INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIA

COSTURI ŞI BENEFICII
ALE ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ
PENTRU ŢĂRILE CANDIDATE DIN EUROPA
CENTRALĂ ŞI DE EST

Coordonator:
Nicolae IDU

Autor:
lulia ZAMFIRESCU

Bucureşti, decembrie 2001

 INTRODUCERE

Prăbuşirea cortinei de fier care a separat, timp de peste 40 de ani, ţările foste
comuniste din Europa Centrală şi de Est de ţările Europei Occidentale, a
reprezentat un eveniment istoric cu consecinţe majore pentru viitorul continentului
european. Eşecul doctrinei comuniste pe toate planurile - economic, politic, social,
cultural, - a readus în ţările Europei Centrale şi de Est opţiunea pentru valorile
statului de drept şi ale economiei libere de piaţă. Ideea reunificării Europei a
început tot mai mult să prindă contur, mai întâi pe plan ideologic, al discursului
politic, iar apoi şi în planul realităţii:
• în anii 92-93, cele 10 ţări foste comuniste au semnat Acordurile de Asociere la
Uniunea Europeană;
• în iunie 1993, Consiliul European de la Copenhaga a hotărât că „ţările asociate
din Europa Centrală şi de Est care doresc vor deveni membre ale Uniunii
Europene”, cu condiţia ca acestea „să satisfacă condiţiile economice şi politice
cerute” ;
• în anii 94-95 ţările asociate şi-au depus în mod oficial candidatura pentru
aderarea la Uniunea Europeană;
• în decembrie 1997, Consiliul European de la Luxembourg a hotărât să deschidă
negocierile de aderare cu cinci din cele zece ţări candidate (Republica Cehă,
Estonia, Ungaria, Polonia şi Slovenia);
• în decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotărât deschiderea
negocierilor de aderare şi cu celelalte cinci state candidate din Europa Centrală
şi de Est (Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia şi România).

Extinderea Uniunii Europene spre est este în primul rând o opţiune politică menită
să restabilească şi să menţină pacea şi prosperitatea pe întreg continentul european.
Sub aspect economic însă, extinderea ridică multe semne de întrebare. Spre
deosebire de extinderile anterioare, de data aceasta este vorba despre integrarea
unor ţări care reprezintă 34% din suprafaţa celor 15 state membre şi 29% din
populaţia acestora, dar numai aproximativ 5% din PIB-ul Uniunii Europene.

Decalajele mari existente în plan economic au determinat, mai ales în ţările

membre, preocupări tot mai evidente pentru evaluarea efectelor extinderii: dacă din
punct de vedere politic, al stabilităţii în Europa, beneficiile extinderii erau unanim
 plan economic însă avi existat şi mai există numeroase temeri câ
V V v i'^ tu n jvnmi Statele Membre. determinate în special de aplicarea ?oVxx[
U vx> o Comune şi a M ilieu Regionale în noile state membre, dar mai ales c*
aceste vxvauri ai putea tî mai mari decât beneficiile economice ale extinderii
K "v . a tel vie mari exist* şi în ce priveşte libera circulaţie a torţei de munci
presiunile ocwYomioe si sociale generate de migraţia lucrătorilor din cele zece
candidate fu ini evaluate ea putând avea efecte extrem de negative. Aceste puncte
do vedele s r e f l e c t a t e pe larg în numeroasele lucrări din literatura de specialitate
vi ■statele membre, d intre care menţionam Riehard Baldwin (1994): „Towards an
ntegrated \ Comisia Furopeană ^ ..Agenda 2000 , House of Lords
vloo~V ..: he f \v.v a! vvnsequonces o f enlargement". K.ym Anderson şi Rod Ţyers
(!*>>> „Inuvioations o f 11 expansion tor Furopean Agriculture”, Fritz Breuss
..Economie F\aîuatioa o f FI* Fnlargement on EU lncumbents”, Marc
Marescca;:. ocl. C 00'^ ..Fnlarging the E l . Relations between the EU and Central
and Fastern Furope". si exemplele ar putea continua.

Fată de această dimensiune amplă pe care a căpătat-o evaluarea costurilor

extinderi: :n ireramra de specialitate vestică, beneficiile, deşi nu au fost neglijate
au fost menţionate mai mult descriptiv, tară însă ca evaluării lor cantitative să i se
acorde aceeaşi importanţă.

în ţările candidate, preocupările pentru evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării

nu au fost însă la fel de susţinute. Pe de o pane, ţările candidate şi-au pus mai
degrabă problem a beneficiilor decât pe cea a costurilor integrării. Aderarea la
l niunea Europeană, obiectiv politic de primă importanţă, a fost într-o anumită
măsură percepută ca o soluţie la problemele lor economice, considerandu-se, mai
mult sau mai puţin intuitiv, câ beneficiile aderării vor fi net superioare costurilor.
Pe de altă parte, activităţile de cercetare s-au restrâns mult în aceste ţări după 1989,
majoritatea resurselor financiare bugetare fiind direcţionate spre măsuri de
susţinere a reformelor economice. In starşit. administraţia din ţările candidate,
caracterizată prin preponderenţa vechilor structurilor comuniste şi menţinerea unei
abordări preponderent politice, nu a avut capacitatea sau dorinţa de a utiliza un
asemenea instrument al analizei costuri-beneticii ale aderării la Uniunea
Europeană.

La acestea, se adaugă num eroase dificultăţi metodologice în evaluarea cantitativă a

costurilor şi beneficiilor aderării în ţările candidate, determinate in special de:

• C om plexitatea efectelor integrării în l'n iunea Europeană şi implicaţiile vaste la

nivelul econom ic, social > polr.:c. ceea ce :’a ce dine de identificat toate
 S s r 3 iUfntr rUCtUrile “ ^ " ‘«rative, care trebuie
p/em entare a acquisu|ui; întreprind!?^* Capacilatea administrativă de
accesul la Plaţa , ntemâ, iar pe de ahă " ' 6’ PC de ° parte vor P*"
acquisuJui Pieţei Interne; populaţia o ^ SUpOIta coslurile implementării
unor locuri de muncă, creşterea r» V& suPorta atat costuri, prin pierderea
avantaje, prin dreptul de stahiiir^ - e^un or Pr°duselor agricole, dar va avea şi
• Paralelism ul şi sim u ltan a* ln oncare stat membru.
tranziţiei la econom ia de piaţă f e pregătire pentru aderare cu cel al
cele dou ă procese întnirât dificil de separat efectele determinate de
aderarea la 1 1n in * n ’ ° f a mai mare Parte a transformărilor cerute de
econom ia t r Uropeană’ ar ^ avut loc oricum în cadrul tranziţiei de la
eco n om ia centralizată la o economie de piaţă.
tenta unui grad ridicat de incertitudine cu privire la evoluţia unor politici
co m un e , in special Politica Agricolă şi Politica Regională.

L u c rarea de faţă îşi propune să prezinte, într-o manieră sintetică, eforturile

în tre p rin se în câteva ţări candidate pentru identificarea şi evaluarea costurilor şi
b e n e fic iilo r aderării pentru câteva domenii majore ale integrării economice.
C o n sid eră m că necesitatea unui astfel de demers este dată de rolul fundamental pe
c a re a n a liz a costu ri-b en eficii îl are sau ar trebui să îl aibă pentru ţările candidate în
fun d a m e n ta rea d ec iz iilo r în vederea aderării. Cunoscându-se din timp sectoarele
c a re v o r fî cel m ai afectate de aderarea la Uniunea Europeană, se vor putea astfel
id e n tific a şi m ă s urile pen tru atenuarea la maximum a efectelor negative ce vor fi
r e s im ţite d e a c e s te sectoare. în m od sim ilar, dacă s-ar identifica din timp sectoarele
cu avantaj com parativ şi pentru care integrarea va oferi posibilităţi sporite de
specializare şi dezvoltare, s-ar putea elabora încă de pe acum politici economice
care să încurajeze aceste sectoare. De asemenea, cunoaşterea costurilor pe care le
im plică aderarea reprezintă un instrument foarte util pentru echipa de negociator.
r J e vor fi astfel în măsură să-şi formuleze poziţii şi argumente in favoarea
in te r e s e lo r naponaie. S o l i c i t e de perioade de
trebuie jusrH ic Jc a re - reias5 cos,urile
a p a r i i anum itor segnrente ale a r s u l u i .

Ca principală sursă bibliografici m

beneficiilor aderăm pentru ca e J . iKt a fos, de a realiza o analiza

2 5 2 S ’Z S Z X fcele
e patru
j s .* s ausfos.s s a unnnunrar
g«
 rinei studii care analizează costurile şi beneficiile aderării în patru
maxim consjderate a avea un impact potenţial foarte mare asupra vii, nii
n o u ta t e membre, şi anume: Libera circulaţie a bunurilor şi uniunea
A gricultura, Politica Regională şi Uniunea Economică şi Monetară L u c ^ 4 ,1
identificate au fost apoi sintetizate şi analizate în cadrul rapoartelor de e
elaborate de câte un coordonator de ţară. Deşi principalul scop al p r o i e c t
Phare/ACE a fost de a analiza studiile costuri-beneficii ale aderării din punct I
vedere al metodologiilor de calcul folosite, în lucrarea de faţă vom ne vom ax ^
prezentarea costurilor şi beneficiilor identificate, iar aspectele metodologice le ****
prezenta foarte sintetic şi numai în subsidiar. V°m

Alături de lucrările identificate în cadrul proiectului Phare/ACE, am mai folosit

lucrarea lui Daniel Dăianu: „<Câştigători şi perdanţi în procesul de integrare
europeană. O privire asupra României”, şi studiul „iCosturile şi beneficiile
integrării Bulgariei în Uniunea Europeană", al prof. dr. Ivan Angelov, membru al
Institutului de E conom ie din cadrul Academiei Bulgare de Ştiinţe.

D intre lim itele lucrării de faţă, dorim să semnalăm în primul rând faptul că
abordarea nu este exhaustivă, nici ca număr de ţări analizate ( 6 din 1 0 ţări
candidate din E uropa C entrală şi de Sud-Est), şi nici din punctul de vedere al
analizei costuri-beneficii. Folosind ca principală sursă bibliografică studiile
identificate prin proiectul Phare/ACE, ne vom referi numai la costurile şi
b eneficiile econom ice determ inate de Libera Circulaţie a Bunurilor, Politica
A gricolă C om ună, Politica Regională, şi Uniunea Economică şi Monetară.
L u crarea nu se referă astfel la costurile şi beneficiile care vor fi generate prin
im p lem entarea politicii de mediu şi politicii sociale ale Uniunii Europene, politici
care, în literatu ra de specialitate, sunt considerate a determina unele dintre cele mai
m ari costuri. O altă lim ită este aceea că, proiectul Phare/ACE fiind realizat în
p erio ad a 1997-1999, studiile la care ne referim sunt de dată nu foarte recentă, astfel
încât, de cele m ai m ulte ori, evaluările cantitative pe care le vom prezenta sunt deja
infirm ate de evoluţiile actuale. Lăsând la o parte acest aspect, ceea ce contează în
mod deosebit, este semnul pozitiv sau negativ al unui rezultat numeric, care
semnalează dacă implementarea unei anumite politici va determina pe ansamblu un
cost sau un beneficiu, şi cât de important va fi acesta relativ la ceilalţi indicatori
economici. De asemenea, este deosebit de important faptul că asemenea preocupam
au existat şi în ţările candidate, şi că, pornind de la metodolognle deja elaborate^
pot dezvolta metodologii mai performante, cu ajutorul cărora sa se
num erice cu un grad mai mare de acurate,e. In sGrstt, donm sa «rrnrcUmo
relativă lipsa de uniformitate a abordărilor folos,ta penun cale pam. |ân a n a la *
în ca drul p roiectu l u i Phare/ACE pe de o parte şi Ro m ânia şi Bulgaria pe de altă
parte.

E st e n e c e sar să fa ce m precizarea c ă, în lucrarea de faţ ă , termenii costuri-beneficii

sunt fo lo siţi într-o accepţiune mai largă, aceea a avantajelor/dezavantajelor
aderării, indiferent că sunt sau nu cuantificabile. Precizarea este necesară deoarece
în m od uzual prin costuri-beneficii se înţeleg implicaţiile financiare ale aderării.
C onsideră m că abordarea propusă de noi oferă o imagine mult mai cuprinzătoare
asupra efe c telo r p o sib ile ale aderării, ilustrând totodată mai bine complexitatea
acest u i p roces.

M icrostu diu l este structurat pe şapte secţiuni. Primele şase secţiuni prezintă într-o
m anier ă sin tetică studiile care realizează o analiză a costurilor-beneficiilor aderării
în şa se ţări candidate: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Bulgaria şi România.
S ecţiu n ea a şaptea prezintă concluziile.

I
r POLONIA
1 _______ _____

Efecte generale

în Polonia, preocupările pentru evaluarea cantitativă a efectelor integrării în

Uniunea Europeană datează încă din anul 1993, când Czyzewski şi Orlowski
(1993) au calculat, folosind un model econometric non-linear, că pierderile pe
care le-ar suporta Polonia dacă nu ar implementa Acordul de Asociere la
Uniunea Europeană s-ar ridica la 40 de miliarde de dolari, prin îngreunarea
accesului la Piaţa Internă, diminuarea fluxurilor de investiţii străine directe, şi
micşorarea ajutorului financiar nerambursabil din partea UE.

Efectele macroeconomice ale aderării Poloniei la Uniunea Europeană sunt

calculate şi de Welfe şi Florczak (1997), în cazul a două scenarii: unul pesimist, al
aderării după anul 2010, şi altul optimist, al aderării în anul 2001. Calculele s-au
bazat pe un model econometric, în care au fost incluse date privind producţia,
investiţiile, consumul, pieţele comerciale internaţionale, ş.a. Principala concluzie la
care s-a ajuns a fost că aderarea mai rapidă stimulează creşterea economică,
ritmul de creştere fiind de 6.1% pe an în cazul scenariului optimist (aderare
m 2001) faţă de 4,7% pe an în cazul scenariului pesimist (aderare după 2010).

O abordare mai generală a costurilor şi beneficiilor aderării pentru Polonia se

regăseşte într-un document al Biroului Comitetului pentru Integrare Europeană din
cadrul guvernului polonez (1997).

Dintre beneficii, au fost identificate:

• beneficii de natură politică: participarea Poloniei la procesul decizional la

nivel european şi posibilitatea de a influenţa viitorul Europei, stabilitatea
sistemului democratic, siguranţa cetăţenilor, consolidarea poziţiei Poloniei în
raport cu terţii
• beneficii de natură economică: accesul liber al produselor, serviciilor şi
capitalurilor poloneze pe Piaţa Unică, accesul la fondurile structurale, creşterea
fluxurilor de investiţii străine directe
 stării de ,«5^ n ă !l^ Ur^ soc<a *â. siguranţă sporită la locul de muncă, îmbunătăţirea
noloriP 7 ‘ H ^^ a^ e^’ creşterea nivelului de trai, libertatea cetăţenilor
polonezi de a se stabili oriunde în Europa.

D intre costuri, au fost identificate:

costuri bugetare, formate din costurile creării şi funcţionării aparatului

adm inistrativ, costuri cu arm onizarea legislativă, formarea personalului
costuri econom ice şi sociale, corespunzătoare ajustărilor structurale necesare
în vederea aderării

în tru cât se consideră că aceste costuri ar fi apărut oricum ca urm are a procesului de
transform are a P oloniei într-o econom ie de piaţă, efectul final al aderării a fost
evaluat d rept pozitiv, pe te rmen lung, beneficiile fiind superioare costurilor.

Piaţa Internă şi uniunea vamală

Beneficii

Orlowski (1998) calculează, conform teoriei liberului schimb1, că liberalizarea

schimburilor comerciale dintre Polonia şi Uniunea Europeană va contribui la
accelerarea creşterii economice a Poloniei cu 0,3 % pe an timp de 5 ani, şi cu
0,15% pe an timp de cinci ani pentru Uniunea Europeană. Accelerarea creşterii
economice a Uniunii Europene, efect al extinderii, va determina, conform
calculelor autorului, o creştere a importurilor UE cu 0,7% pe an, care va stimula
creşterea e x p o rtu rilor Poloniei în UE cu 2 miliarde de dolari, în special pentru
confecţii, m obilă, maşini, alimente.

1 Conform acestei teorii, participarea unei ţări la o zonă de liber schimb determină trei categorii de efecte:
• efecte statice de creare de comerţ, prin redirecţionarea comerţului dinspre producătorii autohtoni, care erau
competitivi la adăpostul protecţiei vamale, înspre producătorii externi, care devin mai competitivi după
eliminarea taxelor vamale
• Efecte statice de deturnare de comerţ, prin reorientarea importurilor dinspre parteneri tradiţionali dm atara
zonei de liber schimb înspre producători din cadrul zonei de liber schimb, care devin mai competitivi pnn
eliminarea taxelor vamale
• Efecte de creştere economică. Pe ansamblul economiei, resursele eliberate dm sectoarele nepertormanie
sectoare care se menţineau pe piaţă la adăpostul protecţiei vamale, se vor îndrepta înspre sectoarele competitive
Concentrarea producţiei în ramurile cele mai performante va conduce la rândul ei la economii de scarl. U
atragerea investiţiilor străine în aceste ramuri, şi la accelerarea creşterii economice de ansamblu

u
 Costuri

CCICiailt ^oiiuiuuiw.v.—
----- I •
* wI>•
ridicate în medie decât cele practicate de Uniunea Europeana. Prin participarea la
uniunea vamală, ţările candidate vor trebui să-şi alinieze tarifele la cele ale Uniunii
Europene în sensul micşorării acestora. Micşorarea taxelor vamale va determ ina o
penetrare sporită a pieţelor lor cu produse din ţările terţe. Pentru Polonia, Orlowski
(1998) estimează că importurile din ţările terţe (nemembre ale Uniunii
Europene) vor creşte cu 0.55 miliarde USD, creşterea cea mai mare fiind
pentru produsele industriei uşoare.

•Taxele vamale medii în ţările candidate şi UE post Uruguay

Bulgaria
Czech Rep 3.8
Estonia 0.0
Hungary 6.9
Latvia 10.6
Lithuania 8.0
Poland 9.9
Romania 33.9
Slovakia 3.8
Slovenia 10.7
CEEC-10 6.0
E U -15 3.6
•sursa. Breuss, F, Economic Evaluation o f EU Enlargement on Incumbents, WIIW Mimeo, 1998
Participarea la uniunea vamală impune şi preluarea de către Polonia şi celelalte
ţări candidate a schemei de preferinţe tarifare a Uniunii Europene, cunoscută sub
denum irea de Sistemul Generalizat de Preferinţe - SGP. Deşi ţările candidate
practică şi ele propriile scheme de preferinţe tarifare, acestea diferă m ult ca
am ploare, structură şi nivel al preferinţelor de schem a SGP. Mai ales pentru ţările
A sia-C araibe-Pacific (ACP), semnatare ale Convenţiei de la Lom e, preferinţele
m erg până la abolirea unilaterală a taxelor vam ale pentru cele m ai multe din
produsele provenind din aceste ţări. Preluarea SGP de către P olonia şi celelalte ţări
candidate va determ ina în consecinţă creşterea deficitului comercial. Orlowski
(1998) calculează că, pentru Polonia, deficitul comercial va creşte cu 85 milioane
de dolari. K aw ecka-W yrzykow ska (1998b) realizează o analiză mai detaliată.
Folosind datele num erice din 1996 ale structurii şi volumului importurilor Poloniei.
I
pe parteneri comerciali şi produse, ea ajunge la concluzia că, dacă Polonia ar
adopta SGP,
• Pentru produsele agricole, creşterea importurilor din ţările beneficiare de
preferinţe va fi nesemnificativă, de ordinul a 7,6 milioane dolari, reprezentând
numai 0,1% din importurile de produse agricole ale Poloniei. Produsele agricole
care beneficiază de preferinţe în ţările SGP sunt produse tropicale, nefiind astfel
concurente produselor autohtone poloneze.
• Pentru produsele industriale, creşterea importurilor va fi însă accentuată, de
ordinul a 3253,7 milioane dolari, reprezentând 9,8% din totalul importurilor de
produse industriale ale Poloniei.

Un alt cost al adoptării SGP de către Polonia va fi scăderea veniturilor bugetare

aferente încasărilor din taxe vamale la importul din ţările beneficiare SGP, pe care
Kawecka-Wyrzykowska (1998b) îl estimează la 247,1 milioane dolari.

In privinţa preluării acquisului Pieţei Interne, cele mai mari costuri vor fi
suportate de întreprinderi, care vor trebui să-şi ajusteze standardele la
standardele UE pentru a putea faţă face presiunilor competitive de pe Piaţa Internă.
Efectele pierderii competitivităţii prin adoptarea unor standarde mai înalte
sunt estimate de Orlowski (1998) la o scădere a exporturilor Poloniei către
Uniunea Europeană cu 1 miliard de dolari, iar către ţările terţe cu 0 3
miliarde dolari, în special pentru produsele agricole şi echipamentele de
transport. Scăderea competitivităţii şi pierderea unor pieţe va fi însoţită şi de o
creştere a importurilor, calculată de Orlowski (1998) la 0,6 miliarde dolari din
Uniunea Europeană şi la 0,6 miliarde dolari din ţările terţe. î nsumate,
pierderile de competitivitate ca urmare a adoptării standardelor Pieţei
Interne se vor ridica la 1,6 miliarde de dolari în relaţia cu UE şi la 0.9
miliarde de dolari în relaţia cu ţările terţe.

Politica de dezvoltare regională

Beneficii

Principalul beneficiu al aderării Poloniei la Uniunea Europeană din perspectiva

Politicii Regionale a Uniunii Europene este dat de accesul la Fondurile
Structurale şi la Fondul de Coeziune.

98 1 U 8
 Kwiecinski (1995) estimează, pornind de la premisa ca Politica de Dezvoltare
Regională nu va suferi modificări după anul 2000, când Polonia, împreună cu
celelalte ţări CEFTA, ar putea deveni membre ale U n i u n i i Europene , că Polonia
va beneficia de fonduri structurale estimate la 1-1,5% din PIB in primii ani ai
aderării, sau 1,5-2 miliarde de ECU pe an. Cifra a fost obţinută luând în calcul
nivelul mediu estimat al PIB-ului Uniunii Europene lărgite cu cele cinci ţări
CEFTA, capacitatea de absorbţie a Poloniei, posibilităţile bugetului polonez de a
co-finanţa aceste transferuri, şi nivelul transferurilor către Spania în primii ani
după aderarea acesteia.

La beneficiile de ordin financiar ale includerii Poloniei în Politica Regională a

Uniunii Europene se adaugă şi transferul de know-how în ce priveşte elaborarea
politicilor de dezvoltare regională, identificarea proiectelor viabile şi administrarea
banilor publici, după cum arată Szlachta (\991).

Pe termen lung, transferurile financiare, împreună cu transferul de know how şi cu

o administrare judicioasă a acestor fonduri, vor conduce la dezvoltarea
echilibrată a economiei şi la micşorarea decalajelor dintre regiuni.

