functionare a obiectivului;
h = 1,2,...,d,...,d+D.
In functie de acest indicator sub raportul eficientei pot fi acceptate numai
variantele la care venitul net actualizat este mai mare decat zero.
Acest indicator este deosebit de semnificativ pentru aprecierea eficientei
viitorului obiectiv economic, deoarece in conditiile unei economii de piata ne
intereseaza sa obtinem un profit cat mai mare; ori, acest indicator exprima tocmai
venitul net, profitul net obtinut de intreprindere pe intrega perioada de functionare
a obiectivului si in conditiile cuantificarii influentei factorului timp.
f) Rata interna de rentabilitate a investitiilor (RIR)
Rata interna de rentabilitate a unui proiect de investitii exprima rata de
discontare care egalizeaza valorile actualizate ale productiei cu costurile (de
productie si de investitii) pe intreaga perioada de functionare a obiectivului.
Rezulta ca rata interna de rentabilitate este acea rata de discontare la care
valoarea venitului net actualizat (VNA) este zero, respectiv productia actualizata
este egala cu costurile actualizate. Acest indicator nu trebuie confundat cu rata de
rentabilitate financiara folosita in tara noastra care se calculeaza ca raport intre
profitul anual si costurile anuale de productie.
Stabilirea nivelului de rentabilitate se poate face prin prezentare grafica sau
calculul analitic.
76
Prin prezentarea grafica exista doua posibilitati de stabilire a ratei interne de
rentabilitate:
Prima posibilitate prezentata in figura anterioara este:
- stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1) care corespunde unei rata
minime (amin) si unui venit net actualizat negativ (v2) care sa corespunda unei rate
maxime (amax).
77
g) Cursul de revenire net actualizat
Este un indicator cunoscut si sub numele de rata interna de schimb sau
Testul Bruno, reflecta eforturile totale actualizate, cu investitia si cu productia,
exprimate in lei, ce se fac pentru obtinerea unei unitati valutare nete. Se calculeaza
cu ajutorul relatiei:
d+D Ih + C h
h =1 ------------------
(1+a)h
Rna = -----------------------------
d+D V'h - C'h - I'h
h =1 ------------------
(1+a)h
h) Pragul de rentabilitate
Modul in care este folosita capacitatea de productie influenteaza eficienta
economica a investitiilor, de el depinzand posibilitatea recuperarii investitiilor din
profitul obtinut. B.I.R.D. acorda o importanta deosebita acestui punct critic sub
care gradul de utilizare a capacitatii de productie nu poate fi coborat, intreprinderea
intrand astfel in zona de ineficienta in care investitiile nu mai pot fi recuperate. La
obiectivele de investitii se impune o analiza prin care sa se stabileasca gradul
minim de folosire a capacitatii de productie pentru care intreprinderea sa obtina
profit sau sa nu lucreze cu pierdere. Acest punct critic al nivelului productiei
pentru care profitul societatii comerciale este nul, se numeste prag al rentabilitatii.
Cunoscandu-se nivelul cheltuielilor fixe CF, al cheltuielilor variabile CV,
profitul corespunzator ratei de rentabilitate stabilite Ph si valoarea productiei marfa
PM se poate trasa graficul urmator:
78
Pe baza acestei figuri, din triunghiurile ABC si DEF rezulta:
x/100 = y/CV si x/100=(y+CF)/PM
100y=xCV
100y=xPM-100CF, de unde:
x=[CF/(PM-CV)]*100
Acest indicator exprima nivelul minim de folosire a capacitatii de productie
astfel incat societatea comerciala sa nu inregistreze pierderi, sa recupereze
investitia si sa realizeze profit net.
79
CAPITOLUL 5
80
Sistemul de tarifare a energiei electrice.
Modificările radicale ale principiilor ce au generat economia României în
ultimii 40 de ani, au condus la necesitatea revizuirii politicii energetice şi implicit a
sitemului de tarifare pentru electricitate potrivit economiei de piaţă.
Problema tarifării nu trebuie lăsată izolat ci făcind parte integrantă din noul
concept de influenţare activă a sarcinii DSM (Demand - Side - Management )
concept bazat pe o strategie de conducere flexibilă şi diversificată, menită să
asigure succesul în condiţiile unei pieţe nesigure şi marcată de o concurenţă
crescîndă.
Pentru furnizor, tariful este un mesaj economic adresat clientului. De aceea
acest mesaj trebuie să fie simplu şi clar pentru a fi inţeles de client şi a da rezultate
optime.
