1.

Definitie

Majoritatea pesoanelor care aud termenul de diabet insipid se gadesc la o

afectiune legata direct de diabetul zaharat. Desi cele doua afectiuni poarta partial acelasi
nume si au cateva semne comune, de fapt, diabetul zaharat (de tip 1 sau 2, care consta
in concentratie crescuta a zaharului din sange) si diabetul insipid nu au nici o legatura.
Diabetul insipid este o afectiune caracterizata prin sete intensa (polidipsie) si excretia
unei cantitati mari de urina (poliurie), volumul urinar depaseste 3 litri de urina pe 24 de
ore. In majoritatea cazurilor este rezultatul unei produceri, stocari, sau eliberari
defectuoase a unui hormon important. Uneori diabetul insipid poate apare si cand rinichii
sunt incapabili sa raspunda adecvat la acest hormon. Rareori, diabetul insipid poate
apare in timpul sarcinii (diabet isipid gestational) Totusi, vestea buna este ca exista
tratamente eficiente pentru amliorarea setei si normalizarea excretiei de
urina.
In cazul diabetului insipid este vorba de o problema cu un
hormon numit vasopresina sau ADH (hormon antidiuretic) care, dupa
cum o sugereaza si numele, are rolul de a limita cantitatea de urina.
Acest hormon este produs de neuronii din hipotalamus, fiind apoi depozitat la nivelul
glandei hipofize sau glanda pituitara, o glanda mica localizata la baza creierului (atat
hipotalamusul, cat si hipofiza sunt situate la baza creierului). Vasopresina actioneaza la
nivelul rinichiului, producand reabsorbtia apei si scaderea cantitatii de urina.
Principalele roluri ale ADH sunt:

reabsorbtia apei la nivel renal;

producerea senzatiei de sete;
scaderea secretiilor digestive;
scaderea secretiilor salivare.

Asadar, un deficit de ADH, asa cum se intampla si in diabetul insipid, va determina

pierderi semnificative de apa la nivel renal si evident, tendinta de a le compensa printrun aport crescut.
2.Cauze
In mod normal, rinichii indeparteaza excesul de lichide din organism. Acest
lichid de eliminat este stocat in vezica urinara sub forma de urina. Cand sistemul de
reglare a lichidelor functioneaza corect, rinichii produc mai putina urina cand cantitatea
de lichide din organism este scazuta pentru a le conserva.
Volumul si compozitia lichidelor corpului ramane echilibrata printr-o
combinatie de aport oral si excretie prin rinichi. Aportul de lichide este reglat prin sete,
desi obiceiurile personale pot creste acest aport mult dincolo de cantitatea necesara.
Rata de eliminare a lichidelor prin rinichi este foarte mult influentata de productia de
hormon antidiuretic (ADH), numit si vasopresina.
Diabetul insipid poate fi de cauza neurogena atunci cand secretia este
scazuta, dar si de cauza nefrogena, cand secretia este normala, dar raspunsul renal este
afectat. Asadar, cauzele diabetului insipid sunt:
1. Diabet insipid de cauza neurogena:
- interventiile pe hipofiza pot determina un diabet insipid tranzitoriu;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- tumori hipofizare;
- boli sistemice (sarcoidoza , hemopatiile);
- encefalitele si meningitele;
- diabet insipid idiopatic.
2. Diabet insipid de cauza nefrogena:
- afectari renale (pielonefrite, insuficienta renala cronica, rinichi polichistic,
amiloidoza);
- tulburari electrolitice (deficit de potasiu, hipercalcemie);
- tratamente cu diferite medicamente (litiu, amfotericina);
- dieta necorespunzatoare: hipoproteica sau hiposodata;
- diabet insipid congenital;

- diabet insipid familial.

