Instalatie de Capacitate Mica Pentru Filtrarea Uleiului Alimentar

CUPRINS
CAPITOLUL 1
GENERALITĂTI DESPRE INDUSTRIA ULEIURILOR VEGETALE ............................................ 5
1.1. Informaţii generale privind industria produselor oleaginoase ................................................... 5
1.2. Materiile prime folosite la producerea uleiurilor vegetale ....................................................... 6
1.3. Descrierea principalelor plante utilizate in obţinerea uleiurilor vegetale ................................. 8
CAPITOLUL 2
PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A ULEIULUI DE FLOAREA SOARELUI ............ 14
2.1. Schema bloc de obţinere a uleiurilor vegetale ........................................................................ 14
2.2. Operaţiile de prelucrare a seminţelor oleaginoase .................................................................. 16
CAPITOLUL 3
CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND OPERAŢIA DE FILTRARE ......................................... 23
3.1 Operaţia de filtrare a uleiului vegetal ....................................................................................... 23
3.2. Factori care influenţează operația de filtrare ........................................................................... 25
3.3. Materiale utilizate ca mediu de filtrare ................................................................................... 30
3.4. Ecuaţii ale operației de filtrare ................................................................................................ 31
3.5. Spălarea precipitatului ............................................................................................................. 35
CAPITOLUL 4
INSTALAŢII PENTRU FILTRAREA ULEIULUI VEGETAL ........................................................ 37
4.1. Clasificarea filtrelor................................................................................................................. 37
4.2. Soluţii constructive de echipamente pentru filtrarea uleiului: ................................................ 38
4.3 Alegerea şi justificarea soluţiei optime de filtru pentru ulei .................................................... 59
CAPITOLUL 5
CALCULUL PARAMETRILOR PRINCIPALI AI INSTALAŢIEI DE FILTRARE ........................ 63

5.1. Calculul numărului de rame .................................................................................................... 63
5.2. Calculul şurubului de strângere a elementelor filtrante ale filtrului cu rame şi plăci ............. 64
5.3. Calculul parametrilor principali ai instalației de pompare a uleiului supus filtrării................ 68
CAPITOLUL 6
NORME DE ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE ............................................................................. 91
6.1 Dispozitii generale.................................................................................................................... 92
6.2 Obligaţiile angajatilor privind securitatea si sănătatea in exploatarea instalaţiilor .................. 92
6.3 Reguli de asamblare si exploatare a instalaţiei de filtrare ........................................................ 92
6.4. Incidente în exploatare ............................................................................................................ 93
6.5 Activitatea de purificare a uleiului ........................................................................................... 94
6.6 Operaţii de intretinere si reparare a filtrelor presa ................................................................... 95
6.7. Filtru presă cu placi si rame .................................................................................................... 96
6.8. Filtre sterilizante ...................................................................................................................... 98
6.9. Incidente funcţionale ............................................................................................................... 99
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 101

CAPITOLUL 1
GENERALITĂŢI DESPRE INDUSTRIA ULEIURILOR VEGETALE
1.1. Informaţii generale privind industria produselor oleaginoase

Industria produselor oleaginoase produce uleiuri comestibile şi uleiuri necomestibile.
Uleiurile comestibile (constituind circa 2/3 din volumul total al uleiurilor produse) se utilizează
direct în alimentaţie sau se folosesc în producerea margarinei, maionezei, grăsimilor culinare,
produselor de panificaţie, patiserie, conserve, cofetărie. Uleiurile tehnice (constituind 1/3 din
volumul total de uleiuri produse) se folosesc în producerea detergenţilor, vopselei, lacului,
glicerinei, acizilor graşi, produselor farmaceutice şi cosmetice, [29].
Producţia mondială anuală de grăsimi de origine animală constituie în prezent circa 20
milioane tone, iar producţia mondială a grăsimilor de origine vegetală constituie circa 110 milioane
tone. Potrivit FAOSTAT, România a ocupat locul 15 în topul producătorilor mondiali de ulei de
floarea soarelui din anul 2010. În tabelul 1.1 sunt prezentate datele statistice referitoare la producţia
mondială a uleiului de floarea soarelui.
Tabel 1.1: Productia mondiala de uleiuri vegetale, [17]
Top Ţara Producţia [tone]

Total mondial 12.615.820
1 Ucraina 2.945.510
2 Rusia 2.619.610
3 Argentina 1.127.700
4 Turcia 645.707
5 Franţa 592.000
6 Germania 458.500
7 Spania 356.806
8 China 348.497
9 SUA 321.300
10 India 301.100
…
15 România 197.250
5
1.2. Materiile prime folosite la producerea uleiurilor vegetale
Uleiurile şi grăsimile vegetale se gasesc in natura in tesutul plantelor si pot fi concentrate in
seminte, germeni, tuberculi, precum si in pulpa, respectiv, in samburele fructelor. Continutul de
materie grasa in aceste parti ale plantei este variabil, fiind mai mare (16-60%) in seminte, fructe sau
tuberculi, in cazul plantelor cultivate pentru productia de uleiuri vegetale, denumite plante
oleaginoase.
Materiile prime destinate industriei uleiurilor si grăsimilor sunt numeroase si variate. În
prezent, pe piaţa mondiala,14 familii botanice constituie cele mai importante surse de materii prime
oleaginoase, astfel:
 compositae (floarea soarelui);
 cruciferae (rapita);
 euphorbicae (ricin, abrasin);
 jugdalaceae (nuc);
 leguminoase (soia, arahide);
 linaceae (in);
 malvaceae (bumbac);
 oleacee (măslin);
 palmaceae (cocos, palmier, palmist);
 papavaraceae (mac);
 pedoliaceae (susan);
 rosaceae (migdal, alun);
 solanaceae (seminţe de tomate, seminţe de tutun);
 vitaceae (samburi de struguri).
Din punct de vedere anatomic seminţele oleaginoase mature se compun din două părţi
principale: miezul şi coaja.
Miezul cuprinde embrionul (sau partea vie a seminţei, din care se va dezvolta viitoarea
plantă), doua cotiledoane si ţesutul nutritiv, denumit endosperm. Cotiledoanele si endospermul
conţin substanţe nutritive de rezerva, care se consumă in perioada inţiala de formare a plantei noi, a
caror pozitii variaza in functie de natura semintelor. De exemplu seminţele de floarea-soarelui şi
soia au cotiledoane bogate in substanţe nutritive, in timp ce endospermul este sarac şi se prezinta sub
forma unui strat foarte subţire. În seminţele de in, cotiledoanele si endospermul conţin substanţe
nutritive distribuite aproximativ egal, iar in seminţele de ricin, acestea sunt concentrate numai in
endosperm.
Coaja, învelisul exterior al seminţelor este format, in general, din trei straturi: epicarpul
(pieliţa care inveleşte fructul), mezocarpul, format din trei celule tari si leguminoase si endocarpul
format din celule mici aşezate in strat moale si subţire. Aceasta are rolul de protecţie impotriva
deteriorări mecanice, chimice şi biochimice. Grosimea şi aderenta cojilor la miez este diferită în
funcţie de natura, soiul şi varietatea seminţelor oleaginoase, constituind criteriul de clasificare a
acestora in doua grupe: seminţe decorticabile, care conţin o cantitate mare de coajă, neaderentă
6
intim la miez (floarea-soarelui, soia, ricin) şi seminte nedecorticabile cu coajă subtire şi foarte
aderentă la miez (rapiţa, inul, canepa).
Raportul cantitativ miez-coajă este variabil în limite largi. Astfel, conţinutul de coajă al
seminţelor de floarea-soarelui este de 15-27%, al celor de soia este cuprins între 7-12%, la seminţele
de in şi rapiţa între 4-6%, iar la ricin, între 22-25%.
Seminţele separate de planta mamă reprezintă germenele unei viitoare plante. În timpul
formării şi maturizării seminţelor oleaginoase, în celule are loc o acumulare de substanţe
oleaginoase (grăsimi, albumine, hidranţi de carbon), care au rolul de a asigura germenului funcţiile
vitale, până când acesta devine capabil să-şi asigure singur hrana minerală din sol şi aer. Prezenţa
acestor substanţe hrănitoare, determină valoarea seminţelor oleaginoase ca materii prime pentru
obţinerea uleiului vegetal.
În procesul de prelucrare se urmăreşte îndepărtarea parţială (în cazul obţinerii uleiului prin
presare) sau totală a cojii, deoarece aceasta nu prezintă interes tehnologic.
În tabelul 1.2 este prezentată în sinteză compoziţia chimică a principalelor tipuri de seminţe
utilizate industrial ca materii prime oleaginoase, [3].
Tabel 1.2: Compoziţia chimică a principalelor tipuri de seminţe oleaginoase, [10]
Tipul seminţei Umiditatea. Substanţe Substanţe

Conţinut de Celuloză Cenuşă
echivalentă Proteice extractive
(părţi) ulei, (%) (%) (%)
(%) (%) neazotate, (%)
Floarea-soarelui
- miez 55-60 7-9 26-29 5-14 2-4 3-4
- coajă 0,5-1 13-15 1,5-4,5 26-34 53-64 1,8-2,1
- sămânţă 36-42 9-11 17,5-20 9-15 20-25 2,5-3,0
Soia 16-19 11-15 33-36 20-23 3-6 2,5-5,0
In pentru ulei 35-37 9-11 26-27 22-24 4-5 3-4
Rapiţa 33-34 5-7 25-30 4,5-6,5 17-20 3,5-5,5
Muştar negru 23-28 7-9 26-28 10-11 21-29 4,5-6,0
Camelina 25-30 7-8 24-26 16-18 9-11 9-10
Ricinul 43-52 6-9 15-20 14-16 16-28 2,2-4,1
Natura lipidelor şi substanţelor de însoţire care compun uleiul brut este caracteristică
fiecărei materii prime. Motivele variaţiilor în compoziţia diferitelor materii prime oleaginoase rezidă
în măsurile luate pentru ameliorarea diferitelor soiuri în agrotehnica aplicată şi în condiţiile de sol şi
climă. De o mare importanţă asupra compoziţiei chimice sunt de asemenea factorii legaţi de
păstrarea seminţelor, cât şi de tratarea ulterioară recoltării, până la momentul prelucrării industriale
În tabelul 1.3. sunt prezentate caracteristicile fizico-chimice şi conţinutul uleiurilor rezultate

din aceste materii prime.
7
Tabel 1.3: Caracteristicile fizico-chimice şi continutul lor, [21]
Tipul Masa specifică la Indicele de Vâscozitatea la Punct de Titrul acizi Indicele de Indicele de
uleiului 20 oC, refracţie, 200C topire graşi iod săpunificare
(kg/m3) la t (oC) (oE) (0C) (0C) (-) (-)
Floarea-soarelui 920-925 1,4736 12 – 13 -16…18 16-20 119-135 184-198
la 25 0C
Soia 922-934 1,4742 8–9 -20…23 20-21 114-140 186-196
0
la 25 C
In pentru ulei 920-936 1,4789 7–8 -20 19-21 119-135 184-198
la 25 0C
Rapiţa 910-924 1,4710 17 – 18 -9 11-15 91-122 167-186
la 25 0C
Germeni de 921-926 1,4689 9 – 11 -11 14-20 111-130 188-198
0
porumb la 15 C
Ricinul 956-966 1,4700 16 – 17 la 50oC -10-12 2-3 80-90 176-187
0
la 25 C
Conţinutul de grăsimi variază în materiile prime oleaginoase în funcţie de soi, condiţiile

pedoclimaterice, prelucrarea agrotehnică şi constituie în mediu următoarele cifre:
 Soia 24-42%;
 Floarea-soarelui 24-60%;
 Rapiţa20-35%;
 Arahide 20-50%;
 Seminţe de in 46-48%;
 Germeni de porumb 33-36%;
 Fructe de palmier 46-53%;
 Alune 62%;
 Migdale 54%;
 Seminţe de bostan 62%;
 Seminţe de bumbac 20-24%;
 Seminţe de muştar 32-42%.
1.3. Descrierea principalelor plante utilizate în obţinerea uleiurilor vegetale
În prezent, în ţara noastră se cultivă următoarele plante oleaginoase: floarea-soarelui, ricinul,

inul pentru ulei, soia şi rapiţa.
Floarea–soarelui (fig.1.1.), din familia biologică a composeelor, a început a fi cultivată

relativ târziu în ţara noastră, începând cu primii ani ai secolului XX, dar a devenit relativ repede cea
mai răspândită plantă oleaginoasă.
8
Figura 1.1: Floarea soarelui, [15]
La partea superioară, tulpina se termină cu o inflorescenţă numită capitul, cu diametru

cuprins între 0,1–0,3 m, pe care sunt două tipuri de flori: flori periferice în formă de limbă, sterile şi
flori tubulare centrale, fertile, care formează seminţele.
Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea‐soarelui ocupă locul al patrulea, după soia,
palmier şi rapiță. Uleiul din floarea soarelui este un amestec de: 95% trigliceride (formula CxHyOz)
şi 5% acizi graşi liberi. Este un ulei semisicativ caracterizat printr‐un indice de iod de 132 şi o
aciditate de 0,05. El nu conține poluanți periculoşi cum sunt: benzen, plumb sau metale grele.
Semințele de floarea‐soarelui conțin 33‐56% ulei, cu valoare alimentară ridicată, conferită de
prezența acizilor graşi nesaturați, reprezentați în cea mai mare parte de acizii linoleic (44‐75%
,conținut ridicat) şi oleic (14‐43%, nivel mediu), dar şi de existența a mai puțin de 15% acizi graşi
nesaturați (mai ales palmitic şi stearic) şi de lipsa aproape totală a acidului linilenic (urme ‐ 0,2%),
fapt ce‐i confer stabilitate şi capacitate îndelungată de conservare.
Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui: densitatea la 200=0,92; vâscozitate
(CST) la 200 = 55‐61; punctul de fuziune = ‐160; punctul de rupere = ‐50; PCI (Kcal/kg) = 9032.
Funcția nutritivă a uleiului de floarea‐soarelui este sporită de prezența unor provitamine a
vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca şi a vitaminelor B4, B8, K. Uleiul mai conține sterol
(aproximativ 0,04 %) şi tocoferoli (fracțiune antioxidantă a uleiului vegetal, cca. 0,07%).
Capacitatea energetică (8,8 calorii /gulei) şi gradul de asimilare ridicat, situează uleiul de
floarea soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului.
9
Uleiul de floarea soarelui este de culoare galbenă, gust dulce, fin, foarte prețios şi sănătos, cu
un bogat conținut în vitamina E, mai mare decât în orice alt ulei vegetal, o combinație de acizi
monosaturați şi polisaturați cu un nivel scăzut de grăsimi. Se utilizează în alimentația umană (pentru
prepararea bucatelor), hrana animalelor (şroturi rezultate în urma procesării), domeniu industrial
(uleiuri, combustibili, etc.). Semințele presate la rece ne oferă un ulei bun în scop culinar, în
cosmetică şi industrial.
Uleiul rafinat de floarea‐soarelui se foloseşte, în principal, în alimentație, în industria
margarinei şi a conservelor. Produsul este folosit şi în industrie pentru producerea lacurilor speciale
şi a răşinilor, precum şi în pictură. Fosfatidele şi lecitina extrase din uleiul de floarea‐soarelui, sunt
utilizate în industria alimentară, panificație, patiserie, în prepararea ciocolatei şi a mezelurilor.
Uleiul de floarea‐soarelui poate fi folosit după esterificare, sub formă de biocombustibil
(biodiesel), având un indice de evaporare aproape zero, siguranță în păstrare (punctul de aprindere
este de 215°C, comparativ cu 770°C pentru motorină) şi conține între 10‐15% oxigen, ceea ce duce
la ameliorarea combustiei şi la diminuarea nivelului poluării, [3].
Ricinul (fig. 1.2.) face parte din familia euphorbiaceelor şi este utilizat, în primul rând,
pentru fabricarea uleiurilor utilizate apoi în industria medicamentelor, a alifiilor, dar şi ca ulei
lampant,combustibil la motoarele avioanelor, lubrifiant la sistemele cu turaţii ridicate, datorită
stabilităţii termice foarte bune a vâscozităţii la creşterea temperaturii, în pictură datorită sicativităţii.
Figura 1.2: Ricin, [28]
Ricinul este un arbust adus din India în Europa cu milenii în urmă. Fructul de ricin este o
capsulă formată din trei compartimente, în care se găseşte câte o sămânţă. Sămânţa de ricin este
acoperită cu o coajă care nu este concrescută cu endospermul. În aceasta se găseşte un ţesut bogat în
ulei. Conţinutul de ulei al cojii variază între 2.5–3.3%. Uleiul de ricin terapeutic nu este toxic.
Efectul toxic, în cazul ingerării de seminţe, se manifestă prin coagularea fibrinei, aglutinarea
eritrocitelor, lezarea pereţilor vaselor sanguine, iritarea mucoasei gastro-intestinale, leziuni hepatice
şi renale. Ingerarea a 5-6 seminţe de către un copil sau 10 seminţe de către un adult poate provoca
10
moartea acestora. Seminţele de ricin, asemănătoare boabelor de fasole, au forma ovoidală-alungită,
cu suprafaţa netedă şi lucioasă. Ele sunt pestriţe: pe un fond cenuşiu-albastru până la brun roşcat se
află un mozaic de alb până la brun deschis, [3].
Inul (fig. 1.3.) este o plantă din specia ierboasă de cultură, înaltă de 30-80 (100) cm
ramificată numai la partea superioară (la inul de fuior) sau chiar de la bază (la inul de ulei); rădăcina
este pivotantă, cu ramificaţii dese dar scurte, lungă aproape cât înălţimea plantei; tulpina este
cilindrică, groasă de 1-2 mm; frunzele sunt alterne, lanceolate, lungi de 2-3 cm, late doar de 2-4 mm,
cu 3 nervuri paralele; florile sunt grupate în dichazii terminale cu puţine flori (de obicei 10-15), lung
pedicelate, pe tipul 5 cu elemente neunite, lungi de 1,2-1,5 cm, corola albastră-azurie; fructele sunt
capsule globuloase cu diametrul de 6-8 mm, cu 10 seminţe ovoidale, turtite, brune.
Figura 1.3: In, [6]
Inul pentru ulei este cultivat pentru seminţele sale care furnizează un ulei sicativ cu multiple
utilizări industriale: fabricarea vopselurilor şi lacurilor (80% din producţia totală), a linoleumului, a
muşamalelor, în tipografie (fabricarea cernelurilor speciale).
Turtele rezultate după extragerea uleiului sunt dintre cele mai valoroase (34-37% substanţe
proteice, 30% glucide, 8% lipide), fiind întrebuinţate mai ales la furajarea vacilor de lapte şi a cailor.
Tulpinile rămase după treierat sunt balotate şi folosite ca materie primă pentru fabricarea
celulozei şi hârtiei, sau pentru extragerea câlţilor. Culturile de in pentru ulei care au format tulpini
mai lungi (vreme umedă şi răcoroasă) pot furniza şi o recoltă de fibre, mai scurte, folosite pentru
ţesături grosiere.
În Europa se cultivă cu in pentru ulei aproximativ 305 mii ha, Federaţia Rusă fiind în 2008
pe primul loc cu 85 mii ha, urmată de Belarus cu 79 mii ha şi Franţa cu 68 mii ha.. În România,
suprafaţa cu in pentru ulei s-a menţinut timp îndelungat în jur de 80 mii de ha, producţiile medii
oscilând între 500 şi 700 kg/ha. În ultimii ani, interesul agricultorilor pentru această cultură s-a
diminuat foarte mult din cauza lipsei de cerere de ulei de in pe piaţa românească, [3].
11
Soia (fig. 1.4.), din familia biologică a leguminoaselor, soiul Glycine, este originară din Asia
orientală, actualul teritoriu al Chinei, utilizată în alimentaţia umană datorită conţinutului bogat în
proteine, fiind cultivată de peste 5000 de ani. Uleiul se obține din boabe de soia ce conțin 16‐19 %
ulei, prin procedeul extracției.
Figura 1.3: Soia, [22]
În faza de rafinare a uleiului brut de soia, rezultă un subprodus de la desmucilaginare, din

care se separă lecitina. Uleiul rafinat de soia se produce în două tipuri: tipul A şi tipul B. Tipul A
este de calitate superioară, cu o aciditate mai mică (0,15% acid oleic) şi un conținut de apă sub
0,1%. Uleiul de soia trebuie păstrat la temperatură scăzută, deoarece este supus fenomenului de
reversiune (înainte de a deveni rânced capătă un miros de peşte). Acest ulei se pretează foarte bine la
hidrogenare în vederea obținerii margarinei.
Dacă procesul de extracţie a uleiului nu este condus corespunzător, uleiul de soia este
predispus la reversibilitate în ce priveşte mirosul şi gustul, la scurt timp după rafinare apărând un fel
de degradare a uleiului, ce se manifestă prin apariţia unui miros şi gust neplăcut, care se amplifică
dacă uleiul se încălzeşte, [3].
Rapiţa (fig. 1.5.), face parte din familia biologică Cruciferae, fiind utilizată, în primul rând,
pentru fabricarea biodiesel-ului, dar şi în alimentaţia umană, după o foarte bună rafinare, cu
precauţii la fenomenul de reversiune a gustului şi mirosului. Dintre varietăţile prezentate anterior,
primele două au forme de toamnă şi de primăvară, iar muştarul negru se însămânţează numai
primăvara.
Rapiţa este o plantă de talie medie având rădăcină pivotantă, având floarea alcătuită din 4
petale, sepale, stamine şi pistil, în interiorul florii găsindu-se pungile cu nectar. Fructul este o silicvă
(păstaie), în interiorul căreia se găsesc 4-7 seminţe sferice cu diametrul mediu 1,5 – 2,5 mm. În
secţiune, sămânţa de rapiţă cuprinde învelişul cu patru substraturi (epidermisul, hipodermisul, stratul
papilar, stratul de pigmentare), apoi endospermul şi cotiledonul, părţile care conţin celulele
oleaginoase. Masa volumică a seminţelor de rapiţă variază între 640–680 kg/m3.
12
Figura 1.4:Rapita, [9]
Uleiul din semințe de rapiță a fost produs în secolul al 19‐lea ca lubrifiant pentru motoarele
cu abur. Uleiul are un gust amar din cauza nivelului ridicat de acizi. Canola a fost produsă tocmai
pentru a reduce această cantitatea de acid, rezultând un ulei gustos.
Uleiul de semințe de rapiță este o buna sursa de grăsimi poli si mono‐nesaturate, este cel mai
sărac în grăsimi saturate dintre toate uleiurile. Conține de zece ori mai mulți acizi Omega 3 decât
uleiul de măsline. Poate fi folosit la gătit la temperaturi foarte înalte.
Uleiul brut de rapiţă, atât cel de presă, cât şi cel de extracţie, este de culoare verde închisă, cu
gust şi miros caracteristic, datorate conţinutului de ulei eteric. În stare rafinată este un ulei
comestibil de bună calitate, care prezintă însă, dezavantajul că după o depozitare mai îndelungată (6
luni – 1 an), prezintă fenomenul de reversiune a gustului şi mirosului, [3].
13
CAPITOLUL 2
PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A ULEIULUI DE
FLOAREA SOARELUI
2.1. Schema bloc de obţinere a uleiurilor vegetale
Figura 2.1:Schema bloc de obţinere a uleiurilor vegetale, [24]

14
Figura 2.2: Instalaţia tehnologică de obţinere a uleiurilor, [11]
15
2.2. Operaţiile de prelucrare a seminţelor oleaginoase
 Recepţia reprezinta operaţia de aprovizionare a fabricilor de ulei cu seminţe, se face de

obicei cu vagoane CFR, autocamioane special amenajate şi prin preluare directă din silozul
furnizorului în silozul morii.
Aprovizionarea pe cale maritimă este mai rară, însă la noi în ţară, chiar dacă seminţele au
fost transportate pe apă, se preiau din port cu vagoane CFR sau autocamioane pentru transportul la
beneficiar.
Receptia materiilor prime este de doua tipuri:
 receptia cantitativa ce constă în măsurarea gravimetrică (cântar pod-basculă) sau volumetrică
(nerecomandată din cauza erorilor pe care le introduce) a lotului de cereale sosit la furnizor.
 recepţia calitativă a seminţelor oleaginoase constă în determinarea greutăţi hectolitrice, a
umidităţi, conţinutului de ulei, conţinutului de corpuri stăineşi a puritaţii biologice, [4].
 Depozitarea seminţelor oleaginoase trebuie să asigure:

 păstrarea substanţelor oleaginoase valoroase;
 prevenirea proceselor de degradare;
 îmbunătăţirea caracteristicilor tehnologice ale seminţelor;
 pregătirea de loturi mari, omogene din punct de vedere a indicilor tehnologici, către extracţie.
Depozitarea seminţelor se realizează în:
 silozuri cu capacitate de 300-1200 tone, din beton sau metal;
 magazii etajate, unde seminţele se depozitează pe plauşe în strat de 1,5-3,0 m în funcţie de
umiditatea lor.
La depozitare trebuie să fie respectate următoarele :
 uscarea seminţelor în depozit trebuie să se facă în regim moderat, pentru a evita crăparea şi
desprinderea cojii de pe miez;
 depozitarea să se facă la umiditatea care nu depăşeşte umiditatea critică;
temperatura trebuie menţinută sub 30ºC prin aerare naturală, aerare activă sau răcire mecanică, [4].
 Curaţirea este etapa în care se elimină impurităţile din masa de seminţe.