Costuri

Costul cel mai semnificativ al participării Poloniei la Politica Regională a Uniunii

Europene va fi dat de necesitatea de co-finanţare a proiectelor de dezvoltare
regională cu circa jumătate din valoarea acestora, sume care vor trebui alocate de la
buget. In plus faţă de aceste sume, vor mai fi costuri determinate de construcţia
instituţională, inclusiv costuri cu pregătirea personalului (Kwiecinski 1995).

Un cost indirect ar putea fi determinat de o capacitate de absorbţie scăzută a

fondurilor acordate de Uniunea Europeană. Orlowski (1996), observă că infuziile
masive de capital către Grecia, Spania şi Portugalia în primii ani după aderare, au
condus la o apreciere a monedelor lor naţionale şi la c reşterea deficitului
com ercial şi a balanţei de cont curent. Acest efect negativ poate fi amplificat şi
prin modul în care sunt cheltuiţi banii de la Uniunea Europeană. In Grecia, de
exemplu, banii au fost folosiţi pentru creşterea consumului, cu efecte în lanţ asupra
creşterii datoriei externe şi aprecierii drahmei greceşti. Deteriorarea balanţei
comerciale pe termen scurt poate avea însă efecte pozitive pe term en lung dacă
deficitul comercial finanţează bunuri de investiţii şi nu bunuri de consum.

* Această ipote/â de lucru este depâşitâ Ceea ce prezinţi irul importanţi pentru lucrarea de fa(i suni preocupArik
timpurii ale Poloniei de a etalua efectele transferurilor financiare dtn cadrul Fondurilor Structurale ca |i re/ufeark
acestor evalulri
Politica Agricolă Comună

Be nefic ii

Principalul beneficiu al participării Poloniei la Politica Agricolă Comună ar putea

fi sprijinul financiar acordat de Uniunea Europeană sub forma pl&ţilor
compensatorii şi subvenţiilor la export, pe care Piskorz şi Plewa (1996) le
evaluează, folosind Modelul European de Simulare (ESIM), la 1,5 miliarde Euro
anual plăţi compensatorii şi cca. 500-800 milioane Euro anual subvenţii la
export. Orlowski (1996) estimează, folosind un model de echilibru general, că
aceste transferuri vor reprezenta 1-2% din PIB-ul Poloniei.

Un alt beneficiu va fi creşterea producţiei agricole, determinată de creşterea

preţurilor produselor agricole după aderare (a se vedea secţiunea „Costuri”), care
va constitui un puternic stimulent pentru producătorii agricoli. Piskorz şi Plewa
(1996) consideră că, în Polonia, cea mai însemnată creştere va fi la producţia de
came, şi în special came de vită3.

Creşterea producţiei ar putea fi însoţită şi de o creştere a exporturilor, atât a

m ateriilor prim e şi produselor cu grad redus de prelucrare (carnea de vită), cât şi a
produselor prelucrate, în special care au supravieţuit pe piaţă la începutul anilor 90
fară a beneficia de susţinere artificială (Rowinski 1998). Exemplul pozitiv al
acestor ram uri, care au reuşit să devină competitive prin retehnologizări şi
atragerea de investiţii străine, dovedeşte în acelaşi timp şi necesitatea continuării
procesului de restructurare şi privatizare în agricultură în Polonia.

Un alt beneficiu al adoptării Politicii Agricole Comune de către Polonia va fi

dezvoltarea zonelor ru ra le, atât datorită faptului că dezvoltarea rurală este unul
dintre obiectivele principale ale PAC, cât şi deoarece creşterea veniturilor şi
standardului de viaţă ale fermierilor vor impulsiona dezvoltarea activităţilor rurale
conexe: servicii, construcţii etc.

3 în Uniunea Europeană, există temerea că acordarea de plăţi compensatorii fermierilor din ţările candidate pentru
susţinerea creşterii preţurilor agricole ar putea determina o supraproducţie, care va concura produsele sutelor
membre. Piskorz şi Plewa (1996) consideră că acest fenomen nu va avea loc, datoriţi atomizării producţiei c m
caracterizează agricultura poloneză. Nici în Spania, Portuagalia şi Grecia, producţia agricolă an a crescut
spectaculos dupA adoptarea PAC

if
 Costuri
o > n„ ^ ' U,
Piskorz şi Plewa (19 (le s t . .IL,r irole in PnU<*i* ut*n t r tşlerj
Simulare), câ preţuri e P'<*<< scen»ri.rl n»n )#»*(" *»» "• special \a
majore in scenariu! uiteurrtrn iau ♦• ui«>nlor
lapte, came ^ , u secară, alee,nul ■M 1 ^£
\or trebui să plătească cu cca. 2 m iliarde de _**r"
Polon,a \a beneficia de plăţi com pensator,. , ^ . « 1 1 . , .
miliarde de Euro mai mult dacă nu vor avea loc t r n n o t " * ' K K.
iar creşterea preţurilor ar fi suportată în totalitate ck
Piskorz şi Plewa ( 199t>) recomandă ca ajustarea preţurile pi** ^ '* p ic u le sâ
înceapâ numai după aderarea la Uniunea Europeana, f* su * *
Uniunii Europene, în caz contrar fiind necesare efcrtlittt WlWfttW ugetare
semnificative.

Orlowski (1996) împărtăşeşte opinia opusă în legătură tu plăţilor

compensatorii şi a subvenţiilor la export de către Uniunea E u ro p e n i identificând
două costuri ale acestor transferuri financiare.

Prim ul ar putea ti întârzierea restructurării agriculturii poloneze, deoarece

subvenţiile agricole vor distorsiona alocarea resurselor Cm agricultură în
detrim entul m ăsurilor active de restructurare agricolă. Folos t d jn model de
echilibru general intitulat POLAGR, Orlowski (1996) ech i eazâ acest cost cu
încetinirea creşterii economice a Poloniei cu 0.1-0.15% din PIB pe an tim p de
15-20 de ani. El nu recomandă de aceea adoptarea unei po liuci de subvenţionare a
agriculturii poloneze ca măsură pregătitoare în perioada de pre-aaerare. pentru a nu
încuraja conservarea structurilor de producţie existente şi oc uparea excesivă în
agricultură, şi propune ca soluţie dezvoltarea unor activităţi conexe în zonele
agricole, care să absoarbă forţa de muncă eliberată din activităţile agricole
neproductive.

Al doilea efect negativ al susţinerii artificiale a preţurile pt n nansferuri financiare

de la bugetul PAC, ar putea fi aprecierea monedei p olono/e . cu toate efectele
negative care decurg de aici. scăderea competitiv kAfii prod use lor poloneze la
export şi creşterea deficitului com ercial

Dacă preţurile mai mari stimulează creşterea pioiHu ţin -unuole, in schimb cotele
de producţie practicate de Uniunea huropeună |vnim ivglementarea pieţei sunt un
factor de frânare a dezvoltării producţiei >1 pol Jo o n i un covt pentru Polonia şi
celelalte ţări candidate. în cazul Poloniei, va li tel mai mult producţia de

16
 Costuri

în ce priveşte costurile, Lutkowski (1997a) atrage atenţia asupra pericolului Unei

depresiuni econom ice care se poate perpetua pe term en lung. Fixarea irevocabil^
a ratei de schimb nu va mai permite corectarea deficitului balanţei com erciale şi
plăţi pnn devalorizarea zlotului, ceea ce va impune adoptarea, ca alternativă.
politici deflaţioniste, care, dacă vor fi excesive, ar putea conduce la restrângerea
consumului, reducerea producţiei şi creşterea şomajului. El consideră că, mai ales
pentru Polonia, care înregistrează un deficit com ercial cu U niunea Europeană 4 şi 0
inflaţie ridicată', aderarea la exigenţele Uniunii E conom ice şi M onetare nu este
recom andabilă din primii ani ai aderării la U niunea Europeană.

; 10.5 miliarde euro in anul 2000 (Comis,a Europeanâ-htrp europa eu mtcomm ,rade pdf po.and pdti
8.^0 la sfârşitul anului 2000 (sursa: OECD)
 Libera circulaţie a bunurilor. Uniunea V amală
Beneficii

Havasi et al (1994) r e a l i i ,,*

adiţionale obţinute din exnnrM a lmarea avan,ajelor preferenţiale (câştiguri
reducerii taxelor vamale de c ă tr e T l^ V° r biT Ura exporturile unSure5ti în urma
Asncipn* r v ^ * 1 j • catre Uniunea Europeană, conform Acordului de
] gcp ~ > 0 0 1 r i°n iU 6 Pentru care se fac estimările este cel cuprins între
arpJt ~ a cu u se face separat pe produse industriale şi agricole, iar în cadrul
te s ora, pe grupe de produse care beneficiază de acelaşi tip de tratament
pre erenţia ( e exemplu, produse care nu beneficiază de nici un fel de tratament
pre erenţial, produse care beneficiază de cote şi plafoane la export, produse care
en eh ciază de o reducere cu 50% a taxelor vamale, etc.). Sunt avute în vedere trei
scenarii ale volum ului exporturilor Ungariei în Uniunea Europeană în 2001 faţă de
1992. m enţinerea acestora la nivelul din 1992, creşterea cu 50% în 2001 faţă de
1992, resp ectiv creşterea cu 100%.

R ezultatele arată o creştere a preferinţelor tarifare la exportul produselor ungureşti

în UE de 3,1 ori în 2001 faţă de 1992 dacă exportul rămâne la nivelul anului 1992,
de 3,2 ori dacă exportul creşte cu 50% în 2001 faţă de 1992, şi de 3,5 ori dacă
exportul total se dublează în 2001 faţă de 1992. Pentru produsele industriale,
p referin ţele ar creşte de 3,7 ori în primul caz, de 3,9 ori în al doilea şi de 4,1 ori în
al treilea, iar pentru cele agricole, de 1,2 ori în primul caz, de 1,4 ori în al doilea
caz şi de 1 , 5 ori în al treilea. în mărime absolută, aceste creşteri ar aduce beneficii
nete ex p rim ate valoric astfel:

Creştere preferinţe Creştere preferinţe

Creştere preferinţe total
Droduse industriale | produse agricole
exDorturi
Absolută Relativă 1 Absolută 1 Relativă 1 Absolută |
Relativă (miliarde \ (ori) | (milioane
(miliarde (ori)
(ori) USD) USD) USD)

Scenariul 1: nivel constant al 3,1 1,16 3,7 1 1,05 1 1.2 no

i . i \n \
exporturilor --------
1,24 3,9 1,12 \ .4 l
Scenariul 2: creşterea exporturilor 3,2
___ _ aa a i ir . * _j,, i noo l ------------- t C 1 1 11
cu ^0°o în 2001 faţă de 1992
4.1 1,18 l.D 13U
Scenariul 3: creşterea exporturilor 3,5 1,31
c a 100° o în 2001 fată de 1992 —
 ■
sc h im b u rilo r comerciale dintre Ungaria s;
,• & retrospect'N^ f , sfârşitul anului 1998, exporturile Ii»
-** î X Z s>wltatele
fS u n e a Europeana au cr - 7 '.1992
o b ţm ute in scen ariu l C, a H *
: S " « “ ,r S t t t o e a Europeană în 2001 f * de 1992, « J S ţ
exporturilor ungar
relevante.
«nu Ungaria realizează un câştig adiţional de cel p u -
în acest scenar , ca urm are a reducern taxelor vama, ’31
E u C a n l am eare be „ e « e ce,e „,a, mari ^
ramurilor industriale.

Penml analiza relevanţei acestui indicator, Havasi et al (1994) a consum, ,

S t o r u l preferinţe/exporturi, cu alte cuvinte ,n ce raasura creşterea e x p o n a ^
a tr ib u ie la creşterea beneficiilor adiţionale obţinute de exportatori datoria
reducerii taxelor vamale de către Uniunea Europeană. Rezultatele sura prezenta,,
în tabelul de mai jos:

1992 ~~[---------- 2001 B l

Scenariul A Scenariul B Scenariul C
1.7>% 1 22,7% 16,1% ______ m *%
■
Prod. Prod. Prod. Prod. Prod. Prod.
Prod. Prod.
agricole ind. agricole ind. agricole ind. agricole
I ind.
25,1% 11,8% 17,8% 8,7% | 14,1% [7,2%
6,8% 9,5%

Conform acestor calcule, în scenariul cel mai realist al dublării exporturilor în 2001
fată de 1992, preferinţele reprezintă numai 12,8% din totalul exporturilor, cifră
com parabilă cu procentul de 7,3% al anului 1992, când procesul de liberalizare a
comerţului era abia la început. Cu alte cuvinte, creşterea preferinţelor pentru
exportatorii unguri este mult inferioară creşterii exporturilor ungureşti în Uniunea
Europeană.

Costuri

Havasi, B. (1994) semnalează că unul din costurile aderării Ungariei la

Vamală va fi scăderea veniturilor la bugetul U ngariei, care va rezulta pe •;
parte din eliminarea taxelor vamale la importurile din Uniunea E u ro p e ^ A i^ r^
de alta din adoptarea tarifului vamal al Uniunii Europene şi a u M V p
Generalizat de Preferinţe In plus, conform cu regulile actuale ale al^V
 . rea la ^ nivel constant a contribUti . jf l|
, c a l^ 1" 'T /u r a suplimentare . fondurilor

s“ ' k ' " ' ' ^ i ‘ ‘onUT s ^ ' " ‘embre curente ar < 5 ^

limentarea contribuţiei actualelor state ' '

.„supune supli”1 tranSferunle de care aceste stat* , e >ah
sct'Hlll iul: PL t’erea să ac°PeI re ar urma să beneficieze noile nef iA
structurale 5i de c o e z i u ^ X
f/X ilia rd e ECU anual, tar contrtbutiile s t ^ O S

creşte ' te în viziunea lui Horvath şi Illes (1997> •

scenariul * ' plafonului actual al comributiUo, ' » « %
r V v X PIB. ta eT “ f f a r f0ndurilw.pe o b S '
comunitar de ' _ Q^iectivle 2-6 către Fondul de Coezmne. | 0 N
de «emplu ^ s beneficieze de tra n sferu r, lotale penlru d ' %
t "Saria " îT m ili.rd e ECU anual, şi de tra n sfe ru ri nete ( tr ,„ sfw “N ,
regională de 2.5 "" n2arjei) de 2,383 m iliarde ECU dacă Pid . N
- r? e «te, i: « • ;..* * * 2.237 * « .,* E a ,
calculat la par ^ r j . dp c u m p ă r a r e . A c e s te sume r e p r e z J J ?

di" PlB-ul Ungariei prognozat pentru anul 1999 ,i egalau ^

; S " l investiţiilor străine directe in Ungaria.

Doroai (1997) calculează şi el transferurile pentru dezvoltarea r e g i o n a l ^ H

reveni Ungariei în calitate de membru U E, separat pentru Fondurile S t d H
Iniţiativele Comunitare, şi Fondul de Coeziune. Calculul se efectueagJ^H
perioada 1994-1999, pe baza liniilor bugetare stabilite pentru e x e n ^ ^ ^ H
respecti\.

Fondurile structurale sunt calculate prin două metode. Prima are ca bui k
referinţă media fondurilor structurale pe locuitor şi pe km.
1ortugaliei, Greciei şi Irlandei, ţări ale căror teritorii erau, la momentul u l i i i
studiului, sub incidenţa Obiectivului I al Fondurilor S t r u c t m j^ ^ ^ ^ ^ H
p.te... si mtreg teritoriul Ungariei. în acest caz, sprijinul structural p**®11
milnn
miluirile m
1 ( l rU Peri° ada ,994*1999 ar fi & 14.4 miliarde ECU.
anual.
 A doua m etodă se bazează pe ranortni
fiecare din cele trei ţări şi în medie A eruri Structurale/PIB, separat pentru
capacitatea de co-finanţare a bueetulu’ î^ 1 metodei este că ţine seama şi de

finanţării, Ungaria ar trebui să henJr " CaZ’ Pentru a Putea face fata c0‘
sumă care, chiar şi aşa, ar fi dublă fa»» j ** n“ mai 889 m ilioane ECU anual,
ţa de contribuţia Ungariei la bugetul UE.
în ce priveşte beneficiile financiare au u ■.
C om unitare6, acestea sunt estimate T V,"8" 1.” dm Partlciparea la Iniţiativele
extreme: cea mai mare, de 2 2 milioane ? " 7) 8 86 ‘nCadra întrC d° Uă
mică, de 4,4 milioane ECU/an (situaţ “ a w S J ” ^ PortuSaliei) şi cea ma‘

in ce priveşte Fondul de Cnp7i..n„

puţin aceleaşi sume ca şi Portugalia !d - — ef mează că Ungaria va Primi cel
galia, adica înjur de 500 m ilioane EC U anual.

ra"ona"le’ mU n«ariIIOr Sl*rSe de finan(are comunitară a dezvoltării

Z r f e r u r i ,“ , T 7 ” r b' n<!fl' ia. ronform lai Dorgai (19971, <U
ft 9 1 m iliarde r n i CCa ^ miliarde ECU pe an, sau de transferuri nete de

c ^ u n i t a r alocat ^ o S r S „ r Cade C° ntribUtia “* bUgetU'

[ooo ^nnA ma* rea^ st’ .care sf bazează pe propunerile de buget pentru perioada
. , P_ersPectlva primului val al extinderii, exprimate de Com isie în
* 5 * J ?' m Pr°Punerea Comisiei din 18 martie 1998, este cel al lui Szemler
it - w f C PentrLl. °Peraţi^e structurale şi alte politici comune (mai puţin
agricultura) de care ar beneficia Ungaria după aderare sunt obţinute prin aplicarea
ponderii de 16,1 /o a populaţiei Ungariei în totalul populaţiei celor şase noi state
membre din p n m u l v a l , la totalul sumelor alocate în acest scop în Agenda 2000,
astfel (milioane EURO, nivelul preţurilor corespunzător anului 1999):

In lucrarea de taţâ autorul se referă numai la programul LEADER

Variama mai rea'iStâ de Ca'CUl * f°ndUnl0r Stn,Cturale- bazată I- « l- c i— * «o-

f i i n d ° ° ° i n 1 ? ?t'aU* * 2 S'atelecandidatepentru Primul val al extinderii Studiu! de fatl

ima eiaoorat in 998, cand Consiliul European de la Luxemboure a decis că negocierile de aderare , .rin ^
_____ —-------— 2003 2004 2005
lo g p ^ -
1A n u l ______ p 2§ r n 939 1275 1610
604 1945' '" '
Operaţii
Structurale__ 127 132
rrr 122 137
Participarea
la alte
programe
comunitare
1061 1402 1742
Total 722 2082

Creşterea graduală a acestor fonduri, propusă de Comisie, ar putea determina ,

ca efectele pozitive să apară numai pe termen lung, pe termen scurt ele
evidente nefiind

Politica regională a Uniunii Europene va aduce beneficii şi pentru zonele ru

care se încadrează într-unul din Obiective. Dorgai (1997) a realizat un CaM
separat al sum elor care vor reveni zonelor rurale. Astfel, el a estimat, ţinând
de ponderea populaţiei care locuieşte în zonele rurale, o valoare aproximativ^*
acestora de 942 milioane ECU anual, sumă care era dublă faţă de total \
sprijinului pentru agricultură acordat în anul 1996 de la bugetul de stat. Ja

Faţă de beneficiile de natură financiară, un alt beneficiu ce va deriva din aplicar

Politicii Regionale a Uniunii Europene în Ungaria ar putea fi un management mJi
bun al resurselor interne disponibile pentru dezvoltarea r egională. Horvath
Illes (1997) au constatat o discordanţă pronunţată a distribuţiei actuale pe regiuni a
fondurilor pentru dezvoltarea regională în Ungaria faţă de situaţia în care acestea s
ar distribui conform criteriilor folosite de Uniunea Europeană pentru repartiţia
fondurilor pe ţările membre. întrucât Politica Regională a Uniunii Europene
vizează zonele cele m ai puţin dezvoltate, transpunerea mecanismelor acesteia în
Ungaria va conduce, datorită condiţionalităţilor cofinanţării şi adiţionalităţii, la
realocarea resurselor interne pentru dezvoltarea regională în direcţia concentrării
acestora înspre zonele cele mai defavorizate.

Costuri

Horvath şi Illes (1997) au estimat că, pentru Ungaria, fondurile necesare pentru co-
finanţarea proiectelor de dezvoltare regională, însumate cu contribuţia Ungariei l*
bugetul comunitar pentru dezvoltarea regională, şi din care s-au scăzut sumele care
ar fi fost oricum alocate de la bugetul de stat pentru dezvoltarea regională, *
exercita o povară su plim entară asupra bugetului de 0.8-1 3% din P1B procent
care ar putea d even . un factor de destabi.izare m acroeconom ică

Un alt efect negativ ar putea fi apariţia unei repartiţii disproporţionate a

ton uri or umi a regiune, şi anume, de exemplu, prin încurajarea cu
prioritate a proiectelor care vizează protecţia mediului în defavoarea altor proiecte
care ar putea conţi îbui la dezvoltarea economică a zonei.

Politica Agricolă Comună

în ce priveşte costurile şi beneficiile preluării Politicii Agricole Comune în

Ungaria, o trăsătură comună a studiilor realizate este aceea că analiza costuri-
beneficii se bazează în mare măsură pe evoluţia preţurilor agricole după aderare,
precum şi pe acordarea sau nu de plăţi compensatorii de către Uniunea Europeană.

Astfel, Halmai şi Velikovszky (1998) consideră că va avea loc o creştere

accen tuată a preţurilor agricole după aderare, atât ca urmare a nivelului mai
ridicat al preţurilor de referinţă practicate în Uniunea Europeană, dar şi datorită
distorsionării raportului cerere-ofertă prin restrângerea ofertei pentru produsele
agricole care cad sub incidenţa regimului cotelor de producţie. Ei au ajuns la
această concluzie prin analiza comparativă a caracteristicilor generale ale
producţiei agricole ungureşti (preţuri de producţie, niveluri de producţie, structura
producţiei), cu agricultura franceză9, pentru două perioade distincte: intervalul
1991-1992 (înainte de reforma PAC) şi 1994-1996 (după reforma PAC), pentru un
coş de 12 produse agricole care cad sub incidenţa PAC10. Astfel, în 1996, preţul de
producţie agregat pentru cele 12 produse agricole analizate era cu 70% mai mare în
Franţa decât în Ungaria. Deşi este de presupus că această diferenţă se va mai
atenua, datorită efectelor reformei PAC şi negocierilor din cadrul OMC, Halmai şi
Velikovszky (1998) estimează totuşi o diferenţă substanţială de preţ în favoarea
produselor din UE la momentul aderării Ungariei.

