CURS 1

NURSING COMUNITAR
EDUCATIE PENTRU SANATATE
Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate
In istoria medicinii universale se afirma ca bolile sint la fel de vechi ca si
omul .
Ca urmare, putem sustine ca ingrijirile medicale sunt la fel de vechi precum
bolile .

Omul primitiv traia in natura si era supus selectiei naturale. De aceea,el si-a
conceput practicile ingrijirilor de sanatate pe o componenta instinctuala. La
aceasta se adaugau : empirismul si spiritismul (de ex.descantecele).Forta
psihoterapeutica a descantecelor va reusi sa traverseze secolele de evolutie ale
omenirii. Ele apar si in practicile de ingrijire contemporana.

In epoca straveche serviciile prestate de catre vindecatori erau accesibile

tuturor membrilor comunitatii.

Odata cu trecerea de la comuna primitiva la sclavagism apare medicina

sacerdotala practicata de preoti.
Acestia erau depozitarii culturii; ei aveau atat cunostinte si practici de cult dar si
cunostinte. Mai mult, preotii aveau o remercabila viziune integralista asupra
organismului uman: intre partile bolnave si intreg organismul exista o legatura
indisolubila.
Despre Hippocrates
Considerat cel mai vestit medic al Antichitatii
Fondator al observatiei clinice
Autor al unui impresionant numar de tratate medicale.
A fost fiul unui cunoscut medic: Heraclit din Efes ( 576 480 i. Chr. ) si a trait
in insula Kos din Marea Egee.
El a simbolizat stiinta si constiinta in arta de a vindeca.
patriarhul gandirii medicale
a reusit desprinderea din filosofie a medicinii ca stiinta.
Principiile generale ale doctrinei hippocratice se bazeaza pe urmatoarele teze
:
1. Teoria dezechilibrului celor 4 umori: la baza cauzelor bolilor s-ar afla
dezechilibrul dintre : sangele produs de inima, phlegma (limfa) secretie
produsa de creier, bila neagra
(melancolia) produsa de splina si bila
galbena secretata de ficat. In teoria hippocratica, cele 4 umori sunt contrare
astfel :

- bila galbena este calda si uscata, fiind contrara phlegmei care

este rece si umeda;

- sangele cald si umed este opus bilei negre, care este perceputa
ca fiind rece si uscata.
Cand una dintre aceste umori este dominanta se produce dezechilibrul si apare
boala.

2. Teoria temperamentelor oamenii aflati sub influenta factorilor cosmici si

geografici se pot clasifica in 4 tipuri temperamentale : sangvinic ( vioi ),
flegmatic ( rece ), coleric
( impetuos, nestapanit ) si melancolic ( timid, trist
).

Hippocrates sustinea in lucrarea sa Despre prognoze ca medicul este cel

care trebuie sa judece asupra celor petrecute
( antecedentele ), sa
cunoasca cele prezente ( starea prezenta) si sa prevada cele ce vor fi
( prognosticul ) .
Referindu-se la terapie, Hippocrates enunta un principiu universal, valabil si
astazi, respectiv : nu exista reguli absolute, caci nu exista boli absolute, ci
bolnavi si organisme diferite ce pot reactiona in mod diferit la acelasi remediu
.
Intrega deontologie a practicii medicale a fost exprimata tot de Hippocrates,
de la care a ramas celebrul aforism Primum non nocere adica mai intai de
toate sa nu faci rau.

