Tehnologie și Control în Industria Morăritului

2015-2016
2. DESCĂRCAREA ŞI DEPOZITAREA CEREALELOR ÎN SILOZURI
2.1. DEPOZITAREA CEREALELOR
Depozitele de cereale de pe lângă mori constituie o condiție esențială pentru asigurarea
continuității şi calității procesului de prelucrare a cerealelor. Existența lor este impusă de
crearea unor stocuri de cereale care să asigure funcționarea continuă a morii pe o perioadă
mai mare de timp şi de formarea de amestecuri (partide) tehnologice de materie primă,
omogene calitativ, cu un regim tehnologic constant de prelucrare, în vederea obținerii unor
produse finite uniforme şi cat mai bune.
Depozitele de cereale sunt alcătuite din spații închise, de o anumită formă geometrică
(cilindrică sau prismatică), denumite celule de siloz.
Schema de principiu a unui siloz de moara este prezentata în figura 2.1.
Respectând fluxul tehnologic (descărcarea, separarea corpurilor străine, evidenţa,
depozitarea, amestecarea şi dirijarea spre prelucrare) instalaţiile existente într-un depozit de
cereale (siloz) se pot clasifica în: instalaţii de descărcare; aparate de cântărire; instalaţii pentru
separarea parţială a corpurilor străine; instalaţii de distribuire în celule sau ochiuri de magazie;
instalaţii de evacuare din celule; instalaţii de dozare; instalaţii de transport pe verticală şi pe
orizontală.

3 5

6
spre secţia
2
de măcinare
2
7 7 7 7

8
4
1

5
Fig.2.1. Schemă de principiu a unui siloz de moară
1.buncar de recepție; 2.elevatoare cu cupe; 3.separator-aspirator; 4.cantar; 5.transportoare
elicoidale; 6.conducte cu șuber; 7.celule de siloz; 8.aparate de procentaj

Silozurile de volum mare pentru cereale se execută din beton armat prevăzute cu
fundație proprie, iar cele pentru făină atât din beton armat cât şi din metal. La silozurile din

1
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
beton armat zona cea mai periculoasă este cea superioară deoarece aici vaporii de apă pot
condensa pe pereţii celulelor parţial pline atunci când grosimea pereţilor este mai mică de 180
mm. Se recomandă ca forma celulelor să fie cilindrică pentru a evita transmiterea căldurii
între celule.
La partea de jos buncărele şi celulele sunt prevăzute cu o porţiune sub formă de trunchi
de piramida sau trunchi de con cu baza mare la partea de sus, numita tremie. Orificiul de
golire se prevede, de cele mai multe ori în partea de jos a tremiei, dar poate fi prevăzut şi pe
partea laterala a acesteia.
Comportarea în siloz a materialului depinde de geometria semințelor, umiditate,
coeficienţii de frecare internă şi externă, tendința de aglomerare, tendința de aderare la pereţi,
proprietăţile chimice, etc.
Deoarece, în general, descărcarea buncărelor are loc sub acţiunea greutăţii proprii a
produsului respectiv, pentru ușurarea descărcării acestuia, unghiul de înclinare a pereţilor
tremiei trebuie sa fie mai mare decât unghiul de frecare  a produsului cu pereţii acesteia. În
general, în practică înclinarea pereţilor tremiei faţă de orizontală este de cel puţin 50 - 60o.
La evacuarea cerealelor din celulele de siloz, intervin o serie întreagă de probleme,
datorită fenomenului de autosortare (autoseparare) care apare. Când evacuarea se face printr-
un orificiu central, aflat la partea de jos a tremiei, deplasarea cerealelor apare ca o coloană de
material care curge pe centrul celulei, fiind aprovizionată continuu de straturile superioare.
Primele care intră în fluxul curgător sunt seminţele aflate pe mijlocul celulei, fiind apoi urmate
din semințele mai îndepărtate, deplasarea acestora fiind cu atât mai lentă cu cât ele sunt mai
departe de centru și mai aproape de pereții laterali.
Pentru diminuarea fenomenului de autoseparare şi de formare a bolţilor din material
se pot folosi guri multiple de evacuare (fig.2.2,a), dispozitive piramidale pe fundul celulei
(fig.2.2, b) sau alte procedee.
La evacuarea cerealelor din celulele de siloz se realizează, obligatoriu, dozarea
acestora astfel încât fluxul tehnologic să fie încărcat corespunzător cu material.
Astfel, se pot folosi cântare automate cu cupă basculantă (cele mai utilizate), care
funcționează pe principiul pârghiilor cu brațe egale, combinate cu dispozitive ce efectuează
automat: încărcarea, oprirea alimentării, cântărirea, descărcarea şi înregistrarea numărului de
descărcări.