în această situaţie, au fost identificate următoarele beneficii:

Preţurile de producţie franceze au fost alese ca nivel de referinţă deoarece agricultura franceză este repre/er
pentru agricultura l'niunii Europene: este localizată între nord şi sud, este orientată spre export. este dt\er>.:
asigură aproape un sfert din producţia agricolă comunitară.
Grâu. porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, legume, fructe, vin. bovine, porcine, păsări, apte <niă
 . r ,ie i agricole un gureşti ş. a contrib uţiei acestei

• ' agrico' u

•
s "I • ~ j g e sa productivităţii
2 5 & ^t t t*r* s
« £ * ,

5i '’ive,'" ui * ,rai al in
* actTvităţi conexe 1

u tio i nentru consum ul de alim ente, care va nec» ■

. creşterea c h e ltu ie lii: popt nominale. Creşterea costurilor cu salariile^ '
şi o creştere a nivelului » cător.lor) efectul agregat putând f, 0 scădere a
afecta c o m p e titiv ii^ ^ b lu l economiei. In sectorul de stat, creşterea saVariVV0r
com petitivităţii pe a bugetului. . 'î \
va exercita Presiun‘ aS P" uriior la produsele agricole şi derivatele acestora Va
. Creşterea artificiala a p . ^ creşte conform autorilor, în prim ul an după
alim enta şi inflaţia, care conditiile unei economii încă fragile şi ale unor
adoptarea PAC, cu 7-iu «• ■ inflaţioniste ar putea afecta stabilitatea
e fecte de sc u m p iri in lanţ, p re s iu n
macroeconomică de ansamblu.
. ar niItea fi compensate cel puţin parţial prin transferurile
Aceste efecte negative P ^ sp rijin irea ag ric u ltu rii ungureşti, sume
financiare de a buge g)> pg baza datelor din 1994 şi a situaţiei
^ “ 9% T a T,25 m iliarde ECU anual, dacă aderarea ar avea loc Tară perioadă
de tranziţie şi s-ar acorda şi plăţi compensatorii.

Snmai ( 1998) consideră şi el că va avea loc o creştere a preţurilor agricole, dar ea

Soma ( 1998) con ^ ^ .. Ş[ nu ca Ş1 conseclnţa a preluam
? o S i Agricole Comune. Constatând că trendul preturilor produselor agrtc.1.
ungureşti este crescător, iar preturile onoră din produse * |a
egalau deja, în 1998, pe oele din UE, Soma, estţm eaza ca este p « M
momentul aderării, preţurile de producţie pentru produsele agrtcole sa fie m
în Ungaria decar preţurile de referinţă din UE, pentru care trendu l ^
descrescător. în această situaţie, n e a c o rd a re a p la ţilo r co m p e n sa to rii, p V ^
Com isie în A genda 2000, va d e te rm in a un cost sub form a unei p i__
competitivitate, rezultată din forţe exterioare pieţei, pe care agricultura u n g w -
va treb u i s ă o su p o rte din re su rse p ro p rii.
 Somai a calculat, pe baza propunerilor de reformă a PAC exprimau de Com»«w Wt
Agenda 2000 şi în ipoteza cA Ungaria va adera la UE in 2002 împreună cu Cehia,
Polonia şi Slovenia, că Ungaria va primi cca. 220-280 milioane ECU pe an timp <k
cinci ani pentru măsurile de reglementare a pieţei (fără plăţi compensau*t> ■ cc*
80-350 milioane ECU pe an timp de cinci ani pentru dezvoltarea rurală. însumau?
aceste transferuri vor reprezenta numai 0,61-1,16% din Fondul European da
Orientare şi Garantare Agricolă în perioada 2002-2006, faţă de o pondere dc . **■ .
a agriculturii ungureşti în agricultura UE, cu alte cuvinte transferurile de care ar
beneficia U ngaria în 2002 ar fi de num ai 1/3 din transferurile cuvenite la ţ i de
situaţia în ca re s-a r fi acord at şi plăţi com pensatorii. în acest caz, Ungarva ar ft
un contributor n et la bugetul PAC, cel puţin în primul an al aderăm \n
ponderea ar creşte la 2/3. Somai mai observă că, echivalentul în forinţi al sumei de
2 2 0 -2 8 0 m ilioan e EC U , reprezentând transferurile pentru finanţarea măsurilor dc
reglementare a pieţei, este inferior subvenţiei pentru agriculturi alocate de U
bugetul de stat în 1998. Aşadar, în condiţiile aplicării PAC ftrft acordarea de pUţi
compensatorii, fie sprijinul de care se bucură in prezent producătorii agricoli
unguri se va diminua, fie diferenţa va trebui să fie în continuare suportată de cuiul
maghiar, în a m b e le situ a ţii n ea co rd a rea plăţilor com p en sa to rii re p r e/r ntaad
un cost.
 . i , l te ţări cand id ate, prin preocupările sa|e Dpr,
„ remarcă, între celeJa ...
s |°\enia s 3 costuri|or şi benetici
S m a r e de lucrări
dacă numai sub aspec.ul d esa P
autorul său (B. Majcen) taca
pentru Relaţii Economice '
Iugoslavie cu cel al Comumtaţ
un fel de relevanţa tund insa
când Slovenia e r a m plm pi o c e s u
aderării la U niunea Europeană. Vjn n ^
aspect a, integrării Sloveniei în l j E ^
Prim ul astfel de studiu datează încă din’ ^
ana|iză com parativa, la cererea Minisle
^ a ta ritulu. vam al practicat de >
R ezu,tatele nu mai prezintă.astăzi
^ această e deoseblt de c,
desprindere de fosta Iugoslav,e.

Efecte

iu t îr» 1QQ6 de un grup de 50 de experţi in d ep en d en ţi, la cererea

descriptivă, unele efecte generale ale a d e ra m .

D intre beneficii, se enum era: accesu l la o piaţă internă de dimensiuni uriaşe, care
se bucură de ex isten ţa unui cad ru de reglementări transparente şi bine definite;
îm b unătăţirea po ziţiei S loven iei pe piaţa mondială; economii de scară; creşterea
eco nom ică (d ar care se va face simţită numai pe termen mediu şi lung); creşterea
investiţiilor; cre şte re a competitivităţii firmelor; scăderea costurilor de

Dintre costuri, sunt amintite cele ale ajustării la piaţa internă, care au fost
presupuse a fi, pe termen scurt, superioare beneficiilor. Agricultura este considerat
a fi sectorul cel mai afectat din acest punct de vedere, expus creşterii şomajului
agricol, creşterii preţurilor şi creşterii cheltuielilor bugetare. Un cosi major este
considerat a fi pierderea suveranităţii monetare. Costuri adiţionale vor fi şi
deturnarea de comerţ, restructurarea şi/sau închiderea unor capacităţi de producţie,
contracţia activităţii unor sectoare, scăderea veniturilor bugetare prin transferul
veniturilor din taxele vamale către bugetul UE.

I n al doilea document oficial, care cuprinde o analiză mai complexă a efectelor

a eiăru, este „Strategia Sloveniei de aderare la U niunea E u ro p ea n ă (1997V în
elaborarea strategiei, anul 2002 este considerat a fi anul aderării la UF. moment
 până la care Slovenia va fi adoptat
criteriilor aderării. Faţă de d o c u m e n tu l ^ măSUrile necesare pentru îndeplinirea
care se realizează un scenariu cantitativ a?teJ lor’ Strategia conţine un apendix în
C oncluzia la care s-a ajuns a fost că e f Vt | C ecteJor macroec°nom ice ale aderării,
lung, pe termen scurt beneficiile6 n°rU va fl unu* pozitiv pe termen
creştere econom ică nu se va răsfrâne ~ 110 im ed iate* Efectul pozitiv de
econom ice, ci va depinde în mod6 ^ automat asuPra tuturor sectoarelor
întreprinderilor şi a măsurilor de nnMt; 1 - 8 6 " 1 " 2 1 de caPacitatea de ajustare a
Piaţa Internă. Efecte negative alT f- eC0n0mica la noile condiţii oferite de
protejate în mod tradiţional ( a g r ic u l tu r i i ! SUnt ^ aŞt6ptat pentrU sectoarele
sensibile la măsurile de politică a r a te 'h u- Ş'u artla)’ pentru sectoarele foarte
minerale neferoase, lemn) şi pentru r f " f Ş\ flnantelor Publice (textlle’
economia de piaţă (maşini şi m ctaîe^ produMmemlice). *ranZ

Libera circulaţie a bunurilor. Uniunea vamală

Beneficii

C a f şi Damijan (1995) evidenţiază ca beneficii ale liberalizării schimburilor

comerciale cu Uniunea Europeană o creştere de cel puţin 8,8% a PIB-ului, care
va fi determinată de:
• scăderea costu rilor de producţie ale firmelor cu 5 până la 8% , datorită
dispariţiei costurilor cu taxele vamale, liberalizării achiziţiilor publice şi
serviciilor financiare, şi economiilor de scară.
• E fecte p ozitive de creştere economică de ordinul a 2,4-2,7% din PIB,
d atorită im plem en tării A cordului de Asociere
Cifrele trebuie interpretate cu precauţie, fiind obţinute pe baza unui model de
echilibru parţial multisectorial, care ia în considerare produsele finite a numai 12
ramuri industriale, omiţând efectele asupra factorilor de producţie, precum şi
celelalte sectoare din economie". Sunt însă de apreciat eforturile autorilor de a
cuantifica aceste efecte.

!l Pentru descrierea detaliată a modelului, a se vedea studiul original

29
 Costuri costurile Se" (1995). Fiind elaborat într“
ci 0venia. c«te'a eviden|iate de M J . exţerior al sloveniei era abia J
Pe"trU „ Europeana jU ‘c,lK.ralizare a con t şi anume 1995-2001. j
l niun^* 1 \ nroccsul de 0 riz°nt _jntâ relevanţă nu numai nem

ciuda a*-e . penUu ceieia si ‘ 5 5

f 'u n u ' '1 ^ .axel0r vamale în comerţul cu UE, va avea
-nS ia eliminare, a taxeio. u<; pentru ţa domesţici
. Diminuarea. Pa"* producătorilor c ^ fi ^ din domemul agrico^

preţului (tarifare şi no,

•- - r - - P‘n ^
° 0« * impuse *
S î S n | K u E e^ U"! in u r o a scâderii veniturilor d in taxele vamale
. B ugetul d e de sprijinire a p ro d u c ţ.e ,, ceea ce v ,

s te rn u lu i fiscal. K

Analiză sectorială
Potocnik şi Majccn ^1996)’ ^
general şi date din 1992, o an
,• ot fniosind un model static de echilibru
Sectorială a efectelor implementării Acordului
variante ale politicii ratei de
A» fost identificate trei categorii de

sectoare:
. Sectoare care vor fi afectate pozitiv de lib e r a liz a r e a com erţului cu UE
indiferent de politicile macroeconomice ale guvernului, şi anume. Produs® I
peşte metale şi produse metalice, maşini şi echipamente, aparate electrice,
echipamente radio, TV şi de comunicaţii, echipamente de transP°«’
construcţiile, comerţul, servicii financiare şi alte servicii comerciale. Aceste
sectoare ’ (mai puţin cel al serviciilor) se caracterizează în general prin
orientarea către export, o pondere m are a im p o rtu rilo r în PIB , şi nivele de
protecţie tarifa ră sub nivelul m ediu.
 • Sectoare care vor fi afectate negativ, indiferent de politicile m acroeconom ice
adoptate de guvern. A cestea vor fi: produse agricole şi forestiere, cărbuni,
petrol şi gaze naturale, alim ente, băuturi şi tutun, celuloză, hârtie şi carton, cocs
şi produse petroliere, substanţe şi produse chim ice. în general, acestea sunt
sectoare cu un grad ridicat de protecţie.

• Sectoare pentru care efectele vor depinde în mare măsură de politicile

financiare şi valutare adoptate de guvern, şi anume: minereuri feroase şi
neferoase, maşini de ţesut, cusut, etc, piele şi produse din piele, lemn şi produse
din lemn, produse din plastic şi cauciuc, mobilier, electricitate, gaz, apă,
alimentaţie publică, turism, transport, comunicaţii. în general, exporturile şi
protecţia pentru aceste sectoare au un nivel mediu, iar ponderea
im porturilor în PIB este sub medie.

Agricultura

Erjavek et al (1997) au dezvoltat trei scenarii distincte pentru a calcula efectele

preluării mecanismelor Politicii Agricole Comune asupra agriculturii slovene.
Calculele s-au realizat folosind un model determinist agregat cu un model de
echilibru general, iar datele privind nivelul producţiei agricole au fost menţinute la
un nivel constant egal cu media aritmetică a producţiei din anii 1993-1995.

In scenariul A se consideră că Politica Agricolă Comună nu va suferi nici o

modificare. Două variante sunt posibile în acest caz: ţările candidate devin membre
cu drepturi depline, deci au acces la plăţile compensatorii şi măsurile structurale
pentru agricultură, sau, în varianta a 2-a, noile state membre nu vor avea acces la
plăţile compensatorii.

Scenariul B simulează modificări ale PAC în sensul unei liberalizări a acesteia,

care să conducă la măsuri protecţioniste mai limitate, subvenţii la export mai
scăzute şi micşorarea preţurilor produselor agricole. Şi în acest caz, una din
variante ia în calcul posibilitatea ca noile state membre să nu beneficieze de plaţi
compensatorii.

Scenariul W este cel al unei liberalizări complete a PAC: abolirea tuturor măsurilor
protecţioniste, scăderea preţurilor până la nivelul preţurilor internaţionale. -
leacordarea nici unui sprijin pentru agricultură.
Pentru fiecare scenariu în parte, sunt calculate, pentru 27 de produse agricol
preţurile de producţie, subvenţia de la buget, costurile şi veniturile nete.

Rezultatele simulării conduc la următoarele concluzii ale evoluţiei agriculturii

slovene după aderare:

in scenariul A-varianta 1, ar fi avantajos pentru agricultura slovenă să preja

mecanismele PAC. Aceasta ar conduce la o creştere a preţurilor produselor
agricole cu 5-10% şi a sprijinului bugetar pentru agricultură de la 27 milioane ECU
la 70 de milioane ECU. Venitu l rea lizat din agricultură ar creşt e c u 15-20%.

în scenariul A-varianta 2 (neacordarea plăţilor com pensatorii), venitul net realizat

de agricultură ar fi pe ansamblu superior celui obţinut fară aderarea la Uniunea
Europeană (creşterea preţurilor la produsele agricole ar fi superioară creşterii
costurilor factorilor de producţie). Totuşi, venitul net s-ar red uce pentru
produsele pentru care Uniunea Europeană acordă plăţi com pensatorii
celorlalte state membre (de exemplu, cereale). A ceastă scădere de venit ar putea
fi compensată prin plăţi de la bugetul sloven, ceea ce ar conduce la creşterea
fiscalităţii. Această variantă este deci nefavorabilă Sloveniei.

în scenariile liberalizării parţiale sau totale a PAC, efectul a s u p ra venitului

net agricol al Sloveniei ar fi unul de diminuare a acestuia. Astfel, dacă preţurile
produselor agricole din Uniunea Europeană ar scădea cu 20% (scenariul B), venitul
net din agricultură ar scădea în Slovenia cu 20% faţă de sit uaţia non-aderării
(scenariul B-varianta 1) respectiv cu 35% (scenariul B-varianta 2). Scenariul W
este unul extrem şi este menţionat numai ca şi nivel de co m paraţie, caz în care
veniturile agricole ar scădea în Slovenia cu 80%.

Creşterea preţurilor produselor agricole prin adoptarea PAC va afecta şi

consumatorii şi contribuabilii sloveni, care vor prelua asupra lor o parte din povara
preţurilor mai ridicate. Efectul net al integrării Sloveniei în UE din punctul de
vedere al veniturilor agricole este dat aşadar de diferenţa dintre creşterea
veniturilor agricole pe de o parte şi creşterea cheltuielilor consumatorilor şi
contribuabililor sloveni, pe de altă parte. Acest efect net, au calculat autorii, va fi
unul pozitiv numai dacă Slovenia beneficiază d e plăţi com pensatorii, situaţie
în care va totaliza 19 milioane ECU. In cazul în care Slovenia nu va beneficia
de plăţi compensatorii, pierderea netă va fi de 14 m ilioane EC U . Calcului
dovedeşte importanţa plăţilor compensatorii pentru agricultura slovenă dupi
aderarea la UE.
In coca ce priveşte efectele aderării pe produse, pentru produsele care se bucură de
protecţia PAC. acestea vor depinde de acordarea de plăţi compensatorii şi de cotele
de prod uc ţie obţinute de Slovenia in cadru l negocierilor de aderare. în general, este
de aşteptat ca produsele care în pre/ent sunt mai puţin rentabile în Slovenia (came
de vită, hamei, fructe, lapte), să devină mai rentabile pentru producătorii lor după
aderarea la U l\ şi vice-versa: cele care aduc în pre/ent venituri mari producătorilor
(ouă, sfeclă de zahăr), să genere/e ulterior mai puţine venituri. în ce priveşte
produsele a căror piaţă este mai puţin reglementată în UE (vegetale, cartofi,
struguri, porcine, păsări), Slovenia va pierde sau va câştiga după cum produsele
sale vw deveni com petitive pe Piaţa Internă.

I niunea Economică şi Monetară

O analiză c a n tita tiv ă a c o stu rilo r şi beneficiilor

Gros şi Vandille (1995) sunt autorii singurei lucrări identificate prin proiectul
Phare-ACE care realizează o evaluare cantitativă a costurilor şi beneficiilor
a d e ră rii ţă rilo r c a n d id a te la U niunea Econom ică şi M onetară. M etodologia
folosită a constat în compararea structurilor comerţului exterior al ţărilor
participante la o uniune monetară prin coeficienţi de corelaţie. Ipoteza de lucru a
fost aceea că ţările cu structuri similare ale comerţului exterior m anifestă o
„predispoziţie” naturală pentru integrare economică, care poate evolua în cele din
urmă spre o uniune monetară. Altfel, integrarea în cadrul unei uniuni economice şi
monetare devine anevoioasă când sunt cuprinse ţări cu structuri diferite ale
comerţului exterior: diferenţele dintre structura comerţului semnalează posibilitatea
apariţiei unor şocuri asimetrice, care în condiţii normale pot fi corectate prin
utilizarea ratei de schimb, instrument ce nu mai poate fi însă folosit într-o uniune
monetară.

Ţările candidate analizate au fost Slovenia, Cehia, Ungaria, Polonia, România şi

Bulgaria. Pentru fiecare ţară, au fost comparate, prin coeficienţi de corelaţie,
structura comerţului exterior cu Uniunea Europeană cu structura comerţului intra-
UE.

Beneficiile aderării la UEM au fost evaluate prin calculul ponderii comerţului cu

UE (media aritmetică a importului şi exportului) în PIB-ul fiecărei ţări, pe baza
teoriei conform căreia cu cât gradul de integrare este mai mare, cu atât costurile
tranzacţiilor comerciale devin mai mici, ceea ce face integrarea mai benefică. Cu
 alte cuvinte, ţările care derulează un volum m are al com erţului cu Uniunea
Europeană sunt şi cele care vor câştiga cel mai m ult prin integrare.

Pentru evaluarea costurilor, s-a folosit indicatorul abaterii structurii comerţului

exterior al ţărilor candidate cu UE de la structura agregată a com erţului intra-UE
deoarece, conform autorilor, cu cât sunt mai mari diferenţele de structură â
comerţului, cu atât se amplifică posibilitatea apariţiei şocurilor asim etrice, jar
costurile ajustării devin mai mari.

Rezultatele calculului sunt expuse în tabelul de mai jos:

1Ţara Coeficientul Beneficii Costuri B eneficii/costuri

de corelaţie
al structurii
comerţului
| Slovenia 68 54,96 18,91 2,91
1Cehoslovacia 64 49,21 26,24 1,88
! Ungaria 42 35,27 31,57 1,12
Polonia 34 30,78 29,64 1,04
j Bulgaria 21 34,27 37,86 0,91
| România 19 36,48 40,15 0,91

Calculele arată că, faţă de celelalte ţări candidate, Slovenia este cea mai bine
plasată din punctul de vedere al structurii comerţului exterior cu U E (coeficient de
corelaţie 68), fiind urmată de Cehoslovacia (64), U ngaria (42), Polonia (34),
Bulgaria (21) şi România (19). De asemenea, Slovenia este ţara candidată pentru
care indicatorul calculat al „beneficiilor” este cel mai m are, cel al „costurilor” cel
mai mic, iar raportul beneficii-costuri, aproape triplu.

Costuri: analiză calitativă

Majcen (1999) a identificat ca potenţiale costuri ale aderării Sloveniei la Uniunea

Economică şi Monetară, posibila scădere a PIB -ului şi c re ş te re a şom ajului,
determinate de inaccesibilitatea instrumentului ratei de schim b pentru corectarea
deficitul balanţei de plăţi şi necesitatea recurgerii la pârghiile salariilor şi migraţiei
forţei de muncă. Amploarea efectelor negative va fi direct proporţională cu
rigiditatea pieţei forţei de muncă.
 Concluziile studiului lui De Grawe s ’ Al,
mai sus. Pornind de la teoria zonelor v a l u t a r ^ V " ^ CfeCtul neSativ descri^
model econometric care a măsurat variaţia nr V P 1 autorii au construit un

şomajului în ţările candidate şi cele membre »i n '® 1 'ndustriale- a PIB-ului şi a

candidate ar fi membre ale Uniunii Econo
produsul intern brut şi şomajul nu vor suferi s
ţărilor candidate la Uniunea Monetară, dar C-
industrială, care a manifestat o sensibiHt ^
asimetrice, Slovenia fiind singura excepţie
Unmmi Europene, dacă şi ţările
k- Monetare Calculul arată că
semnificative după aderarea
m a' a[ectată va fl producţia
' ** 6 S*Jor' ta *a aParM>a şocurilor

t î” mvo';T din
reprezentând
£ 2candida.de 22*r “ " r - carebeo'f,cii" •**»
? Z r£favorite',,

12 Conform acestei teorii, există trei factori care determina mâsura in care o ţară poate beneficia prin paniupaiea in
cadrul unei uniuni monetare: gradul de integrare comercială, mărimea şi frecvenţa şocurilor asimetrice ia care
supusă in general ţara respectivă, şi gradul de flexibilitate a pieţei forţei de muncă Teoria afirmă ci. atunci cirvd tin
cu structuri economice diferite participă într-o uniune monetară, apariţia şocurilor asimetrice este Ioane probant
lâ rile candidate sunt mult mai expuse la şocuri asimetrice decât ţările dezvoltate din Uniunea tuoropeană datorită
problemelor structurale moştenite din perioada economiei planificate (Majcen 1999)

ÎS
 - a e fec telo r aderării \a i . .
-------------------^ cantitaţiv a olonia, U ngaria sau S t o ^ *
- .'ie pentrU !m ploare ca, r 9 0 politica guvernului cehN
u „ preocupa' 1 aceeaş> a a anil°r _ ’o entru integrarea în V jn n i^ B
în (- e '„ Ij nu 311 aV prima j urria, en tu z*as _ candidatura oficială, cercei''**
Eur° ^ ' aeoarece- lalivă llp? ^ ehia Ş>'a d6p Ut;mările cantitative ale efecte*

domeniu pcntru°ar

»«“*eM,de , aa* »C e , , o * ? £ £ f F S K X S î
e l , b o r . ' ^ ' cSBetf “ " z™ efeeteleP “ f ^ d a r e g en erală, c a ,ilatl' ,S- »
identifice si sasin K se lim ite » » la
neajuns este acela efecte f|™
estimare cantitativa nvestitiilor străine, accesul la tehnologii
<- •• cmt semnalate: creşterea in ^ companUle autohtone, creşterea
Dintre benefic», sun nUâţ. de afaceri P îmbunătăţirea calităţii produselor
de ultimă ora, no P ţei companiilor • toriţor 5 , a mediului, sprijinul
^ S " o m a i b u n 5 pro.ec.reacoo 1
financiar al Uniuni. Europene.
‘ strategia le se m n aleaz ă pe următoarele: V
n in tre efectele n egative, str g . . .
Dl a costurilor investiţionale pentru
. Falim entarea unor f.rme cehe ca Uor concure„V,ale exercitate de
ajustarea la standardele Pieţe» Intern ş _n ^ ^ membre, cal s
firmele din Uniunea Europeana, a ^ accesul uşurat la resursele 51 torţa
cele nou înfiinţate pe teritoriul c , cehe c u ca p „ a| maţonur
de muncă cehe. Cel ma, puţ.n alertă« ^ ^
străin şi cele care produc o valoare aa g ^ d e c0 „ , curent,
determ ina efecle roone()ei n aţio n ala, e l f * » »
creşterea datoriei exter * .
p reţu rilo r şi scăderea nivelului de trai.
 Puternic şoc al preţurilor la momentul intrării pe Piaţa Unică, datorită
diterenţelor mari de preţ dintre Cehia şi ţările Uniunii Europeane, cu precădere
Austria şi Germania, în special în ce priveşte locuinţele, hrana şi alte bunuri şi
serv icii de bază. Creşterea accentuată a preţurilor va determina o serie de efecte
în lanţ. în primul rând, vor apărea presiuni pentru creşterea salariilor, care
vor determina scăderea competitivităţii firmelor, care vor fi nevoite să
concedieze personal pentru a-şi menţine profitabilitatea. Pe de altă parte,
creşterea preţurilor şi a salariilor va exercita presiuni inflaţioniste. Pentru a
menţine stabilitatea ratei de schimb, va fi necesară aprecierea coroanei cehe,
care va descuraja exporturile şi va contribui la înrăutăţirea balanţei de cont
curent. Preţuiile disproporţionate ar putea de asemenea determ ina m igrarea
capitalului spre ramurile care au beneficiat în mod artificial de aceste creşteri
de preţuri. Efectele cumulate ale acestor fenomene cum ulate vor contribui la
destabilizarea econom ică şi monetară. Strategia sem nalează necesitatea
ajustării graduale a preţurilor la nivelul celor din UE înainte de aderare, în
special prin m ăsuri de creştere a productivităţii muncii.