Conceptul de caritate si institutionalizarea ingrijirilor

Odata cu aparitia erei crestine, un nou concept despre om va influenta

practicile de sanatate. Negand filosofia greaca si romana, biserica crestina
primara sustinea faptul ca bolile apareau ca urmare a propriilor pacate si
vindecarea se producea numai prin puterea lui Dumnezeu. Profilaxia si
tratamentul bolilor se facea prin respectarea virtutilor crestine, credinta,
nadejde si dragoste, dar si prin savarsirea de fapte bune, rugaciune, post si
participare la sfanta liturghie.
Crestinismul a reusit sa dezvolte notiunea de caritate ca principiu al unitatii
dintre persoane si dragostea pentru semeni ca modalitate de existenta. De
aceea, din antichitatea precrestina si pana la sfarsitul sec. al XIX-lea, ingrijirile
de sanatate au fost asigurate de persoane benevole, care apartineau
comunitatilor religioase si a caror bunavointa si devotament suplineau
competenta tehnica.
Una dintre primele initiatoare ale misiunilor caritabile a fost imparateasa
Elena a Bizantului ( 337 d. Chr. ), mama imparatului Constantin cel Mare. Ea
a dispus ca diaconii ( cei ce savarsesc diverse servicii in comunitate ) sa se
ocupe gratuit cu distribuirea alimentelor, articolelor vestimentare, sa
adaposteasca pe cei fara adapost, sa-i viziteze pe cei inchisi dar sa se ocupe si
cu ingrijirea celor suferinzi, saracilor si orfanilor.
S-a infiintat Ordinului diaconeselor si diaconilor :ei se ocupau cu serviciile
de sanatate comunitara.
Se prefigureaza profesiunea de asistent medical generalist.
Calitatile, functiile si indatoririle acestuia au fost descrise din primul secol al erei
noastre de catre medicul hindus Tsharaka astfel : om cu sange rece, viguros,
amabil in purtarea sa, nebarfind pe nimeni, atent la nevoile bolnavului, urmand
cu strictete si neobosit instructiunile medicului ; cunoaste compozitia si
prepararea drogurilor ; inteligent, devotat bolnavului, avand deprinderea
curateniei corpului ; se distinge prin curatenia mainilor lui si prin atasamentul
fata de persoana care l-a angajat ; dotat cu inteligenta si indemanare, inclinat
spre bunatate si apt pentru orice serviciu pe care bolnavul il solicita ; spirit

deschis si expert in prepararea alimentelor ; familiarizat cu masajul si frictiunile,

in a face patul si a mobiliza bolnavul ; competent in a doza medicamente ;
intotdeauna gata, rabdator si obisnuit a veghea pe cei in suferinta ; niciodata rau
intentionat la orice solicitare, fie a medicului fie a bolnavului .
Sinteza culturii medievale, dominata de problemele religioase si autoritatea
ecleziastica, incepe sa decada in fata umanismului sustinut initial de
Renasterea italiana din sec. al XIV-lea., care va imprima intelectualilor
capacitatea de a gandi liber.
In medicina apar pionierii cercetarii stiintifice :
- Andreas Vesal cu Studiu asupra alcatuirii corpului uman ,
- Paracelsus, inovator al gandirii biomedicale, primul care a folosit arsenicul in
tratamentul sifilisului,
- reputatul chirurg Ambroise Pare inventatorul unor diverse proteze mecanice,
- Bartolomeo Eustachio descoperitorul trompei dintre faringe si urechea medie.
- Secolul al XIX-lea cu toate progresele sale dezvoltarea tehnologica,
urbanizarea, aparitia locurilor de munca etc. este insotit de o recrudescenta a
saraciei si de lipsa masurilor legale de protectie sociala. In consecinta,
miscarile muncitoresti nascute din necesitatea obtinerii unor drepturi sociale si
materiale prevad si revendicari sociale precum : dreptul la munca,
emanciparea femeii, scolarizarea obbligatorie dar si dreptul la asistenta
medicala, asigurarea in caz de accidente de munca, infiintarea caselor
pentru ajutorare - stramosul organizatiilor sindicale.
- Conceptul de sanatate va evolua sub influenta unor factori multipli : culturali,
sociali, educationali, politici, economici.
- Pana in sec. XX omenirea considera ca a fi sanatos se limita doar la faptul
de a nu fi bolnav .
- Mult timp, cand procesele morbide nu puteau fi explicate stiintific, starea de
sanatate era considerata un dar divin.
- In timpurile moderne dreptul la sanatate este considerat comparabil cu dreptul
la viata si libertate. In Declaratia Universala a Drepturilor Omului lansata
de Adunarea Generala a Natiunilor Unite din anul 1949 se consemneaza
urmatoarele: Dreptul tuturor persoanelor la un standard de viata adecvat,
care sa asigure starea de bine, de sanatate si dreptul la hrana,
imbracaminte, locuinta si la ingrijiri medicale.
Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate in Romania

