CUPRINS

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I 5
ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 5
1.1. SCURT ISTORIC PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE................................................................................................5
1.2. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE........................................................................................8
1.3. OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE................................................................................................................9
1.4. IMPORTANŢA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE............................................................12
1.5. CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE............................................................................15
1.6. UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE............................................................................................................20
1.7. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE..............................................................................................................21
1.7.1 Bilanţul.......................................................................................................................................................22
1.7.2. Contul de profit şi pierdere.......................................................................................................................25
1.7.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu...............................................................................................26
1.7.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie...............................................................................................................26
1.7.5. Note explicative la situaţiile financiare anuale.......................................................................................27
1.7.6. Raportul administratorilor.......................................................................................................................39
CAPITOLUL 2 42
SOCIETATEA COMERCIALĂ „CERAVIS” S.A. BACĂU-CADRU ORGANIZATORIC 42
PENTRU ELABORAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE 42
2.1. SECTORUL ŞI OBIECTUL DE ACTIVITATE............................................................................................................42
2.2. SCURT ISTORIC...................................................................................................................................................43
2.3. SEDIU, FILIALE, PUNCTE DE LUCRU..................................................................................................................43
2.4. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ( ORGANIGRAMA)............................................................................................43
2.5. MANAGERII........................................................................................................................................................44
2.6. PERSONALUL ORGANIZAŢIEI.............................................................................................................................45
2.7. PIAŢA ORGANIZAŢIEI.........................................................................................................................................46
2.8. CLIENŢI ŞI FURNIZORI........................................................................................................................................46
2.9. CONCURENŢA....................................................................................................................................................47
2.10. PROMOVAREA PRODUSELOR ŞI DISTRIBUŢIA...................................................................................................48
CAPITOLUL 3 50
ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE PE EXEMPLUL S.C.”CERAVIS” S.A.
50
3.1. LUCRĂRILE PREGĂTITOARE PENTRU ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE.....................................50
3.1.1 Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor...............................................................50
3.1.2. Verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă, dintre contabilitatea sintetică şi cea
analitică..............................................................................................................................................................51
3.2. ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, ÎNAINTE DE INVENTARIERE.............................................52
3.3. INVENTARIEREA PATRIMONIULUI.......................................................................................................................53
3.4. EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR ŞI A VENITURILOR.........................56
3.5. OPERAŢII PRIVIND PROVIZIOANELE...................................................................................................................56
3.6. OPERAŢII PRIVIND DIFERENŢELE DE CURS VALUTAR AFERENTE DISPONIBILITĂŢILOR, CREANŢELOR ŞI
DATORIILOR ÎN VALUTĂ............................................................................................................................................57
3.7. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA..................................58
3.8. ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE........................................................................................61
3.9. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE...............................................................................................61
3.9.1 Auditarea sau verificarea situaţiilor financiare anuale.............................................................................72
3.9.2. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale............................................................73
CAPITOLUL 4 75
POSIBILITATEA UTILIZĂRII MIJLOACELOR MODERNE DE CALCUL 75

1
 ÎN ELABORAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE 75
4.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND SISTEMUL INFORMAŢIONAL.....................................................................75
4.2. ASPECTE PRIVIND SISTEMUL INFORMAŢIONAL CONTABIL LA S.C. „CERAVIS” S.A........................................79
4.3. PROPUNEREA UNEI APLICAŢII INFORMATICE PRIVIND CALCULAREA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-
FINANCIARI...............................................................................................................................................................81
4.3.1. Descrierea generală a programului.........................................................................................................81
4.3.2. Prezentarea datelor de intrare şi de ieşire a aplicaţiei informatice.........................................................82
CONCLUZII 86
BIBLIOGRAFIE 88
ANEXE 90

2
 INTRODUCERE

Am ales „Contabilitatea şi raportarea financiară” ca şi temă pentru elaborarea lucrării de

licenţă in vederea aprofundării cunostinţelor acumulate de-a lungul anilor de studiu in domeniul
economic, indeosebi cu privire la finalitatea muncii contabile in cadrul exerciţiilor financiare.

Întocmirea situaţiilor financiare anuale de către persoanele juridice - societăţile

comerciale, instituţiile publice, regiile autonome şi altele reprezintă atât o obligaţie legală cât şi
o necesitate datorită funcţiilor pe care le îndeplinesc–funcţia de sinteză, funcţia de informare,
funcţia de analiză – ce au importanţă în cadrul procesului decizional. Numărul mare de
utilizatori a informaţiei contabile investitorii, creditorii, furnizorii, clienţii, guvernul şi instituţiile
statului, publicul face ca situaţiile financiare sa devină indispensabile atât în prezent cât şi în
viitor.

Situaţiile financiare reprezintă punctul de plecare în realizarea analizei economico -

financiare deoarece furnizează datele financiare pe baza cărora se vor calcula şi interpreta
indicatori precum lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea, profitabilitatea, riscul de faliment.

Lucrarea de licenţă este structurată pe patru capitole, fiecare capitol fiind la randul lui
format din subcapitole si paragrafe.

În primul capitol intitulat „Aspecte conceptuale privind situaţiile financiare anuale”

am prezentat în prima parte un scurt istoric al situaţiilor financiare, noţiuni generale şi
caracteristici, importanţa acestora în contabilitate iar în partea a doua am prezentat fiecare
situaţie financiară: Bilanţ, Cont de profit şi pierdere, Situaţia modificărilor capitalului propriu,
Situaţia fluxurilor de trezorerie, Notele explicative la situaţiile financiare anuale şi Raportul
administratorilor.

Al doilea capitol „Societatea comercială „CERAVIS” S.A. Bacău-cadru

organizatoric pentru elaborarea situaţiilor financiare” debutează cu prezentarea sectorului de
activitate şi istoricului societăţii, continuând cu informaţii organizatorice şi ofertele acesteia pe
piaţă.

Capitolul trei „Întocmirea situaţiilor financiare pe exemplul S.C. „CERAVIS” S.A.”

cuprinde paşii ce trebuie urmaţi întru întocmirea situaţiilor financiare şi exemplifică situaţiile
financiare, întocmite la societatea S.C. „CERAVIS” S.A.

3
 Ultimul capitol „Posibilitatea utilizării mijloacelor moderne de calcul în elaborarea
situaţiilor financiare” reliefează principalele caracteristici ale sistemului informatic şi
informaţional, importanţa sistemului contabil “Ciel” precum şi specificul acestuia la
S.C.”CERAVIS” S.A. În ultima parte a acestui capitol este descrisă aplicaţia informatică
realizată.

4
 CAPITOLUL I
Aspecte conceptuale privind situaţiile financiare anuale
1.1. Scurt istoric privind situaţiile financiare

Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009: „Situaţiile financiare

anuale1 simplificate cuprind: bilanţ; cont de profit şi pierdere, situația modificărilor capitalului
propriu, situația fluxurilor de numerar; note explicative la situațiile financiare anuale.
Calculul periodic de sinteză finalizat prin bilanţ reprezintă instrumentul de cunoaştere a
structurilor ce compun activul şi pasivul patrimonial, a relaţiilor şi proporţiilor dintre ele, a
rezultatului obţinut în diferite perioade de gestiune şi diagnosticare a stării de sănătate
economico financiare a unităţii.

Primele forme de bilanţ datează din secolul al XIV-lea, în Italia, sub forma registrelor
comerciale în care negustorii îşi consemnau: cifra de afaceri, creditele şi încasările de la clienţi
(datoriile şi creanţele)2.

În prima lucrare de contabilitate tipărită a savantului matematician Luca Paciolo,

intitulată „Summa de Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita” (Veneţia, 1494),
sunt prezentate principiile contabilităţii în partidă dublă şi necesitatea întocmirii bilanţului.

Referindu-se la importanţa calculelor periodice, el arată: „După ce ai făcut aceasta cu

mare grijă, tu personal vei încheia toată Cartea mare, partidă cu partidă...”, propunând
întocmirea unui „bilancio” considerat de autor „balanţa de verificare a maestrului”.

În secolul al XV-lea, când se impune contabilitatea în partidă dublă, bilanţul contabil

nu se întocmea cu regularitate, deoarece el nu servea determinării câştigului sau pierderii, ci
numai pentru a determina mărimea averii. Prin urmare, în această perioadă în care reglementările
fiscale se axau pe avere şi nu pe consum, întâlnim întocmirea documentelor de sinteză numai la
încheierea afacerilor, cu ocazia fuziunii sau divizării societăţilor comerciale.

Ulterior, în secolul al XVII-lea, când un număr mare de societăţi comerciale încep să

dea faliment în Europa de Vest (îndeosebi în Franţa), se impune întocmirea inventarierilor
periodice pentru a cunoaşte situaţia reală a bunurilor, creanţelor şi datoriilor la data falimentului.

1
Denumirea este preluată din Standardele Internaţionale de Contabilitate. În Directiva a IV-a a C.E.E. prin situaţii
financiare anuale se înţelege bilanţul, contul de profit şi pierdere şi note
2
Octavian Bojan, „Bazele contabilităţii”, Editura Eficient, Bucureşti, 1997,citat de Iacob Petru Pântea în
„Contabilitatea financiară românească”,Editura Intelcredo, Deva, 2009
5
În paralel, sistemul de impozite şi taxe se deplasează către consumaţie. Aceste condiţii au impus
întocmirea cu regularitate a bilanţurilor contabile.

Inventarierea anuală şi întocmirea bilanţului în caz de faliment sunt dezvoltate ca

prevederi legale în Codul Comercial al lui Napoleon. Ele sunt preluate ulterior, în Codul
Comercial German din secolul al XIX-lea, iar în zilele noastre, periodicitatea întocmirii
bilanţului are un caracter generalizat.

Autorul francez Robert Lefort, în anul 1927 scria despre conţinutul bilanţului că acesta
se reduce la trei termeni: „valoare, drept şi persoane”.

În România, periodicitatea întocmirii bilanţului este prevăzută în lucrări datând din

secolul al XIX-lea.

La Braşov apare în 1837 „Pravila Comercială” scrisă de E. I. Nechifor, în care sunt

prezentate şi principiile întocmirii bilanţului după metoda veneţiană. El recomandă întocmirea
bilanţului o dată pe an, trecându-se în el partidele maestrului care nu sunt închise.

În anul 1891 apare la Iaşi lucrarea „Curs de contabilitate în partidă dublă”, autor Th.
Ştefănescu, unde sunt prezentate aspecte ce privesc inventarul şi bilanţul. El defineşte bilanţul ca
„o oglindă fidelă a trecutului şi în acelaşi timp o călăuză sigură a operaţiilor viitoare..., un tablou
general, dar rezumat al inventarului, adică al situaţiilor active şi pasive al unei întreprinderi şi
operaţiunea prin care un comerciant pune faţă în faţă activul şi pasivul său, urmând cu
punctualitatea prescrisă de contabilitate, rezultatul obţinut în cursul anului”3.

Constantin Petrescu publică în anul 1901 lucrarea „Contabilitate şi administraţie”, în care

se ocupa de inventar şi bilanţ. Defineşte bilanţul ca „situaţia conturilor unei contabilităţi care, în
urma punerii acestora în concordanţă cu constatările inventarului, arată poziţiunea economică a
proprietarului aziendei, precum şi rezultatul exerciţiului încheiat”4. El pune problema
universalităţii publicării bilanţului şi arată condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cu privire
la claritate şi sinceritate.

Dacă în perioada super centralizării economice (1950-1990) rolul documentelor de

sinteză şi raportare contabilă a fost minimizat, în prezent, prin aplicarea unui sistem contabil
adecvat economiei de piaţă, importanţa situaţiilor financiare a crescut.

3
Th. Ştefănescu, „Curs de contabilitate în partidă dublă”, Ediţia a II a, Bucureşti, 1981, citat de Iacob Petru Pântea
în „Contabilitatea financiară românească”,Editura Intelcredo, Deva, 2009
4
C. Petrescu, „Contabilitate şi administraţie”, Iaşi, 1901, citat de Iacob Petru Pântea în „Contabilitatea financiară
românească”,Editura Intelcredo, Deva, 2009
6
 Un aspect în acest sens îl constituie transparenţa informaţie contabile prin publicarea
bilanţului, care în prealabil trebuie verificat şi certificat de persoane autorizate (cenzori, experţi
contabili, contabili autorizaţi sau firme de specialitate). De asemenea, datorită dualismului
contabil practicat (existenţa celor două circuite paralele: contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune), se separă informaţia contabilă cu caracter public, conţinută de
situaţia financiară, de informaţia cu caracter confidenţial.

Profesorul M. Ristea arată că „bilanţul dezvăluie şi pune în evidenţă raporturile cauzale dintre
bunurile materiale şi banii ca obiecte de drepturi şi obligaţii, pe de o parte, drepturile şi
obligaţiile titularului de patrimoniu în legătură cu aceste valori pe de altă parte, între alocarea
acestor valori şi finanţarea lor, între utilizarea valorilor şi reproducţia lor. El furnizează
informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor cantitative de echilibru valoric privind starea şi
mişcarea patrimoniului. Ca model de gestiune, bilanţul serveşte la punerea în mişcare a
mecanismelor proprii subiectului de drept orientate spre asigurarea în condiţii de eficientă a
reproducţiei patrimoniului”.5

Prezentarea situaţiilor financiare anuale se face pe formulare-tip, în concordanţă cu standardele

Uniunii Europene privind forma şi conţinutul informaţiei contabile, din următoarele motive:

 înregistrările contabile trebuie să aibă la bază documente justificative;

 înregistrările trebuie să fie consemnate periodic în registrele contabile obligatorii, în mod
complet, corect şi la timp;
 înregistrarea încasărilor şi plăţilor cu şi fără numerar (casierie şi cont curent) trebuie să se
facă zilnic;
 informaţiile trebuie să poată fi înţelese şi de către terţe persoane, care să-şi formeze o
imagine privind starea patrimoniului, rezultatul economico-financiar şi raportul existent între
creanţe şi datorii;
Prin bilanţ, activele şi pasivele patrimoniale, precum şi procesele economice (venituri
şi cheltuieli) se prezintă deci sistematizat, în structura impusă de reglementările contabile în
vigoare.

1.2. Noţiuni generale privind situaţiile financiare

5
M. Ristea, „Bilanţul în gestiunea patrimoniului”, Editura Academiei, Bucureşti, 1989
7
 Unităţile patrimoniale din întreaga lume întocmesc situaţii financiare pentru a fi
prezentate utilizatorilor externi şi pentru a fi utilizate pentru obţinerea informaţiilor necesare
adoptării deciziilor proprii. Deşi astfel de situaţii financiare pot părea similare de la o ţară la alta,
există diferenţe cauzate de o serie de factori sociali, economici şi juridici, precum şi de faptul că
anumite ţări, în momentul stabilirii cerinţelor naţionale, au avut în vedere necesităţile diverşilor
utilizatori ai situaţiilor financiare.

Aceşti factori au condus la utilizarea unor definiţii diverse ale structurilor situaţiilor
financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri şi cheltuieli. Totodată aceşti factori
au contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoaşterea structurilor din situaţiile
financiare şi la opţiunea pentru diferite baze de evaluare.

Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate 6 este angajat în atenuarea

acestor diferenţe, căutând să armonizeze reglementările, standardele şi procedurile contabile
referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Armonizarea pune accent pe
întocmirea situaţiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea
deciziilor economice. Consiliul IASC consideră că situaţiile financiare întocmite în acest scop
răspund necesitaţilor comune majorităţii utilizatorilor. Aceasta se datorează faptului că aproape
toţi utilizatorii iau decizii economice pentru:

 a hotărî când să achiziţioneze, să vândă sau să păstreze o investiţie de capital;

 a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;
 a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii
angajaţilor săi;
 a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;
 a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui;
 a reglementa activitatea proprie.
Consiliul IASC recunoaşte totuşi că guvernele pot stabili în particular cerinţe diferite
sau suplimentare pentru scopurile proprii. Cu toate acestea, aceste cerinţe nu ar trebui să
influenţeze în nici un caz situaţiile financiare publicate în beneficiul altor utilizatori, decât în
situaţia în care răspund şi cerinţelor acestora.

Situaţiile financiare sunt de regulă întocmite conform, unui model contabil bazat pe
costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar nominal.

Deşi nu toate necesităţile de informare ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile

6
IASC, conform abrevierii din limba englez ă pentru „International Accounting Standards Committee”
8
financiare, există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. Întrucât investitorii sunt ofertanţii de
capital de risc ai întreprinderii, furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de
asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori.

