ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE DIPLOMA

“ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A UNUI

PROIECT DE INVESTITII CU PRILEJUL
AVIZARII SI APROBARII SALE”

Coordonator stiintific
Prof. univ. dr. Stoian Marian

Absolvent
Rabinca Dan Lucian

BUCURESTI
- 2000 -
1
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 – “INVESTITIILE IN ROMANIA CONTEMPORANA”

1.1. Rolul investitiilor in contextul economiei de piata in Romania
1.2. Investitiile – conditie esentiala a modernizarii economiei si introducerii
progresului tehnic
1.3. Impactul modernizarii si al restructurarii economiei nationale asupra eficientei
economice
1.4. Atragerea investitiilor straine in Romania

CAPITOLUL 2 – “ ASPECTE PRIVIND INVESTITIILE”

2.1. Definirea investitiilor si clasificarea lor
2.2. Riscul investitional si calcularea lui
2.2.1. Definirea incertitudinii si a riscului; tipuri de risc
2.2.2. Forme de manifestare a riscului in activitatea firmei
2.2.3. Evaluarea riscului in procesul de fundamentare a deciziilor de
investitii
2.2.3.1. Implicarea probabilitatilor in criteriile de evaluare a
proiectelor
2.2.3.2. Speranta matematica a indicatorilor de eficienta
2.2.3.3. Indicatori pentru masurarea riscului proiectelor de investitii
2.2.4. Analiza de senzitivitate a proiectelor de investitii
2.3. Surse de finantare a investitiilor
2.3.1. Finantarea intreprinderilor
2.3.2. Surse proprii pentru investitii
2.3.3. Surse externe firmei
2.3.3.1. Surse autohtone pentru investitii
2.3.3.2. Surse externe tarii

CAPITOLUL 3 – “EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR;

CRITERII SI INDICATORI DE APRECIERE”
3.1. Necesitatea calculelor de eficienta economica
3.2. Conceptul de eficienta economica a investitiilor. Caracteristici ale eficientei
investitiilor
3.3. Indicatori statici de evaluare a eficientei investitiilor
3.3.1. Indicatori cu caracter general
3.3.2. Indicatori de baza
3.4. Necesitatea cuantificarii factorului timp
3.4.1. Actualizarea la momentul inceperii lucrarilor de investitii (n)
3.4.2. Actualizarea la momentul punerii in functiune a noului obiectiv (p)

2
CAPITOLUL 4 – “METODOLOGIA B.I.R.D.”
4.1. Organisme internationale de resort
4.2. Aspecte specifice ale metodologiei BIRD de evaluare a proiectelor de
investitii
4.3. Indicatori de apreciere a eficientei economice a proiectelor de investitii

CAPITOLUL 5 – “ANALIZA DIAGNOSTIC – S.C. ELECTRICA S.A.

GIURGIU”
5.1. Descrierea generala a firmei
5.2. Prezentarea firmei
5.2.1. Scurt istoric
5.2.2. Descrierea sistemului organizatoric
5.2.3. Descrierea sistemului financiar-contabil
5.2.4. Descrierea sistemului informational. Dotarea cu tehnica moderna de
calcul
5.3. Analiza performantelor firmei in perioada 1997 – 1999
5.4. Evidentierea punctelor slabe si a punctelor forte. Necesitatea implementarii
unui sistem informatic

CAPITOLUL 6 – “ASPECTE PRIVIND PROIECTUL DE INVESTITII”

6.1. Descrierea proiectului de investitii
6.2. Prospectarea pietii tehnicii moderne de calcul
6.3. Testarea calculelor pe exemplul Electrica SA Giurgiu
6.3.1. Calculul indicatorilor statici
6.3.2. Calculul indicatorilor dinamici
6.3.3. Calculul indicatorilor BIRD

CAPITOLUL 7 – “ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARA”

7.1. Analiza economica
7.2. Analiza financiara
7.3. Analiza de senzitivitate a proiectului

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

3
 CAPITOLUL 1
“INVESTITIILE IN ROMANIA CONTEMPORANA”

1.1. ROLUL INVESTITIILOR IN CONTEXTUL ECONOMIEI DE

PIATA DIN ROMANIA

In orice domeniu: economic, social, cultural - investitiile sunt asociate ideii

de dezvoltare. Dezvoltarea oricarei societati comerciale necesita si investitii
corespunzatoare. In mod logic, la nivelul economiei nationale, dezvoltarea
aparatului de productie si largirea suportului material al activitatilor social-
culturale sunt in dependenta directa de fondurile de investitii pe care societatea isi
permite sa le aloce intr-o anumita perioada.
Dar cresterea economica nu este in functie numai de volumul investitiilor.
Ea este si urmarea modului in care fondurile banesti disponibile sunt repartizate pe
obiecte concrete, a manierei in care aceste fonduri sunt esalonate in timp, a felului
cum sunt gestionate. Eficienta investitiilor este o conditie la fel de importanta, daca
nu chiar mai importanta, care apare in activitatea economica. Actul decizional
avand ca obiect dezvoltarea economica trebuie, intotdeauna, sa se motiveze prin
directionari precise reiesite din asemenea operatii.
In economie, prin investitii, in sens larg, se intelege orice cheltuiala
baneasca facuta cu scopul de a obtine profit. In sens mai restrans, prin investitii se
inteleg cheltuielile care vizeaza construirea de cladiri, achizitionarea de utilaje si
altele asemenea. La nivelul unei societati comerciale, investitiile vizeaza cresterea
patrimoniului acesteia.
Investitiile reprezinta suportul material al dezvoltarii economico-sociale a
tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, cresterea randamentului tehnic si
economic al celor existente dar si crearea de noi locuri de munca. In acest context,
investitiile reprezinta elementul decisiv al cresterii economice, al promovarii
factorilor intensivi, calitativi si de eficienta.
Investitiile au un pronuntat caracter novator deoarece prin ele se creaza
conditiile materiale necesare promovarii progresului tehnic si a rezultatelor
activitatii de cercetare stiintifica in toate domeniile de activitate, iar prin aceasta se
asigura perfectionarea mijloacelor de productie, tehnologiilor, formelor de
organizare a productiei, precum si innoirea produselor. Promovarea progresului
tehnic prin investitii trebuie privita din trei puncte de vedere: tehnic, economic si
social. Din punct de vedere tehnic investitiile alocate conduc la perfectionarea
bazei tehnice a unitatii economice si in general a societatii; sub aspect economic,
investitiile contribuie la cresterea volumului productiei realizate si implicit vor
duce la o crestere uneori considerabila a indicatorilor de eficienta economica; iar
sub aspect social prin investitii se asigura cresterea nivelului de trai, usurarea
muncii depuse si in general, cresterea eficientei sociale. Toate acestea sunt posibile
ca urmare a faptului ca prin investitii se asigura mecanizarea, automatizarea si
robotizarea proceselor de productie, modernizarea utilajelor existente, crearea de

4
noi mijloace de munca, mai perfectionate, elaborarea de noi tehnologii moderne,
crearea si folosirea de noi materiale mai ieftine, etc.
In dezvoltarea economiei nationale au un rol hatarator in asigurarea
modernizarii intregii activitati economice ca o conditie indispensabila de adaptare
a sistemelor tehnice si economice la conditiile de trecere a economiei nationale la o
economie de piata, de particiare a tarii noastre la relatiile economice internationale
in conditii de concurenta si competitivitate. Prin investitii se poate asigura dotarea
locurilor de munca cu utilaje performante, perfectionarea proceselor tehnologice,
realizarea unor masuri de natura tehnico-organizatorica, extinderea si generalizarea
conducerii activitatii cu ajutorul mijloacelor de prelucrare a datelor.
Prin investitii se asigura cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale
si de munca ale societatii, avand un rol deosebit de important in dezvoltarea
economico-sociala a tarii, rol pe care l-a avut in toate perioadele istorice pe care le-
a parcurs omenirea.
Principalul aspect care vizeaza deciziile in domeniul investitiilor, in
economia de piata, il constituie necesitatea descentalizarii acesteia. Deciziile de
investitii trebuie sa fie luate la nivelul unitatilor, adica al agentilor economici, in
functie de nivelul surselor de finantare ale acestora, precum si de raportul existent
intre cerere si oferta la produsele respective. In acest caz, statul are drept de decizie
numai pentru investitiile finantate integral sau partial de la buget si rol de regulator
asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promoveaza. De
aceea, se prevede ca in urmatorii ani sa se diminueze rolul statului in orientarea
dezvoltarii economico-sociale, se va actiona prin intermediul unor programe
elaborate in special la nivel microeconomic, care sa contina informatii privind
strategia si orientarea capitalurilor de investitii, sa asigure incurajarea sau
descurajarea unor investitii prin orientarea capitalurilor, impozite diferentiate pe
tipuri de activitati, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau profit.
Programe cu caracter directional vor exista pentru obiectivele ce se executa
din fondurile statului, pentru celelalte investitii, ele avand un caracter orientativ.
Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesitatii si oportunitatii
investitiilor si vor cuprinde un numar restrans de indicatori. In schimb, programele
microeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societatile comerciale, alti
agenti economici, se vor referi la indicatori, cum ar fi: volumul investitiilor,
consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor "comanda de stat", care
asigura dezvoltarea strategica a economiei nationale. Este necesar ca programele
operative sa se refere, in special, la aspecte ce vizeaza evolutia probabila a cererii
pietei interne si externe, la principalele grupe de produse si servicii.
De asemenea, la nivelul agentilor economici, se impune cunoasterea cu
exactitate a evolutiei veniturilor si cheltuielilor, a cererii si ofertei la produsele ce
fac obiectul propriei activitati, a evolutiei eficientei economice pe fiecare produs si
pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecarei unitati, a unor programe privind
dezvoltarea si restructurarea unitatii permite cunoasterea din timp, de catre salariati
si actionari, a orientarilor consiliilor de administratie si faciliteaza participarea
acestora la cresterea eficientei actiunilor propuse.

5
 Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie sa-l capete generalizarea
criteriilor de eficienta economica in luarea deciziilor de investitii. Pe viitor, agentii
economici vor urmari realizarea unor investitii care au o eficienta ridicata, care
asigura un grad ridicat de competitivitate pe piata interna si externa. In acest scop
este oportuna infiintarea unor colective de cercetare si prognoza in cadrul firmelor
care sa prezinte informatii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile
de investitii ce urmeaza a se realiza - indiferent de sursa de finantare - pentru a se
crea, in acest fel, o concurenta loiala, bazata pe o buna cunoastere a realitatii
curente si de perspectiva. Este de asteptat ca intr-o perioada de circa 5-10 ani sa se
formeze agenti economici puternici capabili sa-si constituie trainice colective de
cercetare, analiza si prognoza care sa proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu
orizont de timp indelungat si grad de certitudine ridicat.
Un alt aspect care vizeaza cresterea eficientei economice a investitiilor il
constituie liberalizarea finantarii acestora prin crearea posibilitatii utilizarii de catre
agenti economici a oricaror surse de finantare. In general, apreciem ca acestea ar
putea fi sursele proprii care se constituie din profitul repartizat in acest sens, fondul
de amortizare, emisiuni de actiuni, incasarile obtinute in urma dezafectarii sau
vanzarii unor utilaje si alte surse; capitalul particular (intern sau extern); creditele
bancare (interne sau externe); alocatii de la buget pentru obiectivele economice
"comanda de stat".
In conditiile trecerii la economia de piata, fiecare agent economic isi va face
o dimensionare stricta a numarului salariatilor si a fondului de salarizare. In acest
context poate sa apara situatia ca un anumit numar de salariati sa-si piarda locul de
munca. Ca urmare, statul are un rol deosebit de important in asigurarea protectiei
sociale a salariatilor. Unele masuri de protectie se infaptuiesc prin investitii, cum
sunt sprijinirea de catre stat a dezvoltarii societatilor comerciale mici si mijlocii, a
serviciilor si prestarilor de servicii in vederea atragerii persoanelor disponibile si
asigurarii unor noi locuri de munca.

1.2. INVESTITIILE - CONDITIE ESENTIALA A MODERNIZARII

ECONOMIEI SI INTRODUCERII PROGRESULUI TEHNIC

In conditiile actuale ale conjuncturii economice interne, ale trecerii la

economia de piata, o atentie deosebita trebuie sa se acorde dezvoltarii economiei
pe baza cererii reale de bunuri materiale, servicii etc. si nu printr-o dezvoltare
fortata a unor ramuri sau sfere de activitate in detrimentul altora. La baza intregii
activitati de modernizare si restructurare a economiei nationale trebuie sa stea
principiile rentabilitatii si eficientei economice, nu este posibil ca in unele ramuri
sa se consume mai mult decat se produce, sa se execute lucrari de slaba calitate si,
in acest fel, sa se lucreze cu pierderi. Pe viitor activitatea de modernizare si
restructurare trebuie sa conduca la actiuni eficiente si nu orice fel de eficienta ci
numai o eficienta maxima pentru a asigura competitivitate produselor ramanesti
atat pe piata interna, dar, in mod deosebit, pe piata externa.

6
 Privita la nivelul unitatilor economice, activitatea de modernizare si
restructurare, impune, in primul rand, luarea unor masuri tehnico-organizatorice
care sa asigure cresterea eficientei economice aacestora. In cadrul acestor masuri
un loc important il ocupa perfectionarea metodelor de conducere care sa asigure un
cadru stimulator pentru toti salariatii unitatii economice. Activitatile de conducere
trebuie sa se bazeze, din ce in ce mai mult, pe folosirea mijloacelor de prelucrare a
datelor. Cresterea eficientei economice prin intermediul modernizarilor la nivelul
societatilor comerciale presupune si o mai buna amplasare a sectiilor si atelierelor
de productie astfel incat sa se asigure o circulatie normala a materiilor prime,
semifabricatelor si produselor finite, dar si a fortei de munca.
Activitatea de modernizare la nivelul firmelor reclama asigurarea unei
imbinari stranse intre caracterul polifunctional pe care trebuie sa-l capete cladirile
din cadrul unitatii si specializarea acestora. Caracterul polifunctional presupune
impartirea spatiului in zone functionale care sa asigure o prelucrare complexa a
materiilor prime, iar specializarea presupune o impartire dupa caracteristicile
procesului tehnologic. In ceea ce priveste activitatea de modernizare a cladirilor,
aceasta trebuie sa asigure reducerea gradului de nocivitate, a pericolelor de
incendii, concomitent cu imbunatatirea generala a conditiilor de munca ale
salariatilor ce isi desfasoara activitatea in aceste sectii.
Un aspect deosebit de important care face obiectul modernizarii la nivelul
unitatilor economice il constituie perfectionarea structurii productiei. In conditiile
trecerii la o economie de piata este necesar ca structura productiei sa fie adaptata
nevoilor reale ale pietei, sa raspunda solicitarii partenerilor interni si externi. Deci,
azi, mai mult ca oricand se impune ca beneficiarul sa determine structura
productiei si nu invers, asa cum se intampla pana acum. Dar modificarea structurii
productiei necesita si modificarea structurii fortei de munca atat in ceea ce priveste
componenta meseriilor cat si nivelurile de calificare profesionala. O productie de
calitate nu se poate realiza decat cu o forta de munca avand un caracter ridicat de
calificare si care da dovada de inalta disciplina si constiinciozitate a muncii
Activitatea de modernizare a locului de munca prezinta o importanta
deosebita deoarece aici se afla nucleul activitatii de productie si de modul cum se
organizeaza si conduce acest segment al societatii comerciale depinde
imbunatatirea eficientei economice. La nivelul locului de munca un rol important
in cadrul activitatii de modernizare il are dotarea acestora cu noi utilaje, mai
performante, cu parametri tehnico-economici superiori celor existente in dotare.
Aceasta reutilare a locurilor de munca este cu atat mai necesara cu cat in ultimii
ani procesul de dotare a unitatilor si de modernizare prin achizitionarea de noi
utilaje a fost incetinit sau chiar oprit. In acest sens este de semnalat existenta unor
societati comerciale dotate cu utilaje care au depasit de mult durata normala de
serviciu si care sunt intr-un stadiu avansat de uzura fizica si morala. Modernizarea
locurilor de munca prin achizitionarea de noi utilaje presupune si o perfectionare a
dotarii cu utilaje de masura si control care sa asigure nu numai o verificare si un
control operativ, dar si de inalta precizie.
Un loc important in cadrul modernizarii locurilor de munca il ocupa
introducerea unor masuri tehnico-organizatorice care sa permita mecanizarea,
7
automatizarea, cibernetizarea si robotizarea proceselor de productie.asa dupa cum
este cunoscut, gradul de promovare a progresului tehnico-economic in unitatile
romanesti este foarte redus, fapt ce impune cu stringenta retehnologizarea acestora
la nivelul unitatilor similare eistente pe plan mondial.
Retehnologizarea nu se poate face decat printr-un efort investitional deosebit
si o conlucrare loiala cu parteneri straini competitivi si interesati in calaborarea cu
unitati romanesti. Un alt aspect pe care trebuie sa-l vizeze modernizarea locurilor
de munca il constituie reamplasarea utilajelor si reorientarea transportului intern
corespunzator modificarilor ce apar atat in stuctura utilajelor cat si a tehnologiilor
de productie.
Indiferent de nivelul la care se realizeaza activitatea de modernizare ea
cuprinde cu prioritate modernizarea fortei de munca prin imbunatatirea structurala
a acesteia si ridicarea nivelului de calificare; modernizarea utilajelor prin
inlocuirea celor uzate, imbunatatirea parametrilor tehnico-functionali la capitalul
fix existent si dezvoltarea, extinderea lor; modernizarea produselor finite prin
introducerea in fabricatie a noi produse cu un grad ridicat de eficienta,
perfectionarea parametrilor si ridicarea nivelului calitativ la cele existente. De
remarcat este faptul ca activitatea de modernizare nu se poate face decat prin
intermediul investiilor ca suport material al cresterii economice.
Corelatia dintre investitii si modernizare este fundamentala pentru orice
activitate economica, indiferent de ramura in care aceasta se desfasoara. In fond
dotarea cu utilaje si instalatii cu parametri tehnico-economici ridicati este o
problema care, in mod conventional, a fost asezata la nivelul locurilor de munca,
ea interesand in egala masura dezvoltarea pe baze eficiente a sectiilor si atelierelor
de productie, a societatii comerciale in ansamblul ei, a fiecarei ramuri economice
in parte si in final a intregii economii nationale. Problematica investiilor si a
impactului asupra modernizarii activitatii economice este departe de a se rezuma
numai la cele cateva aspecte expuse mai sus si de aceea corelatia dintre investitii si
modernizare va fi reluata si adancita in capitolele urmatoare unde se va analiza cu
precadere eficienta economica a investitiilor.
Deoarece intotdeauna activitatea de modernizare presupune o noutate, o
materializare a gandirii omenesti, un loc important in reusita ei il are activitatea de
cercetare stiintifica si de proiectare. In cadrul activitatii de cercetare trebuie sa
apara idei noi, solutii eficiente, variante posibile care sa duca la cresterea eficientei
economice prin modernizare. Dar, un loc la fel de important il ocupa si
beneficiarul lucrarii de cercetare (societatea comerciala producatoare). Numai in
masura in care acesta este deschis la nou, solicita si colaboreaza cu unitatea de
cercetare si proiectare, poate sa asigure modernizarea activitatii cu efecte benefice
asupra acesteia.
Activitatea de modernizare intotdeauna are ca scop cresterea eficientei
economice a unitatii in care s-a realizat si ea permite o mai buna folosire, din punct
de vedere calitativ, a factorilor de productie. In aceste conditii, activitatea de
modernizare poate fi considerata ca activitate de tip intensiv, neutru si extensiv.
Tipul intensiv de modernizare asigura o crestere mai accelerata a productivitatii
muncii in raport cu gradul de inzestrare tehnica a muncii (valoarea capitalului fix
8
deservit de un salariat), si reflecta o buna orientare a activitatii de modernizare
deoarece potenteaza cu prioritate factorii calitativi. Tipul neutru caracterizeaza
acea modernizare la care ritmul de crestere a productivitatii muncii corespunde
ritmului de crestere a volumului de capital fix deservit de un salariat. Activitatea
de modernizare indiferent de nivelul la care se face si obictivul ce il vizeaza nu
este obligatoriu si eficienta. Astfel, in cazul in care prin modernizare accentul se
pune pe factorii cantitativi, asa cum eate cazul modernizarii de tip extensiv la care
ritmul de crestere al productivitatii muncii este inferior celui al dotarii tehnice a
muncii, nivelul eficientei economice poate fi necorespunzator si reflecta folosirea
cu eficienta scazuta a resurselor.

1.3. IMPACTUL MODERNIZARII SI AL RESTRUCTURARII

ECONOMIEI NATIONALE ASUPRA EFICIENTEI ECONOMICE

Modernizarea si restructurarea economiei nationale este o actiune complexa

care vizeaza toate nivelurile activitatii economice, si anume: ansamblul economiei
nationale, ramurile propriu zise, unitatea economica si locul de munca. Activitatea
de modernizare si restructurare este un proces dinamic si complex care asigura
perfectionarea capitalului fix, crearea unei structuri complxe si mobile a
productiei, introducerera celor mai performante metode si tehnici de munca etc.
Actiunea de modernizare pe baza investitiilor privita la nivelul economiei
nationale si a ramurilor trebuie sa se refere, in special,la structurile economiei
nationale, dezvoltarea pe baza principiilor moderne a ramurilor economice,
infaptuirea unor raporturi corespunzatoare fiecaruia dintre aceste ramuri, realizarea
unor transformari pe plan social.
In cadrul activitatii de modernizare a economiei nationale, un loc important
trebuie sa i se acorde imbunatatirii activitatii fiecarei ramuri in parte, dezvoltarii pe
principii noi a agriculturii, cresterii gradului de participare la circuitul economic a
firmelor mici si a activitatilor de servicii, intensificarii actiunilor in vederea
realizarii unor profunde transformari pe plan uman.
Investitiile privite ca punct de plecare pentru modernizarea si restructurarea
activitatii economice influenteaza in mod benefic eficienta economica atat prin
intermediul eforturilor facute pentru promovarea cailor de modernizare cat si a
efectelor economice obtinute in urma acestor actiuni.
In cazul investitiilor pentru modernizare se pleaca de la o baza tehnico-
materiala existenta care asigura deja o serie de utilaje, scule, dispozitive,
constructii, utilitati care nu mai necesita eforturi suplimentare pentru realizare ci
eventual pentru unele modificari in vederea punerii lor in consonanta cu celelalte
lucrari care se vor face, dar este clar ca aceste adaptari vor costa mult mai putin
decat in cazul realizarii unor obiective economice. Atingerea scopului propus intr-
un interval de timp mai scurt are avantajul ca asigura in avans efectele propuse,
atunci cand ele sunt cel mai intens solicitate, se realizeaza un profit suplimentar ca
urmare a productiei obtinute in economia de timp realizata si, de asemenea,
conduce la livrarea in avans a produselor pe piata si eventual ocuparea acestor
piete de desfacere.
9
 In cadrul societatilor comerciale, cheltuielile pentru realizarea investitiilor
sunt mai judicios repartizate in sensul ca ele sunt orientate cu prioritate pentru
construirea, adaptarea sau imbunatatirea structurala a capitalului fix activ, adica a
acelora care participa nemijlocit la obtinerea rezultatelor economice cum sunt:
utilajele, constructiile speciale, liniile tehnologice. In cazul investitiilor, capitalul
fix pasiv (cladirile) solicita un volum de resurse mai mic deoarece se aduc numai
mici modificari, uneori ambientale, sau deloc, ceea ce creaza conditiile ca
fondurile constituite si alocate pentru investitii sa fie orientate in special spre acele
activitati care duc la cresterea rezultatelor economice ale firmei.
Prin investitii, indiferent de nivelul la care se realizeaza, se aplica solutii si
idei noi deoarece modernizarea, prin esenta ei, are un caracter novator, este
purtatoare si generatoare de progres tehnic. Ca urmare, prin investitii se asigura
reducerea consumurilor specifice de materiale, dar si de munca, care va duce la
diminuarea efortului cu modernizarea dar in special a celor cu productia prin
reducerea cheltuielilor de productie. Investitiile in modernizare asigura reducerea
rebuturilor, precum si diminuarea deseurilor prin cresterea gradului de prelucrare a
materiilor prime ca urmare a folosirii unor utilaje si solutii tehnologice mai bune.
Din punct de vedere al efectelor economice la nivelul economiei nationale,
investitiile prezinta mai multe avantaje dar cel mai important se considera ca este
influenta pe care o exercita asupra laturilor calitative ale factorilor participanti la
viata economico-sociala.
Principala influenta calitativa asupra utilajelor (a capitalului fix, in general)
asigurandu-le acestora imbunatatirea parametrilor tehnico-economici. O alta
influenta se exercita asupra calitatii tehnologiilor prin modernizarea fluxurilor
existente, prin gasirea de noi solutii tehnologice sau adaptarea celor existente la
noile conditii create de modernizarea utilajelor, spatiilor de productie etc. In
unitate directa o imbunatatire a calitatii utilajelor si a tehnologiilor are loc si
ridicarea nivelului calitativ al fortei de munca, atat din punct de vedere al
continutului cat si al structurii acesteia. Ca un corolar al perfectionarii factorilor de
productie prezentati se ajunge si la o imbunatatire a calitatii produselor, ca scop
final al activitatii de investitii.
Ca urmare a avantajelor pe care le prezinta activitatea de investitii, apare si
imbunatatirea cantitativa si calitativa a efectelor economice. Un efect direct in
constituie cresterea productiei obtinute atat ca urmare a realizarii unei productii
suplimentare, datorita ridicarii parametrilor utilajelor cat si a imbunatatirii calitatii
produselor finite si a structurii acestora.
Cresterea valorii productiei si in general a tuturor efectelor economice se
datoreaza si imbunatatirii structurii resurselor consumate in sensul folosirii unor
materii prime si materiale bine dimensionate si de calitate corespunzatoare,
conform cerintelor procesului tehnologic. Orice neconcordanta intre cele trei
niveluri calitative (randamentul utilajului, clasa de calitate a produselor si
calificarea salariatului) poate avea efecte negative in procesul de productie.
Investitiile constituie principala cale de imbunatatire a eficientei economice
la toate nivelurile deoarece prin ea se asigura modificarea raportului dintre eforturi

10
si efecte. Eforturile cunosc o scadere relativa in timp si efectele economice cresc,
atat prin volum cat si prin structura.
Investitiile sunt un proces dinamic care presupune o buna cunoastere a
realitatilor economice in vederea asigurarii unei interconditionari viabile a
ramurilor economiei nationale dar si asigurarea punerii de acord cu economiile
altor tari. Modernizarea si restructurarea economiei nationale constituie o cerinta
vitala pentru asigurarea cresterii eficientei economice la nivel micro si
macroeconomic, un factor obiectiv de sine statator, o conditie sine qua non pentru
asigurarea cresterii economice a tarii in conditiile de dezvoltare pe care le cunoaste
lumea contemporana.

1.4. ATRAGEREA INVESTITIILOR STRAINE IN ROMANIA

Competitia internationala pentru atragerea de investitii straine este mare.

Constiente de avantajele investitiilor straine, pentru cresterea bunastarii nationale,
tari dezvoltate sau in dezvoltare, mari sau mici, concureaza pe piata mondiala prin
procedee si tehnici specifice sau comune, care stimuleaza nu numai investitiile
straine directe, ci si cresterea propriilor lor economii. De aceea, in ultimul deceniu
Romania a pus tot mai mare accent pe politicile de atragere a investitiilor staine
directe, care reprezinta o parte importanta a fluxurilor de capital privat in aceste
tari.
Aceasta se face la nivelul politicii economice de ansamblu, care trebuie sa
fie orientata in contextul evolutiei economiei moderne, al relatiilor internationale
tot mai interdependente, al construirii unei economii nationale eficiente.
Fiecare tara are obiective de dezvoltare economica, politica si sociala si
politicile de ansamblu care sa conduca la atingerea obiectivelor, sistemul
promotional si normativ pentru operationalizarea acestor politici, ca si structurile
administrative si procedurile pentru aplicarea lor.
Cadrul de politici nationale al Romaniei cuprinde un set concret de
obiective, politicile pentru atingerea acestor obiective, sistemul de facilitati si
sistemul administrativ, inclusiv structurile administrative, proceduri, valori,
recompensarea si capacitatea personalului de a operationaliza masurile acestui
sistem.
La al doilea nivel, in cadrul politicii economice nationale, Guvernul
stabileste un set de politici specifice privind regimul investitiilor straine directe si a
liberalizarii miscarii capitalului. Acest set de politici, stimulative, normative si
institutionale, se interfereaza si interactioneaza cu politica generala, influentandu-
se de multe ori reciproc. In acelasi timp, se interactiveaza cu conditiile
internationale, care determina anumite evolutii economice, sociale si politice.
Impactul mare pe care investitiile straine directe il are asupra multor aspecte
ale dezvoltarii economice, sociale si politice din tara noastra, a determinat
adaptarea unor politici specifice, intr-un cadru destul de larg, care sa concentreze,
sub aspect normativ si institutional, numai asupra investitiilor straine directe.
Elementele regimului privind investitiile straine cuprind:

11
 a) accesul investitiilor straine directe in anumite sectoare. In principiu,
intreprinderile multinationale se bucura de regimul national al tarii gazda, iar
investitiile straine directe se pot face in toate sectoarele.
b) facilitatile si criteriile de performanta au un caracter global, urmarind
marirea volumului si cresterea beneficiilor pe termen lung, a investitiilor straine
directe. Pot sa fie diferentiale, functie de sectoarele strategice, mai importante
pentru economia tarii gazda. Recurgerea la facilitati fiscale (reduceri de impozit si
taxe vamale, etc.) se face si este efectiva atunci cand se urmareste atragerea
investitiilor straine directe.
c) transferul profitului si al capitalului intreprinderilor multinationale este de
regula liber si garantat si se incadreaza in liberalizarea regimului circulatiei
capitalurilor.
Dincolo de cadrul politic si economic general, si a politicilor specifice
pentru investitori straini, Romania acorda si asistenta speciala unor investitori
importanti pentru a trece mai usor procedurile birocratice, negociaza acorduri
bilaterale pentru promovarea si incurajarea investitiilor si evitarea dublei impuneri,
precum si acorduri comerciale si alte instrumente juridice bilaterale sau
multilaterale de natura sa stimuleze fluxurile investitionale reciproce.
Dar atragerea investitiilor straine directe cere eforturi in multe alte domenii,
iar tehnicile de promovare sunt un mecanism important pentru a transmite
investitorului potential toate aceste eforturi, promovarea inseamna tehnici specifice
de reclama si publicitate, contacte directe sau prin posta, seminarii specializate,
misiuni economice, participari la targuri si expozitii internationale, difuzarea de
literatura si materiale tiparite, pregatirea vizitelor si insotirea investitorilor
potentiali, facilitarea intalnirilor dintre investitori straini si parteneri locali,
obtinerea aprobarilor si dezlegarilor necesare de la organele guvernamentale,
pregatirea propunerilor de proiecte, elaborarea de studii de fezabilitate, furnizarea
de servicii investitorilor straini dupa efectuarea investitiilor, etc. ce fac obiectul
unor strategii nationale de promovare.
In strategiile de promovare a Romaniei ca loc de investitii pentru
intreprinderile multinationale se urmareste atingerea urmatoarelor obiective:
a) furnizarea de informatii investitorilor potentiali;
b) oferirea de servicii la dispozitia investitorilor existenti si potentiali;
c) crearea unei imagini atractive pentru tara, ca un loc bun pentru investitii.
De regula, Guvernul combina cele trei tehnici de promovare, in diferite
proportii, dar functie de obiectivul pe care il urmaresc la un moment dat, pot sa se
concentreze pe o anumita categorie. In functie de aceasta, Guvernul poate sa se
orienteze, la un moment dat, pe un program care sa creeze imaginea tarii, sau pe un
program care sa genereze direct mai multe investitii. Pe masura ce eforturile se
concretizeaza pe activitati de generare directa de investitii, atunci tehnicile cele
mai des folosite sunt cele directionate, care vizeaza direct investitorul potential,
care de altfel sunt si cele mai eficiente.