Astfel în cadrul FDE Giurgiu se determină pe baza unor studii de piaţă, care
va fi cererea de electricitate intr-o perioadă de timp şi care va fi graficul de consum
în condiţiile unui acces liber al consumatorului. Astfel de elemente sînt esenţiale în
studiile de cercetare.
Fluxul tehnologic
Pentru conducerea şi desfăşurarea normală a activităţii de furnizare a
energiei electrice a abonaţilor, FDE Giurgiu întocmeşte trimestrial cu defalcare pe
luni, planul întregii activităţi astfel încît să asigure:
ritmicitatea operaţiunilor de citire, facturare, încasare precum şi respectarea
intervalului de citire la 90 sau 30 de zile.
la nivel relativ egal în eşalonarea lunară a numărului de abonaţi, pentru a nu se
denatura consumul propriu tehnologic de energie electrică.
programarea activităţii zilnice a cititorilor încasatori ţinînd seama de normele
de timp şi numărul de abonaţi.
Avînd în vedere fazele acestui proces, planificarea activităţii trebuie să
cuprindă:
A. PLANUL DE CITIRE-ÎNCASARE, care se întocmeşte pentru fiecare lună
din trimestru pe formulare tipizate.
B. GRAFICUL DE PRELUCRARE-FACTURARE.
În cadrul lui se prevede eşalonarea în timp a operaţiunilor de predare la
centru (oficiul, staţia) de calcul a listelor cu indexele contoarelor pentru perforare
(teletransmitere), prelucrare şi emitere a facturilor.
C. PLANUL - RAPORT, care se întocmeşte lunar, în două exemplare de către
contabilul de abonaţi sau lucrătorul cu atribuţii similare prin defalcarea datelor din
planul de furnizare.
82
Desfăşurarea activităţii de furnizare a energiei electrice.
Pentru citirea, facturarea şi încasarea energiei electrice consumate de către
abonaţii din localităţile urbane sau rurale în care funcţionează caserii, distribuirea
documentelor se face în limita unei norme de lucru de maximum 3 zile pentru
fiecare lucrător.
La închiderea lunii, se însumează totalurile parţiale înscrise în planul-raport.
Pe baza acestor informaţii calculatorul editează inventarul scriptic al
facturilor existente în portofoliul care serveşte la inventarierea lunară a facturilor
emise şi a celor restante. Totodată se editează o listă a toturor abonaţilor care nu au
achitat facturile în termenul stabilit.
83
În anul 1967 a fost pusă în funcţiune LEA 110 kv Jilava -Prundu şi Staţia
110/20 kv Prundu, iar la doi ani mai târziu se pune în funcţiune LEA 110 kv
Prundu-Giurgiu şi Staţia 110/20 kv Giurgiu Nord.
În Staţia Giurgiu Nord se racordează primii consumatori industriali: I.T.
Dunăreana şi Fabrica de Pâine.
Prin Staţia 220/110/20 kv Ghizdaru se asigură atît tranzitul de putere între zona de
vest a ţării şi capitala cât şi un important punct de referinţă pentru judeţul Giurgiu.
În anul 1975 Staţia de transformare Giurgiu Vest 60/15 kv este trecută la
tensiunea de 110/20 kv.Pentru alimentarea cu energie electrică a staţiilor de pompe
din sistemul de irigaţii Giurgiu-Răzmireşti în anii 1975-1976 s-au pus în funcţiune
şase staţii electrice.
În anul 1979 pentru alimentarea cu energie electrică a Combinatului Chimic
Giurgiu se realizează un inel în jurul oraşului prin punerea în funcţiune în partea de
sud a oraşului a LEA 110 kv d.c. avînd ca putere de injecţie Staţiile de
transformare 220/110/20 kv Ghizdaru şi CET Giurgiu 3x50 Mw.
Tot în anul 1979 s-a pus în funcţiune Staţia electrică de transformare 110/20
kv I.C.M.U.G. datorită apariţiei marelui obiectiv de cooperare cu Bulgaria-
Întreprinderea de Construcţii Montaj şi Utilaj Greu.
Datorită dezvoltării activităţii de extracţie de produse petroliere în zona
Roata, în anul 1975 se pune în funcţiune Staţia electrică 110/20/6 kv Mârşa, în
anii 1976-1977 Staţia electrică 110/20 kv Clejani, iar în anul 1985 Staţia electrică
110/20 kv Compresoare Clejani.