Responsabilitatea principală de a întocmi şi de a prezenta situaţiile financiare ale

întreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii întreprinderilor sunt interesaţi şi de
informaţii cuprinse în situaţiile financiare, chiar dacă au acces la informaţii financiare şi de
gestiune suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor şi de
control. Conducerea are capacitatea de a determina forma şi conţinutul unor astfel de informaţii
suplimentare pentru a satisface propriile necesităţi. Cu toate acestea situaţiile financiare
publicate se bazează pe informaţiile utilizate de conducere despre poziţia financiară, rezultatele
şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii.

1.3. Obiectivul situaţiilor financiare

Obiectivul situaţiilor financiar este de a furniza informaţii despre poziţia financiară,

performantele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi
de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Situaţiile financiare elaborate în acest scop satisfac necesităţile comune ale majorităţii
utilizatorilor. Totuşi situaţiile financiare nu oferă toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie
pentru luarea deciziilor economice, întrucât acestea, în mare măsură, relevă efectele financiare
ale unor evenimente din trecut şi nu oferă de regulă informaţii non-financiare. Situaţiile
financiare prezintă, rezultatele administrării întreprinderii de către conducători, inclusiv modul
de gestionare de către aceştia a resurselor încredinţate. Acei utilizatori care doresc să evalueze
modul de administrare sau responsabilitatea conducerii fac acest lucru pentru a putea lua decizii
ce pot viza, de exemplu, opţiunea de a păstra sau de a vinde investiţia în întreprinderea
respectivă oricare alte decizii cu influenţă asupra patrimoniului.

Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită

evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a
perioadei şi siguranţei generării lor. În ultima instanţă de aceasta depinde, de exemplu,
capacitatea unei întreprinderi de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a
rambursa credite şi de a-i remunera pe proprietarii acesteia. Utilizatorii sunt mai în măsură să
evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalenţe ale numerarului dacă le sunt
oferite informaţii concrete asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei

9
financiare a unei întreprinderi.

Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de resursele economice pe care le

controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi de
capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Informaţiile
despre resursele economice controlate de întreprindere şi capacitatea sa din trecut de a modifica
aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera lichidităţi.
Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare
şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care
au un interes faţă de întreprindere; acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor întreprinderii
de a primi finanţare în viitor. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a
anticipa capacitatea întreprinderii de a putea onora angajamentele financiare scadente.
Lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a
obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de
numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare
scadente.

Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite de bilanţ, iar informaţiile privind
performanţă sunt oferite în primul rând de contul de profit şi pierdere.

Părţile componente ale situaţiilor financiare se inter-relaţionează, deoarece ele reflectă

diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente. Deşi fiecare situaţie oferă
informaţii diferite, este probabil ca nici una să nu servească unui singur scop sau să ofere toate
informaţiile impuse de necesităţile specifice ale utilizatorilor. De exemplu, contul de profit şi
pierdere oferă o imagine incompletă a performantei dacă nu este folosit împreună cu bilanţul şi
situaţia modificărilor poziţiei financiare.

Situaţiile financiare cuprind, de asemenea, note, materiale suplimentare, precum şi alte

informaţii. De exemplu, pot cuprinde informaţii suplimentare relevante pentru necesităţile
utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanţ şi contul de profit şi pierdere. Pot fi incluse, de
asemenea, informaţii privind riscurile şi incertitudinile ce afectează întreprinderea, precum şi
orice resurse şi obligaţii care nu apar în bilanţ (de exemplu, rezervele minerale). Informaţiile
despre segmentele geografice şi industriale, precum şi despre efectul modificării preţurilor
asupra întreprinderii pot fi, de asemenea, oferite sub forma informaţiilor suplimentare.

Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele 3
criterii, denumite în continuare criterii de mărime:

10
 total active: 3.650.000 euro;
 cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
 număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50

întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanț; cont de profit și pierdere, situația
modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar, note explicative la situațiile
financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de
mărime prevăzute mai sus întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanț
prescurtat, cont de profit și pierdere, note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.
Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de
numerar.

Potrivit legii contabilității, situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisă
de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare
anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităților Economice Europene.

Persoanele juridice care au întocmit situații financiare anuale simplificate întocmesc

situațiile financiare anuale prevăzute creiteriile de mărime, numai dacă în două exerciții
financiare consecutive depășesc limitele a două dintre cele 3 criterii de mărime.

În cazul entităților nou-înființate, acestea pot întocmi pentru primul exercițiu de raportare
situații financiare anuale simplificate sau situații financiare anuale cu 5 componente. Pentru al
doilea an de raportare, aceste entități analizează indicatorii determinați din situațiile financiare
ale anului precedent și indicatorii determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de
verificare încheiate la sfârșitul exercițiului financiar curent, întocmind situații financiare anuale
în funcție de criteriile de mărime înregistrate.

Ca urmare, pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de

mărime prevăzute de prezentele reglementări se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar, pe
baza indicatorilor determinați din situațiile financiare ale exercițiului financiar precedent celui
de raportare și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de
verificare încheiate la finele exercițiului financiar curent, utilizându-se cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.

11
 În aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, entitățile trebuie
să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul
entităților care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligația
gestionării entității respective.

1.4. Importanţa, rolul şi funcţiile situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare reprezintă un model de sintetizare valorică la un moment dat, a
relaţiilor de echilibru dintre activele şi pasivele patrimoniale. Egalitatea fundamentală reflectată
prin bilanţul contabil este:

ACTIV BILANŢIER = PASIV BILANŢIER

ca expresie a ţinerii contabilităţii în partidă dublă.

Modul de fundamentare a egalităţii bilanţiere de mai sus a dat naştere în timp la diverse
concepţii, astfel7:

a) Concepţia economico–juridico-patrimonială, conform căreia egalitatea

bilanţieră porneşte de la relaţia:

Valori economice= Capital + Obligaţii

(obiecte de drept) (drepturi + angajamente)

b) Concepţia economico-juridică, conform căreia egalitatea bilanţieră porneşte de la

relaţia:
Realităţi = Resurse
(elemente concrete + activ formal) (abstracţii juridice)

c) Concepţia economică, conform căreia egalitatea bilanţieră porneşte de la relaţia:

Avere = Capital

(activ) (pasiv)

Cu alte cuvinte, noţiunea de capital desemnează valoarea totală a averii societăţii

comerciale, exprimată într-o singură sumă.

Indiferent de concepţia adoptată, bilanţul contabil reprezintă cel mai important

instrument de înregistrare şi control folosit în contabilitate, care furnizează date pentru analiza
situaţiei economico-financiare a societăţii comerciale şi care reflectă politica financiară a
acesteia.

7
Ion Oprean şi colectiv, „Întocmirea şi auditarea bilanţului contabil”, Editura Intelcredo, Deva, 2000
12
 Având în vedere aceste elemente, rolul bilanţului este de a asigura următoarele
informaţii:

a) determinarea situaţiei nete a patrimoniului, sau capitalurilor proprii, conform relaţiei:

Situaţia netă = Activ - Datorii

(capitaluri proprii)
Situaţia netă a patrimoniului se mai numeşte şi Activ net contabil (ANC) şi se determină
prin date furnizate de Bilanţul propriu-zis (contul situaţiei patrimoniului).

b) determinarea rezultatului economico-financiar net, care se poate face cu date din două surse:

- din Bilanţul propriu-zis, conform relaţiei:

Rezultatul = Capitaluri proprii - Capitaluri proprii ± Modificări de capital

net la sfârşitul la începutul în cursul

(bilanţier) exerciţiului exerciţiului exerciţiul

- din Contul de profit şi pierderi, conform relaţiei:

Rezultat net = Venituri – Cheltuieli

c) Furnizarea unor date de detaliu privind:

 situaţia activelor imobilizate;

 situaţia stocurilor şi producţiei în curs de execuţie;

 situaţia creanţelor şi datoriilor;

 situaţia provizioanelor;

 determinarea rezultatului fiscal (profit impozabil);

 repartizarea rezultatului exerciţiului (profit net);

 alte informaţii: metode de amortizare, metode de evaluare şi contabilitate a stocurilor, etc.

Aceste date sunt furnizate de Notele la bilanţ şi de Raportul de gestiune întocmit de

administratori (ce însoţeşte bilanţul contabil).

13
 Datorită standardizării bilanţului, toate aceste date nu sunt influenţate de particularităţile
obiectului de activitate şi ramurii în care se încadrează societatea comercială.

Bilanţul contabil (în sensul de Situaţii financiare) îndeplineşte trei funcţii importante, ce
decurg din însuşi conţinutul său şi anume:

1. Funcţia de generalizare - ca expresie a momentului final al fluxului de prelucrare a

datelor şi informaţiilor contabile în cadrul societăţii comerciale.

Astfel, bilanţul contabil preia informaţiile din fiecare cont (prin intermediul balanţei de
verificare), le grupează, le sistematizează şi le centralizează după natura lor, oferind informaţii
sintetice privind: mijloacele economice (activele patrimoniale), sursele economice (pasivele
patrimoniale) şi veniturile şi cheltuielile (procesele economice).

Ca urmare a funcţiei de generalizare, spunem că bilanţul contabil este un document

de sinteză.

2. Funcţia de informare - ca expresie a rolului său fundamental în sistemul

informaţional economic. Astfel, bilanţul contabil furnizează informaţii externe extrem de
importante referitoare la patrimoniul societăţii comerciale, care servesc atât conducerii, cât mai
ales terţilor: bănci, furnizori, clienţi, acţionari, etc. Aceştia îşi pot forma o imagine clară asupra
modului în care se asigură principiile gestiunii economice: mărimea şi structura mijloacelor
economice, în ce măsură acestea sunt finanţate din surse proprii sau împrumutate, rezultatul
obţinut (profit/pierdere).

Având aceste informaţii, conducerea poate adopta decizii pentru activitatea din
perioada următoare, iar utilizatorii externi pot hotărî dacă îşi continuă colaborarea cu societatea
comercială respectivă.

Ca urmare a funcţiei de informare, spunem că bilanţul contabil este un document de

raportare contabilă.

3. Funcţia de analiză - decurge din primele două funcţii. Ea se bazează pe evidenţierea

indicatorilor esenţiali ce reflectă activitatea economico-financiară a societăţii comerciale, pe
evidenţierea factorilor de influenţă a fenomenelor şi proceselor economice şi a mărimii acestei
influenţe. Se realizează prin existenţa corelaţiilor obligatorii dintre posturile bilanţului, dintre
capitolele acestuia, sau dintre bilanţ şi notele la bilanţ.

14
 Practic, funcţia de analiză reflectă cel mai bine rolul şi importanţa bilanţului în cadrul
sistemului informaţional economic dintr-o societate comercială. Cu ajutorul său se calculează
mărimea indicatorilor economico-financiari, evoluţia lor în timp şi factorii ce au determinat
această evoluţie.

Ca urmare a acestei funcţii, spunem că bilanţul contabil este un document de

analiză contabilă.

1.5. Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare

Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de

situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt: inteligibilitatea,
relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea8.

Inteligibilitatea
O calitate esențială a informațiilor furnizate de situațiile financiare este aceea că ele
trebuie să fie ușor înțelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de
cunoștințe suficiente privind desfășurarea afacerilor și a activităților economice, de noțiuni de
contabilitate și au dorința de a studia informațiile prezentate, cu atenția cuvenită. Totuși,
informațiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situațiile financiare datorită
relevanței lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi
prea dificil de înțeles pentru anumiți utilizatori.
Relevanța
Pentru a fi utile, informațiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către
utilizatori. Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să
confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare. Relevanța informației este influențată de
natura sa și de pragul de semnificație. În anumite cazuri, natura informației este suficientă, prin
ea însăși, pentru a
determina relevanța sa. În alte cazuri, atât natura, cât și pragul de semnificație sunt importante.
În înțelesul prezentelor reglementări, se consideră că o informație este semnificativă dacă
omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate

8
OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
15
pe baza situațiilor financiare anuale. În analiza semnificației unui element sunt luate în
considerare mărimea și/sau natura omisiunii sau a declarației eronate judecate în contextul dat.
Credibilitatea
Pentru a fi utilă, informația trebuie să fie și credibilă. Informația este credibilă atunci
când nu conține erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că
reprezintă corect ceea ce și-a propus să reprezinte sau ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil, să
reprezinte. Pentru a fi credibilă, informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și alte
evenimente pe care aceasta fie și-a propus să le reprezinte, fie este de așteptat, în mod rezonabil,
să le reprezinte.
Pentru ca informația să prezinte credibil evenimentele și tranzacțiile pe care își propune să le
reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate și prezentate în concordanță cu fondul și
realitatea lor economică, și nu doar cu forma lor juridică. De asemenea, pentru a fi credibilă,
informația cuprinsă în situațiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influențe.
Situațiile financiare nu sunt neuter dacă, prin selectarea și prezentarea informației, influențează
luarea unei decizii sau formularea unui raționament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv
predeterminat. În exercitarea raționamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiții
de incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauție, astfel încât activele și veniturile
să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile să nu fie subevaluate. Pentru a fi credibilă,
informația din situațiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informația
să fie falsă sau să inducă în eroare și astfel să nu mai aibă caracter credibil și să devină
defectuoasă din punct de vedere al
relevanței.
Comparabilitate
Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale unei entități în timp, pentru a
identifica tendințele în poziția financiară și performanțele sale. Utilizatorii trebuie să poată
compara situațiile financiare ale diverselor entități, pentru a le evalua poziția financiară și
performanța. Astfel, măsurarea și prezentarea efectului financiar al acelorași tranzacții și
evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entități și de-a lungul
timpului pentru acea entitate și într-o manieră consecventă pentru diferite entități. O consecință
importantă a calității informației de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informați despre
politicile contabile utilizate în elaborarea situațiilor financiare și despre orice modificare a
acestor politici, precum și despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să fie în
măsură să identifice diferențele
între politicile contabile pentru tranzacții și alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeași
entitate de la o perioadă la alta, cât și de diferite entități. Conformitatea cu prezentele
16
reglementări, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de entitate, ajută la obținerea
comparabilității. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate și nu
trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătățite. Nu este
indicat pentru o entitate să continue să evidențieze în contabilitate, în aceeași manieră, o
tranzacție sau un alt eveniment dacă politica adoptată nu menține caracteristicile calitative de
relevanță și credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate să-și lase politicile contabile
nemodificate atunci când există alternative
mai relevante și mai credibile. Este, de asemenea, important ca situațiile financiare să prezinte
informații corespunzătoare pentru perioadele precedente.
Pentru ca informația să fie relevantă și credibilă, sunt necesare următoarele:
- informația să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
- beneficiile de pe urma informației să depășească costul acesteia;
- să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informației financiare.
Pragul de semnificaţie

Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În

anumite cazuri natura informaţiei este suficientă prin ea însăşi pentru a determina relevanţa sa.
De exemplu, raportarea unui nou segment de activitate poate influenţa evaluarea riscurilor şi a
oportunităţilor întreprinderii, indiferent de dimensiunea rezultatelor obţinute prin segmentul
respectiv în perioada de raportare. În alte cazuri atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt
importante, de exemplu volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie principală pe care o
întreprindere ar trebui să le deţină pentru a avea o activitate adecvată. Informaţiile sunt
semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice
ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea
elementului sau a erorii, judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite.
Astfel pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită decât să reprezinte o caracteristică
calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.

Reprezentarea fidelă

Pentru a fi credibilă informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte

evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie se aşteaptă, în mod rezonabil, să le
reprezinte. De exemplu, bilanţul trebuie să reprezinte în mod credibil tranzacţiile şi alte
evenimente care se concretizează în active, datorii şi capital propriu ale întreprinderii la data
raportării şi care îndeplinesc criteriile de recunoaştere. Cea mai mare parte a informaţiilor
financiare este supusă unui anumit risc de a da o reprezentare mai puţin credibilă decât ar trebui.

17
Aceasta nu se datorează părtinirii, ci mai degrabă dificultăţilor inerente fie identificării
tranzacţiilor şi altor evenimente ce urmează să fie evaluate, fie conceperii şi aplicării tehnicilor
de evaluare şi prezentare ce pot transmite mesaje care corespund acelor tranzacţii şi evenimente.
În anumite cazuri măsurarea efectelor financiare ale elementelor ar putea fi atât de incertă încât
întreprinderile, în general, nu le recunosc în situaţiile financiare: de exemplu, deşi majoritatea
întreprinderilor generează fond comercial (goodwill) în timp, de obicei este greu de identificat
sau de evaluat acest fond comercial în mod credibil. În alte cazuri totuşi pot fi relevante
recunoaşterea elementelor respective şi prezentarea, în acelaşi timp, a riscului de eroare ce
planează asupra recunoaşterii şi evaluării lor.