12
 CAPITOLUL 2
“ASPECTE PRIVIND INVESTITIILE”

2.1. DEFINIREA INVESTITIILOR SI CLASIFICAREA LOR

Notiunea de investitie, intr-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare,

plasare, dotare, iar intr-un sens mai restrans (financiar-contabil) reprezinta o
cheltuiala facuta pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de
folosinta indelungata.
In conditiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii
administrative, investitia reprezinta numai ceea ce se aloca pentru crearea si
dezvoltarea bazei materiale de productie si a celei pentru sectorul social-cultural.
Potrivit unei definitii, cu larga circulatie in tara noastra, investitia reprezinta
"totalitatea cheltuielilor prin care se creaza, se achizitioneaza noi fonduri fixe
productive si neproductive, se perfectioneaza sau se reconstruiesc fondurile fixe
existente".
Trecerea la economia de piata implica o schimbare a opticii privind notiunea
de investitie, determinata de circulatia capitalului pe piata, de lupta de concurenta,
de castigul (profitul) asteptat etc.; in aceste conditii, problematica investitiilor este
abordata de la sursa ce acopera cheltuielile respective. Astfel, investitiile sunt
intelese ca reprezentand partea de venit destinata pentru formarea capitalului.
Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a stocurilor reprezinta investitiile
nete; daca alaturi de veniturile destinate a fi investite se utilizeaza si amortizarile,
obtinem investitia bruta. A investi inseamna a aloca resurse pentru sporirea
capitalului real existent la un moment dat.
Tot o investitie poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpara hartii de
valoare (actiuni, obligatiuni etc.) de pe piata capitalurilor, cu scopul final de a
obtine un castig in viitor. Operatiunile de cumparare a hartiilor de valoare - forme
ale capitalului in circulatie - dau nastere, atunci cand bursele sunt organizate pe
baze capitaliste, la speculatii pure, rupte de tranzactiile reale.
Desi apare la inceput ca o cheltuiala de bani, investitia nu poate fi rupta de
continutul sa material concre, crearea elementelor de capital fix; scopul sau final,
insa, este castigul.
Asa cum subliniaza unii specialisti, investitia reprezinta: "angajarea
resurselor, facuta cu speranta realizarii unor beneficii in decursul unei lungi
perioade de timp in viitor" sau "actiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse
in speranta ca in viitor se vor incasa sume mai mari de bani sau se vor obtine alte
beneficii".
Aceste formulari pun in evidenta continutul concret, material al investitiei
(resurse materiale, financiare etc.) si scopul final - beneficiul (profitul).
Notiunii de investitie ii este imanent timpul - element definitoriu al
caracterului dinamic al procesului investitional. In acest sens, este relevanta
sublinierea facuta de Pierre Masse potrivit careia investitia este: "o cheltuiala
facuta pentru un viitor incert", din care reiese ca investitiei ii este inerent riscul.
13
Dupa Pierre Masse, investitile echivaleaza cu a renunta la satisfactia imediata si
sigura, pe seama economiilor si veniturilor de care dispunem in prezent contra unei
sperante viitoare, al carei suport il reprezinta tocmai bunul investit.
Daca vom avea in vedere motivatiile care stau la baza investitiilor, acestea
apar ca suport material al proceselor de productie, in vederea adaptarii productiei
la cererea pietei, la nevoile economice si sociale, dar si al consolidarii pozitiei si
competitivitatii acestora in concurenta cu alti agenti economici. Adica, investitiile
se realizeaza pentru adaptarea capacitatilor de productie si servicii la cerere si
pentru a dispune de o oferta concurentiala.
Au caracter de investitie si cheltuielile referitoare la formarea si
perfectionarea elementului uman al procesului de munca. Este vorba nu numai de
cheltuielile legate nemijlocit de obiectul ce se construieste, ca cele pentru
instruirea personalului, ci si de cheltuielile pentru invatamant pe baza carora se
formeaza si perfectioneaza forta de munca.
Consideratiile facute ne permit sa apreciem ca investitia reprezinta
totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiar tc.) alocate pentru
dezvoltarea-modernizarea fortei productive a societatii, a intregii vieti sociale,
astfel incat sa se creeze conditii necesare obtinerii unor efecte utile in viitor.
Acumularea de capital fix e menita sa asigure in viitor un nivel de trai, de
civilizatie superioare comparativ cu situatia actuala, cand se fac investitiile.
De mare insemnatate in zilele noastre este rolul investitiilor in realizarea
actiunilor si proiectelor destinate eliminarii noxelor din sectii si sectoare de
productie poluate, cu efecte sociale si economice benefice, conservarii si protejarii
mediului ambiant, precum si de combatere a poluarii mediului.
Pentru nevoile de comparatii in privinta investitiilor, retinem acceptiunea
data de ONU acestor cheltuieli, si anume: investitiile brute includ cheltuielile
pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparatiile capitale, cele
pentru cresterea mijloacelor circulante si soldul miscarii capitalului strain, iar
investitiile nete cuprind cheltuielile pentru cresterea capitalului fix si a celui
circulant.
Mentionam ca soldul miscarii capitalului strain apare ca diferenta intre
fondurile intrate sub forma de imprumuturi, plasamente, investitii directe si sumele
ce reprezinta rambursari de rate si plata dobanzii, incasari din profituri si dividende
din partea detinatorilor de capital strain, repatrierea capitalului strain.
Sintetizand consideratiile mentionate, definirea investitiilor trebuie sa releve
faptul ca:
- reprezinta o plasare de fonduri banesti intr-o actiune, intr-un proiect sau
operatie pentru a crea un spor de avutie, atat la nivelul individului, cat si al
societatii;
- scopul urmarit nu consta numai in obtinerea sporului de bunuri si capacitati
de productie si de folosinta indelungata, ci si a unui castig, a unui profit;
- reprezinta un flux al valorilor care au ca punct initial, de pornire, fondurile
financiare, o parte a veniturilor si economiilor realizate; transformarea fondurilor
banesti necesare presupune existenta unor materiale de constructii, utilaje si

14
echipamente tehnologice ce se vor manta in cadrul viitoarelor unitati, precum si
capacitatile de productie de constructii-montaj etc,;
- exista un decalaj in timp, intre momentul investirii si cel al obtinerii
rezultatelor si veniturilor scontate;
- sunt o cheltuiala efectuata in prezent, certa, in scopul obtinerii unor efecte
viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investitiile constituie o resursa
avansata care comporta un risc;
- pentru a produce, in timp,acumularea viitoare de capital fix, este necesara
functionarea normala a intregului sistem economic.
Clasificarea investitiilor se face in functie de anumite criterii tehnice si
economice.
a) Dupa destinatia cheltuielilor, investitiile se impart in:
- investitii directe: care se reflecta la construirea cladirilor, achizitionarea
utilajelor etc. pentru noul obiectiv;
- investitii colaterale: destinate asigurarii de utilitati (apa, energie electrica,
gaze, cai de acces, canalizare etc.);
- investitii conexe: cheltuielile de investitii in obiective pentru asigurarea
materiilor prime, energiei, combustibilului, diverselor prestari de servicii etc.,
precum si cele aferente unor lucrari pregatitoare pentru noul obiectic (consolidari
de terenuri, lucrari de aparare impotriva inundatiilor etc.).
b) Dupa destinatia obiectivelor de investitii:
- investitii productive;
- investitii neproductive.
Pe baza acestui criteriu putem vorbi de investitii pe sectoarele: primar
(ramuri extractive), secundar (ramuri prelucratoare) si tertiar (servicii).
c) Dupa modul de executie a lucrarilor, avem:
- investitii executate in regie (de investitor, cu forte proprii);
- investitii executate in antrepriza (de catre unitati specializate);
- Investitii realizate in sistem mixt.
d) Dupa stadiul de realizare a lucrarilor, avem:
- investitii neterminate (valoarea lucrarilor realizate la obiectivele in curs de
executie);
- investitii restante: se refera la obiective ale caror termene au fost depasite;
- investitii terminate: la care toate lucrarile sunt incheiate.
e) Dupa structura lor tehnologica, investitiile se impart in urmatoarele
categorii:
- lucrari de constructii montaj (cladiri, constructii speciale, montaje ale unor
utilaje, care reclama aceasta operatiune);
- achizitii de utilaje care necesita montaj (fixarea de fundatii, pe piloni sau
postamente) sau care nu necesita montaj (mijloace de transport, tractoare si masini
agricole etc.);
- lucrari si explorari geologice, in care se cuprind prospectiunile, explorarile
pentru conturarea si extinderea zacamintelor in masiv, lucrari de foraj si
exploatare, studii si cercetari geologice etc.;

15
 - alte cheltuieli de investitii (cele privind proiectarea, cele cu personalul la
obiectivele noi).
f) Dupa caracterul lucrarilor, investitiile se impart in:
- investitii pentru construirea de unitati noi;
-investitii pentru reconstructia (refacerea), dezvoltarea (extinderea),
amenajarea (transformarea), innoirea unitatilor existente.
Investitiile pentru constructia de unitati noi sunt cele ce se fac pentru
obiective care nu au existat anterior; pe baza lor se construiesc si achizitioneaza
toate elementele care conduc la obtinerea obiectivului proiectat.
Investitiile pentru reconstructie se efectueaza la obiectivele existente, care
au suferit in urma unor calamitati; lucrarile respective implica modificarea
constructiei, transformari ale procesului tehnologic. In caz de refacere, se
urmareste doar readucerea constructiei la starea ei initiala.
Lucrarile de amenajare si transformare se fac la obiective existente, in
scopul creerii de conditii mai bune desfasurarii activitatii (reimpartirea spatiilor in
cadrul perimetrului construit, consolidarea unor parti sau elemente de constructie,
introducerea de utilitati necesare procesului tehnologic, transformarea unor cladiri
pentru a li se da alta destinatie, amenajari exterioare, drumuri, pavaje etc.).
Investitiile de dezvoltare constau in cheltuielile ce se fac in vederea maririi
capacitatii de productie, depozitare etc., prin supraetajari, noi spatii adaugate celor
existente etc.
Investitiile de innoire sau reutilare constau in introducerea de utilaje noi, in
locul celor care sunt uzate fizic sau moral.
Intre investitiile de dezvoltare si cele de innoire exista o mare apropiere,
ambele bazandu-se pe achizitionarea de masini noi. Se face, totusi, delimitarea
intre ele in functie de destinatia ce li se da masinilor sau utilajelor achizitionate: in
primul caz, acestea se adauga celor vechi; in cel de-al doilea caz ele se substituie
unora vechi, devenite inutilizabile.
Investitiile de dezvoltare si innoire a utilajelor prezinta unele avantaje fata
de investitiile noi, si anume: solicita resurse financiare relativ mai mici; conduc la
imbunatatirea structurii tehnologice a capitalului fix (cresterea ponderii masinilor
si utilajelor); perioada de executie este mai scurta, deci efectele economice si
financiare sunt obtinute mai devreme.
g) Dupa destinatia lor si natura rezultatelor activitatii, investitiile se
impart in:
- investitii materiale in cladiri, masini, echipamente etc., a caror natura s-a
modificat substantial in zilele noastre, in sensul cresterii rapide in volum a
cheltuielilor cu tehnica informatica si cu echipamentele de productie automatizate,
in defavoarea constructiilor mecanicce si a cladirilor;
- investitii nemateriale (intangibile), acele eforturi destinate sa pregateasca
viitorul: cheltuieli de logica informatica, de dezvoltare comerciala, de pregatire a
fortei de maunca, de cercetare-dezvoltare; investitiile intangibile sunt destinate
oricaror elemente in masura sa amelioreze competitivitatea intreprinderii in
perspectiva; datorita evolutiei rapide inregistrata in deceniul trecut, aceste investitii

16
detin, in tarile dezvoltate ale lumii, aproape 50% din valoarea investitiei totale,
indiferent de tendinta generala a investitiilor.
h) Dupa modul cum investitiile influenteaza economia firmei,
dezvoltarea, rentabilitatea si eficienta activitatii agentilor economici, acestea se
clasifica in:
- investitii cu efecte directe, reflectate in gestiunea firmei investitoare;
- investitii cu efecte indirecte asupra economiei firmei investitoare.
In categoria investitiilor cu efecte directe ce se vor regasi in gestiunea
firmelor intra investitiile pentru constructia de noi unitati, pentru extinderea
capacitatilor existente in functiune la un moment dat, pentru eliminarea locurilor
inguste, completarea dotarii si introducerea progresului tehnic, inclusiv a
informaticii de gestiune, investitiile pentru retehnologizari, precum si cele pentru
mentinerea capacitatii de productie la un nivel dat.
Din categoria investitiilor cu efecte indirecte fac parte:
- investitiile in obiective destinate protejarii mediului, prevenirii poluarii si
combaterii acesteia; ele servesc la conservarea mediului si protectia ecologica;
- investitiile pentru realizarea de obiective cu caracter social si cultural;
- investitiile strategice (intangibile), cu efecte utile in perspectiva, pentru
investitori.
In concluzie, o investitie presupune, intotdeauna, cheltuirea de resurse
materiale si umane. Pentru a investi, e necesar sa economisesti, sa acumulezi o
parte din venit, deci sa te abtii de la a consuma intregul vanit pentru nevoi
personale, in speranta obtinerii unor venituri mai mari in viitor.

2.2. RISCUL INVESTITIONAL SI CALCULAREA LUI

Orice investitor, fie el autohton sau strain, isi pune intrebarea: ce se va

intampla cu banii pe care ii cheltuieste sub forma de investitii? Desigur, el
afecteaza in acest scop o parte din venituri in speranta obtinerii unei cresteri a
productiei, realizarii de profituri sporite intr-un viitor mai apropiat sau mai
indepartat, dupa intrarea in functiune a obiectivului de investitii. Cu toata
previziunea efectuata, investitiile sunt riscante, deoarece profitul depinde de un
viitor nesigur. Deci, in activitatea firmei isi fac loc incertitudinea si riscul.

2.2.1. DEFINIREA INCERTITUDINII SI A RISCULUI; TIPURI DE RISC

Intr-o conceptie generala, riscul inseamna hazard, primejdia unor eventuale
pierderi, sau "posibilitatea de a te expune la pierderi" (The Oxford English
Dictionary) sau o pierdere posibila "pe care politica moderna se straduie sa o
previna sau sa o repare" (Petit Larousse ilustre).
Perceperea riscului, conturarea dimensiunilor sale, presupune o
constientizare a pericolului unei actiuni, asumarea responsabilitatii de catre o
persoana, atunci cand se afirma ca rezolva o anumita problema sau ca face un lucru
"pe riscurile sale".
In abordarea incertitudinii si riscului se au in vedere, de regula, consecintele
anticipate ale uneia sau alteia din variantele de actiune si doar uneori cauzele care
17
determina consecintele actiunilor. Incertitudinea are la baza numarul redus al
cunostintelor certe sau chiar lipsa acestora referitoare la consecintele unei actiuni,
in timp ce riscul presupune un calcul bazat pe o experienta trecuta extrem de vasta
sau pe date informationale, putandu-se face astfel estimari privind probabilitatea
consecintelor unor actiuni sau a ivirii unui eveniment.
Dupa natura sigura sau nesigura a cunostintelor pe care le avem asupra unor
fenomene ale pietei ca cerere, vanzari, preturi etc., putem spune ca le studiem intr-
un viitor sigur sau intr-un viitor nesigur (probabil). Astfel, daca este vorba de
produse ce se vand usor, cum sunt cele alimentare, cererea viitoare poate fi
considerata ca sigura. Pentru alte produse, care se vand relativ greu, cererea este
apreciata ca nesigura.
In economia de piata, al carei mecanism de reglare se bazeaza pe
concurenta, pe oscilatia preturilor etc., incertitudinea si riscul sunt niste variabile
de care trebuie tinut seama, suprimarea lor nefiind posibila. Oricat ar fi de precauti,
de chibzuiti, oricata informatie ar avea, agentii economici nu vor putea niciodata sa
elimine in intregime incertitudinea din activitatea lor, sau sa evite aparitia riscului.
Tot ceea ce pot face ei este sa studieze si sa calculeze riscul, pentru a-l cunoaste si
a alege varianta de activitate mai putin riscanta. Calculul riscurilor, insa, nu
scuteste agentul economic de asumarea sau acceptarea lor, ci ii da doar
posibilitatea sa le infrunte in cunostinta de cauza.
Riscul se constituie ca un rau necesar in procesul de dezvoltare, ocolirea lui
genereaza piedici acestui proces. Astfel, in cazul introducerii pe piata de noi
produse exista incertitudini in legatura cu reactia concurentilor, preturile la care se
vor vinde produsele, veniturile scontate, de unde si eventualele riscuri. Pentru a
face fata riscului, agentul economic va cauta sa introduca procedee tehnologice
dintre cele mai moderne, care sa-i permita scaderea costurilor si fabricarea unor
produse de calitate superioara.
Fabricile sunt preocupate mereu de modul cum sa-si vanda produsele. In
vederea atingerii acestui scop, ele inoveaza, inventeaza, isi innoiesc periodic
modelele, stabilesc termenele de garantie a functionarii produselor, perfectioneaza
sistemele de productie, numai si numai pentru a-si pastra clientele si a atrage
cumparatorii. Aceasta grija a fabricilor este accentuata odata cu deschiderea
economiei spre exterior, cand produsele straine inunda piata. In aceste conditii, se
da o batalie pentru costuri mai mici si pentru o calitate mai buna.
Desi este foarte greu de a face o distinctie clara intre incertitudine si risc, s-a
ajuns totusi sa fie delimitate, pentru nevoile practice, astfel: incertitudinea ca o
situatie careia nu i se pot asocia probabilitati, iar riscul o situatie careia i se pot
asocia (stabili) probabilitati intr-o anumita distributie.
Agentii economici, actionarii, partenerii firmei (furnizori, clienti) percep
riscul ca un rezultat nefavorabil, cu o probabilitate anume. Ceea ce se considera
pierdere probabila se refera, bineinteles, la ceea ce se asteapta in viitor, pe baza
unor estimari previzionate. Riscul este gandit ca o probabilitate a pierderii atasata
unui castig. In vestitorul va accepta riscul, o anumita pierdere, prevazand ca va
putea sa o compenseze cu un castig aditional, anticipat, cu o anumita probabilitate.
Astfel, marimea riscului este o functie de variatie a profitului.
18
 Riscul in economie se poate caracteriza si estima in functie de factorii care il
determina si de dimensiunile pe care le cunoaste in manifestarea sa.
Dupa factorii care il genereaza, se disting doua tipuri de risc si anume:
* Riscul in afaceri este generat de evolutia progresului tehnic in ritm rapid si
consecintele sale greu de stapanit; incertitudinile pietei referitoare la evolutia
cererii, schimbarea gusturilor consumatorilor, modificarea preturilor, a politicii
vanzarilor promovate de unele firme etc.; instabilitatea economica si politica
(situatii de criza economica, de inflatie, de somaj, greve, etc.).
Chiar si atunci cand intreprinderea dispune de strategii privind asimilarea de
produse noi si modernizarea proceselor de productie, dotarilor tehnice etc., exista
un risc al afacerii, mai mare sau mai mic. El este legat de succesiunea, la intervale
de timp scurte, a noilor cuceriri stiintifice. La randul lor, preturile nu pot fi nici
controlate si nici stapanite, cu toate ca se fac unele eforturi din partea statului de a
struni cresterile de preturi. Evolutia preturilor este influentata de lupta de
concurenta, intelegeri ale producatorilor, jocul cerere-oferta (determinat de starea
productiei, de venituri, de tendinta spre castig mai mare).
Factorii enumerati mai inainte actioneaza unii asupra altora, iar efectul lor
combinat da nivelul riscului de intreprindere sau calitatea ce se atribuie
previziunilor referitoare la profiturile viitoare.
De retinut faptul ca riscul de afaceri este un element definitoriu in activitatea
agentilor economici, fie de a-i dinamiza, fie de a-i aduce in stare de faliment. Acest
risc poate fi diluat de catre agentii economici, daca vor cunoaste bine piata, pe
baza unor studii de marketing, daca aplica strategii si metode de promovare a
vanzarilor, de adaptare a ofertei si preturilor la conditiile pietei.
* Riscul financiar pentru o firma decurge din proportia mare a
imprumuturilor sale luate de la banci. Acest gen de risc consta in aceea ca, in cazul
ivirii unei conjuncturi nefavorabile, profiturile se volatizeaza, cedand locul
pierderilor. Adica, intreprinderea ajunge in situatia ca din rezultatele sale
financiare sa nu poata achita nici dobanzile la imprumuturile contractate.
In cazul in care intreprinderea nu are datorii bancare, nivelul beneficiilor din
exploatare este egal cu cel al beneficiilor nete, iar riscul de tip financiar este mic.
In schimb, ponderea mare a imprumutului in cadrul surselor de finantare
diminueaza volumul beneficiilor nete prevazute, sporeste riscul pentru actionari de
a-si incasa dividendele. Intr-un viitor incert, existenta cheltuielilor fixe si
privilegiate, ca dobanzile la imprumut, diminueaza siguranta asupra beneficiilor
ramase.
Coeficientul de risc este foarte mare atunci cand este vorba de un risc
independent de agentul economic, adica determinat de conjunctura economica
defavorabila. Tocmai de aceea, pentru a preintampina riscul legat de imprumut,
insesi bancile finantatoare au luat masuri in aceasta directie, si anume: nu se
acorda imprumuturi decat pana la cel mult 50% din costul investitiei proiectate,
urmand ca diferenta sa fie acoperita din surse proprii si emiterea de actiuni.
Dupa dimensiunile pierderilor pe care le presupune, riscul poate fi incadrat
in cateva categorii reprezentative, legate de altfel de tipul investitiei, si anume:

19
 -riscul de nivel minim sau zero, la investitiile de plasament in obligatiuni, in
imprumuturi pe termen lung, a caror rata de dobanda se mentine;
-riscul de grad redus, la investitiile de inlocuire, la care modificarile in
procesul de productie sunt relativ reduse;
-riscul de grad mijlociu, la investitiile de productivitate, care presupun
modificarea productiei, rationalizarea locurilor de munca;
-riscul de grad ridicat, la investitiile de dezvoltare (expansiune), ce implica
incertitudinile pietei, legate de lansarea noilor produse, privind reactia concurentei,
nivelul preturilor, volumul vanzarilor;
-riscul de grad foarte ridicat, la investitiile de cercetare-dezvoltare, ale caror
rezultate sunt deosebit de incerte.
Masurarea riscului, indiferent de natura sa, este o operatie necesara in
estimarea eficientei activitatii firmei, indeosebi cu prilejul efectuarii unor investitii.
In acest sens, vor trebui luate in considerare strategiile adoptate de firma atat in
privinta activitatii firmei, indeosebi cu prilejul efectuarii unor investitii. In acest
sens, vor trebui luate in considerare strategiile adoptate de firma atat in privinta
activitatii economice, cat si in legatura cu modul de finantare a dezvoltarii.
Dispunand de o estimare a evolutiei intreprinderii si cunoscand riscul asociat,
managerul poate fundamenta decizii proprii, poate evalua lucid orientarea sa
economica.

2.2.2. FORME DE MANIFESTARE A RISCULUI IN ACTIVITATEA FIRMEI

Dupa gravitatea primejdiei si consecintele asupra situatiei firmei, riscul
cunoaste mai multe feluri:
* riscul de ruina (faliment) apare atunci cand intreprinderea ajunge intr-o
situatie deosebit de grea, practic fiind condamnata la disparitie, urmand sa dea
faliment, ceea ce inseamna ca salariatii isi pierd posturile, creditorii isi pierd
creantele (in totalitate sau partial), actionarii isi pierd sumele de bani pe care le-au
investit. Acest risc este cel mai de temut.
Desigur, decizia de investitie se ia pentru o perspectiva sanatoasa a
dezvoltarii economice. Dar, daca dupa punerea in functiune a proiectului,
conjunctura economica se dovedeste mai putin favorabila decat cea prevazuta,
incasarile scontate nu se realizeaza, in timp ce obligatiile de rambursare a
creditului si de plata a dobanzilor aferente continua sa curga. Intreprinderea ajunge
in situatia de a nu-si putea onora obligatiile fata de banca, fata de furnizori etc.,
fiind nevoita, in cele din urma, sa dea faliment.
Criza de insolvabilitate, care este incapacitatea firmei de a-si onora
angajamentele, constituie o mare primejdie pentru buna functionare a
mecanismului economic. Cand semnele falimentului au devenit evidente (incetarea
platilor) este sesizat tribunalul si se angajeaza procedurile de protejare a intereselor
partilor afectate: salariati, fisc, creditori, furnizori etc.
* riscul de insolvabilitate survine atunci cand intreprinderea nu mai poate
face fata platilor. Incapacitatea de a-si achita angajamentele (criza de
insolvabilitate) poate conduce fie la lichidare, cand nu mai este nici o sansa de
salvare (manifestandu-se riscul de ruina), fie ca se solutioneaza printr-o investitie
20
de conjunctura, pe baza unui credit suplimentar de la banca, sau firma respectiva se
asociaza cu o alta intreprindere susceptibila de a o ajuta. In acest ultim caz, este
vorba de o pierdere a independentei, care, in unele situatii poate deveni definitiva.
Un asemenea eveniment lasa inevitabil o impresie de fragilitate a firmei, care va
constitui un handicap in viitor.
* riscul pierderii autonomiei se manifesta inainte de declansarea crizei de
insolvabilitate; el se manifesta atunci cand intreprinderea observa ca, prin mijloace
proprii, nu mai are capacitatea de a-si conserva in viitor pozitia sa in productie sau
sub aspect comercial. Altfel spus, resursele de autofinantare se dovedesc
insuficiente in raport cu nevoile de dezvoltare. Pentru managerul proprietar apare
dilema: sa ramana o intreprindere mica sau mijlocie, mentinandu-se independent,
ori sa-si mareasca dimensiunile capitalului prin afilierea la o firma mai puternica.
* riscul scaderii rentabilitatii este un risc de natura mai mult financiara,
care exprima faptul ca la o crestere de capital, beneficiul net nu creste in aceeasi
proportie, semnalandu-se astfel fenomenul de diluare. Acesta este riscul care
planeaza asupra noilor investitii sau legat de acestea; el trebuie sa fie calculat de
conducerea firmei, atunci cand elaboreaza strategia financiara. Cu toate ca acest
risc are consecinte mai putin grave, trebuie totusi estimat, pentru ca fluctuatiile pe
care le determina s-ar putea sa fie neplacute intr-o conjunctura financiara
defavorabila.
Pentru a-si asigura sansele de reusita, intreprinderile fac investigatii asupra
viitorului, impreuna cu alti factori interesati, pentru ca decizia de investitie sa se
bazeze pe o anumita incredere in viitorul proiectului.
Este important atat pentru manageri, cat si pentru actionari, pentru banca,
furnizori, etc. sa se faca aprecierea riscului global al intreprinderii, fara a se neglija
analiza riscului pe sectoare de activitate, permitandu-le astfel o mai buna apreciere
a amploarei acestuia.
Dimensionarea riscului in economie, a riscului investitional, are un rol
informativ, aratand celor interesati cat de mari vor fi eventualele pierderi in
afacerea pe care o preconizeaza.

2.2.3. EVALUAREA RISCULUI IN PROCESUL DE FUNDAMENTARE A

DECIZIILOR DE INVESTITII

2.2.3.1 IMPLICAREA PROBABILITATILOR IN CRITERIILE DE

EVALUARE A PROIECTELOR
Evaluarea proiectului de investitii in conditii de risc se bazeaza in analiza
economica si in analiza financiara, de indicatori si criterii de eficienta economica
calculati tinand seama de caracterul probabilistic al finalitatii proiectelor de
investitii, al indicatorilor si criteriilor de eficienta pe variante de factori reglabili.
De aceea, problema care se pune consta in a stabili probabilitatea aparitiei in
practica a uneia sau alteia din situatii, in viitor, pe durata de viata economica.
In continuare, pe baza probabilitatilor stabilite, pentru fiecare din situatiile
posibile in viitor, se calculeaza avantajele economice si costurile pe variantele de
proiect elaborate, iar in final, indicatorii de eficienta economica.
21
 In acest mod se evalueaza riscul proiectelor si impactul acestora in cadrul
analizei economice si financiare.
Probabilitatile folosite in calculele indicatorilor si parametrilor proiectelor
stabilite prin consultarea expertilor sunt interpretate in sensul unui grad de
incredere, in faptul ca un anumit fenomen se va produce, ca se va atinge un anumit
cost sau se va obtine un anumit venit,profit, cash-flow, etc. Astfel, pentru
depistarea variantelor si stabilirea proiectelor se apeleaza la speranta matematica,
la aplicarea testului ecartului tip (abaterea standard) si a ratei rentabilitatii
asteptate. Ca metode de masurare a gradului de risc se pot utiliza cu bune rezultate
arborele decizional, iar in cazul complexitatii proceselor economice tehnica
simularii.
O serie de fenomene naturale, economice si sociale pot fi caracterizate prin
date statistice obiective, pe baza carora se stabilesc probabilitatile de evolutie a lor
in viitor.
In domeniul investitiilor, pentru probleme de evaluare a proiectelor,
informatiile din perioada trecuta ajuta mai putin. Aceasta pentru ca fiecare decizie
de investitii este unica; ea insa face parte dintr-un grup de cazuri similare. Nu
exista, in consecinta, posibilitatea de a determina cu precizie, pe baza prelucrarii
unor date statistice, posibilitatea realizarii parametrilor investitiei si in final a
rentabilitatii asteptate.
Conceptia probabilista de evaluare a riscului pe care il prezinta proiectele de
investitii este o componenta a metodelor rationale, moderne de fundamentare a
deciziilor.
Astfel se poate apela la probabilitatile emise de specialisti (cu puternic
caracter subiectiv), stabilindu-se de fapt sansele de realizare a unor parametri, prin
aprecierea proportiei sansei care poate fi 10%, 30%, 50% etc. Aceste aprecieri se
bazeaza pe intuitia si experienta specialistilor in domeniu.
In abordarea probabilista a proiectelor se pot avea in vedere urmatoarele
situatii:
* volume diferite ale cererii de produse si servicii pe piata;
* accentuarea concurentei manifestata prin aparitia de noi tehnologii, de noi
produse competitive (de exemplu de tipul inlocuitorilor);
* aparitia de dificultati in asigurarea de resurse valutare, de anumite materii
prime etc.;
* variatia ratei dobanzii, a preturilor, a inflatiei etc.
Sansa este definita ca posibilitate a realizarii unor niveluri ale parametrilor si
indicatorilor in atingerea unui scop.

Notam cu:
M - numarul de sanse care favorizeaza fenomenul, evenimentul;
N - numarul total de sanse favorabile si nefavorabile posibile;
P - probabilitatea.
Probabilitatea masoara raportul dintre numarul de sanse egal posibile care
favorizeaza fenomenul avut (M) si numarul total de sanse (N):
P=M/N
22
 In acest caz riscul este masurat de q:
Q=1-P
Valorile sanselor:
* 0 - eveniment imposibil;
* 1 - eveniment sigur, cert;
* 0,5 - cea mai corecta pentru cazurile practice.

2.2.3.2. SPERANTA MATEMATICA A INDICATORILOR DE EFICIENTA

In procesul de evaluare a proiectului, criteriul speranta matematica de castig
ia forma concreta de speranta matematica a sumei de fluxuri financiare actualizate,
pentru diferite solutii posibile, ponderand fluxurile anuale cu probabilitatile de
realizare pe ani, in functie de imprejurarile concrete, de eventualele evenimente
etc.
Relatia de calcul pentru exprimarea avantajelor economice si costurilor
probabile asociate unui proiect de investitii este de tipul:
Ui =  ij * pij
in care:
U - valoarea probabila a avantajului economic sau a costurilor la varianta/
alternativa "i" de proiect (speranta matematica a producerii acestuia);
ij - avantajul economic sau costul corespunzator variantei "i" de proiect in
cazul aparitiei situatiei "j" in viitor;
pij - probabilitatea aparitiei in practica a situatiei "i" la varianta "j" de
investitii.
Speranta matematica cuprinde informatii privind parametrii si indicatorii
proiectelor, ponderati; ea este o medie stochastica.
Se observa ca valorile probabile ale avantajelor economice si ale costurilor
proiectelor de investitii depind de varianta "i" de investitii si de starea sau situatia
"j" din viitor.

2.2.3.3. INDICATORI PENTRU MASURAREA RISCULUI PROIECTELOR DE

INVESTITII
In cazul in care speranta matematica este egala pe variantele de proiect,
apare necesitatea alegerii variantei cele mai plauzibile. Astfel, pentru depistarea
variantelor si stabilirea proiectelor se apeleaza la aplicarea testului ecartului tip
(abaterea standard) si a ratei rentabilitatii asteptate.
Valoarea medie sau valoarea neta actualizata se calculeaza pe baza relatiei:

n CFh
VNA = E (VNA) =  h=0 ---------
(1+a)h

Dispersia 2(VNA) si respectiv abaterea standard (VNA) se calculeaza

conform relatiilor de calcul:

23
 n 2
 2 (VNA) =  h=0 ---------
(1+a)2h
½
 2 (VNA) = [ 2 (VNA) ]
unde: CFh- valoarea estimata a cash-flow-urilor;
h2 - dispersia cash-flow-urilor la anul h.
Rata rentabilitatii asteptate se calculeaza folosind procedeul de calcul al
rentabilitatii interne.
Notatiile corespunzatoare sunt:
C - cheltuielile in anul 0;
R - rezultatele din incasari in anul 1;
r - rata rentabilitatii;
a - rata de actualizare;
r' - rata rentabilitatii asteptate.
Beneficiul (actualizat cu rata a) va fi:
-C+R/(1+a)=0
Din relatia de mai sus se obtine expresia ratei rentabilitatii:
R / (1+r) = C, de unde r = R / C - 1
Speranta matematica a beneficiului la rata "a" va fi:
E(R)
- E(C) + ---------
(1+a)

Din relatia de mai sus se deduce rata rentabilitatii asteptate r' in urma
egalizarii cu 0: E(R)
- E(C) = --------- = 0
(1+r')
Rata rentabilitatii asteptate este rata de actualizare pentru care speranta
beneficiului actualizat este egala cu zero.
In cazul in care procesul de investitii creste in complexitate, calculul
indicatorilor mentionati este insotit de suportul oferit de tehnica simularii Monte
Carlo care prezinta, prin generarile in situatii comparabile, o serie de variante ce
vor fi examinate ulterior de catre decident. Aceasta presupune folosirea unor
variante aleatoare de distributie continua si anumita repartitie corespunzatoare
valorilor unor parametri precum costurile, rata dobanzii, veniturile etc.

2.2.4.ANALIZA DE SENZITIVITATE A PROIECTELOR DE INVESTITII

Orice decizie a agentilor economici in ceea ce priveste dezvoltarea ori

restructurarea productiei, retehnologizarea sau modernizarea fondurilor fixe
antreneaza un risc in obtinerea rezultatelor estimate initial datorita influentei
schimbarilor ce se manifesta neincetat in mediul tehnic, economic si social, intern
si extern. De aici, necesitatea ca studiile de fezabilitate sa analizeze sensibilitatea

24
variantelor studiate fata de schimbarile probabile, precum si coeficientul de risc
sub influenta factorilor ce nu au putut fi luati in considerare in mod explicit.
In studiile de fezabilitate este necesar sa se evidentieze sensibilitatea
variantelor fata de schimbarile ce pot interveni pe parcursul functionarii
obiectvului. Aceste schimbari pot proveni din:
* cresterea pretului materiilor prime;
* cresterea costului echipamentului (intre momentul elaborarii proiectului si
achizitionarea acestuia);
* cresterea salariilor;
* cresterea valorii investitiilor pe parcursul realizarii acesteia;
* diminuarea valorii investitiei prin imbunatatirea solutiilor tehnologice;
* variatia pretului de vanzare al produselor;
* neatingerea capacitatii de productie proiectate;
*prelungirea nejustificata a duratei de executie fata de prevederile
proiectului.
Indicatorul folosit frecvent in analiza sensibilitatii este rata interna de
rentabilitate financiara, care se calculeaza pentru varianta de baza a proiectului
(RIR 0) si pentru fiecare din variantele care include ipotezele de mai sus. La
calculul acestora se admite aceeasi perioada de analiza (t = 1,2,...,n) si se apreciaza
procentul mediu al cresterii sau reducerii factorului respectiv.
Analiza de senzitivitate a proiectelor este o proceduta iterativa, indelungata,
pe parcursul careia se evalueaza diferitele modificari posibile ale factorilor
exogeni si impactul asupra indicatorilor de eficienta economica si financiara. Prin
aceasta se evalueaza cele mai probabile rezultate ale proiectelor si se creaza
premisele de a retine variantele cele mai plauzibile de desfasurare a acestora.
In analiza senzitivitatii proiectelor se pot avea in vedere urmatoarele
alternative:
* variatia (cresterea) costurilor de exploatare pe elemente si pe total, cu
mentinerea la nivel constant a veniturilor anuale previzionate;
* variatia (scaderea) veniturilor cu mentinerea la un nivel constant a
costurilor previzionate;
* modificarea simultana a costurilor de exploatare si a veniturilor anuale;
* variatia duratei de functionare eficienta, etc.
Prin aceasta se urmareste stabilirea variatiei performantelor si indicatorilor
economici la posibile modificari, in sens negativ, a unor factori critici identificati
pe parcursul derularii proiectului de investitii (schimbarea tendintei preturilor pe
piata materiilor prime, aparitia unor materii prime alternative, cresterea salariilor
fortei de munca, uzura morala a echipamentului tehnologic, etc.).
Sunt analizate variantele admisibile de proiect situate in zona solutiilor
aferente, apropiate de varianta performanta si diferentiata fata de aceasta prin
valoarea criteriului de alegere in limite acceptabile.

2.3. SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR

25
2.3.1. FINANTAREA INTREPRINDERILOR
Finantarea operatiunilor curente ale societatii si a programelor sale de
dezvoltare este, neindoielnic, elementul-cheie al viitorului oricarei societati
comerciale.
In planul de finantare, specialistii societatii trebuie sa includa acele
instrumente financiare, modalitati de utilizare si conditii care sa fie atractive pentru
potentialii creditori/investitori, dar care sa ofere, in acelasi timp, cele mai
avantajoase conditii pentru societatea respectiva.
Societatile comerciale isi finanteaza activitatea curenta si programele de
dezvoltare din doua surse principale: din fondurile generate de insasi desfasurarea
unei activitati profitabile, retinand din profit sume destinate continuarii activitatii
sau din fondurile atrase din afara societatii.
Instrumentele financiare utilizate in mobilizarea de fonduri din afara
societatii se pot grupa in doua mari categorii:
* instrumente financiare de tipul imprumuturilor (credite bancare,
obligatiuni);
* instrumente financiare de tipul actiunilor.
In orice moment al procesului de selectare a unui instrument financiar,
trebuie sa se tina seama de faptul ca vorbim de atragerea banilor altora, deci este
necesara imbinarea intereselor societatii cu ale investitorilor. Prin urmare,
selectarea instrumentului financiar ce va fi utilizat si modalitatea de plasare a
acestuia catre investitori se realizeaza plecand de la aceste premise si, in general,
tinand cont de patru factori importanti care se analizeaza atat independent, cat si
prin relatiile dintre acestia:
* Caracteristicile tipului de instrument financiar avut in vedere;
* Modalitatile de plasare;
* Disponibilitatea fondurilor pe pietele financiare, interna si internationala;
* Situatia prezenta si viitoare a societatii, pespectivele de crestere ale
acesteia.
In alegerea tipului de instrument financiar se iau in considerare trei variabile
esentiale:
* dreptul investitorului asupra veniturilor viitoare ale societatii;
* dreptul investitorului de a participa la luarea deciziilor;
* dreptul investitorilor asupra activelor societatii in cazul lichidarii.
OBLIGATIUNEA, ca instrument financiar, este o forma de imprumut; ea
ofera investitorilor un venit fix, dar sigur (in limita riscului asumat cu privire la
posibilitatea aparitiei insolvabilitatii societatii), se poate oferi celor interesati in
pachete mici si are un risc mai mic pentru investitor, cu precizarea ca, intr-un
mediu inflationist, riscul creste considerabil.
ACTIUNILE sunt titluri de valoare care ofera detinatorului un venit
rezidual - adica dreptul sau se exercita numai asupra unei parti din veniturile
societatii, respectiv acea parte care ramane dupa plata tuturor obligatiilor societatii,
inclusiv dupa plata inprumuturilor de orice tip si a dobanzilor aferente. Investitia in
actiuni ofera investitorului doua forme de venituri:
26
 * dividendele;
* veniturile suplimentare obtinute din cresterea valorii actiunilor cumparate.
Neoferind un venit fix, riscul investitiei in actiuni este mult mai mare, dar
obtinerea unor venituri mai mari este probabila. Obtinerea finantarii necesare prin
emisiune suplimentara de actiuni si plasarea acesteia pe piata (interna sau
internationala) este o solutie viabila daca avantajele pur economice sunt corelate cu
anumite considerente de ordin strategic:
* atragerea unor investitori, fie strategici, fie financiari;
* privatizarea societatii comerciale astfel incat plasarea unei parti din capital
catre sectorul privat sa constituie un prim pas in atingerea acestui obiectiv;
* expunerea societatii pe plan international si facilitarea accesului viitor al
societatii respective la aceasta piata, atat ca piata de desfacere si aprovizionare, cat
si ca piata pe care se pot obtine viitoare finantari. Succesul acestora depinde in
mare masura de cateva elemente esentiale:
1) situatia financiara a societatii - care trebuie prezentata cu acuratete
potentialilor investitori;
2) programele de dezvoltare, cu alte cuvinte destinatia pe care o vor lua
fondurile atrase in urma efectuarii operatiunii, care trebuie sa fie temeinic si realist
fundamentate;
3) volumul finantarii - care trebuie corelat cu viitoarea capacitate de
generare de venituri fundamentata pe baza programelor de dezvoltare;
4) calitatea managementului;
5) posibilitatea de vanzare rapida a actiunilor astfel dobandite, in cazul
investitorilor financiari.
Exista, bineinteles, si alti factori care influenteaza alegerea celei mai
eficiente modalitati de finantare, dar unul dintre acestia - factorul timp - este
determinant; o solutie la un moment dat poate fi foarte buna, dar, intr-o alta
perioada de timp, total neinspirata.

