Sunteți pe pagina 1din 8

1. Noțiune de parodonțiu marginal.Topografia parodonțiului marginal.

Parodontiul marginal
cuprinde totalitatea tesuturilor care asigură mentinerea si sustinerea dintilor in oasele maxilare.
In plan vertical parodontiul marginal se intinde de la nivelul marginii gingivale până in
apropierea apexului. Limita superioară gingivală a parodontiului marginal se situeaza, in conditii
normale, in jurul coletului anatomic al dintelui, dar poate fi situată deasupra acestuia, in cazul
cresterilor anormale de volum ale marginii gingiei (hipertrofii, hiperplazii) sau dedesubt, in cazul
retractiilor gingivale patologice (resorbtii osoase subiacente) ori prin involutii precoce si de
senescentă (atrofii ale osului alveolar).
2. Componentele principale ale parodonțiului marginal.Funcțiile de bază ale parodonțiului
marginal. Parodontiul marginal are două
componente principale: A. Parodontiul superficial sau de invelis format din: gingie cu: epiteliu
gingival; corion gingival; ligamente supraalveolare.
B. Parodonțiul profund, de sustinere sau ,,functional", format din: cement radicular;
desmodonțiu; os alveolar.

Functiile de bază ale parodontiului marginal: Functia parodontiului este de a amortiza, de a


echilibra fortele ocluzale de contact.

3. Părțile componente ale parodonțiului superficial sau de înveliș: epiteliu, corion gingival.
Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in continuarea epiteliul sulcular spre cavitatea bucala
si se intinde de la creasta marginii gingivale libere si gingia fixa pe care le acopera pina la
jonctiunea muco-gingivala.In epiteliul oral majoritatea celulelor sunt keratinocite cu functia de
formare a keratinei.Alaturi de keratinocite in epiteliul oral mai sunt melanocite,celule cu
prelungiri dendritice care produc un pigment protector fata de radiatia actinica.
Epiteliul oral e format din urmatoarele straturi:
-stratul bazal sau germinativ;
-stratul spinos
-stratul granulos;
-stratul cornos,keratinizat

Epiteliul santului gingival,epiteliul sulcular sau intern-epiteliul care acopera peretele moale al
santului gingival este slab keratinizat sau chiar nekeratinizat.Aceasta particularitate histologica
trebuie bine cunoscuta,fiind de importanta esentiala in patogenia,evolutia si tratamentul formelor
incipiente esentiale in patogenia ,evolutia si tratamentul formelor incipiente de imbolnavire
parodontala:gingivita cronica,dar mai ales parodontita marginala cronica
superficiala.Keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de microeroziuni si
microulceratii urmate de singerari care sunt controlate in aceasta situatie printr-o atitudine
terapeutica particulara.
Epiteliul jonctional reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dento-
gingivale.Epiteliul gingival se extinde in directie apicala de la nivelul pornitiunii celei mai
declive a santului gingival si formeaza un manson in jurul dintelui care in conditii normale poate
fi localizat:
-numai pe smalt;
-pe smalt si pe cement;
-numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala
prin fenomenelor de involutie.Grosimea in plan transversal a epiteliului jonctional este de numai
3-4 straturi de celule in copilarie,dar poate creste cu virsta la 10-20 de straturi.Pe masura ce se
extinde spre apical ,epiteliul jonctional se reduce in grosime ajungind la 3-4 straturi.
Din punct de vedere structural,epiteliul jonctional este singura componenta a epiteliului gingival
care prezinta doua lamine bazale,cite una pe fiecare fata:
-lamina bazala externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se conecteaza
cu tesutul conjuctiv subiacent;
-lamina bazala interna care fixeaza epiteliul jonctional direct pe suprafata dintelui.

Corionul gingival e format din:


-substanta fundamentala alcatuita din constituenti moleculari nefibrosi
-celule
-fibre de colagen si elastina
-vase si nervi

Substanta fundamentala e o matrice organica nefibroasa in care sunt inglobate componente


corionul gingival.Din punct de vedere chimic,substanta fundamentala e formata din
macromolecule de proteoglicani si glicoproteine.
Proteoglicani-au un rol major in mentinerea integritatii corionului gingival.Componentele
principale ale proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se numesc glicozoaminoglicani.

Glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin:


Compusi nesulfatati-Acidul hialuronic,care indeplineste numeroase functii:actioneaza ca un
absorbant biologic al solicitarilor mecanice;una dintre cele mai importante functii ale acidului
hialuronic este mentinerea homeostaziei apei in tesuturi;componentele cu greutate moleculara
mare ale acidului inhiba activitatea fagocitara a macrofagelor,iar cele cu greutate moleculara
mica o stimuleaza.
Compusi sulfatati- condroitin sulfat-este sintetizat in exces in inflamatia gingivala;
-dermatan sulfat;
-heparan sulfat;
-keratan sulfat.
Celulele corionului gingival:
Fibroblastii sunt celulele cela mai numeroase in tesutul conjuctiv al gingiei sanatoase.
Mastocite sunt localizate perivascular in mod exceptional pot fi intilnite in epiteliul.Mastocitele
Produc histamina prezenta in stadiile inpiciente de inflamatie.
Macrofage,monocite,plasmocite,limfocite,polimorfonucleare sunt putine in corionul gingiei
sanatoase si situate predominant in apropierea epiteliului jonctional.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati mai
aproape de osul alveolar.
Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si respectiv,de resorbtie a cementul
radicular.

4. Părțile componente ale parodonțiului superficial sau de înveliș: fibrele ligamentului


supraalveolar.

Sistemul ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si e format


din fibre gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera gingiei elasticitate
rezistenta si o fixare de suprafata dintelui mai jos de epiteliul gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent si lateral
in corionul gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un traiect aproape
orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara(limbusul alveolar)
si se fixeaza la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un traiect
aproape orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in corionul
gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor
aproximale si se indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde se
intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele
vestibulare si orale ale radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui dinte,ocolesc fata
vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.

5. Gingia,tipuri de gingie.

Gingia reprezinta portiunea vizibila a paradontiului marginal si e portiunea mucoasei


masticatorii care acopera extremitatea coronara a osului alveolar.
Gingia se imparte in trei zone:
-Gingia libera sau marginala e portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare ale gingiei
si corespunde peretelui extern al santului gingival.Grosimea marginii gingivale libere variaza
intre 0,5 si 2 mm.
Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa e marcata de santul marginii gingivale
libere.
-Gingia interdentara (papila gingivala) ocupa spatiul interdentar (abraziune gingivala vestibula
–orala), fiind situata imediat sub punctul de contact: cind acesta lipseste ,papila interdentara
prezinta forma de platou sau chiar de sa,ca o depresiune concava.
Papilele interdentare prezinta pe fetele vestibulare o depresiune verticala, de la baza spre virf, ca
un sant linear vertical, evident la copii.
Forma si volumul papilei interdentare variaza in raport cu:
-morfologia osului alveolar subiacent;
-virsta: -la copii si tineri ocupata spatiul intedentar si are un virf punctiform usor rotungit ;
- la virstnici,volumul se reduce iar conturul papilei se aplatizeaza.
-Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza marginii
gingivale libere pina la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala cuprinsa intre 1 si 9 mm,in
functie de dinte si creste cu virsta si dezvoltarea verticala a procesului alveolar.
Limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara e jonctiunea muco-gingivala,reprezentata printr-o
linie de demarcatie :linia muco-gingivala vizibila pe fata vestibulara a ambelor maxilare.(nu are
strat submucos)
Culoarea normala a gingiei e roz deschis, dar variaza in raport cu:
-grosimea stratului epitelial;
-gradul de keratinizare;
-gradul de vascularizatie corionul gingival;
-prezenta si nr. celulelor melaninoformatoare-melanoblasti- din stratul bazal al
epiteliului.
Culoarea gingiei e mai palida, chiar usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza.
Consistenta e ferma si elastica, iar suprafata sa e usor punctata (aspect granular), asemanatoare
cu coaja de portocala. O suprafata gingivala neteda si stralucitoare semnalizeaza un edem
inflamator subiacent.
Aspecte histologic ale gingiei
Gingia e formata dintr-un tesut conjuctiv, constituent al corionului gingival, acoperit cu un
epiteliu pavimentos pluristratificat.
6. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau funcțional:
cementul radicular.