Prevalenţa economicului asupra juridicului

Pentru ca informaţia să prezinte în mod credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care le

reprezintă este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul lor şi
cu realitatea economică, şi nu doar cu forma lor juridică. Fondul tranzacţiilor sau al altor
evenimente nu este întotdeauna în concordanţă cu ceea ce transpare din forma lor juridică sau
convenţională. De exemplu, o întreprindere înstrăinează un activ unei alte părţi intr-un astfel de
mod încât documentele să susţină transmiterea dreptului de proprietate părţii respective; cu toate
acestea pot exista contracte care să asigure întreprinderii dreptul de a se bucura în continuare de
beneficii economice viitoare de pe urma activului respectiv. În astfel de circumstanţe raportarea
unei vânzări nu ar reprezenta în mod credibil operaţiunea încheiată (dacă într-adevăr ar exista o
operaţiune de această natură).

Neutralitatea

Pentru a fi credibilă informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie sa fie neutră,

adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea şi prezentarea
informaţiei influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un
rezultat sau un obiectiv predeterminat.

Prudenţa

Cei care elaborează situaţii financiare se confruntă cu incertitudini care planează asupra
unor evenimente şi circumstanţe, cum ar fi: încasarea creanţelor îndoielnice, durata de utilizare
probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul eventualelor reclamaţii cu privire la produsele
18
în garanţie. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin prezentarea naturii şi valorii lor, dar şi
prin exercitarea prudenţei în întocmirea situaţiilor financiare. Prudenţa înseamnă includerea unui
grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în
condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi
cheltuielile să nu fie subevaluate. Totuşi exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu,
constituirea de rezerve ascunse sau de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor
sau a veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor, deoarece
situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

Integralitatea

Pentru a fi credibilă informaţia din situaţiile financiare trebuie sa fie completă în

limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii acelei informaţii. O
omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să devină
irelevantă.

Limite ce privesc informaţia relevantă şi credibilă

Oportunitatea

Dacă există o întârziere exagerată în raportarea informaţiei, aceasta îşi poate pierde
relevanţa. Conducerea poate fi nevoită să aleagă între valoarea relativă a raportării la un anumit
moment şi furnizarea de informaţii credibile. Pentru a furniza informaţii oportune deseori poate
fi necesară raportarea tuturor aspectelor unei tranzacţii sau ale altui eveniment, înainte ca acestea
să fie cunoscute, deşi în acest fel este afectată credibilitatea. Dimpotrivă, dacă raportarea este
întârziată până când toate aspectele sunt cunoscute, informaţia poate fi foarte credibilă, dar de
utilitate redusă pentru utilizatorii care au fost nevoiţi între timp să ia decizii. Pentru a realiza un
echilibru între relevanţă şi credibilitate considerentul fundamental este satisfacerea adecvată a
necesitaţilor utilizatorilor în procesul luării deciziilor economice.

Raportul cost-beneficiu

Raportul cost-beneficiu este mai degrabă o constrângere generală decât o caracteristică

calitativă. Beneficiile de pe urma informaţiei ar trebui să depăşească costul furnizării acesteia.
Evaluarea beneficiilor şi a costurilor reprezintă în fond rezultatul unui raţionament profesional.
În plus costurile nu sunt suportate neapărat de acei utilizatori care se bucură şi de beneficii. De
beneficii se pot bucura şi alţi utilizatori decât cei pentru care informaţia este pregătită; de
exemplu, furnizarea de informaţii suplimentare creditorilor poate reduce costurile îndatorării

19
întreprinderii. Din acest motiv testul cost-beneficiu este dificil de aplicat oricărui caz particular.
Cu toate acestea cei abilitaţi să emită standardele, precum şi cei care întocmesc şi utilizează
situaţiile financiare ar trebui să fie conştienţi de această limită.

Echilibrul dintre caracteristicile calitative

În practică stabilirea unui echilibru între caracteristicile calitative este deseori necesară.
În general ţelul este de a realiza un echilibru adecvat între caracteristicile respective pentru a
satisface obiectivul situaţiilor financiare. Importanţa relativă a caracteristicilor în diferite cazuri
este o problemă de raţionament profesional.

Imaginea fidelă/Prezentarea fidelă

Situaţiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a poziţiei

financiare, performantei şi a modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi. Deşi acest
„cadru general” nu abordează direct astfel de concepte, aplicarea caracteristicilor calitative
principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are în mod normal ca rezultat întocmirea
unor situaţii financiare care reflectă, în general, o imagine fidelă a situaţiei întreprinderii.

1.6. Utilizatorii situaţiilor financiare

Utilizatorii situațiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ
investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile
statului și alte autorități, precum și publicul. Aceștia utilizează situațiile financiare pentru a-și
satisface o parte din necesitățile lor de informații. În funcție de părțile interesate, necesitățile de
informații pot include următoarele:

Investitorii - Ofertanții de capital purtător de risc și consultanții lor sunt preocupați de

riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor. Ei au nevoie de informații pentru a
decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acționarii sunt
interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a plăti dividende.

Angajaț ii - Personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt interesați de

informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor. Aceștia sunt interesați și de
informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a oferi remunerații, pensii și alte
beneficii de pensionare, precum și oportunități profesionale.

Creditorii - Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă

împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.

20
 Furnizorii ș i alț i creditori - Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care
le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență. Furnizorii și
alți creditori sunt, în general, interesați de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu
excepția cazului în care ei sunt dependenți de continuitatea activității entității, atunci când
aceasta este un client major.

Clienți i - Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei

entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt
dependenți de ea.

Instituț iile statului ș i alte autorităț i - Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate
de alocarea resurselor și implicit de activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a
reglementa activitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul
venitului național și al altor indicatori statistici similari.

Publicul - Entitățile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entitățile pot
avea o contribuție substanțială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de
angajați și colaborarea cu furnizorii locali. Situațiile financiare pot ajuta publicul furnizând
informații referitoare la evoluțiile recente și tendințele legate de prosperitatea entității și a sferei
de activitate a acesteia. Deși nu toate necesitățile de informație ale utilizatorilor pot fi satisfăcute
de situațiile financiare cu scop general, există informații care pot interesa toți utilizatorii.

1.7. Structura situaţiilor financiare

Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice
diferă in funcţie de mărimea acestora. Astfel, persoanele juridice care, la incheierea exercitiului
financiar, depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii :

 Cifra de afaceri : 7,3 milioane de euro;

 Total active: 3,65 milioane euro;
 Nr. Mediu de salariaţi: 50.

Întocmesc "Situţii financiare anuale” care se compun din : Bilanţ, Cont de profit şi
pierdere, Situaţia modificărilor capitalului propriu, Situaţia fluxurilor de trezorerie şi Note
explicative la situaţiile financiare anuale.
Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două
21
din criteriile de mărime menţtionate mai sus aplică reglementări contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate
mai sus, întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate „ care cuprind: Bilanţ prescurtat,
Cont de profit şi pierdere şi Note explicative. Opţional, ele pot întocmi Situaţia modificărilor
capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie.
Persoanele juridice vor trece in cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare
consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus.
Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii.
Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţtie scrisă de asumare a răspunderii
conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţtiilor financiare anuale în acord cu
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE9.
Situaţiile financiare consolidate sunt elaborate potrivit Reglementărilor contabile conforme
cu Directiva a VII-a a CEE.
Situaţiile financiare anuale constitue un tot unitar şi vor fi însoţite de Raportul
administratorilor10.

1.7.1 Bilanţul

Bilanţul reprezintă componenta de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă

ansamblul elementelor de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului
financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii.
Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entităţii, iar datoriile şi
capitalul propriu, sursele de procurare ale averii. Activul reprezintă forma materială a
patrimoniului, iar datoriile şi capitalul propriu, forma abstractă a patrimoniului. Elementele
de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate, iar datoriile şi capitalul propriu,
după natură şi exigibilitate.
Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria, cât şi în practica contabilă.Astfel, din
perspectiva teoriei contabile, bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale
contabilităţii în partidă dublă şi anume, dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale
sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale, cât şi sub aspectul compăonenţei
materiale, cât şi sub aspectul surselor de provenienţă.Sub aspect practic, bilanţul reprezintă o
9
OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,secţiunea 1.
10
Legea contabilităţii nr.82/1991, cu toate modificările şi completările ulterioare.
22
 sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a
rezultatelor obţinute, în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei
existente.
În înţelesul actualelor reglementări contabile11:
 un activ reprezintă:
 o resursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente trecute,
 de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi
 al cărui cost poate fi evaluat in mod credibil.
 o datorie reprezintă:
 o obligaţie actuală a entităţii, care decurge din evenimente trecute şi
 prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.
 capitalurile proprii reprezintă:
 interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi
 după deducerea tuturor datoriilor sale.

Potrivit OMFP nr. 3055/2009, în România se întocmeşte schema verticală de bilanţ, care
ordonează structurile patrimoniale în active, datorii şi capital propriu, pentru a pune în evidenţă
situaţia netă sau poziţia financiară netă, conform relaţiei:
SITUAŢIA NETĂ=ACTIVEDATORII faţă de terţi

Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a

patrimoniului, întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori, şi anume:
 fondul de rulment, calculat ca diferenţă între activele circulante şi obligaţiile
nete;
 pozitia financiară netă curentă, care se determină în bilanţ, ca diferenţă între
total active şi obligaţii curente.

Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel:

Tabel nr.1 Formatul bilanţului prescurtat12
SOLD LA:
DENUMIREA ELEMENTULUI Începutul Sfârşitul
exerciţiului exerciţiului
financiar financiar
A. ACTIVE IMOBILIZATE
B. ACTIVE CIRCULANTE
C. Cheltuieli în avans
D. DATORII PE TERMEN SCURT

11
OMFP nr 3055/2009 secţiunile 1 şi 2.
12
OMFP nr.3055/2009
23
 E. ACTIVE CIRCULANTE /DATORII B+C-D-J
F. ACTIVE –DATORII CURENTE  A+E-I
G. DATORII PE TERMEN LUNG
H. Provizoane
I. Venituri în avans
J. CAPITAL ŞI REZERVE

Formatul complet al Bilanţului contabil este prezentat în Anexa 1.

După cum rezultă din schema de mai sus, în cadrul bilanţului patrimonial vertical, sunt
prezentate mai întâi elementele de activ cu cel mai mic grad de lichiditate active imobilizate,
iar la sfârşit, activele cu lichiditate maximă casa şi conturi la bănci. Elementele de pasiv sunt
structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor, prezentându-se mai întâi pasivele cu
gradul cel mai mare de exigibilitate de datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un
an, iar la sfârşit, pasivele cu gradul cel mai mic de exigibilitate  capital şi rezerve.
Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei nivele:
I. Grupa- are sfera cea mai largă, grupând elementele patrimoniale după
caracteristici generale.Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine.
II. Capitolul-detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu
cifre romane.
III. Postul-este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ, fiind simbolizată cu
cifre arabe.

1.7.2. Contul de profit şi pierdere

Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar, prin soldul contului

121” Profit sau pierdere”, este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze
modul de generare a rezultatului şi care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au
determinat o anumită performanţă economică.
Potrivit legislaţiei actuale, toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă
de listă13( vezi ANEXA 2).

Tabel nr. 2 Formatul Contului de profit şi pierdere conform OMFP 3055/2009

1. Cifra de afaceri netă

13
OMFP nr.1752/2005 secţiunile 4 şi 5.
24
2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la
pensii
7 a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările
necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea
depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute
de la entitățile afiliate
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor
obținute de la entitățile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca
active circulante
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor
privind entitățile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exercițiului financiar.

1.7.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu

25
 Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separată a situaţiilor
financiare anuale, care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale, precum şi a
modificărilor din cursul exerciţiului financiar, aferente fiecărui element al capitalurilor proprii,
potrivit modelului din ANEXA 3.

1.7.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor

băneşti în cursul unui exerciţiu financiar. Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie
este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare asupra
mijloacelor bănesti ale unei entităţi, pe parcursul unii exerciţiu financiar.Situaţia fluxurilor de
trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe, aşa după cum rezultă din
formularul prezentat în ANEXA 4.

1.7.5. Note explicative la situaţiile financiare anuale

Notele explicative la situaţiile financiare se prezintă sistematic. Pentru fiecare element

semnificativ din situațiile financiare anuale trebuie să existe informații aferente în notele
explicative.
Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind metodele de evaluare aplicate
diferitelor elemente din situațiile financiare anuale și metodele utilizate pentru calcularea
ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situațiile financiare anuale care sunt sau au
fost inițial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate
pentru a le exprima în moneda națională.
Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este
necesar, pentru buna lor înțelegere:
a) denumirea entității care face raportarea;
b) faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia și nu grupului;
c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;
26
 d) moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situațiile
financiare anuale:
a) locul principal unde își desfășoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
b) o descriere a naturii activității desfășurate și principalele domenii de activitate;
c) denumirea societății-mamă și cea a deținătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
d) orice altă informație care, în opinia directorilor și administratorilor, ajută la prezentarea unei
imagini fidele asupra entității.
Trebuie să se menționeze, totodată, dacă situațiile financiare anuale au fost întocmite în
conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu prevederile cuprinse în
prezentele reglementări
Notele explicative prezintă natura și scopul comercial ale angajamentelor entității, care
nu sunt incluse în bilanț, și impactul financiar al acelor angajamente asupra entității, atunci când
riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative și în măsura în
care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziției
financiare a entității.
Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare, relevante
pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative, cum sunt14:

 Nota 1
Tabel nr.3 Active imobilizate
Ajustări de valoare
Valoarea brută amortizări şi ajustări pentru deprecierea sau pierdere de
Denumirea valoare
Elementului
De Sold la Cedări, Sold la Sold la Ajustări de Reduceri Sold la
imobilzare începutul Creşter Transferur sfârşitul începutul Înregistrare sau Sfîrşitul
 Exercitiu i i şi alte exerciţiu exerciţiulu În cursul reluări Exerciţiului
lui reduceri lui i financiar Exerciţiului financiar
financiar financiar
0 1 2 3 5 6 7 8=5+6-7
41+2+3

14
OMFP nr.3055/2009 secţiunea 8.
27
  Cheltuielile de constituire şi cheltuielile de dezvoltare vor fi detaliate, prezentându-se
motivele imobilizării şi perioada de amortizare, cu justificarea acesteia
 Modificările valorii brute se vor prezenta plecând de la costul de achizitie sau costul de
producţie pentru fiecare element de imobilizare, în funcţie de tratamentele contabile aplicate.
În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare a elementelor de natura
cheltuielilor de dezvoltare depăşesc cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative,
împreuna cu motivele care au determinat-o.
În cazul fondului comercial amortizat într-o perioadă de peste cinci ani, această perioadă
nu trebuie să depăşească durata de utilizare economică a activului şi trebuie să fie prezentată
şi justificată în notele explicative.
 Se vor prezenta duratele de viaţă sau ratele de amortizare utilizate, metodele de
amortizare şi ajustările care privesc exerciţiile financiare anterioare.
 Se vor prezenta separat creşterile de valoare apărute în procesul de dezvoltare
internă.

 Nota 2

Tabel nr.4 Provizioane

Denumirea Sold la începutul Transferuri Sold la sfârşitul
provizionului exerciţiului financiar exerciţiului financiar
În cont Din cont
0 1 2 3 4=1+2-3

 Provizioanele prezentate în bilanţ la „Alte provizioane” trebuie descrise în notele

explicative, dacă acestea sunt semnificative.
 Cu explicarea naturii, sursei sau destinaţiei acestora.

 Nota 3

Tabel nr.5 Repartizarea profitului

Destinaţia profitului Suma
Profit net repartizat:
-rezerva legală
-acoperirea pierderii contabile
-dividende

28
 Profit nerepartizat

 În cazul acoperirii pierderii contabile raportate, se vor prezenta sursele de acoperire ale

acesteia.

 Nota 4
Tabel nr.6 Analiza rezultatului din exploatare

Exerciţiul financiar
Denumirea indicatorului precedent curent
0 1 2
1.Cifra de afaceri netă
2.Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate rd. 3 +4+5
3.Cheltuielile activităţii de bază
4.Cheltuielile activităţilor auxiliare
5.Cheltuielile indirecte de producţie
6.Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri neterd 1-2
7.Cheltuieli de desfacere
8.Cheltuieli generale de administraţie
9.Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare rd 6-7-8+9

 Nota 5

Tabel nr.7 Situaţia creanţelor şi datoriilor

Creanţe Sold la sfârşitul exerciţiului Termen de lichiditate

financiar Sub 1 an Peste 1 an

0 12+3 2 3
Total, din care:

29
 Datorii Sold la sfârşitul Termen de exigibilitate

exerciţiului financiar Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani

0 1=2+3+4 2 3 4

Total, din

care:

 Se vor menţiona următoarele informaţii:

a) Clauzele legate de achitarea datoriilor şi rata dobânzii aferente împrumutului;

b) Datoriile pentru care s-au depus garanţii sau au fost efectuate ipotecări:
-valoarea datoriei;
-valoarea şi natura garanţiilor;
c) Valoarea obligaţiilor pentru care s-au constituit provizioane;
d) Valoarea obligaţiilor privind plata pensiilor.