2.3.2. SURSELE PROPRII PENTRU INVESTITII

Fondurile proprii ale agentilor economici (ceea ce reprezinta, in esenta,
autofinantarea lor) exprima capacitatea acestora de a produce resurse de investitii
din activitatea de exploatare si din alte activitati. Elementul definitoriu al
autofinantarii il reprezinta asigurarea dezvoltarii activitatii pe seama resurselor
financiare proprii.
Se considera ca intreprinderea se autofinanteaza, intr-un orizont de timp
mediu (un ciclu de productie si investitional), daca ea are capacitatea de a obtine
asemenea rezultate financiare care sa-i permita rambursarea creditelor si plata
dobanzilor aferente. Prin urmare, politica de autofinantare a intreprinderii nu
inseamna renuntare la imprumuturi bancare.
Profitul net rezultat din exercitiul financiar este repartizat atat pentru
dezvoltare, cat si pentru alte destinatii: dividendele actionarilor, premii pentru
salariati etc.
Agentul economic se autofinanteaza atunci cand obtine un profit care poate
servi, in acelasi timp, ca remunerare a capitalurilor angajate si ca sursa de
27
investitii, care sa contribuie la marirea sau mentinerea competitivitatii sale pe
piata.
In vederea dezvoltarii afacerii, firmele aloca acestui scop o parte din profit,
constituind, astfel, o parte din capitalul pentru expansiune.
Un anumit sprijin ce se poate acorda firmelor, ar fi aplicarea unui sistem
fiscal rezonabil, adica o impozitare a profiturilor la cote care sa nu descurajeze
acumularea pentru investitii. In aceasta idee s-a luat masura de inlocuire a
sistemului de inlocuire a sistemului de impozitare bazat pe cota de 45% cu unul
bazat pe o cota de 38% intr-o prima faza, pentru ca apoi sa se ajunga la cota de
25%. Odata cu aceasta, au fost desfiintate scutirile si reducerile de impozite pe
profit.
Reducerea cotei de impozitare a profitului are urmari favorabile pe un plan
mai larg si anume: posibilitatea mai mare de acumulare pentru firma; prin investitii
creste potentialul intreprinderii; are loc cresterea cifrei de afaceri, a profitului, deci
a bazei de impozitare, ceea ce implica bani mai multi pentru bugetul de stat.
Micsorarea sarcinii fiscale pe profitul intreprinderii, ca si scutirea de
impozitul aferent profitului reinvestit, reprezinta sau ar trebui sa reprezinte o
strategie a oricarui stat unde se doreste o relansare a economiei.
Amortismentul cumulat serveste intreprinderii pentru finantarea innoirii
activelor fixe (imobilizarilor) ajunse la limita duratei lor de functionare, precum si
pentru nevoile de dezvoltare - modernizare. In principiu, disponibilitatile banesti
provenite din amortismente sunt destinate investitiilor. Se poate insa, ca o parte din
amortismente sa fie intrebuintata pentru rambursarea imprumuturilor, pentru
finantarea activitatii de exploatare (cresterea stocurilor, creditarea clientilor etc.).
Politica de amortizare este folosita in vederea sprijinirii procesului de
dezvoltare a productiei.
Teoretic, exista trei metode de calcul al amortizarii:
* liniara;
* regresiva;
* accelerata.
Ultima metoda are o anumita valoare practica. In tara noastra se aplica, in
general, metoda liniara. Reglementarile legale prevad posibilitatea pentru unele
firme sa aplice amortizarea accelerata. Astfel este grabita recuperarea valorilor
imobilizate, intreprinderea formandu-si intr-un timp mai scurt disponibilitati
banesti necesare consolidarii sale economice.
Incasarile din vanzarea utilajelor scoase din functiune servesc drept
capital pentru investitie. Unele elemente de active fixe sunt vandute inainte de
incheierea duratei lor de functionare sau la sfarsitul acesteia, ca materiale vechi.
Sumele incasate alimenteaza fondul de dezvoltare din care se finanteaza
investitiile. Este important ca de aceste sume sa se tina seama la aprecierea
necesarului de capital pentru achizitia unui nou utilaj. Pentru acesta ele se scad din
pretul de achizitie al noului utilaj.
Pot fi situatii cand unele masini, cladiri etc., existente in proprietatea firmei,
sunt utilizate la un nou proiect al sau de dezvoltare-modernizare. In acest caz,
valoarea reziduala a respectivelor active reprezinta o economie de capital banesc,
28
legata de noul proiect. Aceste utilaje, insa, constituie un element al efortului
investitional, valoarea lor ramasa este inclusa in totalul cheltuielilor de investitii
initiale.
Activele fixe devenite disponibile, datorita restructurarii activitatii firmei,
dar inca bune de exploatare, sunt vandute, inchiriate, date in locatie de gestiune
etc., avand loc fenomenul de dezinvestire.
Emiterea si vinderea de actiuni
Economisirile de bani se fac atat de catre populatie, cat si de catre agentii
economici. Conditia esentiala a economisirii o constituie dezvoltarea productiei
materiale, cresterea in ritm sustinut a produsului intern brut.
Se disting doua segmente ale pietei de capital: unul in care nu se folosesc
hartiile de valoare (gestionat de bancile comerciale) si altul in care sunt folosite
hartiile de valoare (actiuni, obligatiuni etc.), segment in care actioneaza bursa de
valori.
Piata de capital cuprinde:
a) bancile si institutiile financiare specializate, care, pe langa rolul lor
principal de finantare a agentilor economici, ajuta in a lansa emisiunile de actiuni
si obligatiuni; in aceasta situatie, bancile joaca un rol intermediar;
b) bursele de valori mobiliare, care creaza posibilitatea cotarii si negocierii
titlurilor; joaca un rol de intermediar atunci cand detinatorul de titluri doreste
disponibilitati, acesta putand sa le vanda altor persoane prin intermediul burselor;
c) alti intermediari (companii de asigurare): intre cei care ofera capital si
cei care solicita capital relatia are loc pe o piata, la care se disting doua
componente:
* piata primara, care include emisiunile titlurilor de valoare (actiuni,
obligatiuni etc.) si achizitionarea acestora de catre diferiti agenti ai cumparatorilor
care poseda capital;
* piata secundara, care se bazeaza pe bursele de valori mobiliare unde se
negociaza actiuni si obligatiuni.
Emiterea si vinderea de actiuni pe piata constituie o alta cale importanta de
finantare a investitiilor, asigurand procurarea de lichiditati. Actiunea este un titlu
de valoare care atesta dreptul de proprietate al unei persoane asupra unei "parti"
dintr-o societate pe actiuni. Valoarea nominala a unei actiuni este data de sporul de
capital social preconizat si de numarul de actiuni in care este impartit capitalul
depus pentru infiintarea societatii comerciale. Pretul de piata sau cursul actiunii
este dat de performantele economice ale societatii care a emis-o.
Daca o intreprindere este subcapitalizata si ea lucreaza cu o tehnologie
veche, evident ca nu are sanse sa realizeze venituri foarte mari, din care apoi sa se
dezvolte si, implicit, sa-si creasca valoarea actiunilor. Numai atunci cand devine
puternica, o intreprindere poate vinde bine actiunile sale, la un pret mult mai mare
decat valoarea lor nominala.
Finantarea societatilor comerciale prin emiterea de actiuni, prezinta
avantajul ca investitorul este recompensat numai atunci cand firma realizeaza
profit si este capabila sa plateasca dividende. In plus, capitalul investit nu trebuie

29
returnat decat in momentul in care firma este lichidata (in masura in care aceasta
are posibilitati).
Cresterea de capital a firmei presupune fie majorarea valorii nominale a
actiunilor vechi (o metoda mai putin folosita), fie emisiunea de actiuni noi.
Aceasta se face la valoarea nominala a vechilor actiuni sau la o valoare majorata,
determinata de valoarea bursiera a vechilor actiuni sau la o valoare majorata,
determinata de valoarea bursiera a actiunilor vechi. La randul sau, pretul actiunii
este influentat de numarul de actiuni care se emite, la un volum al castigurilor
totale ale firmei si al dividendelor de platit, castigurile si dividendele la o actiune
sunt afectate de numarul de actiuni. Astfel, o firma care preconizeaza o emisiune
de actiuni pentru prima data poate stabili pretul la care actiunea va fi vanduta prin
numarul de actiuni oferite.
Bursa de valori este o institutie caracteristica economiei de piata, constituind
"ringul" pe care se intalnesc cererea si oferta de capital, astfel incat pretul la care se
efectueaza tranzactiile financiare sa fie cel de piata.
In conditiile unei stari normale a pietei, firma cu beneficii mari si in crestere
reuseste sa mantina si chiar sa sporeasca pretul actiunilor sale, pentru ca ea
reprezinta interes pentru public, pentru investitori. Daca, insa, firma intampina o
serie de dificultati, care se reflecta in profituri scazute, actionarii devin sceptici,
pierd increderea in firma, dispare interesul fata de firma din partea celor ce ar dori
sa investeasca. In cazul unei astfel de intreprinderi, scade cererea fata de actiunile
sale, se inregistreaza scaderea cursului actiunilor sale.
Sunt si perioade cand pretul scazut al actiunilor la bursa se datoreaza starii
deprimate a pietei, conjuncturii economice proaste si nu situatiei deficitare a
firmei. In acest caz, nu are loc o micsorare a masei profiturilor, ci doar modificarea
evaluarii lor pe piata, scaderea cursului datorandu-se cresterii ratei dobanzii sau a
ratei de capitalizare.
Un segment al pietei de capital este piata OTC (Over The Counter), piata
extrabursiera, care inlesneste mult accesul la o sursa continua de capital lichid,
impunand exigente mai mici societatilor comerciale, comparativ cu piata bursiera.
Societatile comerciale au incredere mai mare in bursa, deoarece aici exista
mai multa informatie, exista mai multe reglementari. Pe piata extrabursiera,
dimpotriva, este o informare mai redusa si, deci, un grad de risc mai ridicat.
Bursa de valori va juca rolul de piata reprezentativa - deschisa celor mai
importante firme din sectorul privat - in timp ce piata OTC, mai permisiva si
dinamica, ar trebui sa asigure un mecanism reglementat si supravecheat de
tranzactionare pentru masa de actiuni detinute in mod public.
Posesorul de actiuni isi poate vinde aceste titluri, daca firma este cotata la
bursa, si poate obtine profit din aceasta vanzare. Desigur, exista si posibilitatea ca
vanzarea sa se faca in pierdere, insa avantajul acestui plasament este ca se poate
schimba oricand actiunea pe bani lichizi.
Practica tarilor dezvoltate arata ca numai unele intreprinderi pot sa fie cotate
la bursa de valori. In tara noastra Normele Metodologice pentru admiterea
societatilor comerciale la Cota Oficiala a Bursei prevad faptul ca firma trebuie sa
respecte regulile de lichiditate si de garantare a titlurilor.
30
 Intreprinderile ce pot accede la cotarea bursiera trebuie sa indeplineasca
anumite conditii:
* sa fie societati deschise (cu actionariat diversificat si public);
* sa aiba un anumit capital;
* performante financiare (profituri nete in ultimii doi ani de activitate);
* o rentabilitate financiara minima (de 15% fara inflatie) si capacitatea de a
distribui dividende (pe cel putin 3 ani in urma);
* sa dispuna de un management profesionist (personal de conducere
recunoscut pentru competenta profesionala si integritate morala).
Cotarea si tranzactionarea actiunilor la bursa poate aduce avantaje majore
unei companii in crestere. Printre acestea se numara posibilitatea strangerii de noi
capitaluri in timpul ofertei publice sau in emisiuni ulterioare, cresterea lichiditatii
valorilor mobiliare, cresterea rapiditatii efectuarii transferului dreptului de
proprietate, cresterea prestigiului societatii, cresterea interesului investitorilor
straini, cointeresarea angajatilor prin vanzarea cu prioritate de actiuni.
Mijloacele de finantare a unei investitii pot fi constituite de catre firma si
prin imprumuturile obligatare, adica pe baza obligatiunilor emise. Pentru
detinatorul acestor titluri se creaza dreptul de a primi dobanda, de obicei anuntata
in timpul momentul emisiunii, cumparatorul de obligatiuni stiind astfel ce venit va
avea in viitor.
Spre deosebire de actiuni, care dau dreptul celor ce le detin de a participa la
conducerea intreprinderii, obligatiunile nu genereaza acest drept. In schimb, in
calitate de creditori ai societatii comerciale, detinatorii de obligatiuni primesc din
partea acesteia promisiunea ca li se va plati valoarea obligatiunii plus dobanda. In
anumite situatii, detinatorilor de obligatiuni le sunt platite datoriile inaintea
dividendelor actionarilor. Din acest motiv, obligatiunile sunt considerate de multe
ori mai avantajoase decat actiunile.
Un rol important pentru constituirea resurselor de investitii il au fondurile
mutuale. Acestea sunt institutii financiare care colecteaza economiile banesti ale
populatiei pe calea emiterii si vanzarii de actiuni. Aceste economii sunt fructificate
prin plasamente de capital pe piata financiara. Detinatorii de actiuni incaseaza
anual dividende. Aceste actiuni pot fi vandute fie fondului mutual, care le va
rascumpara, fie prin intermediul Bursei de valori.
Bursa poate fi o sursa de finantare pentru marile proiecte de investitii (de
dezvoltare sau strategice) nu numai pentru firme, ci si pentru stat. Se preconizeaza
ca pe piata bursiera sau pe piata extrabursiera sa fie tranzactionate si titlurile de
stat (bonurile de tezaur), la care sa aiba acces nu numai bancile comerciale, ci si
alte catgorii de investitori (de exemplu fondurile mutuale). Aceste valori imobiliare
vor fi foarte atractive, datorita faptului ca sunt garantate de stat.

2.3.3. SURSE EXTERNE FIRMEI

2.3.3.1. SURSE AUTOHTONE PENTRU INVESTITII

31
 ALOCATIILE DE LA BUGETUL DE STAT PENTRU INVESTITII
Aceste alocatii au ca destinatie realizarea unor proiecte de anvergura, in
ramuri vitale ale economiei nationale, a caror existanta este necesara in dezvoltarea
economico-sociala a tarii.
In conditiile economiei de piata, de la bugetul de stat se aloca fonduri pentru
investitii, de regula in volume cat mai mici posibil, asigurand resurse doar pentru
domenii care nu pot face fata pietei si concurentei, deci nu prezinta interes pentru
investitorii particulari. In general, aceste fonduri sunt folosite pentru domeniile ce
trebuie tinute sub controlul statului.
Datorita crizei, starii de declin in care se afla, multe intreprinderi industriale
duc lipsa de resurse proprii pentru investitii. In aceste conditii, societatile
comerciale cu capital de stat, care au perspective de viabilitate, sunt sprijinite prin
subventii de la buget, garantari de credite etc., in timp ce altele, care nu mai au nici
o sansa de redresare, vor da faliment.
De asemenea, se intervine cu fonduri de la buget pentru facilitarea acordarii
de credita bancare unor agenti economici. Este vorba de credite cu dobanzi
stimulative (reduse), diferenta pana la nivelul ratei de pe piata capitalurilor fiind
suportata de stat. Astfel guvernul sprijina agentii economici din agricultura si
industrie care se dovedesc viabili in noua structura economica.
In anumite cazuri, ajutoarele de stat pot facilita ajustarile structurale din
economie prin incitatiile pe care le ofera pentru a incuraja ramuri insuficient de
competitive in a-si reduce capacitatea excedentara de productie sau pentru a
determina retragerea unor intreprinderi din domenii neprofitabile de activitate. La
fel de bine, insa, subventiile pot induce comportamente neeconomice, intarziind
sau impiedicand masuri de ameliorare a productivitatii sau de rationalizare a
operatiilor productive. Principalele efecte negative ale ajutoarelor de stat rezulta
din distorsionarile modului de alocare a resurselor in economie si afectarea
mediului concurential, cu generari de pierderi de eficienta.
In unele cazuri, cu totul particulare, ajutoarele de stat pot servi, insa,
mobiluri economice, atunci cand sunt indreptate in domeniile unde utilizarea lor
poate duce la o crestere a eficientei economice pe termen lung, mai mare decat cea
care ar rezulta natural, din functionarea nealterata a mecanismelor economice
(cazul investitiilor care genereaza "efecte de antrenare", de regula cele din
cercetare-dezvoltare sau infrastructura).
In prezent se impune aplicarea unui program de restructurare in economie,
care sa decida ferm ce anume este viabil si ce nu, in baza unor repere clare. Astfel
va fi posibila dirijarea resurselor existente exclusiv spre intreprinderile viabile, cu
sanse de redresare.
Desigur, unele intreprinderi de stat vor da faliment, antrenand cresterea
somajului. Tocmai de aceea este necesara conjugarea programului de restructurare
cu politici ferme de creare a unor conditii optime de dezvoltare a capitalului privat
(autohton sau/si strain), sectorul privat fiind singurul capabil sa absoarbe resursele
de forta de munca disponibilizate de sectorul de stat. Doar un sector particular
puternic poate sustine, prin taxele pe care le plateste, suportul financiar necesar
dezvoltarii activitatilor bugetare.
32
 IMPRUMUTURILE BANCARE PE TERMEN LUNG SI MIJLOCIU
In structura resurselor de finantare a unei investitii, o anumita proportie pot
sa o detina imprumuturile bancare pe termen lung si cele pe termen mijlociu.
Firmele apeleaza la aceste credite bancare atunci cand resursele proprii sunt
insuficiente, in cazul unora cu activitati mai putin rentabile, iar in cazul altora, cu
activitate prospera, atunci cand isi propun proiecte de mare anvergura.
Functionarea normala a sistemului bancar si a structurilor pietei de capital
constituie o conditie absolut necesara pentru mobilizarea resurselor financiare
necesare dezvoltarii economice. Nu se poate vorbi de afaceri de anvergura fara o
institutie a creditului puternica si fara acele mijloace de mobilizare rapida a
capitalului pe care trebuie sa le asigure piata de capital.
Imprumutul bancar pe termen lung si mediu reprezinta unul din principalele
canale de functionare a pietei capitalurilor; prin el se mobilizeaza resurse banesti
disponibile temporar, ce se creaza in economie.
Intreprinderile apeleaza la credite pe termen lung sau mijlociu atunci cand
resursele proprii sunt insuficiente, fie din cauza rentabilitatii scazute, fie tocmai
pentru ca sunt rentabile si isi propun proiecte de anvergura pentru extinderea
activitatii.
Recurgerea la imprumuturi bancare este subordonata unor cerinte specifice
pietei financiare, in sensul de a respecta principiul echilibrului financiar al firmei si
solvabilitatii sale in caz de conjunctura nefavorabila. Asadar, firma va trebui sa
tina seama de structura fondurilor de finantare, pentru a nu se ajunge la favorizarea
riscului financiar. Dupa cum se stie, o pondere ridicata a imprumutului bancar in
totalul resurselor de finantare ale firmei slabeste potentialul acesteia de a face fata
variatiilor conjuncturale, cand se pune problema de a avea lichiditati, necesare
achitarii datoriilor.
Alegerea unei structuri a capitalului firmei depinde de talia si maturitatea ei.
Daca firma este de dimensiuni mari si are o putere sporita pe piata, desigur poate
permite o pondere mare a datoriei pe termen lung si mijlociu, pentru ca va putea sa
faca fata eventualelor dificultati cu multa usurinta. Explicatia consta in eficienta
ridicata a operatiunilor financiare pe care le realizeaza, in castigurile mari obtinute.
Finantarea bancara implica solvabilitatea intreprinderii. Este foarte
important ca firma sa fie sigura ca va dispune, la datele prevazute, de lichiditatile
necesare returnarii imprumutului si platii dobanzilor aferente. De aceea, in
utilizarea acestei surse, intreprinderea va trebui sa tina seama de marimea
beneficiilor pe care le va genera proiectul de investitie. Ea nu va putea sa se
indatoreze pentru o suma superioara profiturilor sale. Cu cat ecartul dintre
imprumutul bancar si nivelul profitului firmei va fi mai strans, cu atat riscul lipsei
de lichiditati va fi mai mare.
Exista mai multe forme de credite, in functie de garantiile care stau la baza
lor:
a) Imprumuturi bancare ce se acorda pe baza de garantii materiale. Aceste
garantii se refera la capitalul sau patrimoniul firmei, in special unele elemente ale
activului imobilizat, care ar putea fi valorificate la nevoie pentru recuperarea
datoriei.
33
 b) Credite ipotecare. Cel ce solicita creditul ipotecheaza o valoare, in
general cladiri, terenuri si mijloace circulante cu mare transferabilitate (convertire
rapida in lichiditati). Aceasta categorie de credite este, in general, mai restransa,
fiind legata de micii investitori si se refera la locuinte, la micile investitii din
agricultura, la micile investitii ale antreprenorilor care lucreaza pe cont propriu,
asociatii familiale, S.R.L.-uri etc.
c) Creditele de cash-flow. Aceste credite nu sunt garantate material. Singura
garantie este studiul de fezabilitate al proiectului. In tarile dezvoltate, creditul de
cash-flow este categoria de credit cea mai raspandita. Orice intreprindere,
indiferent de dimensiunile sale, poate beneficia de imprumut cu garantie de cash-
flow, acordat in conditii avantajoase, daca finantatorul va fi convins ca la termenul
convenit isi va putea recupera banii si incasa dobanda aferenta pentru aceasta
prestare de servicii.
In principiu, creditul de cash-flow implica cele mai mari riscuri, comparativ
cu celelalte categorii de credite. Astfel, daca volumul creditelor acordate cu
garantie materiala doar 5% ajung la pierdere, la creditele cash-flow pierderea este
de 20% si chiar mai mare. Acest lucru este de inteles si acceptat de catre banci,
constituindu-si societati de asigurare si provizioane de risc.
Desi pot fi riscuri la unele afaceri, ele sunt compensate prin rentabilitatea pe
care o asigura proiectele finantate prin creditele de cash-flow, luate in ansamblul
lor. Proiectele respective au o contributie deosebit de importanta la dezvoltarea
economiei nationale. De altfel, creditele de cash-flow se acorda pentru proiecte
bine definite, in care fluxul de numerar previzibil este fundamentat pe baze
realiste.
In concluzie, subliniem faptul ca orice imprumut inseamna un efort financiar
pentru societatea comerciala, implicand plati la scadenta la care bancile adauga
diverse cerinte - de la garantii pana la controlul societatii. De aceea, intreprinderile
recurg la solutia emiterii de actiuni si plasarea lor in randul salariatilor si/sau in
public (la persoane fizice si juridice), precum si la emisiunea de obligatiuni.
Operatiunile de credit efectuate de unitatile bancare au la baza prudenta
bancara - prin limitarea riscului insolvabilitatii - ca principiu fundamental de
politica bancara pentru investitiile pe termen scurt si mediu.
Pentru creditele acordate, banca percepe dobanzi si comisioane, care se
stabilesc in functie de destinatia si durata de rambursare, elemente ce se insciu in
contractele de credit. Pentru creditele restante, agentii economici platesc dobanzi
majorate.
Conform prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancara, la
acordarea creditelor, societatea bancara urmareste ca solicitantii sa prezinte
credibilitate si toate operatiunile de credit si de garantie sa fie consemnate in
documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile
respectivelor tranzactii.
In situatia incalcarii conditiilor contractuale stabilite, inclusiv a celor
referitoare la destinatia creditului sau in cazul in care situatia economico-financiara
a solicitantului de credit nu mai asigura conditiile de rambursare, banca poate

34
intrerupe imediat, fara preaviz, utilizarea creditului aprobat, conform art.20 din
Legea nr.33/1991.
Imprumuturile mari acordate unui singur debitor, nu pot depasi cumulate
20% din fondurile proprii ale bancii, conform prevederilor art.29 din Legea
nr.33/1991 privind activitatea bancara si Normele Bancii Nationale a Romaniei
nr.5/1992 si nr.2/1994. Un imprumut este considerat mare in sensul acestor
prevederi, atunci cand suma tuturor imprumuturilor acordate unui singur debitor,
inclusiv a garantiilor si a altor angajamente asumate in numele acestuia, depaseste
10% din fondurile proprii ale societatii bancare.
Se considera un singur debitor, orice persoana sau grup de persoane fizice
sau juridice care beneficiaza impreuna, sau cu titlu individual, de imprumuturi si
garantii acordate de aceeasi societate bancara si care sunt legate economic intre
ele.
Regiile autonome pot contracta credite in proportie de cel mult 20% din
veniturile brute realizate de acestea in anul precedent, conform prevederilor art.9
din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat.
Banca acorda credite de investitii agentilor economici in vederea cresterii
eficientei acestora, a profitabilitatii lor, in conditiile asigurarii profitului bancar cu
risc minim.
Creditele solicitate pentru activitatea de investitii pe termen scurt sau mediu,
se acorda numai in limita plafoanelor comunicate de Directia de Trezorerie si
Titluri.
Unitatile bancare acorda agentilor economici, in completarea surselor
proprii, credite necesare acoperirii cheltuielilor pentru realizarea investitiilor de
natura celor de mai jos:
- achizitionarea si montarea de utilaje independente, echipamente sau linii
tehnologice, achizitionarea de mijloace de transport, cladiri, spatii productive si
comerciale, terenuri sau alte mijloace fixe prevazute in Legea nr.15/1994 privind
amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale;
- construirea de noi spatii productive si comerciale;
- amenajarea, dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor obiective
existente, precum si asigurarea utilitatilor necesare functionarii acestora.
Regiile autonome si societatile comerciale cu capital majoritar de stat pot
beneficia de credite de pana la 75% din valoarea investitiei, determinata pe baza
preturilor din ofertele prezentate in Nota de fundamentare tehnico-economica a
investitiei, sau in studiul de fezabilitate, dupa caz.
Societatile comerciale cu capital majoritar privat, infiintate in baza Legii
nr.31/1990 privind societatile comerciale, pot beneficia de credite de pana la 80%
din valoarea investitiei determinata pe baza preturilor din ofertele prezentate in
Nota de fundamentare tehnico-economica a investitiei sau in studiul de fezabilitate,
dupa caz.
Diferentele de 25%, respectiv 20% se acopera din surse proprii. In cazul in
care societatea a demarat investitia inaintea solicitarii creditului, pot fi considerate
ca aport propriu al acesteia la investitie si cheltuielile deja efectuate, dovedite cu

35
acte justificative, cu conditia sa fie achitate si inregistrate in contabilitatea
societatii.
Agentii economici in primul an de activitate (care au desfasurat activitate
minim 6 luni), pot beneficia de credite de investitii numai daca au un capital social
varsat de peste 5.000 mii lei. Nivelul maxim al creditului acordat este de 60% din
valoarea invastitiei. Diferenta de 40% se acopera din surse proprii.
TRASATURILE CARACTERISTICE ALE CREDITULUI
Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in
schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata
unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.
Operatiunea priveste doua parti. Oparte acorda creditul, cealalta parte il
primeste, sau altfel spus se indatoreaza.
Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla de relatii de la cele
intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactiile
formalizate ce se efectueaza pe piete monetare sau financiare foarte dezvoltate si
formulate in cadrul unor contracte complexe. O parte importanta a relatiilor de
credit priveste mobilizarea capitalurilor disponibile si a economiilor.
Esenta raportului de credit se dezvaluie prin trasaturile caracteristice
urmatoare:
1. Subiectele raportului de credit: creditorul si debitorul prezinta o mare
diversitate in ceea ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele
angajarii in raportul de credit si durata angajarii sale, astfel ca ierarhizarea acestor
laturi, in amanunt, este dificila. O apreciere generala asupra naturii participantilor
la procesul de creditare: creditori si debitori, contureaza trei categorii principale si
de ampla cuprindere: intreprinderile, statul si populatia.
Raportul de credit implica primordial redistribuirea unor capitaluri aflate in
stare de disponibilitate, ceea ce presupune existenta unor procese de economisire
sau acumulari monetare.
In economie actioneaza trei mari categorii de participanti:
* unitati excedentare;
* unitati deficitare;
* unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori
deficitare.
Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele
economice, prin nivelul inalt al productivitatii muncii si prin amplitudinea
spiritului de prevedere si economisire, caracteristici ale evolutiei contemporane in
toate tarile dezvoltate, a facut din populatie un factor major in desfasurarea
raporturilor de credit, in primul rand, in postura de creditor. Aceste tendinte, de
crestere absoluta si relativa a economiilor populatiei, pun noi probleme optimizarii
procesului de mobilizare si utilizare a acestor economii. Pe acest fundal se
desfasoara modificari calitative printre care transformarea economiilor din
disponibilitati monetare in economii financiare, fapt ce influenteaza radical
activitatea intermediarilor - bancile. In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si
populatie se afirma amplu, in toate tarile dezvoltate, statul.

36
 2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit,
presupune riscuri, si necesita in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In
raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
* riscul de nerambursare;
* riscul de imobilizare.
Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau
incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau
deficientelor imprumutatului.
Pentru prevederea riscului trebuie sa se analizeze temeinic imprumutatul
prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit sub diverse aspecte: umane
(competenta, moralitate), economice (situatia internationala, nationala, cadrul
profesional), financiare (situatia financiara, indatorarea existenta, capacitatea de
rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte intreprinderi).
Se poate actiona pentru diviziunea riscului prin colaborari cu alte institutii
de credit. Evident, prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare
a imprumutului.
Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care
nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei
gestiuni nereusite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea
situatii, care afecteaza major pe deponent, pot fi prevenite prin administrarea
judicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci; angajarea de credite pe baza
hartiilor de valoare, mobilizarea efectelor (la piata monetara), prin rescont si alte
operatiuni.
Creditele care se acorda, de regula, prin banci, angajeaza fonduri ce nu
apartin bancii. De aici necesitatea, in scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce ii
sunt incredintate, ca bancherul sa-si intareasca pozitia sa de creditor prin garantii
personale sau reale.
Garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in
cazul in care debitorul este in incapacitate de plata.
In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii
obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul in care
exista mai multi garanti, sa raspunda numai de partea sa.
In cazul garantiei solidare, garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati,
concomitent sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii
preferabile de solvabilitate.
Garantiile reale cuprind retinerea, gajul, ipoteca si privilegiul. Dreptul de
retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal, proprietate a
debitorului atat timp cat creditul n-a fost achitat integral. Pentru aceasta trebuie
indeplinite anumite conditii: bunul corporal detinut de creditor sa aiba legatura cu
creanta; iar creanta trebuie sa fie certa si exigibila.
Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia
creditului - gajul. Gajarea poate avea loc cu sau fara deposedare. Daca gajarea are
loc fara deposedare, creditorul primeste un titlu de recunoastere a gajului care face
obiectul publicarii (de exemplu gajarea fondurilor de comert).

37
 Creditorul titular al gajului are, in virtutea gajarii, anumite drepturi: de
preferinta (de a fi platit inaintea altora, in cazul vanzarii bunului ce reprezinta
garantia), de urmarire (daca se schimba proprietarul bunului), de retinere (pastrarea
obiectului gajului) si de vanzare.
Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui
imobil, fara deposedare si cu publicitate. Ipoteca confera creditorului dreptul de
preferinta si dreptul de urmarire. Ipoteca poate fi legala (prevazuta de
lege),convenita (consimtita prin contract) sau judiciara (acordata de organele
judecatoresti).
Privilegiul este dreptul conferit de lege unor creditori de a avea prioritate in
a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti sau asupra totalitatii
patrimoniului debitorului.
Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinta si de dreptul de
urmarire.
Privilegiile pot fi generale si speciale, respectiv mobiliare si imobiliare.
Oricare ar fi garantiile oferite, creditorul nu poate sa piarda din vedere ca o buna
garantie nu trebuie sa fie decat o precautie suplimentara, si nu un suport al unui
risc mai mult decat probabil.
Creditorul, respectiv bancherul, este interesat in primul rand de derularea
normala a procesului de creditare si mai putin de anomaliile acestuia, chiar daca
acestea ii aduc unele recompense.
3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare
varietate, de la termene foarte scurte (24 ore, termen practicat intre banci pe pietele
monetare) pana la 30 - 50 ani.
Pentru creditele pe termen scurt, credite acordate intreprinderilor, sau credite
de consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe
termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata, fapt ce inseamna ca,
pe parcurs, la termene stabilite (lunare, trimestriale etc.), o data cu platile cuvenite
pentru dobanzi se ramburseaza o parte din imprumut.
4. Dobanda este o caracteristica esentiala a creditului. Intr-o economie
stabila, in cadrul acordului de credit s-a incetatenit clauza dobanzii fixe, respectiv
dobanda cuvenita in cadrul acordului de credit este acceptabila pentru ambele
parti, pentru intregul imprumut si pe toata durata creditului.
In conditiile presiunii inflationiste din anii '70, s-a instituit regimul
dobanzilor variabile (sensibile), situatie in care dobanzile se modifica periodic (de
regula semestrial) functie de nivelul dobanzii pe piata.