85
Documente Cartea mare a Balanta de Bilant contabil
justificative Registrul jurnal conturilor verificare + anexe
88
Aplicatiile folosite (software) de tehnica moderna de calcul sunt realizate fie
de analistii apartinand Electrica SA Giurgiu, fie sunt achizitionate de la firme
producatoare de astfel de produse.
Limbajele pricipale care stau la baza aplicatiilor folosite sunt: Fox-Pro,
Clipper, DBase. Situatiile care se intocmesc pot fi realizate fie cu ajutorul
aplicatiilor existente, fie prin folosirea altor limbaje si programe cum ar fi de
exemplu: Excel, Acces si Powerpoint.
De mentionat ca la ora actuala exista in dotare un numar de 15 calculatoare
model 486.
89
5.3.1.2. Evolutia activelor circulante
-MII LEI-
ANUL VALOARE ACTIVE PONDERE IN MODIFICARE INDICE
CIRCULANTE TOTAL ACTIV ABSOLUTA
1997 21.089.200 44,8% ---- ----
1998 21.182.023 42,7% 92.823 100,44%
1999 22.109.604 42,1% 927.581 104,37%
91
Structura personalului pe meserii
NR MESERIE NR NR MESERIE NR
CRT PERS CRT PERS
1 Directori 4 14 Cititori 49
2 Tehnicieni 27 15 Economisti 10
3 Contabili 25 16 Electronisti 1
4 Casieri 6 17 Juristi 1
5 Ingineri 40 18 Maistri 35
6 Dactilografi 3 19 Revizori 5
7 Secretare 5 20 Subingineri 29
8 Electricieni 130 21 Sudori 2
9 Analisti 15 22 Tamplari 1
10 Operatori 35 23 Telefonisti 2
11 Primitori-distribuitori 8 24 Soferi 41
12 Mecanici 16 25 Statisticieni 2
13 Muncitori 5 TOTAL 497
92
5.3.2.2. Evolutia datoriilor curente
- MII LEI -
ANUL VALOARE PONDERE IN MODIFICARE INDICE
DATORII TOTAL ABSOLUTA
CURENTE PASIV
1997 11.815.601 25,94% ---- ----
1998 11.180.851 26,58% - 634.750 94,62%
1999 12.748.751 24,28% +1.567.900 114,02%
93
Aceasta capacitate a crescut continuu in perioada analizata, fapt ce se
interpreteaza ca aspect pozitiv in evolutia firmei.
Indicele de crestere a disponibilitatilor l-a depasit pe cel de crestere al
datoriilor curente atat in 1998 (114,4% fata de 94,62%) cat si in 1999 (116,9% fata
de 114,02%).
94
5.3.3. Indicatori ai rezultatelor economico-financiare
95
-1997- mii
lei
SPECIFICATIE VALOARE PONDERE
Total cheltuieli 252.651.053 100 %
Cheltuieli exploatare 58.438.188 23,13 %
Taxa de dezvoltare 16.877.090 6,68 %
Cheltuieli financiare 101.060 0,04 %
Cheltuieli exceptionale 378.976 0,15 %
Energie electrica SEN 176.855.739 70 %
CHELTUIELILE CU PERSONALUL
-valori comparabile – mii lei -
SPECIFICATIE 1997 1998 1999
Costuri cu munca vie 28.056.734 25.218.385 24.547.071
CAS 5.343.327 4.539.308 4.426.849
Fond somaj 1.057.463 933.080 871.241
Alte cheltuieli 879.113 666.650 1.471.024
Premii 208.936 160.890 201.378
Salarii 20.567.895 18.918.457 17.576.579
96
Se observa o scadere a cheltuielilor u personalul in perioada analizata, a
urmare a reducerii numarului de angajati. Acest lucru se apreciaza in mod
favorabil.
98
In urma analizei-diagnostic prezentate, se poate constata a firma are o
situatie finaniara foarte solida, indicatorii de apreciere a eficientei economice a
activitatii avand valori semnificative.
Trebuie retinut faptul ca firma nu inregistreaza in perioada analizata nici un
fel de credit bancar.
In conditiile economiei de piata actuale, conducerea firmei are o atitudine
dinamica, orientata spre tot ce este nou in domeniu. De asemenea, in ultima
perioada s-a pus un accent deosebit pe activitatea de marketing, in special pe
imbunatatirea relatiilor cu clientii.
Toate aceste aspecte recomanda faptul ca firma isi poate finanta proiectul de
investitii in conditii de eficienta economica fara a apela la credite bancare sau alt
tip de indatorare extern firmei.