Politica Agricolă Comună

Costurile şi beneficiile aderării Cehiei la UE asupra agriculturii au fost estimate

cantitativ pentru prima dată în anul 1997 de către o echipă de cercetători ai
Institutului de Cercetare a Economiei Agricole din Praga. Rezultatele studiului au
fost reactualizate în 1998.

Estimarea impactului adoptării PAC se face în cazul a două scenarii diferite:

primul are în vedere o implementare rapidă, încă din 1999, a mecanismelor PAC
de reglementare a pieţei, pentru a minimiza la maximum efectele negative la
momentul aderării. Ipoteza de lucru pentru al doilea scenariu este cea opusă
respectiv preluarea mecanismelor PAC după anul 2005, care este presupus a fi anul
aderării, şi concentrarea politicii în perioda de pre-aderare către măsuri de creştere
a competitivităţii agriculturii cehe, cu respectarea standardelor de mediu şi
dezvoltare rurală ale UE. Ambele scenarii reprezintă situatii extreme tocmai
pentru a surprinde o gamă cât mai largă a efectelor posibile. Pe baza acestor
scenarii, au fost construite 3 modele econometrice care simulează evoluţiile
agriculturii cehe: AGRO 1, AGRO 2 şi FR1SCH13

Modelele sunt descrise în studiul original.

 Concluziile modelării sunt atât calitative, cât şi cantitative. Dintre efectele
calitative, se semnalează ca şi beneficiu creşterea com p etitivităţii industriei
alimentare ca urmare a restructurării şi investiţiilor străine, şi mai ales pentru
firmele producătoare care se vor specializa pe produse de marcă, de valoare
adăugată ridicată, realizate cu materii prime autohtone şi orientate către exportul în
UE.

Rezultatele cantitative sunt calculate pentru anii 2 0 0 4 (u ltim u l an în a in te a aderării)

şi 2005, care este considerat a fi primul an al aderării, în ca z u l a d o u ă sub-scenarii:
aderare cu acordare de plăţi com pensatorii, resp ectiv aderare fară acord are de plăţi
compensatorii.

Prima versiune a studiului, din 1997, realizează următoarele estim ări num erice:

Costurile şi beneficiile aderării Cehiei la UE asupra agriculturii (mld ECU)

1---- ---------------- ------------------------
Fără plăţi Cu plăţi compensatorii
/......... ...... compensatorii
/ Transferuri de la bugetul UE 0,307 1,58-1,63
/ (contribuabilii UE)
1Beneficii pentru fermierii cehi 1.9-1,98 3.27
/ Din care:
/ De la consumatorii cehi 1,47 1,47 0,
/ De la buget (contribuabilii cehi) 0,12-0,26 14-0,27
/ De la bugetul UE 0,3
/ Contribuţia Cehiei la bugetul UE 1,19
1,6
/ Din care:
Contribuţia directă de la buget 0,81

Versiunea a doua a studiului, cea din 1998, se b a z e az ă pe previziuni

macroeconomice adaptate încetinirii ritmului de creştere e c o n o m ic ă caracteristic
anului 1998. Rezultatele le confirmă în mare parte pe cele p re c ed e n t e :
 Costurile şi beneficiile aderării Cehiei la UE asupra agriculturii (miliarde Euro)
Scenariul A: preluarea Scenariul B: preluarea mecanismelor \
mecanismelor PAC înaintea aderării PAC după aderare (începând cu
(începând cu 1999) 2005}
Fără plăţi Cu plăţi Fără plăţi Cu plăţi 1
compensatorii compensatorii compensatorii compensatorii 1
2004 2005 2004 2005 2004 2005 2004 | 2005
Veniturile 1.19 1,27 1,19 1,98 0,68 1,38 0,68 1 2,05 1
producătorilor 1
1
agricoli
Cheltuielile 0,5 0,91 0,5 0,91 0,29 0,92 0,29 0,92
consumatorilor \
cehi
Cheltuielile 0,7 0,06 0,7 0,06 0,39 0,13 0,39 0,13 1
contribuabililor
cehi 1
Transferuri de la 1 1,00
0,29 - 1,01 I S P f ^ ■■ 0,32
bugetul UE

Două efecte ale preluării Politicii Agricole Comune în Cehia sunt comune tuturor
scenariilor:

1. Veniturile producătorilor agricoli vor creşte în primul an după aderare,

aşadar ei vor fi câştigători ai Politicii Agricole Comune.
2. Similar, în toate scenariile, cheltuielile pentru alimente ale populaţiei vor
trebui să crească în primul an după aderare corespunzător cu creşterea
preţurilor produselor alimentare. Consumatorii vor fi perdanţii
im plem entării Politicii Agricole Comune.

Un al treilea efect va fi pozitiv sau negativ în funcţie de acordarea sau nu de plăţi

compensatorii. Dacă Cehia nu va beneficia de plăţi compensatorii, atunci va deveni
un contributor net la bugetul UE, contribuţia fiind estimată la cca. 883 milioane
ECU în fiecare an după aderare. Dacă Cehiei i se vor acorda plăţi compensatorii,
atunci va deveni un beneficiar net, primind o sumă netă estimată a fi cuprinsă intre
390 şi 440 milioane ECU în fiecare an după aderare. Aşadar, acordarea plăţilor
compensatorii va reprezenta un beneficiu, iar neacordarea acestora, un cost.
 Politica regională
Şi în ce priveşte adoptarea mecanism elor şi instrum entelor Politicii R egionale a
UE, în literatura de specialitate cehă sunt evidenţiate m ai ales efectele de natură
calitativă, astfel: c reşterea co m petiti v ităţii econom iei ceh e, dezvoltarea
spiritului de iniţiativă, dezvoltarea infrastructu r ii regio n al e, echilibrarea
diferenţelor dintre regiu ni, dezvoltarea zonelor rurale, d e z v o lta re a protecţiei
mediului.

Cât priveşte estimările cantitative, acestea sunt foarte puţin e şi fără un suport
ştiinţific adecvat. Una din aceste estimări aparţine M inisterului Dezvoltării
Regionale, care a calculat că transferuri le financiare an u ale către Cehia din
cadrul Fondurilor Structurale vor fi cuprinse între 950 m ilioan e-1,09 miliarde
ECU anual după anul 2002, dacă acesta va fi anul aderării. Participarea Cehiei
la co-finanţarea dezvoltării regionale a fost estim ată între 400 şi 540 milioane ECU
anual, din care 75% vor proveni de la bugetul de stat, iar restul de 25% vor fi atraşi
local.

în ce priveşte Fondul de Coeziune, sumele care i-ar reve n i C ehiei au fost

estimate la cca. 240 milioane ECU anual, contribuţia Cehiei pentru a putea
beneficia de aceste fonduri fiind aproximată la 40 m ilioane ECU.
 b v l g a r ia

fs/ici Bulga ria nu se remarcă prin preocupările pentru fundamentarea ştiinţifică a

costurilor şi beneficiilor aderării Ia Uniunea Europeană. Singurul studiu pe care
l-am identificat, şi care de altfel este de dată foarte recentă (2001), se intitulează
chiar „Costurile şi beneficiile integrării Bulgariei în Uniunea Europeană”. Autorul
este prof. dr. Ivan Angelov, membru al Institutului de Economie din cadrul
Academiei Bulgare de Ştiinţe.
■
Studiul nu realizează de fapt o analiză cantitativă a costurilor şi beneficiilor
integrării pentru Bulgaria, ci este mai degrabă un studiu de impact, care identifică
posibilele efecte negative ale aderării Bulgariei la Uniunea Europeană, şi mai ales
avertizează asupra consecinţelor neglijării acestor efecte în procesul de pregătire
pentru aderare şi în fundamentarea poziţiilor de negociere.

Efecte generale

Autorul identifică trei categorii de costuri ale aderării Bulgariei la Uniunea

Europeană:

• Costuri legislative şi instituţionale, determinate de preluarea şi implementarea

acquisului şi construcţia instituţională, estimate la 5-10% din totalul investiţiilor
necesare pentru aderare
• Costuri investiţionale pentru preluarea standardelor Uniunii Europene
(standarde de mediu, transport, telecomunicaţii, energie, infrastructură,
siguranţa nucleară, siguranţa la locul de muncă, protecţia consumatorului,
standarde sociale, control sanitar-veterinar şi protecţia animalelor, controlul
frontierelor, ş.a.) Aceste costuri sunt estimate la 25-35% din totalul investiţiilor
necesare pentru aderare.
• Costuri pentru modernizarea capacităţilor de producţie, în sensul creşterii
productivităţii, competitivităţii, şi tranziţiei la Noua Economie. Aceste costuri
sunt considerate a fi cele mai mari, fiind estimate la 60-65% din totalul
investiţiilor pentru aderare.

Valoarea absolută a acestor eforturi investiţionale este estimată de autor la cel

puţin 110-120 miliarde de dolari, care ar trebui eşalonaţi pe durata a 25-30 de
 ani. Din necesarul de investiţii, sprijinul pentru aderare va acoperi, conform
calculelor autorului, numai 6-7%.

Pentru ca aderarea să poată avea loc în 2010, autorul estim ează că va fi nevoie de o
rată anuală a investiţiilor de 30-31% în perioada 2001-2010. In scenariul non-
ad erăn i la U niunea Europeană, rata necesară a investiţiilor în v ederea tranziţiei la
econom ia de piaţă ar fi fost de 20-21% . Diferenţa de 10% reprezintă aşadar
costul aderării la Uniunea Europeană.

Piaţa Internă

A utorul sem nalează, dintre costurile determinate de participarea la Piaţa Internă,

creşterea preţurilor şi falim entarea unor com panii. El apreciază că numai 10-15
% d in produsele bulgăreşti sunt conforme cu standardele de calitate ale Pieţei
Interne şi pot face faţă presiunilor concurenţiale, şi că investiţiile necesare
im p lem en tării restului de 85-90% din standarde nu vor putea fi realizate mai
d ev rem e de 2015-2017. Ca atare, firm ele exportatoare care n u vor reuşi să
im p le m en teze stand ard ele Pieţei Interne până la m om entul aderării, presupus
a fi 2 0 1 0 , vor fi perdanţi ai integrării.

Comerţul

în ce priveşte schimburile comerciale dintre Bulgaria şi Uniunea Europeană,

autorul semnalează ca şi cost al liberalizării acestora, deteriorarea soldului
bala n ţe i comerciale şi creşterea deficitului comercial. Acest efect este explicat
de AngeJov prin dubla asimetrie a Acordurilor de Asociere. Astfel, pe de o parte ,
Acordul de Asociere al Bulgariei la Uniunea Europeană prevede abolirea reciprocă
a taxelor vamale la importul produselor industriale, dar mai devreme cu 5 ani de
către Uniunea Europeană, ceea ce, în principiu, ar trebui să fie în avantajul
Bulgariei. Pe de altă parte însă, autorul semnalează faptul că regimul preferenţial
acordat de Uniunea Europeană favorizează de fapt produsele bulgăreşti
necom petitive sau cu competitivitate scăzută pe piaţa Uniunii Europene, ceea ce nu
este de natură a stimula creşterea exporturilor Bulgariei. în schimb, pe piaţa
bulgărească, se bucură de acces preferenţial produsele Uniunii Europene cart
oricum deţineau un avantaj comparativ.
pentru p erioada următoare, autorul estimează că deficitul comercial va continua
să crească, înregistrând o rată medie de 8,5-9% din PIB în perioada 2001-
2010, în primul rând deoarece Bulgaria va trebui să importe echipamente şi
teh nologii modeme pentru a-şi ajusta capacităţile de producţie la standardele
U niunii Europene, pe când exporturile Bulgariei în Uniunea Europeană vor rămâne
la niveluri relativ mici, datorită competitivităţii scăzute.

Uniunea Economică şi Monetară

Angelov consideră că îndeplinirea, de către Bulgaria, a criteriilor Uniunii

Economice şi M onetare înainte de a deveni membră a Uniunii Europene14,
reprezintă o abordare greşită a politicii monetare, care va avea repercursiuni
negative asupra creşterii economice şi poate periclita aderarea însăşi a Bulgariei la
Uniunea Europeană.

Astfel, în condiţiile unei rate de schimb fixe, obiectivul inflaţiei scăzute, care este
esenţial pentru participarea la Uniunea Monetară, nu va putea fi atins decât prin
restrângerea consumului, care va afecta în mod nefavorabil creşterea economică.
Ori, aderarea la Uniunea Europeană necesită în primul rând convergenţa preţurilor,
a PIB-ului/locuitor, a productivităţii şi veniturilor, cu cele din Uniunea Europeană,
obiective care nu pot fi realizate simultan cu obiectivul inflaţiei scăzute.

De aceea, autorul îndeamnă guvernanţii bulgari să aibă în primul rând în vedere

aderarea la Uniunea Europeană, care necesită, cel puţin din punctul de vedere al
convergenţei preţurilor, o rată relativ ridicată a inflaţiei, şi numai ulterior
îndeplinirea criteriilor Uniunii Monetare.

Ca şi concluzie finală, autorul estimează că, pentru Bulgaria, beneficiile

aderării, constând în creşterea productivităţii şi a competitivităţii, a ritmului
de creştere econom ică, a ocupării forţei de muncă, a veniturilor, vor prevala
cel mai devrem e după anul 2015. Până atunci, efectele nete vor fi negative,
atât în perioada de pre-aderare, cât şi cel puţin în primii 5 ani după aderare,
conform graficului de mai jos:

14Consiliul Monetar din Bulgaria are în vedere îndeplinirea criteriilor Uniunii Economice şi Monetare înainte de
aderare.
 Fig.8. Ot/erall net effects of accession
net
beneHts
A coesaon Normalizstion
EU (2010) (2015)
 r o m â n ia

in cadrul acestui capitol vom prezenta studiul „ Câştigători şi perdanfi în procesul

de integrare europeană. O p rivire asupra României”, publicat în februarie 2001
sub coordonarea lui Daniel Dăianu. Am ales acest studiu deoarece, faţă de alte
asemenea preocupări, dealtfel nu m ulte la număr, care au mai existat în anii 90 în
România, studiul coordonat de Daniel Dăianu se caracterizează printr-o abordare
mult mai largă şi mai apropiată de obiectivul prezentei lucrări.

Studiul este o analiză sectorială, pe ramuri, a impactului aderării asupra industriei

româneşti, din punctul de vedere al liberalizării comerţului cu Uniunea Europeană.
Analiza este una p o st factum , pe baza evoluţiei prezente a unor ramuri industriale
facându-se şi o previzionare a evoluţiei viitoare posibile.

înainte de prezentarea principalelor concluzii ale acestui studiu, sunt necesare

câteva precizări ale autorilor: 1. Prin „integrare” autorii înţeleg apropierea treptată
a structurilor economice, politice şi sociale româneşti de cele ale Uniunii
Europene, şi nu dobândirea statutului de membru al Uniunii Europene, cu alte
cuvinte, prin „integrare” aici se înţelege procesul şi nu finalitatea acestuia. 2 .
Calitatea de „perdant” sau „câştigător” a unui sector economic sau segment al
societăţii nu trebuie interpretată stricto senso: în interiorul unui sector/segment
perdant/câştigător pot exista câştigători/perdanţi individuali, după cum faptul că un
sector este perdant poate fi un efect benefic pentru ansamblul economiei, întrucât
se eliberează resurse care pot fi atrase în activităţi mai productive. 3. Chiar dacă
analiza indică anumite sectoare ca fiind perdante, efectele negative se pot atenua
prin aplicarea unor politici corespunzătoare.

Autorii semnalează şi câteva inconsistenţe ale lucrării: posibila inacurateţe/lipsă a

unor date statistice, concentrarea analizei asupra sectorului industrial în defavoarea
celui agricol, argumente insuficiente în favoarea susţinerii unor ipoteze.

Metodologia folosită este aceea a comparaţiei între avantajele comparative ale

României în comerţul său exterior cu Uniunea Europeană, ţările CEFTA şi restul
lumii, cu acelaşi indicator pentru grupul celorlalte ţări CEFTA. Avantajele
comparative sunt calculate în două variante: avantajul comparativ intern
(competitivitatea unui sector relativ la media competititivităţii celorlalte sectoare
care produc pentru consumul intern), şi avantajul comparativ extern
(competitivitatea unui sector intern faţă de aceleaşi sectoare din ţările partener!1
Avantajele comparative sunt calculate pe baza datelor statistice privind comerM
exterior al României între 1991-2000.

Agricultura

în ce priveşte agr ic ultura, autorii atrag atenţia asupra faptului că, liberalizarea
comerţului cu produse agricole cu Uniunea Europeană, prevăzută a avea loc în
2002 , ar putea afecta în mod negativ producătorii agricoli autohtoni, care vor fi
supuşi concurenţei libere a produselor din statele membre. Acest raţionament se
bazează pe constatarea dezavantajului comparativ înregistrat de România în
comerţul agricol cu ţările CEFTA, care a fost parţial liberalizat în 1997. Un articol
recent apărut în revista Capital (nr. 41/2001) sem nalează faptul că, la sfârşitul
anului 2000 , deficitul României în comerţul cu produse agricole cu ţările C EFTA
era de 161,4 mii. USD, cea mai mare parte a deficitului provenind din comerţul cu
Ungaria. Mai ales în situaţia în care unele din ţările CEFTA vor deveni membre ale
UE înaintea României - ceea ce probabil se va şi întâmpla, - există un pericol real
ca deficitul comerc ial pentru produse agricole în co m erţul cu Uniunea
Europeană15 să se adâncească rapid, ca urmare a acesului liber, prin intermediul
ţărilor CEFTA, al produselor din Uniunea Europeană pe piaţa românească.

Efecte negative vor fi resimţite şi de populaţia rurală. în România, predomină

agricultura de subzistenţă. Mărimea medie a exploataţiilor agricole este de 2,4
ha/persoană16, iar populaţia ocupată în agricultură depăşeşte 40% din populaţia
activă a ţării. Reforma agricolă în vederea pregătirii pentru aderare va avea
efecte negative puternice asupra populaţiei ocupate în agricultură în sensul
reducerii dramatice a acesteia, la un nivel com parabil cu cel din Uniunea
Europeană, de cca. 5%. Forţa de muncă dislocată din agricultură va suporta
astfel costuri: pierderea sursei de venit, şom aj, reconversie profesională,
migraţie spre alte zone.

15 107 milioane Euro în 2000, o creştere de aproape 3 ori faţă de 1999 (37 milioane Euro) (Comisia Europeană:
Regular Report on Romania’s progress towards accession, noiembrie 2000 şi noiembrie 2001)
16Sursa: Ministerul Agriculturii. în Franţa, o exploataţie agricolă are în medie 42 ha (Comisia Europeană DG
Agricultură).
 Industria

Dintre ram urile in du striale care au f

comerţului cu UE, aşa cum a fost “fectate "egativ de iih„ ,•
„Himicâ se detaşează î„ mod c| ™ m Acordul de Asociete, ind“ a™
»rguniente: I D r a m U compara,iv um â,oarele
chiimce cu UE se adânceşte, fa,a de com erţul™ „ V “ l™r>“1 c“ P">duse
feWm care Romanţa mat de,ine to c un Mimice cu alte ,a,i,
produse chimice din Uniunea Europeană deţin n C0JnParatlv- 2 . Importurile de
constantă în totalul importurilor României din i m ^ m3‘ mult sau mai Put|n
de produse chimice româneşti către UE în tot i 1 PC C3nd ponderea exporturilor
înjumătăţit în ultimii cinci ani. Dacă la ac t exporturiior româneşti în UE s-a
importurilor româneşti de produse c h i m i o n * Se adaugă faPtul că, în totalul
de 2/3, rezultă că, acest trend, dacă va ’ nea EuroPeană deţine o pondere
cronic al comerţului cu produse chimic CCWltlnua’ va conduce la un dezechilibru
restructurarea sectorului chimic. 6 V3 comProm'te 'n mod fundamental

O altă ramură industrială care a nWH..t

este cea a mobilei, pentru care a v ^ i T " 6 " llberaHzării comerţului cu UE
Europeană a scăzut de la 2.58 în 1993 la 1 04 m re.,a!ia cu Uniunea
nonderii exnorturilnr dp m nw v « , ’ in timP cu scăderea
b“ ' er m t0,a,“l expor,"ril" “ * » 1S' ' « *■

Dintre ram urile industriale care ,-au evidenţiat ca perdante îu u r™

liberalizam com erfului cu UE, se detaşează !„ mod clar industria chimică si
cea a mobilei.