2.3.3.2. SURSELE PENTRU INVESTITII EXTERNE TARII

Resursele financiare interne ale tarii sunt insuficiente in raport cu nevoile
mari de investitii, determinate de cerinta restructurarii economiei, indeosebi pe
plan tehnologic. Odata cu solutionarea problemei resurselor, prin atragerea de
capital strain, este facilitat accesul la tehnologie. In fond, apelarea la surse externe
pentru investitii reprezinta import de capital.
Atragerea capitalului strain are loc prin credite si prin investitii directe de
capital.
38
 CREDITELE EXTERNE
Creditele externe se clasifica in:
* credite guvernamentale sau cu garantie guvernamentala, in spatele carora
este statul;
* credite bancare, unde riscul este exclusiv al bancilor;
* credite acordate de institutii internationale, precum Fondul Monetar
International, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.
Creditele guvernamentale se intemeiaza pe conventia incheiata intre
guvernul tarii care va acorda credite si guvernul celei care va primi credite,
stabilindu-se totodata si plafoane de garantii ale imprumuturilor. In cadrul
plafoanelor stabilite se pot primi credite pentru a se achizitiona masini, utilaje,
echipamente etc. numai din tara creditoare. Guvernul Romaniei este autorizat sa
contracteze si sa garanteze, impreuna cu B.N.R., credite financiare externe,
necesare aprovizionarii cu materii prime de baza si finantarii investitiilor. Dreptul
de a contracta si garanta este limitat la suma de 2 mld.$.
Creditele externe pe termen lung sunt acordate conditionat de catre
institutiile si organismele internationale de specialitate in vederea atingerii
obiectivelor propuse. De exemplu, Fondul Monetar International, nu cere decat
garantii generale, de politica economica, adica aplicarea anumitor masuri, in
perioada de timp pentru care s-a luat imprumutul, care permit inaintarea pe linia
reformei economice, astfel incat sa se redreseze balanta de plati a tarii si sa se
inapoieze imprumutul. La fel, Banca Mondiala si Banca Europeana pentru
Reconstructie si Dezvoltare acorda credite conditionat, adica numai imprumuturi
"pe proiect" pentru a finanta proiecte de investitii. Toate celelalte banci pretind o
garantie materiala (angajarea aurului, legarea finantarii de un flux comercial si
garantarea cu produsele respective). Acestea acorda creditul pe baza unor studii de
fezabilitate si in conditiile unor puternice garantii de solvabilitate.
Investitiile directe de capital strain sunt una din caile cele mai profitabile
pentru procesul redresarii. Ele antreneaza schimbari substantiale pentru ca astfel
sunt atrase tehnici si tehnologii moderne, se aplica managementul adevarat. Pe
langa participarea la capital si sustinerea retehnologizarii, firma straina poate
asigura comenzi si piete, chiar o pregatire mai eficienta a fortei de munca.
Activitatea de investitii poate beneficia de unele facilitati create prin
schimburile de marfuri dintre tari, referitoare la bunurile pentru investitii. Pentru a
construi o fabrica sau a reutila o intreprindere se pot folosi credite pe termen lung
(10 - 15 ani) acordate de furnizorii externi.
Importul de capital se reflecta adesea intr-un deficit de cont curent, deci prin
deficitul balantei de plati externe. In aceste situatii sunt afectate rezervele de valuta
ale tarii.
Deficitul de cont insa, poate fi compensat printr-un excedent la contul de
capital. Pentru aceasta, trebuie avute in vedere doua conditii esentiale:
* sa se puna accent pe investitii directe de capital strain;

39
 * intrarile de capital sa gaseasca in interiorul tarii o anume organizare
structurala, in sensul de sistem institutional, de mecanisme, cum ar fi cele
financiare, bancare, piata de capital, pana la intreprinderi.
In perioada actuala, tara noastra nu isi acopera deficitul de cont propriu prin
excedent la contul de capital, pentru ca intreprinderile asigura un procent redus,
deci atractivitatea pentru investitii straine este mica. Daca investitiile straine
directe si intrarile de capital prin imprumut ar fi mari, atunci nu s-ar mai apela la
credite publice sau la imprumuturi ale Bancii Nationale pe pietele externe ca sa
acopere deficitul de cont curent. Pentru atragerea investitorilor straini si/sau
obtinerea de credite, o tara trebuie sa indeplineasca unele conditii, si anume:
* sa aiba un grad cat mai mare de solvabilitate;
* sa aiba asigurate, prin lege, posibilitatea recuperarii in caz de faliment a
sumelor imprumutate;
* sa aiba o rata a inflatiei care sa poata fi prognozata;
* sa aiba o legislatie corespunzatoare.
In acelasi timp, proiectele ce urmeaza sa fie finantate trebuie sa asigure
rentabilitate ridicata, ceea ce inseamna ca, pe langa recuperarea banilor sa permita
obtinerea unui castig substantial.
Realizarea acestui deziderat presupune indeplinirea unor conditii si criterii
cum sunt:
* costuri de productie competitive;
* existenta mainii de lucru calificate sau a posibilitatii de recrutare si
instruire;
* existenta posibilitatii legale de desfacere a contractului de munca in cazul
celor indisciplinati;
* cadrul legal adecvat pentru actiuni revendicative;
* posibilitatea realizarii unor produse de calitate;
* facilitati privind taxele si impozitele pe perioada de realizare a investitiei;
* siguranta ca statul nu va nationaliza investitia;
* posibilitatea transferarii legale a profitului pentru care s-a platit impozitul.
Prin reglementarile adoptate in tara noastra s-au creat conditii pentru
atragerea capitalului strain in economia romaneasca, stabilindu-se garantii
importante investitorilor din strainatate, dar si controlul necesar al guvernului in
acest domeniu.
Din profiturile in lei, cuvenite partii straine, o cota stabilita prin lege poate fi
transferata in strainatate in valuta convertibila prin schimb valutar, daca plata
acestei cote nu se face din contul in valuta al societatii comerciale. De asemenea,
investitorii straini pot efectua repatrierea capitalului investit si a produsului
lichidarii sau vanzarii investitiei.
De mentionat ca participarea capitalului strain la finantarea intreprinderilor
noastre este benefica nu numai prin asigurarile de capitaluri, ci si in alte privinte,
cum ar fi:
* procurarea de materii prime, a unor tehnologii si masini moderne;
* accesul pe piete de desfacere etc.

40
 Afluxul de investitii straine in Romania este conditionat de asigurarea
stabilitatii pe plan politic si social, de inaintarea ferma pe calea unei reale reforme
economice.

INVESTITIILE DIRECTE DE CAPITAL

Activitatea economica de realizare a investitiilor in context international a
devenit o preocupare din ce in ce mai ampla. Ea se infaptuieste in legatura cu
construirea sau dezvoltarea de intreprinderi, obiective sociale, culturale si
administrative, instalatii militare, prospectiuni geologice.
Obiectivele construite, in cazul unei investitii internationale directe, raman
definitiv sau pentru o anumita perioada in proprietatea investitorului strain. Tara
beneficiara a investitiei prin agentii economici rezidenti, poate participa la
realizarea obiectivului finantat in context international intr-o proportie stabilita
prin negociere si in conformitate cu legislatia din tara respectiva (si atunci avem o
societate mixta) sau nu participa, firma rezultata fiind in totalitate in proprietatea
investitorului strain.
Realizarea de obiective prin investitii straine are loc pe baza unor strategii
economice, financiare si sociale ale investitorului si ale beneficiarului investitiei
respective.
Pentru investitorul strain realizarea unui obiectiv este motivata, in primul
rand, de avantajele economice pe care le estimeaza:
- cucerirea unui segment de piata in tara unde se realizeaza investitia,
evitand barierele tarifare si netarifare;
- folosirea unor materii prime, a fortei de munca si a altor resurse existente
in tara beneficiara a investitiei, fara a face cheltuieli suplimentare de transport,
cheltuieli cu pregatirea fortei de munca, etc.;
- intrarea cu produse finite pe piata limitrofa tarii unde se face investitia, cu
cheltuieli reduse de transport si service, etc;
Pentru agentul economic local si tara sa, apelarea la investitia straina se
bazeaza pe o serie de avantaje previzionate:
- introducerea in firma existenta sau in firma noua a unor utilaje, solutii
tehnologice si organizatorice de varf, cu efecte favorabile in intrega economie
nationala;
- amplificarea folosirii capacitatilor de productie existente prin largirea
pietei, noile produse putand fi exportate sub noua marca, mai cunoscuta pe piata
internationala;
- valorificarea unor resurse locale (materiale, de forta de munca, constructii,
in domeniul trasportului, telecomunicatiilor, culturale, etc.).
Motivatia financiara este la fel de importanta ca si cea economica. Ea
fundamenteaza decizia de investitii atat pentru investitor, cat si pentru tara
beneficiara.
Pentru investitorul strain conteaza:
- avantajele financiare sub forma dividendelor pe care poate sa le repartizeze
in totalitate sau in anumite proportii, conform legislatiei din tara primitoare a
investitiei;
41
 - avantajele fiscale sub forma reducerilor si scutirilor de impozite, taxe
vamale, etc.;
- avantajele monetare in privinta schimbului valutar, serviciilor bancare, etc.
Pentru tara beneficiara a investitiilor strategia financiara are in vedere
cresterea profitului la firmele realizate prin investitia straina, posibilitatea incasarii
de impozite imediat (TVA, impozit pe salarii, terenuri, etc.) sau in perspectiva,
dupa trecerea unei eventuale perioade de scutire a impozitului pe profit.
In multe cazuri, motivatia realizarii unei investitii in strainatate are drept
continut principal dorinta investitorului de a penetra intr-o zona de interese
strategice (de ordin politic, militar) pentru tara sa.
La randul sau, primitorul investitiei conteaza pe rolul social al investitiei
(cresterea numarului locurilor de munca), dar si pe schimbarea raporturilor de forte
in plan regional, odata cu investitia tara investitorului schimbandu-si atitudinea
fata de securitatea in zona.
De exemplu, dificultatile economice si monetare care au marcat economia
Mexicului in anul 1995 au atras interventia Administratiei SUA. Circa 35 miliarde
de dolari din rezerva guvernamentala au fost puse la dispozitia Mexicului pentru a
opri caderea monedei mexicane. Gestul SUA a fost justificat, in principal, de
apararea intereselor investitorilor sai care dispun de numeroase investitii in Mexic.
O cadere prea mare a monedei mexicane afecta si interesele acestor investitori,
riscul valutar afectand castigurile la capitalul investit in Mexic.
Orice investitie in context international este insotita de strategii severe de
reducere sau eliminare a riscurilor. Gama riscurilor care ameninta o investitie
straina este foarte larga. Ea cuprinde riscuri economice, fiscale, monetare, sociale,
politice, naturale, etc.
Pentru fiecare categorie de risc, investitorul solicita garantii din partea
partenerului si a tarii sale. Aceste garantii vizeaza:
- asigurarea ca obiectivele construite nu vor fi nationalizate, expropriate sau
rechizitionate;
- asigurarea unor despagubiri reale in cazurile in care, din motive
exceptionale, se face un transfer de proprietate;
- asigurarea posibilitatii de transfer in strainatate a dividendelor, a sumelor
rezultate din vanzarea de actiuni si din lichidarea investitiei;
- asigurarea unui regim fiscal care sa prevada facilitati in primii ani de
functionare si pe parcurs;
- existenta unui regim juridic clar si ferm, cu prevederi care sunt in
concordanta cu dreptul international.
La randul sau, tara primitoare va trebui sa se asigure in privinta situatiei
financiare a investitorului, a functionarii obiectivului pentru o perioada care sa fie
mai mare decat perioada de scutire de impozite, a dorintei investitorului de a
reinvesti in tara respectiva o parte din profit, a respectarii angajamentelor care pot
sa aduca avantaje economice, financiare, sociale promise.
Toate aceste strategii vor face obiectul legislatiei privind regimul
investitiilor straine (pentru Romania, Legea nr.35/1991) si al contractelor si
acordurilor de plati incheiate la nivel de state si de agenti economici.
42
 Realizarea obiectivelor de investitii in strainatate pune probleme financiare
deosebit de complexe. In primul rand, este necesar sa se stabileasca structura
aportului investitorului strain.
In conformitate cu Legea nr.35/1991, aportul investitorului strain in
Romania poate consta in:
- capital in valuta liber convertibila;
- masini, utilaje, mijloace de transport, subansambluri, piese de schimb si
alte bunuri;
- servicii, drepturi de proprietate industriala si intelectuala - brevete, licente,
know-how, marci de fabrica si de comert, drepturi de autor, traducator, editor,
cunostinte si metode de organizare si conducere;
- venituri si profituri din activitati realizate in Romania, precum si bunuri si
valori dobandite in conditiile legii, dupa plata impozitelor si a taxelor prevazute de
lege.
In tarile care doresc atragerea de capital strain, au fost infiintate institutii
specializate, de tipul Agentiei Romane de Dezvoltare care functioneaza in tara
noastra. Ele analizeaza bonitatea investitorului, domeniul si modalitatea in care
urmeaza a fi efectuata investitia, cuantumul capitalului investit, respectarea
legislatiei locale si a conditiilor ecologice, sociale, morale, etc.
Pe baza acestei analize, ARD acorda calitatea de investitor strain
solicitantilor, eliberandu-le un Certificat de investitor. Acest certificat este
opozabil autoritatilor romane pentru dovedirea drepturilor investitorului strain.
In SUA, de problematica finantarii investitiilor din strainatate se ocupa
institutia O.P.I.C. (Overseas Private Investment Corporation). Creata in 1971,
O.P.I.C. finanteaza si promoveaza investitiile viabile in strainatate, pe baza de
imprumuturi pe termen lung si subscrieri de obligatiuni. De asemenea, institutia
respectiva acorda garantii agentilor economici care fac investitii in strainatate.
Criteriile urmarite, de regula, de investitorii straini, conform unui studiu al
Universitatii Harvard din SUA sunt reprezentate de:
* Restrictiile privind repatrierea capitalului strain;
* Permisiunea pentru penetrarea capitalului strain;
* Existenta unor discriminari in raport cu firmele locale;
* Starea de convertibilitate si stabilitatea monedei;
* Stabilitatea politica din tara beneficiarului de investitii straine;
* Protectia vamala pentru produsele obtinute din viitoarea investitie;
* Nivelul si posibilitatile de acces la piata locala de capital;
* Nivelul inflatiei anuale pe ultimii cinci ani.
In Japonia, de sprijinirea si promovarea investitiilor in strainatate, se ocupa
mai multe institutii, cum ar fi: Banca de Export-Import a Japoniei, Oficiul Japonez
de Comert Exterior, Fondul de cooperare economica cu strainatatea.
Statul francez acorda sprijin si garantii pentru investitorii francezi care
doresc sa investeasca in strainatate prin Banca Franceza de Comert Exterior si prin
COFACE (fond de cooperare si asigurare a comertului exterior, folosit in special
pentru sprijinirea si garantarea investitorilor care determina, prin investitia lor in
strainatate, o suplimentare a exportului francez).
43
 CAPITOLUL 3
"EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR.
CRITERII SI INDICATORI DE APRECIERE"

3.1. NECESITATEA CALCULELOR DE EFICIENTA A INVESTITIILOR

In conditiile economiei de piata, exista doua motivatii principale pentru

efectuarea investitiei: cresterea cererii de produse pa piata si tendinta de sporire a
profitului. Investitia este utilizata ca mijloc de crestere a cantitatii de produse, dar
si de imbunatatire a calitatii produselor, de lansare a altora noi, de reducere a
costurilor etc. Mai mult decat orice activitate, afacere etc., in cazul investitiei
compararea rezultatelor cu eforturile/costurile aferente este o cerinta esentiala a
conducerii rationale si rentabile. Niciodata scopurile urmarite, ca si efectele care le
exprima si le concretizeaza, nu vor putea fi evaluate si apreciate daca sunt luate in
mod separat, independent de cheltuielile si resursele necesare pentru realizarea lor.
Calculele de eficienta necesita stabilirea atat a cheltuielilor, cat si a efectelor
sau rezultatelor aferente proiectului.
Cheltuielile de investitii se stabilesc cu rigurozitate, pentru ca, din momentul
concretizarii lor in constructii, utilaje etc., ele devin ireversibile, nu mai este
posibil, in general, de a reveni asupra lor in conditii avantajoase. Erorile savarsite
in privinta investitiilor sunt deosebit de costisitoare, generand irosirea unor resurse
sau cheltuieli mari pentru remedieri, refaceri etc.
Efectele economice ale proiectului nu pot fi calculate decat pornindu-se de
la cele obtinute la intreprinderile similare din tara sau strainatate. Pentru estimarea
nivelului lor, se opereaza cu informatii previzionate prospectiv, pe un orizont de
timp destul de indelungat, specific duratei de viata a obiectivului, referitoare la:
performantele si parametrii de functionare ai viitoarelor capacitati de productie si
servicii; aspectele comerciale ale activitatii, legate atat de conditiile aprovizionarii
cu resurse, cat si cele privind vanzarea produselor (piata, cererea, preturile si
incasarile); aspectele si rezultatele financiare finale. Insasi durata de viata
economica a produselor ce se vor realiza, precum si durata de functionare eficienta
a activelor fixe sunt parametrii previzionati.
Deci, in domeniul investitiilor se opereaza cu informatii privind costurile de
investitii, pe de o parte, si valori-marimi; niveluri; intensitati-previzionate
referitoare la efectele ce se vor obtine pe seama investitiilor, pe de alta parte.
Pentru orice actiune sau operatie de investitii cunoastem, din strategia de
dezvoltare adoptata, scopul si obiectivele urmarite. Putem determina cu suficienta
exactitate efortul investitional necesar. Insa, obtinerea efectelor scontate pe seama
investitiilor, a eficientei si rentabilitatii acestora apartine viitorului si prezinta un
apreciabil grad de incertitudine, de risc.
Intrucat rezultatele investitiei depind de un viitor incert, sunt necesare
investigatii asupra viitorului, pentru a vedea care este gradul de risc in obtinerea
44
lor. In acest scop, se fac aprecieri in legatura cu schimbarile ce pot surveni in
privinta tehnologiilor de fabricatie, a preturilor si a cererii produselor pe piata etc.,
estimand, in functie de acestea, nivelul rentabilitatii ce se poate obtine.
Explicatia riscului din domeniul investitiilor este legata de faptul ca solutiile
tehnice si tehnologice, care pot fi moderne in momentul proiectarii, se invechesc
intr-un timp scurt, datorita noilor perfectionari ce apar. De asemenea, poate apare o
uzura morala a produsului, parametrii sai calitativi, functiile, etc.
nemaicorespunzand noilor cerinte.
Pentru a preveni sau a cunoaste consecintele nefavorabile, se fac o serie de
calcule, bazate pe probabilitati si simulari, prin care se estimeaza modificari in
privinta pretului de desfacere, a evolutiei cererii pe piata, a fluxurilor de venituri
anuale, cantitatii ce va fi produsa in fiecare an, duratei de viata economica a
proiectului sau produsului, gradul de utilizare a capacitatii de productie etc.
Pe langa aspectele si elementele mentionate, in domeniul investitiilor exista
si actioneaza anumiti factori contradictorii, care trebuie avuti in vedere in
fundamentarea deciziilor. Adica, mereu cererea de investitii este, practic, mai
mare, depaseste posibilitatile de a fi satisfacuta cu fondurile si resursele
disponibile. Prin urmare, resursele de investitii au un caracter limitat, restrictiv
pentru multe societati comerciale si regii autonome, iar obtinerea de credite
bancare in acest scop presupune un cost relativ mare. In acest context, si
intreprinderile si bancile care acorda credite cauta sa analizeze mai multe directii si
proiecte in care sa fie plasate si fructificate fondurile lor, care se pot finaliza cu
efecte utile diferite de la o actiune la alta.
Practic, chiar pentru atingerea unui scop dat si a realizarii unor obiective
concrete formulate in strategiile agentilor economici, exista posibilitatea de a
concepe proiectele intr-o diversitate de variante, caracterizate prin solutii tehnice,
tehnologice si de constructie diferite si care, in final, conduc la diferentierea
variantelor de proiect prin nivelul angajamentului de capital, marimea efectelor
economice, dinamica costurilor si veniturilor etc. Este posibil ca intr-o varianta de
proiect cu acelasi capital angajat sa se obtina venituri mai mari sau mai repede. De
asemenea, este posibil ca intr-o alta varianta, rezultatele dorite de investitor sa fie
obtinute cu eforturi mai mici, privind costurile de investitii.
In acest mediu complex, in care urmeaza sa se adopte decizia de investitii,
corelat cu interesul primordial al oricarui investitor de a asigura o profitabilitate cat
mai mare a investitiei sale, este evidenta necesitatea evaluarii oricarui proiect din
punct de vedere al eficientei economice.
Promotorul investitiei, interesat in obtinerea unui castig (profit) cat mai
mare, studiaza conditiile in care va functiona noul obiectiv, factorii care vor
influenta asupra rezultatelor acestuia. Pentru aceasta apeleaza la studiul de
marketing, in care se cerceteaza evolutia cererii si consumului viitoarelor sale
produse, evolutia preturilor, problemele aprovizionarii cu materii prime.
Analizele si comparatiile ce se fac asupra investitiei scot la iveala
eventualele costuri suplimentare sau lucrari de prisos, conduc la dezvaluirea unor
posibilitati de imbunatatire a solutiilor tehnico-economice cuprinse in proiect.
Totodata, se analizeaza modul cum investitia raspunde cerintelor de dezvoltare
45
economica pe o linie moderna si eficienta. In acest sens, trebuie tinut seama de
multiplele obiective ale dezvoltarii economico-sociale a tarii, cum sunt: cresterea
numarului angajatilor, cresterea bunastarii, ameliorarea balantei de plati externe,
dezvoltarea infrastructurii economice si sociale etc. Astfel de obiective sunt
cuprinse in programele de dezvoltare economica si sociala a Guvernului; ele
faciliteaza eforturile agentilor economici privind identificarea si promovarea cailor
si modalitatilor de realizare a investitiilor oportune si eficiente.
Evaluarea proiectelor de investitii urmareste, pe de alta parte, costurile si
incasarile pentru agentul economic (intreprindere), iar pe de alta parte eforturile si
avantajele pentru economia nationala. Alaturi de aspectele financiare proprii
obiectivului in cauza, trebuie relevate implicatiile acestuia in ansamblul economiei
nationale, contributia lui la acumularea totala pentru societate, prin compararea
"costurilor sociale" cu "efectele sociale".
Intrucat viitorul este incert, in calculele de evaluare intra si evaluarea
riscului pe care il implica investitia, risc ce urmeaza sa fie asumat de intreprindere,
banca, stat, etc., practic de cei care fac cheltuiala respectiva.

3.2. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR.

CARACTERISTICI ALE EFICIENTEI INVESTITIILOR

Trecerea la economia de piata si restructurarea economiei tarii noastre sunt

pravazute a se infaptui in conditiile eficientei si rentabilitatii. Insasi dezvoltarea pe
mai dparte a economiei nationale, potrivit cerintelor pe plan mondial, depinde, in
masura hotaratoare, de sporirea eficientei in toate domeniile, de imbunatatirea
laturilor calitative ale activitatii productive.
In sistemul concurential, al pietei libere, actiunile intreprinzatorilor sunt
competitive in masura in care au o eficienta inalta, adica asigura obtinerea unor
efecte cat mai mari, in raport cu resursele alocate sau consumate.
Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse si
producatoare de efecte. Dezvoltarea economico-sociala s-a bazat, mult timp, pe
conceptia ca omenirea dispune de un adevarat "corn al abundentei" de resurse
naturale. Dar, socurile produse de crizele de energie si materii prime, precum si
degradarea evidenta a mediului natural, datorita exploatarii sale nerationale, au
condus la abordarea cat mai realista a problemelor privind dimensiunea reala a
resurselor disponibile pe plan mondial, cat si la nivelul fiecarei tari. Protejarea
rezervelor, utilizarea cat mai rationala a resurselor - necesitati stringente ale
perioadei actuale - impun cresterea rolului criteriilor de eficienta in adoptarea
deciziilor economice.
Nivelul limitat al resurselor materiale si de munca genereaza cerinta
economicitatii folosirii lor, in sensul asigurarii unor randamente maxime si a unor
cheltuieli minime.
Exista o relatie obiectiva, cauzala si functionala intre efectele economico-
sociale utile si efortul de resurse materiale, de munca si financiare pe care-l face
societatea. Eficienta activitatii productive exprima tocmai necesitatea economisirii
muncii sociale, ca o conditie a progresului economico-social.
46
 Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta (a produce efectul util
asteptat), se poate spune ca eficienta este atributul oricarei actiuni umane de a
produce efectul util dorit. Eficienta economica inseamna obtinerea efectelor
economico-sociale utile, in conditiile cheltuirii rationale, economicoase a
resurselor tehnice, materiale, de munca si financiare, folosindu-se, in acest scop,
metode stiintifice de conducere si organizare a activitatii productive.
Caile si formele in care se materializeaza eficienta in sfera productiva sunt:
cresterea productivitatii muncii, reducerea consumului de materii prime, materiale
si combustibili, scaderea cheltuielilor de transport, cresterea rentabilitatii
intreprinderilor, imbunatatirea calitatii produselor etc. Dupa cum vedem, eficienta
se exprima, dupa caz, prin diferitele sale forme sau aspecte partiale si, indeosebi,
prin seria reunita a acesteia.
Daca dorim sa comensuram exact eficienta productiei, acel castig maxim in
toate acceptiunile sale, nu trebuie sa lipseasca sau sa fie subapreciata nici una din
formele sale. Iar pentru realizarea ei este necesara indreptarea tuturor eforturilor
spre laturile sale componente.
Uneori, intalnim o interpretare sau intelegere a eficientei productiei foarte
apropiata de cea a rentabilitatii. Insa, intre aceste notiuni nu se poate pune semnul
egalitatii, pentru ca eficienta economica, dupa cum s-a vazut, are un continut mai
cuprinzator.
In functie de natura efectelor, putem vorbi de eficienta economica, sociala,
ecologica, tehnica etc.
Avand in vedere teza potrivit careia, mai devreme sau mai tarziu, orice
actiune, indiferent de natura sa, se va transforma in efecte economice, specialistii
recunosc rolul major al eficientei economice in activitatea economico-sociala.
Acceptiunea notiunii de eficienta economica poate fi intalnita, in studiile de
specialitate si in practica, in doua sensuri:
a) performante (rezultate dintre cele mai mari) ale unei activitati;
b) efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate sau
consumate.
Acesta din urma este mai edificator, exprimand efectul util la unitatea de
efort sau, invers, efortul depus la unitatea de efect util. Nivelul eficientei este cu
atat mai ridicat cu cat este mai mare efectul util la o unitate de cheltuiala de munca
sociala, sau cu cat este mai mic efortul de munca sociala pe o unitate de efect util.
In expresia ei cea mai generala, eficienta economica este redata de relatia
dintre rezultatele obtinute intr-o anumita activitate economica si cheltuielile
efectuate in activitatea respectiva. Totusi, eficienta prusupune raportarea la o baza
de comparatie spatio-temporala, adica analiza ei se face in comparatie cu nivelul
atins in activitati similare sau pe variante de proiect cu parametri diferiti: volum de
investitii, nivel al cheltuielilor de exploatare, durata de viata etc.
Analiza eficientei economice raspunde la intrebarile: cum se folosesc
resursele si cat se consuma din ele; se urmareste, deci, atat gradul de valorificare
cat si economisirea acestora.
In acest context, este necesar ca resursele sa fie cat mai riguros structurate
dupa criterii care sa corespunda cerintelor analizei economice.
47
 1) Dupa criteriul regenerarii in timp, avem:
a) resurse regenerabile - resurse umane, materiale de natura vegetala, unele
resurse energetice (energia valurilor, eoliana, solara etc.);
b) resurse neregenerabile - resurse materiale si energetice de natura
anorganica in general.
2) Dupa modul de participare la circuitul economic, avem:
a) resurse potentiale - neintrate in circuitul economic;
b) resurse intrate in circuitul economic, care pot fi:
- avansate: cele existente in patrimoniul intreprinderilor, chiar daca nu sunt
efectiv folosite (investitii, mijloace fixe si circulante, forta de munca etc.);
- ocupate: cele care contribuie la producerea efectelor utile in perioada
respectiva (sunt resursele avansate exclusiv investitiile, mijloacele fixe in rezerva
sau conservare, mijloacele circulante fara miscare etc.);
- consumate: cele efectiv cheltuite pentru obtinerea efectelor economice si
care se regasesc in costuri.
3) Dupa natura lor, resursele pot fi:
a) umane;
b) materiale;
c) energetice;
d) financiare;
e) tehnice, etc.
4) Dupa tipul de resursa luat in considerare, putem vorbi de:
a) eficienta economica a resurselor avansate (aici se include si eficienta
investitiilor);
b) eficienta resurselor ocupate, care, in functie de natura resursei, poate fi:
- eficienta folosirii fortei de munca;
- eficienta folosirii mijloacelor fixe;
- eficienta folosirii resurselor materiale, banesti, valutare, etc.
c) eficienta resurselor consumate - a costurilor de productie.
In general, cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau
alocate, criteriul de eficienta este de economisire a lor. Pentru resursele consumate,
insa, se pune problema gradului de valorificare, adica obtinerea unor efecte
economice cat mai mari pe unitatea de resursa connsumata.
Efectele economice pot fi directe - identificabile la obiectivul realizat pe
baza investitiei, si indirecte - ca rezultat al efectului de propagare in alte sectoare
de activitate. In raport cu scopul urmarit, ele pot fi: de baza sau complementare.
Corelatia dintre eforturi si efecte, din punct de vedere cantitativ, se exprima
prin indicatori de eficienta, care, de regula, imbraca forma de raport matematic.
Este necesar sa se foloseasca un sistem de indicatori de eficienta, pentru a
evidentia toate corelatiile posibile. Constructia sistemului de indicatori presupune
o munca atenta de identificare si cuantificare a tuturor resurselor alocate sau
consumate si a tipurilor de efecte generate. De un real folos este, in aceasta munca,
matricea efect/efort. Este o matrice patratica, in care numarul de linii/coloane este
cel al indicatorilor de efort si de efect identificat ca fiind caracteristice activitatii ce
se analizeaza. Ordonarea acestora permite partitionarea matricii in patru cadrane.
48
Fiecare cadran va contine un anumit tip de indicatori de eficienta economica,
astfel:
a) indicatori de tip efort/ efort (cadran I), cum ar fi: costul unui loc de
munca, valoarea fondurilor fixe la 1 leu investitie, grad de inzestrare tehnica a
muncii etc.;
b) indicatori de tip efect/efort (cadran II), cum ar fi: beneficii la 1 leu
investitii, productie la 1000 lei fonduri fixe etc.;
c) indicatori de tip efort/efect (cadran III), cum ar fi: investitia specifica,
cheltuieli la 1000 lei productie marfa etc.;
d) indicatori de tip efect/efect (cadran IV): profit la 1000 lei cifra de afaceri,
curs de revenire etc.
Dimensiunile matricii variaza in functie de activitatea pe care o
caracterizeaza, de gradul de detaliere folosit in analiza, de nivelul decizional pe
care-l deserveste.
In urma efortului de investitii se obtin diverse efecte economice, reflectate si
pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, in raport cu efortul investitional, da
masura eficientei investitiei.
Efectele economice obtinute, in functie si de caracterul investitiei, pot fi:
- reducerea costurilor de functionare a utilajelor (cheltuieli de intretinere si
reparatii) pe seama investitiilor de inlocuire a masinilor si utilajelor;
- diminuarea cheltuielilor cu forta de munca, obtinute mai ales pe baza
investitiilor de modernizare si de aplicare a inovatiilor;
- sporirea rentabilitatii (randamentului) activitatii firmei, prin investitii de
expansiune, care conduc la cresterea capacitatii de productie si/sau la adaugarea
unui nou produs gamei existente; pe baza unor astfel de investitii se asteapta
castiguri suplimentare mult mai mari decat cele din micsorarea costurilor;
- obtinerea unor efecte in perioade mai indepartate si adesea indirecte, la
investitii strategice sau de interes general. De exemplu, cheltuielile facute pentru
sistemul anti-poluant dintr-o uzina, care au efecte economice si sociale pe un plan
mai larg.
Desigur, prin investitie se urmareste un efect sau altul, insa efectele sunt, de
obicei, legate intre ele, adaugandu-se unul altuia, iar pentru calculul eficientei se ia
in considerare cumulul lor. Este foarte important sa nu se faca, in nici un caz, rabat
la calitatea produselor, atunci cand in realizarea acestora se urmareste
economicitatea.
Eficienta investitiilor unei firme trebuie apreciata si in corelatie cu interesele
de ansamblu ale economiei nationale, adica sa se tina seama de multiplele efecte
create in avalul si amontele domeniului respectiv al productiei materiale.
Sensul eficientei activitatii productive, a utilizarii resurselor difera dupa
nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmaresc, locul unde se
desfasoara actiunea etc. Astfel, pe ansamblul economiei, eficienta se exprima prin
sporul de venit national pe unitatea de efort, iar la scara unei intreprinderi prin
nivelul productivitatii muncii, al costurilor unitare de productie, al rentabilitatii.
Marimea eficientei economice prinde contur, se materializeaza, in cadrul
intreprinderii, dar ea are importanta si pentru economia nationala in ansamblul ei.
49
Astfel, cresterea productivitatii muncii, reducerea costurilor si sporirea
rentabilitatii isi gasesc expresia si in sporirea venitului national.
Marimea eficientei economice este apreciata in functie de conditiile concrete
in care se desfasoara productia. Aceasta inseamna ca trebuie sa luam in considerare
caracterul ei dinamic, modificarile determinate de influenta revolutiei tehnico-
stiintifice contemporane.
O eficienta economica ridicata se obtine in conditiile unei tehnologii
moderne, care valorifica la maximum materiile prime si energia, asigura produse
de calitate superioara, la un cost redus. Eficienta productiei si mai ales a utilizarii
produselor in economia nationala sau a valorificarii lor pe piata externa depinde,
astazi, nu numai de productivitatea muncii care realizeaza aceste produse, ci si de
nivelul consumurilor materiale si energetice, care reprezinta un parametru
hotarator al calitatii si un factor al competitivitatii pe piata externa.
In domeniul investitiilor, trebuie sa avem in vedere unele caracteristici ale
eficientei economice:
a) Eficienta economica a investitiei este o parte a intregii activitati
productive. Ea depinde, in ultima analiza, de actiunea in comun a tuturor factorilor
si fazelor procesului de productie. Ca urmare, eficienta cheltuielilor de investitii
reflecta atat modul cum au fost concepute si realizate lucrarile de investitii, cat si
elementele (factorii) procesului de productie. Desigur, un rol esential revine
procesului de investitii, pentru ca acesta contribuie la impulsionarea progresului
tehnico-stiintific.
b) Eficienta economica a investitiilor isi contureaza continutul prin
raportarea diverselor efecte scontate sau obtinute la cheltuielile necesare obtinerii
lor. Formele ei de manifestare se amplifica, in raport cu natura efectelor si efortului
de investitii, in cadrul unei game largi de indicatori.
c) Nivelul eficientei economice a investitiilor se stabileste pe baza de
previziune, deoarece calculele respective se fac intr-o etapa care precede atat
executarea obiectivului, cat si functionarea acestuia. Previziunile se refera la
nevoia sociala pentru anumite produse sau servicii, modificari ale volumului si
structurii productiei, ale cerintelor de consum, ale preturilor, ale tehnologiilor de
fabricatie.
Se fac de asemenea previziuni asupra duratei vietii produselor intreprinderii
(termenele la care va fi necesara modernizarea radicala a produselor, a metodelor
de productie si reconstructie). Sunt mari incertitudini in prevederea modificarilor
in preturile produselor, materiilor prime, energiei, serviciilor etc., mai ales ale
celor de pe pietele externe. Pe baza previziunilor se determina, in ultima analiza,
dimensiunea efectelor economice si cea a efortului de cheltuieli.
d) Raportul efect/efort se ia in stransa corelatie cu factorul timp, datorita
existentei decalajului intre momentul cheltuirii resurselor de investitii si cel al
obtinerii efectelor economice. Influenta factorului timp se ia in considerare mai
ales prin folosirea tehnicilor de actualizare a valorilor viitoare. Astfel, putem sa
estimam nivelurile eficientei economice cat mai aproape de dimensiunile ei
potentiale.