 Nota 6
Principii, politici şi metode contabile

Se vor prezenta:

a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare

anuale;
b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile, de la metodele de evaluare şi
de la alte prevederi din reglementările contabile, menţionându-se:
-natura;
-motivele;
-evaluarea efectului asupra avtivelor şi datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau
pierderii.
c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile, absenţa
comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante;
d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de
achiziţie sau costul de producţie al acestora;

30
e) Suma dobânzilor incluse în costul de activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de
producţie;
f) În cazul reevaluării imobilizărilor corporale:
-elementele supuse reevaluării, precum şi metodele prin care sunt determinate valorile
rezultate în urma reevaluării;
-valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate;
-tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare ;
-modificările rezervei din reevaluare;
 valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
 diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului
financiar;
 sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul
exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea
legislaţiei în vigoare;
 valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar;
g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal,
suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în
notele explicative;
h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor FIFO, CMP sau
LIFO, diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza
ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe
trebuie prezentată în notele explicative ca total, pe categorii de active fungibile

 Nota 7
Participaţii şi surse de finanţare

Se vor prezenta următoarele informaţii:

a) Se menţionează existenţa oricăror certificate de participare, valori mobilizare, obligaţiuni

convertibile, cu precizarea :
- numărul acestora şi a drepturilor pe care le conferă;
- încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt, în funcţie
de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare  peste 1 an,
respectiv de până la 1 an.
- denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine
interese de participare reprezentând un procent de capital de cel puţin 20 %, precum
şi proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, profitul sau
pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost
aprobate situaţiile financiare anuale.
- denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre
entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată.
31
b) Capital social subscris/ patrimoniul entitităţii;
c) Numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost
integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat,
efectuarea vărsămintelor;
d) Acţiuni răscumpărabile:
- data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare;
- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpărării;
- valoarea eventualei prime de răscumpărare;
e) Acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar:
- tipul de acţiune;
- numărul de acţiuni emise;
- valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire;
- drepturi legate de distribuţie:
- numărul, descrierea şi evaluarea acţiunilor corespunzătoare;

- perioada de exercitare a drepturilor;

- preţul plătit pentru acţiunile distribuite.

f) Obligaţiuni emise:
- tipul obligaţiunilor emise;
- valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de obligaţiuni;
- obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită
de acesta:

- valoare nominală;

- valoarea înregistrată în momentul plăţii.

 Nota 8

Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii

Se vor face menţiuni cu privire la :

a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere;

b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de
administraţie, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor
pentru fiecare categorie;
c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie,
conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financiar:

- rata dobânzii;

32
 - principalele cauze ale creditului;

- suma rambursată până la acea dată;

- obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;

d) salariaţii:

- număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;

- salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financiar;

- cheltuieli cu asigurările sociale;

- alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

 Nota 9
Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori
economico-financiari

1. Indicatorii de lichiditate:
a) Indicatorul lichidităţii curente- oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele
curente.Se calculează astfel:

Lichiditatea curentă = Active curente : Datorii curente

Valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în jur de 2.

b) Indicatorul lichidităţii imediate indicatorul test acid- arată posibilitatea achitării

datoriilor curente din valorile de trezorerie disponibile existente, precum şi din cele care
se vor încasa în urma lichidării creanţelor la scadenţă.

Lichidarea imediată=(Active curente- Stocuri): Datorii curente

33
 Dacă valoarea indicatorului este mai mare decât 1, există garanţia acoperirii datoriilor
curente, iar dacă valoarea acestuia este cu mult mai mică decât 1, există grave dificultăţi de
achitare a datoriilor scadente.

2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de îndatorare- exprimă ponderea creditelor pe termen lung 

capitalul împrumutat în capitalul propriu sau în capitalul angajat sau în capitalul angajat
capital propriu+capital împrumutat.
Gradul de îndatorare=capital împrumutat : capital propriu)  100
Gradul de îndatorare=capital împrumutat : capital angajat  100

b Indicatorul privind acoperirea dobânzilor-determină de câte ori entitatea poate achita

cheltuielile cu dobânda.

Număr de ori= Profit înaintea plăţii dobânzii şi a impozitului pe profit : Cheltuieli cu dobânda

Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziţia întreprinderii este considerată mai
riscantă.

3. Indicatori de activitate  indicatori de gestiune)- furnizează informaţii cu privire la:

-viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de trezorerie ale entităţii;
-capacitatea entităţii de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale de bază
ale entităţii;
a) Viteza de rotaţie a stocurilor-aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul
exerciţiului financiar sau numărul de zile în care bunurile sunt stocate în entitate.
( Costul vânzărilor:( Stoc mediu = Număr de ori
(Stoc mediu:Costul vânzărilor  365=Număr de zile de stocare
b) Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi- calculează eficacitatea entităţii în colectarea
creanţelor sale şi exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile
către entitate.
Sold mediu clienţi: Cifra de afaceri365=Număr de zile de debitare

O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului

acordat clienţilor şi, în consecinţă, creanţe mai greu de încasat clienţi rău platnici.

c) Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori –aproximează numărul de zile de creditare pe

care entitatea îl obţine de la furnizorii săi.În mod ideal ar trebui să includă doar creditorii
comerciali.
Sold mediu furnizori:Achiziţii de bunuri, fără servicii365=Număr de zile de creditare

Pentru aproximarea achiziţiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri.

34
 d) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate- evaluează eficacitatea managementului
activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită
cantitate de active imobilizate.
Cifra de afaceri:Active imobilizate

e) Viteza de rotaţie a activelor totale- evaluează eficacitatea managementului activelor

totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de acestea.
Cifra de afaceri:Total active
4. Indicatori de profitabilitate- exprimă eficienţa entităţii în realizarea de profit din
resursele disponibile.
a) Rentabilitatea capitalului angajat- reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din
banii investiţi în afacere.
Profit înaintea plăţii dobânzii şi a impozitului pe profit:Capital angajat

Capitalul angajat se referă la banii investiţi în entitate atât de către acţionari, cât şi de
creditorii pe termen lung, şi include capitalul propriu şi datoriile pe termen lung sau active
totale minus datorii curente.

b) Marja brută din vânzări

Profit brut din vânzări:Cifra de afaceri100

O scădere a procentului poate scoate în evidenă faptul că entitatea nu este capabilă să îşi
controleze costurile de producţie sau să îşi obţină preţul de vânzare optim.

 Nota 10

Se prezintă:

a) Alte informaţii cu privire la prezentarea entităţii raportoare.

b) Informaţii privind relaţiile entităţii cu filiale, entităţi asociate sau cu alte entităţi în care se
deţin participaţii.
c) Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în monedă naţională a elementelor de
activ şi de pasiv, a veniturilor şi a cheltuielilor evidenţiate iniţial într-o monedă străină.
d) Informaţii referitoare la impozitul pe profit:
- proporţia în care impozitul pe proft afecteazaă rezultatul din activitatea curentă şi
rezultatul din activitatea extraordinară;
- reconcilierea dintre rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul fiscal, aşa cum este
prezentat în declaraţia de impozit;
- măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar e afectată de o
evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi

35
 regulile contabile de evaluare, a fost efectuată in exerciţiul financiar curent sau într-
un exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de facilităţi fiscale.
- impozitul pe profit rămas de plată.
e) Cifra de afaceri:
-prezentarea acesteia pe segmente de activităţi şi pe piete geografice.
f) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului au o asemenea importanţă încât
neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face
evaluări şi de a lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii
pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:
- natura evenimentului
- o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu
poate să fie făcută.
g) Explicaţi despre valoarea şi natura:
- veniturilor şi cheltuielilor extraordinare;
- veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în avans, în situaţia în care acestea sunt
semnificative.
h) Ratele achitate în cadrul unui con tract de leasing.
i) În cadrul unui leasing financiar, locatarul va prezenta următoarele informaţii:
- o descriere generală a contractelor semnificative de leasing ale locatarului;
- dobânda de încasat aferentă perioadelor viitoare.
În cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenţia următoarele:
- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului, incluzând,
dar fără a se limita, la următoarele:
o existenţa si condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare;
o restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la
datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.
- dobânda de plătit aferentă perioadelor viitoare.
j) Onorariile plătite auditorilor/cenzorilor şi onorariile plătite pentru alte servicii de
certificare, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii decât cele de audit.
k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă.
l) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită,
diferenţa se prezintă în notele explicative.
m) Datoriile probabile şi angajamentele acordate.
n) Angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există
obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate in notele explicative, şi
trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia
naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice
care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există n relaţia cu entităţile afiliate
trebuie prevăzute distinct.
o) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ,
relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea
prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.

36
 p) Orice detaliere a elementelor din situaţiile financiare anuale, atunci când aceste elemente
sunt semnificative şi sunt relevante utilizatorilor situaţiilor financiare.

1.7.6. Raportul administratorilor

Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit

în continuare raportul administratorilor15, care cuprinde cel putin o prezentare fidelă a
dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, impreună cu o
descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă.

Prezentarea de mai sus este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi

performanţei activităţilor entitaţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi
complexitatea activităţilor.

În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau
poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori
nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii
despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.

În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul,
referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situatiile financiare anuale.

Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:

a) evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;

b) dezvoltarea previzibilă a entităţii;
c) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d) informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:
- motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
- numărul şi valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului
financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
- în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de entitate
şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
e) existenţa de sucursale ale entitătii;
f) utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt semnificative
pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
- obiectivele şi politicile entităţii în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv
politica sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie
previzionată pentru acre se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor;
15
Iacob Petru Pântea-Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, 2009. Deva
37
 - expunerea entităţii la riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul
fluxului de trezorerie.

Scopul acestor prezentări este de a furniza informaţii care să ajute la înţelegerea mai
bună a semnificaţiei instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilanţiere asupra situaţiei
financiare a unei entităţi, rezultatelor activităţii ei şi fluxurilor de trezorerie şi de a ajuta în
evaluarea sumelor, momentului apariţiei şi gradului de siguranţă a fluxurilor de trezorerie
viitoare asocoiate cu acele instrumente.Prezentările cerute oferă informaţii pentru a-i putea ajuta
pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de risc aferent instrumentelor
financiare, recunoscute sau nu în bilanţ.

Tranzactiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau
transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.

a) Riscul de piaţă cuprinde trei tipuri de risc:

 riscul valutar- este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza
variaţiilor cursului de schimb valutar;
 riscul ratei dobânzii la valoarea justă – este riscul ca valoarea unui instrument financiar
să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii;
 riscul de preţ – este riscul ca valoarea unui instrument financioar să fluctueze ca rezultat
al schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori
specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează
toate instrumentele tranzacţionate pe piaţă.
→ Termenul „risc de piaţă” încorporează nu numai potenţialul de pierdere, dar şi cel de
câştig.
b) Riscul de credit – este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu execute
obligaţia asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară,
c) Riscul de lichiditate (riscul de finanţare) – este riscul ca o entitate să întâlnească dificultăţi
în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor
financiare.Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ
financiar la o valoare apropiată de valoarea sa justă.
d) Riscul ratei dobânzii la fluxul de trezorerie – este riscul ca fluxurile de trezorerie viitoare
să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii.
În cazul entităţilor ale căror valori mobiliare – în totalitate sau o parte din aceste titluri –sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de
preluare, astfel cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare privind piata de capital, raportul
administratorilor trebuie să curpindă următoarele informaţii detaliate despre:
a) structura capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu sunt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, cu indicarea claselor diferite de acţiuni şi,

38
 dacă este cazul, pentru fiecare clasă de acţiuni, drepturile şi obligaţiile ataşate clasei
respective şi procentul din capitalul social total pe care îl reprezintă;
b) orice restricţii legate de transferul valorilor mobiliare, cum ar fi limitările privind
deţinerea de titluri de valoare sau necesitatea de a obtine aprobarea entităţii sau a
altor deţinători de valori mobiliare;
c) deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni;
d) deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a
acestor drepturi;
e) sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acţiuni salariaţilor, dacă
drepturile de control nu se exercită direct de către salariaţi;
f) orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale
deţinătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a
drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu entitatea, drepturile
financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de deţinerea de valori mobiliare;
g) orice acorduri dintre acţionari care sunt cunoscute de către entitate şi care pot avea ca
rezultat restricţii referitroare la transferul valorilor mobiliare şi/sau la drepturile de
vot;
h) regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi
modificarea actelor constitutive ale entităţii;
i) orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi care intră în vigoare, se
modifică sau încetează în funcţie de o modificare a controlului entităţii ca urmare a
unei oferte publice de preluare, şi efectele rezultate din aceasta, cu excepţia cazului în
care prezentarea acestor informaţii ar prejudicia grav entitatea, această excepţie nu se
aplică în cazul în care entitatea este obligată în mod special să prezinte asemenea
informaţii conform altor cerinţe legale;
Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele
acestuia de preşedintele consiliului16.

CAPITOLUL 2
Societatea comercială „CERAVIS” S.A. Bacău-cadru organizatoric
pentru elaborarea situaţiilor financiare anuale

Firma aleasă pentru efectuarea anlizei este S.C „CERAVIS” S.A, din judeţul Bacău,
comuna Iteşti. Obiectul de activitate al companiei este producerea şi comercializarea de fructe in
stare proaspătă. Este o firmă cu un istoric bogat, o firmă cu experienţă pe piaţă, fiind înfiinţată in
anul 1995, deşi livada propriu-zisă a fost înfiinţată in anul 1984, in cadrul Staţiunii Pomicole
16
OMFP nr. 3055/2009 secţiunea 9.
39
Bacău. Suprafaţa administrate este foarte mare şi anume 124 ha, cultivată in totalitate cu fructe
astfel: 90 ha cu vişin, 20 ha cu cireş, 8 ha cu prun şi 6 ha cu măr. In medie, recolta este
valorificată in proporţie de 80%.

In anul 2001, se înfiinţează asociaţia salariaţilor “Pas Pomfruct” şi se cumpără întregul

pachet de acţiuni al societăţii. Astfel, S.C CERAVIS S.A devine societate pe acţiuni cu capital
privat in proporţie de 100%.

2.1. Sectorul şi obiectul de activitate

Obiectul de activitate al societăţii S.C CERAVIS S.A este producerea şi comercializarea

fructelor, precum cireşe, vişine, prune şi intr-o mai mica măsura mere.Suprafaţa de livada aflată
in administrarea societăţii este de 124 ha, cultivate astfel:

• 90 ha -> cultura vişin

• 20 ha -> cultura cireş
• 8 ha -> cultura prun
• 6 ha -> cultura mar
In ceea ce priveşte obiectul de activitate prevăzut in statut, menţionăm următoarele
activităţi ca fiind cele mai importante:

012 – Cultivarea plantelor din culturi permanente

0124 – Cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase

4631 – Comerţ cu ridicată al fructelor şi legumelor

2.2. Scurt istoric

Societatea S.C CERAVIS S.A a fost înfiinţată in 1.01.1995 in urma divizării societăţii SC
FRUCTEX SA din Bacău. La data înfiinţării, societatea pe acţiuni CERAVIS S.A a avut ca
acţionari fondul Proprietăţii de Stat şi F.P.P II Moldova, fiind administrate de un administrator
unic conform legislaţiei in vigoare, stabilit de acţionarul majoritar.

In anul 2000, compania trece din portofoliul F.P.S – Bacău in cel al Ministrului Agriculturii
şi Alimentaţiei, in vederea privatizării societăţii.

40
 In anul 2001 se înfiinţează asociaţia salariaţilor “Pas Pomfruct” şi se cumpără întregul
pachet de acţiuni al societăţii. Astfel, S.C CERAVIS S.A devine societate pe acţiuni cu capital
privat in proporţie de 100%.