Fig.2.2. Dispozitive de evacuare din celulele de siloz

2
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
2.2. Lotizarea cerealelor
Datorită faptului că cerealele existente în celulele silozului sunt diferențiate atât
calitativ cât și cantitativ, trimiterea lor la moară se face după ce se realizează un amestec în
instalațiile de transport. Dozarea componentelor amestecului tehnologic care urmează să fie
prelucrat în cadrul morii se realizează cu dozatoare speciale numite aparate de procentaj.

Din punct de vedere tehnologic, cerealele aduse la unitățile de morărit se împart în trei
grupe:
- care pot fi măcinate singure și chiar pot servi pentru ameliorarea unor loturi mai
slabe;
- care pot fi măcinate singure dar nu sunt apte pentru a fi folosite la ameliorarea
loturilor mai slabe;
- care nu pot fi măcinate singure, datorita calităților tehnologice slabe.
Masa componentelor unui amestec de măciniș în procente, alcătuit din două
componente, se poate calcula cu relațiile lui Rukosuev, [ ]:

100  (a - a 2 )
lotul A: x1 = (%)
-
a1 a 2
lotul B: x2  100  x1 (%)

unde: a este indicele mediu de calitate pe care trebuie să-l aibă amestecul de măciniş format;
a1,2 – indicii de calitate ai loturilor care intră în componenţa amestecului de măciniş (i = 1, 2).
Participarea în amestecul de măciniș a celor
două componente se poate stabili şi printr-o a1 x1
metodă grafică (regula amestecurilor).
| a1 - a |= x 2 părţi din lotul B
| a 2 - a |= x1 părţi din lotul A a
Cunoscând masa necesară pentru un anumit
amestec tehnologic m, alcătuit din două
componente, cu ajutorul participațiilor x1 şi x2 ale a2 x2
componentelor, se pot stabili masele corespunzătoare care conduc la amestecul cu indicele
mediu de calitate a.
x1
m1  m
x1  x 2
x2
m2  m
x1  x2
Dacă amestecul de măciniș este format din mai multe loturi componente, atunci
metoda se aplică de mai multe ori succesiv, pentru determinarea indicelui de calitate al
amestecului.

3
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
În morile moderne depozitarea cerealelor se face în silozuri de beton, care permit
stocarea unor cantități mari de semințe în straturi groase de 10-40 m.
În silozul de cereale se efectuează următoarele operații tehnologice pentru realizarea
cărora se folosesc scheme tehnologice și utilaje specifice:
- evacuarea cerealelor din sorbul silozului, cântărirea, precurățirea și introducerea
în celule;
- evacuarea cerealelor din celule, dozarea pentru amestec, cântărirea și trimiterea
la curățătoria morii;
- recirculare, uscare și prefirare pentru a împiedica mucegăirea;
- evacuarea și trimiterea cerealelor către mori mai mici, sateliți ai morii mari;
- ventilarea utilajelor, instalațiilor și a cerealelor din siloz.