Daco-getii posedau conostinte medicale in vederea tratarii bolnavilor: au fost

descoperite truse chirurgicale la Gradistea Muscelului, unelte de trepanare
craniana la Galatii Bistritei.
In urma razboaielor daco-romane din anii 105-106 d. Chr., in Dacia patrunde
si civilizatia romana; activitatea medicala se va imparti intre medicina
sacerdotala si medicina laica. Activitatile de ingrijire medicala erau acordate
de catre sclavi;ei se ocupau cu manopere de mica chirurgie si masaje.
Dupa parasirea Daciei de catre romani, practicile medicale se vor vulgariza si
se va instaura aici o medicina practicata de vraci si babe.
In teritoriile dintre Dunare si Marea Neagra activitatea misionara de crestinare
a fost sustinuta de catre Sfantul Apostol Andrei,in sec. II IV d. Chr. In acea
perioada apar primele institutii filantropice de asistenta sociala bazate pe

caritate precum si primele spitale ( bolnite ) din incinta manastirilor, fiind

tratati aici calugarii si laicii saraci.
Atestari documentare arata ca in Transilvania secolului al XIII-lea apar
primele spitalele manastiresti la Bistrita, Medias, iar in anul 1292 Cavalerii
Ioaniti intemeiaza la Sibiu primul azil-spital.
In Muntenia si Moldova, conform atestarilor documentare, bolnitele
manastiresti au aparut in sec. al XIV-lea la Tismana si repectiv Neamt. Azilele
mastiresti gazduiau laolalta bolnavi si saraci, iar ingrijirile medicale erau
acordate de catre clerici.
Primii barbieri = medici ai Evului Mediu de pe teritoriul tarii noastre sunt
atestati in anul 1458 in timpul domniei lui Stefan cel Mare si la inceputul sec.
al XV-lea in Transilvania la Bistrita.
Termenul de doctor provine din limba germana. Apare pentru prima in
testamentul lui Radu Voda Serban in anul 1620, pribeag la Viena.
Pe tot parcursul sec. XVI-XVII au existat ingrijirile de sanatate casnice
practicate de catre femeile vindecatoare existente la toate curtile boieresti
ale acelor vremuri.
In Moldova, inceputurile unei legislatii medico-sanitare sunt stipulate in
Pravila lui Vasile Lupu aparuta la Iasi in anul 1646.
Primul spital denumit Sfantul Spiridon este infiintat in anul 1757 tot la
Iasi sub domnia lui Constantin C. Racovita.
In Muntenia referiri medico-sanitare apar in timpul domniei lui Matei Basarab
la Targoviste in anul 1652.
Primul spital inaugurat in Tarile Romane a fost spitalul Coltea din
Bucuresti, inaugurat la 14 decembrie 1704 in timpul spatarului Mihai
Cantacuzino.
In secolul al XVIII-lea Transilvania era sub jurisdictia legii austriece. Ea era
ramasa in urma din punct de vedere sanitar. Primele masuri de organizare
medico-sociala apar abia la inceputul anilor 1770. In anul 1775 va fi fondat la
Cluj
Liceul Regesc Medico-Chirurgical , prima unitate de invatamant ce
pregatea chirurgi, obstetricieni si moase.
In anul 1837, odata cu infiintarea Spitalului de nasteri din Bucuresti a fost
creata si o scoala de moase.
Tot in Bucuresti, in anul 1842 pe langa Spitalul Coltea se infiinteaza
Scoala de mica chirurgie a dr. Nicolae Kretzulescu, care va fi unificata in 1855
cu Scoala de felceri civili a dr. Carol Davila.
Un eveniment important pentru evolutia nursing-ului in Romania il reprezinta
infiintarea la Bucuresti in anul 1879 a primei soli de surori de caritate sub
denumirea de Institutul moaselor de ocrotire .

Nursing comunitar educatie pentru sanatate

= O metoda stiintifica de lucru a asistentului medical.
La inceput asistentul desfasura activitati care se bazau numai pe prescrierile
medicului.
Ulterior,in procesul de nursing, activitatea asistentului medical a presupus luarea
unor decizii, asumarea responsabilitatii interventiilor efectuate si controlul actiunilor.
Nursing = un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare si
promovare a interventiilor individualizate in scopul obtinerii unei mai bune stari de
sanatate atat pentru individ si familia acestuia cat si pentru comunitate.