în ce priveşte ram urile industriale care au câştigat în urma liberalizării

comerţului cu UE, se evidenţiază:
produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, care pe parcursul
ultimilor 1 0 ani au înregistrat un trend pozitiv crescător al avantajului
comparativ în relaţia cu Uniunea Europeană, de la 0,86 în 1995 la 1,89 în
2000 (tendinţă valabilă de altfel pentru toate ţările CEFTA)
- produsele m etalurgice, pentru care avantajul comparativ în comerţul cu
Uniunea Europeană s-a menţinut la o valoare pozitivă relativ constantă de
0.8 între 1992 şi 2000, mai scăzută însă decât pentru comerţul cu restul
lumii, ceea ce demonstrează existenţa unui potenţial mai ridicat al acestui
 sector. Integrarea în UE ar putea aşadar, prin înlăturarea măsurii©»
protecţioniste în comerţul cu aceste produse, oferi oportunităţi sporite
dezvoltare a sectorului.
- Piese şi părţi componente p en tru m aşini şi echip am en te, grupă pentru
care dezavantajul comparativ cu Uniunea Europeană înregistrează un trend
descrescător în valoare absolută, de la —1,42 în 1993 la —0,66 în 2000.

! Dintre ramurile industriale care au câştigat în urma liberalizării comerţului!

leu UE sau pentru care integrarea va oferi posibilităţi sporite de dezvoltare
I sunt produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, produsele metalurgice şi
I piesele şi părţile componente pentru maşini şi utilaje.___________

Pentru alte câteva ramuri ale industriei: textile şi încălţăminte, plastic şi cauciuc,
piele, produse din celuloză şi hârtie, sticlă şi ceramică, m ijloace de transport,
aparate optice, medicale şi fotografice, efectele integrării sunt neclare.

Pentru textile, avantajul comparativ al României faţă de UE, deşi pozitiv, a scăzut
totuşi de la 0,54 în 1996 la 0,26 în 2000, iar pentru încălţăm inte, scăderea a fost
de la 1,72 în 1996 la 1,47 în 2000, în timp ce în comerţul cu restul lumii, România
înregistrează un dezavantaj comparativ pentru aceste produse. Autorii avertizează
asupra faptului că, dacă tendinţele manifestate în prezent de aceste industrii:
productivitate scăzută, costuri unitare cu forţa de muncă mai ridicate decât în
industria producătoare, valoare adăugată scăzută a exporturilor,- se vor menţine,
aceste industrii, care împreună deţin cca. 33% din exporturile către Uniunea
Europeană, îşi vor pierde competitivitatea pe termen mediu şi lung.

Pentru plastic şi cauciuc, pielărie, şi celuloză şi hârtie, avantajul comparativ al

României în relaţia cu UE este negativ şi în scădere, pe când importul acestor
produse a crescut în ultimii ani. Această deteriorare nu poate însă fi pusă exclusiv
pe seama liberalizării comerţului, întrucât celelalte ţări CEFTA înregistrează o
performanţă superioară în comerţul cu aceste produse, ceea ce înseamnă că
explicaţia ar putea fi mai degrabă dată de structura necorespunzătoare a producţiei
româneşti.

Pentru produsele din sticlă şi ceramică, mijloacele de transport, aparate optice,

medicale şi fotografice , avantajul comparativ al României în relaţia cu UE
descreşte sau se menţine constant la valori negative, fară însă ca aceste produse, cu
excepţia celor din sticlă şi ceramică, să fi înregistrat avantaje comparative
semnificative înainte de liberalizarea comerţului cu UE. Aceste sectoare pot deveni
 c\ perdante dacă ţările C E F T A , în com erţul cu care se înregistrează un dezavantaj
coiT>Parativ absolut>v o r d e v e n ‘ m em bre ale UE înaintea României.

pentru industria textilelor şi în călţăm in t ei, plasticului şi cauciucului, pielăriei,

luirtic* şi pro d u selor d i n hârtie, sticlei şi ceram icii, mijloacelor de transport,
in strum entelor o p tice, m edicale şi fotografice, efectele integrării sunt încă
neclare. _______________________________________ ___ ____________

Analiza ram urilor perdante şi câştigătoare în urma liberalizării comerţului cu

U niunea E uropeană sem nalează faptul că avantajul comparativ al României îl
c onstituie co stu l scăzu t al forţei de muncă. Acest avantaj are efecte pozitive pe

term en scurt, deo arece poate contribui la atragerea investiţiilor străine directe, la
impulsionarea exporturilor şi la reducerea şomajului. Pe termen lung însă, este de
presupus că v a avea loc o creştere a salariilor la niveluri apropiate de cele din
Uniu n ea E u r o p e a n ă , avantajul com parativ al forţei de muncă ieftine va
d isp ă re a, ia r ram u rile care sunt în prezent competitive îşi vor pierde poziţia
pe piaţă.

Efecte sociale

în plus faţă de efectele econom ice ale integrării, autorii au estimat şi efectele
sociale, asupra forţei de m uncă. M etodologia folosită a fost aceea de a compara
datele despre structura forţei de m uncă ocupate din România cu cea din Uniunea
Europeană, pornind de la prezum ţia că, într-un anume orizont de timp, structura pe
ramuri a ocupării forţei de m uncă din Rom ânia va fi în mare măsură similară celei
din U niunea E uropeană.

Situaţia ocupării forţei de muncă pe sectoare

Sector 1 România Grecia, Italia, Spania, 1 Danemarca,
1989 1997 1 Portugalia (media 1997) Olanda, Germania,
UK (medial997)
Agricultura 27,9 37,5 ' 9,3 3,0
Mineritul 2,3 2,0 0,5 0,3
Industria prelucrătoare 33,0 23,0 20,8 19,2
Electricitate, gaz, apă 1,2 2,1 0,9 0,7
Construcţii 7,0 4,9 8,3 7,2
Comerţ 5,9 10,3 21,2 18,6
Transporturi e fid 5,6 5,6 6,2
Finanţe 0,3 0,8 7,7 11,2
Servicii comunitare 15,3 13,7 25,7 ! 30,0
Sursa: OECD Labour Force Statistics 1989 şi 1998
 tafe între distribuţia pe sectoare a f0rţe:
Pe baza diferentelor cons UE în anul 1997, autorii au calculat *
ocupate din <*i,e ^ f j s o a r e amploarea trans form ar,lor necesare U n' ^ c
1 restructurare c a r s a s - devina com parabila cu cea din l m P> c!
structura forfei de mun P ^ . |g 9 ? g fost de 33,1 % faţă de ţările sud ^ al° are'
acestui indice'a mvel Spania) şi 4 0 % faţă de ţările n o r d ^ S *

; ; t rn ca stru c tu ra forţei d e m u n c ă o c u p a te d i n o r ^
C" a‘‘-Znhelul firilor sud-europtne (Grecia, Italia, Portugalia Sil"1 mânia
** ,
- ' , r . : , , : n l " ‘, L ia r t r ,t ,t .i ,ă - 8i ^ b e j o c u l d ^ „ , , c ă . S iia),
»fti
Pe categorii, cei mai afectaţi vor fi lu c r ă to r ii a p r o a p e d e v â r s t a p e n sio n * •
industriile în declin, pentru care recalificarea profesională prezintă h7 "

Vor fi afectaţi în mare măsură şi m u n c ito r ii a g r ic o li (ponderea fort '

din agricultură este 40% în România com parativ cu 4,5 % în Uniunea F* ^ncj
şi minerii (ramură industrială în declin; m uncitori cu calificare scă _UroPeană17)
sunt dispuşi să migreze spre alte zone în căutarea unui loc de ZUta„ş* care nu
costului de transfer foarte mare). a u ric ă , dat
torită

Categoriile cele mai afectate de integrarea m TnlfTîrTTT7------ _

vor fi lucrătorii din industriile în declin care se an rn n ' .
J g .c it.ro agricolisi se aP r0 P « vârsta pe„si0„ j " î '

ş z z & z z i:
fi structurile comerrinl G n o m ic a şi M o n etară în !
în, . I
n le&ătură cu
estimeze oportunitatea aderării*Slov ^ Ş‘ V and*He (1995^ ^ "Shvenia
wlculat un indicator ai °veniei la Uni unea F m ■ lnc^rcând să

Roman,,:
it« C S °r
“« « a pe„ln, câteva
*b o n e ta *
« e n v , d r n p a r t i c i p a i I,
^
■ rll<= candidate, printre eare si

egafia Comisiei Eur,

°Pe^ în România
 T Coeficientul de Beneficii
corelaţie a
Costuri IU ik fu n/costuri
1*1*
structurii
comerţului
68 54,% 18,9| 2,91
c jo v S u â — ;— 1 64 *‘>,21
cv h ^ 'vac,fl 26,24 1,88
42 V5,27 3 1,57 1,12
jjngSS—---- M 30,78 29,64 1,04
poloni__ 21 34,27
Hoiifit----- 37,86 0,91
19 36,48
H(»iii*nlî— —] ...... 40,15 0,91

pintre toate cele şase ţări candidate din tabel, România avea, ia data elaborării
studiului ( l c^ ) > coe icientu e integiare comercială cu Uniunea Europeană cel
nKli scăzut. Pe baza teoriei conform căreia beneficiile integrării unei ţări într-o
uniuni economică (şi monetară) sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai mari
similaritate3 structurilor comerţului extern al ţărilor participan te şi volumul
schimburilor comerciale dintre acestea, cu atât beneficiile integrării economice şi
monetare sunt mai mari, rezultă, conform calculelor prezentate î n tabel, că p en tru
R om ânia ad erarea la U niun ea E conom ică ar putea determ in a o p ierd ere n etă,
beneficiile fiind in ferioare costurilor.

Desigur că aceste calcule nu mai prezintă aceeaşi relevanţă la şase ani după
realizarea lor, însă aspectul care trebuie subliniat este acela că structura comerţului
exterior al României cu Uniunea Europeană, aşa cum reiese şi din studiul lui
Daniel Dăianu, se caracterizează încă prin preponderenţa exporturilor de forţă de
muncă ieftină în defavoarea exportului de tehnologie. Ori, această divergenţă a
structurii comerţului exterior, va determina, conform lui Gros şi Vandille, costuri
ridicate ale integrării economice şi monetare, în mod proporţional cu abaterea
structurii comerţului României cu Uniunea Europeană de la structura comerţul
intra-UE.
 •ncioalele rezultate, atat de natură
„ prezentat Pn " ^ y n -b e n e fic ii ale aderării pentru
lucrări. am. \ !e analize' Poionia, Ungaria, Slovenia si
in «*Jrul /afmai ales Uniunea Eur° ^ ® rnă şi Uniunea Vamală, Politica
, ,e» I» f '» '» “ “ “ . l i 5t U n iu n e , Ecorror»,,* *
Patru d " ce priveşte part' P voitare R 8 aliză succinta de impact a
â -n n i. E uropeana, ia,

România am pr
a s • ^ *
-4
câştigătoare- ne conduce la câtev a concluzii, şi

U n .n v e n n . - e i n , . ! » . - '^ » ^ S
anume: . „ nentru un astfel de ex e rciţiu al analizei
în ce priveşte nivelul preocap»»^ £ lor cinci ţări c a n d id a te p rezen tate este
costuri beneficii ale aderăm, ^W o ^ acord ată acestui aspect de către
neomogen. Este rem arcab ila d exemp ^ ş , situ ata in p lu to n u l fruntaş al
Slovenia, ţară mică (cca. 2 m Ho®* bn feptul ca> în m a jo rita te , aceste studii
ţărilor candidate, şi este tot atat ae fm antarea g u v em u lu i. La polul opus se
au fost elaborate la sohatarea^ ş m ărim ea d e c a la ju lu i economic faţă de
situează Romanţa, unde, Ju fu n d am e n tare a ştiinţifică a costunlor
o p reo c u p are n ra jo ră a g _ „

elaborarea politicii de pre-aderare. :J ^

în ce priveşte evaluările numerice ale costurilor şi beneficiilor e cono m ice ale

aderării pentru ţările candidate, acestea trebuie privite cu rezervele de rigoare. C ele
mai multe studii au fost elaborate înainte de Agenda 2000, nereuşind să surprindă
propunerile de reformă a fondurilor structurale şi politicii agricole c omune, şi nici
perspectivele financiare pentru perioada 2000-2006. Alte estim ări se bazează pe
modele mult prea simplificate sau folosesc serii de date num erice care în prezent
sunt depăşite. '« t

Aceste inconsistenţe în evaluarea numerică a costurilor şi ben e ficiilor aderării

conduc uneori la valori mult diferite pentru acelaşi efect, şi uneori chiar şi pentru
iceeaşi ţară. Un exemplu foarte grăitor în acest sens este m ăsurarea creşterii

S
• n p o rtu rilo r Poloniei din ţănle beneficiare ale Sistemului Generalizat de Preferinţe
după aderare, căreia Kawecka-W yrzykowska (1998b) îi atribuie o valoare ipotetică
maximă d e 3261,3 m ilioane dolari, în timp ce Orlowski (1998) consideră că
această creştere v a fi m inoră, cu numai 85 milioane dolari.

p atele n u m erice care au fost prezentate în această lucrare trebuie aşadar

interpretate ca valori pur indicative, care dau o măsură a gradului de amploare, în
sensul p o z itiv sau negativ, al unui efect probabil. Calcularea lor este necesară,
con ştienţi fiind de existenţa unei marje de eroare, tocmai pentru putea stabili dacă
pe ansam blu beneficiile depăşesc costurile, şi, dacă nu, pentru a putea adopta
măsuri de atenuare a costurilor nesustenabile.

în ce priveşte efectele generale, de natură descriptivă, ale implementării politicilor

comune, care au fost identificate în cadrul studiilor prezentate în lucrarea de faţă,
este necesar să atragem atenţia asupra faptului că de multe ori acestea sunt
contradictorii, cercetători diferiţi având opinii diferite, bazate pe argumente
diferite. Iată câteva astfel de exemple:
• Orlowski (1996), argum entează împotriva acordării de plăţi compensatorii de
către Uniunea Europeană pentru susţinerea creşterii preţurilor ca urmare a
adoptării Politicii Agricole Comune, susţinând că astfel se va încetini
restructurarea agriculturii poloneze, deoarece producătorii nu vor mai fi
motivaţi să investească pentru eficientizarea producţiei, ceea ce va determina o
încetinire a ritm ului de creştere economică cu 0,1-0,15% din PIB. Pe de altă
parte, transferurile financiare vor conduce la aprecierea zlotului, care va
determina scăderea competitivităţii exportatorilor polonezi, scăderea
exporturilor şi creşterea deficitului comercial.
în schimb, în celelalte studii care evaluază costurile şi beneficiile adoptării
Politicii Agricole Comune, se accentuează necesitatea acordării de plăţi
compensatorii de către Uniunea Europeană, în caz contrar costurile suportate de
populaţie şi de buget fiind considerate împovărătoare.
• Somai (1998), susţine, că, la momentul aderării Ungariei la Uniunea
Europeană, preţurile produselor agricole vor fi mai mari în Ungaria decât în
Uniunea Europeană, cel puţin în cazul unor produse, ceea ce justifică pe deplin
acordarea de plăţi compensatorii. Ori, opinia general împărtăşită de ceilalţi
autori, este că în ţările candidate va apărea un puternic şoc al preţurilor agricole
la momentul aderării, în sensul creşterii acestora.
• Rowinski (1998) nu îm părtăşeşte opinia generală conform căreia liberalizarea
comerţului cu produse agricole va conduce la adâncirea deficitului comercial în
comerţul cu produse agricole dintre ţările candidate şi Uniunea Europeană, dată
fiind preponderenţa produselor autohtone în consum, pe de o parte, iar pe de
 .turl)e inari de transport determ inate de P e r i s * ^ | 1

produse. Q dovadă în plus a gradului de

* * ” 5i n' 8a,iV' * *d" w ^ I

- " u" JjK’ . . ,lferili au opinii diferite, dar chiar şi prelUarea

mia* cercetători 1 . sursa unor efecte contradictorii n
lMSîe S i l ^ * ici va repr-eZ!a oferi pe de o parte, noi oportunităţi
vesul la Fia** parte, va determ ina scăderea
^porturilor, însă, pe d > . ^ com petitivitate suferite prin obl> * . N
sectoare, ca m terne şi creşterii p resiunilor c o n c u re n ţi^ c ! ' ^
preluării a c q u is u lu i.P i, efectele n ete a ie tu turor acestor evoluţii * * *
contează în mod de0^ unor n u m it e politici com unitare va fi, pe ’ Cu alte
cuvinte, daca implem 1 dăunătoare. i ată cum se prezintă răspunsul la ^
întrebare p e n ^ c e l e 4 domenii ale integrării studiate în cadrul proiectului p j j

ACE: '| J |
in ce priveşte libera circu laţie a bunurilor, trebuie făcută o diferenţiere între trei

r e f e c i determinate de liberalizarea schimburilor com erciale cu Uniunea

. efectde^determinate de preluarea tarifului vam al com un şi a politicii

comerciale comune faţă de terţi ale Uniunii Europene
• efectele preluării acquisului Pieţei Interne.

în ce priveşte efectele liberalizării com erţului între ţările candidate şi Uniunea

Europeană, se poate afirma, fără a greşi, că acestea s-au produs deja în cea mai
mare parte, urmare a transpunerii în practică a Acordurilor de A sociere, încheiate
în anii 1991-1996 între ţările candidate şi Uniunea Europeană, care prevăd crearea
unei zone de liber schimb pentru produsele industriale pe parcursul unei perioade
de 10 ani. în prezent, procesul creării zonei liber schim b este aproape finalizat:
Uniunea Europeană a abolit taxele vam ale la im porturile de produse industriale
(mai puţin produse agricole şi textile) din ţările candidate încă din anul 1995,
urmând ca în anii 2002-2003, ţările candidate să elim in e la rândul lor ultimele taxe
vamale la importurile de produse industriale din U n iu nea Europeană. Adăugând
faptul că ţările candidate desfăşoară cea mai mare parte a schim burilor comerciale
 t'U l numea lu ro p eanâ r
„heralizării reciproce „ 65./ .

£ £ •* * >.*
f t l se axează de fap," ^ în Pre^JJ ^ ^ h ' ^ m de *?tep^U{°ase a>e
Acordurilor de Asociere, £ ,

i„ literatura de s p e c i a l i^ , K»

specializării, econom ii <),> rii c o m e r ţ u lerului schimb ,

îcate ca
integrarea econom ică asigurăT*5’ Cre?tere ec Crearea de’ ldentifl- ~ va
nivelul de dezvoltare, d e o a r e c e ' S " pentru to a te ? ? ' Conform ^ este f T ™
producţia şi exportul a celo r a flecărei ţări e.partic'pante inrfif ’
comoara tiv. Onorant;;
comparativ Oponenţii acesteipr0(luse/servio;; f 0Slbllitatea de « d ___^ mde
ţar. cu nivele diferite de d ezv o lta t UC ^ ^ e n t e m e8'St.rează ™ avantaj
atrag cea ma, mare parte a b e n e f t o ^ Ţ * " * d* fapt

A avut aşadar liberalizarea schimb i

Uniunea Europeanâuaefec, politiv fMe « d a * ,,
asupra ţarilor candidate1?
Pe ansam blu, d in studiile prezentate nu
O piniile autorilor sunt împărtite: Orlowski nS?»?®8* ° 3Stfel de “ ilu zie.
reciprocă a schim burilor comerciale dintre pLi ■ aprf c,ază că liberalizarea
contribui Ia a c c e lera re a creşterii economice a Polodei cu S v T * f T° P^ va
C a f şi Dam ijan (1 9 9 5 ) apreciază că nentn. cin . p an tlmp de 5
A • e ’ P Ca’ pentru Sloven|a» implementarea Acordului de
A sociere-va a v e a e fe c te pozitive de ordinul a 2,4-2,7% Sin PIB. Din calculele î
H avasi et al (1 9 9 4 ) pentru Ungaria, reiese însă că beneficiile obţinute ca urmare a
lela x ă iii regim ului protecţiei tarifare sunt mult inferioare creşterii exporturilor
Ungariei în U niunea Europeană, cu alte cuvinte, liberalizarea schimburilor
com erciale a adus beneficii suplimentare nesemnificative pentru economie.
A n g e lo v (2 0 0 1 ) subliniază faptul că regimul preferenţial acordat de Uniunea
E u ro p e a n ă favorizează numai produsele bulgăreşti cu grad redus de
c o m p e titiv ita te , ceea ce nu stimulează dezvoltarea ramurilor care deţin un avantaj
c o m p a ra tiv şi 'ar putea deveni un motor al economiei bulgăreşti. Abordarea
sectorială, fo lo sită în studiul lui Dăianu (2000) şi al lui Potocmk ş. Majcen (1996).

- Furosta. ..S tanstics m F o c u s-th 7 l3 candidate countries' «rade with the EU in 2000'. P 10 2001
hon europa eu.irit comm eurojţat .„.hlwflW O)- Iniegralionandthecompetmvene^ofPeript'eu
A se vedea Paul K nig m an şi A nthony Venables < m the Euoropean Econom) theCommun«
In d u stn " in C B liss şi J.B de M a c e d a e d s ^ j j j o The Ne* Map of Econom*
Southern F ro n t,er. Mick Dunford ( I 9 9 4 > ,.vol.2.
European U nion" în ..F uropean Urban and Regional Stud.cs
 . ■n\A vvaa favoriza u n ei
fa v o r iz a une\e ramuri «\ .
comcic ‘ * iirwnmb\u, efectul f\na\ va f\ p0^ v*
........ c> i,» « .* » “ t r , ; . » " " " ' "
d e fa v o r iz a a lte ie ,
sau negativ analizâ suplimentare. . « « u pane>.
• » uluce câteva elemente o s Q creştere sem mf\catW&
E v i d e n ţ a etnp>nc6 a^ Je Asociere> ea Europeană . şi a e x p o n a t*
„ semnarea Acordu comercia\e cu U p e de aU& parte insă,

^
E S T im p » " " " * A , « ,« « . * « « * u “ ” ,

f-M
-0,2
-0,3
ţ-uo
\ -0,5
i -U

Pu b h ca' 1
DG Comerţ Exte
r • i balanţei comerciale pe termen lung,
, m ai mulţi autori, deficitul . deficitul balanţei comerciale
Conform celor m f’ Uora (Orlowski > bunuri de investiţii. In
" Pr“ LntS T n te m re w ca un cos. dac5 a ~ £ f « lot „ ^ o * * *
™
°U d g / ^ DOl a lE
irg/lO l E u r o ss ta
t at^
t ^sseeaarm
a ta
a c^a AT
. ^ porturi
de im ^ ae• m
de^ m i ,i
numărul s //u u i
"Uma,r, i m e a Europeană în anu 2000 anul 20UO cmc , ^ .Ul O rlow ski, deficitul
O riow ski deficitu
din U niunea European vehicule> aşadar, conto ^
eaş\ anaWzâ arală că cete
echipamente £ ^ un c0St, Pe de aJ ^ P ^ e com erc\a\e \a produsele cu

ct r £ * V t j s ^ r s s s : :
" in * *
 candidate- Daniel Dâianu clariflcă .= m .
‘ ,n ând că m aşinile şi echinam ma' mult „

I ,ee,or W l “ - s ' — ...