2.3. Metode de conservare a semințelor de cereale

Conservarea cerealelor constă într-un ansamblu de măsuri tehnice care se aplică pentru
dirijarea proceselor fizice și biochimice din masa de semințe, în scopul păstrării în bune condiții a
acestora.
Conservarea cerealelor are ca obiectiv principal menținerea integrității calitative ale
acestora, cu consum optim de energie.
Există mai multe metode de conservare a produselor agricole boabe, care se bazează pe
reducerea la maxim a proceselor fiziologice din masa de semințe prin dirijarea umidității și
temperaturii în masa de semințe. Pentru dirijarea acestor factori se cunosc următoarele metode de
conservare a cerealelor:
- conservarea în stare uscată;
- conservarea la temperaturi scăzute;
- conservarea prin aerare activă;
- autoconservarea;
- conservarea prin tratare cu substanțe chimice;
- conservarea prin iradiere.
2.3.1. Conservarea în stare uscată. La conservarea cerealelor, umiditatea ridicată duce la
apariția în masa de boabe a unor procese nedorite care favorizează degradarea acestora. Din punct
de vedere al conținutului de umiditate, cerealele pot fi: cu umiditate mică (14…15,5 %), umede
(15,5…17 %) şi cu umiditate mare (peste 17 %).
Uscarea cerealelor reprezintă una dintre cele mai importante lucrări postrecoltare.
Semințele de cereale supuse procesului de uscare pot să-și păstreze calitatea și să fie păstrate fără
să se degradeze. În urma procesului de uscare în instalații, semințele de cereale devin apte să fie
depozitate și să se comporte adecvat la manipulare și prelucrare.
Uscarea este operația prin care are loc reducerea conținutului de apă din semințele de
cereale. Pentru evacuarea din masa de cereale a apei, semințele sunt amestecate cu agentul de
uscare. Acesta este un mediu gazos cald, care în contact cu masa de semințe, preia umiditatea.
Agentul de uscare poate fi aerul atmosferic uscat, natural (uscare naturală) sau aerul încălzit prin
arderea unor combustibili (uscare artificială).
Pregătirea produselor în vederea conservării în stare uscată începe din momentul recoltării,
prin: recoltarea separată a produselor cu însușiri calitative omogene; protejarea produselor în
timpul transportului împotriva precipitațiilor; curățirea concomitent cu recoltarea pentru
4
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
eliminarea semințelor de buruieni; depozitarea produselor în strat subțire și la temperaturi scăzute,
uscarea naturală și artificială.
Toate sistemele de uscare se bazează pe transmiterea unui flux de aer prin masa de cereale.
Capacitatea sistemului depinde de cantitatea de aer și de parametrii acestuia. Capacitatea de uscare
trebuie să fie atât de ridicată încât să permită scăderea conținutului de umiditate de la 18% la 14
%.
Există două modalități de realizare a procesului de uscare:
- uscare în flux continuu – presupune un proces continuu de încărcare și descărcare.
- uscare în șarjă – șarja este introdusă în uscător, străbate buncărul în care este încălzită, după
care este evacuată spre partea inferioară a uscătorului, unde are loc răcirea acesteia.
O metodă mai rar întâlnită o reprezintă uscarea prin recirculare. Prin intermediul unui
elevator, cerealele sunt manevrate astfel încât, după descărcare, sunt reintroduse în uscător trecând
prin acest proces până când se ajunge la nivelul de umiditate dorit,
[http://www.mgtrade.ro/solutii/uscare-cereale/].
Etapele uscării. Procesul de uscare se realizează într-o primă fază încălzind produsul,
urmând să se efectueze răcirea acestuia pentru a se respecta condițiile optime de stocare. Încălzirea
produsului se poate realiza în mod direct prin împingerea aerului cald spre coloana de cereale, sau
indirect, prin transfer de căldură.
Soluții constructive de uscătoare:
- uscătoare cu bandă transportoare;
- uscătoare orizontale, (fig. 2.3- 2.4);
- uscătoare cu conducte de aer.
1 – transportor elicoidal pentru
încărcare
2 – buncăr de preuscare
3 – plan de separarea a
camerelor unui modul;
4 – camera de încălzire;
5 – reazem de buncăr;
6 – buncăr (coloană) cu pereți
perforți;
7 – aer cald saturat rezultat prin
încălzirea cerealelor;
8 – ventilator;
9 – aer încălzit sub presiune;
10 – montant;
11 – aer cald nesaturat rezultat
prin răcirea cerealelor
12- aer atmosferic sub presiune
Fig. 2.3. Uscător orizontal cu un singur 13 – role de dozare;
modul și două agregate de uscare 14 – transportor elicoidal
(produs de grupul GSI) pentru evacuare
15 – picioare de susținere
Fig.2.4. Uscător orizontal cu trei module și
șase agregate de uscare-răcire.

