c
cc






În această grupă sunt incluse săpunuri şi eter carboxilaţii (de tip R-O-CH2-OOH).

c  

Săpunurile se împart în:

- săpunurile alcaline (denumite simplu săpunuri) în care cationul este Na, K, NH 4;
- săpunurile metalice în care cationul este un metal polivalent: Ca, Zn, Al, Mg, Mn, Cr;
- săpunurile amino, în care cationul este o bază organică de tip amino-alcool (de ex.
etanolaminele).
Grupa solubilizată a săpunurilor este carboxilul, iar grupările hidrofobe provin din acizii
graşi C8-C22, acizinaftenici, acizi rezinici.
În fabricarea săpunurilor există trei procedee de bază: saponificarea directă a uleiurilor şi
grăsimilor, neutralizarea acizilor graşi şi mai recent aplicată industrial saponificarea esterilor
metilici ai acizilor graşi.



?
 ?
?   ?? ?

Saponificarea directă este un proces tradiţional bazat pe reacţia uleiurilor şi grăsimilor

(gliceridelor) cu soluţii concentrate de hidroxid de sodiu, cu eliberarea glicerinei.

CH2 -OCOR CH2-OH Ň

Ň CH-
OCOR+ 3 NaOH 3RCOONa +CH-OH Ň
Ň CH2-OCOR
CH2-OH

ulei sau grăsime săpun glicerină

R= amestec de radicali acizi graşi

Uleiurile şi grăsimile uzual folosite sunt: seu, untură, ulei de palmier, ulei de Kern, ulei
de cocos.
Procedeele de fabricaţie se diferenţiază prin modul cum se realizează faza de
saponificare:
- saponificarea prin fierbere urmată de precipitare;
- saponificare în stare de clei concentrat la cald sau la rece, fără precipitare;
La saponificarea prin fierbere se formează la începutul saponificării o fază de emulsie tip
U:A (între grăsimea topită şi soluţia alcalină), iar la saponificare în stare de clei concentrat, se
formează o emulsie tip A:U
Emulsia U:A este stabilizată de emulgatori hidrofili şi cele A:U de emulgatori hidrofobi
(oleofili). Săpunurile alcaline care au un conţinut mare de apă sunt hidrofile iar la conţinut mic
prezintă caracter hidrofob.
?
i i

?liil?i? 
i il?t??
l
lii?
?l?î?ti?
:? ?
? ?

??li?î?
?
?l?t
tl?ît?
t
ţi;? ? ? ?
? ?

??
i i
?
i
?î?
?? 

?
it
t
?
li?;?
? ?

??
i i
? i
l
?? t
?
?
ţii??
i i
??
? ? i ???it
?
?
ţii??
i i
?

? ?
? ? ? i ??C
?
ţii??
i i
?

? l? ? 
i i
? l
? i? iti

?
? 
?
:? 
i i

? 
l

?

li i? ii

? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
? lil? i? 
iil?tit? l
? !"#""?? it? î? $
l? ? 
i i
? t? lţi
? ?
%i&i??i??"#"'?(li
??
it
?ti
??
? 
?

??li??lt?
??tili

??

??
??l
??

?
ti

?t?
$i

?li
ii?
?l

?î?&??
l
lii?t?
?$it
?%ili
?
li? 
t? ? ?
? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
? ???????????R#C
?)*+???? ? RC++*??)??,
?+*? ? ? ?
? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
? ??
i?i? 
i
?tit
?i?lţi
?
l
li
??it??t?

t?î?
$
l?(

l??
i i
?tt
t??

?
i i
ii? ? ? ?
? 
li
? ? 
li

? ?
? it? -itl? 
i i
ii? ? ti
? î? l

t?
i?(
l
liit
t?li
?ţitl??
ii?i?it#?
?
ti
? ?t

?-t$
?i
ti??

? ? ? l

? ? til
;? 

? 
? 
-? -t$
? ? t

t
? i? ? ? tl
? l
?

i?î

?
?
i i

?#
?ti
t?? ? ? ? ? ?
? .
? ti

?
i? ? 
i i
? (? i?
? 
li? lil? ? 
? ţi?
#/"'?
ii? 
i? ţi???i?
l
liit
t?"#"'?

?
?
?


?