Principiul eliminării impurităţilor prin diferite operaţii tehnologice se bazează pe diferenţa
dintre proprietăţile fizice ale seminţelor din cultura de bază şi a impurităţilor.
Seminţele oleaginoase conţin impurităţi care trebuiesc separate. Aceste impurităţi pot fi
grupate în:
 impurităţi metalice - cuie, şuruburi, alte bucăţi de metal ;
 impurităţi minerale - bucăţi de pământ, pietre, praf;
 impurităţi organice neoleaginoase - pleavă, paie ;
 impurităţi oleaginoase - seminţe seci, seminţe carbonizate, spărturi, seminţe din alte sorturi
decât cel recepţionat.
16
Îndepărtarea acestor impurităţi se realizează în două etape :
 înainte de depozitare – precurăţirea seminţelor - când se elimină cea. 50% din impurităţile
iniţiale din loturile de seminţe neomogene, cu grad ridicat de impurităţi şi pericol de
degradare;
 la trecerea în fabricaţie - postcurăţire - după care conţinutul remanent de impurităţi este de
0,3 - 0,4%.
Ca utilaje principale, în fabricile de ulei din ţară, se folosesc: vibroaspiratorul şi
precurăţitorul pentru precurăţirea seminţelor; postcurăţitorul şi tararul cu aspiraţie ce
funcţionează atât pe principiul diferenţei de mărime, cât şi a diferenţei vitezelor de plutire;
buratul, folosit pentrucurăţirea seminţelor de in şi rapiţă şi precurăţirea seminţelor de soia;
separatori magnetici, [4].
Figura 2.3: Tarar aspirator, [4] Figura 2.4: Separator electromagnetic, [4]
1-tambur; 2-bandă de cauciuc; 3- pâlnie

1-batiu;2-conducta de alimentare; 3, 4-site; de alimentare;4-şuber; 5-pereţi limitatori;
5-ventilator; 6-contragreutăţi; 7-canale de 6-tambur electromagnetic;
aspiraţie 7-racord aspiraţie; 8-cap de evacuare;
9-clapetă de dirijare;10-pâlnie de evauare
 Uscarea este procesul prin care se scade umiditatea materiilor prime oleaginoase, deoarece
un grad de umiditate ridicat poate duce la degradarea lor în timpul depozitării, iar la prelucrare
provoacă dificultăţi.
Umiditatea poate avea asupra seminţelor următoarele acţiuni:
- acţiune directă: cu privire la creşterea acidităţii libere datorată creşterii temperaturii seminţelor;
- acţiune indirectă: cu declanşarea unor procese ce duc la degradarea seminţeor depozitate
Uscarea seminţelor se poate face pe cale mecanică sau termică. Pentru uscarea seminţelor se
foloseşte uscarea termică prin evaporare naturală folosind ca agent termic gazele de ardere, aerul
17
cald sau aburul de joasă presiune, în cazul lopătării, sau artificială în instalaţia de uscare.
Procesul de uscare decurge în trei faze:

1. evaporarea apei de pe suprafaţa seminţelor
2. apa se evaporă din interiorul seminţelor (viteza de uscare scade)
3. umiditatea seminţelor este egală cu cea de echilibru (viteza de uscare scade până la zero)
Figura 2.5: Uscător rotativ, [4]

1-tambur, 2-role, 3- bandaje din oţel, 4- ecluză superioară, 5- cameră de evacuare,
6- conducta de aducţie a gazelor
Figura 2.6: Uscător cu fascicul tubular, [4]
1- carcasă metalică; 2- coş; 3- palete; 5- ax, 6-fascicul tubular;

7- profiluri;8- ax; 9- paliere; 10-pâlnie de alimentare; 11- gura de evacuare;
12-placă frontală;13- clapetă.
18
Viteza de uscare depinde de o serie de factori:
 conţinutul iniţial (10-15%) şi final de umiditate (6-9%): cu cât conţinutul iniţial de umiditate este
mai mare şi cel final mai mic, cu atât viteza de uscare este mai mică;
 temperatura în instalaţia de uscare: cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât procesul decurge
mai repede;
 umiditatea iniţială şi finală a agentului termic a aerului: cu cât umiditatea iniţială este mai mică,
umiditatea finală mai apropiată de gradul de saturaţie a aerului, viteza de uscare va fi mai mare;
 viteza de mişcare a agentului termic: cu cât viteza este mai mare, cu atât procesul de uscare
decurge mai repede, [4].
 Descojirea este operaţia din procedeul de obţinere a uleiului in care sunt supuse descojirii
semiţele cu un conţinut mare de coajă şi care nu aderă intim la miez (floarea-soarelui, soia, ricin,
bumbac). Descojirea seminţelor de in, rapiţă, cînepă este dificilă din cauza aderenţei cojii la miez.
Importantă este descojirea seminţelor de floarea-soarelui, mai ales a celor cu un conţinut ridicat de
ulei. La acestea coaja are 8-10% umiditate, 1-5% găsimi, 3-6% proteină, 25-28% pentozani şi
aproximativ 60% celuloză totală, din care 25-29% lignină.Lipidele din coajă conţin 45-60%
gliceride, 15-45% ceruri şi 18-22% acizi graşi liberi.
Figura 2.7: Separator de coji tip Vulcan, [4]
1-cadru de susţinere,2-toba de spargere,3-cadre cu site,4-ax cu excentric,5-site,6-ventilator,7-camera

deaspiraţie,8-canale de aspiraţie.
Creşterea conţinutului de ulei în seminţe conduce la diminuarea conţinutului de coajă ( în 30

de ani, datorită soiurilor noi cultivate, ponderea cojii s-a redus de la 35-40% la 22-24%). Însă, coaja
subţire conţine mai multe ceruri (60-70%) din lipidele cojii, [11].
 Marunţirea reprezinta operaţia obligatorie în pregătirea materialului pentru extragerea

uleiului. Mărunţirea realizează ruperea membranelor şi destrămarea structurii oleoplasmei celulare
care conţine uleiul. Consecinţa este eliminarea uleiului prin canalele oleoplasmei sub formă de
19
picături fine, care sunt reţinute la suprafaţa măcinăturii sau în capilarile acesteia. Tehnic mărunţirea
realizează o deteriorare a 70-80% din celule. Măcinătura trebuie să fie uniformă.
a) b)
Figura 2.8:Valţ de aplatizare cu cilindrii în paralel şi suprapuşi, [4]
a: 1-gură de alimentare; 2-distribuitor; 3-table de ghidaj; 4-cilindrii netezi; 5-cuţite;

6-motor electric; 7-gura de evacuare.
b: 1-suprafaţa cilindrului; 2-lagăre mobile; 3-paliere; 4-arcuri; 5-pâlnia de alimentare;
6-grăunţar; 7-pâlnie de evacuare; 8-cuţite.
Mărunţirea este influenţată de umiditatea şi de conţinutul de ulei al semiţelor. La creşterea

umidităţii, seminţele descojite devin plastice, mărunţirea este dificilă şi măcinătura este cleioasă,
ceea ce îngreunează presarea şi extracţia.Umiditatea optimă de măcinare este de 5-6% .
La seminţele cu conţinut mic şi mediu de ulei, uleiul care se separă la măcinare este absorbit
de către particulele măcinăturii şi nu provoacă dificultăţi la operaţiile ulterioare. La seminţele cu
conţinut ridicat de ulei, la mărunţire se separă cantităţi mari de ulei, care nu poate fi absorbit în
întregime, ceea ce conduce la o măcinătură cleioasă şi la pierderi mari de ulei, în asemenea situaţii
impunîndu-se un grad de mărunţire mai puţin avansat, [4].
 Prajirea reprezintă un tratament hidrotermic, realizat prin amestecarea continuă, în patru

situaţii :
 înainte de presare, asupra măcinăturii obţinute la valţuri;
 înainte de extracţie, asupra broken-ului (turtelor) de la presare, după concasare;
 înainte de aplatizarea materialului oleaginos.
Scopul prăjirii înainte de presare este acela de a realiza transformări fizico-chimice ale
componentelor măcinăturii, ca şi modificări ale structurii particulelor, în vederea obţinerii unui
20
randament maxim la presare.
La realizarea operaţiei trebuie să se ţină cont de următoarele:
 uleiul din măcinătură este prezent în proporţie de 70-80% la suprafaţa particulelor şi în
capilarele măcinăturii sub formă de pelicule, iar 20-30% din ulei este inclus în celulele
nedestrămate la măcinare;
 apa din măcinătură este legată de gelul celular prin forţe de absorbţie puternice, astfel încît apa
nu se elimină la presare;
 de 110ºC - durata procesului de prăjire constituie circa 30 minute, [4].
Figura 2.9:Prăjitor cu şase compartimente, [4]
1-compartimentele prăjitoarei; 2-fundul compartimentului; 3-mantaua; 4-racord; 5-racord de

vizitare; 6-locaş termometru; 7-ax principal; 8-cuplaj; 9-caneluri circulare; 10-cadru; 11-tub de
curgere; 12-pâlnie de alimentare; 13-racord; 14-tijă; 15-supapă rabatabilă; 16-flotor; 17-pârghie; 18-
palete; 19-colţar; 20-reazem; 21-buloane; 22-motor electric; 23-indicator de nivel, 24-cuzineţi de
bronz; 25-mufe de fontă; 26-reductor; 27-manşon elastic; 28-ac; 29-fante; 30-guri de ventilaţie; 31-
gură de descărcare; 32-pârghie; 33-registru; 34-orificii; 35-ax; 36-fluture; 37- tijă; 38-uşă de control;
39-conducte perforate.
 Presarea este operaţia prin care se separă uleiul din măcinătura oleaginoasă (amestec solid-
lichid) sub acţiunea unor forţe exterioare, rezultând uleiul de presă şi broken-ul.
La început se separă uleiul reţinut la suprafaţa particulelor de măcinătură ce se scurge prin
canalele dintre particule, apoi când sub influenţa presiunii crescânde începe deformarea şi
comprimarea particulelor, are loc şi eliminarea uleiului.
Când spaţiul dintre particule devine foarte mic, uleiul nu se mai elimină şi se ajunge la
formarea broken-ului (turtelor). La presarea în prese moderne, cu mai multe camere de presare,
structura brichetată (turtă) este sfărâmată la trecerea prin fiecare con de presare.
21
Figura 2. 10: Presă mecanică cu melc, [4]
 Extracţia uleiului cu solvent este o operaţie tipică de transfer de masă, realizată prin
solubilizarea uleiului în dizolvant, în care celelalte componente sunt insolubile.
În practica industrială, procesul de extracţie al uleiului are loc simultan dintr-o multitudine
de particule aflate în strat în mişcare sau în strat imobil, când se recirculă numai dizolvantul. La
extracţie în ulei trec, din materia primăîn miscelă (amestec de ulei cu solvent) ceruri, fosfatide,
pigmenţi. Conţinutul în fosfatide al uleiurilor de extracţie este mai mare decât al uleiurilor de presă.
La extracţie se favorizează mai mult trecerea carotenilor în ulei, a acidităţii libere (0,7-1,8%),
fosfatide (0,5-0,6%), ceea ce face ca uleiul să fie greu rafinabil, [4].
 Rafinarea este procedeul prin care se elimină componentele nedorite: fosfatide, acizi graşi
liberi, pigmenţi, metale (Fe, Cu, Ca, Mg), zaharuri libere, glucolipide, lipidele oxidate, ceruri,
substanţe de miros şi gust (aldehide, cetone), pesticide.În consecinţă, se reduce conţinutul de fosfor,
scade aciditatea, se îmbunătăţeşte culoarea, gustul, mirosul, transparenţa, limpiditatea.
În timpul rafinării, o dată cu impurităţile menţionate se îndepărtează, însă, şi substanţele
valoroase ca vitaminele A,D,E,K; dar se pierde şi o cantitate de ulei, în funcţie de caracteristicile
uleiului brut, precum şi de metoda de rafinare aplicatăşi respectiv de instalaţia folosită, [4].
22
CAPITOLUL 3
CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND OPERAŢIA DE
FILTRARE
3.1 Operaţia de filtrare a uleiului vegetal

Filtrarea ca operaţie tehnologică de separare a sistemelor eterogene fluid-solid în fazele
componente cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă care reţine faza solidă şi permeabil
numai pentru faza fluidă.
Operaţia de filtrare nu depinde de diferenţa dintre densităţile fazelor care separă, ci diferenţa
de presiune (∆𝑝 = 𝑝1 − 𝑝2 ) dintre cele două părţi ale stratului filtrant.
Filtrarea este din punct de vedere al fazei lichide un fenomen de curgere prin mediu poros.
Diferenţa de presiune pe cele două feţe ale stratului filtrant poate fi realizată prin:
 presiunea hidrostatică a coloanei de suspensie care se filtrează;
 cu ajutorul pompelor (cu piston, centrifugare, de vid).
Filtratul ca fază lichidă conţine şi particule solide cu dimensiuni mai mici ca ale porilor
stratului filtrant. Sedimentul (precipitatul) ca fază solidă are un conţinut oarecare de lichid
(umiditate).
Figura 3.1: Operația de filtrare, [7]
În funcţie de considerente tehnologice şi economice operaţia de filtrare este urmată de

spălarea sedimentului îmbibat cu lichidul suspensiei, cu apă sau alt lichid potrivit.
Reţinerea particulelor solide pe stratul filtrant este rezultatul proceselor de:
 sedimentare a particulelor solide la suprafaţa stratului filtrant;
 cernerea particulelor solide de către porii stratului filtrant;
 adsorbţia particulelor solide fine în porii stratului filtrant sau ai stratului de precipitatului depus;
În general, porii stratului filtrant fiind mai mari decât particulele fine de îndepărtat, în
23
primele momente ale operaţiei de filtrare acestea nu sunt reţinute şi trec în filtratul tulbure.
Operaţia de filtrare devine mai eficientă după un timp în care particulele fine fiind adsorbite
în material, reţinerea particulelor se îmbunătăţeşte, filtratul devine limpede, [29].
În funcţie de reţinerea fazei solide se deosebeşte:
 filtrarea superficială caracterizată prin reţinerea pe suprafaţa statului filtrat;
 filtrarea în adâncime, când stratul filtrat reţine particulele fazei disperse în toată adâncimea sa.
Filtrarea superficială. Mediul filtrant reține pe suprafața sa particulele solide din suspensie,
prin diferența de dimensiune dintre diametrul particulelor şi dimensiuneaporilor (cernere).
Grosimea mediului filtrant şi rezistenţa hidraulică opusă la trecerea fluidului este în general
neglijabilă.
Figura 3.2 Reţinerea particulelor in cazul filtrării superficiale, [19]
Filtrarea de adâncime.Particulele solide conţinute în suspensie care au dimensiunile mai

mici decât diametrul porilor, pătrund în pori, unde o parte sunt reţinute, prin fenomenul de adsorbţie,
pe suprafaţa interioară a porilor mediului filtrant.
Figura 3.3: Reținerea particulelor în cazul filtrării de adâncime, [18]
Operaţia de filtrare se compune din operaţiile:

 reţinerea particulelor solide de către stratul filtrant;
24
 reţinerea particulelor solide de către stratul de sediment depus (filtratul se poate recircula până
la un grad de separare dorit);
 spălarea sedimentului;
 îndepărtarea sedimentului depus pe filtru şi regenerarea stratului filtrant.
3.2. Factori care influenţează operația de filtrare

Filtrarea este o operaţie tehnologică dificilă şi scumpă. Alegerea procedeului, utilajul de
filtrare şi a condiţiilor de operare se face luând în considerare numeroşi factori. În funcţie de scara
dimensiunilor la care acţionează, factorii de influenţă pot fi împarţiţi în două categorii:
Microfactorii acţionează la scară microscopică, în această categorie fiind înglobaţi următorii
factori:
 dimensiunile medii, numărul şi forma porilor membranei filtrante şi ai precipitatului;
 potenţialul electrocinetic care apare la limita de separare dintre faza solidă şi fluidă
Macrofactorii acţionează la scara dimensiunilor aparatului de filtrare (scară macroscopică),
în această categorie fiind incluşi următorii factori:
 diferenţa de presiune;
 vâscozitatea filtrantului;
 grosimea stratului de precipitat;
 aria suprafeţei mediului filtrant etc.
Din punctul de vedere al categoriilor de influenţă, factorii care influenţează filtrarea sunt
grupaţi în patru categorii:
 suspensie;
 precipitat;
 materialul filtrant;
 modul de desfăşurare a operaţiei de filtrare, [29].
A. Factori de influenţă referitori la suspensie:

Vâscozitatea fazei fluide influenţează asupra vitezei de trecere a fluidului prin mediul
filtrant. Suspensiile cu viscozitate dinamică mică se filtrează de regulă cu viteză mare Vâscozitatea
dinamică a suspensiei poate fi redusă prin creşterea temperaturii acesteia, sau diluarea cu ajutorul
unor solvenţi auxiliari.
Densitatea fazei fluide influenţează asupra vitezei de trecere a fluidului prin mediul filtrant.
Densitatea este influenţată de concentraţia fazei solide:
𝜌1 ∙𝜌2
𝑞=
𝑐1 ∙𝜌2 +(1−𝑐1 )∙𝜌1
Concentraţia suspensiei în particule solide influenţează în mod nefavorabil desfăşurarea

operaţiei de filtrare:
 influenţează asupra valorii densităţii suspensiei;
 influenţează asupra vitezei de creştere a grosimii stratului de precipitat.
25
𝑉𝑠 = (1 − 𝜀) ∙ 𝐴 ∙ ℎ
𝑚𝑠 𝑐𝑚 𝑐𝑚
𝑐𝑚 = ⇒ 𝑚𝑠 = 𝑚1 ∙ ⇒ 𝑉𝑠 ∙ 𝜌𝑠 = 𝑉𝑙 ∙ 𝜌𝑙 ∙
𝑚 𝑠 + 𝑚𝑙 1 − 𝑐𝑚 1 − 𝑐𝑚
𝜌𝑙 𝑐𝑚 𝜌𝑙 𝑐𝑚
𝑉𝑠 = 𝑉𝑙 ∙ ∙ = (𝑉 + 𝜀 ∙ 𝐴 ∙ ℎ) ∙ ∙ ⇒
𝜌𝑠 1 − 𝑐𝑚 𝜌𝑠 1 − 𝑐𝑚
𝑐𝑚 𝜌𝑙 𝑉
ℎ= ∙
(1 − 𝑐𝑚 ) ∙ (1 − 𝜀)𝜌𝑠 − 𝑐𝑚 ∙ 𝜀 ∙ 𝜌𝑙 𝐴
𝑣
ℎ=𝑥∙
𝐴
Figura 3.4:Grosimea stratului de precipitat, [7]
Concentraţia scăzută a suspensiei este caracterizată prin probabilitatea scăzută a contactului

dintre particule şi formarea lentă a stratului de precipitat.
Concentraţia ridicată a suspensiei este caracterizată prin creşterea rapidă a grosimii startului
de precipitat, porzitatea scăzută a precipitatului şi contact permanent între particule.
B. Factori de influenţă referitori la precipitat:

Dacă particulele de precipitat au dimensiuni mari şi sunt cristaline, filtrarea se petrece rapid;
printr-un precipitat format din particule cu dimensiuni mici lichidul curge mai încet, întrucât
canalele filtrante au dimensiuni mici şi manifestă o rezistenţă hidraulică mare, dar şi mai greu
decurge când particulele de precipitat nu au dimensiuni uniforme. Particulele mici se interpun între
cele mari şi se încetineşte cu totul filtrarea.
Dacă precipitatul este necompresibil, viteza de filtrare este proporţională cu diferenţa de
presiune. Dacă conţine geluri, atunci prin ridicarea presiunii, precipitatul se comprimă, secţiunea
capilarelor dintre particule se micşorează şi filtratul se încetineşte. În acest fel, pentru precipitatele
compresibile, viteza de filtrare nu creşte proporţional cu diferenţa de presiune ci mai slab. La o
creştere în continuare a presiunii, încetează creşterea vitezei de filtrare şi chiar se micşorează în aşa
fel încât creşterea presiunii devine dăunătoare ca urmare a comprimării precipitatului. [9]
26
Precipitatul influenţează asupra opereţiei de filtrare prin:
 rezistenţă hidraulică opusă la trecerea fazei fluide;
 umiditate finală proprie.
Rezistenţa hidraulică a precipitatului depinde de natura şi structura particulelor solide şi de
grosimea h a stratului de precipitat depus. Particulele solide din startul de precipitat se pot prezenta
sub formă amorfă sau cristalină:
 particule amorfe: -formează un precipitat care se tasează uşor;
-porii din precipitat sunt de mici dimensiuni.
 particulele cristaline pot fi sferoidale, aciculare, lamele sau solzi:
- particulele sferoidale şi cele aciculare dau naştere la precipitate cu permeabilitate mare;
- particulele în formă de lamele formează în general un precipitat mai elastic dar cu o
permeabilitate mai redusă.
Granulomeria. Mărimea particulelor influenţează asupra porozităţii precipitatului.
Particulele nedeformabile şi cu dimensiuni mai mari, dau naştere la un precipitat mai
permeabil. Particulele mai fine sau coloidale dau naştere unui precipitat compact, cu dimensiuni
mici ale porilor. Precipitatul rezultat are o permeabilitate redusă. Neuniformitatea dimensiunilor
particulelor conduce la formarea unui precipitat cu o porozitate redusă.
Grosimea stratului de precipitat influenţează asupra lungimii drumului pe care trebuie să-l
parcurgă faza fluidă prin mediul filtrant şi accentuează tendinţa de tasare, [29].
Grosimea maximă a stratului de precipitat se determină experimental:
 50...100 mm, pentru precipitat format din particule cristaline;
 5...15 mm, pentru precipitat format din particule amorfe.
Umiditatea finală a precipitatului reprezintă cantitatea de apă reţinută în pori, prin fenomenul
de capilaritate şi este dependentă de:
 natura particulelor fazei solide;
 granulometria fazei solide.
C. Factori de influenţă referitori la materialul filtrant:

Porozitatea reprezintă raportul dintre volumul porilor şi volumul total al mediului:
𝑉𝑝 𝑉𝑝
ε= ∙ 100 = ∙ 100
𝑉 𝑉𝑚 − 𝑉𝑝
Vp – volumul porilor;
Vm – volumul materialului;
V – volumul aparent al mediului filtrant.
Categorii de pori:
 interiori, pori închişi care nu comunică între ei;
 exteriori, pori deschişi de suprafaţă;
 intergranulari, străbat stratul poros pe întreaga grosime.
Se pot defini două tipuri de porozităţi:
 porozitatea absolută, în care se ia în calcul volumul tuturor categoriilor de pori conţinuţi în masa
27
mediului filtrant;
 porozitatea relativă, în care se ia în considerare numai volumul porilor intergranulari, care
străbat mediul poros pe întreaga grosime.
Determinarea porozităţii mediului filtrant reprezintă umplerea porilor mediului filtrant cu un
volum V de lichid a cărui densitate este cunoscută şi se calculează astfel:
1 𝑚𝑓 − 𝑚𝑖
𝜀= ∙ ∙ 100
𝜌𝑙 𝑉
unde: 𝑚𝑓 - masa corpului poros cu porii plini de lichid;
𝑚𝑖 -masa inţială a corpului poros;
𝜌𝑙 – densitatea lichidului
Permeabilitatea reprezintă proprietatea unui mediu poros de a permite să treacă prin masa sa
un fluid ce este supus unui gradient de presiune. În funcţie de raportul dintre diametrul porilor si
drumul mijlociu al moleculelor fluidului se defineşte:
 permeabilitatea moleculară, care depinde de natura materialului poros şi este invers
𝑇
proporţională cu mărimea √𝑅 ∙ 𝑀
unde: R – constanta gazelor perfecte;
T – temperatura absolută, în K;
M – masa moleculară a gazelor respectiv a vaporilor fluidului care trec prin mediul poros.
 permeabilitatea vâscoasă↔coeficientul de permeabilitate:
1 𝐴 ∙ ∆𝑝 𝑄 1 1
𝑄= ∙ ⇒ 𝐵𝜂 = 𝜂 ∙ 𝜐 = 𝜂 ∙ 𝑣 ∙ 𝜐 [𝑚2 ]
𝛽 𝑣∙𝜌∙ℎ 𝐴 𝑝 𝑝
𝜐ℎ 𝜐ℎ
D. Factori de influenţă referitori la condiţiile de realizare a operaţiei de filtrare:

Presiunea de filtrare, reprezintă forţa motoare sub acţiunea căreia se produce operaţia de
filtrare. Operaţia de filtrare se poate desfăşura sub acţiunea:
Figura 3.5: Acțiunea presiunii hidrostatice asupra coloanei de lichid, [7]
28
a) Presiunii hidraulice:
∆𝑝 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ ℎ = (0,05 … .0,4) ∙ 10−5 𝑃𝑎
Depresiunii create pe faţa inferioară a stratului filtrant, prin intermediul unei pompe de
vacuum.
∆𝑝 = (0,2 … 0,4) ∙ 10−5 𝑃𝑎
Figura 3.6:Acțiunea depresiunii asupra coloanei de lichid, [7]
b) Presiunii create de un grup de pompare:
∆𝑝 = (1 … .30) ∙ 10−5 𝑃𝑎
Figura 3.7: Acțiunea presiunii create de grupul de pompare, [7]
Temperatura are influenţe nefavorabile sau favorabile asupra procesului de filtrare.

Influenţele favorabile produse de temperatură sunt:
 scăderea densităţii şi a vâscozităţii;
273 + 𝐶 𝑇
𝜂𝑇 = 𝜂0 ∙ ∙
𝑇 + 𝐶 273
29
 scaderea umidităţii finale a precipitatului;
 producerea coagulăriiunor substanţe din soluţie.
Din categoria influenţelor nefavorabile fac parte:
 umflarea materialului mediului filtrant (reducerea secţiunii libere a porilor) ca urmare a
prezenţei fluidului cald;
 solubilizarea unor substanţe care la temperatură normală se află sub sormă de particule în
suspensie;
 creşterea consumului energetic, care în anumite condiţii poate să facă ca operaţia de filtrare să
devină neeconomică.
Diluarea suspensiei poate influenţa procesul de filtrare în mod favorabil prin reducerea
vâscozităţii fluidului iar în mod negativ prin mărirea cantităţii de suspensie care se filtrează, putând
conduce şi la peptizarea suspensiei, [29].
Filtrarea sau sedimentarea prealabilă se aplică în următoarele cazuri:
 filtrarea unor suspensii cu un conţinut mare de substanţă solidă;
 când se urmăreşte obţinerea unui filtrat limpede.
Introducerea în precipitat a unor materiale auxiliare are ca scop obţinerea unui filtrat cu
limpiditate mărită. Materialele auxiliare pot fi introduse ca strat filtrant aluvionar sau castrat filtrant
prealuvionar şi pot fi materiale purverulente, ca de exemplu diatomitul (kieselgur), pământul
decolorant, talcul, cărbunele activ, manganul etc. sau materiale fibroase, precum fibrele de azbest,
rumeguşul de lemn, hârtia destrămată etc.
Ca influenţe favorabile pot fi amintite obţinerea unor precipitate afânate permeabile, cu
acţiune puternic adsorbtivă şi creşterea calităţii filtratului şi a vitezei de filtrare iar ca influenţă
nefavorabilă se aminteşte impurificarea precipitatului, [29].
3.3. Materiale utilizate ca mediu de filtrare

Materialele folosite ca strat filtrant sunt foarte diferite ca natură şi structură, au grosimi
diferite sau straturi filtrante formate dintr-o succesiune de materiale şi structuri (nisip de diferite
mărimi, cauciuc pe suport metalic etc.).
Acestea trebuie să realizeze:
 reţinerea cât mai completă a fazei solide din suspensie, şi eventuale impurităţi;
 rezistenţa hidraulică redusă;
 rezistenţa mecanică şi chimică suficientă;
 regenerare uşoară;
 prelucrare uşoară şi ieftină;
În funcţie de natura lor, materialele filtrante se utilizează ca straturi mono - sau multi -
filamente sub formă de table, site, ţesături şi împletituri, plăci poroase, straturi fibroase şi
pulverulente, straturi granulare, membrane, [29].
Principalele materiale utilizate ca mediu de filtrare sunt:
 Ţesături textile, caracterizate prin elasticitate mare, porozitate fină, dar care au rezistenţă
mecanică redusă şi prezintă tendinţă de colmatare.Ţesăturile din bumbac se recomandă pentru
filtrarea uleiurilor şi a suspensiilor neutre sau alcaline. Ţesăturile din lână se recomandă pentru
30
filtrarea uleiurilor hidraulice, a suspensiilor neutre până la slab acide.Fibrele sintetice se
recomandă la filtrarea apei, a suspensiilor cu pH de la puternic la puternic bazic;
 Materiale metalice, care se utilizeaza sub forma de table perforate, gratare, site şi care, de obicei
, servesc ca suport de rezistenţă pentru alte materiale filtrante, sau sub forma unor împletituri
metalice cu ochiuri de pâna la 50 mμ;
 Metale sinterizate, utilizate pentru filtrări la presiuni şi temperaturi ridicate, cum ar fi topituri
sau soluţii de polimeri. Au rezistenţă mecanică mare dar au permeabilitate redusă iar regenerarea
lor este dificilă ( prin utilizarea ultrasunetelor );
 Membrane filtrante, formate din pelicule de gelatina, esteri ai celulozei, sau alte substante
polimerice, depuse pe un suport din hrtie poroasa sau din alt material. Se utilizeaza pentru filtrari
fine (ultrafiltrari);
 Straturi fibroase, din: celuloză, azbest, vată de sticlă, lână, etc. depuse pe un suport sau presate.
Plăcile poroase din azbest, argile, porţelan, cuarţ, cărbune, cocs, grafit, materiale plastice etc., au
în general porozitate uniformă până la 0.1 μm, rezistenţă mecanică şi chimică bună. Straturile
fibroase din azbest, celuloză, fibre textile (fetru, pâslă), carton se recomandă pentru filtrarea
suspensiilor care colmatează uşor pe un suport (uleiuri, produse petroliere);
 Plăci poroase, din: portelan, sticla, cuart, argila, grafit, materiale plastice, etc, care se obtin prin
presare cu sau fara lianti si ardere pana la vitrifiere;
 Straturi granulare, formate din: nisip, pietriş, cărbune, bile de sticlă, folosite pentru filtrarea
unor suspensii cu un conţinut redus de fază solidă.Granulele de nisip, cărămidă, cocs, antracit,
marmură, cărbune activ, materiale schimbătoare de ioni se folosesc pentru dedurizarea apei,
[29].
3.4. Ecuaţii ale operației de filtrare

Ecuaţia generală a filtrării prin stratul de precipitat este:
𝑑𝑉 ∆𝑝 3
= [𝑚 ⁄𝑠] (3.1)
𝑑𝜏 𝑅
unde:
∆𝑝 −pierderea de presiune în filtru, în Pa;
R - este rezistenţa hidraulică a stratului de precipitat la momentul τ. Ea se exprimăîn kg/m4s.
Pentru un strat poros:
5 ∙ (1 − 𝜀)2 ∙ 𝜎 2 1 𝑙
𝑅= 2
∙𝜂∙ =𝑟∙𝜂∙ (3.2)
𝜀 𝐴 𝑎
𝑥𝑣
𝑙= [𝑚] (3.3)
𝐴
31
5 ∙ (1 − 𝜀)2 ∙ 𝜎 2
𝑟= (3.4)
𝜀2
unde:
ε - reprezintă porozitatea precipitatului
σ – suprafaţa specifică a granulelor
η – vâscozitatea dinamică [Pa/s]
l – grosimea stratului de precipitat [m]
A – aria filtrului [m2]
𝑥 – fracţia volumică de fază solidă în susupensie;
r – rezistenţa hidraulică specifică a stratului [m]
Variaţia rezistenţei specifică cu compresibilitatea:
𝑟 = 𝑟1 ∙ (∆𝑝)𝜏 (3.5)
𝑟1 – constantă care reprezintă rezistenţa specifică a precipitatului la ∆p=1
Ecuaţia diferenţială a filtrării prin stratul de precipitat
𝑑𝑉 ∆𝑝1−𝜏
= 𝐴2 (3.6)
𝑑𝜏 𝑟∙𝜂∙𝑥∙𝑉
V – volumul de filtrat, în m3
τ – durata operaţiei, în s;
Δp=constant:
K1 – constant
𝑉 2 (∆𝑝)1−𝜏
( ) = 2∙ ∙𝜏 (3.7)
𝐴 𝑟1 ∙ 𝜂 ∙ 𝑥
Sau
𝑉 2
( ) = 𝐾1 ∙ 𝜏 (3.8)
𝐴
Unde:
32
(∆𝑝)1−𝜏
𝐾1 = 2 ∙ (3.9)
𝑟1 ∙ 𝜂 ∙ 𝑥
𝑑𝑉
 pentru = constant
𝑑𝜏
K2 – constant
𝑉 2
( ) = 𝐾2 ∙ (∆𝑝)1−𝜏 (3.10)
𝐴
Sau
1 𝑉 2 (∆𝑝)1−𝜏
∙ ( ) = 𝐾2 ∙ (3.11)
𝐴2 𝜏 𝜏
1
𝐾2 = (3.12)
𝑟1 ∙ 𝜂 ∙ 𝑥
Ecuaţia generală a filtrării prin stratul de precipitat:
𝑉 𝑚
( ) = 𝐾 ∙ (∆𝑝)𝑛 ∙ 𝜏 (3.13)
𝐴
-cu m = 2, n = 0, K=K1 se obţine ecuaţia (3.7)
-cu m = 2, n = 1-τ, se obţine ecuaţia (3.10)
Ecuaţia (3.12) redă rezistenţa hidraulică a stratului ca produs între o caracteristică a

precipitatului, o caracteristică a lichidului şi o caracteristică a stratului.
Valoarea exponentului τ (3.14) variază între 0 şi 1. Pentru precipitate necompresibile,
formate din particule tari, debitul filtrului este proportional cu diferenţa de presiune ∆p. Pentru
precipitate necompresibile, formate din particule moi, debitul este independent de ∆p (3.15).
Plecând de la premise că în filtrare curgerea are loc într-un mediu poros, pierderea de
presiune pentru realizarea curgerii este dată de ecuaţia lui Fanning:
𝑙 𝑤2
∆𝑝 = 𝜆 ∙ ∙ ∙𝜌 (3.14)
𝑑 2
în care :
 l – lungimea drumului parcurs de filtrat prin porii stratului filtrant (l=α∙h, în care h este
grosimea stratului şi α este coeficientul lui de corecţie supraunitar);
33
 d – diametrul capilarului prin care se realizează curgerea;
 λ – coeficient de frecare.
Fiind curgere laminară valoarea lui λ se determină în funcţie de criteriul Reynolds pe baza
relaţiei de forma 𝜆 = 𝛼 ∙ 𝑅𝑒 −1. Pentru valoarea lui α la curgerea în sisteme normale s-a demonstrat
că α=64.
Astfel relaţia (3.14) devine:
32 ∙ 𝑣 ∙ 𝛼 ∙ ℎ ∙ 𝑤 ∙ 𝜌
∆𝑝 = (3.15)
𝑑2
sau viteza de filtrare este:
∆𝑝 ∙ 𝑑 2
𝑤= (3.16)
32 ∙ 𝑣 ∙ 𝛼 ∙ ℎ ∙ 𝜌
Considerând debitul de filtrate care trece prin unul din porii filtrantului:
𝜋 ∙ 𝑑2
𝑞𝑣 = ∙𝑤 (3.17)
4
şi ţinând cont de relaţia (3.16) prin care s-a dedus viteza, debitul de filtrate care se scurge printr-un
por este:
𝜋 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝑑 4
𝑞𝑣 = ∙𝑤 (3.18)
128 ∙ 𝑣 ∙ 𝛼 ∙ ℎ ∙ 𝜌
Din această relaţie rezultă că debitul de filtrare este proporţional cu puterea a patra a
diametrului capilarului, ceea ce arată importanţa pe care o prezintă pentru filtrare diametrul
capilarului. Ecuaţia (3.18) reprezintă determinarea debitului de filtrat într-un filtru ideal.
Transpunând la întreaga suprafaţă de filtrare A şi considerând că pe unitatea de suprafaţă
sunt n pori relaţia (3.18) devine:
𝜋 ∙ 𝑛 𝐴 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝑑 4
𝑄𝑣 = ∙ (3.19)
128 ∙ 𝛼 𝑣 ∙ 𝜌 ∙ ℎ
Această relaţie reprezintă debitul de filtrare al uni filtru ideal în care membrana filtrantă este
considerată suport pentru stratul de precipitat fără să opună rezistenţă la curgere. În aceste condiţii
filtrarea poate fi asemănată cu curgerea printr-un strat granular cu deosebirea că faţă de aceasta
grosimea stratului de precipitat variază în timp din cauza depunerii particulelor reţinute la suprafaţa
stratului în timpul operaţiei.
34
Dacă se consideră debitul de variaţie a volumului de filtrate în raport cu timpul τ, relaţia
(3.19) devine:
𝑑𝑉 𝜋 ∙ 𝑛 𝐴 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝑑 4
𝑄𝑣 = ∙ ∙ (3.20)
𝑑𝜏 128 ∙ 𝛼 𝑣 ∙ 𝜌 ∙ ℎ
𝜋∙𝑛∙𝑑4
Dacă se consideră debitul pe unitatea de suprafaţă şi termenul = 𝛽rezistenţa
128∙𝛼
specifică de filtrare, relaţia (3.20) devine:
𝑑𝑉 𝐴 ∙ ∆𝑝
=𝑊= (3.21)
𝐴 ∙ 𝑑𝜏 𝛽∙𝑣∙𝜌∙ℎ
3.5. Spălarea precipitatului

Spălarea precipitatului se efectuează în două cazuri:
 când precipitatul se reţine ca fază preţioasă, trebuind să se elimine din el atât substanţa care a
fost dizolvată în masa suspensiei cât şi filtratul rămas în pori;
 când este necesară recuperarea din precipitat a filtratului, considerat ca fază preţioasă.
Spălarea precipitatului se poate realiza în două moduri:
 în echicurent, când lichidul de spălare se deplasează în masa stratului filtrant în acelaşi sens
cu filtratul;
 în contracurent când lichidul de spălare se deplasează în masa stratului filtrant în sens invers
celui de circulaţie a filtratului.
Operaţiei de spălare a precipitatului îi sunt caracteristice următoarele:
 spălarea se aplică unui strat de precipitat cu grosimea constantă, fapt pentru care se poate
considera că spălarea se efectuează în condiţii identice cu filtrarea la presiune constantă;
 se consideră că debitul apei de spălare, care trece prin precipitat, este egal cu debitul de
filtrate care a trecut prin precipitat la sfârşitul operaţiei de filtrare.
Spălarea precipitatului în cazul precipitatelor necompresibile
Ecuaţia diferenţială generală a filtrării prin strat de precipitat:
𝑑𝑉 𝐴 ∙ ∆𝑝
𝑄= = (3.22)
𝑑𝜏 𝑣 ∙ 𝜌 ∙ (𝛽 ∙ 𝑥 ∙ 𝑉 + 𝑟 )
1 𝐴 2
Ecuaţia diferenţială caracteristică operaţiei de filtrare prin strat de precipitat necompresibil,

adaptată condiţiilor etapei de spălare a precipitatului:
35
𝑑𝑉 ∆𝑝 𝐴2
= ∙ (3.23)
𝑑𝜏 𝑣 ∙ 𝜌 ∙ 𝛽1 ∙ 𝑥 𝑉𝑓
Spălarea precipitatului în cazul precipitatelor compresibile

Ecuaţia diferenţială caracteristică operaţiei de filtrare prin strat de precipitat compresibil,
adaptată condiţiilor etapei de spălare a precipitatului:
𝑑𝑉 (∆𝑝)1−𝜏 𝐴2
= ∙ (3.24)
𝑑𝜏 𝑣 ∙ 𝜌 ∙ 𝛽0 ∙ 𝑥 𝑉𝑓
𝑑𝑉 𝐴2
= 𝐾𝑠 ∙ (3.25)
𝑑𝜏 𝑉𝑓
unde:
 pentru precipitat necompresibil

∆𝑝
𝐾𝑠 = (3.26)
𝑣 ∙ 𝜌 ∙ 𝛽1 ∙ 𝑥
 pentru precipitat compresibil
𝐾𝑠 =
(∆𝑝)1−𝑠
(3.27)
𝑣∙𝜌∙𝛽0 ∙𝑥
Separând variabilele rezultă:

𝑉𝑓
𝜏𝑓
∫ 𝑉𝑓 ∙ 𝑑𝑉 = 𝐴2 ∙ 𝐾𝑠 ∙ ∫ 𝑑𝜏 (3.28)
0
0
Soluţia
𝑉𝑓2
= 𝐾𝑠 ∙ 𝐴2 ∙ 𝜏𝑓 (3.29)
2
Sau
𝑉𝑓 = 𝐴 ∙ √2 ∙ 𝐾𝑠 ∙ 𝜏𝑓 (3.30)
Prin cercetări experimentale asupra fazei de spălare a unui anumit tip de precipitat, se
determină timpul de spălare. Cu relaţia (3.30) se calculează volumul de apă utilizat pentru spălarea
precipitatului din instalaţia industrial.
36
CAPITOLUL 4
INSTALAŢII PENTRU FILTRAREA ULEIULUI VEGETAL
Uleiul obţinut prin presare conţine impurităţi mecanice şi organice in suspensie şi urme de
apa, care trebuiesc indepărtate pentru evitarea degradării calitative şi/sau cantitative.
Purificarea prealabilă se aplică uleiului brut de presă înainte de depozitare sau înainte de
rafinare şi se realizează prin următoarele operaţii:
-separarea impurităţilor grosiere provenite din măcinatură, antrenate la presare prin
sedimentare, filtrare si centrifugare;
-separarea impurităţilor fine prin filtrare; (uscare), înainte de filtrare.
-eliminarea excesului de umiditate (>0,2%) prin evaporare
Filtrarea este operaţia de separare a fazelor dintr-un sistem eterogen solid-lichid, realizată
prin trecerea amestecului printr-un strat filtrant cu structură poroasă, permeabil pentru lichid si care
reţine faza soliă.
În funcţie de modul de reţinere a fazei solide , filtrarea poate fi:
-superficială, cand faza solidă este reţinută la suprafaţa stratului filtrant;
-în adâncime, atunci când stratul filtrant reţine faza solidă în interiorul lui.
Viteza de filtrare, în speţa a uleiului, depinde de mai multi factori: presiune, structură şi
grosimea stratului de sediment, vâscozitatea şi temperatura uleiului. Viteza de filtrare scade cu
vâscozitatea, respectiv, creste cu temperatura, aceasta fiind limitata la 70 grade, [4].
4.1. Clasificarea echipamentelor utilizate la filtrarea uleiului vegetal