99
CAPITOLUL 6
"ASPECTE PRIVIND PROIECTUL DE INVESTITII"
SEF BIROU
SEF BIROU SITUATIA FORTEI
INVESTITII
PERSONAL DE MUNCA
RETEHNOLOGIZARE
100
DIRECTOR ECONOMIC
INFORMATII
PRIVIND SITUATIA
DECIZII DECONTARILOR
SERVICIU
CONTABILITATE
]
-fluxuri informationale oblice, ce se stabilesc intre posturi si compartimente
situate pe niveluri ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare
nemijlocita.
SITUATIA
BIROU DOTARII CU
ANALIZA SI SEF BIROU
OSCILOPERTURBOGRAFE
DEZVOLTARE INVESTITII SI
DIGITALE RETEHNOLOGIZARE
SITUATIA SURPLUSULUI DE
ELECTRICA SA ENERGIE ELECTRICA CE VA ELECTRICA SA
GIURGIU PUTEA FI LIVRATA IN LUNA OLTENITA
AUGUST
ORGAN IERARHIC
SUPERIOR
ELECTRICA SA GIURGIU
101
Pentru informatizarea acestor fluxuri informationale, se apreciaza a fi necesare un
numar de 30 calculatoare impreuna cu toate accesoriile de rigoare (imprimante,
CD-ROM, fax-modem). Aceste calculatoare vor fi amplasate in toate
compartimentele functionale ale firmei si vor fi interconectate intre ele printr-o
retea. Din punct de vedere conceptual, se recomanda reteaua bazata pe strategia
"client-server", in care un PC este dotat hardware si software ca sa functioneze ca
file-server sau network server. Accesul la informatiile stocate se va face in limita
responsabilitatilor fiecarui operator in parte.
Prin topologia unei retele se intelege modul de amplasare a statiilor de lucru
(WS = Work Station) fata de suportul de comunicatie si fata de File-Server (FS).
Se recomanda urmatoarea topologie (de tip stea):
WS WS WS
FILE - SERVER
WS WS WS
1) Investitia actualizata
d 1
I ta = h=1
n
--------- * Ih
(1+a)h
1
n
V1: I t1 = ------------ * 2.350.000 = 2.043.478 mii lei
(1+0,15)
1
n
V2: I t2 = ------------ * 2.570.000 = 2.234.782 mii lei
(1+0,15)
104
1 (1+a)D -1
P n ta = Ph * ---------- * --------------
(1+a)d a(1+a)D
P n ta
Rna = ------- - 1
I n ta
3.063.700
n
V1: R a1 = ------------- - 1 = 0,50 lei profit net la 1 leu investit
2.043.478
3.041.997
n
V2: R a2 = ------------- - 1 = 0,36 lei profit net la 1 leu investit
2.234.782
(1+a)D -1
Ppta = Ph --------------
a (1+a)D
Ppta
Rpa = -------- - 1
Ipta
3.523.520
p
V1: R a1 = ---------------- - 1 = 0,50 lei profit net la 1 leu investit
2.350.000
3.498.560
p
V2: R a2 = ---------------- - 1 = 0,36 lei profit net la 1 leu investit
2.570.000
106
4) Termenul actualizat de recuperare a investitiei
1) Angajamentul de capital
d+D 1
K = I ta + C = h=1 (Ih+Ch) ----------
n
ta
n n
ta
(1+a)h
VARIANTA 1
ANUL Ih Ch Ih + Ch 1/(1+a)h K’t
-mii lei- -mii lei- -mii lei- -mii lei-
1 2.350.000 --- 2.350.000 0,869565 2.043477
2 --- 648.000 648.000 0,756144 489.981
3 --- 648.000 648.000 0,657516 426.070
4 --- 648.000 648.000 0,571753 370.495
5 --- 648.000 648.000 0,497177 322.070
6 --- 648.000 648.000 0,432328 280.148
7 --- 648.000 648.000 0,375937 243.607
8 --- 648.000 648.000 0,326902 211.832
107
4.387.780
VARIANTA 2
ANUL Ih Ch Ih + Ch 1/(1+a)h K’t
-mii lei- -mii lei- -mii lei- -mii lei-
1 2.570.000 --- 2.570.000 0,869565 2.234.782
2 --- 639.000 639.000 0,756144 483.176
3 --- 639.000 639.000 0,657516 420.152
4 --- 639.000 639.000 0,571753 365.350
5 --- 639.000 639.000 0,497177 317.696
6 --- 639.000 639.000 0,432328 276.257
7 --- 639.000 639.000 0,375937 240.223
8 --- 639.000 639.000 0,326902 208.890
4.546.526