?
l? t? ţi? iit
ţi? i? lii
? 
? ?î
t

? i? t
t

? 
li?
iit??lţi?
li
?(
t l?î-t?
??il$?
l? ? ? ?
? 0
t
? t
t
? ? lţi? 
li
? ?
? ?
it
? 
t
?
i? ? 
? t?



?t
til?ti??"#!"?? t
tl?i i?ţi-?/#1'? lii
?i?lţi
?
li
?
?l

?lti?t?

? liii?? ? ? ? ?
 Creşterea rapidă în vîscozitate care se produc după adăugarea de electrolit corespunde la
formarea unei soluţii anisotropice sau unei soluţii lichide cristaline. Faza care s-a separat din
soluţia inferioară isotropică este de asemenea lichid cristalin.
O soluţie de săpun poate formao varietate de faze, chiar în absenţa electroliţilor. Un
săpun de toaletă conţine în general 75-80% săpun de seu şi 20-25% săpun din acizi de cocos. La
temperatura camerei, o soluţie apoasă va conţine câteva procente de săpun în forma de gel
semisolid cu rămăşiţe de săpun solid opac, denumit cocoloş.
Dacă amestecul conţine mai puţin de 27% săpun şi se încălzeşte, atunci săpunul se va
dizolva complet la temperatura Krafft sub forma unui lichid isotropic [225,201].
Studiile privind fazele care se formează în procesul de saponificare ± diagramele de faze
au fost studiate şi prin metode moderne (modelare computerizată) [225,201].
În procesele discontinue se repetă spălarea cu soluţie salină (salifiere) de 2-3 ori .
Săpunul salifiat se amestecă cu o altă soluţie salină conţinând şi 3-5 % soluţie alcalină
(leşie) pentru a forma o soluţie de electrolit suficient de concentrată pentru separarea săpunului
în două faze: faza superioară conţinând săpun concentrat de 68% şi 32% apă, şi faza inferioară
(călcâi) conţinând 25-55% săpun, apă şi electrolit. Săpunul cu soluţia salină se lasă la separat 60-
70 ore.
Săpunul concentrat separat, se usucă, se răceşte şi formează aşa numitul Ä săpun bază Ä
care se depozitează pentru prelucrarea ulterioară (formarea săpunurilor finite).
Separarea fazelor are loc la 95-1000C. După separare, săpunul concentrat se usucă şi se
răceşte. Stratul inferior (călcâi) se utilizează la săpunuri de calitate inferioară, iar o parte se
reintroduce la faza de spălare.


 ??

În procedeele mai vechi, săpunul concentrat se transformă în tăieţei sau palete şi se

usucă în uscătoare până aunge la 80% acizi graşi ( de la 60% iniţial). După uscare tăieţeii se
stochează sau se prelucrează mai departe.



 ?? ? ? ? ? ?
? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? Prevede
0
trecerea săpunului concentrat lichid la 95-130 C printr-un schimbător de căldură tubular care
lucrează la presiune. Săpunul iese continuu din schimbător şi intră într-un vas de expansiune la
0,03-0,05 bar, unde pierde apa. Săpunul expandat pe pereţii uscătorului la 30-400C este răcit şi
apoi este scos din camera de expandare printr-un sistem de lame rotative care taie săpunul în
forme de tăieţei de 5-7 mm în diametru şi 10-15 mm lungime.
Tăieţeii se transportă la depozit sau la finisare.
Uscarea în vid este practicată de mai multe firme: Mazzoni, Weher Scelander Germania,
Meccaniche Moderne şi Bretania Machinery. În fig... se prezintă schematic fluxul unei instalaţii
de uscare în vid [196].



?   ? ?  ? ? 
?

 ?
?  ?