Aceasta clasificare se face după mai multe criterii:
 După modul de realizare a diferenţei de presiune, necesară curgerii lichidului prin stratul
filtrant, se disting:
- filtre ce funcţionează sub acţiunea presiunii hidrostatice, dată de diferenţa de nivel a

produsului tulbure faţă de cel filtrat;
- filtre ce funcţionează la presiuni mai mici decât presiunea atmosferică, realizate cu pompe
de vid;
- filtre ce funcţionează la presiuni mai ridicate decât presiunea atmosferică, obţinute cu
ajutorul pompelor de vehiculare a produsului supus filtrării.
 După regimul de funcţionare se disting:

- filtre cu funcţionare continuă (de exemplu: filtre cu tambur rotativ sau filtrele cu membrană
tubulară cu efect de decolmatare tangenţială);
37
- filtre cu funcţionare periodică, aşa cum sunt majoritatea filtrelor folosite în industria
alimentară.
 După mărimea particulelor reţinute, dependentă în principal de dimensiunile porilor stratului

filtrant utilizat, filtrele se pot grupa în:
- filtre pentru filtrarea convenţională (grosieră, normală sau sterilizantă);
- filtre pentru microfiltrare;
- filtre pentru ultrafiltrare.
 După fracţiunea ce urmează a fi utilizată se disting:

- filtre la care se utilizează filtratul;
- filtre la care se utilizează sedimentul;
- filtre la care se utilizează filtratul şi sedimentul.
 După modul de alcătuire a stratului filtrant, filtrele pot fi grupate în:

- filtre cu strat filtrant preexistent;
- filtre cu strat filtrant ce se formează prin prealuvionare sau aluvionare pe suport filtrant.
Stratul filtrant preexistent poate fi alcătuit fie numai dintr-un suport filtrant cu rezistenţă
mecanică mărită ce face parte din construcţia filtrului (plăci din tablă perforată, site din împletitură
din sârmă, plăci din materiale polimerice sintetice sau tuburi din materiale ceramice), fie din suport
filtrant şi un strat filtrant care poate fi recondiţionat prin spălare (pânze, plăci prefabricate).
Întrucât în industria alimentară filtrele cu strat filtrant preexistent nu satisfac întotdeauna
exigenţele impuse de obţinerea unor produse foarte limpezi (vin, bere, sucuri de fructe) sau filtrarea
este îngreunată de prezenţa în produs a unor produşi coloidali (industria uleiului), se utilizează pe
scară largă filtrarea aluvionară.
Stratul filtrant prealuvionar se formează înaintea începerii procesului de filtrare propriu-zis.
Pentru aceasta, materialul filtrant, care poate fi unul material pulverulent (diatomit, perlit sau un
amestec al acestora) sau un material fibros (celuloză), se amestecă cu o anumită cantitate din
produsul ce urmează a fi filtrat sau chiar cu apă şi se recirculă prin filtru cu ajutorul unei pompe,
până ce materialul filtrant este reţinut pe suport, iar lichidul este limpede.
4.2. Soluţii constructive de echipamente pentru filtrarea uleiului:

Caracteristica principală a filtrelor presă este concentrarea unei suprafeţe de filtrare mari
într-un spaţiu cu dimensiuni relativ reduse. Deşi este unul din cele mai vechi, este cel mai răspândit
şi în prezent datorită avantajelor pe care le prezintă:
 precipitatul se obţine sub formă de tarte care pot fi trimise direct la uscare;
 se adaptează uşor la condiţii variabile de lucru;
 poate fi construit din materiale rezistente la coroziunea anumitor agenţi;
Funcţionarea intermitentă, efortul cerut pentru manevrarea elementelor, spălarea defectuoasă
a precipitatelor şi uzura relativ rapidă a pânzelor sunt principalele dezavantaje ale acestora.
În filtrele presă, diferenţa de presiune se creează prin pomparea amestecului de filtrat cu
ajutorul unei pompe, putându-se realiza presiuni de pană la 106 Pa.
Elementele componente ale unui filtru presă sunt
38
 postamentul prevăzut cu două bare orizontale pentru susţinerea elementelor
filtrante;elementele filtrante susţinute prin umerii lor pe barele postamentului (60-70
elemente filtrante);
 dispozitivul de strângere a elementelor filtrante într-un bloc etanş. Etanşarea se realizează
prin intermediul pânzelor filtrante aşezate între elementele filtrante.În afară de filtrul propriu
zis mai sunt ca anexe: rezervorul de alimentare, pompa, sistemul de colectare al filtratului şi
sistemul de evacuare al precipitatului.
După tipul constructiv al elementelor filtrante se deosebesc două tipuri de filtre presă: filtre
presă cu plăci şi filtre presă cu plăci şi rame.
4.2.1. Filtre presă cu plăci

Este echipamentul tehnic principal de purificare a uleiului şi constă din următoarele părţi
principale: batiu, placă de capăt, plăci filtrante, mecanism de presare, sistem de verificare şi reglare
a presiunii, cărucior colector ulei impur.
Acesta are ca elemente filtrante o serie de plăci aşezate una langă alta. Placa are un orificiu
central de alimentare, o margine cadru cu suprafaţă netedă pentru a se asigura strângerea etanşă, o
suprafaţă în interiorul cadrului neted, prevăzută cu striuri care uşurează scurgerea filtratului, iar la
partea inferioară unul sau două canale de colectarea a filtratului. La extremităţi se găsesc plăci de
capăt şi un dispozitiv de strângere şi etanşare.
Figura 4.1: Filtru presă cu placi, [5]
Alimentarea cu ulei se face cu o pompă specială, verificarea presiunii uleiului fiind realizată
cu un manometru de presiune şi cu un set de două supape electromagnetice, cu reglaj min şi max.
Dacă presiunea uleiului se încadrează între cele două limite, uleiul urmează calea de filtrare,
iar în cazul depăşirii presiunii, o parte din ulei va fi returnat. Realizarea strângerii corespunzătoare a
plăcilor de filtrare se face cu un mecanism hidraulic care poate realiza presiunea de 150 atmosfere.
39
După poziţia şi forma canalului de evacuare a filtrului se deosebesc două tipuri de filtre presă
cu plăci:
 cu evacuarea printr-un racord cu robinet care se poate închide sau deschide şi filtratul curge
într-un canal deschis (filtrul deschis);
 cu canal interior de evacuare, etanş, comun pentru toate plăcile (filtrul cu evacuare închisă).
Primul tip este frecvent folosit în industria alimentară, deşi evacuarea deschisă se consideră
dezavantajoasă pentru filtrarea lichidelor calde, putând degaja vapori şi miros. El prezintă avantajul
controlului filtrării la fiecare placă şi chiar al separării unei plăci dacă se observă că la ea apare
lichidul tulbure.
Figura 4.2:Schema principiu pentru filtrele presă cu plăci, [8]
Suspensia supusă filtrării este pompată în camerele filtrului presă între pânzele filtrante.
Precipitatul rămâne între pânze, lichidul trece prin porii pânzei între pânză şi placă, este
colectat la partea inferioară şi printr-un racord iese de la fiecare placă în canalul colector. Operaţia
de filtrare se continuă până când viteza de filtrare devine neeconomică sau până la umplerea
camerelor cu precipitat. După filtrare se realizează în unele cazuri spălarea precipitatului cu apa care
circulă în acelaşi sens cu filtratul.
Evacuarea precipitatului se realizează prin depărtarea plăcilor şi desprinderea manuală a
precipitatului de pe pânze. Pânzele se curaţă, se spală, sunt uscate şi refolosite. Filtrul presă cu plăci
se foloseşte pentru filtrarea suspensiilor cu un conţinut mic de substanţe solide, deoarece spaţiul
destinat pentru precipitate este mic. Grosimea maximă a unei turte nu depăşeşte 25-30 mm.
4.2.2. Filtre presă cu plăci şi rame

Dintre variantele constructive de filtre presă, se prezină filtrul presă cu rame și plăci.
Elementele filtrante ale acestui filtru sunt formate din rameși din plăci. Ramele sunt cadre
dreptunghiulare, pătrate sau de altă geoametrie, goale la interior. Ramele alternează cu plăcile, care
sunt cadre de aceeași geometrie și cu aceleași dimensiuni ca și ramele dar care au prevăzute la
interiorul lor elemente de susținere a pânzei de filtrare (plase de sârmă, plăci perforate ș.a.).
40
Elementele filtrante se montează alternativ între două capace, unul fix, celălalt mobil, prin
sprijinirea lor pe barele de susținere. Mediul de filtrare este format din pânze care se aplică pe
ambele fețe ale fiecărei plăci. Înainte de pornirea filtrării, elementele filtrante sunt presate cu
ajutorul unui piston hidrauluic sau a unui șurub care acționează asupra capacului mobil.
Atât plăcile cât și ramele sunt pevăzute la colțuri cu unul sau două orificii (1), care prin
strângerea elementelor filtrante formează un canal prin care circulă suspensia. Orificiile (1),
comunică cu spațiul din interiorul ramei printr-un orificiu (3). Suspensia este trimisă în filtru cu o
pompă. Aceasta trece prin orificiile (3) în spațiul gol din interiorul fiecărei rame. Datorită presiunii,
filtratul străbate pânza de filtrare, montată pe plăci, și este evacuat în exterior prin orificiile (2) care
comunică cu spațiul din spatele pânzei, iar solidul se depune pe pânza în spațiul din interiorul ramei.
Precipitatul se acumulează în spațiul din interiorul ramelor. Când acest spațiu se umple se
oprește alimentarea cu suspensie, după care, dacă este necesar, se spală precipitatul prin pomparea
lichidului de spălare pe același traseu ca și suspensia. Dacă se dorește obținerea unui precipitat cu un
conținut de umiditate cât mai redus, după spălare se poate sufla aer comprimat prin filtru. În final se
demontează filtrul, se recuperează precipitatul din interiorul ramelor și de pe pânze, se spală pânzele
după care se remontează filtrul pentru un nou ciclu de lucru.
Filtrele presă cu plăci şi rame sunt întrebuinţate în special pentru filtrări în care suspensia
iniţială are un conţinut mare de sediment sau pentru precipitatele poroase cu rezistenţă mică la
filtrare. Dimensiunile uzuale standard sunt 800x800 şi 1000x1000 mm. Materialele constructive ale
filtrelor presă sunt: fonta, oţelul, aluminiul, masele plastice. turnate etc.
Figura 4.3:Filtrul presă cu rame și plăci, [2]
4.2.3. Filtru ulei Colombo 6

Acest filtru este format din: 6 plăci (20x20 cm), ansamblu cu electropompă alimentată la
220V, motor de 0,5 cp,turbină bronz, cadru şi plăci strângere din fier vopsite în câmp electrostatic
41
cu vopsea alimentară. Utilajul este folosit în filtrarea lichidelor alimentare: vin, bere, alcool, sucuri,
apă şi nealimentare: alcooli, bio-diesel.
Suprafaţa filtrare 0,24 m2, capacitate filtrare cuprinsă între 200 - 300 l/h.Dimensiuni gabarit:
400x270x280, 15 kg.
Filtrarea se face prin plăci filtrante 20x20 cm (consumabile), diferenţiate pe tipuri de filtrare:
grosieră, clarifiantă, fină şi sterilă.
Figura 4.4: Filtru ulei Colombo 6, [12]
4.2.4 Filtru ulei Colombo 18

Filtrul Colombo 18 este alcătuit din 18 plăci (20x20 cm.), ansamblu cu electropompă
alimentată la 220V, motor de 0,9 cp, turbină inoxidabilă cu ştuţuri diametru 30 mm, cadru şi plăci
strângere din inox alimentar.
Figura 4.5:Filtru ulei Colombo 18, [26]

42
Utilajul este folosit în filtrarea uleiurilor vegetale şi bio-diesel. Suprafaţa filtrare 0,72 m2,
capacitate filtrare cuprinsă între 200 - 300 l/h. Dimensiuni gabarit: 450x270x280, 19 kg. Filtrarea se
face prin plăci filtrante 20x20 cm (consumabile), diferenţiate pe tipuri de filtrare.
4.2.5 Filtru ulei Colombo 36

Filtrul Colombo 36 este alcătuit din: 36 plăci (dimensiune plăci 200x200 mm), ansamblu cu
electropompă Galileo 20 alimentată la 220V, motor de 0,6 cp, turbină bronz cu pinioane dinţate,
cadru şi plăci strângere din fier vopsite în câmp electrostatic cu vopsea alimentară.
Figura 4.6:Filtru ulei Colombo 36, [26]
Utilajul este folosit în filtrarea lichidelor alimentare cu vâscozitate crescută; uleiuri, bio-
diesel, etc. Suprafaţa filtrare 1,44 m2, capacitate filtrare cuprinsă între 550 - 800 l/h. Dimensiuni
gabarit: 1000x270x800, 35 kg.
Filtrarea se face prin plăci filtrante cu dimensiunea 200x200 mm (consumabile), diferenţiate
pe tipuri de filtrare.
4.2.6. Filtrul centrifugal FCO – 03

Filtrul centrifugal separă rapid uleiul brut, obţinut din presa de ulei, de resturile mărunte
aflate în el.Acesta este format din:
 batiu: are rolul de a susține ansamblul centrifugal, motorul și întrerupătorul de pornire a

motorului;
 ansamblul centrifugal;
 motorul electric de antrenare;
 bazinul de alimentare.
43
Figura 4.7. Filtrul centrifugal FCO – 03, [16]
Caracteristici tehnice:
 capacitate: pâna la 5 l/min;

 puterea motorului electric: 2,2 kW;
 alimentare curent: 3x380 V, 50 Hz;
 gabarit (Lxlxh): 500x1000x1200 kg;
 greutate: 150 kg;
 turaţia de centrifugare: 6000 rot/min.
4.2.7. Filtru ulei FLU-01

Filtrul de ulei cu plăci FLU-01 este destinat realizării operatiunii de filtrare a uleiului de
floarea soarelui nerafinat obținut printr-un procedeu de presare-extrudere a semințelor. Filtrul poate
elimina impuritățile de pâna la 7 microni din uleiul brut centrifugat.
Cadrul susține în partea inferioară bazinul de recuperare, iar în zona mijlocie tava colectoare.
Pe partea superioară a cadrului se află subansamblul mecanism de strângere, care realizează presarea
plăcilor de filtrare în vederea asigurării etanșării la presiune.
Uleiul brut și decantat în prealabil este adus din bazinul de decantare sau se toarnă printr-o
pâlnie în bazinul de recuperare, de unde este apoi refulat prin intermediul instalației de pompare la
subansamblul plăci de filtrare.
44
După trecerea prin filtre, uleiul este purificat și se scurge liber prin conducta colectoare spre
vasul de colectare a uleiului.
Golirea bazinului în vederea curățirii nămolului depus sau în vederea conservării pentru o
perioadă mai îndelungată se efectuează cu ajutorul butonului de golire montat în partea inferioară.
 Volumul filtrat: 100 l/h

 Putere motorului electric: 0,75 kW
 Suprafaţa de filtrare totală: 1,2 mp
 Debit maxim: 0,1 m3/h
 Gabarit: 900x700x1200 mm
 Fineţea de filtrare:particule de cca. 0,005-0,007 mm
 Presiune maximă: 4 bari
Figura 4. 8:Filtru ulei FLU-01, [16]
4.2.8. Filtrul de ulei FU – 2158

Se utilizează pentru filtrarea fină a uleiurilor comestibile. Filtrul de ulei se cuplează
cu decantorul sau rezervorul de stocare a uleiului. În procesul de filtrare se îndepărtează
impurităţile în suspensie, uleiul dublu filtrat devenind de calitate superioară.
45
Figura 4.9: Filtrul de ulei FU – 2158, [16]
 fineţea de filtrare: 5 – 7 microni;

 cantitatea filtrată: 10 l/min;
 presiunea maximă de filtrare: 5 bari;
 putere motopompă: 0,55 kW, 380 V, 50 Hz;
 gabarit: 800x380x700 mm;
 suprafaţa filtrantă: 200 m2.
4.2.9. Filtrul de ulei ANTARES 20

Filtrul de ulei ANTARES 20 este folosit la filtrarea uleiurilor vegetale, realizând o filtrare
foarte fină a acestora.
Acest filtru este confecţionat în totalitate din oţel inoxidabil AISI 304 (structură, supape,
manometru, etc.) şi este prevăzut cu o supapă pentru reglarea debitului de intrare. Filtrul este dotat şi
cu o pompă proprie din oţel inoxidabil AISI 316, prevăzută cu palete de nitril.
46
Figura 4.10: Filtrul de ulei ANTARES 20, [23]
 21 de plăci din moplen;

 tăviţă din oţel inoxidabil pentru colectatea pierderilor;
 puterea motorului: 0,5 cp monofazic (230 V/ 50 Hz) 900 rot/min;
 suprafaţa de filtrare: 0,8 m2
 dimensiunile plăcilor: 20x20 cm;
 gabarit: 85,5x42x60 cm;
 masa: 37,800 kg;
 productivitate orară: 200 l/h.
4.2.10. Filtrul de ulei JET 10 PLUS – FTAC 1
Filtrul de ulei JET 10 PLUS – FTAC 1 face posibilă realizarea unei filtrări avansate a
uleiului folosind diferite tipuri de pânză filtrantă între două plăci moplen. Filtrul este confecţionat în
totalitate din oţel inoxidabil AISI 304 şi este prevăzut cu o supapă pentru reglarea debitului de
intrare. Filtrul este dotat şi cu o pompă proprie din oţel inoxidabil AISI 316, prevăzută cu palete din
nitril.
47
Figura 4.11: Filtrul de ulei JET 10 PLUS – FTAC 1, [23]
 11 de plăci din moplen;

 tăviţă din oţel inoxidabil pentru colectatea pierderilor;
 puterea motorului: 0,5 cp monofazic (230 V/ 50 Hz) 900 rot/min;
 suprafaţa de filtrare: 0,4 m2
 dimensiunile plăcilor: 20x20 cm;
 gabarit: 50x33x36 cm;
 masa: 28,200 kg;
 productivitate orară: 100 l/h.
4.2.11. Filtrul de ulei FloraPower
Această instalaţie se folosește pentru filtrarea uleiului vegetal în diferite etape de prelucrare:
înălbire sau filtrarea uleiului după presare. Utilajul este echipat cu sistem de curaţire automat a
elementelor de filtrare, făcând ca termenul de exploatare a acestora să fie îndelungat. Avantajele
acestei instalaţii sunt lipsa pierderilor de ulei, sistemul complex de automatizare şi control a
parametrilor de lucru şi calităţii filtrarii, randament înalt şi consum minim de energie.
48
Figura 4.12: Filtru de ulei FloraPower, [13]
 Suprafața de filtrare: 6 - 45 𝑚2
 Capacitate de filtrare pentru ulei presat la rece: 3,5-27 tone/oră
 Presiunea de lucru: până la 6 bar
 Temperatura de lucru: până la 110˚C
4.2.12. Filtrul de ulei FU-120

Filtrul de ulei FU-120 este folosit in industria uleiului vegetal cu rol in filtrarea acestuia,
utilajul se foloseste după procesul de decantare gravtaţionala a uleiului .Plăcile sunt construite din
aluminiu.
49
Figura 4.13: Filtru de ulei FU-120, [13]
 capacitate de lucru 100 - 120 l/h
 putere instalata 0.55 KW/100 rot/min
 gabarit: 500X1000X1250 mm
 masa : 85 kg
4.2.13. Filtrul de ulei GUANGXIN YSMS500×20

Filtrul de ulei GUANGXIN YSMS500×20 este un utilaj clasic utilizat in filtrarea uleiului
brut ce se potriveşte cu orice tip de presă de ulei. Are în componenţa o pompă cu roţi dinţate ce
transmite uleiul către camerele de filtrare, îmbunataţind astfel eficienţa acestui proces. Acesta
realizeaza o filtrare foarte precisă şi o economisire marită de energie, tot datorită pompei cu care
este dotat.
50
Figura 4.14: Filtrul de ulei GUANGXIN YSMS500×20, [13]
 Diametru: 500x500 mm;
 Placi de filtrare: 19;
 Capacitatea de procesare: 525 l/h;
 Presiunea de lucru: 0,35 Mpa;
 Puterea electrica: 2.2 kW;
 Suprafaţa de filtrare: 7.7 𝑚2 ;
 Dimensiuni: 1984×694×1153 mm;
 Greutate: 1300 kg.
4.2.14. Filtrul de ulei HOLYPHANT 6LB-450

Filtrul de ulei HOLYPHANT 6LB-450 este utilizat atât în filtrarea uleiului brut, cât şi a
uleiului ce nu mai poate fi utilizat pentru scopul său principal ca urmare a pierderii proprietaţilor sau
a contaminării acestuia cu diferite impuritaţi.
51
Figura 4.15: Filtru de ulei HOLYPHANT 6LB-450, [13]
 Capacitate de lucru: 400-450 l/h;
 Putere: 2.2-3 kW;
 Greutate: 1000 Kg;
 Dimensiuni: 2340x720x710mm.
4.2.15. Filtrul de ulei HOLYPHANT 6LB-350

Filtrul de ulei HOLYPHANT 6LB-350 este utilizat în principal în filtrarea uleiului brut,
folosind ca sistem de presare a ramelor de filtrare un mecansim cu surub.
Figura 4.16: Filtrul de ulei HOLYPHANT 6LB-350, [13]

52
 Capacitate de lucru: 200 l/h;
 Putere: 0.75 - 1 kW;
 Greutate: 500 kg;
 Dimensiuni: 1340x720x940mm.
4.2.16. Filtrul de ulei HENAN WANDA 6YL-120A

Aceasta instalaţie de filtrare poate fi folosită atât pentru uleiurile alimentare cât şi pentru cele
petroliere. Utilajul prezintă un sistem de prindere tip şurub a plăcilor filtrante şi o cameră de
încalzire.
Figura 4.17: Filtrul de ulei HENAN WANDA 6YL-120A, [13]
 Capacitate de lucru: 330 l/h;
 Greutate: 600 kg;
 Dimensiuni: 1760x640x1200
53
4.2.17. Filtre presă Asio
 Filtru presă K – 400
Filtrele se execută cu următoarele grosimi ale camerelor (mm): 15, 20, 23, 25, 30, 32.
Figura 4.18:Filtru presă Asio K – 400, [14]
Tabel 4.1: Caracteristici tehnice ale filtrului presă K – 400, [14]
400x400 grosime turtă 25mm
Nr. camere 10 15 20 25 30 35 40
deschis 26 39 52 65 78 91 104
Volum (dm3)
închis 19,3 28,9 38,6 48,3 57,9 67,5 77,2
deschis 2,3 3,4 4,6 5,7 6,9 8,1 9,2