Este un proces dinamic : pacientul este o entitate bine definita ce se poate afla
in situatii diferite iar asistentul medical desfasoara activitati multiple.
Procesul de nursing se desfasoara in mai multe etape : aprecierea,
diagnosticul de nursing, planificarea, implementarea si evaluarea starii de
sanatate a pacientului. Asistentul medical este raspunzator pentru fiecare
etapa.
Procesul de nursing este transformat in actiune prin utilizarea planului de
nursing = este un document ce contine informatii referitoare la interventiile
planificate pentru pacient.
Avantajele procesului de nursing :
- pentru asistentul medical :
permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului ;
evidentiaza legalitatea actiunilor ;
creste profesionalismul ;
creste responsabilitatea ;
ofera satisfactie muncii.
- pentru pacient :
beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi ;
are asigurata continuitatea ingrijirilor planul de nursing este accesibil echipei
de sanatate care acorda ingrijirile ;
determina pacientul sa participe la ingrijiri si sa se preocupe de obtinerea unei
mai bune stari de sanatate.
Abilitati si cunostinte necesare asistentului in activitatea de nursing
Abilitati necesare utilizarii procesului de nursing ;
cunoasterea etapelor procesului de nursing ;
conducerea unui interviu pentru obtinerea de date pertinente
observarea sistematica a pacientului ;
utilizarea comunicarii verbale si non verbale ;
capacitatea de a stabili o relatie terapeutica ;
capacitatea de organizare a informatiilor obtinute ;
capacitatea de decizie ;
competenta si profesionalism in efectuarea interventiilor ;
cunoasterea principiilor de baza pentru fiecare interventie planificata.
Cunostinte necesare pentru procesul de nursing :
nevoile bio-fizice, psihologice, socio-culturale si spirituale ale individului ;
etiologia diferitelor probleme ;
semnele caracteristice problemelor de sanatate ;
factorii de risc pentru problemele potentiale ;
valorile normale ale parametrilor de sanatate ;
resursele pentru implementarea strategiilor de nursing ;
tehnicile de nursing ( aparatura, instrumentar, utilizare etc. ) ;
criteriile de evaluare ;
drepturile pacientului.
Activitati desfasurate de asistentul medical
in cadrul procesului de nursing :

colectarea informatiilor, verificarea si interpretarea datelor ;

stabilirea profilului pacientului ;

elaborarea diagnosticului de nursing ;
stabilirea obiectivelor si a prioritatilor ;
selectarea strategiilor de nursing ;
intocmirea planului de nursing ;
linistirea pacientului si acordarea suportului psihic ;
efectuarea interventiilor autonome si delegate ;
aprecierea raspunsului pacientului la interventiile efectuate ;
compararea raspunsului cu criteriile de evaluare ;
la nevoie, reanalizarea si modificarea planului de nursing.

Etapele procesului de nursing

1. Aprecierea , consta din : colectarea, validarea si organizarea datelor.
Informatiile obtinute vor fi folosite in vederea stabilirii :
profilului de sanatate al pacientului si implicit
planul de nursing.
Colectarea datelor incepe odata cu primul contact al pacientului cu un serviciu de
sanatate si se continua pe toata perioada acordarii ingrijirilor. Informatiile obtinute
trebuie sa fie complete, concise, neinterpretabile si vor fi consemnate succint si in
termeni stiintifici.
Sursele de obtinere a informatiilor sunt :
pacientul considerat sursa principala, dar care uneori ofera date
neconcludente (exagereaza ori minimalizeaza durerea);
familia acestuia ori persoanele importante pentru el ( este cazul copiilor sau a
pacientilor inconstienti );
membrii echipei de sanatate medici, asistente;
documentatia medicala foaia de observatie, carnetul de sanatate ;
literatura de specialitate folosita in vederea obtinerii informatiilor despre
diagnosticul medical.
Metodele de culegere a informatiilor sunt :
Interviul care poate fi :
- direct, cu intrebari inchise in care pacientul raspunde cu da sau nu sau
in cateva cuvinte ;
- indirect, cu intrebari la care raspunsul este mai amplu ;
Oservarea starii fizice, mentale si emotionale a pacientului, a microclimatului
si a factorilor care influenteaza starea sanatatii pacientului si poate fi :
- intentionata - planificata sau controlata, ea fiind eficienta in evaluarea
efectelor terapeutice ale medicamentelor sau a regimului alimentar ;

- neintentionata - utilizata in orice situatie.