50
 e) Eficienta economica a investitiilor imbraca, in procesul realizarii sale, o
forma absoluta, dar se calculeaza si in forma relativa, pentru a face comparatii intre
variantele de proiect. Nivelul eficientei economice absolute este in functie de
parametrii de efort si efect ai fiecarei variante. Dintre aceste doua forme, prima
este cea care se regaseste si dainuie in decursul activitatii productive, care sta la
baza ritmului de crestere.
In decursul functionarii obiectivului avem de-a face cu eficienta economica
absoluta, insa marimea acesteia este determinata si de nivelul eficientei relative
care a ajutat la alegerea variantei mai bune de investitii.
f) Determinarea eficientei economice a investitiei sa se bazeze pe o abordare
sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice, dintre
intreprinderi si ramuri. Aceasta pentru ca efectele favorabile ale investitiilor
privind modernizarea unei intreprinderi, de exemplu, nu se manifesta doar asupra
activitatii acesteia, ci si in economia altor intreprinderi cu care se afla in relatii de
cooperare productiva. Aici este vorba de efecte economice propagate de la unele
intreprinderi la altele. Iata de ce este necesar ca in evaluarea eficientei economice
sa se cuprinda si dimensionarea in spatiu, sa se tina seama si de interdependentele
dintre ramuri si subramuri, intre intreprinderi pe linie de productie.
Din acest unghi de vedere, un proiect de investitie este cu adevarat eficient,
nu numai pentru ca el se incadreaza avantajos in criteriile de eficienta, ci si pentru
efectele propagate favorabile asupra altor sectoare de activitate cu care se afla in
relatie de cooperare economica.
Abordarea eficientei proiectului de investitie intr-o viziune sistematica si
dinamica implica, totodata, luarea in considerare a unor premise esentiale cum
sunt: gospodarirea rationala si protejarea resurselor, mai ales a celor epuizabile,
neregenerabile, pastrarea echilibrului ecologic, ocrotirea starii de sanatate a
oamenilor. Pentru toate categoriile de resurse (alocate, ocupate, consumate)
calculele de eficienta trebuie sa reflecte rezultatele scontate, posibile de obtinut, in
concordanta cu volumul si structura nevoii sociale reale, sa vizeze efectele atat la
nivelul proiectului insusi, cat si la cel al economiei nationale in ansamblul ei.
Eficienta economica si rentabilitatea sunt notiuni strans legate intre ele, dar
si delimitate, determinarea lor implicand solutionarea problemelor referitoare la
tehnica, la combinatiile factorilor de productie, la cantitatea de produse oferite pe
piata etc.
Desfasurarea unei activitati eficiente presupune utilizarea rationala,
judicioasa a factorilor de productie. Daca poti sa produci aceeasi cantitate de
produse cu acelasi numar de masini, dar intr-un interval de timp mai scurt,
inseamna ca realizezi o eficienta economica. Alegerea celei mai bune combinatii
tehnice, pe baza criteriilor de economicitate, cade in sarcina inginerilor.
Odata aleasa tehnica eficienta, ramane sa se decida cantitatea de fabricat,
care sa asigure cerintele pietei in conditiile unei rentabilitati ridicate. In stabilirea
cantitatii de produse, nu este suficient de stiut cat este posibil de vandut, ci si care
sa fie oferta in conditiile unor preturi date. In functie de costul de fabricatie (costul
marginal) si pretul de vanzare, se va elabora o curba a ofertei. Studierea acestor
aspecte cade in sarcina economistilor.
51
 3.3. INDICATORI STATICI DE EVALUARE A EFICIENTEI
INVESTITIILOR

Indicatorul este un instrument cu ajutorul caruia se poate reda starea unui

sistem la un moment dat. Rolul indicatorului este de a atrage atentia asupra
conditiilor concrete in care functioneaza sistemul intr-o anumita perioada de timp.
Indicatorii eficientei economice a investitiilor sunt de fapt instrumente
adecvate folosite in vederea evitarii situatiilor extreme de luare a unor decizii
inadecvate conctetizate prin esecuri economice.
Este foarte important ca la realizarea unei investitii sa se studieze in
prealabil mai multe variante de investitii, fiecare cu avantajele si dezavantajele
sale, incercand ca prin intermediul indicatorilor de eficienta a investitiilor sa se
poata alege varianta cea mai convenabila, mai eficienta.
Sistemul indicatorilor statici ai eficientei economice a investitiilor cuprinde
patru grupe de indicatori:
1. indicatori cu caracter general;
2. indicatori de baza;
3. indicatori specifici diferitelor obiective si ramuri;
4. indicatori suplimentari.
3.3.1. INDICATORI CU CARACTER GENERAL
1) Capacitatea de productie
Acest indicator exprima productia maxima ce poate fi obtinuta intr-o
perioada de timp, in conditii normale de functionare a capitalului fix, de utilizare a
resurselor umane si a unui anumit coeficient de schimburi.
Capacitatea de productie se noteaza cu q si se exprima, in general, in unitati
fizice de productie, respectiv: bucati, tone, ml., mc, etc. Poate fi exprimata si
valoric:
n
Q =  j=1 qj*pj

unde:
Q - capacitatea de productie exprimata valoric;
qi - capacitatea fizica de productie a sortimentului "j";
pj - pretul sortimentului "j" de productie.
Capacitatea de productie este un indicator de volum, care arata o imagine de
ansamblu, asupra marimii obiectivului si concretizeaza un prim efect al efortului
investitional facut.
2) Numarul de salariati
Numarul de salariati este un indicator care trebuie cunoscut inca din faza de
proiectare. Se stabileste pornindu-se de la productie, productivitatea muncii si
coeficientul de schimburi. Acest indicator este cunoscut si in structura.
3)Costul de productie
Costul de productie arata conditiile concrete de efort economic, in care se va
realiza productia proiectata.
52
 Costul de productie trebuie cunoscut la nivelul intregii productii, la nivelul
fiecarui sortiment, precum si pe unitatea de produs. Una din caile cresterii
profitului este reducerea costului de la o perioada la alta.
4) Profitul
Profitul este scopul desfasurarii activitatii oricarui agent economic.
Firma trebuie sa urmareasca in permanenta maximizarea acestuia; profitul
trebuie apreciat inca din faza de proiectare a unui obiectiv deoarece are o influenta
decisiva in luarea unei decizii de investitii privind realizarea unui anumit obiectiv.
5) Productivitatea muncii
In calculele de eficienta, productivitatea muncii trebuie privita din ce in ce
mai mult ca o cauza a productiei si nu ca efect al acesteia.
La dimensionare numarului de salariati si a productiei trebuie sa se
porneasca de la o anumita productivitate a muncii.
Exista mai multe relatii de calcul pentru acest indicator de baza:
W=Ft/q ; W=q/Ft ; W=q/Ns ; W=Ns/q ; W=Q/Ns
unde:
W - productivitatea muncii;
Ft - timpul necesar obtinerii unei cantitati de productie;
q - cantitatea de productie obtinuta intr-o unitate de timp;
Ns - numarul de salariati;
Q - valoarea productiei obtinute.
6) Ratele de rentabilitate.
Sunt cei mai importanti indicatori de eficienta economica. In general se
calculeaza raportand profitul obtinut la elementul care a dus la realizarea lui
(capital permanent, capital propriu, costuri, cifra de afaceri, etc).
In analiza economica se va opta pentru varianta cu cea mai mare
rentabilitate.

3.3.2. INDICATORI DE BAZA

Indicatorii de baza sunt indicatori proprii analizei eficientei economice a
investitiilor. Acestia constituie una din cele mai importante grupe de indicatori, la
care apeleaza investitorii pentru adoptarea celei mai avantajoase decizii de
investitie.
1) Volumul capitalului investit
Este un indicator care reflecta efortul total economic pentru realizarea unui
anumit obiectiv economic de investitii.
Formula de calcul a volumului capitalului investit este urmatoarea:
It = Id + Ic + Mo + Cs
in care:
It - volumul total al capitalului investit;
Id - volumul destinat investitiilor directe;
Ic - volumul destinat investitiilor colaterale;
Mo - necesarul initial de mijloace circulante;
Cs - cheltuieli suplimentare.

53
 Materializarea propriu-zisa a investitiilor se concretizeaza atat in capitalul
fix activ cat si in capitalul fix pasiv.
Capitalul fix activ contine masini, utilaje, instalatii care participa la procesul
de productie si care decid evolutia acestuia, iar capitalul fix pasiv contine hale,
cladiri, etc. ce asigura functionarea in bune conditii a capitalului fix activ.
Desfasurarea unei activitati investitionale eficiente presupune ca ponderea
cea mai mare a cheltuielilor de capital sa fie dirijata catre capitalul fix activ.
2) Durata de realizare a lucrarilor de investitii
Este perioada de timp in care are loc materializarea eforturilor investitionale
in capital fix.
Ideal este ca durata de realizare sa fie cat mai mica, atat pentru a micsora
efectul imobilizarii capitaluluiu in aceasta perioada, cat si pentru a evita risipa si
degradarile la care se adauga evitarea demodarii produselor realizate.
3) Durata de functionare a obiectivului
Durata de functionare a obiectivului incepe in momentul in care acesta este
pus in functiune si se termina odata cu scoaterea sa din functiune.
In cadrul duratei de functionare a obiectivului distingem trei perioade de
timp:
- perioada da atingere a parametrilor proiectati;
- perioada de functionare;
- perioada de declin.
Perioada de atingere a parametrilor proiectati trebuie sa fie cat mai scurta cu
putinta. Perioada normala de functionare trebuie sa fie cat mai scurta cu putinta.
Perioada normala de functionare trebuie sa fie permanent in atentia investitorului.
Dupa punerea in functiune a unui obiectiv, acesta desfasoara o activitate
eficienta in sensul ca toate cheltuielile de productie vor fi acoperite, asigurandu-se
si obtinerea unui profit pe durata eficienta de functionare.
4) Investitia specifica
Investitia specifica reprezinta raportul dintre efortul investitional si efectul
obtinut.
Investitia specifica se calculeaza pentru trei variante:
a) In cazul obiectivelor noi:
s = I t / qh
in care:
s - investitia specifica;
It - volumul investitiei;
qh - capacitatea de productie exprimata in unitati fizice.
In acest caz, indicatorul respectiv arata cati lei-efort de capital investit revin
la un leu-productie obtinuta.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective
existente, :
sm = Im / ( qmi - q0 )
unde:
sm - investitia specifica pentru modernizari, dezvoltari, retehnologizari;

54
 Im - valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea,
retehnologizarea unui obiectiv existent;
qmi - capacitatea de productie exprimata in unitati fizice dupa modernizare,
dezvoltare etc.;
q0 - capacitatea de productie existenta inainte de modernizare, dezvoltare,
etc.
Numitorul relatiei reprezinta sporul fizic de productie rezultat in urma
activitatii de retehnologizare, modernizare, etc.
Indicatorul reflecta cati lei-efort de capital investit revin pe unitate fizica -
spor de capacitate rezultata in urma modernizarii.
In functie de sporul valoric de capacitate:
sm = Im / ( Qmi - Q0 )
in care:
Qmi - capacitatea de productie exprimata valoric dupa modernizare,
dezvoltare, retehnologizare;
Q0 - capacitatea de productie exprimata valoric inainte de modernizare,
dezvoltare, retehnologizare, etc.
In acest caz indicatorul exprima cati lei capital investit revin la un leu spor
de capacitate exprimat valoric.
c) Pentru compararea mai multor variante:
sc = ( Ii - Ij ) / ( qi - qj )
unde:
sc - investitia specifica in cazul compararii variantelor de investitii;
Ii - capitalul investit in varianta "i" de investitie;
Ij - capitalul investit in varianta "j" de investitie;
qi - capacitatea anuala de productie obtinuta in varianta "i" de investitie;
qj - capacitatea anuala de productie obtinuta in varianta "j" de investitie.
Indicatorul "investitia specifica" are o sfera larga de aplicabilitate si un grad
de relevanta ridicat.
5) Termenul de recuperare a investitiei
Acest indicator realizeaza o corelatie intre efortul de capital investit si
efectul obtinut sub forma profitului anual.
Termenul de recuperare a investitiei se calculeaza pentru trei variante de
investitii:
a) In cazul constructiei de obiective noi:
T = I t / Ph
unde:
T - termenul de recuperare a capitalului investit;
It - valoarea capitalului investit;
Ph - profitul anual.
Acest indicator se calculeaza pentru determinarea perioadei de timp in care
se recupereaza capiatalul investit din profitul anual obtinut.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective
existente.

55
 Spre deosebire de varianta constructiei de obiective noi, in acest caz
corelatia se realizeaza intre capitalul investit si sporul de profit anual obtinut in
urma modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii obiectivului.
T = Im / ( Phm - Ph0 )
unde:
T - termenul de recuperare a capitalului investit in cazul unor modernizari,
dezvoltari, retehnologizari de capacitati de productie;
Im - valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea,
retehnologizarea unui obiectiv existent;
Phm - profitul anual obtinut in urma modernizarii, dezvoltarii,
retehnologizarii obiectivului existent;
Ph0 - profitul anual obtinut de obiectivul existent inainte de realizarea
investitiei pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare.
In cazul reducerii costului de productie, formula de calcul este prezentata in
continuare:
T = Im / ( Ch0 - Chm )
unde:
Ch0 - costurile de fabricatie inainte de modernizare;
Chm - costurile de fabricatie dupa modernizare.
O a doua relatie de calcul este urmatoarea:
T=(Im+A –V +Pp)/(Phm-Chm)
unde:
T- termenul de recuperare;
Im - capitalul investit pentru modernizare;
A - amortizarea recuperata;
V - veniturile obtinute prin vanzarea utilajelor vechi;
Pp - pierderea de profit din timpul realizarii investitiei.
c) In cazul compararii diverselor variante de investitii, formula folosita este:
T = ( It +  P - P' ) / Ph
unde:
T- termenul de recuperare;
 P - diferenta dintre profitul prognozat si profitul realizat in perioada de
atingere a parametrilor prognozati;
P' - profitul suplimentar ce se realizeaza daca se pun in functiune capacitati
partiale de productie;
Ph - profitul anual.
Daca o varianta are un efort de capital investit mai mare dar si efectul de
profit obtinut este semnificativ mai mare, formula de calcul este urmatoarea:
T = ( Ii - Ij ) / ( Phi - Phj )
unde:
T - termenul de recuperare;
Ii-Ij - diferenta dintre capitalul investit in prima varianta fata de a doua
varianta;
Phi-Phj - diferenta, adica sporul de profit care se obtine in prima varianta fata
de cea de-a doua.
56
 Rezultatul exprima numarul de ani in care se recupereaza diferenta de
capital dintre cele doua variante prin sporul de profit obtinut.
6) Coeficientul de eficienta economica a investitiilor
Este un indicator care exprima corelatia dintre profitul anual obtinut in urma
realizarii investitiei si efortul capitalului investit.
Ca si in cazul indicatorilor "investitia specifica" si "termenul de recuperare a
investitiei", coeficientul de eficienta economica a investitiilor se va calcula separat
pe cele trei variante, astfel:
a) In cazul obiectivelor, formula de calcul este:
e = Ph / I t
unde:
e - coeficientul eficientei economice a investitiilor;
Ph - profitul anual obtinut in urma realizarii investitiei;
It - valoarea capitalului investit.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective
existente:
e = ( Phm - Ph0 ) / Im
unde:
e - coeficientul de eficienta economica a investitiilor;
Phm - Ph0 - sporul de profit obtinut;
Im - valoarea capitalului investit.
In acest caz, mai exista o formula echivalenta daca scopul este reducerea
costurilor de productie:
e = ( Ch0 - Chm ) / Im
Ch0 - Chm - reprezinta economiile care se obtin prin micsorarea costurilor de
productie.
c) In cazul compararii mai multor variante de investitii:
e = ( Phi - Phj ) / ( Ii - Ij )
Phi - Phj - sporul de profit care se obtine in prima varianta comparativ cu cea
de-a doua;
II - Ij - reprezinta diferenta dintre capitalurile investite in cele doua variante.
7) Cheltuieli echivalente sau recalculate
Problema care se pune este alegerea intre o varianta cu un efort investitional
mai mic ( de capital) si o varianta cu un cost anual de exploatare mai mic.
Indicatorul "cheltuieli recalculate" cuantifica efortul total de investitii si din
exploatare.
K = It + Ch * De
unde:
K - cheltuieli recalculate;
It - valoarea investitiei;
Ch - costurile anuale de productie;
De - durata de functionare eficienta.
O a doua formula de calcul a acestui indicator este:
K = It + Ch * T
unde:
57
 T - termenul de recuperare a investitiei.
Comparabilitatea variantelor este valabila daca in cazul variantelor
capacitatile de productie sunt egale. In caz contrar, indicatorul se va calcula intr-o
forma specifica:
k = K / ( q * De )
unde:
k - cheltuieli echivalente specifice;
K - cheltuieli echivalente;
q - productia fizica obtinuta;
De - durata de functionare eficienta;
8) Randamentul economic al investitiei
Raportul dintre profitul final si capitalul investit reprezinta randamentul
economic al investitiei.
R = Pf / It
Acest indicator calculeaza cati lei profit final se vor realiza cu un leu capital
investit.
Profitul final se calculeaza dupa recuperarea investitiilor:
Pf = P t - P r
Deoarece Pr = It, relatia de mai sus se poate formula si dupa cum urmeaza:
Pf = Pt - It
Profitul total Pt se calculeaza astfel:
Pt = Ph * De
unde:
Pt - profitul total;
Ph - profitul anual;
De - durata de functionare eficienta.
Profitul anual Ph se va calcula:
P h = Qh - C h
unde:
Qh - valoarea anuala a productiei (exprimata in preturi de vanzare);
Ch - costul anual al productiei.
Randamentul economic al investitiilor se calculeaza in practica in functie de
profitul total:
R = ( Pt - It ) / It
Relatia este echivalenta cu:
R = ( Pt / It ) - 1
Nici in aceasta forma, randamentul economic al investitiei nu isi modifica
semnificatia sa de baza, si anume: cati lei-profit se obtin la un leu investit. Acest
indicator reflecta o situatie ca atat mai convenabila, cu cat nivelul sau este mai
ridicat.

58
 3.4. NECESITATEA CUANTIFICARII FACTORULUI TIMP

Ca si in alte activitati economice, si in domeniul investitiilor timpul

reprezinta un factor de o deosebita importanta deoarece procesul de materializare a
investitiilor in capital fix si apoi procesul de obtinere a productiei dar si de
recuperare a cheltuielilor este dinamic, se desfasoara pe o perioada mare de timp.
De aceea, efectele utile ale investitiilor vor fi puternic influentate de factorul timp.
Legatura dintre investitii si timp se urmareste pe mai multe segmente ale
procesului investitional. Timpul este, deci, un factor de legatura dintre investitii si
progresul general al societatii, timpul actioneaza ca un multiplicator al efectelor
investitionale. In mod concret timpii operatori in procesul investitional sunt:
a) durata necesara pentru proiectarea si elaborarea documentatiei tehnico-
economice;
b) durata de executie a lucrarilor de investitii;
c) durata atingerii parametrilor proiectati;
d) durata de recuperare a fondurilor de investitii cheltuite;
e) perioada stabilita pentru restituirea creditelor;
f) durata de functionare a obiectivului respectiv; imobilizarile de fonduri
banesti sunt mici.
Procesul investitional se desfasoara intr-o perioada indelungata de timp. De
la data adoptarii deciziei de a se construi un obiectiv este necesar sa treaca 6 - 12
luni, uneori chiar mai mult pentru elaborarea documentatiei tehnico-economice de
executie a investitiei respective, dupa care urmeaza o perioada de circa 2 ani,
pentru realizarea lucrarilor de constructii si de montaj ale utilajelor pe santier.
Punerea in functiune a obiectivului de investitii marcheaza trecerea sa la o alta
etapa, aceea de desfasurare a procesului de productie, care se poate intinde pe
durata a zeci de ani.
Durata de fuctionare a obiectivului reprezinta al treilea principal timp
operator din cadrul procesului investitional deoarece acum se verifica eficienta
economica. Daca pana la inceperea duratei eficiente de functionare obiectivul
respectiv consuma resurse materiale si umane, exprimate de fondurile de investitii
cheltuite, fara sa furnizeze nici un efect util, in aceasta perioada are loc procesul de
livrare catre societate a efectelor economice. Odata cu punerea in functiune a
obiectivului de investitii viata economica a acestuia trece intr-o noua faza, aceea de
concretizare in produse finite. Prin vanzarea produselor finite se obtine profit.
In calculele de eficienta economica se compara marimea profitului ce se
preconizeaza a fi obtinut dintr-o actiune productiva, cu fondurile de investitii
necesare. Trebuie luat in calcul faptul ca fondurile de investitii se cheltuiesc intr-o
anumita perioada de timp relativ scurta de 1-2 ani, diferita de perioada in care se
obtine profitul, de 15-20 ani in cazul utilajelor si de 60-80 ani in cazul cladirilor.
Pana acum s-a facut o analiza statica, adica s-a facut abstractie de influenta
timpului asupra efectelor finale, iar de acum inainte cuantificam tocmai influenta
factorului timp asupra intregului proces investitional sub forma unei analize
dinamice.

59
 In analiza dinamica se aduc valorile dispersate in timp la un singur moment.
Procedeul folosit se numeste tehnica actualizarii sau tehnica discontarii.
Astfel:
- daca o suma de un leu care este investita productiv intr-un anumit
domeniu, la inceputul unui an, dupa trecerea primului an, ca urmare a folosirii ei in
procesului de productie, va aduce un profit "a". In anul urmator fondul utilizat va fi
1+a, iar rezultatul este (1+a)2 si asa mai departe astfel incat dupa h ani suma de un
leu devine (1+a)h,
adica:
1 I an 1 1 leu
31 XII an 1 1+a=(1+a)lei
31 XII an 2 (1+a)+a(1+a)=(1+a)2 lei
31 XII an 3 (1+a)2+a(1+a)2=(1+a)3 lei
............................................................
31 XII an h (1+a)h lei

O investitie de 1 leu facuta astazi echivaleaza peste "h" ani nu tot cu suma
de 1 leu ci cu (1+a)h lei daca se tine cont de influenta factorului timp. Expresia
(1+a)h se numeste factor de fructificare si se noteaza cu z'. Factorul de fructificare
z' se foloseste la aducerea in prezent a unor sume investite in trecut sau la ducerea
in viitor a sumelor investite, marind aceste sume, deoarece intotdeauna z'>1.
Dar problema se poate pune si invers, adica, valoarea unui leu ce se va
obtine in anul "h", in prezent va fi de 1/(1+a) h care este factorul de actualizare z
folosit la aducerea in prezent, din viitor a sumei de 1 leu; acest lucru se realizeaza
micsorand aceste sume, deoarece intotdeauna z<1.
Simbolul "a" reprezinta eficienta anuala a sumei unitare cheltuite; el
corespunde eficientei medii la obiective similare, din ramura sau subramura unde
se cheltuieste suma respectiva si in literatura de specialitate este denumit coeficient
de actualizare. Semnificatia economica a coeficientului "a" este urmatoarea: el
reprezinta profitul ce poate fi obtinut intr-un an ca urmare a sumei de un leu
investita productiv la inceputul acelui an.
Specialistii O.N.U. recomanda ca in conditii normale ale economiei
nationale acest coeficient sa fie 0,15 sau 15% (cu diferente pe ramuri si
subramuri).
In cazul in care se apreciaza ca in perioadele urmatoare va interveni o
inflatie pe piata interna sau internationala, o sporire considerabila a dobanzilor la
capital sau cand investitiile se efectueaza in conditii de risc accentuat, marimea
coeficientului "a" trebuie corectata in mod corespunzator. In consecinta, la
stabilirea marimii coeficientului "a" trebuie sa se respecte urmatoarea conditie:
a > rp + ra + rr
in care:
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
rp - reprezinta rata modificarii pretului (rata inflatiei);
ra - reprezinta rata dobanzii;
rr - reprezinta rata de risc investitional.
60
 Desi toate calculele de actualizare se bazeaza pe formula dobanzii compuse,
ele nu au un caracter pur camataresc, de recuperare a sumelor cheltuite si
obtinerea, in final, a unui cuantum minim de profit. Aceasta metoda in practica
este cunoscuta sub numele de tehnica actualizarii.
Se recomanda ca pentru calculele de eficienta economica a investitiilor
tehnica actualizarii sa se aplica pentru fiecare zi. Deoarece acest calcul este foarte
laborios se recurge la o conventie care permite adaptarea unui mod facil de
prezentare si conduce la utilizarea unor formule. Aceasta simplificare consta in
urmatoarele: desi intr-un an fondurile de investitii se cheltuiesc in 365 de zile, vom
considera ca fenomenul investitional are loc intr-o singura zi si anume la data de
31 decembrie a anului respectiv. Tot la fel se procedeaza in ceea ce priveste
obtinerea profitului: desi procesul de productie si de vanzare are loc zilnic, se
considera ca profitul se obtine intr-o singura zi a anului si anume la 31 decembrie.

3.4.1. ACTUALIZAREA LA MOMENTUL INCEPERII LUCRARILOR DE

INVESTITII (n)

Pentru actualizarea eforturilor investitionale si a efectelor economice,

respectiv, a profitului, se inscriu pe axa timpului cele trei momente m, n, p.
1)Investitii totale actualizate
Se stabilesc cu formula:
d 1
I ta =  h=1 ----------- * Ih
n

(1+a)h

unde:
Inta - investitia totala actualizata la momentul inceperii lucrarilor de investitii.
Investitiile astfel calculate exprima valoarea efortului investitional total,
facut pe durata de executie, adusa la acest moment "n".
2) Profitul total actualizat
In calculul profitului total actualizat se va folosi factorul de actualizare z
deoarece profitul se afla la un moment viitor fata de momentul ales pentru
actualizare. In acest caz, vom avea formula:
d+D 1
P ta =  h=1 --------- * Ph
n

(1+a)h

Pnta - profitul actualizat la momentul "n".

In perioada de executie a obiectivului, daca nu se dau partial in folosinta
capacitati de productie, nu se obtine si profit si relatia prezentata anterior devine:
d+D 1 d 1 d+D 1
P ta =  h=1 --------- * Ph -  h=1 --------- * Ph =  h=d+1 --------- * Ph
n

(1+a)h (1+a)h (1+a)h

61
 Profitul astfel calculat arata ce valoare are azi, la momentul inceperii
executiei, profitul obtinut pe intreaga durata de functionare a obiectivului (D). P nta
reprezinta valoarea discontata la momentul "n" a profiturilor totale, ce se vor
obtine in viitor. In cazul in care profitul este egal in timp (P h=constant), profitul
total actualizat la momentul inceperii lucrarilor de investitii se poate scrie:

d+D 1 1 D 1
P = Ph  h=d+1 --------- = Ph --------- -  h=1 --------- =
n
ta
(1+a)h (1+a)d (1+a)h

1 (1+a)D - 1
= Ph --------- * --------------
(1+a)d a (1+a)D

Cu ajutorul ultimei relatii se poate calcula mai usor profitul total actualizat
la momentul inceperii lucrarilor de investitii.
3) Randamentul economic actualizat al investitiilor
Formula randamentului economic actualizat al investitiilor pentru momentul
inceperii lucrarilor de investitii este:

P n ta
Rna = -------- - 1
I n ta

in care:
R - randamentul economic actualizat al investitiilor. Aceasta formula se
poate scrie in functie de relatiile de calcul ale investitiilor actualizate si profitului
actualizat la momentul inceperii executiei obiectivului, pentru cele doua situatii, si
anume: cazul general si cazul in care profitul este egal in timp (Ph=constant).

d+D 1
 h=d+1 --------- * Ph
(1+a)h
Rna = --------------------------- -- 1
d 1
 h=1 --------- * Ih
(1+a)h

1 (1+a)D - 1
62
 -- ------ * -------------- * Ph
(1+a)d a (1+a)D
Rna = ----------------------------------- -- 1
d 1
 h=1 --------- * Ih
(1+a)h

Randamentul economic actualizat la momentul inceperii functionarii

obiectivului este egal cu cel calculat pentru momentul luarii deciziei. De altfel,
randamentul economic al investitiilor, indiferent de momentul de referinta ales, va
avea aceeasi valoare.
4) Termenul de recuperare a investitiilor
La calculul termenului actualizat de recuperare a investitiilor se pleaca de la
relatia:
d+Tna 1
I ta = h=d+1 --------- * Ph
n

(1+a)h

unde Tna - termenul actualizat de recuperare a investitiei.

Aplicand formula restransa pentru suma factorilor de actualizare rezulta:

1 (1+a) Tna - 1
I nta = Ph --------- * -----------------
(1+a)d a (1+a) Tna

d 1 1 (1+a)Tna - 1
 h =1 --------- * Ih = Ph * --------- * ----------------
(1+a)h (1+a)d a (1+a) Tna

Din prima relatie de mai sus se poate scoate, pentru cazul general, formula
de calcul a termenului actualizat de recuperare a investitiei, astfel:

a (1+a)d Inta (1+a) Tna = Ph (1+a)Tna - Ph

de unde rezulta:
Ph
Tna
(1+a) = ------------------------
Ph - Inta (1+a)d * a

63
 Termenul actualizat de recuperare a investitiilor se afla din relatia de mai
jos:

log Ph - log [Ph - Inta (1+a)d * a]

Tna = ----------------------------------------
log (1+a)

Intotdeauna termenul actualizat de recuperare a investitiilor este mai mic

decat cel static.
5) Cheltuieli actualizate recalculate
In forma statica, acest indicator se calculeaza pe baza relatiei:
K = It + Ch * D
in care:
K - cheltuieli statice recalculate;
Ch - cheltuielile anuale de productie;
D - durata de functionare a obiectivului economic.
In forma dinamica, indicatorul se calculeaza prin insumarea investitiilor
totale de productie, de asemenea actualizate. Formula de principiu va fi:
Ka = Ita + Cta
in care:
Ka - cheltuielile statice recalculate;
Ita - investitiile totale actualizate;
Cta - cheltuielile de productie totale actualizate.
In cazul actualizarii la momentul "n", relatia de mai sus devine:
Ktan = Itan + Ctan
Pentru investitii, relatia este:
d 1
I ta = h=1 --------- * Ih
n

(1+a)h
In cazul cheltuielilor de productie se procedeaza in acelasi mod ca si la
profit, deoarece si ele se produc in aceleasi momente, deci:
d 1
C ta = h=1 --------- * Ch
n

(1+a)h
in care:
Ch - reprezinta cheltuielile anuale de productie.
Cum in perioada de executie a obiectivului economic nu se obtine profit, nu
se fac nici cheltuieli cu productia, si relatia devine:

d+D 1 d 1 d+D 1
C ta = h=1
n
---------- * Ch - h=1 ---------- * Ch = h=d+1 ---------- * Ch
(1+a)h (1+a)h (1+a)h

64
 In cazul in care cheltuielile anuale de productie sunt egale pe toata durata de
functionare a obiectivului,

d+D 1 1 D 1 1 (1+a)D - 1
Cnta = h=d+1 --------- * Ch = Ch * --------- h=1 --------- = --------- * ------------- * Ch
(1+a)h (1+a)h (1+a)h (1+a)h a(1+a)D

Efortul total, cu investitia si cu productia, difera in functie de marimea

capacitatilor de productie. Este normal ca pentru o capacitate mai mare sa se faca
si un efort mai mare. Pentru a se asigura comparabilitatea variantelor se calculeaza
un indicator derivat, specific.
6) Cheltuieli specifice actualizate recalculate
Formula de principiu va fi:
Inta + Cnta
Kna = ----------------
qh * D

ceea ce este echivalent cu:

Inta + Cnta
Kna = -----------------
d+D
 h=d+1 qh

unde:
Kna - cheltuieli specifice actualizate recalculate;
qh - capacitatea de productie anuala;
D - durata de functionare a obiectivului.
Indicatorul astfel calculat exprima efortul total actualizat, cu investitia si cu
productia, ce revine la o unitate de capacitate de productie.
Formula de calcul este:
d 1 d+D 1
h=1 --------- * Ih + h=d+1 --------- * Ch
(1+a)h (1+a)h
Kna = ----------------------------------------------
d+D
h=d+1 qh

Pentru cheltuieli anuale de productie egale in timp relatia devine:

d 1 1 (1+a)D - 1
h=1 --------- * Ih + Ch * --------- * --------------
(1+a)h (1+a)d a(1+a)D
Kna = ------------------------------------------------------------
d+D
h=d+1 qh
65
 Acest indicator se poate calcula si in functie de valoarea productiei, cu
aceleasi avantaje ca cele ale indicatorilor de baza ai eficientei investitiilor. In acest
caz, valoarea productiei se va actualiza in aceleasi conditii ca si profitul sau
costurile de productie. Formula, pentru situatia in care costurile si valoarea anuala
a productiei sunt constante, este:

d 1 1 (1+a)D - 1
h=1 --------- * Ih + Ch * ---------- * --------------
(1+a)h (1+a)d a(1+a)D
Kna = -------------------------------------------------------------
1 (1+a)D - 1
---------- * -------------- * Qh
(1+a)d a(1+a)D

unde:
Qh - valoarea anuala a productiei.
Indicatorul astfel calculat exprima efortul total actualizat ce se face pentru
obtinerea unui leu productie, tot actualizata.

3.4.2. ACTUALIZAREA LA MOMENTUL PUNERII IN FUNCTIUNE A

NOULUI OBIECTIV (p)

1) Investitii totale actualizate

Fata de momentul ales, investitiile sunt cheltuite intr-o perioada trecuta, fapt
pentru care sumele se vor mari prin actualizare si se va folosi relatia de
multiplicare a factorului z', respectiv:
d-1 d-1
I ta = h=0 z' * Ih = h=0 (1+a)h * Ih
p

in care:
Ipta - investitia totala actualizata la momentul punerii in functiune a noului
obiectiv (p).
Investitia astfel calculata, exprima valoarea productiei ce s-ar fi obtinut in
conditiile in care investitiile nu erau imobilizate in cadrul procesului investitional,
ci erau folosite intr-o activitate economica la care nivelul eficientei economice este
egal cu a.
2) Profitul total actualizat
Perioada in care se obtine profitul este o perioada viitoare in raport cu
momentul de referinta ales (n), deci profitul se va micsora prin actualizare.
Formula de calcul va fi:
D 1
P ta = h=1 ---------- * Ph
p

(1+a)h

66
 in care:
Ppta - profitul total actualizat la momentul punerii in functiune a noului
obiectiv. In cazul in care profitul este constant, relatia de mai sus devine:

D 1 (1+a)D - 1
Ppta = Ph * h=1 ---------- * Ph = Ph * --------------
(1+a)h a(1+a)D

Profitul astfel calculat exprima cuantumul, in acest moment, al profitului

obtinut pe durata de functionare a viitorului obiectiv economic.
3) Randamentul economic actualizat al investitiilor
Calculul acestui indicator se va face avand la baza formula de principiu:
Ppta
Rpa = -------- - 1
Ipta

in care:
Rpa - randamentul economic actualizat al investitiilor la momentul punerii in
functiune a noului obiectiv.
Relatia se mai poate scrie:
D 1
h=1 ---------- * Ph
(1+a)h
Rpa = ---------------------------- - 1
d-1
h=0 (1+a)h * Ih

Pentru Ph=constant:

(1+a)d - 1
-------------- * Ph
a(1+a)D
Rpa = ---------------------------- - 1
d-1
h=0 (1+a)h * Ih

Randamentul economic actualizat al investitiilor arata cati lei profit final

actualizat se obtin de la un leu investitii actualizate.
4) Termenul actualizat de recuperare a investitiilor
Egaland investitiile actualizate la momentul punerii in functiune a noului
obiectiv cu profiturile actualizate pe termenul actualizat de recuperare obtinem:
Tpa 1
I ta = h=1 ---------- * Ph
p

(1+a)h

67
unde:
Ipta - termenul actualizat de recuperare a investitiilor.
Daca profitul anual este constant, relatia se scrie:
(1+a)Tpa - 1
Ipta = Ph * ------------------
a(1+a)Tpa

de unde rezulta termenul de recuperare:

log Ph – log [Ph - a * Ipta ]

T = --------------------------------------
log (1+a)

68
 CAPITOLUL 4
"METODOLOGIA B.I.R.D."

4.1. ORGANISME INTERNATIONALE DE RESORT

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial relatiile monetar financiare

intre tarile care luasera parte la conflict se aflau intr-o stare precara. Tarile
castigatoare cheltuisera extrem de mult, productia de bunuri se redusese la
minimum, trezoreriile se golisera de aur, balantele de plati erau dezechilibrate,
creditul era in suferinta. Tarile invinse aveau in plus economia distrusa, datorii de
razboi, lipsa de credibilitate.
Conferinta de la Bretton Woods, organizata sub egida O.N.U. a fost aceea
care a pus bazele unui nou sistem monetar international. Importanta acestei
conferinte consta in schimbarea completa a conceptiei de pana atunci, prin
introducerea spiritului intelegerii mutuale, al cooperarii cat mai largi in problemele
activitatii financiar-valutare. Conferinta a initiat infiintarea a doua organisme
financiar-valutare internationale: Fondul Monetar International (FMI) si Banca
Internationala de Reconstructie si Dezvoltare (BIRD).
F.M.I., conceput ca o institutie pentru promovarea cooperarii monetare intre
tarile membre si a stabilitatii valutare, stabilea un sistem multilateral de plati
internationale, echilibrarea balantelor de plati ale tarilor membre.
B.I.R.D. a fost planuita ca un organism de tip nou, destinat finantarii
investitiilor in tarile membre, acordarea de imprumuturi pentru reconstructie si
dezvoltare. Ulterior, B.I.R.D. s-a dezvoltat prin infiintarea unor institutii afiliate si
specializate si anume Asociatia Internationala de Dezvoltare (A.I.D.) si Corporatia
Financiara Internationala (C.F.I.), devenind, de fapt, un grup de banci
interconectate, cunoscut sub numele de Banca Mondiala.
F.M.I. are 148 tari membre care sunt in acelasi timp si membre O.N.U.;
Romania a devenit membra la 7 decembrie 1972. Obiectivele F.M.I. sunt
urmatoarele:
* promovarea cooperarii monetare internationale prin intermediul unei
institutii specializate care sa faca posibile consultari permanente intre tarile
membre;
* facilitarea desfasurarii echilibrate a schimburilor internationale, care sa
contribuie la folosirea eficienta a resurselor tarilor membre;
* evitarea manipularii cursurilor valutare in scopuri incorecte;
* eliminarea restrictiilor valutare cere franeaza dezvoltarea comertului
international.
F.M.I. este condus de urmatoarele organisme:
- Consiliul Guvernatorilor, format din reprezentantii tarilor membre, se
reuneste o data pe an, avand rolul adunarii generale a actionarilor intr-o societate
pe actiuni.