Arie filtru (m2)
închis 1,8 2,7 3,6 4,5 5,4 6,3 7,2
A (mm) 516 751 986 1221 1456 1691 1926
B (mm) 1198 1433 1668 1830 2138 2373 2608
C (mm) 1363 1598 1833 2068 2303 2538 2773
Masa netă (kg) 440 470 495 520 550 580 610
54
Filtrele presă se execută cu următoarele grosimi ale turtelor (mm):
 plăci cameră: 15, 20, 25, 30, 32;
 plăci membrană: 30, 32, 40
Putere instalată a unităţii hidraulice: 1,5 kW, 380 V
Figura 4.19: Filtru presă Asio K – 470, [14]
470x470 grosime turtă 25 mm
Nr. camere 10 15 20 25 30 35 40
deschis 38,7 58 77,4 96,7 116 135 154,8

Volum (dm3)
închis 34,9 52,3 69,8 87,2 104,7 122 139,6
deschis 3,5 5,3 7,1 8,8 10,5 12,3 14,1

Arie filtru (m2)
închis 3,2 4,8 6,4 8 9,6 11,2 12,8
A (mm) 538 783 1028 1273 1518 1763 2008
B(mm) 1227 1402 1717 1962 2207 2452 2697
C (mm) 1392 1637 1882 2127 2372 2617 2862
Masa netă (kg) 615 665 705 745 790 840 890
55
 plăci cameră: 15, 20, 25, 30, 32, 35, 40, 45, 50
 plăci membrană: 30, 32, 40, 50
Nr. camere 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
Volum deschis 106,2 141,6 177 212,4 247,8 283,2 318,6 354 389,4 424,8
(dm3) închis 95,1 126,8 158,5 190,2 221,9 253,6 285,3 317 348,7 380,4
Arie filtru deschis 9,32 12,42 15,53 18,63 21,74 24,84 27,95 31,05 34,15 37,26
(m2) închis 8,42 11,22 14,03 16,83 19,64 22,44 25,25 28,05 30,85 33,66
A (mm) 819 1074 1329 1584 1839 2094 2349 2604 2859 3114
B (mm) 1663 1918 2173 2428 2683 2938 3193 3448 3703 3958
C (mm) 2018 2273 2528 2783 3038 3293 3548 3803 4058 4313
Masa netă (hg) 1150 1227 1304 1380 1450 1535 1615 1690 1770 1855
56
 Filtru presă K – 630 cu despachetare automată

-plăci cameră: 15, 20, 25, 30, 32, 35, 40, 45, 50
-plăci membrană: 30, 32, 40, 50
Putere instalată:
 unitatea hidraulică: 1,5 kW, 400 V

 despachetare: 0,55 kW, 400 V
 tăvi de picurare: 0,18 kW, 400 V
Figura 4.21:Filtru presă Asio K – 630 cu despachetare automată, [14]
Tabel 4.4: Caracteristici tehnice ale filtrului presă K – 630 cu despachetare automată, [14]
630x630 (despachetare automată) grosime turtă 25 mm
Nr. camere 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
Volum deschis 106,2 141,6 177 212,4 247,8 283,2 318,6 354 389,4 424,8
(dm3) închis 95,1 126,8 158,5 190,2 221,9 253,6 285,3 317 348,7 380,4
Arie filtru deschis 9,32 12,42 15,53 18,63 21,74 24,84 27,95 31,05 34,15 37,26
(m2) închis 8,43 11,22 14,03 16,83 19,64 22,44 25,26 28,05 30,85 33,66
A (mm) 819 1074 1329 1584 1839 2094 2349 2604 2859 3114
B (mm) 1663 1918 2173 2428 2683 2938 3193 3448 3703 3958
C (mm) 2018 2273 2528 2783 3038 3293 3548 3803 4058 4313
Masa netă (kg) 1150 1227 1304 1318 1450 1535 1615 1690 1770 1855
57
 . Filtru presă K – 800
 plăci cameră: 15, 20, 25, 30, 32, 35, 38, 40, 45, 50
 plăci membrană: 30, 32, 40, 50

Nr. camere 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70
Volum deschis 238,5 297,8 357,3 416,9 467,4 536,0 595,5 655,0 714,6 774,2 833,7
(dm )P
închis 221,0 276,3 331,5 386,8 442,0 497,3 552,5 607,8 663,0 718,3 773,7
Arie filtru deschis 20,8 26,0 31,2 36,4 41,6 46,8 52,0 57,2 62,4 67,6 72,8
(m ) P
închis 19,2 24,0 28,8 33,6 38,4 43,2 48,0 52,8 57,7 62,5 67,3
A (mm) 1170 1450 1730 2010 2290 2570 2850 3130 3410 3690 3970
B (mm) 2124 2404 2684 2964 3244 3524 3804 4084 4364 4644 4924
C (mm) 2534 2817 3097 3377 3657 3937 4217 4497 4777 5057 5337
C 40 (mm)
B
2595 2875 3155 3435 3715 3995 4275 4555 4835 5115 5395
Masa netă (kg) 3280 3440 3600 3760 3920 4080 4240 4400 4560 4720 4880
58
4.3 Alegerea şi justificarea soluţiei optime de filtru pentru ulei
Alegerea soluţiei optime se bazează pe ipoteza folosirii utilităţilor pentru elaborarea
deciziilor de incertitudine.
Având în vedere cele cinci tipuri de filtre de ulei: FCO-03, FLU-01, FU-2158, ANTARES
20 şi FTAC 1, se alege soluţia optimă pentru ulei ţinând cont de următoarele criterii:
 în funcţie de debitul de filtrare: k1 [l/h];
 în funcţie de gabarit: k2 [m3];
 în funcţie de greutatea filtrului: k3 [kg];
 în funcţie de puterea instalată: k4 [kW].
Pe baza vectorului de importanţă se trece la calculul coeficientului de importanţă al fiecărui
criteriu, în care fiecare criteriu se compară cu toate celelalte criterii.
Matricea caracteristicilor celor cinci filtre:
Tabelul 4.6:Matricea caracteristicilor celor cinci filtre
Debitul de Gabarit Masa Puterea instalată
filtrare [l/h] [m3] [kg] [kW]
FCO-03 300 0,6 150 2,2
FLU-01 100 0,837 180 0,5
FU-2158 600 0,212 160 0,55
ANTARES 20 200 0,216 40,5 0,865
FTAC 1 100 0,06 29,4 0,865
↗ ↘ ↘ ↘
În funcţie de aceste criterii, pentru cele cinci filtre se acordă note, astfel:
 nota 4 pentru kj ≫ki
 nota 2 pentru kj>ki
 nota 1 pentru kj=ki
 nota 0 pentru kj<ki
Se adoptă o relaţie decizională: k1>k4>k2, k3
Având în vedere aceste criterii, se realizează următorul tabel în care se acordă notă celor
cinci filtre:
59
Tabelul 4.7: Notele acordate celor cinci filtre
∑ 𝑎𝑗1𝑗2
kj k1 k2 k3 k4 𝑗1 𝛾𝑗
k1 - 4 4 2 10 0,625
k2 0 - 1 0 1 0,0625
k3 0 1 - 0 1 0,0625
k4 0 2 2 - 4 0,25
∑ ∑ 𝑎𝑗1𝑗 = 16
𝑗2
𝑗1
Ponderile 𝛾𝑗 se pot calcula cu algoritmul STEM, prin relaţia:
∑ 𝑎𝑗1𝑗2
𝑗1
𝛾𝑗 =
∑ ∑ 𝑎𝑗1𝑗
𝑗2
𝑗1
unde:
 𝑎𝑗1𝑗 – reprezintă elementele matricii pătratice 𝐴 = (𝑎𝑗1𝑗 ), unde liniile se numerotează prin
j1, iar coloanele prin j2, atât pe linii cât şi pe coloane fiind aceleaşi caracteristici sau criterii
de apreciere k = {k1 ... kn};
 𝛾𝑗 – reprezintă ponderea caracteristicii j în definirea unităţii de ansamblu.
𝛾𝑗 𝜖 [0.1] pentru ∑𝛾𝑗 = 1
Matricea utilităţilor:
60
Tabelul 4.8: Matricea unitatilor
kj
vj k1 k2 k3 k4
v1 0,4 0,69 0,8 1
v2 0 1 1 0
v3 1 0,19 0,87 0,03
v4 0,2 0,2 0,07 0,21
v5 0 0 0 0,21
Pentru următoarele variante, utilităţile se calculează ce formula:
𝑥𝑖𝑗 − min 𝑥𝑖𝑗

𝑢𝑖𝑗 =
max 𝑥𝑖𝑗 − 𝑚𝑖𝑛 𝑥𝑖𝑗
unde:
𝑥𝑖𝑗 – reprezintă valorile caracteristicilor tehnice ale filtrelor de ulei
𝑢𝑖𝑗 – reprezintă utilitatea variantei i pentru caracteristica j.
Matricea utilităţilor:
Tabelul 4.9: Matricea utilitătilor
kj
vj k1 k2 k3 k4 ∑𝛾𝑗 𝑢𝑖𝑗
v1 0,25 0,043 0,05 0,25 0,593
v2 0 0,0625 0,0625 0 0,125
v3 0,625 0,012 0,054 0,0075 0,6985
v4 0,125 0,0125 0,004 0,0525 0,194
v5 0 0 0 0,0525 0,0525
61
Dacă utilităţile evaluează gradul de satisfacţie după mai multe criterii sau caracteristici, este
necesar ca fiecărei variante vi să i se atribuie un indicator de utilitate de ansamblu Uide forma:
𝑈𝑖 = ∑𝛾𝑗 𝑢𝑖𝑗
pentru valori i = 1,2,3, ..., m şi j = 1,2,3, ..., n
În urma acestui studiu decizional s-a constat că varianta v3 este varianta optimă, deoarece
maximul sumei ∑𝛾𝑖 𝑢𝑖𝑗 este reprezentat de v3.
62
CAPITOLUL 5
CALCULUL PARAMETRILOR PRINCIPALI AI INSTALAŢIEI DE
FILTRARE
Caracteristici tehnice principale:
 capacitatea de filtrare: 450 l/h;

 presiunea maximă de filtrare: 10 bari;
 dimensiunile ramei: 200x200x9 mm
5.1. Calculul numărului de rame

Dacă se consideră debitul de variaţie al volumului de filtrat în raport cu timpul, vom avea
relaţia:
𝑑𝑉𝑓
𝑄= = 𝐴𝑓 ∙ 𝑤𝑓
𝑑𝑡
Q – debitul de ulei, [l/h];
𝐴𝑓 – suprafaţa de filtrare, [m2]
𝐴𝑓 = 2 ∙ 𝑛 ∙ 𝑎 ∙ 𝑏
n – numărul de rame;
a,b – lungimea respectiv lăţimea suprafeţei de filtrare;
a = b = 200 mm
𝑤𝑓 – viteza de filtrare, [m/s];
∆𝑝 ∙ 𝑑 2
𝑤𝑓 =
32 ∙ 𝑣 ∙ 𝑎 ∙ ℎ ∙ 𝜌
106 ∙52 ∙10−12

𝑤𝑓 = 32∙0,00468∙140∙20∙10−3 = 5,96∙10-5 m/s
∆p – presiunea maximă de filtrare, [bari];

∆p – 10 bari
d – diametrul porilor, [mm];
𝑑 = 5 ∙ 10−5 mm
𝑣 – vâscozitatea cinematică, [𝑃𝑎 ∙ 𝑠];
63
𝜂
𝑣=
𝜌
𝜌 – densitatea uleiului, [kg/m3];

𝜂 – vâscozitatea dinamică, [𝑃𝑎 ∙ 𝑠];
𝜂 – 4,683
𝛼 – constantă numerică;
𝛼 = 140, pentru curgerea prin medii poroase;
ℎ– grosimea stratului de precipitat, [m];
ℎ = 20 ∙ 10−3 m
Rezultă relaţia numărului de rame:
𝑐∙𝑄
𝑛=
𝛼 ∙ 𝑎 ∙ 𝑏 ∙ 𝑤𝑓
𝑐 – coeficient de presiune
0,5 ∙ 0,45
𝑛= = 13,1
2 ∙ 0,22 ∙ 5,96 ∙ 10−5 ∙ 3600
Se adoptă numărul de rame: n = 13 rame.
5.2. Calculul şurubului de strângere a elementelor filtrante ale filtrului cu rame

şi plăci
Forţa datorată presiunii pe placă se determină cu relaţia:

𝐹∗ = 𝑝 ∙ 𝑆
unde:
𝑝 – presiunea de filtrare a uleiului, [N/m2];
𝑝 = 10x105 N/m2
𝑆 – suprafaţa de filtrare a unei rame, [m];
𝑆 = a ∙ b;
unde:
a, b – lungimea respectiv laţimea ramei;
a = b = 0,2 m
𝐹 ∗ = 10 ∙ 105 ∙ 0,22 = 40000 𝑁
Astfel forţa de strângere se determină ce relaţia:
𝐹 = 1,5 ∙ 𝐹 ∗
𝐹 = 1,5 ∙ 40000 = 60000 𝑁

64
Aleg ca material pentru șurub: OLC 45 STAS 880-80, cu următoarele caracteristici
mecanice:
 limita de curgere:
 rezistența la rupere:
 alungire la rupere:𝐴5 = 𝑚𝑖𝑛. 18%
 duritatea Brinell (recopt): max.207 HB
Diametrul interior al șurubului:

4 ∙ 1,3 ∙ 𝐹
𝑑=√
𝜋𝜎𝑎𝑡
unde:
𝑁
𝜎𝑎𝑡 - tensiunea admisibilă la compresiune [ 𝑚𝑚2 ] ;
𝜎𝑎𝑡=𝜎𝑐[𝑁/𝑚𝑚2 ]
𝐶𝑐
𝜎𝑐 -limita de curgere;
𝐶𝑐 -coeficientul de sigurantă de curgere;
𝐶𝑐 = 1,5 ÷ 3
Se adoptă 𝐶𝑐 = 2
400
𝜎𝑎𝑡 = = 200 𝑁/𝑚2
2
4 ∙ 1,3 ∙ 60000
𝑑3 = √ = 22,28 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 200
Se adoptă 𝑑3 = 32 𝑚𝑚
Dimensiunile nominale conform STAS 2114/3-75 ale filetului cu profil trapezoidal sunt:
𝐷𝑙 = 33 𝑚𝑚 -diametrul nominal interior al filetului interior
𝑑2 = 36,5 𝑚𝑚 -diametrul nominal mediu
𝑑3 = 32 𝑚𝑚 -diametrul nominal interior al filetului exterior
𝑑 = 40 𝑚𝑚 -diametrul nominal al filtrului
𝑝 = 7𝑚𝑚 -pasul filetului
Condiția de autofrânare
La sistemele acționate manual, nu trebuie să apară sub sarcină deplasarea relativă a șurubului
față de piuliță. Pentru aceasta este necesar să se îndeplinească urmatoarele condiții:
65
Ψ≤𝜑
unde:
Ψ-unghiul de înclinare a elicei filtrului;

𝑝
𝑡𝑔Ψ =
𝜋 ∙ 𝑑2
𝑝
Ψ = arc tg
𝜋 ∙ 𝑑2
7
Ψ = arc tg = 3,49°
𝜋 ∙ 36,5
Ψ -unghiul de frecare redus;

𝜇
𝑡𝑔 =
𝑐𝑜𝑠𝛽
𝜇
𝜑 = 𝑎𝑟𝑐 𝑡𝑔
𝑐𝑜𝑠𝛽
unde:
𝜑 –coeficient de frecare;
𝜑 = 0,11 … .0,12 –pentru oțel pe oțel
𝛽 = 15° -pentru filetul trapezoidal
0,11
𝜑 = 𝑎𝑟𝑐 𝑡𝑔 = 6,496
cos 15
Ψ ≤ 𝜑 3,49 < 6,496⟹relația se verifică
 Verificarea șurubului la solicitarea compusă
Efortul unitar echivalent se determină cu relația:
𝜎𝑒𝑐ℎ = √𝜎 2 + 4 ∙ 𝜏𝑡2 ≤ 𝜎𝑎𝑡
unde :
𝜎 –tensiunea la întidere, [N/mm2]
4∙𝐹
𝜎=
𝜋 ∙ 𝑑32
66
4 ∙ 60000 𝑁
𝜎= 2
= 74,6
𝜋32 𝑚𝑚2
𝜑 –tensiunea tangențială la torsiune,
𝑀𝑡𝑜𝑡
𝜏𝑡 =
0,2𝑑33
𝑀𝑡𝑜𝑡 = 𝑀𝑡1 + 𝑀𝑡2
unde:
𝑀𝑡1 -momentul din filet, [N∙mm]
𝑑2
𝑀𝑡1 = 𝐹 ∙ ∙ 𝑡𝑔(Ψ + 𝜑)
2
36,5
𝑀𝑡1 = 60000 ∙ ∙ (3,49 + 6,496) = 192802,17 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
2
𝑀𝑡2 –momentul de frecare, [N∙mm]
𝑑2
𝑀𝑡2 = 𝜇 ∙ ∙𝐹
2
36,5
𝑀𝑡2 = 0,11 ∙ ∙ 60000 = 120450 N ∙ mm
2
𝑀𝑡𝑜𝑡 = 192802,17 + 120450 = 313252,17 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
313252,17
𝜏𝑡 = = 47,79 𝑁/𝑚𝑚2
0,2322
𝜎𝑒𝑐ℎ = √74,62 + 4 ∙ 47,792 = 121,24 𝑁/𝑚𝑚2

𝜎𝑒𝑐ℎ < 𝜎𝑎𝑡 121,24 < 200→ relația se verifică
 Verificarea la flambaj a tijei șurubului
Această verificare se face deoarece lungimea șurubului este suficient de mare.

Lungimea de flambaj a șurubului este dată de relația:
𝑙𝑓 = 2 ∙ 𝑙
𝑙 –lungimea șurubului, [𝑚𝑚];

𝑙 = 350 𝑚𝑚
𝑙𝑓 = 2 ∙ 350 = 700 𝑚𝑚
Determinarea coeficientului de zveltețe:

67
𝑙𝑓
𝜆=
𝑖𝑚𝑖𝑛
unde:
𝑖𝑚𝑖𝑛 - raza de inerție minimă, [𝑚𝑚];
𝑖𝑚𝑖𝑛
𝑖𝑚𝑖𝑛 = √
𝐴
unde:
𝐴 – secțiunea tijei șurubului, [𝑚𝑚2 ];
𝜋 ∙ 𝑑34
𝐴=
4
𝐼𝑚𝑖𝑛 – momentul de inerție minim, [𝑚𝑚4 ]
𝜋 ∙ 𝑑34
𝐼𝑚𝑖𝑛 =
64
𝜋 ∙ 𝑑34 ∙ 4 𝑑32
𝐼𝑚𝑖𝑛 =√ = √
64 ∙ 𝜋 ∙ 𝑑32 16
322
𝐼𝑚𝑖𝑛 = √ = 8 𝑚𝑚
16
700
𝜆= = 87,5
8
𝜆 = 85 pentru OLC 45 –relația se verifică, iar șurubul se află în domeniul flambajului elastic.
5.3. Calculul parametrilor principali ai instalației de pompare a uleiului supus

filtrării
5.3.1.Dimensionarea geometrică
Pentru realizarea presiunii necesare filtrării, uleiul este pompat cu ajutorul unei pompe cu
roți dințate cu angrenare exterioară de tip 33.58.076. (I.M. Plopeni) cu rmatoarele caracteristici:
𝐿 – lățimea rpților dințate, [𝑚𝑚];

𝐿 = 53 𝑚𝑚
𝑚 –modulul danturii, [𝑚𝑚];
68
𝑚 = 5𝑚𝑚
𝛼 – unghiul profilului de referință;
𝛼 = 20°
𝑧 –numărul de dinți;
𝑧 = 15
Volumul geometric al pompei este:
𝑉 = 𝜋 ∙ 𝐷𝑑 ∙ ℎ ∙ 𝐿[𝑚𝑚3 /𝑟𝑜𝑡]
unde:
𝐷𝑑 - diametrul cercului de divizare a roții antrenate, [𝑚𝑚];
ℎ - înălțimea dinților;
𝐷𝑑 = 𝑚 ∙ 𝑧 = 5 ∙ 15 = 75 𝑚𝑚
𝐷𝑎 − 𝐷𝑓
ℎ=
2
unde:
𝐷𝑎 – diametrul în cap, [𝑚𝑚];
∗
𝐷𝑎 = 𝐷𝑑 + 2𝑚(ℎ𝑜𝑎 − 𝑥)
∗
ℎ𝑜𝑎 =1
𝑥 = 0,1
𝐷𝑎 = 75 + 2 ∙ 5 ∙ 1,1 = 86 𝑚𝑚
𝐷𝑓 – diametrul de picior, [𝑚𝑚];

∗
𝐷𝑓 = 𝐷𝑑 − 2𝑚(ℎ𝑜𝑎 − 𝑥)
𝐷𝑓 = 75 − 2 ∙ 5 ∙ (1 − 0,1) = 66 𝑚𝑚
86 − 66
ℎ= = 10 𝑚𝑚
2
𝑉 = 𝜋 ∙ 75 ∙ 10 ∙ 53 = 124872,31𝑚𝑚3
Debitul efectiv (real) al pompei este:

𝑙
𝑄𝑒 = 𝑄 = 450
𝑚𝑖𝑛
𝑛𝐼𝐼𝐼 - turația arborelui, în rot/min;
𝑛𝑣𝑝 – randamentul volumic al pompei;
𝑛𝑣𝑝 = 0,9 ÷ 0,95
Se adoptă 𝜂𝑝𝑣 = 0,92

𝑄
𝑛= = [𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛]
𝑉 ∙ 𝜂𝑝𝑣 ∙10−3 ∙0,92
69
450
𝑛𝐼𝐼𝐼 = = 65,28 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
60 ∙ 124,87 ∙ 10−3 ∙ 0,92
Puterea P necesară pentru acționarea unei pompe (puterea la arborele de acționare) este:
𝑄 ∙ ∆𝑝
𝑃= ∙ 10−3 [𝐾𝑊]
𝑛𝑡𝑝
𝑄𝑒 – debitul efectiv al pompei,;
∆𝑝 – randamentul total al pompei;
𝑛𝑡𝑝 = 0,8 ÷ 0,85
Se adoptă 𝜂𝑡𝑝 = 0,82
0,45 ∙ 10−3 ∙ 105 ∙ 10−3
𝑃= = 0,548[𝐾𝑊]
0,82
Puterea motorului electric de acționare 𝑃𝑚 este:
𝑃𝑚 = 1,3 ∙ 𝑃 = 0,712 𝐾𝑊
Pentru antrenarea pompei se alege motorul electric asincron de tipul 90S din STAS
1893-87 cu:
 turația de mers în gol este 1000 rot/min;

 puterea este 0,75 kW;
 turația efectivă este 915 rot/min;
Schema cinematică:
În funcție de turația necesară la arborele pompei și de turația motorului electric de acționare

rezultă raportul total de transmitere:
70
𝑛𝑚 915
𝑖= = = 14,07
𝑛𝑝𝑜𝑚𝑝ă 65
𝑖 = 𝑖1 ∙ 𝑖2 = 4 ∙ 3,5 = 14
𝑖1 = 4 - pentru prima treaptă de reducere