2.3.2. Conservarea la temperaturi scăzute (conservarea prin răcire) este o metodă care
se folosește pe scară din ce în ce mai largă în toate țările producătoare de cereale. Deoarece
conținutul de umiditate al grâului proaspăt recoltat este prea mare ca să permită o depozitare fără

5
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
riscuri de degradare și deoarece uscarea lui nu se poate realiza în ritmul strângerii recoltei, se
recurge frecvent la conservarea la temperaturi scăzute.
Scopul conservării prin răcire este eliminarea autoîncălzirii si încingerii boabelor cu un
conținut ridicat de umiditate, reducerea activității biologice a acestora precum si frânarea
dezvoltării microflorei, acarienilor si insectelor.
Exista o strânsă corelație intre conținutul de umiditate al cerealelor si temperatura care
asigura conservarea in condiții optime. Cu cat temperatura cerealelor supuse conservării este mai
joasa cu atât conținutul de umiditate care permite o buna păstrare a acestora poate fi mai ridicat.
Studiile făcute in tarile mari producătoare de cereale, unde se găsesc in funcțiune diferite tipuri de
agregate frigorifice, arata ca cerealele cu o umiditate de pana la 17 % se pot conserva in condiții
bune prin răcire la temperaturi de 12 – 16 °C.
La alegerea variantei de conservare prin răcire trebuie luata in considerare biologia
semințelor si a organismelor care provoacă deteriorarea acestora precum si destinația produsului.
Temperatura optima de dezvoltare a insectelor dăunătoare depășește 15 °C, iar umiditatea minima
este in jur de 10%.
Pentru eliminarea efectelor negative ale insectelor dăunătoare si a microflorei, metoda de
conservare ideală ar fi aceea care prin realizarea temperaturilor joase sa elimine insectele, iar prin
umiditate redusa sa limiteze microflora, acarienii si metabolismul semințelor.
Problema principala care se pune la conservarea prin răcire a grâului umed, este aceea de
a găsi cat de joasa trebuie sa fie temperatura la un conținut dat de umiditate. La conținuturi mari
de umiditate ar fi necesare temperaturi situate mult sub 0°C, pentru ca activitatea
microorganismelor sa fie împiedicata, deoarece Aspergillus glaucus, câteva specii din Penicillium,
Cladosporium, Fusarium si Mucor, ca si unele drojdii se dezvolta de la – 5 °C pana la –8 °C.
Acarienii sunt activi in produsele cu un conținut mare de umiditate si la temperaturi nu prea mari,
dar mor repede la temperaturi ce trec mult de 30 °C sau la un conținut de umiditate scăzut.
Deoarece unii acarieni (Acarus siro) se hrănesc aproape numai cu embrionul bobului, produsul
infestat supus conservării, cu un continut mare de umiditate, poate suferi o pierdere a puterii
germinative, afara de cazul când temperatura produsului este redusa repede si ținuta permanent
sub 5 °C, in special la suprafața, acolo unde se afla majoritatea acarienilor.
Răcirea cerealelor are ca efect și frânarea dezvoltării insectelor dăunătoare (fig. 2.5),
tehnologie mult mai eficientă, mai ieftină și care respectă noile restricții impuse de reglementările
europene, față de gazare, ca mijloc de distrugere a insectelor din masa de boabe.
Realizarea temperaturilor scăzute pentru conservarea grâului se poate asigura prin mai
multe metode. La ora actuala, metodele cele mai larg folosite sunt:
-uscarea la temperatura ridicata, folosind instalația de refrigerare ca pompa de căldura;
-dehidro-refrigerarea sau uscarea la temperatura scăzută;
-răcirea simpla a produsului;
-folosirea aerului condiționat pentru menținerea conținutului de umiditate si temperatura la
valoarea dorita.