In vederea menţinerii obiectului de activitate au fost încheiate contracte de arenda cu toţi

proprietarii de teren unde e amplasată livada, iar personalul angajat a rămas in aceeaşi structura
şi după privatizare. In anii următori şi anume 2001, 2002 şi 2003 au fost onorate toate obligaţiile
ce decurgeau din contractul de privatizare, respectiv: creşterea de la an la an a producţiei şi
valorificarea ei pe piaţă interna şi externa, dotarea cu maşini şi utilaje întreţinerii livezii şi
comercializarea producţiei obţinute.

In anul 2002 au mai fost infinitate şi alte suprafeţe cu cireş şi vişin, au fost amenajate şi
construite depozite in vederea îmbunătăţirii activităţii de depozitare a fructelor pana in
momentul livrării lor către clienţi.

O schimbare importanta in cadrul societăţii este in anul 2006 când compania îşi majorează
capitalul social conform legii societăţilor comerciale, republicată (L31/90).

2.3. Sediu, filiale, puncte de lucru

Ca localizare, SC CERAVIS SA este amplasată in Nordul Municipiului Bacău, in

comuna Iteşti, iar accesul in aceasta locaţie este asigurat de drumul European E85, cat şi de calea
ferată Bucureşti-Suceava.

2.4. Structura organizatorică ( Organigrama)

Societatea comercială „CERAVIS” S.A. estre formata din următoarele compartimente de

conducere si organizare:

41
 Adunarea Generala a
Acţionarilor

Consiliul de Administraţie
Comisia
de
cenzori

Manager

Birou Birou Birou

financiar producţie comercial

Tabel nr.8 Organigrama S.C. „CERAVIS” S.A.

2.5. Managerii

În cazul societăţii S.C CERAVIS S.A, exista un singur manager ce coordonează

activitatea. Acesta are in spate o vasta experienţa in domeniu, studii de specialitate precum şi de
management, atu-uri ce îl ajuta sa i-a deciziile cele mai corecte privind desfăşurarea activităţii in
cadrul companiei.Câteva atribuţii de îndeplinit:

-elaborarea planificările de investiţii financiare şi / sau tehnologice şi / sau de resurse umane;

-întocmirea planurilor manageriale anuale şi semestriale pe baza analizelor efectuate;
-organizarea departamentelor şi a echipelor de proiect in funcţie de necesităţile organizaţiei şi de
activităţile planificate;
- asigură coordonarea între diferitele departamente din cadrul organizaţiei;

42
- elaborează proiectul de buget şi proiectul de achiziţii tehnologice în vederea satisfacerii
dezideratelor de rentabilitate şi competitivitate pe piaţă ale organizaţiei;

-întocmirea şi / sau avizarea documentaţiei pentru investiţii;

-reprezintă organizaţia în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice în conformitate cu
împuternicirea acordată de A.G.A.;
- încheie actele juridice în numele şi pe seama organizaţiei, conform împuternicirii acordate de
către A.G.A.;

- urmărirea îndeplinirii condiţiilor igienico-sanitare, de protecţie a muncii, de prevenire şi

stingere a incendiilor şi de protecţie a mediului, prevăzute de reglementările şi normele
legislative în vigoare;
- preocuparea pentru conservarea şi dezvoltarea bazei materiale a organizaţiei;

- avizarea primelor, bonificaţiilor sau promovărilor doar pe considerente de merit profesional.

2.6. Personalul organizaţiei

Pentru buna funcţionare a unei organizaţii, este necesar ca aceasta să dispună de personal
specializat şi foarte bine pregătit. SC CERAVIS SA a ţinut cont de acest aspect important, lucru
ce se oglindeşte în performantele realizate de companiei. Angajaţii trebuie sa îndeplinească
anumite cerinţe şi sa se ridice la înălţimea aşteptărilor superiorilor. Deoarece nu este o companie
în care personalul este numeros, excepţie făcând sezonul de vara, deseori se întâmplă ca fiecare
angajat sa îşi depăşească atribuţiile funcţiei şi astfel o colaborare şi comunicare în cadrul firmei
este vitala pentru buna funcţionare a acesteia.

Personalul de pe nivelul ierarhic superior are studii de specialitate, diplome şi atestate ce le

confirma competenta şi în plus de toate o experienţă vastă, lucru ce ii face sa ia decizii în urma
unor analize minuţioase a situaţiilor cu care se confrunta.

Personalul firmei este compus din 2 tipuri de angajaţi: permanenţi şi sezonieri.

Ca şi angajaţi permanenţi, din echipa fac parte: un consilier economic, un contabil, un

casier, un tehnician-şef ferma, un mecanizator, un tractorist şi 2 paznici. Aceştia se asigura de
buna funcţionare a companiei pe tot parcursul anului. Pentru a ilustra cerinţele specifice acestor
poziţii, am ataşat fise de post aferente următoarelor funcţii: contabil, casier, tractorist, paznic.

43
 2.7. Piaţa organizaţiei

Trebuie adus în discuţie în primul rând importanta care o au fructele şi beneficiile pe care
acestea le oferă celor care le consuma. Fructele sunt unele dintre cele mai sănătoase alimente.
Simplu de preparat şi de consumat, foarte aromate şi pline de vitamine, minerale, antioxidant şi
fibre – toate fructele sunt foarte importante pentru sănătate. Au conţinut foarte sărac în grăsimi şi
calorii, deci pot fi consumate în cantităţi mari. Fructele sunt consumate de majoritatea
oamenilor, neexistând restricţii de vârstă. Exista o cerere mare de fructe atât pe piaţa interna cat
şi pe cea externa, de multe ori producătorii nereuşind sa facă fată cererii.

În sens restrâns, piaţa companiei S.C CERAVIS S.A este reprezentată de diverşi
comercianţi, societăţi de prelucrare a fructelor, intermediari ce fac ca aceste fructe sa ajungă la
consumatorii finali in stare proaspătă cat şi în diverse preparate.

2.8. Clienţi şi furnizori

Clienţii societăţii sunt dintre cei mai diverşi, de la societăţi de prelucrarea industriala a
fructelor pana la comercianţi şi intermediari, aceştia fie pe plan naţional dar şi internaţional.
Dintre clienţii mai importanto pentru companie, amintim următorii:

• S.C AGROPOWER S.R.L

• S.C ANDYMAR COMPANY S.R.L
• S.C BETAROM IMPEX S.R.L
• CASA FIONA S.R.L
• S.C CERSIBAC IMPORT EXPORT S.R.L
• COFETARIA PASAJ S.R.L
• S.C CONSRVFRUCT S.R.L
• DON MARIO IMPEX S.R.L
• S.C DORAMA S.R.L
• S.C GAAL PROD S.R.L
• HILLFRESH INTERNATIONAL BV
• S.C IOCO S.R.L
44
 • S.C MERRA INTERNATIONAL S.R.L
• S.C MULTIROYAL S.R.L
• S.C POPAS PINUL S.R.L
• PRODEXIM HANDELSGESELLSCHAFT
• S.C SOCALP S.AS.C TAF IMPEX S.R.L

În ceea ce priveşte furnizorii S.C CERAVIS S.A, putem aminti:

1. S.C ALCEDO S.R.L – distribuitor naţional de pesticide şi seminţe.

2. S.C REDOXIM S.R.L - comercializarea en-gros şi en-detail a produselor fitosanitare din toate
grupele de toxicitate, a seminţelor şi a aparatelor de stropit, precum şi prestarea de servicii de
ambalare.

Pentru protejarea pomilor de diverse boli specifice şi dăunători, este vitala utilizarea
diferitelor substanţe.

3. S.C BAIONI GROUP S.R.L – firma comercializează maşini şi utilaje industriale.

4. E-ON MOLDOVA S.A – distribuitor energie electrica.

Nici o unitate, indiferent de domeniul de activitate nu poate funcţiona fără condiţii

minime de confort precum energia electrica sau apa curenta.

5. S.C VODAFONE ROMANIA S.A – operator de telefonie mobila, fixa şi servicii internet

2.9. Concurenţa

Concurenţa pe plan naţional

Producătorii de cireşe şi vişine la nivel naţional nu sunt foarte mulţi astfel ca în ceea ce
priveşte concurenta nu este foarte mare. De altfel, mare parte din aceştia nici nu s-au aliniat la
cerinţele impuse de U.E iar produsele comercializate de aceştia nu sunt de calitate superioara. O
alta cerinţă importanta este aceea de a folosi cat mai puţine pesticide pentru ca produsul sa fie
cat mai natural, dar în goana după profit, mulţi producători uita de acest aspect. Spre deosebire
de alţi producători de pe piaţă, S.C CERAVIS S.A a pus accent pe accent îndeosebi pe
naturaleţea produselor, acordându-se o atenţie sporita substanţelor ce sunt folosite pentru

45
îngrijirea pomilor şi fructelor. Calitatea superioara a fructelor a fost atestată prin diferite premii
şi diplome de recunoaştere din partea organizaţiilor abilitate în acest sens.

Câteva companii concurente ce merita menţionate:

• Partenope Frutta S.R.L – Râmnicu Sărat

• Augustus SRL - Iaşi
• Pomitim SRL – Timiş
• Mărul de aur SRL – Vaslui
• Jurex SRL – Bivolari, Iaşi
• Hortifruct SRL – Bârnova, Iaşi
• Multiprior SRL – Cotnari, Iaşi
• Mibpom SRL – Bistriţa-Năsăud.

Concurenţa pe plan internaţional

În ceea ce priveşte concurenta pe plan internaţional, lucrurile se schimba foarte mult. În
primul rând producătorii din acest sector primesc finanţări şi ajutoare substanţiale din partea
statului pentru a se îngriji de lucrările ce trebuiesc efectuate în livada şi vizează pomii în prima
faza. Deşi România are atât climatul propice acestor fructe cat şi o vasta experienţa în cultivarea
şi îngrijirea acestor tipuri de plantaţii, sunt tari în care tehnologia este mult mai avansată, lucru
ce reprezintă un avantaj substanţial. De cele mai multe ori lucrările sunt efectuate cu ajutorul
unor maşini speciale precum: maşini de stropit, maşini folosite la irigarea pământului, la
recoltarea fructelor şi multe altele, fapt ce duce la reducerea personalului necesar cat şi la
reducerea costurilor de producţie. În final se ajunge la un cost de producţie mult mai mic fată de
tara noastră, lucru ce pentru ei constituie un mare avantaj iar pentru romani un lucru descurajant
în fond.

Ţări care exportă în Europa şi care sunt demne de luat în seama sub aspectul producerii
de fructe sunt: Polonia, Ungaria, Turcia şi Italia.

2.10. Promovarea produselor şi distribuţia

46
 Potrivit unei zicale din marketing “Produsul care nu se vede nu se vinde”, lucru ce este
total aplicabil în orice domeniu unde este vorba de produse. Astfel constatăm ca publicitatea în
orice forma ar fi, este necesara pentru promovarea produselor indiferent de natura lor.

În cazul S.C. CERAVIS S.A, firma s-a promovat cu precădere pe internet, publicând un
site în care apar detalii privind locaţia, istoricul şi produsele societăţii. Site-ul (www.ceravis.ro)
poate fi accesat de către orice persoana interesată din tara sau din străinătate, singura condiţie
fiind accesul la internet. Pe lângă site-ul personal, firma a postat informaţii despre societate şi
produsele comercializate şi pe alte site-uri precum: www.e-oferta.ro, www.bizoo.ro, etc.

În ceea ce priveşte distribuţia produselor, acestea se face prin canale medii şi lungi. Se
întâmplă ca societatea sa încheie contracte cu firme de prelucrare a fructelor şi produsele sa
ajungă direct la ei, fără a se folosi intermediari. In alte cazuri insa, contractele sunt încheiate cu
astfel de intermediari ce cumpără cantităţi foarte mari pe are mai apoi le revând en-gros sau en-
detail după caz.

47
 CAPITOLUL 3
ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE PE EXEMPLUL
S.C.”CERAVIS” S.A.

3.1. Lucrările pregătitoare pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale

Prelucrarea datelor în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale reprezintă un proces

complex, care se concretizează într-o succesiune de lucrări, dintre care unele au caracter
preliminar, iar altele se referă la redactarea propriu-zisă a documentelor de sinteză.

Lucrările pregătitoare, denumite şi lucrări de închidere a exerciţiului financiar, sunt, în

principal, următoarele:

1) Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor;

2) Verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă, dintre contabilitatea
sintetică şi cea analitică;
3) Întocmirea balantei de verificare provizorii, înainte de inventariere;
4) Inventarierea generală a patrimoniului;
5) Efectuarea operaţiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
6) Determinarea rezultatului exerciţiului financiar şi repartizarea acestuia;
7) Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal şi în cartea mare;
8) Întocmirea balanţei de verificare definitive.

3.1.1 Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor

Această verificare urmăreşte:

 dacă s-au întocmit documente justificative pentru toate operatiile economice efectuate n
cursul exerciţiului financiar;
 dacă toate documentele justificative au fost corect înregistrate în contabilitate;
 legalitatea şi sinceritatea datelor înregistrate n contabilitate, care trebuie să dea o
descriere fidelă, clară şi completă a operaţiunilor economico-financiare efectuate.

3.1.2. Verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă,

dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică

48
 Modalităţile concrete de verificare a acestor corelaţii diferă în funcţie de metodele de
organizare a contabilităţii şi evidenţei operative.Principalele concordanţe dintre contabilitate şi
evidenţa operativă care trebuie verificate sunt:

 totalurile stabilite n registrul stocurilor se compară cu soldurile conturilor 301”Materii

prime”, 302”Materiale consumabile” şi 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”;
 totalul soldurilor din raportul de gestiune întocmit pentru fiecare gestiune trebuie să
corespundă cu soldul contului 371”Mărfuri”;
 soldul din registrul de casă trebuie să fie egal cu soldul contului 531”Casa”
 totalul solduriloe din ultimul extras de cont de la fiecare bancă trebuie să fie egal cu
soldul contului 512”Conturi curente la bănci”.

În cazul neconcordantei dintre evidenţa operativă şi contabilitate, verificările se succed n

ordinea inversă operaţiilor de nregistrare. Verificarea acestor corelaţii nu trebuie să se efectueze
doar la sfârşitul exerciţiului financiar, ci trebuie să aibă un caracter permanent.

Pentru verificarea corelaţiei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică se ntocmesc

balanţe de verificare analitice pentru fiecare cont sintetic care se dezvoltă pe analitice. O
asemenea balantă pune în evidenţă corelaţiile dintre rulajele şi soldurile conturilor analitice şi
elementele corespunzătoare ale contului sintetic respectiv.

În cazul utilizării sistemelor informatice de gestiune şi contabilitate, corelaţia dintre

evidenţa analitică şi cea sintetică se realizează automat, pentru că datele din contabilitatea
analitică se transferă în contabilitatea sintetică.

3.2. Întocmirea balanţei de verificare provizorii, înainte de inventariere

Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin

intermediul balantei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la
închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare.La
încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare şi anume:

 o balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale;

 o balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de
închidere a exerciţiului financiar.

Scopul principal al întocmirii balantei de verificare înaintea inventarierii generale a

patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existentele faptice
49
stabilite la inventariere.De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al
patrimoniului.

Cu ocazia întocmirii balantei de verificare provizorii se va realiza implicit şi principala

funcţie a unei balante şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi.

Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între
totalurile coloanelor din balanţă.De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de
egalităţi, trebuie să existe următoarele corelaţii:

 total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare;

 total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare;
 total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare;
 total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare.

Pentru S.C. CERAVIS S.A. balanţa înainte de inventariere este ataşată în ANEXA 5.

3.3. Inventarierea patrimoniului

a) Inventarierea- procedeu al contabilităţii

Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori,

însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite
fenomene economice, naturale, neglijentţe, greşeli, delapidări. Concordanţa dintre informaţiile
scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere.
50
 Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii:

 Funcţia de control a concordantei dintre datele scriptice şi cele faptice

În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului,
prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate.
Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau valori, luându-se
măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea.

Studiu de caz

La S.C. CERAVIS S.A. în urma inventarierii se stabilesc următoarele diferente

cantitative pentru pesticide (materialele auxiliare) şi pentru ambalaje;stocul din fişa de cont este
de 970 kg (pesticide) şi 4500 ambalaje, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 980 kg
(pesticide) şi 4460 ambalaje. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 1,5 lei/kg (pesticide) şi
1 leu (ambalaje).

(stoc faptic – stoc scriptic ) * preţul de înregistrare=plus sau minus de inventar

pesticide: (980-970)* 1,5 lei/kg =15 lei, plus de inventar

ambalaje: (4460-4500) * 1 leu = -40 lei, minus de inventar.

 Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale

Pentru ca situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară
actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-
se valorile actuale sau de inventar ale acestora.

