Codrea Codruț

An III EFS

COMUNICAREA NONVERBALĂ ÎN MEDIUL SPORTIV

Comunicarea face parte integranta din viata noastră de zi cu zi. Viata noastră este plină de
comunicare – vorbim, citim, gesticulăm, ascultăm, încurajăm, convingem, demonstrăm,
observăm etc. În meseria de antrenor, profesor de sport, instructor sportiv, comunicarea este un
element decisiv.
Mesajele nonverbale sunt mai puțin controlate constient și de aceea sunt mai greu de
ascuns. Ele pot dezvălui trăirile si atitudinile noastre inconstiente. De exemplu, un instructor de
aerobic, întreabă o femeie cum se simte înaintea începerii exercitiilor. Tânara femeie oftează,
priveste în jos și murmură, “Sunt bine.” Desi cuvintele transmit faptul că este în regula,
instructorul va percepe un alt continut interpretând mesajele nonverbale.
Desi mesajele nonverbale sunt foarte puternice, ele sunt adesea dificil de interpretat în
mod just. De aceea, trebuie să avem grijă în interpretarea lor si să încercăm să judecam corect
contextul în care se receptionează.
Prezenta fizică. Adesea, prima impresie vizavi de o persoana depinde de prezenta sa fizica.
Observăm, înca de la prima vedere, ca cineva este gras, slab, neindemanatic, familiar, atractiv.
Un lucru cât de mic poate transmite un mesaj consistent. Acum 20 de ani, daca un sportiv aparea
în fata antrenorului sau cu un tatuaj sau cu un cercel în ureche, ar fi fost repede dat afara din
echipa. Acum este destul de acceptabil ca un barbat să poarte cercel în ureche si acest lucru
transmite un altfel de mesaj. Imbracamintea si coafura furnizează informatii deosebit de
consistente.
Postura. Umerii lasati exprima o stima de sine scăzuta sau depresie, în timp ce o postura dreapta
transmite control si energie. Sportivii recunosc deseori adversarii frustrati si descurajati dupa
felul in care se misca. Dacă isi vad adversarul clatinând din cap, ei stiu ca trebuie sa atace, pentru
ca cel cu care se confrunta si-a pierdut increderea in sine. Marii
jucatori de tenis cunosc importanta posturilor si nu-si lasa
adversarii sa recunoasca ceea ce simt. Chiar daca reusesc o
lovitura sau nu le iese jocul, ei actioneaza si se exprima la fel.
Acest lucru ii face mai puternici, pentru ca adversarii lor nu stiu
cand sunt descurajati.
Gesturile. Ele transmit mesaje chiar daca nu ne propunem acest lucru. De exemplu, încrucisarea
bratele pe piept, în mod obisnuit, exprima o atitudine defensiva, lipsa dorintei de a te deschide in
fata altora. Strângerea bratelor pe ceafa denota superioritate. Antrenorii se exprima de multe ori
prin gesturi – daca si-ar exprima verbal gândurile, ar risca sa fie penalizati sever de arbitri.
Priceperea de a interpreta exact gesturile mânii aduse la faţă — gesturi care apar într-o
scrie de împrejurări date — se dobândeşte în timp şi prin îndelungi observaţii. Ceea ce putem
afirma cu hotărâre este faptul că atunci când o persoană foloseşte unul din gesturile de aducere a
mânii la faţă, ea este stăpânită de gânduri negative, întrebarea este: ce reprezintă aceste gânduri
negative? Ele pol viza îndoiala, inducerea în eroare, incertitudinea, exagerarea, teama sau
minciuna. Priceperea de a le interpreta devine o adevărată deprindere atunci când din gândurile
negative menţionate este identificat cel aflat în cauză. La aceasta se poate ajunge cel mai bine
printr-o analiză a gesturilor care preced aducerea mânii la faţă şi interpretarea acestei mişcări în
contextul ei.

Un jucător de şah care în cursul partidei îşi freacă urechile, ochii sau îşi atinge nasul, face
asta numai atunci când nu ştie sigur care va fi mişcarea sa următoare. Oponentul lui observă şi
alte gesturi ale sale pe care le pot interpreta şi folosi în avantajul lui. Astfel, dacă descoperă că
atunci când, atinge o piesa, semnalizează intenţia de a face o mutare, celălalt foloseşte imediat un
grup întreg de gesturi pentru a comunica ce părere are de mişcare. Dacă se reazemă de spătarul
scaunului şi foloseşte gestul coifului (încredere), este aproape sigur că se aştepta la această
mişcare şi s-a şi gândit la mişcarea sa de răspuns.
Dacă îşi acoperă gura sau îşi freacă nasul sau urechile în timp ce oponentul atinge o
figură de pe tablă, aceasta înseamnă că are îndoieli asupra mişcării acestuia, asupra mişcării sale
următoare sau asupra amândurora. Aceasta înseamnă că, în măsura în care la mişcările
oponentului, el reacţionează prin gestul negativ al aducerii mâinii la faţă, şansele adversarului de
victorie devin mai mari.

Pozitia corpului. Se refera la pastrarea unui spatiu intre interlocutori si la pozitia corpului in
raport cu altii. Este un aspect al proxemiei care studiaza modul in care oamenii comunica prin
felul in care folosesc spatiul. Un exemplu de limbaj care utilizeaza pozitia corporala este atunci
cand antrenorul se apropie mai mult de jucatorii cu care va incepe partida, decat de jucatorii de
rezerva. Acest lucru denota un gen de favoritism si ar trebui evitat.
Atingerile. Sunt modalitati puternice de comunicare nonverbala care sunt folosite pentru a calma
sau a exprima afectiune sau alte trairi, in functie de situatie. In ultimii ani, utilizarea atingerilor a
devenit socialmente mai acceptata decat cu doua decenii in urma. Un brat pe umar sau o atingere
pe spate poate comunica empatie.
Expresia faciala. Fata este cea mai expresiva parte a corpului. Atunci cand asculta pe altii,
oamenii studiaza adesea expresiile faciale si miscarile oculare pentru a gasi intelesurile ascunse
ale mesajelor. Mentinerea contactului vizual inseamna
cel mai adesea ca ascultatorul este interesat de mesaj.
Cand oamenii se simt stanjeniti sau inconfortabil, au
tendinta sa evite contactul vizual si privesc in alta
parte. Zâmbetul este mijlocul universal de a depasi
bariere lingvistice si cel mai eficient mijloc de
comunicare.