6
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016

Fig. 2.5 Dezvoltarea principalelor insecte dăunătoare

în funcție de temperatura înconjurătoare

Cea mai utilizată variantă este uscare la temperaturi scăzute prin deshidro-refrigerare.
Metoda se bazează pe însușirea aerului rece de a se deshidrata prin condensarea vaporilor de apă.
Uscarea cerealelor la temperaturi scăzute, în comparație cu uscarea la temperaturi ridicate,
are consumul energetic redus și calitatea produsului uscat este mai bună. Produsele răcite nu
trebuie mutate, fapt ce conduce la economii de energie și la reducerea pierderilor prin spargerea
bobului în urma manevrării cerealelor. Cerealele au proprietăți bune de izolare termică și se
autoizolează, de aceea căldura periculoasă din interiorul vracului de cereale nerăcite nu poate ieși
spre exterior, iar acest fapt permite ca la un anumit conținut de apă, să se efectueze repetarea răcirii
produselor (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1 Intervalele de timp pentru repetarea răcirii cerealelor

Conținutul de apă al cerealelor (%) Răcirea ulterioară necesară (la 10oC)
12,0 - 15,5 cca 8 – 12 luni
15,5 - 17,5 cca 4 – 12 luni
17,5 - 18,5 cca 8 – 12 luni
18,5 - 20,0 cca 8 – 12 luni
20,0 - 23,0 cca 8 – 12 luni

În fig. 2.6 este prezentată o instalație de răcire a cerealelor. Aerul este aspirat de o suflantă
de înaltă presiune (1) și răcit în agregatul de răcire (2). În dispozitivul de răcire, aerul rece și saturat
de umiditate este puțin încălzit, iar umiditatea relativă este redusă. Acest aer rece li relativ uscat
este împins cu presiune în vrac printr-o rețea de distribuție (3), aflată în partea inferioară a
depozitului, străbate produsul (5,6,7) și căldura din produsul depozitat este împinsă în sus, spre
exterior (8).
Datorită dispozitivului de răcire, instalația este independentă de condițiile meteorologice
și poate funcționa pe ploaie sau ceață, fără să existe pericolul umezirii produsului.

7
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016

Fig. 2.6. Instalație de răcire a cerealelor

1 – aspirație aer; 2- instalație de răcire; 3- racord distribuție aer, 4- sită perforată; 5- zonă de
răcire a cerealelor; 6- zonă de împrăștiere a aerului rece în masa de boabe; 7 – zonă răcită a masei de
cereale; 8 – aer extras din masa de cereale și evacuat; 9 –suflantă aspirație; 10 – ventilator; 11 –
dezumidificator; 12 – vaporizator; 13- compresor răcire aer. [Art. Agir.ro]