Prin compararea valorilor înregistrate (contabile ) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta
plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei:

VALOAREA actuală –VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare

 PLUSURILE valorice potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate;

 MINUSURILEvalorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru
depreciere sau a amortizărilor suplimentare.
Studiu de caz

La S.C.CERAVIS S.A se stabilesc diferenţele valorice la inventariere, pentru produsele

finite (mere),dacă stocul scriptic corespunde cu cel faptic şi este de 600 kg.Preţul de înregistrare
51
este de 2 lei/kg, iar preţul actual este de 3 lei/kg.În acest caz nu există plusuri sau minusuri
cantitative , dar există o creştere a preţului care nu se va înregistra în contabilitate.

(stoc faptic * val actuală)-(stoc scriptic * val contabilă)=diferente valorice

(600*3)-(600*2)=600 lei.

 Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar

Cu ajutorul inventarierii se stabiseşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cât şi a celor de
pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului, conform relaţiei:

SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului=ACTIVE inventariate-DATORII inventariate

Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate
stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel:

REZULTATUL = SITUAŢIA - SITUAŢIA netă la

exerciţiului financiar netă la sfârşitul exerciţiului financiar începutul exerciţiului financiar

b) Înregistrarea diferenţelor de inventar

Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de

cel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verbal de inventariere, de către administrator.

În contabilitate, rezultatele inventarierii se înregistrează astfel:

 plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective;

 lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective;
 deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau
pierderi de valoare;
 deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor
amortizări suplimentare.
Plusurile de gestiune se vor nregistra la valoarea justă, iar lipsurile se vor imputa la
valoarea de înlocuire a bunurilor respective, care reprezintă costul de achiziţie al unui
bun cu caracteristici şi grad de uzură similare, la data constatării pagubei.
Pe baza balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie, se întocmeşte bilanţul, ale carui
posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală
a elementelor de activ şi de pasiv, stabilită la inventariere.17

17
OMFP nr 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de
active şi pasiv.
52
 Studiu de caz

În urma inventarierii la SC CERAVIS S.A. s-au constatat următoarele plusuri şi minusuri

de inventar care se înregistrează astfel:

Tabel nr.9 Situaţie dupa inventar

Denumirea Cantitatea Diferenţe Preţ Valoare Formula contabilă

bunurilor scriptică faptică cantitative unitar

1.Materiale 970 980 + 10 1,5 +15 6021=3021 15

auxiliare
pesticide
2.Produse 570 600 +30 2,00 +60 345=711 60
finite-mere

3.Seminţe de 860 810 -50 1,40 -70 3025=711 -70

floarea
soarelui
4.Ambalaje 4500 4460 -40 1,00 -40 608=381 -40

Cu ocazia inventarierii la S.C. CERAVIS S.A. s-a constatat o depreciere ireversibilă la in ifron în
valoare de -150 lei şi o depreciere reversibilă de 200 lei la un copiator.Înregistrarea acestora în
contabilitate se face astfel:

ifron: 6811=2813 -150

copiator: 6811=2814 200

La inventarierea S.C. CERAVIS S.A. din 31.12.2009, ambalajele din Olanda care au fost cumpărate cu
2000 lei plus TVA în timpul anului se constată că preţul la inventariere este de 1600 lei.Se face
constituirea ajustării pentru depreciere cu 400 lei şi se inregistrează astfel:

6814=398 400

3.4. Efectuarea operaţiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor şi a

veniturilor

53
 Aplicarea principiului independenţei exerciţiului financiar impune o delimitare clară a
cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de
cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care sunt aferente exerciţiilor financiar
următoare. Astfel,trebuie înregistrate în debitul contului curent şi care sunt aferente exerciţiilor
financiare viitoare şi anume:chirii, abonamente,reparţii, prime de asigurare.De asemenea, se
înregistrează în creditul contului 472”Venituri înregistrate în avans”, toate veniturile încasate în
exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare.

3.5. Operaţii privind provizioanele

La închiderea exerciţiului, se compară provizioanele constituite la finele anului precedent şi

în cursul exerciţiului cu cele ce trebuie constituite, regularizându-se astfel:
- prin debitul conturilor de cheltuieli în cazul când trebuie majorat provizionul:

6812 = 151„Provizioane”

„Cheltuieli de exploatare privind provizioanele”

-
prin creditul contului de venituri când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv
acesta devenind total sau parţial fără obiect:

151 7812

„Provizioane „Venituri din provizioane”

Studiu de caz

La S.C. CERAVIS S.A., cu ocazia inventarierii se constituie un provizion pentru litigii în sumă de 455 lei
deoarece există riscul ca acesta să se finalizeze în defavoarea S.C. CERAVIS S.A.

6812 = 151 455

3.6. Operaţii privind diferenţele de curs valutar aferente disponibilităţilor,

creanţelor şi datoriilor în valută

54
 Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului, înainte de întocmirea situaţiilor
financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile
latente aferente disponibilităţilor, creanţelor şi datoriilor în valută, prin compararea valorilor
contabile cu valorile actuale, stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului
financiar.Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta:

 Diferenţe favorabile de curs valutar, care se obţin în următoarele situaţii:

- în cazul disponibilităţilor şi creanţelor, atunci când cursul valutar creşte;
- în cazul datoriilor, atunci când cursul valutar scade.
 Diferenţe nefavorabile de curs valutar, care se obţin n urmAtoarele situaţii:
- în cazul disponibilităţilor şi creanţelor, atunci când cursul valutar scade;
- în cazul datoriilor, atunci când cursul valutar creşte.

Diferenţele favorabile de curs valutar se înregistrează în creditul contului 765”Venituri

din diferenţe de curs valutar iar diferenţele nefavorabile de curs valutar, în debitul contului
665”Cheltuieli din diferente de curs valutar”.

Studiu de caz

La S.C. CERAVIS S.A. s-a înregistrat în contabilitate o creanţă fată de un client în sumă
de 500 euro la cursul de 3,60 lei/euro.La 31.12.2009 cursul era 3,80 lei/euro.Diferentele
favorabile de curs valutar aferente creantelor în valută la 31.12.2009 se înregistrează în
contabilitate astfel:

500 * (3,8 – 3,6 ) =100 lei 4111=765 100

La S.C. CERAVIS S.A. s- a nregistrat în contabilitate o datorie faţă de un furnizor în

sumă de 2000 euro la cursul de 3,6 lei/euro.La 31.12.2009 cursul era de 3,8, lei/euro.Diferentele
nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor la 31.12.2009 se înregistrează astfel:

2000 * (3,6 – 3,8 ) = -400

665=401 400

3.7. Determinarea rezultatului exerciţiului financiar şi repartizarea

acestuia

55
a) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli

Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie , se procedează la închiderea conturilor de

venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul 121”Profit sau pierdere”.

Venituri totale= 770 457

Cheltuieli totale= 756 327

Rezultatul contabil brut= Venituri totale – Cheltuieli totale=770 457-756 327=14 130

b) Impozitarea profitului

Entităţile mici la mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil

brut, care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate.Dacă
volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor, se obţine profitul contabil brut, din care se
scad cheltuielile cu impozitul pe profit, rezultând profitul contabil net.Dacă volumul cheltuielilor
îl depăşeşte pe cel al veniturilor, se obţine pierderea contabilă brută, din care se scad eventualele
cheltuieli cu impozitul pe profit, rezultnd o pierdere contabilă netă.

Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal, care se obţine
prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale,
conform relaţiei următoare:

rezultatul impozabil=rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – deduceri fiscale

Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal
sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat,potrivit relaţiei:

impozitul pe profit=rezultat impozabil * cota de impozitare (16%)

Dacă rezultatul impozabil este negativ, acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera
din profiturile impozabile obţinute n exerciţiile financiare următoare.În funcţie de volumul
cheltuielilor nedeductibile şi cel al deducerilor fiscale, o entitate se poate înregsitra cu:

 profit contabil brut şi cu profit fiscal;

 pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală;
 profit contabil brut, dar cu pierdere fiscală, generată de deduceri fiscale;
 Pierdere contabilă brută, dar cu profit fiscal, generat de cheltuielile nedeductibile.

56
 Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate, ci numai în „Declaraţia
anuală privind impozitul pe profit”.

Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial, din profitul fiscal. odată cu
calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit.

Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar,
când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net.

Plata impozitului se face trimestrial, până la data de 25, inclusiv, aprimei luni din trimestrul
următor.

La S.C. CERAVIS S.A „Declaraţia anuală privind impozitul pe profit „ este prezentată în
ANEXA 6.

c) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar

După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli, contul 121”Profit sau

pierdere” încorporează n credit totalul veniturilor anuale realizate, iar în debit, totalul
cheltuielilor anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit.

Repartizarea profitului contabil net se face pe următoarele destinaţii, respectndu-se în

mod obligatoriu ordinea mentionată mai jos:

1) constituirea şi majorarea rezervelor legale în limita a 5% din profitul impozabil anual,

până ce se ajunge la 20% din capitalul social;
2) acoperirea pierderilor contabile din ultimii 7 ani;
3) pentru constituirea surselor proprii de finanţare, aferente profilului rezultat din vânzări de
active( în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat), respectiv, aferente facilităţilor
fiscale la impozitul pe profit.
4) până la 10% din profitul contabil net, pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul
entităţilor cu capital majoritar de stat);
5) minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori
dividende, în cazul societăţilor naţionale, companiilor naţionale sau societăţilor
comerciale cu capital majoritar de stat;
6) constituirea si majorarea rezervelor statutare sau contractuale, conform prevederilor din
actul constitutiv al entităţii;
7) pentru dividende, conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor;
8) pentru alte destinaţii, conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte
rezerve, capital social).
57
 Studiu de caz
La S.C. CERAVIS S.A. repartizarea rezultatului s-a efectuat astfel:
Tabel nr.10 Repartizarea profitului

Destinaţia profitului Suma

Profit net repartizat: 6285

-rezerva legală 755

-acoperirea pierderii contabile -

-dividende -

Profit nerepartizat 5530

3.8. Întocmirea balanţei de verificare definitive

După efectuarea inventarierii şi a regularizărilor se procedează la întocmirea unei noi
balante a conturilor prin care se asigură pe de o parte pregătirea informaţiei necesare
determinării rezultatului exerciţiului şi pe de altă parte suportul informaţional necesar redactării
bilanţului contabil.Avându-se în vedere funcţiile pe care această balanţă le are de îndeplinit, este
necesar ca ea să fie întocmită cuprinzând şi soldurile debitoare şi respectiv creditoare ale
conturilor de venituri şi cheltuieli, deci înainte de stabilirea rezultatului exerciţiului şi nu după
determinarea acestuia.Balanţa trebuie să fie şi suportul informaţional pentru închiderea
conturilor de venituri şi cheltuieli.

La S.C. CERAVIS S.A. balanţa de verificare definitivă este prezentată n ANEXA 7.

3.9. Întocmirea situaţiilor financiare anuale

Întocmirea situaţiilor financiar anuale marchează etapa cu care se încheie lucrările

contabile dintr-un exerciţiu financiar şi reprezintă punctul de plecare al contabilităţii din
exerciţiul următor.

În cadrul situaţiilor financiare anuale, prezentarea informaţiilor privind exerciţiul

financiar curent se face comparativ cu datele privind exerciţiul financiar precedent.

Pentru întocmirea situaţiilor financiare se apelează la următoarele surse de date:

58
  informaţiile privind situaţia patrimoniului la începutul exercitiului se preiau din bilanţul
întocmit la sfrşitul exerciţiului financiar precedent;
 informaţiile privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente exerciţiului financiar
precedent se preiau din contul de profit şi pierdere întocmit la sfârşitul exerciţiului
financiar precedent;
 datele referitoare la situaţia patrimoniului, precum şi cele privind veniturile, cheltuielile şi
rezultatele aferente exerciţiului expirabil se transcriu din ultima balanţă de verificare.

Pentru elaborarea situaţiilor financiare trebuie să se respecte anumite reguli şi anume:

 transpunerea soldurilor conturilor în bilanţ nu se face în ordinea în care acestea se succed

în balanţa de verificare, ci ele se grupează după conţinutul lor economic, potrivit
menţiunilor din cadrul fiecărui rând;
 în principiu, soldurile debitoare ale conturilor se înscriu în cadrul grupelor de activ, iar
soldurile creditoare, se înscriu la grupele de datorii sau de capitaluri proprii;
 elementele de activ se înscriu în bilanţ la valoarea actuală sau contabilă netă, ca urmare,
din soldurile debitoare ale acestor conturi se scad soldurile creditoare ale conturilor de
amortizări, de diferente de preţ sau de ajustări pentru deprecieri;
 completarea contului de profit şi pierdere cu datele aferente exerciţiului expirabil se face
prin preluarea rulajelor anuale ale conturilor de venituri şi cheltuieli din ultima balanţă de
verificare.

Situaţiile financiare anuale se întocmesc în trei exemplare şi se semnează de către persoana

care le-a întocmit şi de către administratorul societăţii. şituaţiile financiare se depun la
direcţia generală a finanţelor publice judeţene, la termene diferite, şi anume:

 În termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru societăţile

comerciale, companiile naţionale, regiile autonome şi institutele naţionale de cercetare-
dezvoltare;
 În termen de 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru celelalte persoane
juridice;
 În termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, persoanele care, de la
constituire, nu au desfăşurat activitate, cu excepţia societăţilor comerciale, precum şi cele
aflate în lichidare, potrivir legii, vor depune o declaraţie în acest sens.18

La S.C. CERAVIS S.A. Cartea Mare se prezintă în Anexa 8.În continuare sunt prezentate
situaţiile de închidere a ecerciţiului financiar ale S.C. CERAVIS S.A.

18
Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare..
59
 Bilanţ prescurtat S.C. CERAVIS S.A.

la data de 31.12.2009

Denumirea elementului Nr. Sold la :

crt. 01.01.09 31.12.09
A B 1 2
ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 01
(ct 201+203+205+207+208+233+234-280-290-2931)
A II.IMOBILIZĂRI CORPORALE 02 1008920 1139492
(ct 211+212+213+214+231+232-281-291-2931)
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE(ct 261+263+265+267*-296*) 03
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd 01 la 03 ) 04 1008920 1139492
ACTIVE CIRCULANTE
I.STOCURI (ct 301+ 05 202716 96132
+302+303±308+331+332+341+345+346±348+351+354+356+357+358+361±368+371±378+381±388-391-
392-393-394-395-396-397-398+4091-4428)
B II.CREANŢE ( sumele care urmeazã a fi încasate dupã o perioadã mai mare de un an trebuie 06 66824 54755
prezentate separate pentru fiecare element) (ct 267*-
296*+4092+411+413+418+425+4282+431**+437**+4382+441**+4424+4428**+444**+445+
446**+447**+4482+451**+453**+456**4582461+473**-491-495-496+5187)
III.INVESTIŢII PE TERMEN SCURT 07
(ct. 501+505+506+508+5113+5114-591-595-596-598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BǍNCI (ct. 5112+512+531+532+541+542) 08 20270 2259
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd 05la 08) 09 289810 153146
C CHELTUIELI ÎN AVANS (ct 471) 10 13759 11191
DATORII:SUMELE CE TREBUIE PLǍTITE ÎNTR-O PERIOADǍ DE PANǍ LA UN AN (ct 11 164229 165876
161+162+166+167+168-
D 169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+431***+
437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+453***+455+
456***+457+4581+462+473***+509+5186+519)
E ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (rd 09+10-11-18) 12 139340 -1539
F TOTAL ACTIVE-DATORII CURENTE (rd 04+12-17) 13 1148260 1137953

60
G DATORII:SUME CARE TREBUIE PLǍTITE ÎNTR-O PERIOADǍ MAI MARE DE UN AN (ct 14 273857 200468
161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405
+408+419+421+423+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***
+444***+446***+447***+4481+451***+453***+455+456***+457+4581+462+473***+509+
5186+519)
H PROVIZIOANE (ct 151) 15 5455 5455
VENITURI ÎN AVANS(rd 17 si 18), din care: 16 620728 605337
I ct 131+132+133+134+138 17 620728 605337
ct 472 18
J CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL(rd 20 la 22 ) din care: 19 109185 109185
-capital subscris vãrsat (ct 1012) 20 109185 109185
-capital subscris nevãrsat (ct. 1011) 21
-patrimoniul regiei (ct 1015) 22
II. PRIME DE CAPITAL (ct 104) 23
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct 105) 24 74540
IV. REZERVE (ct 106) 25 137438 138193
Acţiuni proprii (ct 109) 26
Câştiguri legate de instrumente de capitaluri proprii (ct 141) 27
Pierderi legate de instrumente de capitaluri proprii (ct 149) 28
V. PROFITUL SAU PIERDEREA Sold C 29
REPORTAT(Ǎ) (ct 117) Sold D 30
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA Sold C 31 1892 5530
EXERCIŢIULUI FINANCIAR ( ct 121) Sold D 32 0
Repartizarea rezultatului (ct 129) 33 295 755
CAPITALURI PROPRII – TOTAL 34 248220 326693
(rd 19+23+24+25-26+27-28+29-30+31-32-33)
Patrimoniulpublic (ct 1016) 35
CAPITALURI – TOTAL (rd 34+35) 36 248220 326693

61
Contul de profit şi pierdere

S.C. CERAVIS S.A.

la data de 31.12.2009

62
63
64
 NOTELE EXPLICATIVE

la S.C. CERAVIS S.A.