Simptome
Poliuria (2-20L/zi);
Polidipsia;
Densitate urinar sczut;
Hipernatremie, uneori deshidratare i depletie potasic;
Ingestie crescut de lichide.
In functie de severitatea afectiunii, cantitatea de urina eliminata poate ajunge
pana la 2,5 litri pe zi in cazul diabetului insipid usor si pana la 15 litri pe zi daca
afectiunea este severa si pacientul ingereaza multe lichide. In comparatie, eliminarea
medie de urina a unui adult sanatos variaza intre 1,5 si 2,5 litri pe zi. Alte semne pot fi
nevoia de a urina noaptea si enurezisul nocturn.
Copiii cu diabet insipid pot avea urmatoarele semne si simptome:
- neliniste inexplicabila si plans exagerat;
- udarea in exces a scutecelor;
- febra, varsaturi sau diaree;
- piele uscata cu extremitati reci;
- intarzieri de crestere;
- pierderea ponderala.
3.Tipuri de diabet insipid si cauze
Exista mai multe tipuri de diabet insipid:
- Diabetul insipid central (DIC) problema este la nivelul hipotalamusului
sau hipofizei; in acest caz este afectata producerea, depozitarea sau eliberarea de
vasopresina.
Diabetul insipid central sau Diabetul insipid pituitar este cel mai comun tip de
diabet insipid, cauza acestui tip de diabet este n principal de afectarea prii inferioare a

glandei pituitare, locul unde vasopresina este produs n mod normal sau a
hipotalamusului, de cele mai multe ori datorita unor interventii chirurgicale, a unei tumori,
a unor afectiuni (cum ar fi meningita), inflamatii sau traumatisme craniene. In unele
cazuri cauza este necunoscuta. Aceste leziuni determina o productie, o stocare sau o
eliberare anormala de hormon antidiuretic.
Diabetului insipid central poate fi primar (absena unor leziuni evidente la
nivelul hipofizei sau hipotalamusului) poate fi ereditar -transmis genetic(boala autozomal
dominant) sau idiopatic - adica fara o cauza aparenta si secundar/dobandit (afectarea
hipotalamusului sau tijei hipofizare), poate fi rezultatul unei interventii chirurgicale pe
creier, traumatisme craniene, tumori craniene, encefalopatii hipoxice, metastaze
hipofizare ,meningite, boli inflamatorii ca sarcoidoza, histiocitoza, anevrismele cerebrale).
Diabetul insipid pituitar sau Diabetul insipid central este n cele mai multe
cazuri permanent, el neputnd fi tratat, dei simptomele pot fi ameliorate i chiar tratate
medicamentos.
- Diabetul insipid nefrogen (DIN) Acest tip de diabet apare cand exista un
defect la nivelul tubilor renali structuri ale rinichilor prin care se face excretia si
reabsorbtia apei. Acest defect face ca rinichii sa fie incapabili sa raspunda adecvat la
prezenta hormonului antidiuretic,este produsa si eliberata suficienta vasopresina din
creier, dar exista anomalii la nivelul rinichiului, vasopresina nemaiputand actiona
eficient.Si aceasta forma de diabet insipid poate fi primara (transmisa genetic) sau
secundara (provocata de boala polichistica renala, litiaza renala, insuficienta renala,
amiloidoza, nivel prea mare de calciu in sange, nivel scazut de potasiu in sange, anumite
medicamente - litiu, tetraciclina, manitol, glucoza).
Acesta poate uneori aprea drept efect secundar consumului unor
medicamente (de exemplu, foscarnet, litiu, meticilin, corticoterapia). Pacienii secret
cantiti normale de ADH, iar vasopresina administrat nu scade volumul urinei
excretate. Diabetul insipid nefrogen cel mai adesea este o boal ereditar X-linkat;