În acest procedeu deşeurile şi grăsimile neutre se saponifică cu soluţie de sodă caustică

de 24-25% la temperatura de 35-360C. În final temperatura aunge la 80-900C datorită
exotermicităţii reacţiei de saponificare.
În acest procedeu se obţine săpun sub formă de clei concentrat. Peste acizi se adaugă
treptat alcalii, când masa devine vîscoasă se toarnă repede ăn formă de lemn acoperită pentru a
se răci treptat. Reacţia continuă în forme şi este terminată după 8-10 ore.
Pentru mărirea constistenţei săpunului se adaugă soluţie de clorură de sodiu 16-22% şi
uneori umpluturi (talc).
Operaţiile finale de fabricare a săpunurilor sunt:
- pentru săpun de rufe: răcirea uscarea, ştanţarea, ambalarea;
- pentru săpunurile de toaletă: răcirea, uscarea, valţuirea, malaxarea, ştanţarea, ambalarea;
- săpunurile lichide se condiţionează (ca şi detergenţii) şi se ambalează.
Denumirea săpunului lichid practicată în preyent reprezintă amestecuri complexe de
săpun şi s.t.a. anionice, neionice, amfotere.

?? ?? ? ? ? ? ? ?

Procedeul Mazzoni [197a] este o tehnologie modernă de fabricare a săpunului care constă
în:
- saponificarea continuă a acizilor graşi;
- uscare sub vid [197].?? ? ? ? ? ? ? ?


?
?

 ? ?

Primele procedee continue sau combinate discontinuu şi cu faze continue au fost

Monsavon şi Sharpless.
Sistemele continue cele mai cunoscute în lume sunt: Mazzoni ± SC NG ± N-BL,
Meccaniche Moderne tip SAES/ N, Alpha- Laval.
?   utilizează o autoclavă cu patru faze de saponificare continuă
prevăzută în recirculare şi care lucrează la 1200C şi 2 bar presiune [197,221].
Cu o pompă cu multe capete se introduc concomitent în autoclavă uleiurile, grăsima,
soluţia de sodă caustică şi o cantitate de leşie separată de la faza de spălare. La temperatura de
lucru reactanţii sunt menţinuţi în fază omogenă şi reacţia are loc rapid. Săpunul brut obţinut care
are 0,5% alcalinitate liberă (exprimată în NaOH) este alimentat într-o unitate de amestecare ±
răcire unde are loc saponificarea completă la 900C.
La această temperatură are loc formarea săpunuluibrut şi a lesiei care se separă într-un
separatorstatic. Apoi săpunul brut este trecut la secţiunea de spălare formată din patru coloane
utilate cu pompe de recirculare, control de nivel şi schimbător de căldură si cu separator
static.Stratul apos separat (leşia) conţine 20% glicerină şi este trimis la recuperarea de glicerină
şi sare.În timp ce săpunul brut trece prin fiecare coloană de spălare, glicerina este progresiv
extrasă de leşia salină care circulă în contracurent. Leşia finală este trecută înapoi la autoclava de
saponificare. În stadiul final al spălării conţinutul de electrolit în săpun este afustat pentru a se
produce săpunul curat şi leşia care se separă în centrifugă, (leşia fiind la stadiul al treilea de
spălare). Săpunul concentrat (curat) separat este trecut la neutralizare pentru a i se reduce
alcalinitatea liberă prin adaos de acizi graşi sau acid fosforic.
Înstalaţia Mazzoni recuperează 97% din ghicerina obţinută la un raport de leşie /săpun
0,3:1, cu un conţinut de glicerină în leşie de 22%.
 !? "? ? ?
# este asemănător cu procedeul Mazzoni.
 !?
"$? $?  ? % ! este total automatizat. Procesul complet
durează 20-30 min.
Soluîia de sodă caustică, uleiul şi grăsimile se introduc separat într-o autoclavă echipată
cu un sistem mixer de mare capacitate şi cu pompă de recirculare.
Instalaţia lucrează la 1200C şi 2 bar presiune. Saponificarea durează 2-3 minute.
Reacţia este controlată automat prin măsurarea presiunii, vîscozităţii săpunului şi
gradului de saponificare. Admisia sodei caustice în reactor este reglată prin parametrul
vîscozitate (a săpunului care se formează). Săpunul format iese continuu (în timp ce alte materii
prime se admit în instalaţie) şi intrăîn secţiunea de spălare (în contracurent) şi separare a leşiei
prin centrifugare.
De aici, săpunul curat intră în secţia de austare prin adaos de apă, saramură şi sodă
caustică, după care din nou are loc separarea săpunului concentrat de leşie cu săpun.
Sistemul Laval Centripure este capabil să producă final un săpun care conţine 0,2%
glicerină şi o leşie cu un conţinutde 14-16% la un raport de leşie/ săpun de 0,46-0,5Ş1 şi un
randament total de glicerină de 97%.
În ultimii ani s-a dezvoltat pentru industria petrochimică, dar se aplică şi în săpunărie o
instalaţie de spălare (denumită RDC- Rotating Disc Contactor), formată dintr-o coloană verticală
echipată cu o serie se şicane şi discuri rotative, care se rotesc cu 70-90 r.p.m. Săpunul se
introduce la baza coloanei şi se amestecă cusaramura care vine în contracurent. Săpunul curat
separat la partea superioară este btrecut la centrifugare.