Cementul radicular este un tesut de tip conjuctiv cu un grad ridicat de mineralizare care acopera
suprafata radiculara a dintilor si uneori o mica portiune din coroana dintelui.
Cementul este interfata dintre radacina dintelui si desmodontiul din spatiul dento-alveolar.
Raportul topografic intre ciment si smalt poate fi:
-cementul acopera smaltul cervical in 60-65% din cazuri
-cementul vine in contact cu smaltul in 30% cazuri
-cementul nu se intilneste cu smaltul ,lasind o mica portiune de dentina descoperita in 5-10% din
cazuri.
Cementul in cea mai mare parte e dispus radicular.La om,cementul coronar este un strat
subtire,care acopera o mica portiune din extremitatea apicala a coroanei sau poate lipsi.
De-a lungul radacinii cementul e mai gros in treimea mijlocie si cel mai gros in treimea apicala
fiind produs de celule specializate:cementoblaste,cementocite.

Cementul primar acelular este dispus in jumatatea coronara a radacinii.Histologic prezinta linii
de apozitie paralele in general intre ele si suprafata radiculara.Ele reflecta apozitia ciclica
periodica de cement care se continua in tot cursul vietii.Aceasta proprietate a cementului
contribuie la imbunatatirea implantarii si explica procesele reparatorii care se produc dupa
fracturile radiculare.La microscopul electronic ,cementul acelular demineralizat prezinta benzi
formate din fibre de colagen dispuse mai mult sau mai putin perpendicular pe suprafata radacinii
si care deriva din fibrele ligamentului periodontal.
Compozitia:Substanta minerala a cementului e reprezentata de cristale fine de hidroxiapatita care
formeaza 61% in greutate si apa 12% in greutate.Gradul de mineralizare a cementului e mai
redus la virste tinere si mai mare la virstnici.
Cementul secundar celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul furcatiilor
dintilor pluriradiculari.In portiunea mijlocie a radacinii cementul celular poate acoperi o portiune
de cement acelular dispus anterior.
Compozitia: Substanta minerala este mai redusa -46% in greutate dar matricea organica este mai
bogata find bine reprezentata de colagen tip I (90%) si colagen tip III ( 5%),glicoproteine si
proteoglicani.
Cementocitele sunt celulele caracteristice acestui tip de ciment si sunt situate numai in cement nu
si in desmodontiu,stationare in lacune ale cimentului.Lacunele au forme si dimensiuni diferite si
sunt unite intre ele prin canalicule fine care se orienteaza preferential catre desmodontiu.

7. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau funcțional:


desmodonțiul.
Totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar formeaza un complex morfofunctional denumit
desmodontiul.Spatiul dento-alveolar are o forma de clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a
dintelui –hypomochilon –si mai larg in zona cervicala .Spatiul dento-alveolar este vizibil pe
imaginea radiologica ca o zona de radiotransparenta crescuta.
Dimensiunile spatiului dento-alveolar si deci ale desmodontiului variaza in functie de :
-virsta:este mai larg la adolescenti si tineri decit la virstnici;
-gradul de eruptie:e mai ingust la dintii neerupti si inclusi;
-gradul de functionalitate al dintelui:e mai larg la dintii cu functie normala,activi si mai ingust la
dintii antagonisti.
Componentele desmodontiului sunt:
-substanta fundamentala;
-celule
-fibre
-vase si nervi
Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor ligamentului
periodontal prin sinteza de noi fibre si remodelarea celor existente.Dintre celulele
desmodontiului se disting:
-Celule mezenchimale nediferentiate dotate cu un inalt potential de transformare in celule ca
fibroblasti,cementoblsti si osteoblasti.Ele joaca un rol important in procesele de structurare
normala a desmodontiului ,cementului si osului alveolar.
-Fibroblastii formeaza majoritatea celulara a desmodontiului si sunt orientati cu axul lung paralel
cu al principalelor fibre.Functia principala consta in sinteza moleculelor de colagen care
formeaza fibrile si fibre.
-Osteoblastii sunt situati in desmodotiu inspre osul alveolar in zonele de osteoformare si
osteomodelare alveolara.
-Cementoblasti sunt dispusi spre suprafata cementului si participa in procesul de cementogeneza.
-Osteoclastele actioneaza impreuna cu osteoblastii in remodelarea osului alveolar.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:
1.Fibrele crestei alveolare usor oblice se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular sub epiteliul jonctional.
2.Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului
supraalveolar si se dispun interdentar
3.Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui de la creasta
alveolara la cementul radicular
4.Fibre oblice sunt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui in
alveola.Se intinde de la osul alveolar spre cement unde se insereaza mai apical decit pe os.
5.Fibre apicale se intind radiar,oblic sau

8. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau funcțional:


osul alveolar.
Osul alveolar reprezinta acea parte derivata din oasele maxilar si mandibula care serveste la
sustinerea si mentinerea dintilor.Osul alveolar este o prelungire apofizara a oaselor maxilare si e
format din:
-osul alveolar propriu-zis;
-osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu –zis este compus dintr-o lama subtire de os care inconjoara radacina si
serveste drept suport de insertie a capatului osos al fibrelor ligamentului periodontal.Osul
alveolar propriu-zis este reprezentat de corticala interna a osului alveolar.Marginea coronara a
osului alveolar este ondulata si corespunde in primele faze de eruptie dentara jonctiunea smalt –
ciment al dintilor.La dintii adulti,functionali se situeaza la 1-1,5mm de aceasta jonctiune.
Osul alveolar propriu zis se mai numeste si:
-lamina dura:radiologic apre sub forma unei benzi lineare de radioopacitate crescuta;
-lamina cribriforma:prevazuta cu orificii prin care trec vase sanguine,limfatice si nervi din
desmodontiu in osul spongios subiacent.
In fazele initiale de evolutie ,lamina dura(corticala interna) are o structura de os fasciculat
caracterizat prin prezenta a numeroase celule:osteocite de forma rotunda sau stelata situate in
lacune.Matricea osului e formata din benzi de fibre de colagen si are un grad variabil de
mineralizare.
Pe masura ce copilul creste la adolescenta osul fasciculat este treptat inlocuit cu os lamelar.
Osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele circumferentiale
separate prin straturi de os de apozitie sau rezidual.
Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice,in jurul unui vas central.Aceasta
pozitie caracterizeaza osul haversian.
Osul alveolar sustinator are doua componente:
-osul medular,spongios sau trabecular
-corticala externa
Osul medular,spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite cu un strat
celular denumit endosteum.
Spatiile intraosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma unor trabecule.
Zonele cele mai bogate in os medular sunt la:
-tuberozitatea maxilara;
-molarii si premolarii inferiori;
Maduva osoasa are functie hematopoietica si in raport cu virsta este:
-rosie bine vascularizata la tineri;
-cu fenomene de degenerescenta grasa la adulti;
-cenusie cu o degenerescenta avansata de tip fibros si calcara la virstnici
Corticala externa este formata in principal din os haversian si poate fi vestibulara sau
orala.Grosimea sa vestibulara este mai redusa la incisivi,canini si premolari si mai mare pe fata
linguala.Corticala externa este acoperita de periost un strat fibros care include si celule:
osteoblasti,osteoclaste si precursorii lor precum si un sistem vascular si nervos bine dezvoltat.

9. Vascularizația și inervația osului alveolar.


Vascularizatia parodontiului marginal: In interiorul corpului corpului mandibulei, circulatia
sanguine se face prin artera alveolara inferioara si ramurile sale: artera mentoniera, sublinguala
si arterele faciale. La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare si posterioare, artera
infraorbitala si artera palatine trimit colaterale ca si la mandibula prin anastomoze, formeaza
plexul subalveolar si reteaua interalveolara. Plexul subalveolar e sursa arteriolelor periodontal
ascendente sau longitudinal intraseptale, care au un traiect arcuat pe linga apex si ascendant in
desmodontiu
Gingia e vascularizata de 3 surse:
-plexul periostal
-plexul intraalveolar
-plexul periodontal
Inervatia parodontiului marginal
Gingia osului maxilar e inervata de nervii alveolari superiori anteriori, mijlocii si posteriori,
ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul mentonier pe
versantul vestibular si nervul sublingual pe versantul lingual
Ramurile terminale ale osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele
nervoase patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei dure.
10. Creasta marginală, tipurile de conturare.
Corticala externă este formată în principal din os haversian si poate fi vestibulară sau orală.
Corticala externă este acoperită de periost, un strat fibros care include si celule: osteoblasti,
osteoclaste si precursorii lor, precum si un sistem vascular (activ in cursul fenomenelor de
regenerare) si nervos bine dezvoltat. Conturul crestei marginale a osului alveolar variază în
functie de forma rădăcinii si este, in general, paralel cu jonctiunea smalt- cement. In zonele unde
radăcina prezintă o suprafată netedă, fără denivelări, marginea crestei alveolare are un traiect
drept. In dreptul convexitatilor rădăcinii, marginea crestei alveolare prezintă un traiect rotunjit
spre apical (aspect de scoică), iar acolo unde suprafata radacinii este concavă, traiectul margin
alveolare este arcuat ascendent (LISTGARTEN)