𝑖2 = 3,5 -pentru a doua traptă de reducere
𝑛𝑚 915
𝑛𝐼𝐼 = = = 229 [𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛]
𝑖1 4
unde:
𝑛𝐼𝐼𝐼 – turația arborelui III, în rot / min
𝑛𝐼𝐼 – turația arborelui II, în rot / min
5.3.2. Calculul de predimensionare al arborilor transmisiei cu curea

Predimensionarea arborilor se realizează la torsiune.
Materialul folosit pentru construcția arborilor este: OL 50 conform STAS 500/2-80.
a)Momentul de torsiune al arborelui I este:
30 𝑃𝑚
𝑀𝑡𝐼 = ∙ [𝑁𝑚]
𝜋 𝑛𝑚
unde:
𝑀𝑡𝐼 - momentul de torsiune al aroborelui I, [𝑁𝑚];
𝑃𝑚 - puterea motorului electric, [𝑊];
𝑛𝑚 – turația motorului electric, în rot / min;
30 712
𝑀𝑡𝐼 = ∙ = 7,430709 𝑁𝑚
𝜋 915
Diametrul arborelui I este:
3 16 ∙ 𝑀𝑡𝐼
𝑑1 = √ [𝑚𝑚]
𝜋 ∙ 𝜏𝑎𝑡𝑚
unde:
𝜏𝑎𝑡𝑚 – tensiunea admisibilă, ;
𝜏𝑎𝑡𝑚 = (15 … 30)𝑁/𝑚𝑚2
Se adoptă 𝜏𝑎𝑡𝑚 = 20 𝑁/𝑚𝑚2
71
3 16 ∙ 7430,709
𝑑1 = √ = 12,36 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 20
Se adoptă 𝑑1 = 20 𝑚𝑚
b)Momentul de torsiune al arborelui II este:
30 𝑃𝐼𝐼
𝑀𝑡𝐼𝐼 = ∙ [𝑁𝑚]
𝜋 𝑛𝐼𝐼
unde:
2
𝑃𝐼𝐼 = 𝑃𝑚 ∙ 𝜂𝑟𝑢𝑙 ∙ 𝜂𝑇𝐶𝑇 [𝑊]
𝑃𝐼𝐼 = 712 ∙ 0,992 ∙ 0,95 = 633 𝑊
30 663
𝑀𝑡𝐼𝐼 = ∙ = 27,64709 𝑁𝑚
𝜋 229
3 16 ∙ 27647,09
𝑑𝐼𝐼 = √ = 19,16 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 20
Se adoptă 𝑑𝐼𝐼 = 20 𝑚𝑚
c)Momentul de torsiune al arborelui III este:
30 𝑃𝐼𝐼𝐼
𝑀𝑡𝐼𝐼𝐼 = ∙ [𝑁𝑚]
𝜋 𝑛𝐼𝐼𝐼
unde:
𝑃𝐼𝐼𝐼 = 𝑃𝑚𝐼𝐼 ∙ 𝜂𝑟𝑢𝑙 ∙ 𝜂𝑇𝐶𝑇 [𝑊]
𝑃𝐼𝐼𝐼 = 663 ∙ 0,99 ∙ 0,95 = 624 𝑊
30 624
𝑀𝑡𝐼𝐼𝐼 = ∙ = 91,67324 𝑁𝑚
𝜋 65
3 16 ∙ 91673,24
𝑑𝐼𝐼𝐼 = √ = 28,53 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 20
Se adoptă 𝑑𝐼𝐼𝐼 = 30 𝑚𝑚
5.3.3.Diagrame de eforturi
a) Diagrama de eforturi pentru arborele I.
72
Forța de apăsare pe arborele I este:
𝐹1 = 325,32 𝑁
𝑙1 = 50 𝑚𝑚
𝑙2 = 150 𝑚𝑚
𝑙1
∑𝑀1 = 0 𝐹1 ∙ 𝑙1 − 𝑉2 ∙ 𝑙2 = 0𝑉2 = 𝐹1 ∙
𝑙2
50
𝑉2 = 325,32 ∙ = 108,44 𝑚𝑚
150
𝑙1+𝑙2
∑𝑀2 = 0 𝐹1 ∙ (𝑙1 + 𝑙2 ) + 𝑉1 ∙ 𝑙2 = 0𝑉1 = −𝐹1 ∙
𝑙2
50 + 150
𝑉1 = −325,32 ∙ = −443,76 𝑚𝑚
150
b) Diagrama de eforturi pentru arborele II.
73
𝐹2 = 1047,04 𝑁
𝑙3 = 150 𝑚𝑚
𝑙4 = 70 𝑚𝑚
𝐹 = 𝐹2 − 𝐹1
𝐹 = 1047,01 − 325,32 = 721,72 𝑁
𝑙3
∑𝑀3 = 0 𝐹1 ∙ 𝑙3 − 𝑉4 ∙ 𝑙4 = 0𝑉4 = 𝐹1 ∙
𝑙4
70
𝑉4 = 721,72 ∙ = 336,8 𝑚𝑚
150
𝑙3+𝑙4
∑𝑀4 = 0 𝐹1 ∙ (𝑙3 + 𝑙4 ) + 𝑉3 ∙ 𝑙4 = 0𝑉3 = −𝐹 ∙
𝑙4
70 + 150
𝑉1 = −721,72 ∙ = −1058,526 𝑚𝑚
150
c) Diagrama de eforturi pentru arborele III.
74
𝐹2 = 1047,04 𝑁
𝑙5 = 50 𝑚𝑚
𝑙6 = 150 𝑚𝑚
𝑙5
∑𝑀5 = 0 𝐹2 ∙ 𝑙5 − 𝑉64 ∙ 𝑙6 = 0𝑉6 = −𝐹2 ∙
𝑙6
50
𝑉6 = −1047,04 ∙ = −349,01 𝑚𝑚
150
𝑙5+ 𝑙6
∑𝑀6 = 0 −𝐹2 ∙ (𝑙5 + 𝑙6 ) + 𝑉5 ∙ 𝑙6 = 0𝑉5 = 𝐹2 ∙
𝑙6
50 + 150
𝑉5 = 1047,04 ∙ = 1396,05 𝑚𝑚
150
5.3.4. Verificarea arborilor la solicitare compusă

Verificarea la solocitare copusă constă în determinarea tensiunii echivalente maxime,
compuse în secțiunile periculoase ale arborilor. Ținând seama de variația momentelor de torsiune și
75
încovoiere, în diverse secțiuni ale arborilor, precum și variația acestora în timp, se caculează
momentul echivalent în secțiunile considerate periculoase.
𝑀𝑖𝑒
𝜎𝑒𝑐ℎ = ≤ 𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼
𝑊𝑖
în care:
𝜎𝑒𝑐ℎ - tensiunea echivalentă;
𝑊𝑖 – modulul rezistenței la încovoire;
𝜋𝑑𝑖3
unde: 𝑊𝑖 = 32
𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼 – rezistența admisibilă la încovoiere prin circuitul alternant simetric;
unde:
𝑀𝑖𝑒 – momentul de încovoiere echivalent.
Momentul de încovoiere echivalent se determină astfel:
𝑀𝑖𝑒 = √𝑀𝑖2 + 0,75 ∙ 𝑀𝑡2
unde:
𝑀𝑡 – momentul de torsiune
a) Verificarea la solicitarea compusă pentru arborele I:
𝑀𝑖𝑒 = √162662 + 0,75 ∙ 7430,7092
𝑀𝑖𝑒 = 17492,639 𝑁𝑚𝑚

𝜋𝑑𝑖3
𝑊𝐼 =
32
3
𝜋20
𝑊𝐼 = = 785,39
32
17492,693
𝜎𝑒𝑐ℎ = = 22,27 𝑀𝑃𝑎
785,39
𝜎𝑒𝑐ℎ < 𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼 22,27 < 90 − 120 𝑀𝑃𝑎 ⟹ relația se verifică
b)Verificarea la solicitarea compusă pentru arborele II:
𝑀𝑖𝑒 = √50520,44
76
𝑀𝑖𝑒 = 50520,4 𝑁𝑚𝑚
3
𝜋𝑑𝐼𝐼
𝑊𝐼𝐼 =
32
𝜋203
𝑊𝐼𝐼 = = 785,39
32
50520,4
𝜎𝑒𝑐ℎ = = 64,32 𝑀𝑃𝑎
785,39
c)Verificarea la solicitarea compusă pentru arborele III:
𝑀𝑖𝑒 = √523252 + 0,75 ∙ 91673,242
𝑀𝑖𝑒 = 95083,6 𝑁𝑚𝑚

3
𝜋𝑑𝐼𝐼𝐼
𝑊𝐼𝐼𝐼 =
32
3
𝜋30
𝑊𝐼𝐼𝐼 = = 2650,71
32
95083,6
𝜎𝑒𝑐ℎ = = 35,87 𝑀𝑃𝑎
2650,71
5.3.5.Calculul transmisiei între arborele I și arborele II
5.3.5.1. Alegerea curelei trapezoidale și dimensionarea transmisiei
Conform STAS 1163-71, se adoptă diametrul primitiv al roții conducătoare:

𝐷𝑝1 = 80 𝑚𝑚
Diametrul primitiv al roții conduse 𝐷𝑝2
𝐷𝑝2 = (1 − 𝜉) ∙ 𝐷𝑝1 ∙ 𝑖 𝑇𝐶
unde:
𝜉 - alunecarea elastică(2%);
𝐷𝑝1 - diametrul primitiv al roții conducătoare ales la valoarea standardizată;
𝐷𝑝2 - diametrul primitiv al roții conduse.
77
𝐷𝑝2 = (1 − 0,02) ∙ 80 ∙ 4 = 313,6 𝑚𝑚
Se adoptă 𝐷𝑝2 = 320 mm conform STAS 1163-71

Se adoptă cureaua trapezoidală clasică cu profilul de tip A.
Viteza periferică a roții conducătoare se consideră egală cu viteza de deplasare a curelei.
𝜋𝐷𝑝1 𝑛1
𝑉1 = ≤ 𝑣𝑎𝑑𝑚
60 ∙ 1000
pentru curele trapezoidale clasice
𝜋 ∙ 80 ∙ 915
𝑉1 = = 3,83𝑚/𝑠 ≤ 𝑣𝑎𝑑𝑚
60 ∙ 1000
Alegerea distanței dintre axa 𝑨𝟏𝟐 se adoptă în intervalul de valori
0,7(𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) ≤ 𝐴12 ≤ 2(𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 )
280 ≤ 𝐴12 ≤ 800

Se adoptă 𝐴12 = 400 𝑚𝑚
Lungimea primitivă orientativă a curelei se determină în funcție de distanța dintre axe și de
diametrele primitive ale roților de curea astfel:
𝛾 𝐷𝑝1 𝐷𝑝2 𝜋(𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 )2

𝐿𝑝 = 2𝐴12 𝑐𝑜𝑠 𝛽1 + 𝛽2 = + 𝑚𝑚
2 2 2 2 4𝐴12
Unghiul dintre ramurile curelei 𝛾:

(𝐷𝑝1 − 𝐷𝑝2 )
𝛾 = 2𝑎𝑟𝑐sin ( )
2𝐴12
(320 − 80)
𝛾 = 2𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 ( ) = 34,91°
2 ∙ 400
Unghiurile de înfățișurare ale curelei pe roata conducătoare 𝛽1 , 𝛽2 [𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛𝑖]
𝛽1 = 𝜋 − 𝛾𝛽2 = 𝜋 + 𝛾𝛽1 ° = 180° − 𝛾°𝛽2 ° = 180° + 𝛾°
34,91 ∙ 𝜋
𝛽1 = 𝜋 − = 2,53 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛𝑖
180
34,91 ∙ 𝜋
𝛽2 = 𝜋 + = 3,75 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛𝑖
180
78
34,91 80 320
𝐿𝑝 = 2 ∙ 400 ∙ 𝑐𝑜𝑠 ∙ 2,53 + ∙ 3,75 = 1464,36 𝑚𝑚
2 2 2
Conform STAS 1163-71, se adoptă 𝐿𝑝 = 1600 𝑚𝑚.

Se recalculează distanța dintre axe 𝐴12 în funcție 𝐿𝑝 ales din STAS 1163-71
𝐷𝑝1 𝐷𝑝2
𝐿𝑝 − 2 ∙ 𝛽1 − 2 ∙ 𝛽2
𝐴12 = 𝛾 𝑚𝑚
2𝑐𝑜𝑠 2
80 320
1600 − 2 ∙ 2,53 − 2 ∙ 3,75
𝐴12 = = 471,09 𝑚𝑚
34,91
2𝑐𝑜𝑠
2
Calculul preliminar al numărului de curele - 𝑧0
𝑃 ∙ 𝐶𝑓
𝑧0 =
𝐶𝐿 ∙ 𝐶𝛽 ∙ 𝑃0
unde:
𝑃 - puterea pe arborele roții conducătoare;
𝐶𝑓 - coeficient de funcționare;
Se adoptă 𝐶𝑓 = 1,1
𝐶𝐿 – coeficientul de lungime al curelei;
Se adoptă 𝐶𝑓𝑙 = 0,99
𝐶𝛽 –coeficientul de înfășurare al curelei pe roata mică (roata conducătoare)
𝐶𝛽 = 1 − 0,003(180° − 𝛽°1 )
2,53 ∙ 180
𝐶𝛽 = 1 − 0,003 (180° − ) = 0,89
𝜋
𝛽°1 – unghiul de înfășurare pe roata conducătoare, [𝑔𝑟𝑎𝑑𝑒];
P0 – puterea transmisă de curea [kW]
𝑏1
𝑃0 = (𝑎1 ∙ 𝑣1−0,09 − − 𝑐1 ∙ 𝑣12 ) ∙ 𝑣1 [𝑘𝑊]
𝐷𝑒
în care:
𝑣1 – viteza curelei [kW]
𝑎1 , 𝑏1 , 𝑐1 , 𝐷𝑒 – constante pentru curea tip A
𝑎1 = 0,456
𝑏1 = 1,92
𝑐1= 77,3 ∙ 10-6
𝐷𝑒 = 12,3 cm
79
1,92
𝑃0 = (0,456 ∙ 3,83−0,09 − − 77,3 ∙ 10−6 ∙ 3,832 ) ∙ 3,83 = 0,94 𝑘𝑊
12,3
0,712 ∙ 1,1
𝑧0 = = 0,94
0,99 ∙ 0,89 ∙ 0,94
Verificarea frecvenței îndoirilor

𝑣1 ∙ 𝑥
𝑓= ≤ 𝑓𝑎
𝐿𝑝 ∙ 10−3
în care:
𝑥 – numărul de roți de curea de transmisie;
𝑓𝑎 – frecvenața maximă admisă;
𝑓𝑎 = 40 𝐻𝑧 – pentru curelele clasice.
3,83 ∙ 2
𝑓= = 4,78 ≤ 𝑓𝑎
1600 ∙ 10−3
Forța de întindere inițială 𝐹0 și forța de apăsare pe arbori 𝐹𝑎 se determină cu relațiile:
𝐹0 = (1,5 … 2)𝐹𝑢
𝐹𝑎 = (1,5 … 2)𝐹𝑢
în care forța utilă ce trebuie transmisă 𝐹𝑢 este determinată astfel:
𝑃
𝐹𝑢 = 1000
𝑣1
0,712
𝐹𝑢 = 1000 = 185,9 𝑁
3,83
𝐹0 = 1,75 ∙ 185,9 = 325,32 𝑁
𝐹𝑎 = 1,75 ∙ 185,9 = 325,32 𝑁
5.3.5.2. Determinarea durabilității curelei trapezoidale

Determinarea efectivă de rezistență la oboseală a curelei trapezoidale se apreciază prin
numărul de ore de funcționare:
𝑃
𝑃𝑗 =
𝑧
unde:
𝑃𝑗 – puterea efectivă transmisă de curea [𝑘𝑊]
0,712
𝑃𝑗 = = 0,712 𝑘𝑊
1
𝐴𝑐 –aria secțiunii curelei trapezoidale [𝑚𝑚2 ]
𝐴𝑐 = 81 𝑚𝑚2
ℎ - înălțimea secțiunii curelei
ℎ = 8 𝑚𝑚
𝐷𝑝1
La o viteză periferică a curelei și pentru raportul = 10 rezultă:
ℎ
80
𝐷𝑝1 80
𝐿ℎ = = = 8000 ℎ
𝐿𝑝 ⁄𝐿ℎ 1⁄102
unde:
𝐿𝑝 – reprezintă lungimea primitivă a curelei.
În concluzie, această durabilitate corespunde cu cea a mașinilor din agicultură și a mașinilor
din industria alimentară, care este de minim 6000-9000 ore.
5.3.5.3. Proiectarea roților de curea

Conform STAS 1164/1-87 se adoptă următoarele dimensiuni geometrice:
𝑛=4
𝐷𝑒 = 𝐷𝑝1 + 2𝑛 = 88 𝑚𝑚
𝐷𝑓 = 𝐷𝑝1 + 2𝑚 = 56 𝑚𝑚
Se adoptă 𝑚 = 12
𝐵 = 2𝑓 = 20 𝑚𝑚
𝑓 = 10 𝑚𝑚
unde:
𝐵 – lățimea roților de curea
𝐷𝑒 – diametrul exterior al roții de curea
5.3.6.Calculul transmisiei între arborele II și arborele III

5.3.6.1. Alegerea curelei trapezoidale și dimensionarea transmisiei
Conform STAS 1163-71, se alege diametrul primitiv al roții conducătoare:

𝐷𝑝3 = 100 𝑚𝑚
Diametrul primitiv al roții conduse 𝐷𝑝2
𝐷𝑝4 = (1 − 𝜉) ∙ 𝑖 𝑇𝐶
unde:
𝜉 – alunecarea elastică(2%);
𝐷𝑝3 – diametrul primitiv al roții conducătoare ales la valoarea standardizată;
𝐷𝑝4 – diametrul primitiv al roții conduse
𝐷𝑝4 = (1 − 0,02) ∙ 100 ∙ 3,5 = 343 𝑚𝑚
Se adoptă 𝐷𝑝4 = 360 𝑚𝑚 conform STAS 1163-71.

Se adoptă curea trapezoidală clasică cu profilul de tipul A.
Viteza periferică a roții conducătoare se consideră egală cu viteza de deplasare a curelei.
81
𝜋 ∙ 𝐷𝑝3 ∙ 𝑛𝐼𝐼
𝑉1 = ≤ 𝑣𝑎𝑑𝑚
60 ∙ 1000
𝑣𝑎𝑑𝑚 = 30 𝑚/𝑠 pentru curele trapezoidale clasice
𝜋 ∙ 100 ∙ 229
𝑉1 = = 1,19 𝑚/𝑠 ≤ 𝑣𝑎𝑑𝑚
60 ∙ 1000
Alegerea distanței dintre axe 𝐴34 se adoptă în intervalul de valori:
0,7(𝐷𝑝3 + 𝐷𝑝4 ) ≤ 𝐴34 ≤ 2(𝐷𝑝3 + 𝐷𝑝4 )
322 ≤ 𝐴34 ≤ 920
Se adoptă 𝐴34 = 500 𝑚𝑚

Lungimea primitivă orientativă a curelei se determină în fucnție de distanța dintre axe și
diametrele primitive ale roților de curea altfel:
𝛾 𝐷𝑝3 𝐷𝑝4 𝜋(𝐷𝑝3 + 𝐷𝑝4 ) (𝐷𝑝3 − 𝐷𝑝4 )2

𝐿𝑝 = 2𝐴34 𝑐𝑜𝑠 + 𝛽31 + 𝛽42 = 2𝐴34 + + 𝑚𝑚
2 2 2 2 4𝐴34
Unghiul dintre ramurile curelei 𝛾:

(𝐷𝑝4 − 𝐷𝑝3 )
𝛾 = 2𝑎𝑟𝑐sin ( )
2𝐴34
360 − 100
𝛾 = 2𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 ( ) = 34,14°
2 ∙ 500
Unghiurile de înfășurare ale curelei pe roata conducătoare 𝛽3 , 𝛽4 [𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛𝑖]
𝛽3 = 𝜋 − 𝛾𝛽4 = 𝜋 + 𝛾𝛽3 ° = 180° − 𝛾°𝛽4 ° = 180° + 𝛾°
30,14 ∙ 𝜋
𝛽3 = 𝜋 − = 2,61 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛𝑖
180
30,14 ∙ 𝜋
𝛽3 = 𝜋 + = 3,75 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛𝑖
180
30,14 100 360

𝐿𝑝 = 2 ∙ 500 ∙ 𝑐𝑜𝑠 + ∙ 2,61 + ∙ 3,66 = 1754,9 𝑚𝑚
2 2 2
Conform STAS 1163-71, se adoptă 𝐿𝑝 = 1800 𝑚𝑚.