Uniunii Europene în com erţul £ ? n,elor» P relată e tările candida,.

rfdus de prelucrare «1 Produse,or pe^ ° r al fir ilo r Z S * * * * ^
cele ma. mari surplusuri co m e rciîf " care ţările ? '" {'« * '* S> cu gradu,
prezent, liberalizarea schim buri, * ’ indică faPtul
nefavorabila (arilor candidate. c°m erciale , el puîin Până în
,ost mai degrabă
in ce priveşte efectele adoptării tarif,,i •
comune faţă de te rţi, din studiile Dr “ Van,al comun si a nnl t . ..
scurt, acestea vor fi negative. Nivehil !?te’ reiese faPtuî că c l " comerciale
candidate este mai ridicat decât nivel i T de Protecţie tarifar- PUtm Pe termen
(cu excepţia Estoniei, c a r e ^ r ' d eprotecţie t a r i i £ S ^ PraCtlcat de î^rUe
Aceasta înseamnă că, la aderare n n î Cr? llzat unilateral schimbi?*?168 Europeană
tarifare faţă de terţi, şi deci v ^ ’fi ^ ^ membre * v o r L u T ^
Pentru Polonia, Orlowski (1998) a calcula?8' cu Produsc din S rite !le
creşte cu 550 m ilioane dolari. Ca lmPorturile din ţările terţe' ar putea

(Jn alt aspect al adoptării politicii co

ţările candidate vor trebui să preia ^ e m a ^ T ^ de terţi este acela că
Uniunn Europene, cunoscută sub numele de ? tP , nţe tarifare unilaterale a
acordată ţărilor în curs de dezvoltare (în nreJnt G1eneralizat de Preferinţe,
142"). In special pentru ţările cunoscute sub numarul fanlor eligibile este de
Pacific), accesul pe p i„ a Uniunii S e u T e ^ T T ACP IAsi- C»ra^ e -
produselor, scutit de taxe vamale. Ţările canHiH^’ - marea majoritate a
scheme de preferinţe tarifare, dar care diferă ca am nlT ^'03 “ PrCZent proPriile
Uniunii Europene. Obligativitatea preluării SGP-ului d e'căL ^ ările^
conduce Ia creşterea importurilor din tările beneficiare He t • candidate va
balanţei com erciale, la scăderea ven
dolari pentru Polonia (Kawecka-Wyrzykowska (1998b)), şi |a creşterea presi un Hor
concurenţia e pentru producătorii autohtoni. Nu putem trage însă o concluzie fermă
tu pnvire la amploarea acestor efecte, întrucât calculele pentru Polonia diferă
toarte mult. A stfel, Kawecka-W yrzykowska (1998b), a calculat o creşterea a
importurilor din ţările SGP cu 3261,3 milioane dolari, în timp ce Orlowski (1998)
 , 85 milioane dolari. Des.gur că, p
.re va fi de „hiltlb, aceasta relaxare a regimil,
astă creş L de liber f ,-fecte pozitive de creştere econom
s,d er^ ă 2S r i ^ zc,0e'°a conducă la vam al corn»» * > '*> , J
S Vc.K 11 P ^ ^ p e 'n e Cor fi p r e p o n d eren t n e g a t i v e i
fal-'lK' ' t '" s“ , iin i» " ''''' ■
cernu" >l „„.ne >'w . lnterne, acesta va determina Cr
c«*ert' acquisulu* P«J ate de obligativitatea a r n * ^
•cte pre'uar „le flrn, r „ de siguranţă la locul de muncă e, ’1
ln 1’r" f * ,ca'»»,c' * '-ne de producţie mai ridicate vot d e t ^ a

‘s z - r / r s :
* ‘t C » E”roC e u balanţei comerciale Pettţa
P ,didate, atat Un ,a d e t e r i o r a r e c o m e r c ia le v a fi d e ^

in.P°*uri^ ' a c a l c u l a t că deteriora )uării acqmsulm Pieţei ^

îo w sk i (! doiari Efectel6 f S naţionali cât şi din U niunea European, 0
:.p m ilia r do conSUinato n lo r , at ^ mai sigure ia locul de muncă, Un
- • ^ terea « d e sănătate a p o p u l ^ 1, ^ vizibiUtate pentru producători, Cate
mai bună stare d necuantificabi e ? standardele europene. Aşadar,
" * d' " n’n T i a “ V T a re p re z e n ta o» c e rritu d i» , „ ^
' “ ,r' b“; conisuiui Pieţei sc u rt. ! I
preluarea andidate, cel pnţ,n P .
pentru ţarn atenuarea costurilor participam la Piaţa
, • nQ981 propune ca soluţie pe obiectiv la realizarea căruia
0 r '° “ ’ ster.» p r o f e ţ i » * ” « “ “ “ l m ediu m acroeconom ic stabil ,i a
ln,erna' 1 noate contribui prin crear om ij de piaţă, p n n privatizarea
gX T « l = Î " i “ • » ” ” r T ” M ortensen 5i R tchter (2000) atrag aţen*»
«structurarea im portant oa eforturile investrţronaU necesare
ra fantului Că este foarte imp concentreze in tim p, pe parcursul a
ajustării la standardele europeni: â( m a; ,u n g ă , astfel in cit co sturile»
itorva am, ci să fie dism b“^ e° Pe creş,erea p ro d u ctiv ităţii A ceasta ar m sem »
Po a ,â fisn ste n a b ile Ş. s a s e b K e « p ^ ca pentIU

ca ţările candidate sa " ' ^ ie“ J isitoare din acq uisul P ieţe i Interne cum sunt
implementarea părţilor celo mat « * • de m ed iu p o ziţia U n iuni. Europene
cele care se refera la respectarea^ stand ^ c£
este însă de a nu acord un pieP(ei ln te m e , ? i, d ea ltfel, mc, ţinle
transpunerea şi implementarea acquisum
 nU au cerut perioade de tranziţie „
nvestitionale. > u^
re nu referă la
■şadar de văzut în ce măsură tării
ntele luate în cadrul procesului h cand'date îsi v
; or afecta competitivitatea propriilor f"e8° ciere> Şi mai reSpecla

Anali7a nra^nl..: j

alimentelor
Protecţia mediului
Etichetarea, mărcile, patentele ] -------- ^ -------- ------- -
Sursa: „A com p an y survey on the State
Eurochambres şi S B R A , 2001 8 Market ,

în orice caz, trebuie sublimat faptul că nici actualele ţări membre nu au

implementat in totalitate acquisul Pieţei Interne. Numărul din mai 2001 al Internai
Market S c o re b o a rd arată că deficitul implementării legislaţiei Pieţei Interne
variază între 4,8% pentru Grecia şi 0,5% pentru Suedia24.

Aşadar, cele trei categorii de efecte, determinate de liberalizarea schimburilor

comerciale, preluarea tarifului vamal comun şi a politicii comerciale comune
faţă de terţi, şi preluarea acquisului Pieţei Interne, ar putea conduce,
cumulate, la creşterea deficitului comercial al ţărilor candidate în primii ani
după aderare, aceasta fiind de altfel şi experienţa extinderilor anterioare
lortensen şi Richter 2000). Dintre studiile prezentate, singurul care ia în

Sloveniei şi Lituaniei li s-a acordat o perioadă de tranziţie până în 2007 privind reînnoirea autorizaţiilor de
mereializare a produselor farmaceutice: Poloniei i s-a acordat o perioadă de tranziţie până in 2005 privind
jhditatea licenţelor pentru aparatură medicală
Comisia Europeană. DG Piaţa Internă
 ___ ^...uvicd turopeauâ vd ^
-■ \ «ne'i creşteri a exporturi\0t Cu '

. 4. ... « - s r S T - v ’ S S S m ' " a td e d 0 ' a” '

uv

l- efectele nu sunt toane c\ate

,rtUare re&'° l \ u sub media Uniunii E u ro p a
«Mitic» Jc de dex''°"aie, „ule,vi de cumpătare, este cuprins
; « p ti'e9 e '' w»,e un u i t » a' e ' , şi 11% pentru SlovTOla
V # « * * ? * '“« V ^ ' " S t e P ^ S v u i ' •» P“UtkV' *
p\B-ui Pe ca^ Aedia \3n'wtu' încadrează'0 , . Structurate şv Fondului de

i" e r > u n •* "“ ,4 e

■ ^ 4M; ' ^ e pentru f * * t a r n b » « * f ' f adetă,Vt te Un,unea Europe®.

de m a\ jo S -

, p r A d e n 2 m\Viatded°\*'

— — r * p o »
' , „ « ..u tP o ta » *
* « » “ >; w î î î S f i * . * » -
 ' "Modalitatea de Suma transferurilor Autorul
calcul
'^ partiţie conform 2,5 miliarde Euro anual (fonduri structurale + Horvath şi
regulilor comunitare fondul de coeziune +programe comunitare), Illes (1997)
reprezentând 7,7% din PIB-ul Ungariei
~pebaza sumelor 2,4 miliarde Euro anual (fonduri Dorgai
prim ite de Grecia, structurale-*-fondul de coeziune) (1997)
Irlanda şi Portugalia
^Pentru a face faţă 1,4 miliarde Euro anual (fonduri structurale, Dorgai
cofinanţării fondul de coeziune şi participarea la (1997)
programe comunitare)
"Conform cu Agenda 722 milioane Euro în 2002 şi 2 miliarde Euro Szemler
2000 în 2006 (fonduri structurale, fondul de (1998)
coeziune şi participarea la programe
comunitare)
I n funcţie de 1,5-2 miliarde Euro anual în primii ani ai Kwiecinski
[ p o lo n i
capacitatea de după aderare, reprezentând 1-1,5% din PIB (1995)
absorbţie şi
cofman(are,
transferurile către
Spania
'CefiT ■ 1,19-1,33 miliarde Euro anual (fonduri Ministerul
structurale şi fondul de coeziune) Dezvoltării

Sunt două con diţii care trebuie îndeplinite pentru ca noile ţări m em bre să
beneficieze de a c este fonduri: identificarea de proiecte de dezvoltare regională care
să fie acceptate de U niunea Europeană, şi participarea la finanţarea politicii
regionale, atât prin aport la bugetul comunitar, cât şi prin cofinanţare cu resurse
proprii. în ce priveşte necesitatea cofinanţării, se ridic ă problema identificării
acestor surse financiare. în general, proiectele finanţate de Uniunea Europeană sunt
cele de investiţii în infrastructur ă . Ori, dacă, pentru a cofinanţa aceste proiecte, vor
fi reduse sumele care anterior erau alocate învăţământului sau sănătăţii de
exemplu, se pune întrebarea dacă nu cumva investiţia în infrastructură este mai
degrabă un cost decât un beneficiu (Mortensen şi Richter 2000), cu atât mai mult
cu cât vor apărea şi costuri de întreţinere ulterioară a investiţiei realizate (Horvath
şi Illes 1997). Cu alte cuvinte deci, dacă proiectele agreate de Uniunea Europeană
nu se înscriu printre priorităţile politicii naţionale de dezvoltare regională, fie
aceste obiective vor trebui abandonate, fie ele se vor realiza în continuare, dar vor
trebui identificate alte surse de cofinanţare pentru proiectele agreate de Uniunea
Europeană, ceea ce va creşte presiunile asupra bugetului. în cadrul unui seminar pe
probleme de m ediu organizat recent de Institutul European din România, invitatul
din partea Primăriei M unicipiului Bucureşti a exprimat punctul de vedere că Ia

61
 ,tarea fondurilor de pre-aderare
;nre î'1 contrat investiţiilor de mediu si
, x js(a re|i»c>' cnt,u Mnanl care bugetul local nu

mth.stn*'‘" lV
...‘............ d . J
-.fin a n ţa r e nu depăşeşte sumele
de|1„e fonduri cerinţa de ieCte,e agreate de Uniunea
,„«tia opt*lT1,s itjţrii regi°nfl. L dezvoltare regionala, Szemler
Chiar t> 111 sl j0 guvern t,e/" ’ ‘rjj|c- obiective ^ ^ primii ani după aderare,
.locale oriu dj(-eră ,mili de P '‘ . p0Sibile m ^,eficiari ai politicii regionale.
,' uropeiU ertizează asupra situ ' ibxitori ?' nU ri|e , până acum cele mai de
(|l,t c*«ndidutC SS fie. dH T s e t i ^ cont de prop ^ a creşte gl-adual în t,mp

1p m net negativ. DOliticii reg io n a le a Uniunii

n scurt, efectul ap licar,' / j b en e f.c iile , dacă vor exista,
Z S S * Uri — Pe « îm en lung însă, pe « » « ™ « '« '«

» * % £ £ £ £ » * ~ n un“l
aceste dificultăţi vor fi dep ? p
*
* *

a stu diilor prezentate se

m a jo r ita te a

î ce oriveşte Politica Agricolă C om un considerate a influenţa în mod

l i * preţurile produselor agricole ?i pU*!.
semnificativ balanţa costuri
com pensatorii. •
. . or5 /q nroaDe ) în unanim itate ca, la
în ce priveşte preţurile, ^utonl ^ ” j pretu ril0r p ro d u selo r agricole destul de
momentul aderării, va exista un ş d ifere n ţe lo r mari dintre nivelul
pronunţat, în sensul creşteri > candidate şi cele m embre ale Uniunii
preţurilor produseJor agricole d^ Y ^ , o r ?va fi un beneficiu absolut
Europene. Aceasta creşteie ac v en itu rj şi nivel d e trai vor creşte, dar in
Sa™ C v " ! - c o s . absolut pen.ru c o n s a c r i , ale câ.or c h e l -
 I ntate este u r m ă t o r u l :
nClu ziil°r Prf Z com erţului s-au produs cea maj
S ^ r“ iZ " e lib e r* » * * '" ‘ ivind comerţul cu Uniunea EuroPe^ ap« p.
I nectaculo*se P . r f E v id e n ţa e m p iric ă suc. * ni *♦
r de aşteptat dup» “ f telc lib e ra liz ă rii c o m e rţu lu i* * 8** că ****«1
3 ^ 5 - în ^ r i ' o r c a n d i d a t e . ■■ f o . N i
C r a b i „efavorabi r re/uări. tar.fului vam al comUn S '
F , S U l - r * G e n e r a l i z a t de Preferinţe ^
/ „ropen^?' e ' terea in.portur.lor d.n far. le terţe şi d ' n« !U ,>
constând m c r « studiiIe p r e z e n ta te , „„ se p * ^ 0,., £>
J);i(;jnf, 1 c o m e r ţ a m p ( o a r e a a c e s t o r e f e c t e . Poate ^
conc'uz'e co P aJe pre/uăril acquisului Pieţei Inter 0
Efectele Pf f necesită eforturi in vestiţion ale pentru a in v"f n
^ T r d e l e europene, care vor determ ina o scă d ere de c o n ip j j ! * * * |'
firm elor autohtone, sc ă d e re a exp ortu rilor, şi deteriorarea ^ a

, rZ te le 'p e termen scurt ale adoptării Politicii Regionale a t, ^

’ Europene sunt neclare. Este posibil ca eie să fie chiar negatiVe ^ iut»ii
primii ani după aderare fondurile alocate vor fi micj ' dacâ
propunerilor din Agenda 2000. Daca efectele pe termen scurtOnf0r',1
pozitive, acestea vor fi lim itate ca im p o rta n ţă . rt vor fj
5. Efectele adoptării Politicii A grico le C om une su n t neclare
depinde de diferenţele de p r e ţ d in tre ţă rile can d id ate şi tă i v°r
Europene la m om entul aderării, ca şi d e evolu ţia ulterioară' 6 ^ n'Unii
Agricole Comune. Cei m ai m u lţi autori con sid eră că f 3 3
negative dacă nu se vor acorda p lă ţi co m p en sa torii şi su b v°r fi
export. venţij pentr„
6. Efectele pe termen scurt ale a d e ră rii la Uniunea E conom - * •
vor fi negative dacă aceasta va avea loc p re m a tu r în Ş‘ Monetară
candidate să se încheie p ro cesu l d e tr a n z itie la econom i!'!! °3 în ^
creeze cadrul p ropice p en tru sta b iliz a r e a m acroeconom ică ^ Ş' Să Se

în concluzie, este de a ş te p ta t ca, în p r im ii a n i ai ^ -

Europeană, toate aceste efecte cum ulate de te rin la ^ iu n e a
«•aderea com p etitivităţii firm e lo r cresfero ° ra re a b alan ţei comerciale
dentificarea de fo n d u ri p e n tru c o Z a Z P r° d u ^ r a ricole

- ~ ” : r - - *• - * -
 I A B I . O iJ I . r O S T I I R I I O R SI B E N E F I C I I L O R \ 1 î R R \ R U V.\ n v \ s \ k \*>4 \ V v » . * < K S \ \ ^ \ \ k

V A M ALĂ, P O L I T I C A A G R I C O L Ă C O M U N A , P O L I T I C A R V X ; i O N M A , ^ \ V W W W VA v K ^ \ 'A v ^ v \ k

B en eficii ____________________ C w l u n ______________________ \

j ~~
Accelerarea creşterii econom ice pe term en \ung C o n U 'd L C \\ii S C C \O r< lT e \o i 'S ^ Y \s \*n \v i w \v ra \ /ux\*zw
P ia ţa In te rn ă şi
(calculată la 0,3% pe an pentru Polonia (Orlow ski com er\u\ui (\n &eneTa\, secXoaieW ot\^t\\ssX^ spxvt
U n iu n e a v a m a lă
1998), 2,4-2,7 % pentru Slovenia -C af şi D am ijan piaţa d o m estici ş\ ce\e pioV^aVe m m od ttfc&YVoYva^
1995) Penet rare sporita cu produse d\n ţâri Ver\e, da\or\\A
Creşterea exporturilor sectoarelor orientate către m icşorării nivelului protecţiei tarilare
export şi cu nivel redus al protecţiei vamale S căderea exporturilor, determ inata de pierderea
Scăderea costurilor de producţie ale firmelor com petitivităţii întreprinderilor prin preluarea
datorită economiilor de scară (cu 5-8 % pentru acquisului Pieţei Interne şi creşterea presiunilor
Slovenia -C af şi Damijan 1995) concurenţiale
D eteriorarea balanţei co m erciale pe term en scurt
P osibilă destabilizare eco n o m ică şi m o n etară
Scăderea veniturilor la buget, aferente în casărilo r
din taxe vam ale
P o lit ic a A g r i c o l ă Accesul la Fondul European de Orientare şi C reşterea ch eltu ielilo r pentru hrană ale populaţiei
C om ună Garantare Agricolă (în Polonia, cu 2 m ld. E uro dacă se acordă plăţi
Creşterea producţiei agricole şi a contribuţiei com pensatorii şi cu 5 m ld. E uro fără aco rd area de
acesteia la buget plăţi com pensatorii (P isk o rz şi P lew a 1996)
Creşterea competititvităţii industriei alimentare încetinirea dezv o ltării unor ram uri (lactate, cam e,
Scăderea cheltuielilor statului pentru cereale) prin im punerea de cote de pro d u cţie
subvenţionarea agriculturii A precirea m onedei naţionale ca urm are a unei
Creşterea exporturilor de produse agricole capacităţi de absorbţie scăzute
Creşterea veniturilor producătorilor agricoli C reşterea inflaţiei datorită creşterii artificiale a
Dezvoltarea zonelor rurale preţurilor (în U ngaria, cu 7-10° o- Hal mai şi
V elikovszkv 1998)

67
 pt 9 m x r

www.curtefulfiscal.ro

N r . 2 /2 0 1 4 D /n c u p r in s

I \ h i > i 4 i i d e d c p r r i u r c a c r e a n ţe lo r i i u r r i t lmţ>lit a t u i o n u l u i »
f i Fum. a le

Cartai
C u m \ a a r ă t a a n u l c u r e n t d i n p u i u ţ u l d r v e d e r e a) i m p o z i t e l o r
G A n d B in t
d i r e c t e a p lic a b ile p e r s o a n e lo r ju r id ic e?
l« n n C o n d o r
Gmbrte! Sin cu
H o n a C r iK H
D uc diligence fiscal - o necesitate?
T u im i M o fte tn u
S tih a i Pctrescu
P e tn i la c o b P â n tc a
Im pozitul lui Schrodinger
G k e o i f h e P ip e r c a
Luciana Rainov
M i h a i R is r c a

D a n S c h w a rtz Publicitate la băuturi alcoolice - taxe M inisterul Sănătăţii.

lo n u f S im io n Refacturarea taxei pe viciu şi aplicarea l VA
D a n Şova Adrian Henta
E c a t e n n a N e c ş u Jescu