&

??    ??

?
? 
'
 ?
?

'?


Acest procedeu este aplicat pe scară largă, deşi există încă păreri că săpunul fabricat din
acizi este inferior celui din trigliceride.
Neutralizarea acizilor se realizează în utilae cu agitare eficace (fără aerarea masei de
reacţie). Săpunul final se realizează la 103- 1050C. Săpunul de concentraţie 67% are vîscozitate
mare şi se finalizează prin adaos de soluţie de sodă caustică şi mici cantităţi de sare.
După neutralizare se adaugă- antioxidanţi şi apoi se usucă şi se transformă în pelete sau
tăieţei prin uscare. Conţinutul de apă aunge la 12-14% (când prin răcire se formează forma
granulară). Urmează finisarea care cuprinde:
- malaxarea când se realizează adaosul de colorant, parfum, antioxidanţi, EDTA urmată
de extrudere (în săpunărie utilaul se numeşte pilotează);
- ştanţarea;
- ambalarea.
Există săpunuri care sunt condiţionate şi cu silicat de sodiu şi pirofosfat tetrasodic
(Na4P2O7) pentru a îmbunătăţi proprietăţile de spălare.
 - răcire în baie;
- presare, ambalare [198,199].
Procedeele continue de neutralizare a acizilor, cunoscute pe plan mondial sunt: Mazzoni
S:C:, Alpha Laval, Saponiflex al firmei The Dial Corp and Maschinenfabrik Gustav Eirich.
Toate procedeele au ca faze: preîncălzirea acizilor graşi şi a soluţiei de sodă caustică,
alimentarea lor continuă într-un reactor ± mixer pentru primatreptă de saponificare, după care
amestecul trece intr-un alt utila cu amestecare eficace pentru definitivarea saponificării.
Neutralizarea este condusă prin recircularea săpunului înapoi în vasul de reacţie. Alcalinitatea
săpunului este controlată şi reglatăautomat. Săpunul format este trecut la uscare şi răcire.
Există şi sisteme care permit utilizarea carbonatului de sodiu în prima treaptăde
saponificare, dar se preferă hidroxidul de sodiu.
Săpunul obţinut prin neutralizarea acizilor are un conţinut de apă sub 31%.
În termenii de săpunerie 31-32% apă corespunde la 67-68% săpun anhidru sau 62-63%
total materii grase.
La o umiditate sub 31% masa este vâscoasă şi necesită adaos de electrolit, ceea ce
complică procesul. Săpunul din acizi are în mod uzual 62-64% materii grase.
Pentru o bună prelucrare a săpunului de toaletăeste necesar săse reducă prin evaporare
apa din săpun la 21-14%.
Compoziţia unui săpun neuscat, obţinut prin neutralizare este de:
'

- săpun anhidru 68
- apă 31
- NaOH 0,1
-NaCL 0,4
- glicerină 0,5
Finisarea săpunului este condiţionataă de plasticitatea sa care este condiţionată de
conţinutul de acizi graşi, glicerină.
La unele săpunuri li se adaugă acizi (în special de cocos) şi uleiuri pentru supergresare,
albitori, optici, opacizanţi anorganici (de ex. bioxid de titan), silicat de sodiu.



?  ? ?
?
'?
?