forme dobndite ale bolii pot aprea n urma pielonefritei, sicklemiei, amiloidozei renale
sau mielomului.
- Diabetul insipid dipsogen (DID) reprezinta o poliurie secundara unui
aport excesiv de apa. In acest tip de diabet insipid este afectat mecanismul setei. Setea
este declansata in mod normal de cresterea concentratiei sangelui, dar in cazul acestei
afectiuni este prezenta o sete exagerata, necorelata cu necesitatile organismului, care
duce la un aport de lichide prea mare, cu diluarea sangelui, obtinandu-se practic o
intoxicatie cu apa. Poate aparea in cazul unei leziuni la nivelul hipotalamusului
(traumatisme, meningita TBC, sarcoidoza, tumori), asociat unei tulburari psihiatrice (pana
la 20% din pacientii cu schizofrenie rezistenta la tratament pot prezenta aceasta forma
de diabet insipid), dupa anumite medicamente sau fara o cauza aparenta.
- Diabetul insipid gestational apare in sarcina. Cauza principala este
reprezentata de distrugerea vasopresinei de catre placenta (apare deci un deficit de
vasopresina) sau dac glanda pituitar este afectata, insa uneori poate fi vorba de o
afectare a mecanismului setei.
Acesta apare doar in timpul sarcinii si cand enzimele produse de placenta
sistemul de vase de sange si alte tesuturi care permite schimbul de nutrienti si produsi
de metabolism intre mama si fat distrug hormonul antidiuretic al mamei.
De cele mai multe ori, n cazul diabetului insipid gestaional, deficiena de
vasopresin dispare dup patru-ase sptmni dup natere. Exist ns situaii cnd
diabetul insipid gestaional aprut n timpul unei sarcini, apare i la urmtoarea sarcin.
4.Diagnostic
Medicul va face un istoric amanuntit al pacientului (exista cazuri de diabet
insipid familiale, de asemenea este important istoricul de interventii chirurgicale,

traumatisme craniene, alte boli). Daca simptomele si istoricul sugereaza un diabet insipid
vor fi efectuate analize suplimentare.
Cel mai probabil medicul va pune mai multe intrebari. Acestea ar putea fi:
- cand au aparut pentru prima data simptomele?
- care este frecventa urinarilor si cat de mult a crescut excretia de urina?
- cat de multa apa consuma pacientul in fiecare zi?
- in cazul femeilor va intreba daca este prezenta o sarcina;
- va intreba despre alte afectiuni pe care le poate prezenta pacientul si despre
tratamentul acestor afectiuni;
- va intreba despre eventuale traumatisme cranio-cerebrale sau interventii
chirurgicale la nivelul creierului;
- daca exista cineva in familie diagnosticat cu diabet insipid;
- care sunt situatiile care agraveaza, respectiv, amelioreaza starea
pacientului?
In timp ce pacientul asteapta stabilirea diagnosticului si a tratamentului poate
bea lichide pana la ameliorarea setei, atat de des cat este necesar. Este bine sa evite
activitatile care pot determina deshidratare, cum ar fi exercitiile fizice excesive sau
petrecerea timpului in medii foarte calde.
Investigatiile recomandate in cazul unei suspiciuni clinice de diabet insipid au
drept scop:
-confirmarea diagnosticului de diabet insipid si excluderea alor afectiuni (de
exemplu diabetul zaharat poate avea o prezentare asemanatoare cu sete exagerata si
urinare excesiva)
- stabilirea tipului de diabet insipid (central, nefrogen, dipsogen), deoarece
tratamentul este specific fiecarui tip;
- stabilirea cauzei diabetului insipid (exista cauze care pot/trebuie sa fie
tratate de exemplu o tumora craniana)
Investigatii radioimagistice si de laborator