2.3.3. Conservarea prin aerare activă consta in schimbarea periodica a aerului

intergranular din masa de boabe cu aer atmosferic necondiționat, in scopul reducerii temperaturii
acesteia, cu toate efectele sale. Folosind aer atmosferic rece, se asigură mărirea duratei de
conservare fără pierderi a produselor. Fata de conservarea la temperaturi scăzute cu utilizarea
agregatelor de răcire, aceasta prezinta avantajul ca nu necesita consum de energie pentru răcirea
aerului, dar si marele dezavantaj al dependentei de temperaturi scăzute.
La aerarea activa are loc un transfer de căldura si masa care duce la stabilirea unui echilibru
higrometric intre produs si aerul intergranular. Pe acest considerent temperatura si umezeala
relativa a aerului sunt parametrii esențiali care definesc eficienta aerării. Desfășurarea operației de
aerare activa este deci condiționată de existenta aerului atmosferic la parametrii doriți.
Aerarea înseamnă, de fapt, deplasarea unui volum relativ mic de aer prin masa de cereale
cu scopul de a controla temperatura cerealelor și de a diminua riscul degradării produsului. În
practică s-a eliminat, în mare parte, metoda transferului cerealelor (mutarea lor dintr-o celulă de
siloz în alta) pentru controlul temperaturii și eliminarea punctelor fierbinți.
Scopul aerării:
- controlul temperaturii cerealelor;
- depozitarea la temperatură scăzută;
- migrarea umidității;
- eliminarea mirosurilor străine (miros de mucegai sau mirosuri substanțelor chimice
conservante pot fi eliminate sau intensitatea lor diminuată). [INMTEH, vol29,nr3/2009]
Pentru realizarea aerării produselor supuse proceselor de păstrare și depozitare în magazii,
silozuri din beton sau celule metalice, se pot utiliza mai multe sisteme de aerare:

8
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
- aerarea prin coloană centrală;
- aerarea prin pardoseală: - aerare prin canale perforate, (fig. 2.7);
- aerare prin panouri perforate, (fig.2.8).

Fig. 2.7 Aerare prin canale perforate Fig.2.8 Aerare prin panouri perforate
1-gura de aerisire; 2 – aer care iese din masa de 1-gura de aerisire; 2 – aer care iese din masa de
cereale; 3 – gura de alimentare; 4 – acoperișul cereale; 3 – gura de alimentare; 4 – acoperișul
silozului; 5 – peretele silozului; 6 – curenți de aer silozului; 5 – peretele silozului; 6 – flux de aer
care străbat coloana de cereale; 7 – boabe prin care care străbate coloana de cereale; 7 – aer
trece foarte puțin aer; 8 –ventilator; 9 – tranziție; 10 atmosferic sub presiune; 8 –ventilator; 9 –
– fundația silozului; 11 – aer atmosferic care intră tranziție; 10 – fundația silozului; 11 – placa
prin canale; 12 – canale de aerare acoperite cu plăci circulară din beton; 12 – suporți pentru podea;
perforate; 13 – canalul șnecului de evacuare; 14 – 13 – podea complet perforată.
placă profilată din
beton.[http://www.mgtrade.ro/solutii/aerare-
cereale-siloz-fund-plat/canale/]
Aerare prin canale perforate – canalele sunt realizate în fundația din beton și sunt acoperite
cu plăci metalice. Proiectarea canalelor se realizează în funcție de: gradul de aerare dorit,
dimensiunea silozului și poziția sistemului de evacuare. Lățimea unui canal variază între 0,2 – 2
m. Lățimea acestora este direct proporțională cu suprafața aerată. Acest aspect are importanță
deosebită în distribuirea corectă a aerului pe întregul volum al silozului. În cazul unei lățimi mici,
aerarea are un caracter pronunțat în vecinătatea ventilatorului și foarte slab în zonele îndepărtate.
Aerare prin panouri perforate – principalul avantaj al folosirii acestei soluții de uscare îl
constituie gradul ridicat de ventilare al cerealelor, deoarece aerul pătrunde la fel, indiferent de locul
de pe suprafața podelei, cerealele sunt răcite în mod uniform.

