ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE

Electroforeza este o metoda fizico-chimica de analiza ce permite separarea proteinelor pe baza diferentelor
intre vitezele de deplasare intr-un camp electric aplicat mediului respectiv. Ca urmare a caracaterului lor amfoter,
proteinele poseda o sarcina electrica ce depinde de natura moleculei, pH si de compozitia mediului. Moleculele
incarcate electric, aflate in solutie si supuse actiunii unui camp electric, vor migra catre electrodul de polaritate
opusa.
Viteza cu care se deplaseaza o particula intr-un camp electric depinde de mai multi factori: densitatea de
sarcina electrica la suprafata particulei (functie de marimea sarcinii si de volumul particulei), densitatea
particulei, gradientul de potential (reprezentat de raportul dintre diferenta de potential dintre electrozi si distanta
dintre acestea), forta ionica a mediului, vascozitatea lui, temperatura. De aceeasi factori depinde si gradul de
rezolutie al unei metode electroforetice, natura suportului folosit si pH-ul mediului fiind decisive.
De-a lungul timpului s-au folosit mai multe suporturi electroforetice, gelul de agaroza fiind cel care asigura
cea mai buna rezolutie.
Se cunosc mai multe tipuri de electroforeza in gel de agaroza: tehnica standard, electroforeza in gel de
SDS-agaroza (la care adaugarea SDS - sodium dodecil sulfat in compozitia suportului electroforetic permite
separarea fractiunilor pe baza masei moleculare) si focalizarea izoelectrica.
Electroforeza in gel de agaroza prezinta cateva avantaje, cele mai importante fiind:
gradul mare de rezolutie, specificitate si sensibilitate
rapiditatea, conferita de posibilitatea analizei simultane a mai multor parametri, ca urmare a
independentei totale a celor doua module (de migrare si colorare)
gradul mare de reproductibilitate prin implicarea minima a factorului uman la metodele manuale)
diversificarea parametrilor investigati (proteine, lipoproteine, izoenzime, hemoglobine normale si
patologice)
aplicabilitatea in cazul mai multor lichide biologice (ser dar si urina, LCR si altele), precum si faptul ca
pentru aceste lichide nu mai este nevoie de concentrarea lor, fiind astfel inlaturat un neajuns important
care facea, de multe ori, impracticabila metoda pentru electroforeza proteinelor urinare, din LCR si din
alte fluide hipoproteice

Electroforeza proteinelor serice separare beta1-beta2

Profil electroforetic normal

1
 Hiper gama globulinemie

Banda dubla in zona de mobilitate alfa 2

- ser hemolizat -

Profil monoclonal in zona de mobilitate beta 2

2
 Profil monoclonal in zona de mobilitate gama

Profil biclonal in zona de mobilitate gama

Electroforeza proteinelor serice separare beta total

Profil electroforetic normal

3
 Hiper gama globulinemie

Benzi monoclonale in zona de mobilitate beta

Banda monoclonala in zona de mobilitate gama

4
Profil biclonal in zona de mobilitate beta

Profil biclonal in zona de mobilitate gama

Aspecte particulare

5
 Pozitia 8 (gel stanga) fibrinogen in zona de mobilitate beta-gama.
Pozitia10 (gel dreapta "benzi in mustata" corespunzatoare alfa si beta lipoproteinelor (in zonele de
mobilitate alfa2 si beta).
(A.Chiva- Investigatia electroforetica in diagnosticul de laborator-ghid de interpretare-Ed. Universitara Carol Davila , Bucuresti, 2008)

ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE

Permite separarea proteinelor serice in 5 fractiuni (albumina, alfa1, alfa2, beta, gama globuline) la pH 9.2
sau in 6 fractiuni (albumina, alfa1, alfa2, beta 1, beta2, gama globuline) la pH 8.5. Utilizarea amidoschwarz-ului
drept colorant confera rezolutie, specificitate si sensibilitate metodei, putand fi detectate, chiar si benzi
monoclonale slab reprezentate.

Interpretarea principalelor modificari pe electroforeza proteinelor serice Modificari la nivelul albuminelor

bisalbuminemii tranzitorii sau permanente
analbuminemie congenitala
hipoalbuminemia apare in:
insuficienta aportului albuminelor in alimentatie (malnutritie cronica severa)
diminuarea sintezei: insuficienta hepatica (ciroze, hepatite) si inflamatii
pierderea lor accentuata pe cale urinara (sindrom nefrotic), digestiva (gastroenteropatie
exudativa) sau cutanata(arsuri)
hipercatabolism: sindroame inflamatorii severe, endocrinopatii diverse (tireotoxicoza, sindrom
Cushing)
hiperalbuminemia fara semnificatie patologica importanta apare frecvent la pacientii cu
hemoconcentratie locala sau sistemica sau in urma perfuziilor cu albumina
Alfa-1 globulinele si Alfa-2 globulinele
Cresc in:
sindrom nefrotic
diabet zaharat
miocardoscleroza
endocardite bacteriene
arsuri