Medicul va realiza o serie de teste pentru a diagnostica diabetul insipid,

deoarece semnele si simptomele acestuia pot apare si in alte afectiuni, cum ar fi diabetul
zaharat. Dupa ce diagnosticul de diabet insipid este stabilit, medicul va determina tipul
acestuia, intrucat tratamentul difera in functie de aceste tipuri.
Analize de sange si urina: se vor masura concentratia de calciu, potasiu,
glicemia, ureea, creatinina, osmolalitatea plasmei, osmolalitatea urinara.
Deoarece pana acum nu existau teste foarte sensibile pentru masurarea
concentratiei de vasopresina din sange, a fost dezvoltat un test care masoara indirect
nivelul de vasopresina, prin evaluarea capacitatii de a concentra urina in timpul deprivarii
de apa.
Unele dintre testele de obicei folosite pentru a determina tipul diabetului
insipid si, in unele cazuri, cauzele acestuia sunt:
1. Testul setei (testul de deprivare de apa)
Acest test ajuta la determinarea cauzelor diabetului insipid. Pacientului i se va
cere sa nu bea apa cu trei ore inainte de test astfel incat medicul sa poata masura
modificarile in greutatea corporala, cantitatea de urina excretata si compozitia acesteia.
In unele cazuri medicul poate masura si nivelul de hormon antidiuretic din sange in
timpul acestor teste. Testul de deprivare de apa trebuie realizat in conditii de atenta
supraveghere la copii si femeile insarcinate pentru ca acestia sa nu piarda mai mult de
5% din greutarea corporala in timpul acestui test.
Testul consta in : in seara dinainte de test pacientul poate bea oricate lichide
doreste. In dimineata testului la ora 8 a.m. pacientul va fi cantarit si se va recolta o proba
de sange si o proba de urina (pentru a masura osmolaritatea sangelui si urinei - adica cat
de concentrate sunt). Dupa aceea pacientul nu mai are voie sa consume niciun fel de
lichid. La intervale de 2 ore pacientul va fi cantarit, se va masura volumul de urina
excretat in cele 2 ore si se va masura concentratia sangelui si a urinei.

Testul dureaza de obicei 8 ore, dar poate fi oprit daca setea este intolerabila
sau daca pacientul pierde peste 5% din greutatea corporala. Poate fi continuat cu testul
la desmopresina (un medicament cu structura asemanatoare vasopresinei).
Dupa intreruperea testului setei, se administreaza o injectie de desmopresina
si se vor face masuratori repetate ale concentratiei sangelui si urinei. In diabetul insipid
central, concentratia sangelui creste si urina este diluata, in ciuda deprivarii de apa; dupa
administrarea de desmopresina urina devine concentrata. In diabetul insipid nefrogen,
concentratia sangelui creste, urina este diluata in ciuda deprivarii de apa si nu raspunde
la desmopresina (urina este in continuare diluata si dupa injectia de desmopresina). In
diabetul insipid dipsogen in timpul deprivarii de apa, urina devine concentrata fara a se
inregistra o crestere a concentratiei sangelui.Daca testul setei nu este diagnostic, se
poate incerca administrarea timp de 2-4 saptamani de desmopresina (10-20 mcg
intranazal) cu monitorizarea nivelului de sodiu din sange la 2-3 zile.
Pacientii cu diabet insipid dipsogen vor prezenta o scadere progresiva a
sodiului din sange, pe cand la cei cu diabet insipid nefrogen nu va fi afectat nivelul de
sodiu si nu vor dispare simptomele. Pacientii cu diabet insipid central vor prezenta o
amelioarare a simptomelor (sete, urinare excesiva) si valori normale ale sodiului.
Daca a fost stabilit diagnosticul de diabet insipid central, este important sa se
efectueze o evaluare imagistica a hipotalamusului si hipofizei, de obicei prin IRM
(imagistica prin rezonanta magnetica). Aceasta va permite identificarea unei eventuale
tumori.
Chiar in cazul in care nu evidentiaza nimic anormal este bine ca examinarea
IRM sa fie repetata peste 1-2 ani (exista tumori cu crestere lenta care pot fi prea mici
pentru a fi depistate la examenul initial). Exista teste genetice pentru formele de diabet
insipid transmise genetic.