d+D Vh - Ih - Ch d+D Fh
VNA = h=1 ----------------- = h=1 ---------
(1+a)h (1+a)h
VARIANTA 1
ANUL Vh Kh Venit net 1/(1+a)h VNA
-mii lei- -mii lei- Flux de numerar -mii lei-
-mii lei-
1 --- 2.350.000 - 2.350.000 0,869565 - 2.043.477
2 1.495.000 648.000 847.000 0,756144 640.454
3 1.495.000 648.000 847.000 0,657516 556.916
4 1.495.000 648.000 847.000 0,571753 484.274
5 1.495.000 648.000 847.000 0,497177 421.109
6 1.495.000 648.000 847.000 0,432328 366.181
7 1.495.000 648.000 847.000 0,375937 318.418
8 1.495.000 648.000 847.000 0,326902 276.886
1.020.761
VNA1 = 1.020.761 mii lei
108
VARIANTA 2
ANUL Vh Kh Venit net 1/(1+a)h VNA
-mii lei- -mii lei- Flux de numerar -mii lei-
-mii lei-
1 --- 2.570.000 - 2.570.000 0,869565 - 2.234.782
2 1.480.000 639.000 841.000 0,756144 635.917
3 1.480.000 639.000 841.000 0,657516 552.971
4 1.480.000 639.000 841.000 0,571753 480.844
5 1.480.000 639.000 841.000 0,497177 418.126
6 1.480.000 639.000 841.000 0,432328 363.587
7 1.480.000 639.000 841.000 0,375937 316.163
8 1.480.000 639.000 841.000 0,326902 274.924
807.750
d+D Vh
Vta = h=1 ----------
(1+a)h
VARIANTA 1
h
ANUL Vh 1/(1+a) Vta
-mii lei- -mii lei-
2 1.495.000 0,756144 1.130.435
3 1.495.000 0,657516 982.986
4 1.495.000 0,571753 854.770
5 1.495.000 0,497177 743.280
6 1.495.000 0,432328 646.330
7 1.495.000 0,375937 562.026
8 1.495.000 0,326902 488.718
5.408.545
109
VARIANTA 2
h
ANUL Vh 1/(1+a) Vta
-mii lei- -mii lei-
2 1.480.000 0,756144 1.119.093
3 1.480.000 0,657516 973.123
4 1.480.000 0,571753 846.194
5 1.480.000 0,497177 735.822
6 1.480.000 0,432328 639.845
7 1.480.000 0,375937 556.387
8 1.480.000 0,326902 483.815
5.354.279
Vta1 5.408.545
Rv/c1 = -------- = -------------- = 1,23
Kta1 4.387.780
Vta2 5.354.279
Rv/c2 = -------- = -------------- = 1,17
Kta2 4.546.526
Varianta 1 are un raport venituri / cheltuieli mai mare, deci este mai avantajoasa.
Dupa cum se observa din tabelele de calcul, RIR 1 > RIR 2 => varianta 1 este
mai buna.
110
CAPITOLUL 7
"ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA"
La momentul n La
momentul p
NR INDICATORI UM V1 V2 V1 V2
CR
T
1 Investitia actualizata Mii lei 2.043.4 2.234.7 2.350.0 2.570.0
78 82 00 00
2 Profit total actualizat Mii lei 3.063.700 3.041.997 3.523.520 3.498.560
3 Randament economic Lei profit 0.50 0.36 0.50 0.36
net la 1
actualizat leu
investit
4 Termen actualizat de Ani 3.78 4.42 3.78 4.42
recuperare
Din acest tabel reiese ca din punct de vedere al indicatorilor BIRD, varianta
1 este mai buna.
In concluzie, din analiza comparativa a celor doua variante (indicatori
statici, dinamici si BIRD) reiese faprtul ca varianta 1 este mai buna. De aceea in
continuare voi face analiza economica si financiara a variantei 1.
112
7.1. ANALIZA ECONOMICA
Se analizeaza eficienta economica a asezarii sistemului informational al
firmei pe baze informatice.
INVESTITIA
* 30 calculatoare + periferice = 30 * 50 milioane lei / buc.=1.500.000 mii lei
* amenajari + cablare retea + instalare = 390.000 mii lei
* contravaloare software = 400.000 mii lei
* instruire personal = 30 persoane * 2.000.000 lei/pers.= 60.000 mii lei
Total investitie: 2.350.000 mii lei
Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar un efort investitional de
2.350.000 mii lei, investitie ce se va asigura in totalitate din surse proprii.