Examenul fizic, efectuat cu scopul aprecierii starii fizice si mentale ale pacientului,
prin urmatoarele tehnici :

- inspectia examinare vizuala ;

- ascultatia ascultarea sunetelor produse de organism; ea poate fi efectuata
direct ( cu urechea ) sau indirect ( cu stetoscopul ) ;

- palparea efectuata cu ajutorul simtului tactil.

2. Diagnosticul de nursing are la baza datele obtinute in prima etapa. Ofera
asistentului medical posibilitatea initierii unor activitati de cercetare,precum si
a unor interventii independente, bazate pe abilitatile cognitive, pe
obiectivitatea si puterea de decizie a asistentului. Procesul de diagnostic

presupune : prelucrarea datelor, identificarea problemelor de sanatate ale

pacientului si enuntul diagnosticului.
Diagnosticul poate fi clasificat astfel :
actual cuprinde problema actuala a bolnavului si factorii etiologici ;
potential enuntat pe baza istoricului starii de sanatate a pacientului, pe baza
cunoasterii complicatiilor bolii si pe experienta asistentului medical
posibil utilizat pentru a evidentia un raspuns incert al pacientului la
tratament sau legat de factori necunoscuti.
3. Planificarea este etapa in care se aleg strategiile sau interventiile de
prevenire, de reducere sau de eliminare a problemelor de sanatate care au fost
identificate. Acum participa : asistentul medical, pacientul, familia acestuia
precum si alti membri ai echipei de sanatate. Procesul de planificare este
flexibil si are urmatoarele componente :
- stabilirea prioritatilor impreuna cu pacientul si care vor tine cont de :
valorile(atitudinea si comportamentul fata de sanatate), prioritatile pacientului si
resursele disponibile ;
- stabilirea obiectivelor, in vederea directionarii interventiilor de nursing, pe termen
scurt, mediu si lung ;
- planificarea strategiilor in scopul alegerii celor mai adecvate interventii in scopul
prevenirii, reducerii sau combaterii modificarilor aparute in starea de sanatate a
pacientului ;
- scrierea planului de nursing care are ca scop : orientarea spre ingrijiri
individualizate, promovarea continuitatii ingrijirilor, evaluarea activitatii asistentului
medical.
4. Implementarea este etapa in care planul de nursing este pus in aplicare. Pentru
aceasta sunt foarte importante cunostintele si priceperea asistentului medical, cu
respectarea urmatoarelor principii :
- actiunile vor fi adaptate in mod individual, pentru fiecare pacient in parte ;
- interventiile de nursing trebuie sa fie inofensive pentru pacient si cu luarea tuturor
masurilor de prevenire ale accidentelor ;
- actiunile de nursing trebuie efectuate cu implicarea pacientului in luarea deciziilor si
cu respectarea demnitatii acestuia;
- nu vor fi efectuate interventii in mod mecanic si fara cunoasterea rationamentului
stiintific.
Activitatile desfasurate in aceasta etapa sunt :
- continuarea de catre asistentul medical a culegerii de informatii despre starea de
sanatate a pacientului ;
- efectuarea interventiei cu competenta si cu respectarea protocolului stabilit precum
si a principiilor de baza ale muncii asistentului medical ;
- notarea interventiei in planul de nursing ;
- mentinerea la zi si actualizarea permanenta a planului de nursing.
5. Evaluarea procesului de ingrijire= aprecierea rezultatelor obtinute in starea de
sanatate a pacientului in functie de obiectivele propuse initial.
Evaluarea se face cu regularitate si la intervale periodice dinainte stabilite,
rezultatele acesteia fiind :
- obiectivele - au fost atinse in totalitate caz in care asistentul medical va decide
asupra interventiilor ce vor fi efectuate in continuare ;
- obiectivele au fost atinse partial ;
- obiectivele nu au fost atinse.

In situatia ultimelor doua cazuri, asistentul medical va reanaliza planul de nursing

privind :
listarea obiectivelor ;
aprecierea capacitatilor pacientului in raport cu obiectivele ;
discutarea cu pacientul a rezultatelor obtinute ;
identificarea factorilor care au impiedicat progresele pacientului
identificarea noilor probleme aparute.