Nota 1

Tabel nr.11 Active imobilizate

Valoarea brută
Denumirea
Elementului
De Sold la Cedări, Sold la sfârşitul
imobilzare începutul Creşteri Transferuri şi alte exerciţiului
Exercitiului reduceri financiar
financiar 31 dec
1 ian
0 1 2 3
41+2+3
Av.şi imobilizări corporale în 64 621 95 979 48 830 111 770
curs

Imobilizări corporale 8 264 8264

- Terenuri
Construcţii 259 577 114 265 66430 307 412

Inst.tehn. maşini,plantaţii 897 882 5 885 903 767

Alte inst.utilaje 9 125 3 169 12 294

Total imob.corporale 1 239 469 219 298 115 260 1 343 507

Imob. financiare

Total active imobilizate 1 239 956 219 298 115 260 1 343 994

65
 Nota 2

Tabel nr .12 Provizioane

Denumirea Sold la începutul Transferuri Sold la sfârşitul

provizionului exerciţiului financiar exerciţiului financiar
În cont Din cont
0 1 2 3 4=1+2-3
Provizioane pt. 5 455 0 0 5455
litigii

Societatea comercială CERAVIS S.A. a constituit provizioane în exerciţiul financiar 2006 pentru
următoarele creanţe:

- SC VALDINO SRL provizion constituit- 1 191 lei

- SC GYONY SRL provizion constituit- 4 264 lei

Nota 3

Tabel nr.13 Repartizarea profitului

Destinaţia profitului Suma

Profit net repartizat: 6285

-rezerva legală 755

-acoperirea pierderii contabile -

-dividende -

Profit nerepartizat 5530

Nota 5

Tabel nr.14 Situaţia creantelor şi datoriilor

Sold la sfârşitul exerciţiului Termen de lichiditate

Creanţe
financiar 31 dec Sub 1 an Peste 1 an
0 12+3 2 3
Total, din care: 28 965
Clienţi incerţi 24 269
TVA sumă negativă 4696

66
Clienţi incerţi:

- SC VALDINO SRL -3 971

- FAO ORADEA -6 085
- SC GYONY SRL- a fost chemată în arbitraj la Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIA
Bacău.Tribunalul a emis Hotărârea nr. 83 prin care obligă pârâta la plata sumei de 16 527
lei, nu s-au făcut demersurile pentru declanşarea procedurii de faliment.

Datorii Sold la sfârşitul Termen de exigibilitate

exerciţiului financiar Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani

0 1=2+3+4 2 3 4

Total, din care: 263 870 203 745 60 125

Furnizori 6 188 6 188

Impozite taxe

buget local
Obl restante faţă 257 682 197 557 60 125

de alţi creditori

Obligaţiile restante faţă de alţi creditori reprezintă:

-20 610-participarea salariaţilor la profit

- 39 515-cota administrator 2000

- 43 046-asociaţi

-136 055-dividende

-18 456-arendă teren livadă

Către furnizori a fost achitată în luna ianuarie 2010 suma de 4910,01 RON.

Nota 7

Participaţii şi surse de finanţare

67
Capitalul social subscris şi vărsat al S.C. CERAVIS S.A. la data de 31 12 2009 este de 109 185
RON, împărţit în 21 837 acţiuni cu o valoare nominală de 5 RON fiecare.

Nota 8

Informaţii privind slariaţii, administratorii şi directorii

Structura organizatorică, ierarhică şi funcţională a societăţii la data de 21.12.2009 totalizează

un număr de 5 salariaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată:

- tehnician sef ferma – 1

- contabil – 1
- muncitor – 2
- consilier economic – 1

Profilul de activitate al societăţii impune un regim special privind organigrama din

următoarele motive:

În peroada decembrie-aprilie în cadrul societăţii nu se pot presta lucrări specifice

agriculturii datorită condiţiilor climatice nefavorabile.

Numărul mediu al salariaţilor aferent exerciţiului financiar 2009 este 13.

Cheltuielile cu personalul în exerciţiul financiar precedent sunt următoarele:

- cheltuieli cu personalul- 173 037 lei din care:

- salarii -134 285 lei
- ch. cu asigurările şi prot.socială- 38 752 lei

Sumele menţionate au fost achitate către salariaţi precum şi sumele reprezentând

obligaţii către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale au fost virate în termen.

Administratorul unic are un venit brut în sumă de 1 980 RON. În anul 2009, venitul nu a
fost actualizat conform contractului de mandat deoarece administratorul a refuzat actualizarea.

În timpul exerciţiului financiar nu au fost acordate credite administratorului.

Nota 9

Indicatorii de lichiditate( calculaţi pe baza Bilanţului) la S.C. CERAVIS S.A. sunt următorii:

68
1. Indicatorul lichidităţii curente:

Lichiditatea curentă = Active curente : Datorii curente

La 1 ianuarie: 289 810 : 164 229 = 1, 76

La 31 decembrie : 153 146 : 165 876 = 0,92

Ştiind că valoarea recomandabilă acceptată a acestui indicator este aproximativ 2, se poate spune
că la începutul anului societatea avea garanţia acoperirii datoriilor curente din active curente ,
însă la sfârşitul anului valoarea indicatorului a scăzut cu 50 %, adică posibilităţile firmei de a
acoperi datoriile curente din activele curente au scăzut şi astfel societatea nu mai prezintă o
garanţie din acest punct de vedere.

2. Indicatorul lichidităţii imediate:

Lichiditatea imediată =(Active curente- Stocuri): Datorii curente
La 1 ianuarie: (289 810 - 202 716) : 164 229 = 0, 53
La 31 decembrie : (153 146 - 96 132) : 165 876 = 0.34
Putem observa că atât în la inceputul anului cât şi la sfrşit indicatorul test acid are o valoare mai
mică decât 1, ceea ce înseamnă că societatea are garanţia că îşi va putea achita datoriile curente.
Indicatori de activitate  indicatori de gestiune)
1. Viteza de rotaţie a activelor imobilizate- Cifra de afaceri:Active imobilizate

La 1 ianuarie : 685 205 : 1 008 920 = 0.67

La 31 decembrie: 605 337 : 1 139 492 = 0.53

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate a scăzut spre sfârşitul anului când viteza era de 0, 67 ori,
faţă de începutul anului când viteza era de 0, 53 ori.

2. Viteza de rotaţie a activelor totale- ( Cifra de afaceri) : ( Active totale)

La 1 ianuarie : 685 205 : 1 148 260 = 0. 59

La 31 decembrie: 605 337 :1 137 953 = 0. 53

Putem considera că viteza de rotaţie a activelor totale este foarte putin modificată, aproape spre
constant pe tot parcursul anului.

Nota 10

S.C. CERAVIS S.A. cu sediul în comuna Iteşti, judeţul Bacău, înregistrată la Oficiul
Registrului Comerţului sub numărul J/04/705/1995 , CUI 7541925 a desfăşurat în anul 2009 ca

69
activitate principală cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, realizând următorii
indicatori:

- Venituri totale – 770 457 lei

- Cheltuieli totale – 756 327 lei

- Profit brut – 14 130 lei

- Impozit pe profit – 8600 lei

- Profit net – 5530 lei

La întocmirea situaţiilor financiare anuale au fost respectate prevederile legii

contabilităţii nr. 82/ 1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi de Ordinul
Ministerului Finanţelor 3055/ 2009.

3.9.1. Auditarea sau verificarea situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare anuale ale entităţilor care aplică reglementări contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportări Financiare sunt supuse auditul financiar.

Auditorii financiari îşi exprimă, o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului

administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.

Entităţile care ntocmesc situaţii financiare simplificate nu au obligaţia auditării situaţiilor

financiare anuale.Situaţiile financiare anuale ale acestor entităţi se verifică potrivir prevederilor
legislaţiei în materie.

Raportul auditorilor financiari cuprinde:

a) menţionarea situaţiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar, împreună
cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a standardelor de audit conform cărora a
fost efectuat auditul financiar;
c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit căreia
situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare
financiară şi, după caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele legale;opinia de

70
 audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii financiari nu au
fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atenţia, printr-un paragraf
distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile
financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori financiari, persoane fizice, în numele acestora sau
al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează19.

3.9.2. Aprobarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare au înscrise clar numele şi prenumele persoanei care le-a întocmit,
calitatea acestora ( director economic, contabil şef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcţie, expert contabil, contabil autorizat), precum şi numărul de
înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.

Situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul administratorilor pentru exerciţiul

financiar în cauză, sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, potrivit
legislaţiei în vigoare.

Situaţiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, şi raportul administratorilor,

împreună cu raportul de audit sau raportul de verificare, după caz, se publică în conformitate cu
legislaţia în vigoare.

Ori de căte ori situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor se publică n

întregime, acestea trebuie să fie reproduse în forma şi conţinutul pe baza cărora auditorii
financiari sau persoanele care au efectuat verificarea, după caz, şi-au întocmit raportul
lor.Acestea trebuie să fie însoţite de textul complet al raportului de audit sau al raportului de
verificare, după caz.

Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se indice faptul că

versiunea publicată este o formă prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului
comerţului la care au fost depuse situaţiile financiare anuale. În cazul în care situaţiile financiare
anuale nu au fost în că depuse, acest lucru trebuie prezentat.Raportul de audit nu se publică, dar
se menţionează dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau
dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit.De asemenea, se

19
OMFP nr.3055/2009 secţiunea 10.
71
menţionează dacă raportul de audit face referire la aspecte asupra carora auditorii financiari atrag
atenţia printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve.

Împreuna cu situaţiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a

profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în notele

explicative20.

CAPITOLUL 4
Posibilitatea utilizării mijloacelor moderne de calcul
în elaborarea situaţiilor financiare

20
OMFP nr.3055/2009 secţiunea 11.
72
 4.1. Delimitări conceptuale privind sistemul informaţional

Sistemul informaţional este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare,

transmisie, prelucrare, etc. de informaţii. Rolul sistemului informaţional este de a transmite
informaţia între diferite elemente. De exemplu, în cadrul unei unităţi economice, rolul sistemului
informaţional este de a asigura persoanele din conducere cu informaţii necesare pentru luarea
diferitelor decizii economice sau de altă natură.

În cadrul sistemului informaţional se regăsesc : informaţia vehiculată, documentele

purtătoare de informaţii, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informaţiei.
Printre posibile activităţi desfăşurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate :achiziţionarea de
informaţii din sistemul de bază, completarea documentelor şi transferul acestora între diferite
compartimente, centralizarea datelor.

În cadrul sistemului informaţional, majoritatea activităţilor se pot desfăşura cu ajutorul

tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare si apoi, rezultatul poate fi transferat mai
departe, catre alt compartiment spre prelucrare.Transferul se poate face şi el pe cale electronică,
prin intermediul unei reţele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.Ansamblul de elemente
implicate în tot acest proces de prelucrare şi transmitere a datelor pe cale electronică alcătuiesc
un sistem informatic.

Într-un sistem informatic pot intra : calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte
componente hardware, softwer-ul, datele prelucrate, personalul ce exploatează tehnica de calcul ,
teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.

Se poate spune deci, că sistemul informaţional este inclus în sistemul informatic, acesta
din urmă fiind o componentă esenţială a primului.

Sistemele informatice acoperă cele mai diverse domenii.În funcţie de specializare, avem :

 sisteme specializate, adică sunt proiectate pentru a rezolva un anume tip de problemă
dintr-un anume domeniu;
 sisteme de uz general, cu ajutorul cărora se poate rezolva o gamă largă de probleme din
mai multe domenii;
 sisteme locale, programele necesare prelucrărilor de date si datele se află pe un singur
sistem de calcul;
 sisteme pe reţea, sistemul funcţioneaza într-o reţea de calculatoare, caz în care, datele si
programele pot fi distribuite mai multor staţii de lucru ce fac parte din acea reţea.

73
În funcţie de localizarea datelor şi de locul în care sunt efectuate prelucrările, putem avea
sisteme informatice :

 cu date centralizate, datele se află pe un singur sistem de calcul;

 cu date distribuite, datele se afla distribuite pe mai multe calculatoare în reţea;
 cu prelucrări centralizate, prelucrarea datelor se face pe o singură staţie de lucru,
indiferent de numărul staţiilor pe care sunt informaţiile de prelucrat;
 cu prelucrări distribuite, mai multe calculatoare prelucrează datele provenite de la unul
sau mai multe calculatoare din retea;

După domeniul în care funcţionează, sistemele pot fi clasificate :

 de baze de date, specializate în gestiunea unor cantităţi mari de date;

 pentru prelucrări stiinţifice, specializate pe anumite domenii stiinţifice;
 pentru conducerea proceselor tehnologice, pentru conducerea unor maşini,scule,unelte
computerizate;

După nivelul ierarhic ocupat de sistemele informatice în structura organizatorică a societaţii,

putem avea :

 sisteme informatice pentru conducerea activităţilor la nivelul unităţilor economice;

 sisteme la nivelul organizaţiilor cu structura de grup;
 sisteme informatice teritoriale;
 sisteme informatice la nivel de ramură si subramură si la nivel economic naţional;
 sisteme de uz general.
După activitatea ce o automatizează, sistemele pot fi :
 pentru conducerea producţiei;
 pentru activitatea comercială;
 pentru evidenţa contabilă;
 pentru evidenţa materialelor si mărfurilor;
 pentru evidenţa personalului şi salarizare;
 pentru evidenţa mijloacelor fixe.

Aceste sisteme au o aplicare imediată în cadrul rezolvării unor probleme de natură economică.
Deci una dintre ramurile cele mai informatizate este economia.

Încă din cele mai vechi timpuri, omul, chiar fără să ştie, era preocupat de acest domeniu
– economia. Omul avea nevoie, pentru a trăi, de o serie de elemente indispensabile, cum ar fi
apă, hrană, arme pentru a se apăra de animale; odată cu evoluţia lui, au crescut şi necesităţile, pe
lângă cele vechi au aparut şi altele : haine, mijloace de transport, unelte, etc. Astfel apare
conceptul de interes economic. Pentru a satisfane anumite nevoi, este necesar sa se consume
anumite bunuri, anumite resurse. Totalitatea elementelor utilizate la producerea de noi bunuri
74
necesare poarta numele de resurse economice. Aceste resurse sunt limitate, deci trebuie
gestionate corespunzător, în vederea satisfacerii prioritare a nevoilor cele mai stingente. Astfel
apare problema economică generală care reprezintă munca depusă de om în vederea alegerii si
folosirii resurselor pentru a-si satisface cat mai bine nevoile.

Activitatea desfăşurată de om pentru găsirea si prelucrarea resurselor economice se

numeşte activitate economică. Această lege se regăseşte şi în zilele noastre, în sensul că omul,
munceşte pentru a-şi procura cele necesare traiului. Cu cât caştigă mai mult, cu atât cresc şi
nevoile acestuia.

În cazul întreprinderilor , acestea desfăşoară o activitate de producţie, veniturile obţinute

din valorificarea acestora permiţâand acesteia continuarea activităţii şi chiar a dezvoltării. Aici,
nevoile sunt cele de a ramâne în competiţie pe piată, iar resursele sunt constituite din materia
primă folosită, forţa de muncă, mijloacele de producţie, etc. Criteriul satisfacerii nevoilor în
cazul unei întreprinderi se transformă în ţelul urmărit de aceasta – obţinerea de profit maxim.

Pentru realizarea acestei dorinţe, unităţile economice trebuie sa-şi perfecţioneze continuu
activitatea. Utilizarea tehnicii de calcul, măreşte considerabil eficienţa economică. Unul dintre
mijloacele prin care activitatea economică este automatizată este dat de sistemele informatice de
gestiune economică. În cadrul unităţilor economice sunt o multitudine de activităţi ce pot fi
supuse informatizării. Acestea pot fi impărţite în grupe, în funcţie de compartimentele în care se
desfăşoară.

Pentru realizarea unui sistem informatic eficient , trebuiesc avute în vedere unele reguli
de bază, ce au fost deduse din practică.