2. Sumarul de urina
Aceasta este o examinare fizica si chimica a urinei. Daca urina este mai putin
concentrata (acest lucru inseamana ca urina contine o cantitate foarte mare de apa si o
concentratie mica de saruri si produsi de metabolism) acest lucru poate fi datorat
diabetului insipid;
3.Imagistica prin rezonanata magnetica (IRM). Aceasta investigatie realizata
la nivelul capului este o procedura neinvaziva care foloseste magneti puternici si unde
radio pentru a construi imagini detaliate ale tesuturilor cerebrale. Medicul poate realiza
acest test imagistic pentru a determina eventualele anomalii din sau din jurul glandei
pituitare.
Se mai pot efectua o serie de teste pentru a realiza un diagnostic diferential al
diabetului insipid nefrogen de cel neurogen:
4.Testul la ADH:
- se administreaza un antidiuretic nazal;
- in diabetul insipid nefrogen valorile urinare se normalizeaza;
- in cel de cauza neurogena, parametrii nu se modifica.
5. Testul la nicotina:
- nicotina stimuleaza secretia hipotalamica de ADH.
6. Testul la hidroclorotiazida:
- administrarea de hidroclorotiazida scade diureza in cazul diabetului insipid
nefrogen.
7.Alte explorari:
- radiografie de craniu fata si profil;
- tomografie computerizata;

- rezonanta magnetica;
- examenul fundului de ochi si a campului vizual.
5.Tratamentul diabetului insipid
Tratamentul diabetului insipid dispune de mai multe optiuni:
1. tratamentul etiologic:
- se trateaza cauza diabetului insipid.
2. tratamentul cu hormon de substitutie care se poate administra:
- parenteral (solutie apoasa de retrohipofiza, solutie uleioasa 5 UI);
- intranazal (pulbere de retrohipofiza, Diapid, Minirin, Adiuretin).
3. Alte medicamente:
- diuretice tiazidice in diabetul insipid nefrogen;
- clorpropamida care are insa risc de hipoglicemie;
- clofibrat;
- carbamazepin.
Setea poate parea o stare fiziologica. Orice exacerbare a starilor fiziologice
indica insa o posibila patologie. Investigarea din timp a simptomelor ofera sansa la un
diagnostic precoce si la un tratament corect!
Tratamentul diabetului insipid depinde de tipul si de gravitatea
diabetului insipid.
Diabetul insipid de origine centrala
Daca diabetul este secundar unei afectiuni hipofizare sau hipotalamice,
trebuie tratata in primul rand aceasta afectiune.
Daca avem de a face cu o forma usoara (deficit partial de vasopresina) este
suficient ca pacientul sa bea suficiente lichide pentru a evita deshidratarea.
In cazul unei forme severe (deficit marcat de vasopresina - cantitatea de urina
poate ajunge la 10-15 litri pe 24 de ore), tratamentul consta in administrarea unui analog
sintetic de vasopresina numit desmopresina. Aceasta poate fi administrata intranazal, pe

