Codrea Codrut

Socializarea prin sportul de masă

Sportul, prin natura sa competitivă şi deseori prin faptul că se lucrează în
echipă, poate schimba ceva în felul în care cei vizaţi se privesc pe sine în relaţie cu
cei din jur. De obicei, implicarea în activităţi sportive promovează valori pozitive:
competiţia, fair-playul, responsabilitatea, stima de sine etc. Unele studii ne-au
arătat chiar schimbări comportamentale şi atitudinale majore în activităţile
cotidiene, la subiecţii implicaţi în practicarea de sporturi. Cercetătorii presupun că
abilităţile învăţate în jocurile copilăriei sunt aplicabile la sferele sociale, politice şi
economice ale vieţii de adult, iar dezvoltarea personală prin sport are loc printrun
set de orientări societale predeterminate, a unor practici şi valori care sunt
transmise între generaţii, având ca vehicul sportul şi jocul.
Sportul este important pentru socializare în mai multe privinţe. În primul
rând, acesta oferă ocazia de a cunoaşte alţi oameni şi de a comunica cu ei, de a
asuma roluri diferite, de a dobândi unele deprinderi sociale, de a accepta atitudini
legate de activitatea de zi cu zi sau de adaptare la obiectivele unei echipe.
În al doilea rând, în cazul copilului, există un proces de învăţare, de
cunoaştere a lumii înconjurătoare, de achiziţie de roluri prin intermediul jocului,
lucru ce îl ajută pe acesta să devină sociabil. În al treilea rând, practicarea sportului
organizat facilitează asocierea în vederea liberelor contacte sociale.
Nu în ultimul rând, o parte importantă a socializării este dezvoltarea
personalităţii şi găsirea identităţii de sine, iar sportul are în acest sens un rol major,
fiind factor determinant al autoaprecierii, al creşterii stimei de sine, al scăderii
stresului şi chiar a eficienţei. În plus, există dovezi despre efectul pozitiv al
activităţii fizice asupra comportamentului deviant şi asupra stării de bine a
persoanelor cu disabilităţi.
 Viaţa socială desfăşurată în cadrul activităţilor sportive devine importantă
pentru că sportul oferă un cadru adecvat de formare şi menţinere a relaţiilor
sociale, dezvoltând spiritul de echipă şi solidaritatea.
Studiile arată că activităţile sportive sunt asociate cu un comportament
deviant redus şi cu performanţe academice şi sociale ridicate. S-a arătat, de
asemenea, prin intervievarea părinţilor şi aplicarea de anchete pe grupuri de părinţi,
că aceştia văd activităţile sportive extracurriculare ca pe o arenă de socializare a
copiilor în spiritul unor valori şi abilităţi ce merg dincolo de simplele beneficii ale
participării într-o activitate atletică.
Pornind de la constatarea ca grupurile de elevi care participa la competitii
sportive, activitati motrice dar si actiuni sportive în care elevii se întâlnesc,
concureaza în limitele fair-playului, îsi povestesc experientele, exista posibilitatea
dezvoltarii de noi prietenii, socializarii, deprinderii notiunilor de grup si
apartenenta la grup si dezvoltare a spiritului de echipa, activitatea sportiva este mai
eficienta, cercetarea îsi propune sa studieze aceste relatii sociale pe care
competitiile sportive le dezvolta.