COSTUL FUNCTIONARII INVESTITIEI
Incepand cu anul 2, o data cu punerea in functiune a obiectivului realizat, se
vor inregistra o serie de cheltuieli legate de exploatarea in bune conditiuni a retelei
informatice implementate.
Calculate la nivelul unei luni, aceste cheltuieli pot fi evidentiate astfel:
a) consumul de energie electrica inregistrat datorita functionarii retelei
informatice:
1Kw/calculator * 8h/zi*30 calculatoare * 20 zile lucratoare = 4800 Kwh
Luand in calcul un pret pentru 1 Kwh de 2000 lei, rezulta un cost lunar al
energiei electrice de 9.600.000 lei.
b) cheltuieli cu achizitionarea de materiale consumabile necesare
functionarii calculatoarelor. Acestea se estimeaza la 1.200.000 lei pentru un
calculator (cerneala, hartie de scris, dischete, etc.).
Lunar, costul consumabilelor se ridica la suma de 1.200 mii * 30 calculat. =
36.000 mii lei
c) cheltuieli legate de intretinerea retelei (atat prin apelarea la firme
specializate in domeniu, cat si prin utilizarea personalului propriu, rezultand un
numar de ore suplimentare). Aceste cheltuieli se estimeaza la 8.400 mii lei lunar.
In concluzie:
- costul lunar al exploatarii retelei:
9.600.000 + 36.000.000 + 8.400.000 = 54.000.000 lei
- costul anual al exploatarii retelei:
54.000.000 * 12 luni = 648.000.000 lei
NIVELUL BENEFICIILOR REALIZATE
Avand in vedere caracteristicile acestui proiect de investitii, veniturile
realizate de acesta se cuantifica luand in calcul economiile ce se obtin datorita
implementarii respectivului proiect:
Lunar, acestea sunt:
- renuntarea la o serie de linii telefonice inchiriate de la ROMTELECOM
pentru comunicarea intre cele 5 centre de distributie de gradul III, diminuarea
113
facturilor telefonice, precum si a altor cheltuieli ocazionate de comunicarea
interna. Aceste economii se cifreaza la 35.083.000 lei lunar.
- economii realizate din scaderea cheltuielilor de deplasare a personalului
intre cele 5 centre sau intre sediul filialei si organele superioare centrale de la
Bucuresti. Aceste economii se estimeaza la 15.000.000 lei lunar.
- economii realizate prin renuntarea la un numar de 5 salariati, a caror
activitate nu se mai justifica in contextul implementarii noului sistem informatic.
5pers. * 2,5 milioane/luna = 12.000.000 lei lunar
- diverse alte economii ocazionate de cresterea productivitatii muncii (stricta
evidenta a furnizorilor, debitorilor, altor terti, precum si rapida circulatie a
informatiei creand premisele unor decizii oportune ale conducerii). Aceste
economii se estimeaza la suma de 62.000.000 lei lunar.
In concluzie:
* valoarea lunara a economiilor realizate:
35.083.000 + 15.000.000 + 12.500.000 + 62.000.000 = 124.583.000 lei
* valoarea anuala a economiilor:
124.583.000 lei lunar * 12 luni = 1.495.000.000 lei
114
Ca urmare, rata profitului creste de la 9,06% la 9,30%, productivitatea
muncii creste de la 606,82 milioane/salariat la 609,83 milioane/salariat, iar rata
rentabilitatii costurilor creste de la 9,97% la 10,25%.
Cheltuielile la 1000 lei venituri scad de la 909,3 lei la 906,98 lei.
115
Profitul la momentul p exprima cuantumul in acest moment a profitului
obtinut pe durata de functionare a viitorului obiectiv economic avand in cazul
nostru valoarea de 3.523.520 mii lei.
Din analiza indicatorilor de mai sus rezulta ca proiectul analizat este
eficient.
117
- folosirea cat mai corecta a instalatiilor si echipamentelor informatice astfel
ancat sa scada cheltuielile cu mijloace circulante (hartie, toner, consumabile),
precum si o scadere a cheltuielilor cu reparatiile;
- folosirea unui procent cat mai mare din capacitatea de transmitere a
informatiilor astfel ancat sa creasca suma economiilor realizate.
CONCLUZII
118
BIBLIOGRAFIE
119