Redactor-şef
L u c ia n Ţ â ţu

R O M A N IA
72 nc^Ai it&TF INTERNAŢIONALĂ
0 incursiune în legislaţia statelor membre ale UE în „
evaziunii fiscale
Nadia-Cerasela Aniţei
Conf, univ dr., Facultatea de Ştiinţe Juridice,
Sociale şi Politice,
Universitatea „Dunărea de Jos", Gala(i
Evaziunea fiscală este în strânsă legătură cu apariţia banilor -
un rău necesar- şi cu monetizarea excesivă a economiilor.
Fenomen complex, care apare ca un răspuns al contribuabilului
în raport de acţiunea de constrângere a statului, evaziunea
fiscală reprezintă un subiect disputat în egală măsură în ştiinţele
juridice, cât şi în economie, pliindu-se pe ramura recentă a
dreptului economic.
Universalitatea fenomenului evazionist se explică prin extin­
derea acestuia la toate tipurile de societăţi şi la toate clasele
sociale.
Articolul îşi propune să prezinte politica statelor membre UE
în domeniul evaziunii fiscale, regimul sancţionator al evaziunii
fiscale în statele membre ale UE şi dimensiunea fenomenului
evazionist în statele membre ale UE.
1 . Politica statelor membre UE în domeniul evaziunii
fiscale
Evaziunea fiscală se desfăşoară la linia de demarcaţie
dintre activităţile licite şi cele ilicite. Ea îmbracă forma unui
protest al contribuabililor faţă în faţă cu o politică fiscală sufo­
cantă, nemulţumirea acestora creând, parţial, economia neagră.
Evaziunea fiscală este atitudinea contribuabilului de neconformare
faţă de obligaţia legală de a plăti impozitele şi taxele care îi incumbă
şi care, după caz, atrage răspunderea penală sau contravenţională
a contribuabilului.
Contribuabilul care practică evaziunea fiscală este exemplul
prin excelenţă a lui homo oeconomicus, perfect raţional, acţio­
nând astfel pentru a-şi satisface interesul propriu, dar imoral.
Practic, acţionând în termeni de cost şi de beneficii, observând
diferenţa dintre persoane din această perspectivă, este explicabilă
şi diferenţa dintre contribuabili, unii cinstiţi, alţii evaziomşti.
Contribuabilul evazionist nu plăteşte deloc impozite sau plăteşte
impozte diminuate, ignorând sau încălcând obligaţia de a-şi declara
veniturile, respectiv de a informa statul cu privire la acestea.
Fenomenul evaziunii fiscale este omniprezent. Evaziunea
fiscală este explicabilă din perspective diferite: juridică, econo­
mică, politică, teologică, morală, dar şi fizică. Indiferent de mânmea
taxelor şi a impozitelor, regăsim evaziunea fiscală, în proporţii
diferite, în state diferite
lobate presupun şi o gtabaizare a crimi-
t f » , dar şi a coruptei. De aceea, o strategie
Roxana Elena Lazăr
Lect. univ. dr. asociat, Facultatea de Economie
şi Administrarea Afacerilor,
Universitatea J\l. I. Cuza", laşi
eficientă de combatere a evaziunii fiscale reclamă o coom
nivel mondial a normelor de drept, dar şi a regulilor de J , °na,e ia
şi de securitate economică. în mod obişnuit, e v a z iu J ^ H
este încadrată în categoria criminalităţii gulerelor albe a f'Scală
a conduce la pierderi materiale importante. ’w
La nivel european a existat o permanentă ~
preocupar
vvvUUHfCi r\
UnAmom iii li PV/27inniQt fcn n m o n
reducerea fenomenului
Ittuuocica io'»"------ evazionist, fenomen
---------- 1 — — ce s.a
s-a tr""
toi mai mult. Paradoxal, tocmai unul dintre principiile ce st
baza existenţei Uniunii Europene - libera circulaţie a bun '3
M H Ppersoanelor
serviciilor, ® şi . H - a favorizat această r J 1"'0'
Mcapitalului
««*«1 ---- ------
a fenomenului evazionist, astfel că preocuparea Uniunii r**
____ :__~ nAmhnlorQQ o ro c ti no cq • r^niTţj
prevenirea şi combaterea acestuia se regăseşte în rw T T L
regulamentele, dar şi rezoluţiile adoptate.
Evaziunea fiscală reprezintă o problemă multifaţetată car*
impune măsuri de combatere adecvate. în coniţiile în care state!
membre UE îşi păstrează suveranitatea fiscală, conform Tratatu?
privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniurî
Economice şi Monetare, primele măsuri de combatere a evaziuni
fiscale cad în sarcina acestora.
în acest context, recurgem la o comparaţie între state*
membre UE şi politica întreprinsă în domeniul evaziunii fiscale
1. Austria adoptă o politică declarată clar împotnva evaziunii
fiscale, în general, şi împotriva evaziunii fiscale practicată pnc
intermediul offshore-urilor, în special. Astfel, în luna mai a anub
2013, Austria a semnat tratatul îndreptat împotnva evazuti
fiscale offshore.
2. în Belgia, un proiect de lege din apnlie 2013 afluce in
discuţie noţiunea de evaziune fiscală gravă, în timp ca o fagi
prevede o perioadă de amnistie fiscală din 15 iulie 2013 şi pM ia
31 decembrie 2013. Cazul Belgiei este unul interesant pnn pnsma
caracterului federal al Belgiei' Analiza celor două reguu duci a
constatări interesante din perspectiva extinderi fenomenul dl
evaziune fiscală astfel. în Flandra. regiune ma>bogatt. w « * ia
fiscală este mai extinsă spre deosebire de Valona, « g u t a *
săracă, cu un grad mai diminuat ai evazKinn fiscala.
3 Bulgaria se bucură de stabilit te fiscaiâ a o to flp
continuă de reducere a taxelor şi a impcritfBt
' MLefebvre. P Pesbeau.A. Riedl M mk
fraud and the *the broken wwtow an
France and Netheriand. p. 5 (h«p;hei*uai*d
Fraud-V2_28Fet>Hpdf) (accesat ta308.20131
 *- UN|
„ nouă lege a fost adoptată în acest an de n* •
az,onişli focali, îmbogăţiţi în special în t adesc°Peri
% st paradis fecal, Cipru nu e ^ ^ ! " ’? 25 * ani
privind lupta împotriva evaziunii focale, făcânrt'f PreVederil°r
,[e în acest sens a"<l'eforturi consis-
jn Cehia, lupta împotriva evaziuni, , ca^ l încheierii de a
,ncrpal eludarea plăţii TVA la combustib^'* Urrnăre5te
Jpra Slovacie, mai tarziu, câteva considerat h Ş' ne “ P"*
J menţionate sunt necesare, în condiţii|et r 6Spre ar"bele
;3,,uni sunt încă socotite gemene, dată fiind J ° riel e d°uă
,l[era,ura de specialitate, cele două naţiuni sum 1" 2'
,emeni. separaţi la naştere"2. Dacă până în T numile -fraţi
, viziune unitară şi cu privire la modalităţile rio 92 exisla
evaziunii fiscale, ulterior s-au conturat două ui ■ com^alere a
rezultat
cezunai ao reprezentat
1 ,, o“ evaziune
'"«'une fiscală
fiscală pputernic
utem !!-- 3le
„ căror
UTO
nrin m iiln a ro n a n ^ u . lc 'ulCa
combătută pnn mijloace penale, şi d im in u a re a ÎL ° vacia
Cehia pe fondul relaxării fiscale. îenomenului îr,
6. in Danemarca a fost aprobata la 8 mai 2m o ,
amnistia fiscala pe o perioadă cuprinsă intra H , eprivind
vigoare a legii şi până la 30 iunie 2013 Obiect , 'nlră,ii în
reprezentat veniturile păstrate în conturi din afara n a°eS'eia '‘au
către rezidenţii proprii, care puteau fi declarat» " emarcei de
daneze în perioada menţionată, e v a ^ S c a t ^ ^ state
penate'6 Pe"ali,ă!' redUS8' '* * "em'rând sub K S 3
7. Descrisă de către politicienii proprii drent ^ .•
sss::
evaziunea fiscală în Grecia atinge cote alarmante Fondul
internaţional insistă în reducerea evaziunii fiscate in rn la r?
- *»9 »“«.
care o traverseaza de caţiva ani statul elen. Din păcale n,, ! r !
întreprinse suficiente eforturi pentru ca lupta împotriva evazivi
fiscale sa depaşească nivelul declarativ. evaziunii
8 Cel puţin la nivel declarativ, Finlanda îşi propune să fie
unul dintre promotom europeni in lupta împotriva fraudei fiscae
in special prin opoziţia clară împotriva paradisurilor fiscale
9 in Franţa, raportul parlamentar dat publicităţii în iulie 2013
insislă pe necesitatea înăspririi luptei împotriva fraudei fiscale în
condiţiile in care autontâţile franceze sunt ezitante în cercetarea
penală împotnva faptelor de evazjune fiscală.
10 Germania a pierdut in cursul anului 2012 nu mai puţin de
65 miliarde euro ca urmare a evaziunii fiscale. înscnindu-se pe
direcţia impnmatâ de Comisia Europeană, Germania a semnat
m anul 2012 un acord cu Elveţia, care a intrat în vigoare în
anul 2013 şi care asigură schimbul de informaţii între instituţiile
financiare germane şi elveţiene cu pnvtre ia contunle rezidenţilor
germani în Elveţia.
11. Ungaria a iniţiat în cursul anukn 2013 reforma sistemului
^cal în vederea dimmuâni evaziun* fiscale pnn diminuarea
contnbuţior şi taxelor care incumbă întreprinderilor m c şi mqioo,
: ecum şi pnn eliminarea unor taxe care sunt în sarona anumitor
sectoare de activitate
2 în ftalia cu toate eforturile automaţi* de a dn ru a eva-
2 unea fiscaiâ' aceasta este în continuare o problemă stringentă
* FPatii. Wiy people evaoe taxes r Czecfc ane
>ovan Republcs. a taie of twms. 2002, p. 2 (/*? tăeseen sr ^ eou
' ~**>coowntoa(p<ta*mi.Ur
R A Ţ IO N A , A
^lecare contribuabil e s tf idTntT^fnd prevederile ,e9i,or f,sca|e
nu numai în procesul rip ^ } Cu un număr sPecial' utlllzat
? 8 3 impOZitelor * dar şi în
13- Legislaţia for r 3?-’ 3 contractelor de utilităţi.
u§°arâ din UE si în ni3 Letonia es*e una dintre cele mai
nuarea contributiiinr în '3 m considerare anul curent dimi-
în anul 2012 Lptnnia raporturile de muncă. Fost stat sovietic,
a dublei taxări ci o 3 semnat cu ^usia un Acord de prevenire
1 ianuarie 2013 evaziunii fiscale, care a intrat în vigoare la
reprezin^unnriio^05^'^'0' UEde către Lituania în iu,ie 2013
fiscale. ^Pentru a continua lupta împotriva evaziunii
acordul F A T C a ^ ™ 1 d'ntre primele state care au semnat
mându-si astfoi a Acc0unt Tax ComPliance Act), asu-
internaţionaîe 93jamentul de împotriva fraudei fiscale
iar mL ! 43— 1 S8 înSCriu în “ teflona rău-platnicilor în UE,
străinilor UR semi"Paraclis fiscal, atrăgând economiile
Dutin Hp w f 3V3nt3^al Maltei consta în existenla a nu mai
3te de eV't3re 3 dublei impuneri cu tot atâtea
l in l 7 w°landa 6Ste un veritabil paradisfiscal pentru multinaţionale.
cnm U !u reallzat 'n acest sens3 având ca obiect primele 100
compann multinaţionale, listate la Bursa din Londra - London
lock Exchange - constată că din cele 8492 sucursale ale aces-
, nu mai puţin de 1330 sunt stabilite în Olanda, singurul stat
care depăşeşte Olanda din acest punct de vedere fiind statul
®ncan elaware. Olanda este însă un loc de tranziţie pentru
multinaţionale, care îşi transferă de aici ven.tunle obţinute către
P radisurile fiscale, fără a fi nevoite să dea explicaţii
1& In Polonia, lupta împotnva fraudei fiscale a fost mutată în
Pian administrativ, pnn simplificarea procedunlor de înmatnculare
pentru noii agenţi economici, pnntr-o mai bună cooperare adminis­
trativa cu întreprinzătorii nou înregistraţi
19. în Portugalia evaziunea fiscală conduce la p,erder,
anuale de 12 miliarde de euro
20 in Slovacia- se implementează reforma sistemulu, fiscal
scopul fiind reducerea dimensiuni evaziun,, fiscale Reformarea
sistemulu, fiscal este implementată pe tre, direcţi, leo,slaba
fiscală (pnn introducerea une, taxe speoale în scop de colectare
a TVA sau de radiere a înregistrăm une, persoane juridice in scop
Oe TVA. în Situaţia in care aceasta nu şi-a depus dedarati*
fiscale obligaton, sau dacă in mod repetat s-a refuzat acces*
organelor fiscale la sediul declarat al persoane» jundeej tegaiaţ*
comercială (înregistrarea unei societăţi cu răspundere fcrtfatâ *5
fi condiţionată de lipsa oncâret creanţe fisele aie asoaaţior ş,
legislaţia penală (pnn reglementarea evaziuni iscate In forma
unei sofaotân neîntemeiate de ranbursare TVA de n a tri a
Std»u pnvinc pnmete 100
flcfioail
odf «accesat a 1008^)13)
* New cţypon» «no
p I ifip. wwwjka&oe'
e3rf77a3«asi
*ws«li2.0B20l3
 Tabel. 1 Sancţiuni penale aplicabile în ^
conduce ta dobândirea de beneficii nejustificate pentru sine sau
oen^i o terţă persoană) -------
2* n Slovenia sunt formulate anual 100 de acuzaţii de eva­ A/r. Stat
Sediul materiei
ziune ^scaiă din care numai 10% ajung la stadiul de judecată. c/t Membru UE
Sanct'Un,
OofiW anual al faptelor de evaziune fiscale este de 10.000.000
închisoare^A —
euro' 1. Austria Codul Penal
de Până la d o u ă ^ ^ a
Estonia este folosită mai ales de finlandezii care încearcă val°areaevaziu^ n
s j găsească o cale de a nu mai plăti impozite şi taxe în Finlanda. Codul impozi­
Asre ’ 6 000 de cetăţeni finlandezi ocupă poziţii de conducere în telor pe venit şi
Belgia Legea generală închisoare 1 |Ună <
_
care îşi au sediul în Estonia. 2.
a vămilor şi a 5 am/amendâ
23 Evaziunea fiscală în Suedia îmbracă frecvent trei forme: accizelor
*~3uca asupra TVA. contrabanda cu mărfuri având accize mari
3. Bulgaria Codul Penal
a-coo» tutun, combustibili din petrol) şi revenirea la comerţul de
tip barter
4. Cipru Codul Penal
24. Lupta pe care Marea Britanie a declanşat-o împotriva am/amendă de maxt
5125,80 euro ,rn
evaziuni» fiscale este de mare amploare. în acest sens, a crescut Codul Penal
5. Cehia . —-
numâiul aparatului de stat de luptă împotriva evaziunii. Astfel,
6. Danemarca Codul Penal în c h is o a r T f f ^ p ^
v\ ultimi am. au fost angajaţi în mod special 200 de procurori
Grecia Codul Penal înch is o a r T p â n F ^ \
ca^e se ocupă strict de acuzarea celor care săvârşesc fapte de 7. amendă
evazwne fiscală, crescând exponenţial numărul celor acuzaţi de Codul Penal
8. Finlanda î n e h i s o a l^ i ir ^ ^
de evaziune fiscală. Astfel, dacă la nivelul anului 2010-2011
Inch]soare~pânăla7 —
acuzaţi de astfel de fapte 165 persoane, în anul 2012-2013 Franţa Codul Penal
9. ani/amenda de maxim
votdun despre 565 persoane, iar pentru 2014-2015 se aşteaptă 750.000 euro
1165 acuzân similare’ . *nchisoăre~pânăir5
10. Germania Codul Penal
25. Şi î^ Spania criza economică a avut efecte devastatoare, ani/amendă
rata şomajului fiind de 22%, în timp ce 45% dintre tinerii spanioli 11. Ungaria Codul Penal închisoare până la 5 ani
nu au un toc de muncă. Acestea au condus la creşterea evaziunii
Italia Codul penal închisoare 6 luni-6 ani/
ftscaie. Lupta împotriva fraudei fiscale a căpătat accente publice, 12.
amenda 51- 1032 euro
în condiţie în care fotbalistul Messi de la echipa de fotbal reputată închisoare pânălaTani/
a Spaniei F.C. Barcelona a fost acuzat, alături de tatăl său, de amendă până la 60 de ori
13. Letonia Codul Penal
raudă fiscală care depăşeşte 4 milioane de euro. valoarea salariului minim
lunar
26. Luxemburg rămâne, în limita prevederilor legale euro­
închisoare până la 8 am/
pene. un paradis fiscal. La nivel declarativ, autorităţile luxem­ 14. Lituania Codul Penal
amendă
burgheze se arată de acord cu schimbul de informaţii între Legea justiţiei
15. Irlanda închisoare până la 5 ani
instituţie financiare. penale
27. în Croaţia, nou stat membru UE, un studiu din 2012 închisoare 1-18 luni1
16. Malta Codul Penal
stabtîeşte nivelul fraudei fiscale la peste 5 miliarde de euro. amendă
integrarea în UE a însemnat reformarea sistemului fiscal, prin închisoare până la 6 ani/
17. Olanda Codul Penal amendă maxim de 76.000
reglementarea de noi impozite şi taxe - TVA, semnarea de tratate
euro
oe evitare a dublei impuneri (40 la număr). 18. Polonia Codul Penal închisoare 3 luni - 5 aru
închisoare până la 3ani,
2 . R e g im u l s a n c ţio n a to r al evaziunii fiscale în statele 19. Portugalia Codul Penal
amendă
m e m b re a le UE Legea evaziunii închisoare 2-15 arW
20. România amendă
fiscale
O pnwe de ansamblu asupra legislaţiei statelor membre închisoare 1 an - 5 aru
21. Slovacia Codul Penal
UE prvind regimul sancţionator în materie de evaziune fiscală închisoare 3kjni-5an
22. Slovenia Codul Penal
evidenţiază o mare diferenţă de optică a legiuitorilor din state
23. Estonia Codul Penal
rrtembre dffente UE: închisoare pânâ la 2 aft
24. Suedia Codul Penal
Marea Legea pnvind închisoare până ia
25. amendă -4
Britanie frauda
: Z F<&k . Tax poicy and tax avoidance în Journal of C riminal Justice încft*soare6lun-3»*__ j
26. Spania Codul penal
Secunty’ voi 8. ssue 3,4/2006, p. 274; incrwoare’ tfr f-11*
: G Co*r S«eden s economy: distorted by taxes ( http://martindale. 27. Luxemburg j Codul penai
ccief*gr ecu s.tes ^arw xîa ie.cc.tentgh.eduliles/gallagher.pdf) (accesat
la 3 09-2013^ Sursa: Propunere oe drecfivâ a P E ş a *
' h m Revenue and customs. Reduang tax evasion and avoidance îndreptate împotnva rterasetor finanaan ae UE
 Cf. 2 /2 0 * f is c a l it a t e in t e r n a ţ io n a l ă
Analiza regimului sancţionator aplicabil în statele membre
e relevă unitatea din perspectiva tipului de sancţiuni penale
icabile - închisoare sau amendă penală - dar nu şi din punct
f [<edere al minimului şi maximului special. Astfel, remarcăm că
■rfcadrul UE România a reglementat cele mai severe sancţiuni
ochisoare de la 2 ani la 15 ani, în situaţia aplicării unor circums-
,'jnţe agravante), în timp ce Luxemburg sau Suedia aplică
sancţiuni incomparabil mai mici (închisoare de maxim 2 ani şi/
sau amendă).
“ încălcarea altor prevederi legale (Legea nr. 82/1991 a conta­
bilităţii. republicată) cu regim asemănător sunt considerate şi
sancţionate drept contravenţii:
. deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de
valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea
de operaţiuni economice, fără sâ fie înregistrate în contabilitate;
. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei
şi Finanţelor cu privire la: utilizarea şi ţinerea registrelor de
contabilitate; întocmirea şi utilizarea documentelor justificative
şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în
contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi
arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pier­
dute, sustrase sau distruse; efectuarea inventarierii; întocmirea
şi auditarea situaţiilor financiare anuale; depunerea la unităţile
teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor finan­
ciare anuale; întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale
Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare periodice
sau a raportărilor contabile stabilite potrivit Legii; nedepunerea
declaraţiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1
nu au desfăşurat activitate; publicarea situaţiilor financiare anuale,
conform prevederilor legale;
- prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau
necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;
- nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea decla­
raţiilor fiscale;
- nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor
organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi
şi publica situaţiile financiare anuale;
- nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor
organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale
societăţii-mamă de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale
consolidate.
Amenzile aplicate se încadrează între un plafon minim de 100
lei şi maxim de 30.000 lei, în funcţie de contravenţia săvârşită,
corelată cu nivelul cifrei de afaceri.
Acelaşi act normativ reglementează şi o formă specifică a
infracţiunii de fals intelectual - efectuarea cu ştiinţă de înregistrări
inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în
contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor,
cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de
activ si de pasiv ce se reflecta în bilanţ (art. 43).
Contravenţii vizând reglementările financiar-gestionare şi
fiscale sunt stabilite şi prin O.G. nr. 17/1993 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare
şi fiscale:
nedepunerea în termen a declaraţiilor de impunere de
către agenţii economici şi alţi contribuabili, la organele fiscale,
pentru situaţiile când se prevede această obligaţie, precum şi
75
nedeclararea, în vederea impunerii, a exercitării unei activităţi
producătoare de venituri sau a tuturor veniturilor şi bunurilor
supuse impozitelor şl taxelor, pentru cei aflaţi In evidenţa orga­
nelor fiscale;
- nerespectarea obiectului de activitate, a sediului şi a
condiţiilor de desfăşurare a activităţii, menţionate în autorizaţia
de funcţionare sau în statutul societăţii comerciale;
- neţinerea de către contribuabili, potrivit dispoziţiilor legale,
a evidenţelor referitoare la veniturile realizate şi la impozitele şi
taxele datorate sau înscrierea în acestea a unor date incomplete
sau eronate şi neînregistrarea imprimatelor specifice la organele
fiscale teritoriale;
- refuzul agenţilor economici şi al persoanelor fizice de a
comunica, la cererea organelor fiscale, datele, informaţiile prevă­
zute de lege cu privire la respectarea obligaţiilor legale privind
impozitele şi taxele sau comunicarea unor date şi informaţii
eronate;
- necalcularea în cuantumul legal, nereţinerea sau nevărsarea
în termen de către plătitorii veniturilor, pentru lucrări executate,
mărfuri livrate, servicii prestate, a impozitului care, potrivit
dispoziţiilor legale, se realizează prin reţinere şi vărsare,
- eliberarea de acte sau prestări de servicii care, potrivit dispo­
ziţiilor legale, este supusă taxelor de timbru sau taxelor locale, fără
ca acestea să fi fost în prealabil achitate, precum şi admiterea de
timbre care nu îndeplinesc condiţiile de valabilitate;
- neînscrierea, de către angajaţii unităţii prestatoare de servicii
taxabile în documentele justificative de plată a taxelor de timbru şi
a menţiunii de anexare a acestora la actul taxabil;
- împiedicarea efectuării controlului ce se exercită de către
organele competente cu privire la aplicarea normelor legale care
reglementează impozitele si taxele;
- afişajul sau folosirea mijloacelor de publicitate şi reclamă,
ocuparea locurilor publice pentru care se datorează taxe, fără
plata impozitelor şi taxelor legale;
- neefectuarea comunicării de către terţii popriţi dacă datorează
vreo sumă de bani debitorilor, nereţinerea şi nevărsarea sumelor
poprite în contul bugetului.
Cuantumul amenzilor este mult mai mic de această dată, fiind
cuprinse între 10 lei şi 200 lei.
Dacă identificarea unei infracţiuni conexe de evaziune fiscală
conduce la depistarea săvârşirii unei fapte penale de evaziune
fiscală propriu-zisă, activitatea anchetatorilor trebuie să meargă
mai departe în sensul de a stabili dacă nu cumva fapta penală de
evaziune fiscală stă la baza unei alte fapte penale, cum este cea
a spălării de bani sau dacă nu produce şi efecte extrateritoriale,
având ramificaţii în alte state membre ale Uniunii Europene.
Distincţia dintre răspunderea penală şi cea contravenţională în
cazul încălcării obligaţiei contribuabilului de a plăti taxe şi impozite
în România este dată de criterii calitative. Observăm că gradul
de pericol social al faptelor reglementate de Legea contabilităţii
sau de Ordonanţa de urgenţă privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor la reglementânle financiar-gestionare şi fiscale
este mult diminuat raportat la prevedenle Legii nr. 241/2005
în alte state, criteriile de delimitare între fapte similare care
atrag răspunderea contravenţională şi. respectiv răspunderea
penală, sunt atât cantitative, cât şi calitative în Argentina de
exemplu, dacă prejudiciul cauzat pnn astfel de fapte este suC
 AC AII KM l \ ROMANĂ
INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETĂRI ECO NOMICE
IN STITUTUL DE ECONOMIE NAŢIONALĂ