 Abordarea globală modulară

La proiectarea sistemului trebuie avută în vedere legătura acestuia cu lumea exterioară,

posibilităţile de comunicare cu alte sisteme similare, compatibilitatea cu sisteme de altă natură,
posibilitatea includerii sistemului într-un sistem mai complex, sau posibilitatea includerii altor
sisteme.

 Criteriul eficienţei economice

Principalul criteriu ce stă la baza realizării sistemului este cel economic. Cu alte cuvinte, la
proiectare trebuie avut în vedere că raportul dintre rezultatul sau rezultatele directe sau indirecte
obţinute prin implementarea şi folosirea sistemului economic si totalitatea costurilor de realizare
sa fie cât mai mare. Cu alte cuvinte, trebuie să fie rentabil.
75
  Orientarea spre utilizatori

La realizarea sistemului trebuie să se aibă în vedere cerinţele si preferinţele utilizatorilor. În acest

sens, trebuie purtată o discuţie cu utilizatorii în prealabil si pe baza sugestiilor si preferinţelor lor
sa se treacă la proiectarea propriu-zisă.

 Asigurarea unicităţii introducerii datelor

De cele mai multe ori o serie de date trebuiesc utilizate în mai multe locuri în cadrul sistemului
informatic. La proiectarea sistemului, trebuie ca datele să fie introduse o singură dată, iar
sistemul să distribuie automat datele în celelalte locuri în care este nevoie de ele.

 Antrenarea beneficiarului la realizarea sistemului

Acest principiu decurge tot din orientarea spre utilizator.Trebuie discutat cu utilizatorul înainte
de a trece la proiectare, pentru a înlătura de la început o serie de neajunsuri .Trebuiesc discutate
modalităţile de introducere a datelor si adaptarea aplicaţiei la nevoile utilizatorului, modul de
calcul şi prelucrare al datelor.

 Soluţie generala, independentă de configuraţia actuala a sistemului informatizat

Sistemul proiectat nu trebuie, pe cat posibil, sa fie dependent de dotarea tehnica actuala a
beneficiarului, ci trebuie avute în vedere eventuale noi achiziţii de tehnica de calcul, o eventuala
schimbare a sistemului informatic.

 Posibilitatea de dezvoltare ulterioară

Trebuiesc avute în vedere posibilitatea ca sistemul sa poată fi imbunătăţit in raport de cerinţele

viitoare ale firmei beneficiare.

Principalele etape de parcurs pentru realizarea unui sistem informatic sunt :

Analiza sistemului existent – se studiază sistemul informatic existent si se stabilesc

neajunsurile sale si cerinţele ce urmează a fi satisfăcute de viitorul sistem informatic. In acestă
etapă se stabileşte rentabilitatea folosirii sistemului informatic.

Proiectarea sistemului informatic – se concepe sistemul, elementele componente ale acestuia,

structura lor si modul de realizare.

76
Proiectarea de ansamblu – se stabileşte arhitectura de ansamblu, modul de descompunere pe
componente, intrările si ieşirile sistemului. Se finalizează printr-o schemă de ansamblu a
sistemului in care sunt incluse toate aceste elementele.

Exploatarea si întreţinerea sistemului – aceasta este faza finală a proiectului în care se trece la
exploatarea acestuia. Este necesară în paralel şi o serie de operaţii de întreţinere a acestuia.

4.2. Aspecte privind sistemul informaţional contabil la S.C. „CERAVIS” S.A.

Societatea comercială „CERAVIS” S.A. utilizează programul informatic ce se numşte

Ciel Conta Expert Contabil. Aplicaţia Ciel Conta Expert Contabil vă permite sa gestionaţi corect
si complet activitatea financiar-contabila, de la introducerea inregistrarilor primare pana la
obţinerea raportarilor anuale. Ciel Conta Expert Contabil este o soluţie flexibila, fiind destinata
atat societaţilor comerciale mici, cat si celor mijlocii si mari.

Caracteristici generale:

 usor de instalat si configurat - aplicaţia este usor de instalat, dispunand de Autorun , care
se lanseaza automat la introducerea cd-ului si care vă ghidează pe parcursul instalării.
 uşor de utilizat- interfata intuitivă si un manual de utilizare foarte detaliat fac ca funcţiile
aplicaţiei să fie simple şi usor de accesat. Ciel Conta este livrat cu o societate “Exemplu”
in care se pot efectua teste si exerciţii utile pentru acomodarea userului cu aplicaţia.
 funcţionarea în sistem multi-societate , multi-user, multi-valută si în reţea - Ciel Conta
poate fi utilizat pe un singur calculator sau în reţea si nu are limitare la numarul de
societăţi ce pot fi create.
 actualizare uşor de realizat - la apariţia modificărilor de program (legislative sau
funcţionale), veţi fi notificat pe e-mail iar upgradarea produsului se poate face on-line sau
cu cd-ul.
 gestiunea datelor - toate datele din societate sunt disponibile în orice moment pentru
generarea oricărui tip de raport. Rapoartele pot fi vizualizate, tipărite sau salvate într-unul
din formatele: PDF, Excel, Text, Dbf, RTF.
 import / export de date - Ciel Conta permite importul datelor: din versiuni anterioare ale
aplicaţiei, din fisiere text, din celelalte aplicaţii CIEL (Ciel Gestiune Comerciala, Ciel
Salarii, Ciel Mijloace Fixe, Ciel Registru de Casă) si exportul in excel al tuturor
rapoartelor. Aplicaţia permite import de note contabile din alte aplicaţii (de contabilitate

77
 sau nu), prin intermediul unui fişier standard, precum şi import de plan de conturi, cu
generare de solduri iniţiale.
 Filtrări,ordonări si grupari multiple - în liste programul permite grupări, filtrări, ordonări
si configurări diferite pentru a răspunde necesităţilor apărute in exploatare, utilizatorul
putând salva modificările.

Acest program prezintă şi puncte forte:

- număr nelimitat de înregistrări în baza de date;

- importul de plan contabil uşurează foarte mult setarea iniţială in cazul existenţei unui istoric
in alte aplicaţii;
- pentru rapiditate si eficienţa in introducerea datelor, Ciel Conta conţine modalităţi de
introducere a notelor contabile specializate sau generale;
- consolidare date pentru mai multe puncte de lucru ;
- Ciel Conta ofera posibilitatea salvării de modele de note contabile ;
- posibilitatea de revizuire a datelor introduse prin accesul fişei de cont si apoi a notelor
contabile direct din balanţa (drill-down) prin meniul contextual;
- situaţiile financiare (bilanţul, contul de profit si pierdere, Anexele 1-10 la bilanţ) şi
declaraţiile fiscale se obţin simplu şi rapid cu Ciel Conta.
- coduri de bare pentru declaraţiile fiscale.
- posibilitatea convertirii sumelor din balanţă şi din alte rapoarte în orice valută prin folosirea
cursului istoric sau a unui curs specificat de user;
- reevaluarea periodică a conturilor cu tranzacţii in valută;
- comunică în timp real cu aplicaţia CIEL Gestiune Comercială;
- permite folosirea tastaturii în orice secţiune a aplicaţiei, permiţând astfel introducerea extrem
de rapidă a datelor;
- atenţionare salvare bază de date,există posibilitatea salvărilor automate.

4.3. Propunerea unei aplicaţii informatice privind calcularea principalilor

indicatori economico-financiari

Datorită aspectuluii că informatica şi economia evoluează pe zi ce trece am considerat că

crearea unui program informatic care calculează indicatorii economico-financiari este utilă şi
eficientă în acelaşi timp. Dat fiind faptul că există numeroase programe care sunt utilizate la
calculul situaţiilor financiare am considerat ca proiecţia programului meu trebuie sa posede o
notă de inovaţie pentru a se diferenţia de ceea ce există la acest moment în domeniu.

4.3.1. Descrierea generală a programului

78
 În acest capitol am realizat un program informatic pe care ulterior l-am prezentat pas cu
pas.Acest program calculează indicatorii economico-financiari pe baza undor date ce pot fi
introduse de către utilizator.Indicatorii ce pot fi determinaţi cu ajutorul acestuia sunt următorii:

1) Indicatorii de lichiditate: -Indicatorul lichidităţii curente

- Indicatorul lichidităţii imediate indicatorul test acid

2) Indicatori de risc:- Indicatorul gradului de îndatorare

- Indicatorul privind acoperirea dobânzilor

3) Indicatori de activitate  indicatori de gestiune)

- Viteza de rotaţie a stocurilor

- Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi

-Viteza de rotaţie a activelor imobilizate

4.3.2. Prezentarea datelor de intrare şi de ieşire a aplicaţiei informatice

Programul foloseşte ca date de intrare:

- valori din bilanţ (active, capital, datorii)
- valori din contul de rezultate (venituri, cheltuieli, rezultat)
- valori din gestiune (stoc mediu, sold mediu clienţi)

79
 Pe baza acestor valori programul va calcula o serie de indicatori şi va oferi explicaţii
aferente acestora.

Indicatori calculaţi:
- Lichiditatea curentă, lichiditatea imediată
- Gradul de îndatorare, acoperirea dobânzilor
- Viteza de rotaţie a stocurilor, a debitelor clienţi şi a activelor imobilizate

80
 Pe lângă valorile calculate, programul oferă explicaţii cu privire la interpretarea
indicatorilor şi ce semnifică anumite valori.

Ca exemplu, pornind de la o serie de valori din bilanţ, contul de rezultate şi gestiune, se

vor calcula indicatorii prezentaţi:

81
Valorile indicatorilor calculaţi sunt:

Formulele de calcul pe care le foloseşte programul sunt: (scrise în Visual Basic 5)

82
83
 Concluzii

Această lucrare a avut ca obiectiv pe de o parte, evidenţierea importanţei raportării

financiare iar pe de altă parte întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale. Au fost
abordate aspecte privind semnificaţia situaţiilor financiare, conţinutul situaţiilor financiare şi
raportarea situaţiilor financiare.

Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale, umane,

instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii, pentru perfecţionarea căreia se bat, se
luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. Preocupaţi de
standarde, de convergenţă, de reflectarea contabilă a realităţii, profesioniştii contabili se
preocupă în fapt de economie, de instituţii, de oameni. Este poate, cea mai frumoasă parte a
profesiei contabile. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare
oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. În faţa provocărilor europene,
contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. Ea s-a adaptat proceselor de
normalizare, armonizare şi convergenţă, atât prin intermediul unor instituţii naţionale, cât şi prin
acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. Procesul de armonizare a contabilităţii
româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele
contabile europene, care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea
situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice, reprezintă una dintre cele mai curajoase
provocări pentru mediul administrativ. Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea
europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii, dar pe care noi abia le descifrăm,
cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public
– IPSAS.

Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu, ele se

fundamentează pe raţionamentul profesional, realizat prin apelul la principii, şi care poate
conduce la mai multe soluţii pentru o anumită problemă dată, departe de o rigoare absolută de
tipul 1 + 1 = 2! Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare
rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. Efectele şi finalităţile cercetării:
Standardele trebuie să conducă la binele public european, cum spun numeroasele organisme de
specialitate ale U.E., dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”. Poate argumentul cel
mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri, cel puţin în spaţiul
european, ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii

84
americane. Pentru noi, cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi
reglementărilor europene aşa cum sunt ele, evident însă cu adaptările minim necesare generate
de prevederile şi progresele legislative. Aplicaţiile concrete din marile firme, îndeosebi bănci şi
societăţi de asigurare, şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic. Ar
urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin
cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. Într-o etapă următoare va trebui să
ne elaborăm propriile standarde şi normative, corerspunzătoare nevoilor, dar şi specificităţii
economiei româneşti. Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în
IFRS pare a fi calea cea mai interesantă, dar nu este de loc uşor. Aplicarea acestei soluţii
presupune, însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire
a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor
principii. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS.
Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli, poate
satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate
cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară.

Pe parcursul celor patru capitole am încercat crearea unei imagini foarte bine conturate
asupra ceea ce înseamnă raportare financiară şi implicit situaţii financiare.Datele referitoare la
istoric şi noţiuni privind situaţiile financiare se regăsesc în primul capitol, care mai cuprinde şi
detalierea teoretică a celor cinci situaţii financiare.

Capitolul următor oferă cititorului ocazia cunoaşterii societăţii S.C. „CERAVIS”

S.A.,cuprinzând informaţii organizatorice despre societate, sectorul de activitate al acesteia şi
date privind piaţa, produsele şi concurenţa.

Al treilea capitol cuprinde partea practică, în acest capitol fiind prezentate situaţiile
financiare completate pentru S.C. „CERAVIS” S.A.Acestea au fost completate plecând de la
balanţa de verificare după inventariere.

Cel din urmă capitol vizează aspectele informatice în economie în general, şi în

societatea aleasă pentru exemplificare în particular. Am realizate un program informatic cu
scopul de a fi practic şi uşor de utilizat şi nu în ultimul rând să fie pe întelesul oricărui potenţial
contabil.

85
 Bibliografie
Cărţi:

1. Adam R., Pravăţ I.Cristina- „ Sisteme informatice de gestiune-note de curs”, Bacău 2007;
2. Botez Daniel- „Expertiză si practici contabile : suport de curs” , Bacău, 2009;
3. Botez Daniel- „Doctrină şi deontologia profesiei contabile : suport de curs”, Bacău, 2009;
4. Botez Daniel- „Politici şi metode contabile: note de curs”, Bacău, 2008;
5. Deju Mihai- „Contabilitate aprofundată : concepte, modele, studii de caz”, Editura Alma
Mater, Bacău, 2008;
6. Deju Mihai- „Contabilitatea consolidată: suport de curs”, Bacău, 2005;
7. Deju Mihai- „Elemente de contabilitate aprofundată”, Bacău, 2007;
8. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea- Contabilitatea financiară românească, Editura
Intelcredo, 2009;
9. Muntean Mircea- „Analiza echilibrului economico-financiar al intreprinderilor comerciale”,
Editura Edusoft, Bacău, 2006;
10. Muntean Mircea- „Gestiunea financiara”, Bacău, 2007;
11. Nechita Elena- „Bazele tehnologiei informatiei : manual CIG-IFR”, Bacău, 2006;
12. Pătruţ Vasile,Deju Mihai şi PĂCURARI Doina-Gestiunea şi contabilitatea unor activităţi
economice cu caracter deosebit,Editura Junimea, Iaşi, 2000;
13. Pătruţ Vasile, Aristiţa Rotilă- Contabilitate financiară, Editura Alma Mater, Bacău, 2000;
14. Pătruţ Vasile, Aristiţa Rotilă- Contabilitate financiară note de curs, Bacău, 2007;
15. Pătruţ Vasile, Aristiţa Rotilă- Contabilitatea întreprinderii, Editura Alma Mater, Bacău, 2002;
16. Pătruţ B.-„Programarea calculatoarelor electronice”, Editura EduSoft, Bacău 2005;
17. Pătruţ Vasile, Tătaru Simona- „Bazele contabilitatii : note de curs”, Bacău, 2007;
18. Rotilă A. „Analiză economico-financiară-note de curs”, Universitatea din Bacau, 2007;
19. Rotilă A., Solomon Daniela- „Analiza economico- financiara: lucrari aplicative”, bacău,
2006;
20. Rotilă A.- „Analiză economică - financiară: note de curs” , Bacău, 2007;
21. Rotilă A., Simona Tătaru- „Lucrare aplicativă privind ciclul contabil de prelucrare a datelor”,
Bacău, 2003;
22. Stănescu Ileana, Bara Stere, Frăţilă Laurenţiu- Ghid pentru prezentarea examenului de
licenţă,Editura Eficient, 2005

Periodice:

23. Colecţia „Tribuna economică”, ediţiile 2009-1010;

24. Revista română de monografii contabile, ediţiile 2009-2010;

25. „Colecţia expert-contabilitate- ediţie specializată, contabilitate, fiscalitate, finanţe”, ediţia

iulie 2008;

Surse legislative:

86
26. Legea contabilităţii 82/1991 actualizată în 2010;

27. Ordonanţa de urgenţă 36 din 14 aprilie 2010 (OUG 36/2010) pentru modificarea si
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate Publicat in Monitorul Oficial 268 din 26 aprilie
2010 (M. Of. 268/2010);

28. Ordinul Ministerului Finanţelor 3055 din 29/10/2009, publicat în Monitorul Oficial, pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

Site-uri web:

29. www.ceccar.ro

30. www.cabinetexpert.ro

31. www.contabilul.ro

32. www.mfinanţe.ro

33. www.tribunaeconomică.ro

34. www.intoco.ro

87
ANEXE

88