Acest procedeu este mai puţin aplicat. Esterii metilici se saponifică cu soluţie de sodă
caustică în prezenţă de catalizator alcalin, de exemplu metoxid de sodiu:

CH2 -OCOR CH2-OH

Ň Ň
CH-OCOR + 3 CH3OH 3RCOOCH3 + CH-OH
Ň Ň
CH2 -OCOR CH2-OH

R= amestec de radicali de acizi graşi

R-COOCH3 + NaOH R-COONa + CH3 OH

Procedeul firmei Ballestra cuprinde fazele de esterificare, saponificare, recuperare
metanol, recuperare glicerină.
Esterificarea se realizează continuu în două trepte. În faza a doua esterificarea este
completă şi produsul este supus distilărăă fracţionate, unde se separă: metanolul, esterii,
glicerina.
Saponificarea esterilor metilici se realizează într-un reactor- mixer continuu,
utilizândsoluţii de sodă caustică care conţin mici cantităţi de clorură de sodiu, la temperatura de
800C.
Alcalinitatea finală a săpunului se controlează automat. Se lucrează la presiune pentru a
menţine metanolul în fază lichidă.
Săpunul (integral) este trecut la uscare unde printr-un sistem de distilare cu detenţă se
îndepărtează metanolul şi apa. Metanolul se rectifică şi se recirculă la esterificare.
Există diferenţe în proprietăţile fizice între săpunurile uscate pe bandă şi cele uscate în
vid. Primele au aspect mat, opac, iar cele uscate în vid sunt translucide. Aceste diferenţe se
datoresc tipului de cristalizare a săpunului care se face diferit funcţie de procedeul de uscare.
Sîpunurile se caracterizează prin difracţie cu raze X. Săpunurile răcite încet se
caracterizează prin existenţa fazei omega în timp ce săpunurile răcite repede (prin expandare în
vid) conţin faza beta. Sunt preferate săpunurile cu fază beta pentru că sunt mai dure şi
mairezistente la stocare şi la contactul îndelungat cu apă.
Aspectul grăunţos în special la spălare al unor săpunuri se datorează prezenţei
particulelor de săpun prea uscat în masa de săpun. Aceste defecte se pot remedia numai prin
remalaxarea tăieţeilor de săpun.
(! )unui săpun de toaletă sunt considerate în primul rând de compoziţia
uleiurilor şi grăsimilor utilizate. În Europa şi S.U.A. cel mai mult se folosesc: ulei de cocos şi
Kern, cu mici cantităţi de untură şi ulei de alune. În Asia de Est, Africa se foloseşte ulei de
palmier ăn loc de seu.
O reţetă mult utilizată este 80% seu; 20% ulei de cocos. O altă reţetă mult utilizatăeste a
un săpun supergresat obţinut prin adaos de 5-6% acizi graşi la o bază de săpun formată din 60%
seu şi 40% ulei de cocos. Acest săpun se foloseşte mult la cremele de ras.
  ? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
? Maoritatea aditivilor se adaugă în săpunul bază cu excepţia unor aditivi care conferă
calităţi speciale (emolienţi, modificatori de spumă, deodoranţi) care se adaugă în săpunul tăieţei,
prin amestecare, urmată de vălţuire.
În procesul de vălţuire, temperatura se ridică datorită lucrului mecanic intens şi astfel
amestecul capătă plasticitatea necesară operaţiilor finale de extrudere şi ştanţare. Operaţiile de
finisare sunt:
- aditivitatea săpunului tăietei prin amestecarea cu aditivi în mixere cu braţe sau cuţite
timp de 3-6 minute; aditivii fiind: parfum, opacifianţi, bioxid de titan, sechestranţi, EDTA,
albitori optici, coloranţi, emolienţi, uleiuri, grăsimi, ceruri, acizi graşi, s.t.a.
Dacă se adaugă mai mult de 2-3% aditivi se recomandă adăugarea lor în faza de săpun
concentrat lichid. În această situaţie aditivii trebuie să fie termostabili la 120-1400C, temperatura
atinsă la faza de uscare.
- vălţuirea şi obţinerea săpunului sub formă de bară (la capătul rolelor există cuţite de
tăiere); aparatele prin care se comprimă tăieţei şi-i scoate în diferite forme se numesc piloteze.
- extruderea (sau dubla rafinare) operaţie care nu se aplică în toate fabricile de săpunuri;
extruderele moderne au capacitate mare de 250 Kg la 6000 Kg/h.
- tăierea barelor de săpun la dimensiunile necesare ştanţării .
 - ştanţarea săpunului (semiautomat sau automat ± continuu) în prese răcite sau nerăcite ±
capabile să formeze săpunuri de diferite forme şi gramae (20g ± 400g).
- ambalarea (învelirea în hârtie specială cerată, metalizată etc.) şi în carton, urmată de
paletizarea pentru stocare şi transport.