82
Se recalculează distanța dintre axe 𝐴34 în funcție 𝐿𝑝 ales din STAS 1163-71
𝐷𝑝3 𝐷𝑝4
𝐿𝑝 − 2 𝛽3 − 2 𝛽4
𝐴34 = 𝛾 𝑚𝑚
2𝑐𝑜𝑠 2
100 360
1800 − 2 ∙ 2,61 − 2 ∙ 3,66
𝐴34 = = 523,67 𝑚𝑚
30,14
2𝑐𝑜𝑠 2
Calculul preliminar al numărului de curele - 𝑧0
𝑃 ∙ 𝐶𝑓
𝑧0 =
𝐶𝐿 ∙ 𝐶𝛽 ∙ 𝑃0
unde:
𝑃 - puterea pe arborele roții conducătoare;
𝐶𝑓 - coeficient de funcționare;
Se adoptă 𝐶𝑓 = 1,1
𝐶𝐿 – coeficientul de lungime al curelei;
Se adoptă 𝐶𝐿 = 1,01
𝐶𝛽 –coeficientul de înfășurare al curelei pe roata mică (roata conducătoare)
𝐶𝛽 = 1 − 0,003(180° − 𝛽°3 )
2,61 ∙ 180
𝐶𝛽 = 1 − 0,003 (180° − ) = 0,9
𝜋
𝛽°3 – unghiul de înfășurare pe roata conducătoare, [𝑔𝑟𝑎𝑑𝑒]
𝑃0 – puterea transmisă de o curea, [𝑘𝑊]
𝑏1
𝑃0 = (𝑎1 ∙ 𝑣1 −0,09 − − 𝑐1 ∙ 𝑣12 ) ∙ 𝑣1 [𝑘𝑊]
𝐷𝑒
în care:
𝑣1 – viteza curelei [𝑘𝑤]
𝑎1 , 𝑏1 , 𝑐1 , 𝐷𝑒 – constante pentru curea de tip A
𝑎1 = 0,456
𝑏1 = 1,92
𝑐1 = 77,3 ∙ 103
𝐷𝑒 = 12,3 𝑐𝑚
1,92
𝑃0 = (0,456 ∙ 1,19−0,09 − − 77,3 ∙ 10−6 ∙ 1,192 ) ∙ 1,19 = 0,98 𝑘𝑊
12,3
0,712 ∙ 1,1
𝑧0 = = 0,88
1,01 ∙ 0,9 ∙ 0,98
Verificarea frecvenței îndoirilor
83
𝑣1 ∙ 𝑥
𝑓= ≤ 𝑓𝑎
𝐿𝑝 ∙ 10−3
în care:
𝑥 – numărul de roți de curea de transmisie;
𝑓𝑎 – frecvența maximă admisă;
𝑓𝑎 = 40 𝐻𝑧 – pentru curelele clasice.
1,19 ∙ 2
𝑓= = 1,32 ≤ 𝑓𝑎
1800 ∙ 10−3
Forța de întindere inițială 𝐹0 și forța de apăsare pe arbori 𝐹𝑎 se determină cu relațiile:

𝐹0 = (1,5 … 2)𝐹𝑢
𝐹𝑎 = (1,5 … 2)𝐹𝑢
în care forța utilă ce trebuie transmisă 𝐹𝑢 este determinată astfel:
𝑃
𝐹𝑢 = 1000
𝑣1
0,712
𝐹𝑢 = 1000 = 598,31 𝑁
1,19
𝐹0 = 1,75 ∙ 598,31 = 1047,04 𝑁
𝐹𝑎 = 1,75 ∙ 598,31 = 1047,04 𝑁
5.3.6.2. Determinarea durabilității curelei trapezoidale

Determinarea efectivă de rezistență la oboseală a curelei trapezoidale se apreciază prin
numărul de ore de funcționare:
𝑃
𝑃𝑗 =
𝑧
unde:
𝑃𝑗 – puterea efectivă transmisă de curea [𝑘𝑊]
0,712
𝑃𝑗 = = 0,712 𝑘𝑊
1
𝐴𝑐 –aria secțiunii curelei trapezoidale [𝑚𝑚2 ]
𝐴𝑐 = 81 𝑚𝑚2
ℎ - înălțimea secțiunii curelei
ℎ = 8 𝑚𝑚
𝐷𝑝1
La o viteză periferică a curelei și pentru raportul ℎ = 12,5 rezultă:
𝐷𝑝1 100
𝐿ℎ = = = 10000 ℎ
𝐿𝑝 ⁄𝐿ℎ 1⁄102
84
În concluzie, această durabilitate corespunde cu cea a mașinilor din agicultură și a mașinilor
din industria alimentară, care este de minim 6000-9000 ore.
5.3.6.3. Proiectarea roților de curea

Conform STAS 1164/1-87 se adoptă următoarele dimensiuni geometrice:
𝑛=4
𝐷𝑒 = 𝐷𝑝3 + 2𝑛 = 108 𝑚𝑚
𝐷𝑓 = 𝐷𝑝3 + 2𝑚 = 76 𝑚𝑚
Se adoptă 𝑚 = 12
𝐵 = 2𝑓 = 20 𝑚𝑚
𝑓 = 10 𝑚𝑚
unde:
𝐵 – lățimea roților de curea
𝐷𝑒 – diametrul exterior al roții de curea
5.3.6.4. Alegerea cuplajului cu flanșe(STAS 769-73)

Cuplajele cu flanșe sunt cuplaje permanente, fixe, care nu pot compesa abaterile de poziție
ale capetelor de arbori.
Momentul de torsiune se transmite prin intermediul șuruburilor de păsuire, cu ajutorul cărora
se realizează asamblarea semicuplelor cuplajului.
Mărimea cuplajului se alege în funcție de momentul de torsiune de calcul 𝑀𝑡𝑐 , luând în
considerație regimul de lucru al mașinii antrenate și al celei motoare, prin intermediul unui
coeficient de serviciu 𝑐𝑠 , corelat cu diametrul capătului de arbore. Momentul de torsiune de calcul
trebuie să fie mai mic sau egal decât momentul de torsiune norminal indicat STAS.
Din această condiție rezultă marimea cuplajului.
a)Cuplajul cu flanșe al arborelui I:
𝑀𝑡𝑐 = 𝑐𝑠 ∙ 𝑀𝑡 ≤ 𝑀𝑡𝑛
𝑀𝑡𝑐 – momentul de tosiune de calcul;

𝑀𝑡 – momentul de torsiune nominal transmis prin arborele I;
𝑐𝑠 – coeficientul de serviciu.
𝑐𝑠 = 1.5
𝑀𝑡𝑐 = 1.5 ∙ 7.430709 = 11.45 𝑁𝑚
𝑀𝑡𝑐 ≤ 𝑀𝑡𝑛 → 11.145 < 21.2 𝑀𝑃𝑎 ⇒relația se verifică
Se alege cuplaj COF 2-20 STAS 769-73 și se verifică elementele de legătură ale cuplajului în
timpul funcționării.
85
Momentul de torsiune se transmite de la o semicuplă la alta, prin intermediul șuruburilor,
care sunt montate fară joc. Forța tangențială pe un șurub 𝐹1 se determină în funcție de momentul de
torsiune de calcul, de diametrul de montaj al șuruburilor și numărul de șuruburi, care asamblează
semicuplele. Tija șurubului este solicitată la forfecare și strivire.
Tensiunea de forfecare a șuruburilor este dată de relația:
𝐹1 4 ∙ 𝐹1
𝜏𝑓 = = ≤ 𝜏𝑎𝑓 = 50 … 80 𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑠 𝜋 ∙ 𝑑22
pentru condiții necesare.

în care :
𝐹1 – forța tangențială pe un șurub;
2𝑀𝑡𝑐
𝐹1 =
𝐷1 ∙ 𝑛𝑠
𝑀𝑡𝑐 – momentul de torsiune de calcul transmis prin intermediul cuplajului;

𝐷1 – diametrul de montaj al șuruburilor;
𝐷1 = 75 𝑚𝑚
𝑛𝑠 – numarul de șuruburi;
𝑛𝑠 = 3
𝑑2 – diametrul tijei șurubului de păsuire este egal cu diametrul alezajului din semicuplă.
𝑑2 = 11 𝑚𝑚
2 ∙ 11,145
𝐹1 = = 99,06 𝑁
0,075 ∙ 3
4 ∙ 99,06 ∙ 10−6
𝜏𝑓 = = 1,04 𝑀𝑃𝑎
𝜋 ∙ 0,0112
𝜏𝑓 < 𝜏𝑎𝑓 → 1.04 < 50 𝑀𝑃𝑎 ⟹ relația se verifică
Verificarea șuruburilor (tijei șurubului) la strivire se realizează pe suprafața cea mai mică cu
lungimea de contact minimă.
𝐹1 𝐹1
𝑝𝑚 = = ≤ 𝑝𝑚𝑎 = 80 … 120 𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑚𝑖𝑛 𝑑2 𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 ∙
unde:
𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 – lungimea minimă de contact a tijei șurubului cu o semicuplă;
Se consideră 𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 = (1⁄2 … 2⁄3) ∙ 𝑙𝐼
𝑙𝐼 – lațimea semicuplei în zona de montaj a şuruburilor;

𝑙𝐼 = 16 𝑚𝑚
𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 = 0,58 ∙ 16 = 9,28 𝑚𝑚
86
99,06 ∙ 10−6
𝑝𝑚 = = 0,97 𝑀𝑃𝑎
0,011 ∙ 0,00928
𝑝𝑚 < 𝑝𝑚𝑎 → 0,97 < 80 𝑀𝑃𝑎 ⟹ relația se verifică
Deoarece se respectă condițiile: 𝜏𝑓 < 𝜏𝑎𝑓 și 𝑝𝑚 < 𝑝𝑚𝑎 , atunci toate elementele geometrice
ale cuplajului corespund condițiilor reale de funcționare și deci mărimea de cuplaj aleasă este
corectă.
b)Cuplajul cu flanșe al arborelui III:
𝑀𝑡𝑐 = 𝑐𝑠 ∙ 𝑀𝑡 ≤ 𝑀𝑡𝑛
𝑀𝑡𝑐 – momentul de tosiune de calcul;

𝑀𝑡 – momentul de torsiune nominal transmis prin arborele III;
𝑐𝑠 – coeficientul de serviciu.
𝑐𝑠 = 1.5
𝑀𝑡𝑐 = 1.5 ∙ 91,67324 = 137,51 𝑁𝑚
𝑀𝑡𝑐 < 𝑀𝑡𝑛 → 137,51 < 200 𝑀𝑃𝑎 ⇒relația se verifică
Se alege cuplaj COF 6-35 STAS 769-73 și se verifică elementele de legătură ale cuplajului în
timpul funcționării.
Tensiunea de forfecare a șuruburilor este dată de relația:
𝐹1 4 ∙ 𝐹1
𝜏𝑓 = = ≤ 𝜏𝑎𝑓 = 50 … 80 𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑠 𝜋 ∙ 𝑑22
pentru condiții normale de funcţionare şi utilizare.

în care :
𝐹1 – forța tangențială pe un șurub;
2𝑀𝑡𝑐
𝐹1 =
𝐷1 ∙ 𝑛𝑠
𝑀𝑡𝑐 – momentul de torsiune de calcul transmis prin intermediul cuplajului;

𝐷1 – diametrul de montaj al șuruburilor;
𝐷1 = 100 𝑚𝑚
𝑛𝑠 – numărul de șuruburi;
𝑛𝑠 = 3
𝑑2 – diametrul tijei șurubului de păsuire este egal cu diametrul alezajului din semicuplă.
𝑑2 = 11 𝑚𝑚
2 ∙ 137,51
𝐹1 = = 916,73 𝑁
0,1 ∙ 3
87
4 ∙ 916,73 ∙ 10−6
𝜏𝑓 = = 9,64 𝑀𝑃𝑎
𝜋 ∙ 0,0112
𝜏𝑓 < 𝜏𝑎𝑓 → 9,64 < 50 𝑀𝑃𝑎 ⟹ relația se verifică
Verificarea șuruburilor (tijei șurubului) la strivire se realizează pe suprafața cea mai mică cu
lungimea de contact minimă.
𝐹1 𝐹1
𝑝𝑚 = = ≤ 𝑝𝑚𝑎 = 80 … 120 𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑚𝑖𝑛 𝑑2 𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 ∙
unde:
𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 – lungimea minimă de contact a tijei șurubului cu o semicuplă;
Se consideră 𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 = (1⁄2 … 2⁄3)𝑙𝐼
𝑙𝐼 – lațimea semicuplei în zona de montaj a şuruburilor;
𝑙𝐼 = 16 𝑚𝑚
𝑙𝑐 𝑚𝑖𝑛 = 0,58 ∙ 16 = 9,28 𝑚𝑚
99,06 ∙ 10−6
𝑝𝑚 = = 8,98 𝑀𝑃𝑎
0,011 ∙ 0,00928
𝑝𝑚 < 𝑝𝑚𝑎 → 8,98 < 80 𝑀𝑃𝑎 ⟹ relația se verifică
Deoarece se respectă condițiile: 𝜏𝑓 < 𝜏𝑎𝑓 și 𝑝𝑚 < 𝑝𝑚𝑎 , atunci toate elementele geometrice
ale cuplajului corespund condițiilor reale de funcționare și deci mărimea de cuplaj aleasă este
corectă.
5.3.6.5. Verificarea rulmenţilor

Calculul de verificare al rulmenţilor constă în stabilirea duratei de funcţionare Lh care trebuie
să fie mai mare decât o durată admisibilă Lha.
Pentru arborele I şi II se alege rulment radial cu bile tip 6004 din STAS 3041-68 cu următoarele
caracteristici:
d = 20 mm
C = 7,2 kN
C0 = 4,5 kN
unde:
C – capacitatea dinamică de încărcare a rulmentului, în kN;
C0 – capacitatea statică de încărcare a rulmentului, în kN;
Sarcina dinamică echivalentă preluată de fiecare rulment de pe arbore este:
𝑃 = 𝑋𝑅 + 𝑌𝐹𝑎
unde:
X, Y – coeficienţii forţei radiale,respectiv axiale.
88
Aceşti coeficienţi sunt dependenţi de tipul şi mărimea rulmentului, precum şi de mărimea
forţelor radiale şi axiale de rulment.
Fa = 0
X = 11, Y = 1
Deci, sarcina dinamică echivalentă este egală cu forţa radială.
P=R
Pentru cel mai încărcat de pe arbore (cu sarcina echivalentă cea mai mare) se determină, în
funcţie de capacitatea dinamică a lui, durabilitatea, adică numărul de milioane de rotaţii efectuate
până la apariţia primelor semne de oboseală.
𝑐 𝑝
𝐿 = (𝑝 ) [milioane de rotaţii]
unde p = 3 - pentru rulmenţii cu bile
În funcţie de durabilitatea efectivă şi de turaţia arborelui se stabileşte durata efectivă de
funcţionare:
𝐿 ∙ 106
𝐿ℎ = > 𝐿ℎ𝑎 = 15000 [𝑜𝑟𝑒]
60 ∙ 𝑛
Pentru arborele I avem:

𝑃1 = 𝑉1
𝑐 𝑝
𝐿1 = (𝑝1 ) [milioane de rotaţii]
1
3
7,2∙103 3
𝐿1 = ( 433,76 ) = 4573,5 [milioane de rotaţii]
𝐿ℎ1 ∙106
𝐿ℎ1 = [ore]
60∙𝑛1
4573,5 ∙ 106
𝐿ℎ1 = = 83306,01 > 𝐿ℎ𝑎
60 ∙ 915
83306,01 > 15000 ⟹ relaţia se verifică
Pentru arborele II avem:

𝑃2 = 𝑉3
𝑐 𝑝
2
3
7,2∙103
𝐿2 = (1058,52) = 314,7[milioane de rotaţii]
𝐿2 ∙ 106
𝐿ℎ2 = [𝑜𝑟𝑒]
60 ∙ 𝑛𝐼𝐼
314,7 ∙ 106
𝐿ℎ2 = 22903,93 > 𝐿ℎ𝑎
60 ∙ 229
89
22903,93>15000⟹relaţia se verifică
Pentru arborele III se alege un rulment radial cu bile de tip 6006 din STAS 3041,68 cu
următoarele caracteristici:
d = 30 mm
C = 10,2 kN
C0 = 6,8 kN
unde:
C – capacitatea dinamică de încărcare a rulmentului, în kN;
C0 – capacitatea statică de încărcare a rulmentului, în kN.
𝑃3 = 𝑉5
𝑐 𝑝
3
3
10,2∙103
𝐿3 = ( 1396,05 ) = 390,02 [milioane de rotaţii]
𝐿 ∙106
3
𝐿ℎ3 = 60∙𝑛 [ore]
𝐼𝐼𝐼
390,02 ∙ 106
𝐿ℎ3 = = 100005,12 > 𝐿ℎ𝑎
60 ∙ 65
100005,12>15000⟹ relaţia se verifică
90
CAPITOLUL 6
NORME DE ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE
Protecţia muncii are drept scop asigurarea celor mai bune condiţii pentru prevenirea
accidentelor de muncă si a bolilor profesionale.
Din punctul de vedere juridic, normele de protecţie a muncii sunt acele norme de convieţuire
socială care, garantate sau nu prin forţa de constrangere a statului, reglementează conduita
oamenilor în cadrul unor comunităţi productive, determinând condiţiile în care urmează să efectueze
diferite operaţii concrete de utilizare a echipamentelor şi obiectelor muncii şi excluzand orice
riscuri, urmarind cu prioritate apararea sănătăţii, a integrităţii corporale a executantului. [24]
Funcţiile normelor de protecţia muncii :
 Normele constituie principalul instrument în realizarea instruirii în domeniul securitatii şi

sănătaţii în muncă. În conformitate cu prevederile legislative în vigoare, conţinutul de baza al
oricăruia dintre tipurile obligatorii de instructaj de protecţie a muncii este format din normele de
protecţie a muncii corespunzătoare activitaţii pentru care este instruit subiectul. De asemenea,
verificarea nivelului de instruire se realizeaza tot în raport cu prevederile normelor.
 Normele constituie unul dintre instrumentele în baza carora, în cazul cercetarii accidentelor
de muncă se stabilesc cauzele producerii acestora si vinovăţia. Utilizarea lor in acest context permite
şi identificarea măsurilor de prevenire care nu au fost aplicate, respectiv a factorilor de risc de
accidentare şi îmbolnăvire profesională care continuă sa existe in procesul de muncă.
 Normele reprezinta unul dintre instrumentele cu ajutorul cărora se realizează controlul şi
autocontrolul de protecţia muncii. Conform Legii nr. 90/1996 a protecţiei muncii şi a actelor juridice
referitoare la organizarea şi funcţionarea Inspecţiei muncii, prin controlul de protecţie a muncii
efectuat de organismele specializate se urmăreste modul în care se desfăşoară activitatea de
prevenire a accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale şi in primul rând gradul în care sunt aplicate
şi respectate măsurile cuprinse în normele de protecţie a muncii. Autocontrolul, ca formă de control
intern al activităţii de protecţie a muncii, are aceleaşi obiective ca şi controlul efectuat de
organismele publice, deci va utiliza aceleaţi instrumente.
 Normele reprezintă unul dintre principalele acte juridice in funcţie de care se stabilesc şi se
sancţionează abaterile în domeniul protecţiei muncii. Aceasta funcţie deriva in mod necesar din
funcţia lor de instrument de control.
 Normele constituie unul dintre principalele criterii în fundamentarea politicii generale şi a
programului de activitate pentru realizarea securităţii muncii la nivelul agenţilor economici.
Structura fiecărei norme specifice de protecţie a muncii are la bază abordarea sistemică a
aspectelor de protecţie a muncii, practicată în cadrul Normelor generale de protecţie a muncii.
Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem complex structurat,
compus din următoarele elemente care interacţionează reciproc:
 EXECUTANTUL: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă.
91
 SARCINA DE MUNCĂ: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul
mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de
muncă.
 MIJLOACE DE PRODUCŢIE: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini,
aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.), care se
utilizează în procesul de muncă.
 MEDIUL DE MUNCĂ: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice, în
care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
6.1. Dispozitii generale
Măsurile de protecţia muncii în industria producerii uleiurilor alimentare sunt asigurate prin
respectarea normelor generale şi normelor specifice de protecţia muncii.
Normele generale de protecţie a muncii in farbicarea uleiurilor cuprind principalele măsuri
de prevenire a accidentelor de munca şi bolilor profesionale, acestea fiind general valabile pentru
orice activitate. Măsurile de prevenire au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de
accidentare sau îmbolnăviri profesionale existenţi în sistemul de muncă.
6.2. Obligaţiile angajaţilor privind securitatea şi sănătatea în exploatarea

instalaţiilor
Angajaţii vor desfăşura activitatea specifică locului de muncă (secţia de filtrare a uleiului) în
aşa fel încat să nu expună la pericole de accidentare sau îmbolnavire profesională persoana proprie
sau alţi angajaţi.
În acest scop angajaţii au următoarele obligaţii:
 să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte mijloace de

producţie;
 utilajul va fi menţinut permanent într-o stare perfectă de igienă;
 să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate ale echipamentelor tehnice şi ale cladirilor, precum şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
 să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să
informeze de îndata conducatorul locului de muncă;
 dacă în timpul funcţionării se constată scurgeri de material sau neetanşeităţi în conductele
tehnologice, utilajul va fi oprit pentru executarea remedierilor (eventual acestea se vor efectua la
sfârşitul zilei de lucru);
 intervenţii pentru remedierea şi repunerea în funcţiune se vor face de către personalul
specializat şi desemnat pentru întreţinerea şi funcţionarea instalaţiei.
6.3. Reguli de asamblare si exploatare a instalatiei de filtrare

Utilajul de filtrare se montează şi se utilizează în fabricile de ulei, cu rol principal in
purificarea uleiului brut de presa.
92
Instalaţia se amplasează în apropierea racordului de alimentare cu ulei nefiltrat care vine din
secţia de prelucrare industrială.
Conductele tehnologice proprii instalaţiei vor fi executate din elemente tronconate,
asamblate prin mufe filetate, teuri şi flanşe cu şuruburi.
Instalaţia se va exploata numai cu condiţia existenţei pe circuitele tehnologice ale manometrelor
prevăzute în documentaţie, cu scopul protejarii acesteia in timpul functionarii. De asemenea
instalatia este dotata cu vizoare de vizitare prin care se poate observa în fiecare etapă de desfăşurare
a filtrării, atat concentraţia suspensiilor solide, cât şi calitatea uleiului filtrat.
In ceea ce priveste asigurarea etanşeităţii întregului complex de conducte tehnologice se va
prevede ca piesele de schimb să fie permanent în dotarea personalului, cu tot setul garniturilor din
cauciuc, astfel având posibilitatea intervenţiei operative şi permanente, în remedierea ce se impune.
6.4. Incidente în exploatare

Greşeli în conducerea procesului de exploatare:
 debitul necorespunzător la alimentare cu suspensie;
 valori necorespunzătoare ale presiunii de filtrare;
 utilizarea straturilor filtrante cu caracteristici necorespunzătoare, porozitate, rezistenţa chimică.
Stări de uzură avansată a utilajului, întreţinere neraţională:

 uzuri ale elementelor de fixare (strângere) a pânzelor filtrante;
 uzuri ale instalaţiilor de alimentare cu suspensie;
 uzuri ale suprafeţelor filtrante;
 uzuri la conducte, flanşe, etanşări, armături, elemente de strângere.
Greşeli de montaj:
 montaj greşit al straturilor filtrante, înalţimea prea mare la straturile granulare, lipsa de etanşare
la pânzele filtrante;
 strângere insuficientă şi inegală la asamblările demontabile (etanşări, prezoane, pene, arcuri);
 jocuri în lagăre;
 lipsa de paralelism (verticalitate, centrare) la montajul suprafeţelor filtrante (plăci şi rame);
 perturbări (abateri de la valorile nominale ale parametrilor de lucru).
Defecţiuni, uzuri premature şi avansate (anormale):

 avaria suprafeţelor filtrante;
 avaria suporţilor suprafeţelor filtrante;
 avaria sistemelor de alimentare cu suspensie şi lichid de spălare (vase, pompe, conducte).
Operaţii executate la repararea filtrelor de presă:

 filtrele presă se repară după necesităţi;
 după 700-1000 ore de funcţionare;
 recondiţionarea armăturilor;
93
 înlocuirea pânzelor filtrante;
 după 4000-8000 ore de funcţionare;
 repararea ramelor;
 recondiţionarea plăcilor metalice pentru asigurarea etanşeităţii;
 revizuirea canalelor de intrare şi de ieşire a soluţiei;
 revizuirea dispozitivului de strângere;
filtrele presă nu necesită reparaţii capitale, dar după 4-5 ani de funcţionare se înlocuieşte surubul
dispozitivului de prindere-strângere al plăcilor şi se rectifică placa frontală de presiune
6.5. Activitatea de purificare a uleiului