Studiul de caz
Esantionul cercetarii a fost format din 120 de elevi de la Colegiul Hermes
din Petrosani practicanti ai sporturilor de masa la nivel de amatori, componenti ai
echipelor reprezentative de fotbal, baschet, tenis de masa, sah, atletism din cadrul
colegiului. La nivel de scoala s-a aplicat o selecţie de convenienţă (au fost
chestionaţi cei care erau prezenţi în ziua aplicării la şcoală).
În selecţia subiecţilor am încercat să ţinem cont şi de personalitatea celor
selectaţi. Am avut atât persoane extrovertite, cât şi introvertite, elevi cu rezultate
bune la şcoală, dar şi elevi cu rezultate mai putin bune.restanţe.
 În cercetarea de fata am folosit metoda observatiei care este una dintre
metodele cel mai des utilizata în cercetarile de tip psihosocial, relativ usor de
organizat si aplicat, poate fi rapid adaptata si folosita în cele mai diverse situatii din
analiza evolutiei grupurilor, putând fi folosita în forme variate, în dependenta nu
numai de obiectivul investigatiei, dar si de natura grupului. Prin aceasta metoda
putem urmarii si consemna manifestarile de comportament în diferite situatii
sociale individual sau psihosocial interactional, ca si analiza particularitatilor
psihologice ale întregului grup sau ale unui anumit individ.
În prezentul studiu am fost preocupat de surprinderea unor aspecte si
fenomene ce caracterizeaza grupurile sociale ale echipelor de elevi în diferite
momente de activitate: competitii sportive, lectia de educatie fizica, activitati
sportive, activitati extrascolare, antrenamente sportive etc.
Observatia combinata cu discutii diverse cu aceste grupuri de elevi ne-au
ajutat sa obtinem informatii cu privire la relatiile afective existente în aceste
grupuri de elevi, comunicarea între elevi, luarea deciziilor în grup, solutionarea
diferitelor conflicte care privesc grupul, gradul de socializare.
Principalul obiectiv al experimentului a fost cunoasterea diferitelor aspecte
ale procesului de interactiune din cadrul grupurilor cercetate si modul în care
competitiile sportive precum si activitatile motrice dezvolta la elevii de ciclu
gimnazial nivelul sociabilitatii, gradul de dezvoltare al relatiilor inter-umane
precum si nivelul comunicarii dintre acestia.
Pe parcursul desfasurarii observatiei, care a coincis cu perioada
competitiilor, am observat ca elevii au dezvoltat o emulatie în jurul acestor
evenimente, motivatia pentru activitatile sportive fie lectia de educatie fizica,
antrenamentul sportiv sau pregatirea pentru concurs, a crescut considerabil, copii
fiind entuziasmati atât de posibilitatea participarii si premierii cât mai ales a
oportunitatii de a concura cu alte scoli, de a cunoaste si de a-si „masura fortele” în
limitele sportivitatii si al fair-playului. Totodata posibilitatea de a participa la
competitii în afara scolii si pe diferite arene sau baze sportive a stârnit interesul si
curiozitatea, multi dintre ei dorind sa iasa din „cotidianul propriei scoli” si sa
cunoasca noi elevi, sa relationeze, comunice si socializeze cu acestia.
Prin metoda observatiei am putut analiza sentimentele, trairile, cât mai ales
comportamentul diferit fata de cel prezent la lectiile de sport din orarul scolii, am
putut observa în timpul competitiilor sportive o mai buna mobilizare si coeziune a
grupului mult superioara, elevii aratând mai multa implicare, disciplina si dorinta
de afirmare.
De asemenea adiacent ludicului si combativitatii întrecerilor am putut
observa si dezvolta un anumit respect pentru activitatea sportiva, pentru toti
participantii la competitie (profesori, arbitrii, adversari, spectatori), elevii aratând
ca îsi respecta cu adevarat adversarii îi admira pe cei mai buni si îsi doresc sa-i
cunoasca si sa învete de la ei astfel încât sa performeze la fel de bine.
Prieteniile legate în timpul competitiilor, conversatiile si spiritul de
adversitate au creat legaturi strânse între cele trei scoli, elevii dorind sa participe la
cât mai multe astfel de întreceri astfel încât sa socializeze si de ce nu sa
demonstreze priceperea la multitudinea de sporturi si competitii puse la dispozitie
de profesorii organizatori.

Concluzii
Sportul poate oferi numeroase oportunitati pentru copii si tineri de
dezvoltate sociala, emotionala si mai ales fizica. În plus, aceste activitati permit
tinerilor sa învete si sa se dezvolte într-un mediu competitiv. Participarea la
sporturi de echipa poate fi un extraordinar mijloc de a ajuta la dezoltarea copiilor
în viata de zi cu zi si în viitor.
 Din observatiile facute am tras concluzia ca relatiile afective din colectivele
de elevi converg spre idea ca aceste competitii sportive le sporesc motivatia pentru
participarea la acest tip de întreceri cât si la orele de Educatie fizica si sport,
antrenament sportiv sau pregatire pentru concursuri, atât din dorinta de a obtine
performanta si premii la competitiile sportive cât si de a cunoaste noi elevi cu
aceleasi preocupari cu care sa socializeze, de la care sa învete lucruri noi sau cu
care sa concureze.
Fiind grup mic relatiile dintre elevi sunt totusi variate. Ei se influenteaza
reciproc, actioneaza unul asupra celuilalt, coopereaza sau se ajuta. Dar nu în
totalitate si nu totdeauna. Sunt elevi care datorita comportamentului în grup sunt
marginalizati, izolati, rautaciosi cu colegii la începutul actiunii, care spre final au
fost acceptati si solicitati chiar la luarea unor decizii. Acestor elevi le-am dat în
cadrul jocurilor sarcini de conducere a jocului, responsabilitati ce i-au reabilitat în
fata colegilor. Conducerea activitatii echipei nu are un caracter individual, ci unul
colectiv în luarea deciziilor.
Am urmarit manifestari si reactii ale grupurilor de elevi care rezulta din
interactiunea membrilor sai si influentele exercitate de diferiti elevi asupra
colectivului. Astfel am observat ca jocurile de echipa ofera copiilor si tineretului în
general multe oportunitati de a se dezvolta atât fizic si social, cât si emotional. În
plus, activitatile fizice desfasurate împreuna cu alti copii le permite acestora sa
dezvolte aptitudinile sociale prin interactiunea cu ceilalti colegi.
Sportul, indiferent daca practicat în echipa sau individual, este o activitate
extraordinara pentru copii oferind o varietate de beneficii pe lânga activitatea
fizica. Participarea la activitatile sportive poate contribui la crearea imaginii de
sine si încrederii în sine, poate motiva copilul sa exceleze