   ? 
 ?

Săpunurile metalice au partea hidrocarbonată formată din acizi graşi C10 ± C20, acizi
naftenici sau acizi rezinici. Metalele cele mai folosite sunt Ca, Pb, Zn, Al, Mn, Co, Ni.
Săpunurile metalice au utilizări diferite bazate pe proprietatea lor de a dizolva micelar
cantităţi mari de lichide nepolare ± uleiuri, hidrocarburi şi proprietatea de a favoriza formarea
emulsiilor de tip A:U.
Unele săpunuride calciu şi zinc (ricinoleat de zinc) se folosesc în industria cosmetică.
Fabricarea săpunurilor metalice se realizează prin două procedee:
- încalzirea directă a acidului gras cu oxid sau hidroxid metalic la temperaturicuprinse
între 150-3000C:
2RCOOH + MeO Me (RCOO)2 + H2 O
- reacţie de dublu schimb între un săpun alcalin în special de sodiu şi o sare solubilă a
metalului respectiv (clorură , azotat);
2RCOONa + MeX2 Me (RCOO)2 + 2MeX Procedeul de
dublu schimb (sau prin precipitare) este cel mai mult aplicat deoarece se obţin produse mai pure.

   ?
?

Aceste săpunuri RCOONHR sunt săruri de amino alcooli sau morfolină ale acizilor graşi.
etanolaminele (di şi trietanol amina în special) sunt cel mai frecvent folosite în obţinerea
săpunurilor amino.
Aceste săpunuri se utilizează în special în industria cosmetică ca emulgator.
Săpunurile amino se obţin prin reacţia directă între acid şi bază în rapoarte
stoichiometrice, la temperaturi uşor superioare punctelor de topire ale acizilor.
Săpunurile amino au alcalinitate hidrolitică mai mică decât cele de sodiu şi prezintă o
putere mai mare de dispersie a săpunurilor de calciu şi magneziu.

   ?  
 ?
?
*
 ?

În această grupă intră săpunurile care conţin lanolină, substanţe tensioactive amfotere şi
cu efect de emoliere a pielii, substanţe cu efect bactericid, alcanolamide.
O altă grupă de săpunuri sunt cele care conţin esteri de glucoză sau esteri de zaharoză
pentru a le conferi o spumare persistentă. Se cunosc săpunuri care conţin şi:
- preoteine hidrolizate şi esteri de acizi graşi cu rol de protecţie a pielii;
- lecitină ± alcooli graşi C12± C18;
- săpunuri supergresate ± respectiv reacidulate după saponificare prin hidroliza parţială
acidă, de exemplu cu acid citric, urmată de uscare, se obţin astfel săpunuri mari rezistente la
gonflare cu apă, cu o viteză mare de dizolvare în apă.
Există unele amestecuri de săpun cu 3-40% substanţe tensioactive anionice, amfotere,
neionice, aşa- numiţii Ä detergenţi bar Ä (în bucăţi ) care s-au dezvoltat mult în ultimii ani.
Săpunurile Äbar´ conţin o serie de aditivi care induc anumite proprietăţi:
a) 
 - esteri (glicerol stearat, izopropilmiristat, octil palmitat) [222],
- eteri (PPG 20 cetil eter, PPE 20 eteri de alcooli de lanolină, PPG 20 oleil eter),
- alcooli (cetilic, stearic),
- uleiuri (uleiul de ooba, ulei de ricin, ulei mineral, ulei de germene de grâu),
- glicoli (glicerină, propilenglicol),
-derivaţi de lanolină (lanolină acetilată, esteri, alcooli, PEG ± lanolină),
- zaharide (glucoză, lactoză, fructoză),
- amidon [223];
b) 

 

      

 [224];
c) 

 

  
 




 
  (lipide naturale ± uleiuri de
ricin, ulei de ooba, cocos, măsline, migdale, germeni de grâu);
d) 





(Triclosan);
e)  
 (săpunuri de acid salicilic, sulf);
f)   



 (esteri de sucroză, s.t.a. amfoteri);

g) 



;
h) coloriţi