Operaţia de purificare constă în îndepartarea impurităţilor mecanice şi organice în suspensie
si a urmelor de apă care cu scopul evitarii degradării rapide a uleiului.
O condiţie de evitare a stropirii cu ulei este interzicerea funcţionarii vibratorului fără
acoperirea pâlniei de alimentare.
Curăţarea sitei vibratorului se face numai cu dispozitive destinate acestui scop.
Funcţionarea filtrelor - presă este obligatorie numai când este asigurat întregul sistem de
rame şi plăci, fiind interzisă utilizarea unor rame şi plăci de filtre- presă cu defecţiuni. În timpul
filtrării uleiului cald este interzisă utilizarea ramelor şi plăcilor filtrelor care nu sunt asigurate cu
capace care să prevină stropirea.
Materialul rezultat de la curăţarea filtrelor (zaţuri) se va colecta din zonele de lucru şi se va
depozita în locurile amenajate în acest scop. Montarea pânzelor pe filtru se va face astfel încât
acestea să nu prezinte cute.
Presiunea la închiderea hidrauluică a filtrului – presă şi supapa de siguranţă nu trebuie să
depăşească pe cea din instrucţiunile de exploatare.
Este interzisă deschiderea filtrului – presă atât timp cât mai persistă presiunea şi cît ventilul
sursei de presiune (abur, aer etc.) este deschis. Desfacerea filtrului se va face numai după ce acesta
s-a răcit şi nu mai prezintă pericol de arsuri.
Pânzele, cîrpele, hârtiile etc. îmbibate cu ulei, vor fi evacuate din zonele de lucru şi
depozitate în locuri amenajate în acest sens.
Rezervoarele utilizate pentru decantarea uleiului precum şi gurile de vizitare vor fi asigurate
cu capace sau grătare de protecţie prevăzute cu sisteme de închidere sigure.
Sistemele de prevenire a deversării uleiului fierbinte din rezervoare vor fi verificate periodic
cu privire la funcţionarea lor. Curăţarea rezervoarelor se face după ce au fost răcite, măsurându-se
temperatura astfel ca acesta să fie sub 40ºC, avându-se în vedere întreruperea alimentării cu ulei,
aburirea şi aerisirea pentru eliminarea eventualelor urme de benzină.
Înainte de instalarea filtrelor este obligatorie efectuarea probelor de presiune.
Periodic, se controlează funcţionalitatea sistemului de blocare a inelului de închidere,
etanşeitatea flanşelor şi starea garniturilor de etanşare.
94
6.6. Operaţii de întreţinere şi reparare a filtrelor presă
În procesele de exploatare a filtrelor, se manifestă fenomenul de deteriorare a structurii
poroase permeabile prin diminuarea valorilor parametrilor structurali cu efecte asupra
caracteristicilor funcţionale filtrante din cauza colmatării porilor.
Din cauza acestui fapt se diminuează porozitatea deschisă intercomunicantă, se micşorează
dimensiunea porilor, creşte căderea de presiune şi scade debitul de curgere a fluidului, prin urmare
creşte rezistenţa hidraulică a sistemului poros, existând pericolul impermeabilizării totale a structurii
poroase, a ieşirii din uz, respectiv a imposibilităţii utilizării şi funcţionării în continuare a
elementului filtrant.
În practica decolmatării elementelor filtrante se utilizează o serie de operatii de intretinere,
dintre care sunt prezentate în continuare, cele mai uzuale.
 Curăţirea mecanică – constă în trecerea fluidelor sub presiune (în general, aer comprimat) în
contracurent (în sens invers filtrării) prin mediul poros.
 Decolmatarea prin spălare în contracurent - constă în inversarea sensului de curgere a
fluidului prin filtre în scopul spălării acestuia. Utilizarea acestei metode dă rezultate excelente la
decolmatarea filtrelor tip: membrană – sită.
 Regenerarea chimică – se realizează prin spălarea cu reactivi chimici, care trec materialele
depuse într-o formă solubilă, urmată de o suflare suplimentară cu aer comprimat pentru eliminarea
urmelor rămase în pori. Ca reactivi chimici se folosesc: acizii si leşiile.
 Curăţirea termică - se utilizează mai rar, datorită necesităţii demontării filtrului din ansamblu
său, în instalaţii termice speciale şi medii de protecţie.
Ca intretinerea filtrelor sa fie mai eficienta se realizează combinarea operatiilor de curăţire
prezentate mai sus cu alte procedee suplimentare ca de exemplu utilizarea tehnicii vibraţiilor sau a
ultrasunetelor.
Caracteristic utilajelor de separare este faptul că o mare parte din acestea se repară după
necesităţi. În cazul filtrelor, ciclul de reparaţie se stabileşte pentru fiecare caz în parte, în funcţie de
abrazivitatea mediilor de lucru.
Figura 6.1: Filtru presă, [5]
95
1-placă cu camere, 2-placa unui filtru-presă cu rame, 3-rama, 4-secţiune prin filtru-presă cu rame, 5-
marginea îngroşată a plăcii şi ramei, 6-suprafaţa rifluită a plăcii, 7-canal intrare ulei, 8-deschidere în
ramă pentru ulei, 9-robinet evacuare filtrat, 10-scoabe pentru atârnare plăci şi rame
Principalele operaţii ce se execută la repararea filtrelor de presă sunt:

a) după 700-1000 ore de funcţionare:
 recondiţionarea armăturilor;
 înlocuirea pânzelor filtrante.
b) după 4000-8000 ore de funcţionare:
 repararea ramelor;
 recondiţionarea plăcilor metalice pentru asigurarea etanşeităţii;
 revizuirea canalelor de intrare şi de ieşire a soluţiei;
 revizuirea dispozitivului de strângere hidraulică.
c) după 4-5 ani de funcţionare se înlocuieşte şurubul dispozitivului de strângere a plăcilor şi
se rectifică placa frontală de presiune.
6.7. Filtru presă cu placi şi rame

Suprafeţele filtrante sunt formate dintr-un suport metalic şi o suprafaţă de filtrare metalică,
acoperită cu un material filtrant ce are o anumită porozitate.
Există două tipuri constructive de plăci, unele care pot evacua filtratul din spaţiul creat între
fiecare grup de două placi (sistem deschis, fig.6.2-a) şi plăci la care evacuarea filtratului se face într-
un canal colector (sistem închis, fig.6.2-b).
Soluţia este trimisă sub presiune (cu pompa) prin orificiul central al suprafeţei filtrante, de
unde lichidul se scurge prin pânza filtrantă la baza plăcii şi se evacuează, iar precipitatul rămâne pe
pânza filtrantă. Când spaţiul dintre plăci s-a umplut cu precipitat, se întrerupe alimentarea, se desfac
plăcile de pe care se evacuează precipitatul manual, apoi se trece la regenerarea pânzelor filtrante.
Când regenerarea este terminată, se remontează plăcile şi se reia filtrarea. Momentul în care spaţiul
dintre plăci s-a umplut se observă prin scăderea puternică a vitezei de filtrare.
96
Figura 6.2: Filtru presă cu placi şi rame, [4]
Materiale filtrante
 Materialele filtrante metalice (table perforate, impletituri metalice) – reţin particulele solide
prin cernere şi se folosesc ca suport pentru ţesaturile textile in construcţia filtrelor cu plăci;
 Ţesăturile textile (cele mai utilizate) – sunt elastice, au porozitate fină şi preţ mic, însa se
colmatează uşor şi au rezistenţa mecanică scăzută;
 Membranele (hartie pergament, peliculă de gelatină) – se folosesc pentru reţinerea
particulelor fine, a virusurilor, bacteriilor (în biotehnologii);
 Straturile fibroase (azbest, lână, sticlă, carton presat) – folosite la filtrarea suspensiilor care
colmatează usor porii (gelatina, ulei vegetal, sirop de zahar);
 Straturi pulverulente – se obtin prin sedimentarea pe un suport a pulberii de kiesselgur. Retin
particulele solide din suspensie prin adsorbtie. Se regenereaza prin spalare;
 Plăci poroase filtrante – se folosesc la filtrarea apei de uz industrial, a vinului. Retin
particulele solide, bacterii, virusuri;
 Straturi granulare (pe suport metalic) – nisip in biofiltrele pentru apă uzată, carbon activ
pentru îndepărtatea hidrogenului sulfurat din biogaz, dolomită (carbonat de Ca si Mg) pentru
decarbonatarea apei, silicagel pentru reţinerea vaporilor de apă din biogaz.
97
Condiţii pentru materialele filtrante:
 să permită obținerea unui filtrat cât mai limpede, iar precipitatul să conţină cât mai puţină
fază lichidă;
 debitul de apă pentru spălare să fie cât mai redus;
 să fie rezistente la coroziune;
 stratul de precipitat să se îndepărteze usor de pe suprafața membranei filtrante;
 să nu se umfle la contactul cu faza lichidă a suspensiei.
6.8. Filtre sterilizante
În industria alimentară filtrele presă sterilizante sunt extrem de raspândite datorită

construcţiei adaptate la operaţia de reţinere a microorganismelor din suspensiile de filtrat, fiind
utilizate în industria uleiurilor, berii, vinului, bauturilor şi sucurilor de fructe.
Filtrele de presă sterilizante se deosebesc de filtrele de presa uzuale prin inlocuirea pânzei
filtrante cu o placă din material filtrant special, depus pe un suport. Materialul special poate fi: fibre
de azbest, fibre din celuloza sau uzual din diatonita, care se depun pe un suport metalic, formând o
placa filtrantă. Condiţia principală pentru material este să aibă proprietaţi absorbante.
Figura 6.3: Filtru sterilizant, [4]
Filtrul sterilizant cu plăci are un singur tip de plăci curente (1) care nu sunt simetrice astfel
asezandu-se alternant, una rasturnata fată de cealaltă. Placa, desi sub aspect de suprafaţa filtranta
este in mod normal pătrătă, are o forma specială, prezentând o parte îngroşată construită special să
98
se poata îmbina alternant în care este prevăzut un orificiu care poate constitui un canal de alimentare
sau de evacuare.
Pe fata plăcii sunt prevazute orificii (3) care comunică cu canalul colector. Pentru etansare se
introduc garnituri de etansare (4) in porţiunea canalului.
Filtrarea se realizează prin membrane filtrante (2), obţinute prin presarea materialului fibros,
care sunt fixate în spaţiul liber dintre plăci, etanşându-l pe contur prin strângerea acestora.
Lichidul din canalul de alimentare pătrunde în spaţiul dintre plăci prin orificii, traversează
porii membranelor şi trece la evacuare. Filtrarea se face fără spălarea precipitatului. La terminarea
operaţiei, plăcile se curătă, membranele se spală şi se fierb pentru sterilizare, după care se
refolosesc.
Prin astfel de filtre se pot reţine particule cu dimensiuni de ordinul a 1-2 μm. Filtrarea se
realizează curent la presiuni de (15-30)104 Pa, productivitatea fiind de 600-2000 l/m2h, [26].
6.9. Incidente funcţionale

Incidentele funcţionale (perturbări funcţionale, defecţiuni, avarii) se pot sesiza imediat după
apariţia lor, printr-o supraveghere atentă şi completă a funcţionării utilajului. Orice incident
funcţional obligă - în raport cu amploarea lui - la luarea deciziilor optime şi rapide, în scopul
preîntâmpinării defecţiunilor sau avariilor. Pentru aceasta este necesar să se cunoască construcţia,
modul de lucru, aspectele de bază ale întreţinerii utilajelor.
Greşeli în conducerea procesului de funcţionare:
 alimentarea cu suspensie de calitate necorespunzătoare (conţinut în faza solidă, dimensiunile
particulelelor, vâscozitatea fazei lichide);
 debitul necorespunzător la alimentarea cu suspensie;
 valori necorespunzătoare ale presiunii sau depresiunii la filtrare;
 durata necorespunzătoare de spălare, debit necorespunzător de apă la spălare;
 uscarea necorespunzătoare a precipitatului;
 utilizarea straturilor filtrante cu caracteristici necorespunzatoare, porozitate, rezistenta chimică;
 regenerarea defectuasă a stratului filtrant;
 durata necorespunzătoare de menţinere a suspensiei sub presiune (sau depresiune).
Stări de uzură avansată a utilajului, întreţinere neraţională:
 uzuri ale elementelor de fixare a pânzelor filtrante;
 uzuri la instalaţiile de alimentare a suspensiei;
 uzuri ale suprafeţelor filtrante;
 uzuri la instalaţiile de evacuare a filtrelor;
 uzuri la instalaţiile de producere a vidului (pompe de vid) sau a suprapresiunii;
 uzuri la instalaţiile de alimentare cu lichid de spălare;
 uzuri la instalaţiile de evacuare a lichidului de spălare;
 uzuri la conducte, flanşe, etanşări, armături, elemente de strângere;
 uzuri la sistemele de acţionare;
 regenerarea necorespunzătoare a straturilor filtrante.
99
Greşeli de montaj:
 montajul greşit al straturilor filtrante, înălţimea prea mare la straturile granulare, lipsa de
etanşare la pânzele filtrante;
 strângerea neegala şi insuficientă la asamblările demontabile (etanşări, prezoane, pene, arcuri);
 montajul necorespunzător la corpul (batiul) utilajului; legături incorecte la instalaţiile anexe
(vase, pompe, conducte);
 lipsa de orizontalitate (verticalitate) perfectă a arborilor, jocuri necorespunzătoare în lagăre;
 lipsa de paralelism (centrare) la montajul suprafeţelor filtrante (plăci şi rame, site filtrante la
tamburii centrifugelor).
Perturbări:
 conţinutul necorespunzător de faza lichidă în precipitat;
 filtrat tulbure de calitate necorespunzătoare;
 consum crescut de energie electrică;
 cantitatea scazută de filtrat şi precipitat;
 viteză scazută de filtrare (la filtrele cu funcţionare discontinuă)
Defecţiunile, uzurile premature şi avansate (anormale)- sunt aceleaşi, deoarece cauzele unor
incidente funcţionale pot fi în acelaşi timp efecte ale altor cauze.
Avarii:
 avaria suprafeţelor filtrante;
 avaria suporţilor filtranţi (grătare, tamburi, tobe interioare);
 avaria sistemelor de alimentare cu suspensie şi lichid de spălare (vase, conducte, pompe);
 avaria echipamentelor de producere a presiunii (sau depresiunii) din filtru: compresoare, pompe
de vid.
100
BIBLIOGRAFIE
[1] facultate.regielive.ro/cursuri/industria-alimentara/tehnologia-uleiurilor-vegetale
[2] Florin Vitan - Ingineria proceselor in textile si pelarie Vol. II – OPERATII UNITARE
[3] Gageanu Paul. - Pregătirea primară a semințelor pentru extragerea uleiui vegetal. INMA
București 2012
[4] GăgeanuPaul, Anişoara Păun, Alexandru Zaica. - TEHNOLOGIE ŞI ECHIPAMENTE

TEHNICE DE OBŢINERE A ULEIURILOR VEGETALE. - INMA Bucureşti 2012
[5] http://biofuels.dbioro.eu/index.php?pag=ep1
[6] http://culinar.timpul.md/2012/07/11/semintele-de-in-scad-colesterolul-si-te-scapa-de-
kilogramele-in-plus/
[7] http://facultate.regielive.ro/cursuri/industria-alimentara/operatii-unitare-126799.html
[8] http://ifhvp.fr/la-filiere-hvp/de-la-semence-a-lhvp-et-aux-tourteaux
[9] http://lunasolai.ro/gama-de-produse/ulei-de-rapita/
[10] http://multilingual.bionetsyst.com/images/docs/17592013181335502571.pdf
[11] http://org1.chim.pub.ro/i_lacatusu/PN-II_PCCA_2013_Phytocosmetics_LacatusuI.htm
[12] http://www.agrodiverse.ro/webshop/product?id=filtru-colombo-6-placi
[13] http://www.alibaba.com/showroom/sunflower-oil-filter.html
[14] http://www.asio.ro/ro/filtre-presa/Catalog-fp.pdf
[15] http://www.bioraw.ro/cumpara/seminte-de-floarea-soarelui-pt-germinat-bio-germline-100g-630
[16] http://www.bizoo.ro/firma/manager4you/vanzare/145543/utilaje-ulei-vegetal
[17] http://www.dce.gov.ro/info_business/produse/uleiveg2012.pdf
[18]http://www.eaton.com.br/Eaton/ProductsServices/Filtration/BagandCartridgeFiltration/FilterBag
s/Media/index.htm
[19] http://www.filtrox.com/products-services/depth-filtration/
[20]http://www.iprotectiamuncii.ro/norme/norme-generale-protectia-muncii
[21]http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%
20date/Materiale%202010/Acte/Proiect%20RT%20Uleiuri%20Vegetale%20Comestibile%20(2010)
/PHG%20Uleiuri%20Vegetale%20Comestibile.PDF
101
[22] http://www.libertatea.ro/detalii/articol/omega-3-doctorul-inimii-tale-279427.html
[23] http://www.salvatoregreco.com/oilfilter2.html
[24] http://www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/TEHNOLOGIA-ULEIURILOR-
VEGETALE91292.php
[25] http://www.scrigroup.com/tehnologie/merceologie/Filtrarea21356.php
[26] http://www.utilvinificatie.ro/ulei-alimentar/filtru-colombo-18-oil.html
[27] https://osha.europa.eu/fop/romania/ro/legislation/normele_de_protectie_a_muncii.shtml
[28] https://sapunpentrusuflet.wordpress.com/tag/ulei-de-ricin-2/
[29] Suport curs - I.I.A.E.F. Prof. Dr. Ing Biriş Sorin Ştefan
102

Instalatie de Capacitate Mica Pentru Filtrarea Uleiului Alimentar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instalatie de Capacitate Mica Pentru Filtrarea Uleiului Alimentar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

GENERALITĂTI DESPRE INDUSTRIA ULEIURILOR VEGETALE ............................................ 5

1.1. Informaţii generale privind industria produselor oleaginoase ................................................... 5

1.2. Materiile prime folosite la producerea uleiurilor vegetale ....................................................... 6

1.3. Descrierea principalelor plante utilizate in obţinerea uleiurilor vegetale ................................. 8

PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A ULEIULUI DE FLOAREA SOARELUI ............ 14

2.1. Schema bloc de obţinere a uleiurilor vegetale ........................................................................ 14

2.2. Operaţiile de prelucrare a seminţelor oleaginoase .................................................................. 16

CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND OPERAŢIA DE FILTRARE ......................................... 23

3.1 Operaţia de filtrare a uleiului vegetal ....................................................................................... 23

3.2. Factori care influenţează operația de filtrare ........................................................................... 25

3.3. Materiale utilizate ca mediu de filtrare ................................................................................... 30

3.4. Ecuaţii ale operației de filtrare ................................................................................................ 31

3.5. Spălarea precipitatului ............................................................................................................. 35

INSTALAŢII PENTRU FILTRAREA ULEIULUI VEGETAL ........................................................ 37

4.1. Clasificarea filtrelor................................................................................................................. 37

4.2. Soluţii constructive de echipamente pentru filtrarea uleiului: ................................................ 38

4.3 Alegerea şi justificarea soluţiei optime de filtru pentru ulei .................................................... 59

CALCULUL PARAMETRILOR PRINCIPALI AI INSTALAŢIEI DE FILTRARE ........................ 63

5.3. Calculul parametrilor principali ai instalației de pompare a uleiului supus filtrării................ 68

NORME DE ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE ............................................................................. 91

6.1 Dispozitii generale.................................................................................................................... 92

6.2 Obligaţiile angajatilor privind securitatea si sănătatea in exploatarea instalaţiilor .................. 92

6.3 Reguli de asamblare si exploatare a instalaţiei de filtrare ........................................................ 92

6.4. Incidente în exploatare ............................................................................................................ 93

6.5 Activitatea de purificare a uleiului ........................................................................................... 94

6.6 Operaţii de intretinere si reparare a filtrelor presa ................................................................... 95

6.7. Filtru presă cu placi si rame .................................................................................................... 96

6.8. Filtre sterilizante ...................................................................................................................... 98

6.9. Incidente funcţionale ............................................................................................................... 99

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 101

1.1. Informaţii generale privind industria produselor oleaginoase

Tabel 1.1: Productia mondiala de uleiuri vegetale, [17]

Top Ţara Producţia [tone]

Tabel 1.2: Compoziţia chimică a principalelor tipuri de seminţe oleaginoase, [10]

Tipul seminţei Umiditatea. Substanţe Substanţe

În tabelul 1.3. sunt prezentate caracteristicile fizico-chimice şi conţinutul uleiurilor rezultate

Conţinutul de grăsimi variază în materiile prime oleaginoase în funcţie de soi, condiţiile

1.3. Descrierea principalelor plante utilizate în obţinerea uleiurilor vegetale

În prezent, în ţara noastră se cultivă următoarele plante oleaginoase: floarea-soarelui, ricinul,

Floarea–soarelui (fig.1.1.), din familia biologică a composeelor, a început a fi cultivată

La partea superioară, tulpina se termină cu o inflorescenţă numită capitul, cu diametru

Figura 1.2: Ricin, [28]

Figura 1.3: In, [6]

Figura 1.3: Soia, [22]

În faza de rafinare a uleiului brut de soia, rezultă un subprodus de la desmucilaginare, din

2.1. Schema bloc de obţinere a uleiurilor vegetale

Figura 2.1:Schema bloc de obţinere a uleiurilor vegetale, [24]

 Recepţia reprezinta operaţia de aprovizionare a fabricilor de ulei cu seminţe, se face de

 Depozitarea seminţelor oleaginoase trebuie să asigure:

 Curaţirea este etapa în care se elimină impurităţile din masa de seminţe.

1-tambur; 2-bandă de cauciuc; 3- pâlnie

Procesul de uscare decurge în trei faze:

Figura 2.5: Uscător rotativ, [4]

Figura 2.6: Uscător cu fascicul tubular, [4]

1- carcasă metalică; 2- coş; 3- palete; 5- ax, 6-fascicul tubular;

Figura 2.7: Separator de coji tip Vulcan, [4]

1-cadru de susţinere,2-toba de spargere,3-cadre cu site,4-ax cu excentric,5-site,6-ventilator,7-camera

Creşterea conţinutului de ulei în seminţe conduce la diminuarea conţinutului de coajă ( în 30

 Marunţirea reprezinta operaţia obligatorie în pregătirea materialului pentru extragerea

a: 1-gură de alimentare; 2-distribuitor; 3-table de ghidaj; 4-cilindrii netezi; 5-cuţite;

Mărunţirea este influenţată de umiditatea şi de conţinutul de ulei al semiţelor. La creşterea

 Prajirea reprezintă un tratament hidrotermic, realizat prin amestecarea continuă, în patru