11. Conținutul spațiului periodontal.


Componentele desmodontiului sunt: substanta fundamentală, celule, fibre, vase si nervi

Celulele Celulele din desmodonliu au functia principala de meninere a sistemului fibrelor


ligamentului periodontal prin sinteză de noi fibre si remodelarea celor existente. Dintre celulele
desmodontiului se disting: Celulele mezenchimale nediferentiate, dotate cu un inalt potential de
transformare In celule ca: fibroblasti, cementoblasti si osteoblasti. Ele joaca un rol esential In
procesele de structurare normală desmodontiului, cementului si osului alveolar. De asemenea,
participa alături de alte sisteme reparatorii in fenomenele de regenerare după interventii
chirurgicale asupra parodontiului marginal.

12. Noțiune de rezorbție și apoziție osoasă, celulele participante în aceste procese


contraverse.
Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau
organic.Se realizează prin celulele osteoclaste situate in depresiuni ale suprafetei osoase
denumite lacune HOWSHIP dar poate fi si prin actiunea cel. macrofage si osteocite. NR. si
activitatea osteoclastelor cresc sub influenta hormonului paratiroidian si dihidroxicolecaciferol.
si scad sub actiunea calcitoninei.

Apozitie- Depunere prin adăugare de straturi. Fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști ( joacă rol
important in procesele de structurare normală a desmodontiului, cementului si osului alveolar, și
in procesele de regenerare după interventii chirurgicale asupra parodontiului marginal)

13. Noțiune de fibre periodontale sau ligamentul periodontal a paradonțiului profund de


susținere. Grupurile principale de fibre periodontale.

Ligamentul parodontal este testul ce inconjoara radacina dintelui si o leaga de osul alveolar.
Fibrele principale ce intra in alcatuirea ligamentului sunt formate din colagen de tip I ce este
sintetizat de fibroblaste.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal
1 Fibrele crestei alveolare, usor oblice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular, sub epiteliul jonctional.
2. Fibrele orizontale sunt dispuse în unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la
creasta alveolară la cementul radicular
3 Fibrele oblice unt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui în
alveolă. Se întind de la osul alveolar spre cement, unde se inseră mai apical decât pe os
4 Fibrele apicale se intind radiar, oblic sau chiar vertical de la vârful rădăcinii la osul
înconjurător.

14. Noțiune de joncțiune dento-gingivală și șanț gingival. Date topografice.

Sant gingival- Este spatiul situat intre supratata dintelui si epiteliul sulcular care
captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional.
Șantul gingival este delimitat de
- peretele intern, dentar;
- peretele extern, gingival;
- baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional.
Adancimea șantului gingival, masurata clinic cu o sonda
parodontala, variaza in mod normal intra 1 și 3 mm, fiind in medie de
1,8 mm.
Adancimea cllnica a șantului gingival nu corespunde cu adincimea histologica. Aceasta fiind mai
mare
Jonctiune dento-gingivala – jonctiunea dintre smalt dentar si gingie care se formeaza in procesul
de eruptie in urma fuziunii epiteliului adamantin redus si epiteliul oral.
15. Structura epiteliului jonctional si epiteliului santului gingival.
Epiteliul jonctional- Reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dentogingivale.
Epiteliul jonctional se extinde in directie apicala de la nivelul portiunii celei mai declive
a santului gingival si formeaza un manșon in jurul dintelui care, in condilii normale, poate fi
localizat:
- numai pe smalt;
- pe smalt si pe cement;
- numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala
prin fenomene de involuție.
Grosimea in plan transversal a epiteliului jonclional este de numai 3-4 straturi de celule in
copilarie, dar poate creste cu varsta la 10-20 de straturi. Pe masura ce se extinde spre apical,
epiteliul jonclional se reduce in grosime ajungand la 3-4 straturi.
In plan vertical, inaltimea epiteliului jonctional variaza intre 0,25 si 1,35 mm (GLICKMAN).
Din punct de vedere structural, epiteliul jonctional este singura componenta a epiteliului gingival
care prezinta doua lamine bazale, cate una pe fiecare fata:
- lamina bazala: externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se conecteaza
cu tesutul conjunctiv subiacent;
- lamina bazala: interna care fixeaza epiteliul jonclional direct pe suprafala dintelui.

Epiteliul santului gingival - epiteliul care acoperă peretele moale al santului gingival, este slab
keratinizat, sau chiar nekeratinizat.