69
 - Consiliul Administratorilor este format din 21 de membri din care 6 sunt
reprezentantii cu cele mai mari cote parti, iar restul sunt desemnati de tarile
membre.
- Directorul general, ales prin consens, conduce efectiv activitatea Fondului.
Organismele internationale care acorda credite pentru investitii in conditii
rentabile sunt: F.M.I., B.I.R.D. si B.E.R.D. Aceste organisme acorda credite pentru
investitii cu o dobanda redusa si pe termen lung in special tarilor in curs de
dezvoltare, sprijinind astfel dezvoltarea economico-sociala a acestora. Proiectele
de investitii sunt riguros analizate, finantandu-se numai cele eficiente.
Fondul Monetar International reprezinta una din creatiile cele mai
importante ale acordului de la Bretton Woods. Creat pentru a asigura premisele
pentru o larga dezvoltare a relatiilor economice internationale, prin facilitarea
schimburilor valutare, echilibrarea si amortizarea balantelor de plati si in esenta
stabilitatea cursurilor valutare. Insa Fondul Monetar International este organismul
care reprezinta, pentru majoritatea tarilor, in special pentru tarile in curs de
dezvoltare, o importanta sursa de creditare si sprijin economic. Pentru a juca acest
rol, F.M.I. mobilizeaza si constituie resurse corespunzatoare.
Aportul tarilor membre constituie o sursa de baza. Contributia tarilor
membre se stabileste in cote parti procentuale a caror marime depinde de
potentialul fiecarei tari (cota parte are rolul unor detineri de actiuni in ceea ce
priveste administrarea F.M.I., respectiv exprimarea voturilor privind deciziile
semnificative). Aceste cote se pun la dispozitia fondului, de catre fiecare tara, in
proportie de 25% in devize si 75% in moneda nationala.
Pe parcursul Conferintei, desfasurata intre 1 si 22 iulie 1944 la Bretton
Woods s-a intrevazut posibilitatea infiintarii unei banci. Data fiind noutatea pe care
o reprezenta conceptul de banca internationala, noua institutie a aparut pur si
simplu, ca o descoperire importanta a Conferintei.
Acesta institutie, o data infiintata s-a remarcat, potrivit previziunilor, printr-
o activitate concreta pe planul reconstructiei si dezvoltarii economice a tarilor
membre. Sub denumirea de Banca Mondiala se reunesc doua institutii de inalta
utilitate: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.) si
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.). O a doua afiliata a B.I.R.D.
este Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.). Aceste trei entitati actioneaza
pentru obiective distincte, bine precizate, dar cu un scop comun: cresterea
standardului de viata in tarile in curs de dezvoltare prin canalizarea resurselor
financiare ale tarilor dezvoltate. Numarul acestora a crescut in ultima vreme, astfel
forta economica si prestigiul mondial de instituire de ajutor financiar s-a marit.
Un stat poate dobandi calitatea de membru al bancii atunci cand accepta
regulile de conduita in ceea ce priveste finantele internationale, respectiv sa adere
mai intai la Fondul Monetar International.
Inscrierea unei contributii la fondul statutar constituie o conditie necesara
pentru ca o tara sa poata deveni membru al acestei banci. Subscriptia fixata unei
tari interesata sa devina membru al B.I.R.D. se negociaza, nivelul ei fiind stabilit in
functie de situatia economica si financiara a tarii solicitante, care intra in corelatie
cu participarea la F.M.I.
70
 Ca urmare a numarului diferit de parti subscrise, tarile care participa cu
fonduri mari dispun in Consiliul Bancii de cele mai multe voturi, implicit de
posibilitatea reala de luare sau influentare a hotararilor in propriu interes.
Romania a aderat la B.I.R.D. in 1972. In perioada comunista, relatiile cu
Banca Mondiala s-au degradat treptat, ajungandu-se pana la rambursarea, fara nici
o justificare economica, inainte de termen, a imprumuturilor obtinute de la aceasta.
Potrivit statutului bancii, varsamintele initiale de capital se fac in cota de 1%
in aur sau dolari SUA, sumele putand fi utilizate liber pentru oricare din
operatiunile sale si 9% in moneda statului subscriitor. In virtutea aceluiasi statut,
cota de 9% in moneda nationala se poate utiliza numai cu acordul tarii membre a
carei moneda e in discutie, diferenta de 90% serveste la protectia obligatarilor.
Necesitatea realizarii programelor de imprumut, in conditiile maririi
sprijinului acordat tarilor in curs de dezvoltare, a determinat Banca, ca pe langa
angajarea fondurilor sale proprii, sa recurga la fonduri suplimentare de pe piata
internationala.
In vederea constituirii fondurilor necesare acordarii de imprumuturi, sursele
de formare se constituie in surse primare si surse suplimentare. Sursele primare se
constituie din subscriptii utilizabile in capital, imprumuturi nete facute de banca de
pe pietele financiare internationale si venituri nete obtinute din activitatea proprie.
Sursele suplimentare se constituie din rambursari din imprumuturile date de banca
si vanzarile de creante ale altor investitori.
Constituirea fondurilor pe seama surselor suplimentare adica rambursarea
imprumuturilor date de banca devine o problema tot mai dificila dat fiind faptul ca
datoriile sunt pentru tarile in curs de dezvoltare o problema ce tinde sa se agraveze
tot mai mult.
Rata dobanzii perceputa de banca pentru imprumuturile acordate este
influentata de cererea si oferta existenta pe piata financiara, fluctuatia acestora
oglindindu-se in nivelul dobanzii percepute. Cresterea costului capitalului pe piata
financiara mondiala influenteaza marimea dobanzii percepute de banca la
imprumuturile acordate. Duratele de rambursare si termenele scadente se ajusteaza
in functie de balanta de plati a fiecarei tari ce beneficiaza de credite.
Veniturile totale ale bancii pot fi calculate cu ajutorul relatiei:
Vt = ( Va + Vi + Dc + Ca + Cvr ) - ( Cad + Di + Ce + Cc )
in care:
Vt = venituri totale;
Va = venituri din plasamente;
Vi = venituri din imprumuturi;
Dc = dobanzi si comisioane;
Cc = comisioane din angajamente
Cvr = comisioane varsate la rezerva speciala;
Cad = cheltuieli administrative;
Di = dobanzi platite la imprumuturile luate de banca;
Ce = cheltuieli de emisiuni ale bancii;
Cc = cheltuieli pentru cedari de creante.

71
 Forul conducator al B.I.R.D. este reprezentat de Consiliul Guvernatorilor,
care se intruneste o data pe an si este constituit din cate un reprezentant al fiecarei
tari membre. Intre sedinte drepturile lor sunt delegate Directorilor Executivi, in
numar de 20, din care 5 sunt alesi de actionarii cu numarul cel mai mare de actiuni,
iar ceilalti 15 sunt alesi de ceilalti membri. Directorii executivi aleg un presedinte
al bancii care este si membru al comitetului administrativ de coordonare din cadrul
O.N.U.
Acordarea imprumuturilor de catre B.I.R.D. necesita respectarea anumitor
conditii, si anume: fondurile solicitate sa se orienteze cu prioritate spre obiective
investitionale ce asigura dezvoltarea infrastructurii economice, agriculturii,
industriei alimentare, etc.; imprumuturile trebuie sa fie garantate de beneficiarul
acestora si orientate spre investitii cu eficienta economica ridicata; procurarea de
utilaje, materii prime, tehnologii se va face numai pe baza de licitatii
internationale, la care au prioritate beneficiarii de credite, creditele se acorda
numai dupa examinarea de catre o echipa de specialisti ai bancii a proiectului
tehnico-economic al viitorului obiectiv; evaluarea eficientei economice a
proiectului se face numai prin metodologia B.I.R.D. de catre specialistii acesteia si
de catre tara solicitanta a creditului.
Cererea de credit trebuie insotita de un raport economic care sa justifice
ratiunea acordarii creditului, nivelul eficientei viitorului obiectiv pentru care se
solicita creditul, existenta posibilitatilor de acoperire a necesarului de materii
prime si materiale, toate necesare a-i asigura bancii certitudinea restituirii
creditului acordat.

4.2. ASPECTE SPECIFICE ALE METODOLOGIEI B.I.R.D. DE

EVALUARE A PROIECTELOR DE INVESTITII

Evaluarea proiectelor finantate de B.I.R.D. se face de catre specialistii

bancii, avandu-se in vedere urmatoarele aspecte:
* aspectul economic, prin care se urmareste folosirea cu eficienta maxima a
resurselor disponibile. In acest scop se analizeaza comparativ efectele economice
prevazute a se obtine la viitorul obiectiv si eforturile totale investitionale si de
productie, reliefandu-se totodata si influenta viitorului obiectiv asupra mediului
inconjurator;
* aspectul tehnic cuprinde date referitoarte la amplasament, dimensionarea
capacitatilor de productie, solutii tehnologice, echipamentul care va fi folosit,
graficul de executare a investitiei; B.I.R.D. acorda asistenta beneficiarului de credit
pentru intocmirea proiectului, pentru ca acesta sa corespunda conditiilor impuse de
cuceririle stiintifice si tehnice la momentul respectiv. Pentru aceasta, banca pune la
dispozitia beneficiarului oferte de utilaje si echipamente, informatii privitoare la
solutiile tehnice si tehnologice ce pot fi adoptate, informatii privind calitatea si
performantele produselor similare existente pe piata;
* aspectul institutional, organizatoric si de conducere, care se refera la
existenta fortei de munca, posibilitatea de a pregati cadrele necesare, organizarea
intreprinderii, alte probleme legate de conducerea viitorului obiectiv;
72
 * aspectul comercial si al achizitiilor, prin care se evidentiaza posibilitatea
de cumparare a materiilor prime si de desfacere a produselor finite, nivelul
consumurilor specifice la principalele materiale. Pentru fundamentarea cat mai
corecta a eficientei economice se fac simulari de variante privind eventualele
modificari ce pot aparea la pretul materiilor prime si al produselor finite;
* aspectul financiar, in care, pe baza evaluarii fondurilor consumate si
incasarilor ce se vor realiza, cuantifica nivelul rezultatelor financiare. Expertii
bancii fac aprecieri asupra politicii financiare si de investitii practicata in tara
noastra. Pentru aceasta ei studiaza modul de utilizare a resurselor proprii si a celor
atrase, iar pe baza acestor studii elaboreaza propuneri in vederea dezvoltarii intr-un
ritm mai rapid al economiei tarii respective.
Principala caracteristica a metodologiei B.I.R.D. de analiza a eficientei
proiectelor de investitii, o constituie separarea analizei economice propriu-zise de
analiza financiara.
Analiza economica are drept scop evidentierea oportunitatii si eficientei
investitiilor, prin compararea efortului total efectuat pentru realizarea productiei
obiectivului (efortul investitional si cheltuielile de productie) cu efectele ce se vor
obtine, prin intermediul calculelor de actualizare.
Analiza economica ia in considerare diferite solutii tehnologice, diferite
capacitati de productie, stabilind rentabilitatea proiectului la nivelul intregii
economii nationale. Aceasta analiza nu tine cont deci de natura resurselor angajate
si nici de cine beneficiaza de rezultatele obtinute, insa ia in calcul preturile care
domina in economie, in conditiile concurentei loiale. In cazul in care nu exista
concurenta, se analizeaza preturile de pe piata mondiala. In cazul tarii noastre, la
transformarea preturilor existente pe piata mondiala din valuta in lei, trebuie luat in
calcul un curs valutar cat mai real al leului.
In cadrul analizei economice se neglijeaza subventiile, taxele, impozitele din
dimensionarea cheltuielilor si veniturilor.
Analiza financiara se face din punct de vedere al investitorului (unitati de
stat, mixte, particulare) tinandu-se seama de faptul ca fiecare investitor este
interesat in obtinerea unor profituri la fondurile cheltuite. In cadrul acestei analize
se folosesc pentru utilaje, materii prime, salarii etc. preturile practicate pe piata
externa, atat pentru produsele din tara cat si pentru cele din import.
Spre deosebire de analiza economica, in cadrul analizei financiare se are in
vedere orice transfer de moneda cum ar fi taxele, impozitele, subventiile etc.
O alta caracteristica a metodologiei B.I.R.D. o constituie determinarea
veniturilor si a cheltuielilor pentru fiecare an in parte, incepand din momentul
deschiderii santierului pana la scoaterea din functiune a obiectivului, deci pe
intreaga durata de serviciu a utilajelor. Pe aceasta baza se poate stabili venitul net
pe fiecare an, iar prin insumare, venitul net obtinut de obiectiv pe intrega durata de
functionare. De remarcat ca fondul de amortizare nu se include in cheltuielile de
productie, el fiind inregistrat ca si cheltuiala cand s-a facut investitia. De
asemenea, orice proiect economic trebuie insotit de o analiza de senzitivitate prin
care se stabileste gradul de viabilitate economica a proiectului respectiv. Prin
aceasta analiza este evidentiata sensibilitatea obiectivului la unele modificari
73
nefavorabile ce pot aparea pe parcursul duratei sale de functionare cum ar fi:
scumpirea materiilor prime, cresterea salariilor, scaderea pretului la produsele
finite.
Toate calculele necesare pentru evaluarea eficientei economice a investitiilor
efectuate pe baza metodologiei B.I.R.D. au la baza tehnica actualizarii,
actualizarea facandu-se la momentul inceperii lucrarilor de executie a viitorului
obiectiv economic. Marimea coeficientului de actualizare este diferita de la o tara
la alta, fiind influentata de factori cum sunt: nivelul dobanzii la creditul primit, rata
inflatiei, deprecierea monetara, etc.

4.3. INDICATORI DE APRECIERE A EFICIENTEI ECONOMICE A

PROIECTELOR DE INVESTITII, SPECIFICI METODOLOGIEI B.I.R.D.

Metodologia B.I.R.D. utilizeaza, pentru aprecierea eficientei proiectelor de

investitii, un sistem complex de indicatori de eficienta care asigura evaluarea
eficientei economice atat la nivel de agent economic cat si la nivelul economiei
nationale.
Acesti indicatori sunt:
a) Veniturile brute
Reprezenta volumul total al incasarilor dintr-o anumita perioada. Veniturile
brute sunt constituite in principal din valoarea productiei marfa la care se pot
adauga eventualele incasari din productia auxiliara, parti din mijloacele fixe care
se vand, incasari din vanzarea surplusurilor de materii prime. In cadrul analizei
financiare, in categoria veniturilor brute sunt surpinse si creditele primite,
considerandu-se surse atrase ce intregesc fondurile agentului economic.
b) Cheltuielile totale
Caracterizeaza atat efortul investitional cat si cheltuielile cu productia. Deci,
pe langa cheltuielile propriu-zise pentru realizarea obiectivului, aici se includ si
cheltuielile cu aprovizionarea materiilor prime necesare la prima dotare,
cheltuielile cu pregatirea fortei de munca, cheltuielile cu salariilor personalului
care asigura supravegherea desfasurarii procesului investitional si alte cheltuieli de
acest gen.
In cheltuielile cu productia sunt incluse toate costurile ce se fac pentru
realizarea productiei mai putin cheltuielile cu amortizarea capitalului fix care au
fost incluse in cheltuielile de investitii. Pentru efectuarea analizei financiare, in
costuri se includ si o serie de impozite, taxe, dobanzi pe care le face intreprinderea,
precum si sumele necesare rambursarii creditelor si dobanzile aferente.

Cth = Ih + Ch

in care:
Cth = cheltuieli totale pentru anul "h";
Ih = cheltuieli cu investitia din anul "h";
Ch = cheltuielile de productie ale anului "h".

74
 c) Raportul dintre venituri si costuri (indicator cunoscut si sub denumirea
beneficiu-cost)
Permite o comparatie intre suma incasarilor realizata pe intreaga durata de
functionare a obiectivului economic si totalul cheltuielilor efectuate atat cu
realizarea obiectivului dar si cu productia. Pentru a permite comparabilitatea
acestor indicatori, care se obtin in perioade diferite de timp, se foloseste tehnica
actualizarii.
Relatia de calcul este:
d+D Vh
h=1 ----------
(1+a)h
R = ---------------------------
d+D Ih+Ch
h=1 ------------
(1+a)h

in care:
R - reprezinta raportul dintre veniturile actualizate si costurile totale
actualizate;
Vh - reprezinta venitul total obtinut in anul "h" (se au in vedere veniturile
anuale, realizate din vanzarea productiei de baza, precum si cele din alte activitati);
Ih - reprezinta investitia anuala;
Ch - reprezinta cheltuielile anuale de productie;
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
d - reprezinta durata de realizare a obiectivului de investitii;
D - reprezinta durata de functionare a obiectivului;
h = 1,2,...,d,...,d+D.
Sub raportul eficientei economice proiectul de investitii poate fi acceptat
numai in cazul in care R > 1. Aceasta relatie exprima legea fundamentala a
activitatii economice care presupune ca in orice activitate trebuie sa se recupereze
integral cheltuielile efectuate si sa se realizeze un anumit profit pentru investitor si
societate.
In situatia in care R = 1, rezulta ca viitoarea intreprindere isi va acoperi toate
cheltuielile dar nu va obtine nici un profit.
Iar daca R < 1 proiectul este respins. Acest indicator depinde si de marimea
coeficientului de actualizare "a" luat in calcul. Cu cat acest coeficient este mai mic,
cu atat raportul dintre veniturile actualizate si costurile actualizate, in aceleasi
conditii considerate, este mai mare.
d) Fluxul de numerar (cash-flow)
Acest indicator exprima "situatia la zi", respectiv care este castigul sau
pierderea pentru fiecare an luat in calcul. Si acest indicator poate fi calculat la
nivelul economiei nationale sau la nivelul agentului economic, iar impozitele si
taxele constituie cheltuieli si se iau in calcul ca atare. Relatia de calcul pentru
fluxul de numerar este:

75
 Fh = Vh - ( Ch + Ih )
in care:
Fh - reprezinta fluxul de numerar pentru anul "h";
Vh - reprezinta incasarea (venitul) anului "h";
Ch - reprezinta cheltuiala de productie pentru anul "h";
Ih - reprezinta investitia pentru anul "h".
e) Venitul net actualizat
Acest indicator permite a se face o comparatie intre volumul total al
incasarilor obtinute pe intrega perioada de functionare a obiectivului si costurile
totale.
Expresia analitica a indicatorului este urmatoarea:

d+D Vh d+D Ih + Ch d+D Vh - Ih +Ch

VNA = h=1 ---------- - h=1 ------------- = h=1 ------------------
(1+a)h (1+a)h (1+a)h

in care:
VNA - reprezinta venitul net actualizat;
Vh - reprezinta incasarea (venitul) anului "h";
Ih - reprezinta investitia anuala pentru anul "h";
Ch - reprezinta cheltuieli anuale de productie pentru anul "h";
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
d - reprezinta durata de realizare a obiectivului de investitii;
D - reprezinta durata de functionare a obiectivului;
h = 1,2,...,d,...,d+D.
In functie de acest indicator sub raportul eficientei pot fi acceptate numai
variantele la care venitul net actualizat este mai mare decat zero.
Acest indicator este deosebit de semnificativ pentru aprecierea eficientei
viitorului obiectiv economic, deoarece in conditiile unei economii de piata ne
intereseaza sa obtinem un profit cat mai mare; ori, acest indicator exprima tocmai
venitul net, profitul net obtinut de intreprindere pe intrega perioada de functionare
a obiectivului si in conditiile cuantificarii influentei factorului timp.
f) Rata interna de rentabilitate a investitiilor (RIR)
Rata interna de rentabilitate a unui proiect de investitii exprima rata de
discontare care egalizeaza valorile actualizate ale productiei cu costurile (de
productie si de investitii) pe intreaga perioada de functionare a obiectivului.
Rezulta ca rata interna de rentabilitate este acea rata de discontare la care
valoarea venitului net actualizat (VNA) este zero, respectiv productia actualizata
este egala cu costurile actualizate. Acest indicator nu trebuie confundat cu rata de
rentabilitate financiara folosita in tara noastra care se calculeaza ca raport intre
profitul anual si costurile anuale de productie.
Stabilirea nivelului de rentabilitate se poate face prin prezentare grafica sau
calculul analitic.

76
 Prin prezentarea grafica exista doua posibilitati de stabilire a ratei interne de
rentabilitate:
Prima posibilitate prezentata in figura anterioara este:
- stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1) care corespunde unei rata
minime (amin) si unui venit net actualizat negativ (v2) care sa corespunda unei rate
maxime (amax).

A doua posibilitate prezentata este:

- stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1 si v2), atat pentru rata
minima cat si pentru rata maxima.
Intersectia dreptei lui amin cu amax exprima rata interna de rentabilitate a
obiectivului respectiv.
La folosirea calculului analitic se aplica relatia:
V1
RIR = amin + (amax - amin) * -------------
V1 +|V2|

relatie ce decurge din asemanarea triunghiurilor din *figura 1* si *figura 2*.

77
 g) Cursul de revenire net actualizat
Este un indicator cunoscut si sub numele de rata interna de schimb sau
Testul Bruno, reflecta eforturile totale actualizate, cu investitia si cu productia,
exprimate in lei, ce se fac pentru obtinerea unei unitati valutare nete. Se calculeaza
cu ajutorul relatiei:

d+D Ih + C h
h =1 ------------------
(1+a)h
Rna = -----------------------------
d+D V'h - C'h - I'h
h =1 ------------------
(1+a)h

Rna - reprezinta cursul de revenire net actualizat;

Ih - reprezinta investitiile anuale exprimate in lei;
Ch - reprezinta cheltuielile de productie facute in anul "h" exprimate in lei;
V'h - reprezinta cheltuielile de productie si de investitii exprimate in valuta;
C'h si I'h - reprezinta cheltuielile de productie si de investitii, exprimate in
valuta;
a - reprezinta coeficientul de actualizare;
d si D - reprezinta durata de executie si respectiv durata de functionare a
viitorului obiectiv economic.
Prin acest indicator se urmareste costul intern al valutei si alegerea
variantelor de investitii care asigura promovarea exportului si diminuarea
importului.

h) Pragul de rentabilitate
Modul in care este folosita capacitatea de productie influenteaza eficienta
economica a investitiilor, de el depinzand posibilitatea recuperarii investitiilor din
profitul obtinut. B.I.R.D. acorda o importanta deosebita acestui punct critic sub
care gradul de utilizare a capacitatii de productie nu poate fi coborat, intreprinderea
intrand astfel in zona de ineficienta in care investitiile nu mai pot fi recuperate. La
obiectivele de investitii se impune o analiza prin care sa se stabileasca gradul
minim de folosire a capacitatii de productie pentru care intreprinderea sa obtina
profit sau sa nu lucreze cu pierdere. Acest punct critic al nivelului productiei
pentru care profitul societatii comerciale este nul, se numeste prag al rentabilitatii.
Cunoscandu-se nivelul cheltuielilor fixe CF, al cheltuielilor variabile CV,
profitul corespunzator ratei de rentabilitate stabilite Ph si valoarea productiei marfa
PM se poate trasa graficul urmator:

78
 Pe baza acestei figuri, din triunghiurile ABC si DEF rezulta:
x/100 = y/CV si x/100=(y+CF)/PM
100y=xCV
100y=xPM-100CF, de unde:
x=[CF/(PM-CV)]*100
Acest indicator exprima nivelul minim de folosire a capacitatii de productie
astfel incat societatea comerciala sa nu inregistreze pierderi, sa recupereze
investitia si sa realizeze profit net.

79
 CAPITOLUL 5

"ANALIZA DIAGNOSTIC - S.C. ELECTRICA S.A. GIURGIU"

5.1. DESCRIEREA GENERALA A FIRMEI

Denumirea şi statutul juridic. Mod de constituire

Conform decretului 379 din 13 octombrie 1983 Secţia de distribuţie a
Energiei Electrice Giurgiu din cadrul I.R.E. Bucureşti devine Întreprinderea de
Exploatare şi Întreţinere a Reţelelor, Instalaţiilor Energetice şi de Distribuire a
Energiei Electrice şi Termice Giurgiu.
Obiectul de activitate
Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice Giurgiu are ca obiect de activitate
transportul şi distribuţia energiei electrice către beneficiari săi (consumatori
casnici, industriali, terţi).
Economia trebuie să asigure realizarea distribuţiei de energie electrică la
nivelul negociat, în condiţii de maximă eficienţă tehnico-economică, cu incadrarea
în indici şi indicatori tehnico-economici prevăzuţi în cadrul SEN.
Deasemenea trebuie să asigure programul de reparaţii şi să raspundă de
recepţionarea calitativă a acestora.
Pentru a-şi putea desfăşura activitatea la parametri ridicaţi cu obţinerea unor
rezultate eficiente, în cadru Filialei de Distribuţie a Energiei Electrice Giurgiu, au
fost constituite o serie de compartimente care conduc la buna desfăşurare a
activităţii: Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice Giurgiu are în componenţă
următoarele:
A) Centre de Distribuţie a Energiei Electrice cu gradul III de organizare in
număr de 5: Centrul Urban Giurgiu, Centrul Rural Giurgiu, Centrul Bolintin,
Centrul Ghimpaţi, Centrul CălugărenI;
B) Centrul PRAM cu gradul IV de organizare, care asigură întreţinerea
instalaţiilor de circuite secundare, teleconducere şi telecomunicaţii din gestiunea
filialei, aflate pe raza judeţului Giurgiu, reparaţii contori şi transformatori;
C) Atelier de exploatare şi reparaţii mijloace de transport cu gradul I de
organizare, avînd în componenţă o coloană auto şi o formaţie de reparaţii;
D) Secţia pentru reparat şi lucrări noi, având în componenţă două puncte de
lucru ( la Giurgiu şi la Bolintin) care asigură realizarea lucrărilor de reparaţii şi
montaj pentru instalaţiile de medie tensiune şi joasă tensiune din gestiunea FDE
Giurgiu;
E) Atelier de Studii de Proiectare Investiţii şi Retehnologizare care asigură
elaborarea studiilor energetice şi de dezvoltare precum şi a documentelor de
reparaţii capitale şi investiţii (proprii şi terţi) pentru instalaţii până la 20 kv;
F) Compartimentul de Marketing şi Utilizarea Energiei Electrice care
asigură o evidenţă clară a consumului de energie electrică înregistrat, fiind în
permanentă legătură cu consumatorii.

80
 Sistemul de tarifare a energiei electrice.
Modificările radicale ale principiilor ce au generat economia României în
ultimii 40 de ani, au condus la necesitatea revizuirii politicii energetice şi implicit a
sitemului de tarifare pentru electricitate potrivit economiei de piaţă.
Problema tarifării nu trebuie lăsată izolat ci făcind parte integrantă din noul
concept de influenţare activă a sarcinii DSM (Demand - Side - Management )
concept bazat pe o strategie de conducere flexibilă şi diversificată, menită să
asigure succesul în condiţiile unei pieţe nesigure şi marcată de o concurenţă
crescîndă.
Pentru furnizor, tariful este un mesaj economic adresat clientului. De aceea
acest mesaj trebuie să fie simplu şi clar pentru a fi inţeles de client şi a da rezultate
optime.
Astfel în cadrul FDE Giurgiu se determină pe baza unor studii de piaţă, care
va fi cererea de electricitate intr-o perioadă de timp şi care va fi graficul de consum
în condiţiile unui acces liber al consumatorului. Astfel de elemente sînt esenţiale în
studiile de cercetare.

Sistemul de citire, încasare, şi evidenţă a consumului de energie

electrică la consumatori.
Actele normative care stau la baza organizării acestui sistem sunt:
a) Regulamentul pentru Furnizarea şi Utilizarea Energiei Electrice aprobat
prin art. 1 al H.C.M. nr. 2763/1993;
b) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 29/1998 privind organizarea si
functionarea autoritatii nationale de reglementare in domeniul energiei ANRE
c) Decizia nr 12 / 18.05.1999 publicata in MO nr 227 / 21.05.1999 care a
stabilit noile tarife pentru energie electrica
Conţinutul sistemului de bază
În cadrul sistemului de încasare, citire, facturare, se efectuează o serie de
operaţiuni absolut necesare unei bune desfaşurări a activităţii FDE Giurgiu.
I. Stabilirea consumului de energie electrică realizat de abonat, care se
poate determina prin citirea indexului contorului de către lucrătorul din cadrul
Compartimentului “Abonaţi”, prin autocitirea indexului contorului de către abonat,
prin stabilirea unui index din oficiu pe baza consumului realizat în perioada
precedentă pentru cazurile cînd abonatul nu este găsit la domociliu şi deci nu s-a
putut efectua citirea contorului şi de asemenea cînd se constată că, contorul nu
funcţionează sau funcţionează cu erori de înregistrare (urmînd a fi înscrişi pe lista
locurilor de consum cu contoare defecte în vederea demontării şi introducerii în
laborator pentru verificare).
Deasemenea se mai efectuează şi stabilirea unui consum în sistem pauşal
pentru perioada lipsei contorului sau prin stabilirea unui consum prezumat în
conformitate cu prevederile art. 183 din F.R.U.E.E. pentru cazurile de sustrageri de
energie electrică.
II. Periodicitatea de citire este de 30 de zile, cu o deviere de max +3 zile.
III. Facturarea energiei electrice aferente perioadei dintre două citiri
consecutive se face la domiciliul abonaţilor pe facturi editate la calculator cu datele
81
de identificare ale consumatorului şi ultimul index facturat.După citirea contorului
se inscrie în factură noul index, se stabileşte consumul şi se calculază suma de
plată.
IV. Factura editată în prealabil la calculator cuprinde 3 părţi:
- factura propriu-zisă care se înmînează abonatului după încasare;
- cotorul facturii care ţine loc de borderou al facturilor emise;
- lista de citiri contoare.

Factura conţine informaţii privind:

 numărul facturii;
 datele de identificare ale abonatului;
 seria constantă a contorului;
 indexarea contorului la începutul şi la sfîrşitul perioadei de facturare;
 data facturării;
 preţul unitar;
 consumul realizat pe ultima perioadă .

V. Incasarea energiei electrice facturate se realizează în două moduri:

a) La domiciliul abonaţilor, concomitent cu citirea contoarelor.
b) La ghişeele centrelor de abonaţi:
- Facturile neîncasate pe teren, aflate în portofoliu;
- Facturile întocmite manual

Fluxul tehnologic
Pentru conducerea şi desfăşurarea normală a activităţii de furnizare a
energiei electrice a abonaţilor, FDE Giurgiu întocmeşte trimestrial cu defalcare pe
luni, planul întregii activităţi astfel încît să asigure:
 ritmicitatea operaţiunilor de citire, facturare, încasare precum şi respectarea
intervalului de citire la 90 sau 30 de zile.
 la nivel relativ egal în eşalonarea lunară a numărului de abonaţi, pentru a nu se
denatura consumul propriu tehnologic de energie electrică.
 programarea activităţii zilnice a cititorilor încasatori ţinînd seama de normele
de timp şi numărul de abonaţi.
Avînd în vedere fazele acestui proces, planificarea activităţii trebuie să
cuprindă:
A. PLANUL DE CITIRE-ÎNCASARE, care se întocmeşte pentru fiecare lună
din trimestru pe formulare tipizate.
B. GRAFICUL DE PRELUCRARE-FACTURARE.
În cadrul lui se prevede eşalonarea în timp a operaţiunilor de predare la
centru (oficiul, staţia) de calcul a listelor cu indexele contoarelor pentru perforare
(teletransmitere), prelucrare şi emitere a facturilor.
C. PLANUL - RAPORT, care se întocmeşte lunar, în două exemplare de către
contabilul de abonaţi sau lucrătorul cu atribuţii similare prin defalcarea datelor din
planul de furnizare.

82
 Desfăşurarea activităţii de furnizare a energiei electrice.
Pentru citirea, facturarea şi încasarea energiei electrice consumate de către
abonaţii din localităţile urbane sau rurale în care funcţionează caserii, distribuirea
documentelor se face în limita unei norme de lucru de maximum 3 zile pentru
fiecare lucrător.
La închiderea lunii, se însumează totalurile parţiale înscrise în planul-raport.
Pe baza acestor informaţii calculatorul editează inventarul scriptic al
facturilor existente în portofoliul care serveşte la inventarierea lunară a facturilor
emise şi a celor restante. Totodată se editează o listă a toturor abonaţilor care nu au
achitat facturile în termenul stabilit.

5.2. PREZENTAREA FIRMEI

5.2.1. Scurt istoric

Distribuţia publică a energiei electrice în oraşul Giurgiu a început în anii
1909-1910 prin punerea în funcţiune a unei reţele de joasă tensiune de 230 V
curent continuu pe b-dul Mircea cel Bătrîn, alimentată dintr-o centrală electrică cu
două grupuri de 80 C.P.
În anul 1921 a fost constr.uită o centrală electrică în curent alternativ la
Fabrica de Zahăr “Danubiana”, alimentînd cu energie electrică şi colonia de case a
fabricii.
Pentru interconectarea celor două centrale electrice la tensiunea de 5 kV în
centrala comună s-au montat şi generatoare de curent alternativ suprapuse peste
cele de curent continuu, iar în anul 1932 au fost înlocuite cu generatoare trifazate
de 5 kV.
Centrale electrice proprii s-au mai montat în 1940 la: Fabrica de |igarete
Ghimpaţi, Atelierele Rurale Giurgiu, Întreprinderea de Produse Petroliere Giurgiu,
Şantierul Naval Giurgiu.
Electrificarea localităţilor rurale s-a făcut iniţial prin linii de 15 kv
alimentate din centrale electrice ale Municipiului Bucureşti.
Reţeaua de 15 kv s-a dezvoltat în special datorită apariţiei în judeţ a unor
injecţii de putere din reţeaua de 50 kv şi 110 kv.
La data de 27.08.1949 s-a pus în funcţiune LEA 60 kv Grozăveşti-Giurgiu-
Russe şi Staţia de transformare 60/15 kv Giurgiu, realizându-se prima
interconexiune cu un sistem energetic al altor ţări (fără a funcţiona în paralel) prin
care România livra energie electrică Bulgariei.Tot cu această ocazie s-a pus sub
tensiune şi primul cablu sub Dunăre ce traversa fluviul între Giurgiu şi Russe. În
oraş se dezvoltă reţeaua electrică la tensiunea de 15 kv şi apar trei posturi de
transformare.
În anul 1956 a fost pusă în funcţiune LEA 60 kv dublu circuit Arcuda
(racordată din LEA 60 kv Grozăveşti-Buciumeni-Tîncăbeşti,care fusese pusă în
funcţiune în anul 1937) şi Staţia Arcuda care în 1979 a fost trecută de la 60/15kv la
110/20 kv.

83
 În anul 1967 a fost pusă în funcţiune LEA 110 kv Jilava -Prundu şi Staţia
110/20 kv Prundu, iar la doi ani mai târziu se pune în funcţiune LEA 110 kv
Prundu-Giurgiu şi Staţia 110/20 kv Giurgiu Nord.
În Staţia Giurgiu Nord se racordează primii consumatori industriali: I.T.
Dunăreana şi Fabrica de Pâine.
Prin Staţia 220/110/20 kv Ghizdaru se asigură atît tranzitul de putere între zona de
vest a ţării şi capitala cât şi un important punct de referinţă pentru judeţul Giurgiu.
În anul 1975 Staţia de transformare Giurgiu Vest 60/15 kv este trecută la
tensiunea de 110/20 kv.Pentru alimentarea cu energie electrică a staţiilor de pompe
din sistemul de irigaţii Giurgiu-Răzmireşti în anii 1975-1976 s-au pus în funcţiune
şase staţii electrice.
În anul 1979 pentru alimentarea cu energie electrică a Combinatului Chimic
Giurgiu se realizează un inel în jurul oraşului prin punerea în funcţiune în partea de
sud a oraşului a LEA 110 kv d.c. avînd ca putere de injecţie Staţiile de
transformare 220/110/20 kv Ghizdaru şi CET Giurgiu 3x50 Mw.
Tot în anul 1979 s-a pus în funcţiune Staţia electrică de transformare 110/20
kv I.C.M.U.G. datorită apariţiei marelui obiectiv de cooperare cu Bulgaria-
Întreprinderea de Construcţii Montaj şi Utilaj Greu.
Datorită dezvoltării activităţii de extracţie de produse petroliere în zona
Roata, în anul 1975 se pune în funcţiune Staţia electrică 110/20/6 kv Mârşa, în
anii 1976-1977 Staţia electrică 110/20 kv Clejani, iar în anul 1985 Staţia electrică
110/20 kv Compresoare Clejani.