cale orala, sublingual sau injectabil. Doza va fi ajustata, astfel incat sa amelioreze
simptomatologia (sa reduca cantitatea de urina si setea).
Daca pacientul are diabet insipid de tip central, se recomanda sa inlocuiasca
lichidele pe care le pierde; totusi, in timp ce ia desmopresina e bine sa bea apa sau alte
lichide doar cand ii este sete, deoarece medicamentul previne excretia in exces a apei,
astfel rinichii produc mai putina urina si sunt mai putin responsivi la modificarile cantitatii
de lichide corporale. In cazurile usoare de diabet insipid de cauza centrala, cresterea
aportului de apa poate fi singurul remediu necesar. Medicul poate sugera ingestia unei
anumite cantitati de apa de obicei mai mult de 2,5 litri pe zi pentru a asigura o
hidratare corecta.
Diabetul insipid nefrogen
Daca diabetul insipid nefrogen este secundar unor medicamente, acestea se
pot opri/inlocui cu avizul medicului curant dar uneori diabetul insipid poate fi ireversibil
(nu mai dispare in ciuda intreruperii medicatiei care l-a provocat).
Recomandarile medicale in acest tip de diabet insipid constau in:
- asigurarea unui aport suficient de lichide pentru a evita deshidratarea;
- dieta saraca in sare pentru a reduce cantitatea de urina pe care o produc
rinichii;
- administrarea unui tip de diuretic numit hidroclorotiazida (25 mg pe zi);
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen 200 mg pe zi);
- se poate incerca si administrarea de desmopresina in doze foarte mari
(poate avea efect mai ales in formele dobandite).
Diabetul insipid dipsogen
Desi este un lucru dificil, tratamentul ar trebui sa se adreseze cauzei. Se
poate modifica medicatia la pacientii cu schizofrenie (clozapina poate reduce aportul
excesiv de lichide la acesti pacienti).
Nu este recomandat tratamentul cu desmopresina in aceste cazuri, deoarece
poate sa apara scaderea sodiului din sange cu efecte dramatice (edem cerebral,
convulsii, coma).

Singura recomandare in aceste cazuri este reducerea cantitatii de lichide pe

care o consuma pacientul.
Diabetul insipid gestational
La formele de diabet insipid gestational, care apar prin distrugerea
vasopresinei de catre placenta, se poate administra desmopresina; aceasta nu
traverseaza placenta si nu afecteaza fatul.
Daca mecanismul de aparitie al diabetului insipid este dereglarea
mecanismului setei, atunci desmopresina este contraindicata, putand avea efecte nocive.
6.Evolutie, complicatii
Principala complicatie a diabetului insipid o reprezinta deshidratarea. Avand in
vedere pierderile mari de urina, daca din diverse motive pacientul nu bea suficiente
lichide pentru a compensa aceste pierderi sau daca se suprapun si alti factori care
accentueaza pierderile, (febra, diaree, varsaturi, efort fizic, mediu cu temperaturi mari)
pot aparea foarte usor deshidratare si tulburari electrolitice( electrolitii sunt minerale din
sange cum sunt sodiul, potasiul si calciu care mentin echilibrul lichidelor din
organism.).
Deshidratarea poate determina:
gura uscata;
slabiciune musculara;
tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala);
hipernatremie;
ochi infundati in orbite;
febra, cefalee sau ambele;
frecventa cardiaca crescuta;
pierdere ponderala.
Dezechilibrul electrolitic poate determina simptome, cum sunt:
cefaleea,
oboseala,

 iritabilitatea
durerile musculare.
7.Profilaxie
Este esentiala evitarea deshidratarii prin asigurarea unui aport de lichide care
sa compenseze pierderile. Pacientul va fi atent sa aiba tot timpul la dispozitie lichide, iar
in cazul unor pierderi mai mari (febra, diaree, exercitii fizice intense, climat cu temperaturi
mari) isi va mari corespunzator aportul de lichide.
Ar fi util ca pacientul sa poarte o bratara sau un card care sa semnaleze faptul ca are
aceasta boala, astfel incat, in cazul unei urgente medicale, personalul medical sa ii poata
asigura tratament adecvat.
8.Recomandari medicale
In cazul aparitiei unei urinari excesive (peste 3 litri pe 24 de ore) insotita de
sete exagerata este bine sa efectuati un control la medicul endocrinolog pentru a se
stabili cauza.
Medicatia care poate fi utilizata in caz de diabet insipid este reprezentata de:
- desmopresina (un analog de vasopresina);
- hidroclorotiazida;
- ibuprofen.

BIBLIOGRAFIE

1.
2.
3.
4.
5.

http://www.csid.ro/boli-afectiuni/endocrinologie/diabetul-insipid11919195/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Diabet_insipid
http://www.divahair.ro/sanatate/endocrinologie/diabetul_insipid:_
simptome,_diagnostic,_tratament
http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/diabetul-insipid/