2.3.4. Autoconservarea cerealelor (conservarea anaerobă). Principiul autoconservării se

bazează pe reducerea activității vitale a organismelor vii (cereale, microfloră, dăunători) într-un
mediu lipsit de oxigen. Drojdiile și mucegaiurile, în marea lor majoritate, au nevoie de oxigen
pentru dezvoltare. În absența oxigenului se blochează și biosinteza ergosteronului, component
esențial al membranelor mucegaiurilor și drojdiilor, ceea ce înseamnă că, în condiții de
anaerobioză, dezvoltarea acestor microorganisme va fi influențată de nivelul de ergosterol prezent
în cereale. Practic, conservarea anaerobă se realizează in spatii ermetic inchise, in care se modifica
compoziția aerului intergranular. Datorită proceselor de respirație a cerealelor, oxigenul din aerul

9
 Tehnologie și Control în Industria Morăritului
2015-2016
intergranular este înlocuit cu dioxid de carbon. Înlocuirea oxigenului din aerul intergranular
diminuează până la oprirea definitivă procesul de respirație aerobă, reducând, astfel, cantitatea de
căldură degajată și oprind, concomitent, dezvoltarea microflorei aerobe și a dăunătorilor. Practica
a arătat că, atunci când concentrația de dioxid de carbon acumulat în spațiul intergranular ajunge
la 12-14%, cerealele trec la respirația anaerobă.
Trecerea la respirația anaerobă prezintă o serie de consecințe favorabile conservării, și
anume:
- oprirea dezvoltării microflorei aerobe;
- împiedicarea dezvoltării dăunătorilor (insecte, acarieni);
- reducerea cantității de căldură degajată;
- pierderi reduse de substanță uscată.
Metoda prezinta insa o serie de dezavantaje printre care cele mai importante sunt :
- conservarea anaeroba este insotita de producerea alcoolului etilic, acidului acetic, cu efect de
depreciere a calitatii cerealelor;
- la conservarea anaeroba a cerealelor cu umiditati mari (peste 18 %), înlocuirea oxigenului
din spațiul intergranular cu dioxidul de carbon, ca urmare a procesului de respiratie aeroba, se
realizeaza lent, perioada in care se dezvolta o serie de mucegaiuri aerobe. Din aceasta cauza pentru
urgentarea trecerii la respiratia anaeroba se procedeaza la extragerea oxigenului prin crearea
vidului in masa de cereale, sau la introducerea dioxidului de carbon sau a altor gaze in masa de
boabe cu acelasi efect, varianta fiind cunoscuta ca metoda conservarii in atmosfera controlata;
- la conservarea anaeroba activitatea seminala se diminueaza sau se pierde, fapt pentru care
cerealele de samanta nu pot fi conservate prin aceasta metoda. [Art.conservare_Buletin Agir].

2.3.5. Conservarea cerealelor pe cale chimică. Metoda constă în introducerea în masa de

boabe a unor substanțe chimice sterilizante, în scopul împidicării dezvoltării microflorei,
insectelor, acarienilor și a activității vitale a produselor. La cereale cu umiditate ridicată, metoda
prezintă interes pentru păstrarea temporară a produselor în bune condiții, până la uscarea acestora.
Pentru conservarea pe cale chimică, se utilizează următoarele substanțe: dicloretanul, cloropicrina,
metabisulfitul, tioureea. [Art.conservare_Buletin Agir].

2.3.6. Conservarea cerealelor prin radiații. Metoda se bazează pe efectele sterilizante și

inhibitoare ale radiațiilor gama asupra cerealelor. Doza de radiații necesară asigurării unei
conservări corespunzătoare depinde de umiditatea produsului. [Art.conservare_Buletin Agir].
Rezultatele obtinute prin aceasta metoda de conservare nu justifica insa din punct de vedere
tehnic si economic extinderea ei, iar dozele mari limiteaza posibilitatea folosirii produsului in
scopuri alimentare. În unele tari, conservarea prin radiatii se realizeaza ca efect secundar al
tratamentului de combatere a daunatorilor, operatie pentru care se folosesc doze mici de radiatii
cu efect de inhibare a microflorei, daunatorilor si activitatii vitale a cerealelor.

10