5.2.2. Descrierea sistemului organizatoric

In cazul Electrica SA Giurgiu, structura organizatorica este de tip ierarhic -
functional, imbinand caracteristicile structurii organizatorice ierarhice cu cele ale
structurii organizatorice functionale. Structura este alcatuita atat din
compartimente operationale, cat si functionale. Executantii primesc decizii si
raspund numai in raport cu seful ierarhic nemijlocit, respectandu-se principiul
unitatii de decizie si actiune.
Conducerea Electrica SA Giurgiu este asigurata de un Comitet Director
aprobat de Directia Generala de Transport si Distributie a Energiei Electrice ,
compus din: directorul general, directorul adjunct tehnic distributie, directorul
adjunct tehnic furnizare, seful biroului investitii-retehnologizare, directorul adjunct
economic si consilierul juridic.
Presedintele Comitetului Director este directorul general al filialei si
realizeaza conducerea operativa intre sedintele ordinare ale Comitetului, ce se tin o
data pe luna. Daca situatia o cere, Comitetul Director se intruneste si in sedinte
extraordinare.
Regulamentul de organizare si functionare aproba sarcinile si competentele
Comitetului Director si ale fiecarui membru.
Biroul personal elaboreaza propuneri pentru politica de personal a firmei si
stabileste necesarul de personal in perspectiva pe specialitati; intocmeste planurile
de pregatire a personalului, organizeaza selectionarea personalului si incadrarea
acestuia; organizeaza evaluarea personalului; organizeaza perfectionarea
84
personalului si organizeaza promovarea acestuia; asigura evidenta personalului; ia
masuri pentru imbunatatirea conditiilor de munca ale salariatilor.
Oficiul juridic asigura asistenta de specialitate pentru managementul firmei.
Controlul financiar intern organizeaza si executa controlul financiar
preventiv, organizeaza si executa controlul financiar de fond asupra gospodaririi
mijloacelor materiale si banesti. In cadrul acestei activitati se include ansamblul
proceselor prin care se verifica respectarea normelor legale cu privire la existenta,
integritatea, utilizarea si pastrarea valorilor materiale si banesti cu care firma este
dotata.
Cele doua departamente subordonate directorilor tehnici adjuncti realizeaza
distributia propriu-zisa a energiei electrice cu toate aspectele tehnice care se
evidentiaza in acest context; se iau toate masurile ce se impun pentru asigurarea
unei calitati superioare a energiei electrice furnizate consumatorilor pentru a evita
daunele ce ar putea fi pretinse de catre acestia conform noilor contracte de
furnizare. Departamentul furnizare asigura totodata si gestionarea energiei electrice
si organizeaza riguros legaturile cu Sistemul Energetic National, precum si
colaborarea cu celelalte filiale ale Electrica SA.
Departamentul economic condus de directorul adjunct economic realizeaza
activitatile prin care se asigura resursele financiare necesare atingerii obiectivelor
firmei, precum si evidenta miscarii intregului sau patrimoniu.
Serviciul financiar elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli al
intreprinderii, elaboreaza politica financiara a firmei, urmareste evolutia stocurilor
de valori materiale si ia masuri in vederea accelerarii vitezei de rotatie a acestora,
asigura efectuarea la termen a varsamintelor cuvenite bugetului statului,
repartizeaza profitul cu respectarea prevederilor legale.
Serviciul contabilitate asigura evidenta analitica si sintetica a miscarilor
tuturor elementelor patrimoniale, participa la efectuarea inventarelor, organizeaza
pastrarea la arhiva a tuturor documentelor care stau la baza operatiilor contabile.
Organigrama firmei este prezentata in anexa 1.

5.2.3. Descrierea sistemului financiar-contabil

Interfata dintre documentele contabile se realizeaza prin forma de
contabilitate. Aceasta reprezinta un sistem de formulare corelate intre ele, care
servesc la inregistrarea si prelucrarea, dupa anumite reguli, a starii si miscarii
elementelor patrimoniale.
In categoria formularelor ca elemente componente ale formei de
contabilitate se includ: documentele justificative, registrele contabile, purtatorii
tehnici de date (cartele si benzi perforate, benzi si discuri magnetice etc.), balanta
conturilor, registrul inventar, situatiile financiar contabile de sinteza si raportare.
Forma de contabilitate acopera prin sfera sa de cuprindere si da expresie
subsistemului documente-fisiere-rapoarte. O asemenea interpretare este redata in
figura urmatoare:

85
 Documente Cartea mare a Balanta de Bilant contabil
justificative Registrul jurnal conturilor verificare + anexe

Analiza Inregistrare Centralizare si Sintetizare si

Operatii contabila sistematica Controlul raportare
patrimoniale Exactitatii
inregistrarilor

Forma de contabilitate folosita in cadrul Electrica SA Giurgiu este forma de

contabilitate "maestru-sah".
Inregistrarile contabile "maestru-sah" se practica de regula de catre unitatile
patrimoniale de dimensiuni mijlocii si cu o mai restransa dispersie teritoriala.
Trasatura de baza a formei de contabilitate "maestru-sah" este cea a
dezvoltarii pe conturi corespondente atat a rulajului debitor cat si a celui creditor al
conturilor sintetice. In ceea ce priveste contabilitatea analitica, aceasta capata
diverse structuri in raport cu metodele folosite pentru evidenta activelor si
pasivelor, evidenta si calculul costurilor si rezultatelor. Inainte de a fi inregistrate,
documentele justificative sunt supuse prelucrarii contabile (sortarea pe feluri de
operatii, verificare, evaluare si control). Daca pentru acelasi fel de operatii exista
mai multe documente justificative, acestea se totalizeaza zilnic sau la perioade
scurte de timp cu ajutorul formularelor de tipul "document cumulativ" intocmit fie
pentru debitul, fie pentru creditul contului care reflecta asemenea operatii. Pentru
inregistrarile care au la baza documente se intocmesc note contabile.
Principalele formulare care se utilizeaza sunt: jurnalul de inregistrare, fisa
sintetica sah, balanta conturilor si registrele auxiliare folosite pentru evidenta
analitica.
Jurnalul de inregistrare este folosit pentru inregistrarea cronologica a
operatiilor economice si financiare si stabilirea rulajului lunar al acestora. Pe
masura inregistrarii in acest registru, documentelor justificative, documentelor
cumulative si notelor de contabilitate li se atribuie un numar de ordine (de
inregistrare) corespunzator datei la care au fost inregistrate. Lunar, se totalizeaza
jurnalul de inregistrare, obtinandu-se rulajul lunii respective fara a se reporta in
luna urmatoare. Acest total trebuie sa corespunda cu totalul rulajelor debitoare si
creditoare ale lunii respective din balanta de verificare sintetica.
Fisa sintetica sah (cu conturi corespondente) serveste la evidenta sintetica a
operatiilor economice si financiare. Atat pentru debitul, cat si pentru creditul
fiecarui cont sintetic se foloseste acelasi model de fisa.
Inregistrarile in fise se fac in mod cronologic si sistematic, pe baza
documentelor justificative, a documentelor cumulative sau notelor contabile, dupa
caz.
Inregistrarea in fisele sah este precedata de inregistrarea cronologica proprie
jurnalului de inregistrare.
86
 Registrele auxiliare pentru evidenta analitica capata forma fiselor de cont
analitic pentru valori materiale, fiselor de cont pentru operatiuni diverse, situatiilor
si altor formulare specifice folosite in acest scop. Inregistrarile in formularele
folosite pentru evidenta analitica se fac in mod sistematic si cronologic, pe baza
documentelor justificative in tot cursul lunii.
Balanta conturilor se intocmeste lunar, pe baza fiselor sintetice sah. In
cadrul sau se stabilesc soldurile si rulajele cumulate de la inceputul anului, pentru
fiecare cont sintetic in parte. De asemenea, pe baza inregistrarilor din contabilitatea
analitica se intocmesc balante lunare pentru conturile sintetice.

5.2.4. Descrierea sistemului informational. Dotarea cu tehnica moderna de

calcul
Sistemul informational poate fi definit ca ansamblul datelor, informatiilor,
fluxurilor si circuitelor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a
informatiilor menite sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
organizatiei.
Sistemul informational reprezinta ansamblul tehnico-organizatoric de
concepere si obtinere a informatiilor in vederea fundamentarii deciziilor necesare
conducerii unui anumit domeniu de activitate.
Din definitia sistemului informational rezulta ca acesta este grefat
intotdeauna pe sistemul economic pe care-l deserveste si ca urmare este dependent
de structura organizatorica a acestuia. Sistemul informational are in componenta sa
resurse materiale, umane si informationale, care sunt angrenate pentru rezolvarea
sarcinilor pe care le are acesta.
In cadrul resurselor materiale ale sistemului informational sunt cuprinse:
cladirile si constructiile afectate in acest scop, inventarul de birou, rechizitele,
documentele primare si centralizatoare.
In cadrul resurselor umane se cuprinde intreg personalul tehnic, economic si
de alta specialitate, care desfasoara activitate informationala.
Resursele informationale se compun din ansamblul datelor si informatiilor
inscrise in documentele primare si centralizatoare.
Intre toate aceste elemente exista o stransa interdependenta care permite
realizarea obiectivelor sistemului informational.
Sistemul informational din cadrul Electrica SA Giurgiu cuprinde o serie de
circuite informationale ce reprezinta traseele pe care le parcurge o informatie sau o
categorie de informatii intre emitator si destinatar. Fluxul informational reprezinta
cantitatea de informatii care este vehiculata intre emitator si beneficiar pe circuitul
informational, caracterizat prin anumite caracteristici: lungime, viteza de
deplasare, fiabilitate, cost, etc.
Din punct de vedere al directiei de vehiculare a informatiilor, in cadrul
Electrica SA Giurgiu intalnim urmatoarele tipuri de fluxuri informationale:
- fluxuri verticale: se stabilesc intre posturi sau compartimente situate pe
niveluri ierarhice diferite intre care exista relatii de subordonare nemijlocita;
vehiculeaza informatii ascendente si descendente; fundamentul organizatoric este
reprezentat de relatiile ierarhice. Exemplificam in acest context transmiterea
87
rapoartelor zilnice privind prezenta la lucru intre un functionar al
compartimentului personal si seful acestuia.
- fluxuri orizontale: se stabilesc intre posturi si compartimente situate pe
acelasi nivel ierarhic; vehiculeaza informatii orizontale; fundamentul organizatoric
este reprezentat de relatiile de cooperare sau functionale. Exemplificam in acest
context transmiterea informatiilor privind situatia fortei de munca de catre seful
serviciului personal spre seful biroului investitii si retehnologizare spre a se stabili
daca exista personalul specializat necesar care poate utiliza un anumit utilaj ce
urmeaza a se achizitiona.
- fluxuri oblice: se stabilesc intre posturi si compartimente situate pe
niveluri ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare nemijlocita;
vehiculeaza informatii ascendente si descendente; fundamentul organizatoric este
reprezentat de relatiile functionale de stat major sau control. In acest context
exemplificam cu transmiterea informatiilor referitoare la situatia decontarilor la zi
cu un anumit client de la serviciul financiar catre directorul adjunct de furnizare a
energiei electrice.
Sistemul informatic este acea parte a sistemului informational in care
operatiile de culegere, transmitere, prelucrare si stocare a datelor se realizeaza cu
ajutorul calculatorului electronic.
Sistemul informatic din cadrul SC Electrica SA Giurgiu cuprinde legaturile
care exista intre serviciul financiar si serviciul contabilitate, cu ajutorul carora se
realizeaza intreaga activitate de facturare, urmarire si incasare a contravalorii
energiei electrice.
Activitatea de facturare este realizata pe baze informatice, cu ajutorul
tehnicii moderne de calcul si furnizeaza datele privind cantitatea si valoarea
energiei electrice facturate catre clienti. Facturile emise trec in custodia centrelor
de distributie care urmaresc primirea acestora de catre clienti - prin diferite
modalitati (inmanare personala, banci sau posta).
Activitatea de incasare a contravalorii energiei electrice se realizeaza prin
centrele de distributie, prin casieriile existente in teritoriu, sau prin contul curent al
filialei deschis la B.C.R. - filiala Giurgiu.
Descarcarea facturilor de energie electrica se face pe baza documentelor de
rigoare si anume extrasul de cont sau dispozitiile de incasare trimise catre casierie,
calculatoarele descarcand automat contravaloarea facturilor existente in sold.
Toate situatiile contabile intocmite de catre serviciul financiar si serviciul
contabilitate au la baza centralizatoare intocmite pe baze informatice, care
urmaresc zilnic si cumulat intreaga activitate de facturare si incasare.
Operatiunile adiacente activitatii de facturare si incasare, cum ar fi cele de
urmarire a furnizorilor, a datoriilor unitatii fata de bugetul statului, fata de
personalul unitatii, legaturile cu banca si cu alte institutii financiare, sunt urmarite
si evidentiate in cadrul serviciului financiar si serviciului contabilitate, pe suporturi
informatice care asigura o asistenta permanenta a bazelor de date si a tuturor
situatiilor intocmite.

88
 Aplicatiile folosite (software) de tehnica moderna de calcul sunt realizate fie
de analistii apartinand Electrica SA Giurgiu, fie sunt achizitionate de la firme
producatoare de astfel de produse.
Limbajele pricipale care stau la baza aplicatiilor folosite sunt: Fox-Pro,
Clipper, DBase. Situatiile care se intocmesc pot fi realizate fie cu ajutorul
aplicatiilor existente, fie prin folosirea altor limbaje si programe cum ar fi de
exemplu: Excel, Acces si Powerpoint.
De mentionat ca la ora actuala exista in dotare un numar de 15 calculatoare
model 486.

5.3. ANALIZA PERFORMANTELOR FIRMEI IN PERIOADA 1997 - 1999

5.3.1. Analiza potentialului tehnico-economic

5.3.1.1. Evolutia activelor imobilizate

-MII LEI-
ANUL VALOARE ACTIVE PONDERE IN MODIFICARE INDICE
IMOBILIZATE TOTAL ACTIV ABSOLUTA
1997 25.984.905 55,2% ---- ----
1998 28.424.588 57,3% 2.439.683 109,3%
1999 30.407.270 57,9% 1.9822.682 106,9%

In perioada analizata activele imobilizate au inregistrat o crestere cu 9,3% in

1998 fata de 1997, adica o crestere in valoare absoluta de 2.439.683 mii lei.
In 1999 fata de 1998 s-a inregistrat o crestere cu 6,9%in valoare relativa si
in valoare absoluta de 1.982.682 mii lei.
In ceea ce priveste ponderea activelor imobilizate in totalul activului,
aceasta a inregistrat o usoara crestere: 55,2% in 1997, 57,3% in 1998 si 57,9% in
1999.
Aceasta crestere a valorii activelor imobilizate este apreciata ca un fenomen
pozitiv in evolutia firmei intrucat aceasta crestere a fost urmarea unor investitii
considerabile in constructii speciale (piloni de inalta tensiune pentru transportul
energiei electrice), masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de
masurare, control si reglare.
Aceste investitii au avut ca scop cresterea calitatii energiei electrice livrate
consumatorilor prin eliminarea problemelor de diferite tipuri care apar de-a lungul
liniei electrice si prin stabilizarea tensiunii la bornele consumatorului.
Au fost achizitionate si instalate de asemenea noi puncte de transformare
inalta/medie tensiune, medie/joasa tensiune, precum si un numar important de
sisteme de contorizare moderne.

89
5.3.1.2. Evolutia activelor circulante
-MII LEI-
ANUL VALOARE ACTIVE PONDERE IN MODIFICARE INDICE
CIRCULANTE TOTAL ACTIV ABSOLUTA
1997 21.089.200 44,8% ---- ----
1998 21.182.023 42,7% 92.823 100,44%
1999 22.109.604 42,1% 927.581 104,37%

Structura activelor circulante

1997 1998 1999

CONPONENTA VALOARE % IN VALOARE % IN VALOARE % IN
A.C. A.C. A.C.
STOCURI 6.305.670 29.9 4.638.863 21.9 3.493.317 15.8
DISPONIBILITATI 10.312.620 48.9 11.798.387 55.7 13.796.394 62.4
CREANTE 4.470.910 21.2 4.744.773 22.4 4.819.893 21.8

Valoarea activelor circulante a crescut in perioada analizata cu 0,44% in

1998 fata de 1997 (in valoare absoluta o crestere cu 92.823 mii lei) si cu 4,37% in
1999 fata de 1998 (o crestere in valoare absoluta cu 927.581 mii lei).
In privinta ponderii activelor circulante in totalul activului patrimonial,
acestea au detinut 44,8% in 1997 si au scazut la 42,7% in 1998 si la 42,1% in
1999.
In componenta activelor circulante se poate remarca o crestere a valorii
disponibilitatilor de la 10.312.620 mii lei in 1997 la 11.798.387 mii lei in 1998 si
la 13.796.394 mii lei in 1999.
Aceasta presupune o crestere absoluta de 1.485.767 mii lei (cu 14,4%) in
anul 1998 fata de 1997 si o crestere absoluta de 1.998.007 mii lei (cu 16,9%) in
1999 fata de 1998.
Aceasta crestere este apreciata ca un fenomen pozitiv in evolutia firmei,
avand rezultate benefice asupra eficientei economice a intreprinderii si asupra
ratelor de rentabilitate.
In acelasi timp creste si ponderea disponibilitatilor banesti in total active
circulante de la 48,9% in 1997 la 55,7% in 1998 si la 62,4% in anul 1999.
Tot in componenta activelor circulante se observa o diminuare a stocurilor
de materii prime, materiale consumabile si obiecte de inventar de la 6.305.670 mii
lei in 1997 la 4.638.863 mii lei in 1998 si la 3.493.317 mii lei in 1999.
Aceasta presupune o scadere in valoare absoluta de 1.666.807 mii lei in
1998 fata de 1997 (-26,43%) si o scadere absoluta de 1.145.546 mii lei in 1999 fata
de 1998 (-24,69%).
Aceasta scadere a stocurilor este un fenomen pozitiv in evolutia firmei,
aceasta ducand la o disponibilizare de resurse financiare, precum si o crestere a
vitezei de rotatie a activelor circulante si implicit la o scadere a duratei in zile a
unei rotatii.
In componenta activelor circulante ponderea stocurilor a scazut de la 29,9%
in 1997 la 21,9% in 1998 si la 15,8% in 1999.
90
 In privinta creantelor, acestea au inregistrat o crestere in valoare absoluta de
273.863 mii lei (+6,12%) in 1998 fata de 1997 si o crestere absoluta de 75.120 mii
lei (+1,58%) in 1999 fata de 1998.
Ponderea creantelor in totalul activelor circulante se mentine aproximativ
constanta: 21,2% in 1997; 22,4% in 1998 si 21,8% in 1999.
Aceasta crestere a creantelor poate fi considerata un fenomen pozitiv al
evolutiei firmei atunci cand exista incheiate contracte de furnizare a energiei
electrice care stipuleaza ca plata energiei sa se faca la un anumit termen prevazut.
In masura in care aici se inregistreaza energie electrica livrata clientilor si
care pune probleme in privinta incasarilor, acest fenomen este apreciat ca negativ
in evolutia activitatii firmei.

5.3.1.3. Evolutia numarului de salariati

SPECIFICATIE 1997 1998 1999

NUMAR TOTAL SALARIATI 560 520 497
VARSTA MEDIE 36 36 37

In privinta numarului total de salariati, acesta a inregistrat o scadere cu 40

persoane (-7,14%) in 1998 fata de 1997 si a scazut cu 23 persoane (-4,42%) in
1999 fata de 1998.
Varsta medie a personalului s-a mentinut relativ constanta in cei trei ani
analizati. In 1997 si in 1998 aceasta s-a mentinut la 36 ani, iar in 1999 a crescut
usor la 37 ani.
Scaderea numarului de salariati poate fi interpretata ca o evolutie pozitiva a
activitatii generale a firmei atata timp cat aceasta scadere a personalului nu se face
pe seama scaderii calitatii serviciilor oferite catre consumatori.
De asemenea, pentru a putea fi interpretata in mod favorabil, aceasta scadere
a numarului personalului nu va trebui sa duca la o scadere a cifrei de afaceri si a
celorlalti indicatori de rezultate.
Acestia vor trebui sa fie cel putin mentinuti constanti, chiar crescuti si acest
lucru va trebui facut pe seama cresterii productivitatii muncii pe salariat.

91
Structura personalului pe meserii

NR MESERIE NR NR MESERIE NR
CRT PERS CRT PERS
1 Directori 4 14 Cititori 49
2 Tehnicieni 27 15 Economisti 10
3 Contabili 25 16 Electronisti 1
4 Casieri 6 17 Juristi 1
5 Ingineri 40 18 Maistri 35
6 Dactilografi 3 19 Revizori 5
7 Secretare 5 20 Subingineri 29
8 Electricieni 130 21 Sudori 2
9 Analisti 15 22 Tamplari 1
10 Operatori 35 23 Telefonisti 2
11 Primitori-distribuitori 8 24 Soferi 41
12 Mecanici 16 25 Statisticieni 2
13 Muncitori 5 TOTAL 497

5.3.2. Analiza potentialului financiar

5.3.2.1. Evolutia capitalului social

- MII LEI -
ANUL VALOARE PONDERE IN MODIFICARE INDICE
CAPITAL SOCIAL TOTAL ABSOLUTA
PASIV
1997 35.258.504 76,06% ---- ----
1998 36.425.760 73,42% 1.167.256 103,31%
1999 39.768.123 75,72% 3.342.363 109,17%

In perioada analizata, capitalul social a inregistrat o crestere de la

35.258.504 mii lei in 1997 la 36.425.760 mii lei in 1998 si la 39.768.123 mii lei in
1999.
Capitalul social a inregistrat o crestere in valoare absoluta de 1.167.256 mii
lei (+3,31%) in 1998 fata de 1997 si o crestere in valoare absoluta de 3.342.363
mii lei (+9,17%) in 1999 fata de 1998.
In totalul pasivului patrimonial, capitalul social inregistreaza ponderi
aproximativ constante: 74,06% in 1997; 73,42% in 1998 si 75,72% in 1999.

92
5.3.2.2. Evolutia datoriilor curente
- MII LEI -
ANUL VALOARE PONDERE IN MODIFICARE INDICE
DATORII TOTAL ABSOLUTA
CURENTE PASIV
1997 11.815.601 25,94% ---- ----
1998 11.180.851 26,58% - 634.750 94,62%
1999 12.748.751 24,28% +1.567.900 114,02%

In perioada analizata, datoriile curente au inregistrat 11.815.601 mii lei in

1997, 11.180.851 mii lei in 1998 si 12.748.751 mii lei in 1999.
In anul 1998 se inregistreaza fata de 1997 o scadere in valoare absoluta de
634.750 mii lei (-5,38%) pentru ca in anul 1999 sa se inregistreze o crestere in
valoare absoluta de 1.567.900 mii lei (+14,02%).
Ponderea datoriilor curente in totalul pasivului patrimonial a variat de la
25,94% in 1997, la 26,58% in 1998 si la 24,28% in 1999.
Aceste datorii sunt reprezentate de furmizori si conturile asimilate.
Acest lucru nu este apreciat neaparat ca un fenomen negativ in evolutia
firmei, intrucat este absolut normal sa existe o oarecare intarziere intre firma
respectiva si furnizorii din amonte vis-a-vis de energia electrica achizitionata si in
curs de decontare.
De mentionat ca in structura datoriilor firma nu inregistreaza imprumuturi si
credite bancare, fapt ce se apreciaza ca un aspect favorabil.

5.3.2.3. Analiza lichiditatii generale

Lichiditatea generala = active circulante / datorii curente
1997: 21.089.200 / 11.815.601 = 1,784
1998: 21.182.023 / 11.180.851 = 1,894
1999: 22.109.604 / 12.748.751 = 1,734
Indicatorul inregistreaza o variatie in cei trei ani analizati: in 1998 creste cu
0,110 fata de 1997, iar in 1999 scade cu 0,160 fata de 1998.
Aceasta fluctuatie se datoreaza faptului ca in 1998 indicele de crestere a
activelor circulante (100,44%) l-a depasit pe cel de crestere a datoriilor curente
(94,62%); in 1999 indicele de crestere a datoriilor curente (114,02%) l-a depasit pe
cel de crestere a activelor circulante (104,37%).

5.3.2.4. Analiza lichiditatii imediate

Lichiditatea imediata = disponibilitati banesti / datorii curente
1997: 10.312.620 / 11.815.601 = 0,872
1998: 11.798.387 / 11.180.851 = 1,055
1999: 13.796.394 / 12.748.751 = 1,082
Indicatorul reflecta capacitatea firmei de a-si achita datoriile curente din
disponibilitatile banesti.

93
 Aceasta capacitate a crescut continuu in perioada analizata, fapt ce se
interpreteaza ca aspect pozitiv in evolutia firmei.
Indicele de crestere a disponibilitatilor l-a depasit pe cel de crestere al
datoriilor curente atat in 1998 (114,4% fata de 94,62%) cat si in 1999 (116,9% fata
de 114,02%).

5.3.2.5. Analiza solvabilitatii patrimoniale

Solvabilitatea patrimoniala = capitaluri proprii / (capitaluri proprii + datorii
totale)
1997: 35.258.504 / 47.074.105 = 74,06%
1998: 36.425.760 / 49.606.611 = 73,42%
1999: 39.768.123 / 52.516.874 = 75,72%
Indicatorul inregistreaza o usoara variatie in jurul valorii de 74 - 75%, ceea
ce indica o foarte buna structura a pasivului patrimonial prin ponderea insemnata a
capitalurilor proprii.

5.3.2.6. Analiza solvabilitatii generale

Solvabilitatea generala = active totale / datorii totale
1997: 47.074.105 / 11.815.601 = 398,40 %
1998: 49.606.611 / 11.180.851 = 443,67 %
1999: 52.516.874 / 12.748.751 = 411,93 %
Indicatorul inregistreaza o crestere in 1998 fata de 1997 si o usoara scadere
in 1999 fata de 1998.
Totusi, inregistreaza valori care denota o foarte buna solvabilitate generala a
firmei datorita activelor totale substantial mai mari fata de datoriile totale.

5.3.2.7. Analiza ratei autonomiei financiare

Rata autonomiei financiare = capitaluri proprii / capitaluri straine
1997: 35.258.504 / 11.815.601 = 298,40 %
1998: 36.425.760 / 11.180.851 = 325 %
1999: 39.768.123 / 12.748.751 = 311,93 %
Indicatorul inregistreaza o crestere in 1998 fata de 1997 si o usoara scadere
in 1999 fata de 1998.
Indicatorul inregistreaza valori foarte bune in ceea ce priveste autonomia
financiara a firmei.

94
5.3.3. Indicatori ai rezultatelor economico-financiare

- valori comparabile – mii lei -

INDICATOR 1997 1998 1999
Cifra de afaceri 252.651.053 277.638.520 300.488.170
Total venituri 253.848.584 286.675.981 301.591.327
Total cheltuieli 232.828.017 260.272.558 274.246.904
Profit brut 21.020.567 26.403.423 27.344.423
Impozit profit 7.878.915 10.133.410 10.439.088
Profit net 13.141.652 16.270.013 16.905.335

ENERGIE ELECTRICA LIVRATA

- Mwh -
SPECIFICATIE 1997 1998 1999
Vanzare in cont propriu 423.740 480.157 491.243
La alte FRE 1.146.260 1.098.747 1.021.933
Total 1.570.000 1.578.904 1.513.176

In perioada analizata, cifra de afaceri a firmei inregistreaza o crestere:

24.987.467 mii lei in 1998 fata de 1997 (+9,89%) si o crestere absoluta de
22.849.650 mii lei (+8,23%) in 1999 fata de 1998.
Veniturile firmei au inregistrat in 1998 fata de 1997 o crestere in valoare
absoluta de 32.827.397 mii lei (+12,93%) iar in 1999 fata de 1998 o crestere de
14.915.346 mii lei (+5,2%).
Cheltuielile firmei cresc cu 27.444.541 mii lei (+11,78%) in 1998 fata de
1997 si cu 13.974.346 mii lei (5,36%) in 1999 fata de 1998.
Profitul brut al firmei inregistreaza o crestere in perioada analizata; aceasta
reste cu 5.382.856 mii lei (25,6%) in 1998 fata de 1997 si cu 305.678 mii lei
(+3,01%) in 1999 fata de 1998.
Cantitatea de energie electrica totala livrata se mentine relativ constanta, in
jurul valorii de 1.500.000 Mwh. Se observa o crestere a cantitatii de energie
vanduta in cont propriu: cu 56.417 Mwh (+13,31%) in 1998 fata de 1997 si o
crestere de 11.086 Mwh (+2,3%) in 1999 fata de 1998.
Avand in vedere evolutia indicatorilor analizati in perioada 1997 - 1999, se
apreciaza ca firma a inregistrat rezultate foarte bune, acesti indicatori inregistrand
cresteri importante.

95
 -1997- mii
lei
SPECIFICATIE VALOARE PONDERE
Total cheltuieli 252.651.053 100 %
Cheltuieli exploatare 58.438.188 23,13 %
Taxa de dezvoltare 16.877.090 6,68 %
Cheltuieli financiare 101.060 0,04 %
Cheltuieli exceptionale 378.976 0,15 %
Energie electrica SEN 176.855.739 70 %

-1998- mii lei

SPECIFICATIE VALOARE PONDERE
Total cheltuieli 277.638.520 100 %
Cheltuieli exploatare 60.164.267 21,67 %
Taxa de dezvoltare 17.407.935 6,27 %
Cheltuieli financiare 194.347 0,07 %
Cheltuieli exceptionale 805.151 0,29 %
Energie electrica SEN 199.066.820 71,70 %

-1999- mii lei

SPECIFICATIE VALOARE PONDERE
Total cheltuieli 300.488.170 100 %
Cheltuieli exploatare 74.881.652 24,92 %
Taxa de dezvoltare 17.848.997 5,94 %
Cheltuieli financiare 180.293 0,06 %
Cheltuieli exceptionale 751.220 0,25 %
Energie electrica SEN 206.826.008 68,83 %

Analizand structura cheltuielilor firmei, se observa ca cea mai mare pondere

in acestea o detine costul energiei electrice achizitionate din Sistemul Energetic
National (cca.70 %), urmat de cheltuielile de exploatare (21-24%) si taxa de
dezvoltare (cca.6 %); celelalte tipuri de cheltuieli inregistreaza valori modeste.
In perioada analizata, structura cheltuielilor se mentine relativ constanta.

CHELTUIELILE CU PERSONALUL
-valori comparabile – mii lei -
SPECIFICATIE 1997 1998 1999
Costuri cu munca vie 28.056.734 25.218.385 24.547.071
CAS 5.343.327 4.539.308 4.426.849
Fond somaj 1.057.463 933.080 871.241
Alte cheltuieli 879.113 666.650 1.471.024
Premii 208.936 160.890 201.378
Salarii 20.567.895 18.918.457 17.576.579

96
 Se observa o scadere a cheltuielilor u personalul in perioada analizata, a
urmare a reducerii numarului de angajati. Acest lucru se apreciaza in mod
favorabil.

5.3.4. Indicatori ai eficientei utilizarii potentialului tehnico-economic si

financiar

5.3.4.1. Viteza de rotatie a activelor circulante (durata in zile a unei rotatii)

Vr = Cifra de afaceri / Active circulante
Dr = 360 / Vr
1997: 360 * 21.089.200 / 252.651.053 = 30,04 zile
1998: 360 * 21.182.023 / 277.638.520 = 27,46 zile
1999: 360 * 22.109.604 / 300.488.170 = 26,48 zile
Se observa o crestere a vitezei de rotatie a activelor circulante si implicit
scaderea duratei in zile a unei rotatii datorita cresterii mai rapide a cifrei de afaceri
decat activele circulante. Acest lucru se apreciaza in mod pozitiv.

5.3.4.2. Productivitatea medie anuala a muncii

Wl = Cifra de afaceri / numar de salariati
1997: 252.651.053 / 560 = 451.162,5 mii lei / salariat
1998: 277.638.520 / 520 = 533.920,3 mii lei / salariat
1999: 300.488.170 / 497 = 604.603,9 mii lei / salariat
Cresterea productivitatii muncii se apreciaza in mod favorabil; cifra de
afaeri inregistreaza cresteri in timp ce numarul de salariati scade substantial.

5.3.4.3. Rata rentabilitatii comerciale

Rrcom = (profit brut / cifra de afaceri) * 100
1997: (21.020.567 / 252.651.053) * 100 = 8,32%
1998: (26.403.423 / 277.638.520) * 100 = 9,51%
1999: (27.344.423 / 300.488.170) * 100 = 9,10%
Rata rentabilitatii comerciale creste in 1998 fata de 1997 datorita indicelui
de crestere a cifrei de afaceri care este devansata de indicele profitului brut; in
1999 fata de 1998 rata scade cu 0,41%.

5.3.4.4. Rata rentabilitatii costurilor

Rrcost = (profit brut / total cheltuieli) * 100
1997: (21.020.567 / 232.828.017) * 100 = 9,02%
1998: (26.403.423 / 260.272.558) * 100 = 10,14%
1999: (27.344.423 / 274.246.904) * 100 = 9,97%

5.3.4.5. Rata rentabilitatii capitalului social

Rrks = (profit brut / capital social) * 100
1997: (21.020.567 / 35.258.504) * 100 = 59,61%
1998: (26.403.423 / 36.425.760) * 100 = 72,48%
97
1999: (27.344.423 / 39.768.123) * 100 = 68,75%

5.3.4.6. Rata rentabilitatii activului total

Rrat = (profit net / activ total) * 100
1997: (13.141.652 / 47.074.105) * 100 = 27,91%
1998: (16.270.013 / 49.606.611) * 100 = 32,79%
1999: (16.905.335 / 52.516.874) * 100 = 32,19%

5.4. EVIDENTIEREA PUNCTELOR SLABE SI A PUNCTELOR FORTE.

NECESITATEA IMPLEMENTARII UNUI SISTEM INFORMATIC
Dupa cum s-a putut observa in urma analizei facute anterior, sistemul
informatic al firmei are o extindere extrem de redusa si anume doar in cadrul
serviciului financiar si serviciului contabilitate.
Avand in vedere dimensiunea firmei, precum si volumul extrem de mare de
date si informatii care circula de-a lungul fluxurilor informationale - principalul
punct slab al firmei il reprezinta faptul ca fluxurile de informatii verticale si oblice
(si unele orizontale) nu se realizeaza pe baze informatice, acest lucru facand
deosebit de greoaie comunicarea inter-departamentala, ducand la ingreunarea
evidenta a procesului de luare a deciziilor.
In ziua de astazi, cand informatia are un rol vital in functionarea eficienta a
unei organizatii (managementul prin informatii), iar viteza de transmitere a
informatiei influenteaza in mod clar eficienta procesului de decizie (dupa
principiul "time is money"), este greu de presupus ca o firma va putea fi
competitiva fara a-si aseza toate componentele sistemului informational (sau, dupa
caz, atat cat este posibil) pe baze informatice.
La ora actuala, sistemul informational al Electrica SA Giurgiu nu
beneficiaza de avantajele oferite de tehnica moderna de calcul decat in cadrul
compartimentului financiar-contabil.
Schimbul de date, informatii si decizii intre departamente sau intre diferite
niveluri ierarhice ale aceluiasi compartiment (altul decat cel financiar-contabil) se
desfasoara cu o viteza extrem de redusa ce se interpreteaza in mod nefavorabil in
contextul actual.
In plus, comunicarea intre cele 5 centre de distributie a energiei electrice de
gradul III ( Centrul Urban Giurgiu, Centrul Rural Giurgiu, Centrul Bolintin,
Centrul Ghimpati si Centrul Calugareni) se realizeaza fara a beneficia de
avantajele tehnicii moderne de calcul.
Un alt element negativ ce se evidentiaza in acest context este costul extrem
de ridicat al circulatiei informatiilor in cadrul firmei (linii telefonice, statii emisie-
receptie, deplasare personal).
Avand in vedere toate aceste aspecte se impune cu necesitate asezarea
sistemului informational pe baze informatice prin dotarea cu tehnica moderna de
calcul.

98
 In urma analizei-diagnostic prezentate, se poate constata a firma are o
situatie finaniara foarte solida, indicatorii de apreciere a eficientei economice a
activitatii avand valori semnificative.
Trebuie retinut faptul ca firma nu inregistreaza in perioada analizata nici un
fel de credit bancar.
In conditiile economiei de piata actuale, conducerea firmei are o atitudine
dinamica, orientata spre tot ce este nou in domeniu. De asemenea, in ultima
perioada s-a pus un accent deosebit pe activitatea de marketing, in special pe
imbunatatirea relatiilor cu clientii.
Toate aceste aspecte recomanda faptul ca firma isi poate finanta proiectul de
investitii in conditii de eficienta economica fara a apela la credite bancare sau alt
tip de indatorare extern firmei.

99
 CAPITOLUL 6
"ASPECTE PRIVIND PROIECTUL DE INVESTITII"

6.1. DESCRIEREA PROIECTULUI DE INVESTITII

Circuitul informational cuprinde drumul pe care il parcurge informatia din

momentul aparitiei unui eveniment si pana cand pe baza cunoasterii lui se
declanseaza un nou eveniment.
O sectiune prin acest circuit informational formeaza un flux informational.
Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii care circula intre
doua puncte ale grafului organizational, avand: destinatie, continut, sens si
fregventa bine stabilite.
Proiectul de investitii analizat isi propune asezarea sistemului informational
pe baze informatice, cu ajutorul tehnicii moderne de calcul, avand in vedere costul
extrem de ridicat al comunicarii in cadrul firmei in contextul actual. Se urmareste
de asemenea si cresterea fluxului informational care circula intre doua puncte
oarecare ale grafului organizational. Pe de alta parte, prin cresterea vitezei de
transmitere a datelor, se va da o alta nota de eficienta procesului decizional.
Din punct de vedere al locului unde iau nastere, fluxurile informationale
care vor fi puse pe baze informatice se clasifica in:
a) fluxuri informationale interne;
b) fluxuri informationale externe.
a) Fluxurile informationale interne ce vor fi puse pe baze informatice
asigura circulatia informatiei intre diferite compartimente ale structurii
organizatorice din interiorul unitatii economice si intre diferite persoane din cadrul
compartimentelor functionale, in vederea fundamentarii deciziilor.
Acestea sunt:
-fluxuri informationale orizontale: asigura schimbul reciproc de informatii
intre diferite compartimente ale structurii organizatorice, asa cum rezulta din figura
urmatoare:

SEF BIROU
SEF BIROU SITUATIA FORTEI
INVESTITII
PERSONAL DE MUNCA
RETEHNOLOGIZARE

-fluxuri informationale verticale, ce pot fi ascendente sau

descendente.
Fluxurile verticale ascendente asigura circulatia informatiei de la sistemul
operativ la sistemul de conducere in etapa de informare a acestuia. Fluxurile
informationale verticale descendente asigura circulatia informatiilor de la sistemul
conducator catre sistemul condus, in etapa de transmitere a deciziilor.

