1

Lp2 - ECG normal

ECG normal

Traseul electrocardiografic normal prezinta deflexiuni (unde) pozitive sau negative (undele
P,T, U, complexul QRS), segmente aflate intre doua unde succesive si intervale - segmentul
si deflexiunea/deflexiunile adiacente.

Unda P
reprezinta depolarizarea/activarea atriala si este alcatuita din suprapunerea
depolarizarii AD si AS (decalaj de 0.02 sec)
forma: rotunjita, tesita/fara varf
durata: 0.08 0.10 (0.11) sec
amplitudine: 1 2.5 mm (maxim atins in D II)
axa: 0 -90 grade (mai frecvent intre 45-60 grade)
proiectia pe derivatii
in general pozitiva in derivatiile frontale cu exceptia aVR unde este strict
negativa
 2

pozitiva in derivatiile precordiale; in V1, V2 posibil difazica (deflexiune

pozitiva urmata de o deflexiune negativa) si rar negativa.
Segmentul PQ

delimitat de sfarsitul undei P si debutul undei Q

reprezinta timpul de conducere al stimulului prin NAV, fascic His (trunchi + ramuri) si
reteaua Purkinje pina la contactul cu miocardul nediferentiat.
situat pe linia izoelectrica
durata: 0.04 0.10 sec variabila in functie de intarzierea in NAV

Intervalul PQ

delimitat de inceputul undei P si debutul undei Q

reprezinta timpul necesar pentru transmiterea impulsului de la NS pana la miocardul
nediferentiat de la nivelul septului ventricular
durata: 0.12 0.20 sec variabila in functie de intarzierea in NAV (creste cu varsta,
scade cu cresterea frecventei).
interval PQ
scurt: ocolirea NAV sd. de preexcitatie
lung: intirziere in NAV bloc atrioventricular grad I

Complexul QRS
reprezinta depolarizarea/activarea ventriculara proces energic, rapid, cu potentiale
ample
forma: triunghiulara cu pante abrupte si varfuri ascutite
durata: 0.08 (0.06) 0.10 sec (ca unda P); 0.10 0.12 =hipertrofie ventriculara;
>0.12 = bloc de ramura
amplitudine: variabila in functie de derivatie, axa, varsta pacientului
in derivatiile frontale valoarea maxima in D II <20 mm (de obicei < 15
mm)
in derivatiile precordiale: cel mai amplu R in V5 < 25 mm (de obicei <20
mm)
cel mai mic r in V1 < 5 mm
cel mai amplu S in V2 < 25 mm (de
obicei < 20 mm)
raportul R/S < 1 in V1 si >1 in V5
unda q< R in oricare din derivatii si sub 0.04 s si < 3 mm in precordialele stg. V5, V6.
axa QRS (= axa electica a cordului): 0 90 grade dar se accepta si -20 pina la 100
grade (dar aceste valori extreme devin argument de diagnostic daca se insotesc de
alte modificari specifice)
proiectia pe derivatiile frontale strans legata de orientarea axei
derivatiile frontale complexe dominant pozitive (R amplit max D II) cu exceptia aVR
unde sunt dominant negative
derivatiile precordiale unda R creste progresiv de la V1 la V5;unda S scade progresiv de
la V1 la V5

TADI timpul de aparitie a deflexiunii intrinsecoide sau deflexiunea

intrinsecoida

Conform teoriei potentialelor locale, TADI reprezinta timpul de conducere a stimulului in

grosimea peretelui (in care stimulul activeaza succesiv teritoriile musculare
 3

ventriculare); in momentul cand stimulul ajunge la epicard are loc caderea brutala a
pantei ascendente a undei R
Informatii despre grosimea peretelui dar si despre modalitatea de activare a masei
ventriculare
inetrvalul de la debutul QRS pana la ultimul varf pozitiv (uneori aspect RR) poarta
numele de deflexiune intrinsecoida
se masoara in numai derivatiile precordiale
V1, V2 precordiale drepte TADI < 0.03 sec aduce informatii despre grosimea peretelui
VD
V5, V6 precordialele stangi TADI < 0.05 sec aduce informatii despre grosimea
peretelui VS

Segmentul ST

intre sfarsitul undei S si debutul undei T

reprezinta un amestec de potentiale finale de depolarizare si initiale de repolarizare-
forte egale si de sens contrar care se anuleaza rezultand 0 electric si proiectia ST pe
linia izoelectrica.
cand nu se realizeaza echilibrul de forte segm. ST supra/subdenivelat
debutul ST punctul J (jonctiunea unda S cu segm ST) la normal izoelectric/
subdenivelare < 0.5 mm
in precordialele drepte (V1, V2) se accepta ca normale supradenivelari ST de
<2 mm.

