Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mecanisme de Apărare Și Mecanisme de Coping
Mecanisme de Apărare Și Mecanisme de Coping
Cutas Ancuta
Anul II grupa 7 seria II
constiente unele elemente ale conflictului. Notiunea de mecanism de aparare, toate
mijloacele pe care Eul le utilizeaza pentru a stapani, controla si canaliza toate pericolele
externe si interne. Mecanismele de aprare constituie strategii prin care persoanele
reduc sau evit strile negative cum ar fi conflictele, frustrarea, anxietatea i stresul
(Holmes).
Mecanismele de aparare sunt in numar de zece:refularea, regresia, formatiunea
reactionala, izolarea, anularea retroactiva, transformarea in contrariu, sublimarea,
introiectia, proiectia, reintoarcerea la sine.
Mircea Miclea (1997) a facut o analiza critica a abordarii psihanalitice aratand ca:
1.plaseaza mecanismele de aparare la interfata dintre Id si Ego
2.le organizeaza ierarhic in functie de eficienta cu care reusesc sa blocheze
descarcarea pulsiunilor instinctuale ale Id-ului
3.considera ca sunt postemotionale fiind declansate de anxietatea de semnal
4.nu limiteaza teoretic numarul acestor mecanisme
5.nu ofera o metodologie precisa pentru stabilirea referentilor comportamentali ai
mecanismelor defensive.
In comparatie cu mecanismele de adaptare (coping) se desprind o serie de
precizari, nuante si delimitari:
1.necesitatea considerrii funciei defensive a mecanismelor psihice att vis-a-vis
de informaia negativ intern ct i de cea extern;
2. renunarea Ia organizarea ierarhic a mecanismelor defensive n funcie de succesul
lor n exprimarea Idului;
3. considerarea aciunii lor att nainte de declanarea reaciei emoionale ct i
postafectiv;
4. tratarea difereniat a comportamentelor defensive i a mecanismelor defensive.
Coping-ul este definit n aceast perspectiv ca un proces activ prin care individul,
prin autoaprecierea propriilor activiti i a motivaiilor sale face fa unor situaii
stresante i reuete s le controleze (Bloch i colab.1991).
Burgeois i Paulhan (1995) descriu diferitele tipuri de coping astfel:
1.coping-ul centrat pe emotie, vizeaza reglarea suferintei emotionale
2.coping-ul centrat pe problema, vizeaza gestiunea problemei care sta la baza suferintei
subiectului
3.coping-ul vigilent care permite strategii active
Mecanismele de aprare care pot fi abordate cognitiv sunt dup M. Miclea:
negarea defensiv (refuzul), represia, proiecia, raionalizarea, intelectualizarea i
izolarea, cu sublinierea c este vorba de o similitudine terminologic i nu de construct.
Revenind la clasificarea iniial, s remarcm inter-relaia ntre cele dou tipuri de
coping, ele susinndu-se i potenndu-se reciproc : copingul centrat pe emoie creaz
condiiile pentru soluionarea n condiii mai bune a problemei (tensiunea ergic scade),
2
Cutas Ancuta
Anul II grupa 7 seria II
iar copingul centrat pe problem reduce distressul emoional, printr-o evaluare mai
realist, decentrat de sentimentul neputinei.
Mecanisme defensive inconstiente importante :
1.negarea-desprinderea din caracteristicile potential nocive ale unor agenti stressori, a
celor acceptabile sau mai usor contracarabile; unei dorinte inconstiente i se refuza cu
ajutorul negarii, intrarea in campul constientei subiectului, nu o recunoaste ca
apartinandu-I sau o recunoaste intr-o forma deghizata asa cum am putut vedea si in
cazul pacientului nostru care sustinea ca in ciuda evenimentelor neplacute prin care a
trecut el considera ca are un psihic puternic tocmai de aceea a si invatat sa scrie cu
mana dreapta desi are trei degete lipsa
2.proiectia-subiectul atribuie altcuiva dorinte, tendinte pe care nu le recunoaste ca fiind
ale sale, pacientul nostru credea ca problemele lui sunt date si de alte persoane din
viata lui tocmai de aceea a exclus persoanele cu vicii din viata lui
3.comutarea-energia subiectului este deturnata de la scopurile intangibile, reprobabile,
antisocial, spre scopurile tangibile
4.refularea-trimiterea si retinerea in inconstient de ganduri, imagini, amintiri, trairi
reprobabile, penibile, antisociale, psihotraumatizante; are character de aparare
temporara deoarece actiunile refulate exercita o presiune permanenta asupra constiintei
tinzand sa iasa la suprafata intr-o maniera simbolica (vise, acte ratate, lapsusuri) sau
patologic ca si simptome psihice.
