S23 : SURSELE DE CONFLICT IN INCINTA SCOLII

Sursele conflictelor scolare; factori de escaladare si de diminuare

a conflictelor scolare; abilitati de rezolvare a conflictelor scolare
Conflictele sunt, n general, o realitate a vietii sociale si a vietii
personale.
Ele izvorasc din urmatoarele surse:
1. ncalcarea nevoilor fundamentale ale omului: libertatea,
afirmarea, succesul (ncalcarea lor genereaza conflicte),
cunoasterea, actiunea;
2. Valorile (morale, sociale, profesionale) diferite: profesorul si
scolarul apartin unor timpuri diferite; au credinte diferite, gndesc
diferit, raportndu-se la valori diferite, au culturi diferite;
3. Perceptii diferite asupra realitatii: cnd oamenii vad diferit un
anumit lucru sau gndesc diferit despre el, pot apare situatii
conflictuale;
4. Interese diferite: determina preocupari diferite, explicatii
diferite;
5. Resurse limitate: gen spatii, logistica, timp, disponibilitate
altereaza relatia profesor elev;
6. Nevoi psihologice: respectul de sine, stabilitatea intrapsihica
(linistea interioara), buna ntelegere, afectiunea, fericirea.
Alterarea acestor nevoi atrage aparitia conflictelor interioare, care
pot provoca conflicte cu ceilalti actori educationali. Dupa cum se
observa, sursele conflictuale sunt limitate ca numar, dar
determina o varietate de conflicte (conflictul cu noi nsine, cu
familia, cu prieten ii, cu colegii, cu partenerul educational).
Comunicarea didactica n situatii de conflict
Factori de escaladare si de diminuare a conflictului

Conflictul poate fi angajat sau rezolvat n urmatoarele conditii:

Un conflict va fi accentuat daca: 1A/
daca 1B:

Un conflict va fi diminuat

1A. Cealalta parte este considerata din start un inamic sau o

persoana rea (idei preconcepute)
1.B Persoanele implicate sunt de buna credinta, impartiale si
capabile sa asculte activ.
2.A Se implica direct sau indirect alte persoane (diriginte,
director, alti profesori, alti elevi) (imixtiuni inoportune)
2.B Partile se concentreaza exclusiv asupra problemelor aflate n
discutie si nu procedeaza la etichetari.
3A. Una sau ambele persoane se simt amenintate de cealalta
parte (fara posibilitate de reactie) (nencredere reciproca)
3.B Se renunta la amenintari sau daca deja au fost prefazate
sunt la timp retrase (eventual cu scuze)
4. A Partile nu sunt interesate sa mentina o relatie. Intereseaza
doar propriul interes si atingerea acestia (dezinteres pentru
relatie)
4. B Persoanele implicate au cooperat n trecut si vor sa continue
relatia
5.A Problemele implicate n conflict sunt n mod exagerat notate
ca extrem de importante (neconcordant cu realitatea) (perceptia
falsa, incorecta a realitatii)
5.B Interesele desi diferite sunt vazute ca posibil de negociat
n mod amiabil
6. A Exista o lipsa de abilitati de rezolvare a conflictului

6.B Persoanele implicate accepta ajutor extern pentru rezolvarea

conflictului
Pentru a minimaliza efectele distructive ale situatiilor conflictuale,
se poate propune respectarea urmatoarelor principii:
principiul 1 Mentine comunicarea cu cei cu care pari sa te afli n
conflict (preferabil, ncearca sa lamuresti prompt lucrurile; nu
amna discutia).
principiul 2 Abtine-te de la a discuta despre altii n absenta lor
(pentru a nu distorsiona realitatea).
principiul 3 - Daca sesizezi semne ale unui conflict, ncearca sa
initiezi actiuni la care sa participe (colabornd) persoanele
implicate. Asa nimeni nu se va mai simti atacat sau amenintat
sau ignorat.
principiul 4 ncearca sa eviti toate fenomenele de tipul eu
cstig tu pierzi. Se recomanda abordarea unei dispute din toate
perspectivele posibile, stiut fiind ca de cele mai multe ori o echipa
sau un individ se comporta negativ numai daca se simte
amenintat(a) sau atacat(a). Scade motivatia, eficienta, se
subrezeste relatia.
principiul 5 Asigura-te ca stii sa recunosti rezultatele si nu
flatarea sau linguseala.
Aceste principii au fost elaborate de Morris si Everard n 1996.
Dupa Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui conflict
sunt urmatoarele (o alta abordare):
I. Nu fiti primul care nu coopereaza (care se ncapatneaza sau da
bir cu fugitii); fiti plini de solicitudine, fiti draguti, amabili si afabili.
II. Aveti grija ca att cooperarea, ct si abandonul sa fie n raport
de reciprocitate, respectiv:

1. Dati raspunsuri masurate (cumpatate) pentru a asigura

reciprocitatea.
2. Nu va lasati exploatat (n mod direct)
3. Nu fiti invidios, fiti iertator (conciliant, empatic).
III. Nu faceti pe desteptul. Nu complicati si nu simplificati inutil
problemele, pentru ca nu veti rezolva nimic.
n general n comunicare, dar ndeosebi n comunicarea
pedagogica, este importanta deschiderea ambelor parti angajate
n conflict fata de rezolvarea rationala a tensiunilor create. Practic,
sunt necesare o serie de abilitati cum ar fi : 1. abilitatea de a te
confrunta, de a spune nu atunci cnd apare o diferenta de
opinie. Trebuie ca ndeosebi profesorul sa manifeste deschidere
fata de rezolvarea problemelor;
2. abilitatea de a asculta, a observa si a accepta emotiile si
sentimentele interlocutorilor cu care se vine n contact;
3. abilitatea de a prezenta ideile, emotiile si sentimentele ct mai
clar, concis, calm si onest;
4. abilitatea de a evalua problema/situatia creata sub toate
aspectele si dintr-o perspectiva ct mai larga.
5. abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele
personale, pentru a depasi momentul critic si pentru a pastra
relatia.
Modelul personal este cel care conteaza n relatia cu un grup.
Dobndind si promovnd abilitati de rezolvare a conflictelor
putem contribui la restabilirea relatiei cu ceilalti. Important este
sa ajungem la concluzia ca orice situatie conflictuala poate fi
depasita numai prin efortul comun a partilor angajate, fiecareia
revenindu-i responsabilitati precise.