Unda T
reprezinta repolarizarea ventriculara proces care se desfasoara lent
forma: rotunjita, asimetrica cu panta scendenta lenta si descendenta mai rapida
durata: 0.15 0.30 sec
amplitudinea: 2-6 mm (dar pina la 10 mm in precordiale)
durata si amplitudinea undei T este total diferita de cele ale complex QRS dar suprafata
deflexiunilor este egala; existenta unor diferente de suprafata se numeste gradient
ventricular si apare in leziunile miocardice
proiectia pe derivatii:
in general pozitiva in derivatiile frontale cu exceptia aVR unde este strict
negativa
pozitiva in derivatiile precordiale (la copil, adult tanar poate fi negativa in
V1, V2, V3)
axa undei T 0-90 grade (acelasi sens cu axa complexului cu care poate forma un
unghi de 15-40 grade)

Unda U vizibila uneori in special pe traseele bradicardice la 0.04 sec de sfarsitul undei T,
pozitiva, lenta si cu amplitudine mica (1/4 din unda T) ca expresie a depolarizarii VS
datorate distensiei VS din timpul umplerii rapide diastolice (stretch mediated
depolarization).

Intervalul QT
inceputul undei Q pina la sfarsitul undei T reprezinta sistola electrica ventriculara
(depolarizare+repolarizare); valoarea maxima =0.45 s
durata strict legata de frecventa conform formulei Bazett QTcorectat=QT/RR sec
(pt 70 batai/min = 0.37 sec) si nu poate fi interpretat dacat in raport cu aceasta.
formula Framingham: QT LC = QT + 0.154 (1- RR)
 4

QT alungit prelungirea repolarizarii favorizeaza actiunea declansatoare a

postpotentialelor precoce - risc aritmii (torsada vf.)
QT prelungit datorat prelungirii repolarizarii prin diferite mecanisme inascute
(modificari genetice care conduc la modificari ale canalelor de K ce determina
atenuarea/intarzierea curentului de K si deci a repolarizarii) sau dobandite (hipoK,
hipoCa, hipoMg, hipoglicemie, hipotiroidie, hemoragie intracraniana, medicamente
antiaritmice blocante de K, Ca, antibiotice, antipsihotice, antidepresive, metadona, Litiu
)

Frecventa cardiaca

nr. de batai (complexe QRS)/min (60 sec); la viteza de derulare a hartiei de 25 mm/sec.
rezulta ca 60 sec = 25 X 60 = 1500 mm
si 1 mm = 0.04 sec 5 10 15 20 25 30
frecventa cardiaca = 1500 mm/RR 35
(distanta dintre 2 unde R succesive
exprimate in milimetri)
frecventa cardiaca = 60 sec : RR X 0.04
gasim pe ECG vf. undei R pe o linie
groasa
acest sistem orientativ de aproximare a
frecventei nu e recomandat la frecvente
mai mari de 100 b/min
300 150 100 75 60 50
in cazul ritmului cardiac neregulat se
43
masoara mai multe distante RR si se face
o medie.

Axa alectrica cardiaca

valori normale: 0-90 grade

variante de normal: -20 grade pana la +100 grade (dar in blocurile de ramura,
hipertrofii ventriculare devin argument de diagnostic)
de la -30 la -90 grade - axa deviata la stanga
de la +110 (prin+180) la -90 axa deviata la dreapta
se masoara in plan frontal deci ne orientam doar in derivatiile frontale
cautam in aceste derivatii un complex QRS echidifazic (deflexiunea pozitiva egala cu
deflexiunea negativa) si stim ca axa electrica va fi perpendiculara pe acea derivatie
observam aspectul QRS in acea derivatie (predominant pozitiv/negativ) si stabilim
valoarea axei electrice.
cand nu exista complexe echidifazice ne vom orienta in cadranele delimitate de
derivatiile frontale reciproc perpendiculare (DI perpendicular pe aVF; D II perpendicular
pe aVL; D III perpendicular pe aVR)
5
6