5.regresia-reintoarcerea la etape anterioare a subiectului, etape legate de experiente
mai agreabile si satisfactii mai mari, produse mai ales in considtii de frustrare reala sau
imaginara
6.formtia reactionala-investirea in diferite obiecte, de sentimente de sens opus unei
dorinte refulate si comportamente inverse dorintei refulate
7.intelectualizarea-epuizarea, in procesul analytic al continutului psihotraumatizant al
unei situatii de viata.
Compararea mecanismelor de coping cu cele defensive (A.Baban,1998)
Mecanismele de coping sunt procese (sub)constiente, in contact cu realitatea, permit
confruntarea cu realitatea, implica scop si perspectiva, necesita flexibilitate, permit
exprimarea afectiva, preced sau succed reactia de stress, sunt orientate spre interior
sau exterior, au eficienta situationala.
Pe cand mecanismele defensive sunt procese inconstiente, produse la interfata ego-id,
distorsoneaza realitatea, sunt orientate spre trecut, blocheaza exprimarea afectiva, dunt
procese post-afective, au organizare ierhaica mature vs. imature.
Aceste mecanisme, de adaptare, defensive impreuna cu psihoterapiile
experientiala, cognitiv-comportamentala, orientata pe obiectiv, de grup si tranzactionala
au rol in primul rand in restructurarea mecanismelor de coping dar si in cresterea
disponibilitatii subiectului la autocunoastere si autoformare .Utilizarea lor la bolnavii
3
Cutas Ancuta
Anul II grupa 7 seria II
psihosomatici reprezinta un aport extreme de valoros in remodelarea unor
comportamente nocive pentru sanatate, ele valorizand suplimentar colaborarea cu
psihologul si optimizand interventia terapeutica.
Aplicarea mecanismelor de aparare si de coping pe pacient
Pacientul din data de 15 Martie 2012 este un barbat in varsta de 57 de ani, de
profesie electrician .Din anamneza realizata aflam urmatoarele informatii : la varsta de
29 de ani (in anul 1984) a avut un accident de munca soldat cu pierderea a trei degete
de la mana dreapta ; a suferit o interventie ce a durat 11 ore. Dupa operatie a urmat o
perioada de o luna de zile de tratament in care mana i-a fost introdusa in interiorul
corpului pentru vindecare. Pacientul sustine ca a trecut peste accident. A invatat sa
scrie si sa lucreze cu mana dreapta. Pe toata perioada nefasta a avut suport din partea
sotiei, a fiicei si a colegilor de salon. Dupa acest accident a lucrat ca portar.
Acuzele internarii: a avut acum 2 luni de zile o banala raceala care a fost urmata de
o infectie urinara (durere si usturime la urinare) si probleme cu prostata. Tratamentul
administrat: 6 injectii intraabdominale pe zi de aproximativ o saptamana si jumatate cu
efect partial sesizabil.
Acest pacient este o persoana traumatizata in urma accidentului din doua motive: a
suferit pierderea unui segment corporal, iar acest eveniment nefast a avut loc la varsta
adultului tanar (29 de ani).
Am observat urmatoarele mecanisme de coping si aparare :negarea, pacientul afirma
ca a trecut peste accident desi de asemenea povesteste faptul ca si acum se simte trist
cand isi aduce aminte de accident. Represia, deoarece incearca sa uite experienta
neplacuta prin care a trecut in tinerete fortandu-se oarecum sa-si nvinge dizabilitatea (a
invatat sa lucreze si sa scrie cu mana accidentata). Faptul ca reuseste sa realizeze
aceste actiunii ii confera satisfactie. De existenta mecanismului de represie ne putem
da seama si din afirmatia conform careia pacientul relateaza faptul ca a invatat sa
treaca peste necazuri ignorandu-le. Simte nevoia de protejare si incearca sa fie destul
de protectiv fata de familie deoarece a afirmat faptul ca a exclus din cercul personal de
prieteni, persoanele care au vicii.
Internarea din prezent poate fi doar din cauza unei depresii si nu a unor probleme
cu prostata sau a infectiei urinare. Toate aceste mecanisme de aparare au depasit
pragul maxim si pot da diferite manifestari clinice. Cele 6 injectii intraabdominale zilnice
reprezinta de fapt terapia sugestiva armata folosita in acest caz, adica injectii cu
Placebo. Injectiile subcutanate sunt dureroase si au un impact mai mare asupra
pacientului ceea ce-i determina ameliorarea simtomatologiei.
Cutas Ancuta
Anul II grupa 7 seria II
Bibliografie
1.ALEXANDRESCU, L. (1997) Stressul psihic concepte generale
8.PREDA VR- Efecte ale stresului si strategii de coping la cadre didactice si la elevi
10.Internet