100
 DIRECTOR ECONOMIC

INFORMATII
PRIVIND SITUATIA
DECIZII DECONTARILOR

SERVICIU
CONTABILITATE

]
-fluxuri informationale oblice, ce se stabilesc intre posturi si compartimente
situate pe niveluri ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare
nemijlocita.

SITUATIA
BIROU DOTARII CU
ANALIZA SI SEF BIROU
OSCILOPERTURBOGRAFE
DEZVOLTARE INVESTITII SI
DIGITALE RETEHNOLOGIZARE

b) Fluxurile informationale externe pot fi de doua feluri:

-orizontale: ce asigura circulatia informatiei intre filiale similare din tara.

SITUATIA SURPLUSULUI DE
ELECTRICA SA ENERGIE ELECTRICA CE VA ELECTRICA SA
GIURGIU PUTEA FI LIVRATA IN LUNA OLTENITA
AUGUST

-verticale: asigura circulatia informatiilor intre unitatea economica si

organele ierarhice superioare si pot fi ascendente si descendente.

ORGAN IERARHIC
SUPERIOR

DECIZII PRIVIND INFORMATII PRIVIND

STRUCTURA DISTRIBUTIEI STRUCTURA DISTRIBUTIEI
DE ENERGIE ELECTRICA DE ENERGIE ELECTRICA

ELECTRICA SA GIURGIU

101
Pentru informatizarea acestor fluxuri informationale, se apreciaza a fi necesare un
numar de 30 calculatoare impreuna cu toate accesoriile de rigoare (imprimante,
CD-ROM, fax-modem). Aceste calculatoare vor fi amplasate in toate
compartimentele functionale ale firmei si vor fi interconectate intre ele printr-o
retea. Din punct de vedere conceptual, se recomanda reteaua bazata pe strategia
"client-server", in care un PC este dotat hardware si software ca sa functioneze ca
file-server sau network server. Accesul la informatiile stocate se va face in limita
responsabilitatilor fiecarui operator in parte.
Prin topologia unei retele se intelege modul de amplasare a statiilor de lucru
(WS = Work Station) fata de suportul de comunicatie si fata de File-Server (FS).
Se recomanda urmatoarea topologie (de tip stea):

WS WS WS

FILE - SERVER

WS WS WS

6.2. PROSPECTAREA PIETII TEHNICII MODERNE DE CALCUL

In acest scop, se traverseaza doua etape distincte pentru alegerea
furnizorilor:
-identificarea potentialilor furnizori;
-trimiterea unei cereri de oferta catre acestia.
Pe masura ce sistemele de calcul devin din ce in ce mai populare si mai
cautate, locurile de unde pot fi achizitionate s-au inmultit. La ora actuala se poate
cumpara un calculator din urmatoarele locuri:
-de la distribuitorii de calculatoare (dealerii) si reprezentantele de firme;
-din magazinele de profil electronic;
-din micile magazine de accesorii, piese si echipamente de tehnica de calcul;
-de la firmele care asambleaza calculatoare.
Eventualilor furnizori li se trimite o cerere de oferta; in alegerea furnizorului
cu care se va face tranzactia, vor fi luate in calcul urmatoarele criterii:
-compararea bazata pe pret;
-compararea bazata pe reputatia furnizorului;
-compararea bazata pe conditiile de garantie si service;
-compararea bazata pe costurile de exploatare.
102
6.3. TESTAREA CALCULELOR PE EXEMPLUL SC ELECTRICA SA
GIURGIU
In urma analizarii ofertelor primite de la firmele specializate, conducerea
firmei a selectat doua variante care trebuiesc studiate mai amanuntit pentru se
stabili care din ele este mai avantajoasa.
Prima varianta reprezinta oferta primita de la firma Delta Computers
Giurgiu, iar cea de-a doua reprezinta oferta firmei Soft Sistem Bucuresti.
Principalele caracteristici ale celor doua variante sunt prezentate in tabelul
urmator:

NR U.M. VARIANTA 1 VARIANTA 2

CRT INDICATORI DELTA
COMPUTERS SOFT SISTEM
GIURGIU BUCURESTI
1 INVESTITIA Mii lei 2.350.000 2.570.000
2 ECONOMII REALIZATE (ANUAL) Mii lei 1.495.000 1.480.000
3 COSTUL EXPLOATARII (ANUAL) Mii lei 648.000 639.000
4 DURATA DE EXECUTIE Ani 1 1
5 DURATA DE FUNCTIONARE Ani 7 7
6 PROFIT (ANUAL) Mii lei 847.000 841.000

6.3.1. Calculul indicatorilor statici

Pentru calculul indicatorilor statici se foloseste un sistem de indicatori
format din doua categorii:
a) indicatori de eficienta economica a investitiei ce cuantifica efortul
investitional total si efectul anual fara a tine seama de perioada de functionare a
viitorului obiectiv economic. In aceasta categorie intra trei indicatori:
-investitia specifica;
-termenul de recuperare;
-coeficientul de eficienta economica.
b) indicatori de eficienta economica a investitiilor care iau in considerare si
perioada de functionare a viitorului obiectiv economic. In acest context se
incadreaza doi indicatori:
-cheltuieli recalculate;
-randamentul economic.
1) Investitia specifica se calculeaza pe baza urmatoarei formule pentru
modernizare, retehnologizare:
Si = Imi / (Qmi-Qo)
varianta 1: S1=2.350.000/1.495.000=1,57 lei investiti / 1 leu economii
varianta 2: S2=2.570.000/1.480.000=1,73 lei investiti / 1 leu economii
S1<S2 => varianta 2 este mai buna
2) Termenul de recuperare a investitiei se calculeaza pe baza urmatoarei
formule:
103
 Ti = Imi / (Phmi-Pho)
varianta 1: T1=2.350.000/847.000=2,77 ani
varianta 2: T2=2.570.000/841.000=3,05 ani
T1<T2 => varianta 1 este mai buna
3) Coeficientul de eficienta economica a investitiilor
ei = (Phmi-Pho) / Imi
varianta 1: e1=847.000/2.350.000=0,36 lei profit / 1 leu investitii
varianta 2: e2=841.000/2.570.000=0,32 lei profit / 1 leu investitii
e1>e2 => varianta 1 este mai buna
4) Cheltuieli recalculate
k = (I+Ch*D) / (Q*D)
varianta 1: k1=(2.350.000+648.000*7)/(1.495.000*7)=0,65 lei eforturi totale
la 1 leu economii realizate
varianta 2: k2=(2.570.000+639.000*7)/(1.480.000*7)=0,67 lei eforturi totale
la 1 leu economii realizate
k1<k2 => varianta 1 este mai buna
5) Randamentul economic al investitiilor
Ri = (Pt i/ Ii) - 1
varianta 1: R1=(847.000*7/2.350.000)-1=1,52 lei profit net la 1 leu investit
varianta 2: R2=(841.000*7/2.570.000)-1=1,29 lei profit net la 1 leu investit
R1>R2 => varianta 1 este mai buna

6.3.2. Calculul indicatorilor dinamici

6.3.2.1. Actualizarea la momentul inceperii lucrarilor de investitii (n)

1) Investitia actualizata

d 1
I ta =  h=1
n
--------- * Ih
(1+a)h

1
n
V1: I t1 = ------------ * 2.350.000 = 2.043.478 mii lei
(1+0,15)

1
n
V2: I t2 = ------------ * 2.570.000 = 2.234.782 mii lei
(1+0,15)

Int1 < Int2 => varianta 1 este mai buna

2) Profitul total actualizat

104
 1 (1+a)D -1
P n ta = Ph * ---------- * --------------
(1+a)d a(1+a)D

V1: P n ta = 847.000 * 0,8695 * 4,16 = 3.063.700 mii lei

V2: P n ta = 841.000 * 0,8695 * 4,16 = 3.041.997 mii lei

Pnta1 > Pnta2 => varianta 1 este mai buna

3) Randamentul economic actualizat al investitiilor

P n ta
Rna = ------- - 1
I n ta

3.063.700
n
V1: R a1 = ------------- - 1 = 0,50 lei profit net la 1 leu investit
2.043.478

3.041.997
n
V2: R a2 = ------------- - 1 = 0,36 lei profit net la 1 leu investit
2.234.782

Rna1 > Rna2 => varianta 1 este mai buna

4) Termenul actualizat de recuperare a investitiei

log Ph - log[Ph - Inta(1+a)d * a]

T n a = ---------------------------------------
log(1+a)

log 847.000 – log (847.000 - 2.043.478 * 1,15 * 0,15)

n
V1: T a1 = -------------------------------------------------------------------
log 1,15

log 847.000 - log 494.500 13,64 - 13,11

= ----------------------------------- = ------------------- = 3,78 ani
log 1,15 0,14

log 841.000 – log (841.000 - 2.234.782 * 1,15 * 0,15)

n
V2: T a2 = --------------------------------------------------------------------
log 1,15

log 841.000 - log 455.500 13,64 - 13,02

105
 = ----------------------------------- = ------------------- = 4,42 ani
log 1,15 0,14
Tna1 < Tna2 => varianta 1 este mai buna

6.3.2.2. Actualizarea la momentul punerii in functiune (p)

1) Investitia totala actualizata

d-1
I ta =  h=0 (1+a) h * Ih , deci in cazul nostru avem Ipta = Ih
p

V1: Ipta1 = 2.350.000 mii lei

V2: Ipta2 = 2.570.000 mii lei

Ipta1 < Ipta2 => varianta 1 este favorabile

2) Profitul total actualizat

(1+a)D -1
Ppta = Ph --------------
a (1+a)D

V1: Ppta1 = 847.000 * 4,16 = 3.523.520 mii lei

V2: Ppta2 = 841.000 * 4,16 = 3.498.560 mii lei

Ppta1 > Ppta2 => varianta 1 este mai avantajoasa

3) Randamentul economic actualizat

Ppta
Rpa = -------- - 1
Ipta

3.523.520
p
V1: R a1 = ---------------- - 1 = 0,50 lei profit net la 1 leu investit
2.350.000

3.498.560
p
V2: R a2 = ---------------- - 1 = 0,36 lei profit net la 1 leu investit
2.570.000

Rpa1 > Rpa2 => varianta 1 este mai buna

106
4) Termenul actualizat de recuperare a investitiei

log Ph – log [Ph - a * Ipta]

Tpa = ----------------------------------
log(1+a)

log 847.000 – log (847.000 - 0,15 * 2.350.000)

p
V1:T a1 = -------------------------------------------------------------
log 1,15

log 847.000 - log 494.500 13,64 - 13,11

= ------------------------------------ = ------------------- = 3,78 ani
log 1,15 0,14

log 841.000 – log (841.000 - 0,15 * 2.570.000)

p
V2:T a1 = -------------------------------------------------------------
log 1,15

log 841.000 - log 455.500 13,64 - 13,02

= ------------------------------------ = ------------------ = 4,42 ani
log 1,15 0,14

Tpa1 < Tpa2 => varianta 1 este mai buna

6.3.3. Calculul indicatorilor BIRD

1) Angajamentul de capital

d+D 1
K = I ta + C =  h=1 (Ih+Ch) ----------
n
ta
n n
ta
(1+a)h
VARIANTA 1
ANUL Ih Ch Ih + Ch 1/(1+a)h K’t
-mii lei- -mii lei- -mii lei- -mii lei-
1 2.350.000 --- 2.350.000 0,869565 2.043477
2 --- 648.000 648.000 0,756144 489.981
3 --- 648.000 648.000 0,657516 426.070
4 --- 648.000 648.000 0,571753 370.495
5 --- 648.000 648.000 0,497177 322.070
6 --- 648.000 648.000 0,432328 280.148
7 --- 648.000 648.000 0,375937 243.607
8 --- 648.000 648.000 0,326902 211.832
107
 4.387.780

VARIANTA 2
ANUL Ih Ch Ih + Ch 1/(1+a)h K’t
-mii lei- -mii lei- -mii lei- -mii lei-
1 2.570.000 --- 2.570.000 0,869565 2.234.782
2 --- 639.000 639.000 0,756144 483.176
3 --- 639.000 639.000 0,657516 420.152
4 --- 639.000 639.000 0,571753 365.350
5 --- 639.000 639.000 0,497177 317.696
6 --- 639.000 639.000 0,432328 276.257
7 --- 639.000 639.000 0,375937 240.223
8 --- 639.000 639.000 0,326902 208.890
4.546.526

Kt1 = 4.387.780 mii lei

Kt2 = 4.546.526 mii lei

2) Fluxul de numerar; venitul net actualizat

Fh = Vh - Ch - Ih -fluxul de numerar in anul "h"

d+D Vh - Ih - Ch d+D Fh
VNA =  h=1 ----------------- =  h=1 ---------
(1+a)h (1+a)h

VARIANTA 1
ANUL Vh Kh Venit net 1/(1+a)h VNA
-mii lei- -mii lei- Flux de numerar -mii lei-
-mii lei-
1 --- 2.350.000 - 2.350.000 0,869565 - 2.043.477
2 1.495.000 648.000 847.000 0,756144 640.454
3 1.495.000 648.000 847.000 0,657516 556.916
4 1.495.000 648.000 847.000 0,571753 484.274
5 1.495.000 648.000 847.000 0,497177 421.109
6 1.495.000 648.000 847.000 0,432328 366.181
7 1.495.000 648.000 847.000 0,375937 318.418
8 1.495.000 648.000 847.000 0,326902 276.886
1.020.761
VNA1 = 1.020.761 mii lei

108
 VARIANTA 2
ANUL Vh Kh Venit net 1/(1+a)h VNA
-mii lei- -mii lei- Flux de numerar -mii lei-
-mii lei-
1 --- 2.570.000 - 2.570.000 0,869565 - 2.234.782
2 1.480.000 639.000 841.000 0,756144 635.917
3 1.480.000 639.000 841.000 0,657516 552.971
4 1.480.000 639.000 841.000 0,571753 480.844
5 1.480.000 639.000 841.000 0,497177 418.126
6 1.480.000 639.000 841.000 0,432328 363.587
7 1.480.000 639.000 841.000 0,375937 316.163
8 1.480.000 639.000 841.000 0,326902 274.924
807.750

VNA2 = 807.750 mii lei

VNA1 > VNA2 => varianta 1 este mai avantajoasa

3) Veniturile totale actualizate

d+D Vh
Vta =  h=1 ----------
(1+a)h

VARIANTA 1
h
ANUL Vh 1/(1+a) Vta
-mii lei- -mii lei-
2 1.495.000 0,756144 1.130.435
3 1.495.000 0,657516 982.986
4 1.495.000 0,571753 854.770
5 1.495.000 0,497177 743.280
6 1.495.000 0,432328 646.330
7 1.495.000 0,375937 562.026
8 1.495.000 0,326902 488.718
5.408.545

Vta1 = 5.408.545 mii lei

109
 VARIANTA 2
h
ANUL Vh 1/(1+a) Vta
-mii lei- -mii lei-
2 1.480.000 0,756144 1.119.093
3 1.480.000 0,657516 973.123
4 1.480.000 0,571753 846.194
5 1.480.000 0,497177 735.822
6 1.480.000 0,432328 639.845
7 1.480.000 0,375937 556.387
8 1.480.000 0,326902 483.815
5.354.279

Vta2 = 5.354.279 mii lei

Vta1 < Vta2 => varianta 1 este mai avantajoasa

4) Raportul dintre veniturile totale actualizate si cheltuielile totale actualizate

Vta1 5.408.545
Rv/c1 = -------- = -------------- = 1,23
Kta1 4.387.780

Vta2 5.354.279
Rv/c2 = -------- = -------------- = 1,17
Kta2 4.546.526

Varianta 1 are un raport venituri / cheltuieli mai mare, deci este mai avantajoasa.

5) Rata interna de rentabilitate

VNA (+)
RIR = rmin + (rmax - rmin) * ---------------------------
VNA(+) + |VNA(-)|

Dupa cum se observa din tabelele de calcul, RIR 1 > RIR 2 => varianta 1 este
mai buna.

110
 CAPITOLUL 7

"ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA"

Prin continutul sau, analiza economico-financiara presupune cunoasterea

modului in care functioneaza un sistem (in cazul nostru SC Electrica SA Giurgiu)
si stabilirea directiilor de actiune asupra acestuia pentru a-l regla, pentru a-i
determina schimbarile de stare in concordanta cu obiective parametrizate in timp si
spatiu.
La inceput voi analiza si compara rezultatele obtinute pentru indicatorii
statici, dinamici si BIRD alegand varianta cea mai buna, varianta pentru care voi
face o analiza economica si financiara mai detaliata.
Valorile indicatorilor statici calculate anterior pentru cele doua variante sunt
trecute in tabelul recapitulativ urmator:
VARIANTA
NR INDICATOR U.M. 1 2
CRT
1 Investitia specifica Lei investiti/1 leu 1.57 1.73
economii
2 Termen de recuperare Ani 2.77 3.05
3 Coeficient de eficienta Lei profit la 1 leu 0.36 0.32
investit
4 Cheltuieli recalculate Lei eforturi totale la 1 0.65 0.67
leu economii realizate
5 Randament economic Lei profit net la 1 leu 1.52 1.29
investit

Analizand comparativ rezultatele prezentate, se observa: investitia specifica

in varianta 1 are valoarea 1,57 care este mai mica decat 1,73 obtinuta in cazul
variantei 2, deci din punct de vedere al acestui indicator, varianta 1 este mai buna;
termenul de recuperare este de asemeni mai mic in varianta 1 avand valoarea 2,77
ani decat in varianta 2 unde atinge valoarea de 3,05 ani, ceea ce implica faptul ca
varianta 1 este mai buna. Cel de-al treilea indicator analizat - coeficientul de
eficienta economica este mai mare in cazul variantei 1 (0,36) fata de vaianta 2
(0,32) aratand ca varianta 1 este mai buna. Varianta 1 este de asemenea mai
bunaatat din punct de vedere al celui de-al patrulea indicator - cheltuieli recalculate
( mai mic decat in varianta 2) cat si din punct de vedere al randamentului economic
(mai mare decat in varianta 2).
In cancluzie, din compararea celor doua variante din punct de vedere al
indicatorilor statici reiese ca varianta 1 este mai buna decat varianta 2.
111
 Rezultatele obtinute in calculul indicatorilor dinamici efectuat pentru cele
doua variante sunt trecute in tabelul recapitulativ urmator:

La momentul n La
momentul p
NR INDICATORI UM V1 V2 V1 V2
CR
T
1 Investitia actualizata Mii lei 2.043.4 2.234.7 2.350.0 2.570.0
78 82 00 00
2 Profit total actualizat Mii lei 3.063.700 3.041.997 3.523.520 3.498.560
3 Randament economic Lei profit 0.50 0.36 0.50 0.36
net la 1
actualizat leu
investit
4 Termen actualizat de Ani 3.78 4.42 3.78 4.42
recuperare

Analizand comparativ rezultatele obtinute se observa ca varianta 1 este mai

buna din punct de vedere al indicatorilor dinamici calculati la cele doua momente.
Astfel, investitia actualizata la momentul n are valoarea 2.043.478 mii lei in
varianta 1 fata de 2.234.782 mii lei in varianta 2, indicand varianta 2 mai buna.
Profitul total actualizat este mai mare in varianta 1 avand valoarea de 3.036.700
mii lei (momentul n) decat in varianta 2 (3.041.997 mii lei la momentul n). De
asemenea, din punct de vedere al ultimilor doi indicatori, randamentul economic
este mai mare in varianta 1 (0,50), in timp ce termenul actualizat de recuperare este
mai mic in varianta 1.
In concluzie, din compararea celor doua variante din punct de vedere al
indicatorilor dinamici la momentul n si la momentul p reiese ca varianta 1 este
mai buna decat varianta 2.
Valorile obtinute pentru indicatorii BIRD calculate anterior sunt prezentate
in tabelul recapitulativ urmator:
VARIANTA
NR INDICATORI UM 1 2
CRT
1 Angajamentul de capital Mii lei 4.387.780 4.546.526
2 Venit total actualizat Mii lei 5.408.545 5.354.279
3 Raportul venituri/cost Coeficient 1.23 1.17
4 Rata interna de rentabilitate % 31.04 26.71

Din acest tabel reiese ca din punct de vedere al indicatorilor BIRD, varianta
1 este mai buna.
In concluzie, din analiza comparativa a celor doua variante (indicatori
statici, dinamici si BIRD) reiese faprtul ca varianta 1 este mai buna. De aceea in
continuare voi face analiza economica si financiara a variantei 1.
112
7.1. ANALIZA ECONOMICA
Se analizeaza eficienta economica a asezarii sistemului informational al
firmei pe baze informatice.
INVESTITIA
* 30 calculatoare + periferice = 30 * 50 milioane lei / buc.=1.500.000 mii lei
* amenajari + cablare retea + instalare = 390.000 mii lei
* contravaloare software = 400.000 mii lei
* instruire personal = 30 persoane * 2.000.000 lei/pers.= 60.000 mii lei
Total investitie: 2.350.000 mii lei
Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar un efort investitional de
2.350.000 mii lei, investitie ce se va asigura in totalitate din surse proprii.
COSTUL FUNCTIONARII INVESTITIEI
Incepand cu anul 2, o data cu punerea in functiune a obiectivului realizat, se
vor inregistra o serie de cheltuieli legate de exploatarea in bune conditiuni a retelei
informatice implementate.
Calculate la nivelul unei luni, aceste cheltuieli pot fi evidentiate astfel:
a) consumul de energie electrica inregistrat datorita functionarii retelei
informatice:
1Kw/calculator * 8h/zi*30 calculatoare * 20 zile lucratoare = 4800 Kwh
Luand in calcul un pret pentru 1 Kwh de 2000 lei, rezulta un cost lunar al
energiei electrice de 9.600.000 lei.
b) cheltuieli cu achizitionarea de materiale consumabile necesare
functionarii calculatoarelor. Acestea se estimeaza la 1.200.000 lei pentru un
calculator (cerneala, hartie de scris, dischete, etc.).
Lunar, costul consumabilelor se ridica la suma de 1.200 mii * 30 calculat. =
36.000 mii lei
c) cheltuieli legate de intretinerea retelei (atat prin apelarea la firme
specializate in domeniu, cat si prin utilizarea personalului propriu, rezultand un
numar de ore suplimentare). Aceste cheltuieli se estimeaza la 8.400 mii lei lunar.
In concluzie:
- costul lunar al exploatarii retelei:
9.600.000 + 36.000.000 + 8.400.000 = 54.000.000 lei
- costul anual al exploatarii retelei:
54.000.000 * 12 luni = 648.000.000 lei
NIVELUL BENEFICIILOR REALIZATE
Avand in vedere caracteristicile acestui proiect de investitii, veniturile
realizate de acesta se cuantifica luand in calcul economiile ce se obtin datorita
implementarii respectivului proiect:
Lunar, acestea sunt:
- renuntarea la o serie de linii telefonice inchiriate de la ROMTELECOM
pentru comunicarea intre cele 5 centre de distributie de gradul III, diminuarea

113
facturilor telefonice, precum si a altor cheltuieli ocazionate de comunicarea
interna. Aceste economii se cifreaza la 35.083.000 lei lunar.
- economii realizate din scaderea cheltuielilor de deplasare a personalului
intre cele 5 centre sau intre sediul filialei si organele superioare centrale de la
Bucuresti. Aceste economii se estimeaza la 15.000.000 lei lunar.
- economii realizate prin renuntarea la un numar de 5 salariati, a caror
activitate nu se mai justifica in contextul implementarii noului sistem informatic.
5pers. * 2,5 milioane/luna = 12.000.000 lei lunar
- diverse alte economii ocazionate de cresterea productivitatii muncii (stricta
evidenta a furnizorilor, debitorilor, altor terti, precum si rapida circulatie a
informatiei creand premisele unor decizii oportune ale conducerii). Aceste
economii se estimeaza la suma de 62.000.000 lei lunar.
In concluzie:
* valoarea lunara a economiilor realizate:
35.083.000 + 15.000.000 + 12.500.000 + 62.000.000 = 124.583.000 lei
* valoarea anuala a economiilor:
124.583.000 lei lunar * 12 luni = 1.495.000.000 lei

Situatia surselor de investitii si utilizarea lor

Trebuie retinut ca agentul economic isi acopera toate cheltuielile (atat

investitia cat si cheltuielile cu mijloacele circulante necesare functionarii acesteia)
din surse proprii.
Potentialul firmei de a-si acoperi aceste cheltuieli din surse proprii este
reflectat in anexa 2.
Situatia solida a firmei din punct de vedere al potentialului financiar reiese si
din tabelul "Bugetul de venituri si cheltuieli" (anexa 3).
In continuare vom prezenta comparativ principalii indicatori de eficienta
economica inainte si dupa implementarea proiectului.

Nr crt INDICATOR UM INAINTE DUPA

1 Venituri Mil. 301.591 303.086
2 Cheltuieli Mil. 274.246 274.894
3 Profit brut Mil. 27.345 28.192
4 Rata profitului % 9,06 9,30
5 Cheltuieli la 1000 lei venituri Lei 909.3 906,98
6 Productivitatea muncii Mil./sal 606,82 609,83
ariat
7 Rata rentabilitatii costurilor % 9,92 10,25

Asa cum se observa, in urma implementarii sistemului informatic, se

constata o crestere a veniturilor cu 1.495.000 mii lei, o crestere a cheltuielilor cu
648.000 mii lei si implicit o crestere a profitului firmei cu 847.000 mii lei.

114
 Ca urmare, rata profitului creste de la 9,06% la 9,30%, productivitatea
muncii creste de la 606,82 milioane/salariat la 609,83 milioane/salariat, iar rata
rentabilitatii costurilor creste de la 9,97% la 10,25%.
Cheltuielile la 1000 lei venituri scad de la 909,3 lei la 906,98 lei.

Analiza indicatorilor statici

Primul indicator static analizat este investitia specifica ce exprima

cheltuielile investitionale ce se fac pentru a creste veniturile cu un leu. Pentru cazul
analizat am obtinut valoarea 1,57.
Al doilea indicator prezentat este termenul de recuperare a investitiei,
indicator ce exprima perioada de timp in care investitia se recupereaza din profit.
Marimea obtinuta: 2,77 ani este buna deoarece indica recuperarea rapida a
investitiei pe seama profitului.
Al treilea indicator prezentat este coeficientul de eficienta economica. Din
relatiile de definitie prezentate in capitolele anterioare rezulta ca intre termenul de
recuperare a investitiei si coeficientul de eficienta economica exista o relatie
inversa, ceea ce implica faptul ca acest indicator este corelat cu termenul de
recuperare.
Indicatorul cheltuieli recalculate asigura insumarea efortului investitional cu
cheltuielile de productie. Valoarea obtinuta: 0,65 lei eforturi totale la 1 leu
economii realizate este apreciata ca fiind buna.
Ultimul indicator static prezentat, randamentul economic al investitiilor
asigura comparabilitatea intre profitul net si efortul investitional, avand in cazul
nostru valoarea de 1,52 - valoare buna.

Analiza indicatorilor dinamici

Pentru actualizarea eforturilor investitionale si a efectelor economice am

determinat indicatorii dinamici la doua momente de timp: la momentul inceperii
lucrarilor de investitii (n) si la momentul punerii in functiune a investitiei (p).
La momentul n am calculat investitia actualizata (valoarea efortului
investitional total facut pe durata de executie adusa la momentul n), profitul total
actualizat (valoarea profitului la momentul inceperii executiei obtinut pe intreaga
durata de functionare a obiectivului); randamentul economic actualizat al
investitiei care indiferent de momentul de referinta ales va avea aceeasi valoare.
Ultimul indicator calculat este termenul de recuperare a investitiei care este
mai mare decat cel static, ceea ce arata ca influenta factorului timp se face in
sensul diminuarii eficientei economica. Subliniem de asemenea ca acest indicator
are aceeasi valoare la momentul n si p.
Investitia totala actualizata calculata la momentul p exprima valoarea
productiei ce s-ar fi realizat in conditiile in care investitia era folosita intr-o
activitate economica la care nivelul eficientei economice este egal cu a. (Deci
investitia la momentul p este investitia totala cu valoarea de 2.350.000 mii lei).

115
 Profitul la momentul p exprima cuantumul in acest moment a profitului
obtinut pe durata de functionare a viitorului obiectiv economic avand in cazul
nostru valoarea de 3.523.520 mii lei.
Din analiza indicatorilor de mai sus rezulta ca proiectul analizat este
eficient.

7.2. ANALIZA FINANCIARA

Eficienta investitiei se determina cu ajutorul metodei cost-beneficiu

calculandu-se indicatorii: venit actualizat/cost actualizat (R); venit net actualizat
(VNA); rata interna de rentabilitate (RIR).
Calculele de actualizare au fost facute cu:
- rata de actualizare: 15%;
- durata de viata a proiectului: 7 ani;
- durata de realizare a proiectului: 1 an.
1) indicatorul venit actualizat/cost actualizat R = 1,23
Sub raportul eficientei economice acest indicator este corespunzator
deoarece este mai mare decat 1. Aceasta relatie exprima legea fundamentala a
activitatii economice care presupune ca in orice activitate trebuie sa se recupereze
integral cheltuielile efectuate si sa se realizeze un anumit profit pentru investitor si
societate.
2) indicatorul venitul net actualizat
Conform datelor prezentate, pentru acesta s-a obtinut valoarea:
VNA = 1.020.761 mii lei
Deoarece in functie de acest indicator sub raportul eficientei pot fi acceptate
numai variantele la care VNA>0, varianta prezentata fiind acceptata din acest
punct de vedere.
3)rata interna de rentabilitate
Pe baza datelor prezentate am determinat valoarea acestui indicator ca fiind
RIR = 31,04%.
Pentru a fi acceptata investitia , RIR trebuie sa fie mai mare cu cateva
procente decat rata dobanzii la credite, in cazul in care finantarea se realizeaza din
surse imprumutate.
Din analiza acestor indicatori rezulta ca proiectul analizat este eficient,
acoperind cheltuielile totale (de productie si investitie) din venituri proprii si
realizand un excedent, un venit net in valoare de 1.020.761 mii lei, cu o rata
interna de rentabilitate de 31,04%.

7.3. ANALIZA DE SENZITIVITATE A PROIECTULUI

Pentru analiza de senzitivitate s-au avut in vedere urmatoarele variante de

risc:
1) Costurile de exploatare a proiectului sunt mai mari cu 5%, veniturile
ramanand cele prognozate. In aceasta situatie indicatorii de eficienta se modifica
astfel:
116
 - veniturile totale actualizate: 5.408.545 mii lei;
- angajamentul total de capital: 4.503.552 mii lei;
- venitul net actualizat: 904.995 mii lei;
- raportul venituri/cheltuieli: 1,20;
- rata interna de rentabilitate: 29,39%.
2) Veniturile sunt mai mici cu 5%, costurile ramanand neschimbate. In
aceasta situatie indicatorii de eficienta se modifica astfel:
- veniturile totale actualizate: 5.138.120 mii lei;
- angajamentul total de capital: 4.387.780 mii lei;
- venitul net actualizat: 750.335 mii lei;
- raportul venituri/cheltuieli: 1,17;
- rata interna de rentabilitate: 26,91%.
3) Veniturile sunt mai mici cu 10%, iar costurile sunt mai mari cu 5%. In
aceasta situatie indicatorii de eficienta se modifica astfel:
- veniturile totale actualizate: 4.867.692 mii lei;
- angajamentul total de capital: 4.503.552 mii lei;
- venitul net actualizat: 364.140 mii lei;
- raportul venituri/cheltuieli: 1,08;
- rata interna de rentabilitate: 23,07%.
In toate cele trei variante luate in calcul, proiectul este sensibil la factorii de
risc, dar ramane in continuare eficient. In toate cele trei variante raportul
venituri/cheltuieli ramane superior unitatii, deci investitia este rentabila.
Coeficientul de risc:
R1 = (31,04 - 29,39) / 31,04 * 100 = 5,31%
R2 = (31,04 - 26,91) / 31,04 * 100 = 13,30%
R3 = (31,04 - 23,07) / 31,04 * 100 = 25,67%
Din analiza de risc rezulta ca proietul este cel mai sensibil in conditiile in
care veniturile sunt mai mici cu 10% si costurile mai mari cu 5%.
Rata interna de rentabilitate cea mai probabila este:
VB V1 V2 V3

RIR % 31,04 29,39 26,91 23,07

Probabilitatea de 40 20 20 20
realizare
(Rd1*Rd2) / 100 (%) 12,41 5,87 5,38 4,61

12,41 + 5,87 + 5,38 + 4,61 = 28,27%

Rezulta RIR cea mai probabila = 28,27%.
Rata interna de rentabilitate cea mai probabila situandu-se peste factorul de
actualizare de 15%, proiectul este viabil. Deci proiectul este viabilatat din punct de
vedere al analizei economice cat si din punct de vedere al analizei financiare.
Pentru evitarea unor situatii neplacute, intreprinderea trebuie sa adopte niste
masuri cum ar fi:

117
 - folosirea cat mai corecta a instalatiilor si echipamentelor informatice astfel
ancat sa scada cheltuielile cu mijloace circulante (hartie, toner, consumabile),
precum si o scadere a cheltuielilor cu reparatiile;
- folosirea unui procent cat mai mare din capacitatea de transmitere a
informatiilor astfel ancat sa creasca suma economiilor realizate.

CONCLUZII

In prezenta lucrare mi-am propus investigarea eficientei economice a unui

proiect de investitii in tehnica moderna de calcul la SC Electrica SA Giurgiu.
Prima parte a lucrarii este consacrata unei prezentari teoretice generale a
Romaniei in perioada de tranzitie cat si a rolului investitiei in restructurarea si
modernizarea economiei nationale. In aceasta prima parte s-au inclus diferite
aspecte privind investitiile, precum si sursele de finantare a acestora. De asemeni
s-au definit atat indicatorii de baza ai eficientei economice (statici si dinamici), cat
si indicatorii privind metodologia BIRD (definitii si comentarii).
Partea a doua a lucrarii analizeaza activitatea desfasurata de SC Electrica SA
Giurgiu, necesitatea dotarii cu tehnica moderna de calcul, prezentarea proiectului
de investitii, lucrarea incheindu-se cu prezentarea analizei economice si financiare
a variantei optime.
Studiile de retehnologizare si modernizare au un caracter permanent,
deoarece in confruntarea cu piata, firma va trebui sa se preocupe fara incetare de
adaptarea activitatilor la schimbarile ce se manifesta in mod tot mai intens in
mediul economic.
Studiile de fezabilitate au drept scop analizarea oportunitatii unor noi actiuni
( de dezvoltare, de retehnologizare) in mai multe variante in care accentul este pus
pe rezultatele economice si pe cele probabile; fara indoiala ca retehnologizarea
implica importante cheltuieli de investitii, ceea ce presupune rezolvarea unor
probleme de finantare, de preturi, de rentabilitate.
Aceste studii trebuie sa se incheie cu o analiza comparativa a celor doua
variante in scopul evidentierii variantei celei mai indicate si a liniilor strategice
pentru perspectiva.
In urma analizei facute, se constata ca varianta pentru care s-a optat este
eficienta din punct de vedere economic, la indicatorii BIRD obtinandu-se
urmatoarele valori:
- raportul venituri/cheltuieli: 1,23;
- venitul net actualizat: 1.020.761 mii lei;
- rata interna de rentabilitate: 31,04%.
De asemenea, situatia financiara foarte buna a firmei faca posibila finantarea
acestui proiect de investitii din surse proprii.

118
 BIBLIOGRAFIE

- Ion Vasilescu, Ion Romanu - "Eficienta economica a investitiilor si a capitalului

fix"
- Stoian Marian - "Eficienta economica a investitiilor"
- Paul Bran - "Relatiile financiare si monetare internationale"
- Misu Negritoiu - "Investitiile straine si tranzitia la economia de piata"
- Bancpost SA - "Norme metodologice de creditare a investitiilor"
- Ion Naftanaila - "Birotica cu aplicatii in management"
- Tamas Ilie, Nastase Pavel, Stanescu Maria - "Bazele informaticii"
- Ion Verboncu, Ovidiu Nicolescu - "Management"
- Florica Luban si colectiv - "Metode cantitative in management"

119