6
 boli infectioase
reumatism
reactii inflamatorii
In reactii de faza acuta se intesifica atat banda alfa-1 cat si alfa-2.
Cresterea exclusiva a componentelor alfa-1 poate fi observata in:
hepatita cronica
reactii de faza acuta insotite de hemoliza
terapie cu estrogeni
sarcina
Cresterea predominanta a componentelor alfa-2 se intalneste in:
poliartrita reumatoida
boli cu complexe imune circulante
Scaderea alfa-1 globulinelor apare:
in urma unei insuficiente hepatocelulare, malnutritiei sau pierderii de proteine
in cazul deficitului congenital de alfa-1 antitripsina
Beta globulinele cresc in:
anemia feripriva
dislipidemii
boala Cushing
gamapatii monoclonale(Ig A, Ig G, lanturi usoare Kappa sau Lambda)
hepatite toxice
ciroze, inclusiv alcoolice
sindrom nefrotic
Scaderi ale beta globulinelor pot apare in:
insuficienta hepatica, malnutritie, pierderi proteice corelate cu diminuarea valorii transferinei in
mobilitatea electroforetica in zona beta-1
scaderea fractiunii C3 a complementului, asociata cu o scadere a fractiunii beta-2
Gama globulinele cresc in:
infectii bacteriene
parazitoze
colagenoze
poliartrita reumatoida
obstructie biliara
hepatita acuta sau cronica
ciroza hepatica
leucemii
mielom multiplu
boli inflamatorii

7
Estomparea sau absenta benzii gama sugereaza un deficit imun (agamaglobulinemie).
Modul de conservare si pastrare a probelor pentru electroforeza

Parametru Proba de analizat Conservare

Electroforeza proteinelor serice
ser 1 saptamana la 2-8C

1 luna la congelator

Factori de interferenta pentru determinarile electroforetice

Parametru
Electroforeza proteinelor
serice (standard si HR)
Factori de interferenta Efect
plasma ca proba de prezenta fibrinogenului cu
analizat mobilitate beta-gama
tratament cu dublarea peak-ului in zona alfa-
anticoagulante 2 sau beta-globulinica
hemoliza serului banda suplimentara in punctul
de aplicare a probei
decongelarea probelor

Despre electroforez
Dei cunoscut nc de la sfritul secolului XIX, electroforeza se afirma c o metoda
analitic de separare n urma lucrrilor referitoare la stadiul unor proteine (1937) elaborate de
Arne Tiselius, laureat al premiului Nobel, numit i printele electroforezei.
Denumirea de electroforez provine din asocierea cuvntului grec electron (electric) cu cel
latin phore (purtator), evidenindu-se astfel rolul esenial al cmpului electric n procedeul
descris.
Electroforeza este o metod de analiz i separare bazat, n principal pe criterii de
sarcin electric i mas molecular. Migrarea diferenial a particulelor ncrcate electric se
face sub aciunea unui cmp electric continuu.
Electroforeza proteinelor pe gel de agaroz este tehnica cea mai uoar i mai puin
costisitoare, implicnd o cantitate limitat de materiale, un timp de lucru scurt i o
reproductibilitate foarte bun. Separarea electroforetic a proteinelor serice prezint un interes
major n testele clinice, datorit importantelor informaii pe care le ofer acestea n diverse
afeciuni, precum i asupra modalitilor de tratare a acestora
Electroforeza proteinelor serice ajut la diagnosticarea diferitelor cazuri clinice, cum ar fi
cazuri de mielom multiplu, macroglobulinemie, amiloidoz, sindrom nefrotic, afectiuni hepatice,
infecii acute i cronice sau cazuri n care nu se pot explica anumite simptome (oboseal,
creterea vitezei de sedimentare a eritrocitelor, dureri de spate, osteoporoz, leziuni osoase,
deficiene de imunoglobuline, creterea calciului, proteinuria Bence Jones, insuficiene renale)
PH ul solutiei de migrare joac un rol important n preluarea sarcinilor electrice. n cazul
proteinelor, pH-ul la care sarcina global este nula se numete pH izoelectric.

PRINCIPIUL ELECTROFOREZEI

O protein n soluie care are un pH inferior punctului sau izoelectric se va comporta ca o baz i va
accepta protonii H+. Ea va deveni astfel ncrcat pozitiv :
n mediu acid

O protein n soluie care are un pH superior punctului su izoelectric se va comporta ca un acid i va ceda
protonii H+. Ea va deveni astfel ncrcat negativ :
n mediu bazic
8
Prin urmare stabilirea pH-ului electrolitului purttor constituie condiia eseniala pentru obinerea separrilor.

Prin electroforeza serului, n condiiile amintite mai sus, se obin sae fraciuni: albumina, 1-, 2-, - si -
globuline. Se poate realiza astfel i o electroforegram a fiecrei migrri.
O electroforegram normal este reprezentat n modul urmator :

A. Fraciile proteice din ser separate prin electroforeza pe gel de agaroz. Pot fi observate fraciile
albumin, a1 (orosmucoid, a1-antitripsin, a1-antichimotripsin), 2 (-lipoprotein, haptoglobulin,
ceruloplasmin, Gc globulin, 2-macroglobulin[), 1 (transferin, hemopexin, -lipoprotein), 2 (IgA,
complement C3) i ( fibrinogen, IgG, IgA, IgM, IgD, IgE).

9
B. Reprezentarea grafic (electroforegram) obinut n urma separrii proteinelor unui ser normal. Valori
normale, exprimate procentual i n g/dl, ale fraciilor proteice.

10