Finanţarea protecţiei sociale

în ţările membre ale UE
şi în România

C entrul de Info rm are şi D ocum entare E conom ică

Bucureşti, 2 0 0 3
 1. Cheltuielile de protecţie socială şi finanţarea
acestora în ţările membre ale UE

1.1. Elemente introductive

Protecţia socială a devenit un s ubiect important al dezbaterilor în statele
membre ale UE. Proble mele din ultima perioadă, legate de creşterea economică
lentă, persistenţa şomajului înalt, îmbătrânirea populaţiei etc. exercită o puternică
presiune asupra sistemelor de protecţie socială şi asupra finanţării lor.
în acelaşi timp, au fost aduse în discuţie mai multe aspecte legate de rolul şi
scopul protecţiei sociale în ţările europene. Pe de o parte, asigurarea socială
(publică, obligatorie) este considerată a fi prea costisitoare, o povară prea grea, în
special pentru costul forţei de muncă. Pe de altă parte, se recunoaşte succesul
incontestabil al sistemelor europene de protecţie socială în susţinerea nivelului de
trai al populaţiei şi, mai ales, în prevenirea şi combaterea sărăciei, considerat în
prezent insuficient. Aceasta înseamnă că sistemelor de protecţie socială li se cere
sa joace în continuare un rol important în ceea ce priveşte integrarea celor
ameninţaţi de excludere în societate şi, în particular pe piaţa muncii.
Marea majoritate a europenilor privesc protecţia socială ca pe o realizare
majoră a societăţii moderne şi ea este privită ca un mijloc important de menţinere
a coeziunii sociale.
Aşa cum se arăta în cel de al doilea raport al Comisiei Europene asupra
protecţiei sociale1, dincolo de diferenţele care există în ceea ce priveşte
organizarea şi funcţionarea diferitelor sisteme naţionale de protecţie socială,
principalele probleme cu care se confruntă aceste sisteme sunt, în mare,
aceleaşi:
- restructurarea finanţării protecţiei sociale pentru a diminua costurile
I indirecte asupra ocupării, în particular asupra celor cu salarii mici, în
| condiţiile menţinerii, acolo unde este necesar, a unei părţi din contribuţii;
- redefinirea condiţiilor de pensionare şi de calcul al pensiilor pentru a
I permite schemelor de pensii să facă faţă procesului de îmbătrânire a
I populaţiei care se accentuează în următoarea perioadă;
l i r reformarea sistemelor de sănătate cu scopul de a frâna creşterea
I costurilor, în condiţiile menţinerii calităţii actului medical şi a accesului
I egal al populaţiei la tratament şi îngrijire preventivă;
modificarea sistemelor de protecţie a şomerilor pentru a evita menţinerea
lor în situaţia de şomeri şi pentru a-i stimula să caute şi să găsească un
loc de muncă;

;an Commision, Social protection in Europe, 1996, p. 3

 i1iu>cţionar»>ti m m bunA a i holtulelllor r.Alre p e r s o a n e le c^ e
vtelHvon/Htf* frtiA m m:e«Hta sA eonducA la crearea unei cc ut?l|C
»ArAcif*i> 91 IAiA ca sA 80 producă o («liniere a suportul111
transferulile de venii,
leali/Hiee unul echilibru Intro protec|ia do bază (statutară). 0 rrten ’l^ a
pentru toţi şi protecţia suplimentară care este menită s0 ^ e °e
coeziunea socială prin aceea că răspunde nevoilor cresf'
flexibilitate^ economiile moderne nci3re 9
Toate aceste orientări derivă din problema sustenabilităţii f 'n şi de ,a
sistt'nieior de protecţie socială, evident cu particularităţi de la o ţară la 01
H lchem ă la «iţa ai â afost
IncA de la începutul anilor '80 evoluţia cheltuielilor de protecţie soc'a j nlLJnii
nvn lapidă decât creşterea produsului intern brut în majoritatea ţar c v0|uţiile
p ro p e n e . ceea ce a dus la o nevoie crescândă de fin a n ţa r e ^ ncâ au
rvfavorabile în planul creşterii economice şi în cel al ocupării forţei de ^ s ă
tăcut ca ponderea cheltuielilor de proiecţie socială şi modalităţile de f'na 0'cUpării
fie aduse în prim-planul discuţiilor legate de factorii creşterii e c o n o m ic e , & .)o(. j e
şi competitivităţii. Controversele care există asupra efectelor moda1'19^ 1
m
finanţare asupra competitivităţii firmelor au creat un curent care 3 ^e
iei
numeroase ţări ale UE, la modificări ale regulilor de finanţare a s'st?rn s0Ciale
protecţie socială, în special în ceea ce priveşte contribuţiile de asigurări s mai
plătite de angajatori, legate mai ales de cele care se referă la forţa de m unc
puţin calificată H la o
Modul de finanţare a protecţiei sociale a fost şi a rămas foarte diferit de
ţară la alta în cadrul Uniunii. Este necesar de menţionat faptul că în t0 a
resurselor de finanţare, cele din contribuţii de asigurări sociale sunt predominări
(peste 60% pe ansamblul ţărilor UE), iar în cadrul acestora, cele plătite de
angajatori. în ultima perioadă s-a observat un efort şi chiar o tendinţă com un ă de
diminuare a ponderii contribuţiilor şi de creştere a finanţării de origine fiscală.
Această tendinţă este încă prea slabă pentru a o considera ca fiind o trăsătură
care va marca şi în continuare evoluţiile mecanismelor de finanţare a sch e m e lo r
de protecţie socială.

1.2. Cheltuielile de protecţie socială

1.2.1. Ponderea in PIB

în 1998, cheltuielile de protecţie socială pe ansamblul ţărilor Uniunii

Europene reprezentau 27,7% din PIB. Mărimea record a ponderii acestor c\ eltuieli
în PIB s-a înregistrat în 1993 (28,9%), an după care a urmat o uşoară tendintâ de
scădere, rămânând totuşi superioară celei din anul 1990, când a atins 25.4%
(graficul nr 1 şi tabelul nr. 1). Diferenţele între statele membre sunt considerabile
şi se articulează în jurul unui clivaj Nord-Sud
 G raficul nr 1 1
PONDEREA CHELTUIELILOR DE PROTECŢIE SOCIALĂ IN PIB, IN UE 15, %

50
28.9
23 -a w - 2 a.&
“ZB,J 28.1
27,8 27,7
2S

27

2€
25

24

23 — L
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Sursa datelor EUROSTAT European Social Statistics Social Protection 1980-1998
Theme 3 Population and social conditions, Edition 2000. p 14

în pofida ac estor d isparită ţi, cheltuielile de protec ţie soc ială au avut tendinţa
de a se apropia de media calculată la nivelul Uniunii, creşterile cele mai
importante în ultimii ani, fiind observate în special în ţările care se află de departe
sub medie
în 1990, cheltuielile de protecţie socială reprezentau 25.4% din PIB pe
ansamblu l Uniunii. Ponderea în PIB a crescut considerabil în următorii trei ani, în
special ca urmare a încetinirii creşterii economice, a sporirii şomajului şi a altor
nevo* de protecţie socială, astfel că a atins, în 1993, nivelul de 28,9% Creşterea a
fost înregistrată în toate ţările Uniunii (cu excepţia Greciei unde a scăzut uşor
0.9%). fiind mai pronunţată în Finlanda (9,5 p.p.). Regatul Unit (6.2%), Suedia
(5,7%) şi Portugalia (5,5%). Perioada 1993-1998 este caracterizată de o diminua
re a ponderii cheltuielilor de protecţie socială în PIB, de -1,2 p p la nivelul Uniunii
Doi faeton au contribuit la acest rezultat: încetinirea creştem cheltuielilor de pro
lecţie sociala urmare a unui val de corecţii sau reforme aplicate în domeniul social
şi relansarea procesului de creştere economică. Reducerile cele mai man s-au
înregistrat în ţările nordice Finlanda (- 7,4%), Suedia (- 5.3%). Olanda ( 5 0%),
ţări care în 1993 aveau şi cele mai înalte ponderi ale cheltuielilor de protectie
socială în PIB, respectiv de 34,6%, 38,6% şi. respectiv, 33 5% Ponderea a
crescut uşor în acelaşi interval 1993-1998. doar in Grecia (♦ 2.2 p p > $i Portugalia
(2.1 p.p.), ţân care în 1993 se numărau intre cele care aveau ponderea cea nv,
scăzută între ţările Uniunii, de 22.3% şi. respectiv 21.3%
Există diferenţe sensibile între ţările membre ale Uniunii in ceea ce pnvesu
ponderea cheltuielilor de protectie socială în PIB Astfel fată de media celor 15 ta*
membre aie UE (27.7% în 1998). ponderile cele mai scăzute sunt in uiarvta
(21,6%). Portugalia <23.4% ţări care au un râe te tezvoten

ton Europeenne Dtrectfon g e n e l e de < ef

socaie dans Jroon Eurooeenne 2001 * p 90
 8 —------- ---------------------- „| altor tări membre ale UE Târil*
ma, Scâ2ut (33 3%).

s s a r « ^ ■ r s r s : ss. ^
nivelul de dezvoltare e c o n o m ic a ma
politici sociale mai g e n e ro a s e .

Sursa:
a) Pentru ţările UE: EUROSTAT, Commission Europeenne. Direction generale de l'emploi
et des affaires sociales, “La situation sociale dans l’Union Europeenne 2001”, p 122,
b) Pentm România: Calcule proprii pe baza datelor din Raportul Naţional al Dezvoltăm
Umane, România, 1999. Mărimea cheltuielilor de protecţie socială este totuşi aproxi­
mativă. In evaluare am avut ca reper sfera de cupnndere a cheltuielilor de protecţie
socială utilizată de EUROSTAT - ESSPROS (caseta nr 1) Ele au fost determinate ca
sumă a cheltuielilor de securitate socială si a celor pentm îngrijirea sănătătn Din lipsă
de date, indicatoml nu cuprinde cheltuielile efectuate pentru susţinerea costului cu
locuinţa

în România, ponderea cheltuielilor d e protecţie sociala în produsul interr

brut în 1998 reprezenta, conform calculelor noastre, ceva mai mult de jumătate d •
media determinată pentru UE-15, fiind de aproximativ 15%, comparativ cu 27.7°:
aplicată evident la un PIB substanţial mai înalt. Remarcăm, de asemenea fa r’
că în perioada 1993-1998 s-a înregistrat o creştere a ponderii c h e ltu f . '
protecţie socială în PIB, evoluţie aparent pozitivă din perspectiva necesit;
 asiguram unei protectn snn^i
declinul PIB şi presiunea t n'Vel mai îna,t a P°Pulat,ei Dar având ,n vedere
special ca urmare a crestei ™ de putern,că a nevoilor de protecţie socială, in
aceasta perioadă, c r e s t e i putern,ce a numărului de pensionari şi * şomajului, in
m ai degrabă rezultatul locui f ? c^>eltu»elilor de protecţie soc ială în PIB este
sociale a cetăţenilor * * U' Cl re,or nu semnifică o îmbunătăţire a protecţiei

Caseta nr. 1, Sfen j ■ ■— _____ ______________________________ —

—
uprin d e re a p ro te cţie i sociale in UE
Datele privind cheltuielile ici
metodologiei revizuite privind S ven|tunle) protecţie» sociale sunt calculate potnvit
Socială ( E u r o p e a n S y s te m n f ^ ^ u ro Pe a n al Statisticii integrate pnvind Protectia
ma nualul E S S P R O S 1996 n e9rated Social Protection Statistics - ESSPROS)
Cheltuielile includ prestatiiio cn i
schemelor de protecţie socială soc,a,e. cheltuielile de administrare si alte cheltuieli ale
Manualul E S S P R O S 199R r b c * -
Boalâ'ingnttrea sănătăţii ^ prestat,,le sociale în următoarele opt categoni
boală serviciile de îngrijire '"dem"'zat"le Pe" ^ c° " ced" de
Invaliditate ( D t s a b i S Z S Î h ? P^ USe farm aceu tlce
(altele decât înnriiiroJa- . ^validitate, ajutoarele sub formă de bunun si servicii
med? ' ă)Celoraflatl ^ această situaţie,
serviciile i altele 6 bătrâneţe (pentru limită de vârstă - n.n ). bununle şi
u Z T f S u n t Z T ,n9T a mediCală) 3C0rdate Persoanelor în vârstă
hn ai f i pensule şi ajutoarele acordate în conexiune cu decesul unui
membru al familei.
Familie,copii (Family/childnen): prestaţiile (altele decât îngrijirea medicală) legate de
graviditate, n a ş te re , maternitate, îngrijirea copiilor si a altor membn dependenţi din
familie.
Şomaj (Unemployment). prestaţiile de şomaj şi pregătirea profesională finantată de
agenţii publice.
Locuinţă (Housing). intervenţia autorităţilor publice pentru a ajuta gospodănile să facă
faţă cheltuielilor cu locuinţa.
Excluderea socială neclasificată in altă patle (Social exclusion not elsewhere classified
- n.e.c.): prestaţiile pentru susţinerea veniturilor (minime - n.n ), reabilitarea alcoolicilor,
a consumatorilor de droguri şi diferite alte prestaţii (altele decât îngrijirea medicală).
Sursa Giuliano Amenni: Social protection in Europe EUROSTAT Statistics in focus.
Theme 3 - 2 /2 0 0 0 \ p 4

1.2.2. Dinamica cheltuielilor de protecţie socială. încetinirea creşterii

cheltuielilor de protecţie socială in ţările UE

Cheltuielile de protecţie socială ce revin în medie pe un locuitor au crescut,

în termeni reali, pe ansamblul ţărilor Uniunii în perioada 1990-1998 ( tabeiui nr 2)
în perioada 1990-1993, cheltuielile de protecţie socială pe locuitor au crescut
în UE -15 cu aproximativ 4,1% pe an. Creşterea a fost deosebit de pronunţata in
Portugalia (13% pe an). Numai Grecia şi-a redus eheituielile ^eprotec
pe locuitor, în termeni reali, în această perioada în decursu c
— — ------------ . :: gcestor cheltuieli astfel că pe an
S-a înregistrat o încetinire a ere? % ţn ig 9 8 faţă de 1997 c r e ş t e * ^ , ,
creşterea medie anuală a fost de ea a ^
aproximativ 1,0 °» ^ 11

„m or de protecţie sociala pe locuitor. în

Evoluţia cheltuielilor <

1994 1995 1996_.J 9 9 ?

~Î990T 1Q
1WQ1i « S T J 993_ î'ţUop
110 115 117 n îs -
104 107 118
Austria 100 105 106 107 ._J07 120"
100
115 115 11 0 117 118 -409
100 104 107
Belgia 100 100 100 102
Ar\r\ 103
122 122 122 - 1(h
105 108 113 12 T
Dane marca 100 108 108 122"
100 108 107
aar\ ,_|08
116 119 119 122 120
Finlanda 100 108 115 120"
100 103 103 105 103
-J03
107 111 112 116 117 118
Franţa 100 103 120"
100 101 104 105 106 108
103 104 106 110 114 112
Germania 100 95 ÎÎT
100 102 106 110 108 110
96 94 96 97 101 104 111
Grecia 100 Î2ÎT
100 101 105 108 116 125
Irlanda 100 106 112 119 123 131 133 139 i4 r
100 103 110 112 116 121
Italia 100 105 109 109 109 108 113 118 118
100 109 99 104 108 108
Luxemburg 100 108 112 120 124 129 134 138 151
100 103 108 112 115 126
Olanda 100 101 103 104 102 106 102 103 103
100 98 102 98 99 99
Portugalia 100 112 129 144 149 153 163 174 189
100 103 106 113 121 131
Spania 100 110 117 124 119 119 120 121 124
100 96 96 97 98 100
Suedia 100 100 105 108 108 106 106 106 109
100 100 98 98 98 101
R. Unit 100 110 121 130 130 130 135 135 135
100 100 100 104 104 104
UE -15 100 104 110 113 115 117 119 120 122
100 102 104 105 106 108
România 100 79 67 58 62 69 72 50 75
100 108 120 125 85 130
Sursa EUROSTAT - ESPROS, La situation sociale dans l’Union Europeenne 2001 p 122
Pentru România, calcule proprii pe baza datelor INS (Anuaml statistic al Rom# r
1996 si 2001) si din Raportul Naţional al Dezvoltării Umane România 1999
 11
în ultimii doi ani (1997 şj iggm rh
s-au stabilizat în Finlanda, Italia O a h lle de Protecl ie socială pe locuitor
c r e ş te r e semnificativă în Irlanda Re9atul Unit, dar au înregistrat o
P e ansamblul ţărilor m em bre a l p i | 0 98,18
socială pe locuitor, în term eni reali niUn" * uroPen e. cheltuielile de protecţie
în R om ânia a avut lo c o s c ă d p rf ° Ut C. U,8% în 1998 fa'ă de 19 93
. locuitor, în termeni reali, în perioada 19Qn ?QQoe,l1tU'el!1° r de Protecţie socială pe
mai scăzut nivel fiind înregistrat în iq Q7 ? ® (tabelul nr 2 şi graficul nr 2 ), cel
din anul 1990, atingând în 19 98 reprezenta jumătate din valoarea
1993 s-a înregistrat o uşoară redresare 1 n'V,6lul anU'UI 1990 încePând cu
excepţia anului 1997 când cheltuielile h! ' ?en. creşter" acestui indlcator, cu
reali, au scăzut la 85% fată de 1993 sî la
yyo şi s .K n70o /o
la sub J 'lfaţa
?-°C
Jdealaanul
P? precedent.
locuitor' în termeni

Graficul nr. 1.2

Evo luţia ch eltu ie lilo r de protecţie socială, pe locuitor (1990 = 100)

Evoluţia cheltuielilor de protecţie socială în România este de sens opus celei

din ţările membre ale UE. Aceasta, în condiţiile în care nevoile de protecţie sooala
au crescut substanţial într-un context economico-socia care s
continuu Spre deosebire de România L în Uniunea european
sporire a cheltuielilor de protecţie socială, in termeni rea i,
locuitor, în pofida faptului că statele membre ale Un ur
 a -------------Cc u Po bp u ™ n S C& ;
incto “ te * ^
guverne lor de a reduce i

, 2.3. Cheltuielile de protecţie socială p e r capita

j ruriDărare Standard (PCS/Purchasing P o w

Exprimate in Putere de . nrotectie sociala per capita relevă m*.
Standards - PPS). mSrimea £ f S e r e (tabelul nr 3). **
bine diferenţele între ţări din acest pu există în acest moment cele ma
Datele pentru anul 1998 ( a ^ l pe mg| mari s. a u înregistrat în Luxem!
recente informaţii disponibile), cheltuiel Suedia (6485 euro), Olanda
burg (8837 euro), urmată de Danemarca ( 6 7 9 6 e u ^ ezem > and
(6257 euro). deci ţari care au promovau pro n w e a P ^ ^ ^
generoase de protecţie sociala, iar cele mai m > (tabelul nr 4)
de Grecia (2912 euro), Spania (3297 euro), Irlanda (3339 euro) (taoeiui 4).
Tabelul nr. 1.3
Ierarhia ţărilor UE după mărimea cheltuielilor de protecţie socială
per capita, în anul 1998
FiJRO/caDita la H.u.s. UE-15=100 '
9258 167
Luxemburg
---------------
7098 128
Danemarca
Olanda 6703 121
Suedia 6515 118
Germania 6459 117
Franţa 6418 116
Austria 6297 114
Belgia 6131 110
Regatul Unit 5306 96
Italia 5292 96
Finlanda 5171 93
Irlanda 3372 61
Spania 3224 58
Grecia 3139 57
Portugalia 3110 56
EU-15 5532 100
Sursa: EUROSTAT, Commission Europeenne, La situation sociale dans IUnion
Europeenne 2001, p 122

în România, întregul produs intern brut ce revine în medie la un locuitor,

exprimat în dolari la paritatea puterii de cumpărare, în valoare de 6153 în anul
1998 şi de 6000 în 1999 este aproximativ egal cu volumul cheltuielilor de proiecţie
socială calculate în medie pe un locuitor din ţările membre ale Uniunii Europene
 _________________________________________ __________________________ 1 3

de aproxim ativ 15% din PIB alocat protecţiei sociale în România

p r o c e n tu l
în s e a m n ă aproxim ativ 920 dolari la paritatea puterii de cum părare ce revin în
medie pe un locuitor, reprezentând circa 17% din mărimea aceluiaşi indicator la
n iv e lu l Uniunii Europene
Graficul nr. 1.3
CORELAŢIA PIB/CAPITA - CHELTUIELI DE PROTECŢIE
SOCIALĂ/CAPITA (EURO la PCS)

45000
40000
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
P EL E IRL FIN I UK B A F G S NL DK L EU-
15
HC.P.S./loc. 0 PIB/loc( 1999)

Raportul între mărimea cheltuielilor cu protecţia socială pe locuitor din ţările

aflate la extremele ierarhiei alcătuită după acest indicator (Luxemburg şi
Portugalia) este de 3:1.
De remarcat faptul că exceptând Luxemburgul, în majoritatea ţărilor UE,
mărimea cheltuielilor de protecţie socială per capita înregistrează o variaţie relativ
scăzută în raport cu media. Doar Portugalia, Grecia, Spania şi Irlanda
înregistrează un decalaj mai mare, de aproximativ 40-50%.
Diferenţele menţionate cumulează influenţa mai multor factori: deosebirile
între elementele conceptual-constructive ale schemelor de protecţie socială, evo­
luţiile demografice legate cu deosebire de îmbătrânirea populaţiei, rata şomajului
şi, nu în ultimul rând, de nivelul dezvoltării şi de rata creşterii economice.
Este necesară o subliniere în legătură cu faptul că în anii 90, chiar dacă a
existat o preocupare majoră pentru controlul şi, respectiv, reducerea cheltuielilor
cu protectia socială, mărimea acestor cheltuieli per capita a înregistrat, în general,
o creştere în termeni reali. Astfel, în 1998 faţă de 1990, pe ansamblul U E - 15,
creşterea a fost de 22%. Faţă de 1993, ritmurile de creştere în următorii ani au fost
în general mai mici, observându-se chiar o uşoară scădere sau stagnare în
Suedia, Olanda, Spania.

1.2.4. Structura cheltuielilor cu prestaţiile sociale

Distribuţia cheltuielilor cu prestaţiile sociale pe principalele categorii oferă

informaţii legate de problemele sociale sau accentele pe care fiecare ţară le pune
n cadrul politicii sale sociale.
Datele arată că cheltuielile pentru pensii(de bătrâneţe şi de urmaşi) şi pentru
.ânătate reprezintă partea covârşitoare a cheltuielilor cu prestaţiile sociale Pe

90 66 L fi
 tneamMul ţ i nta UE, ponderea cheltuielilor cu prestaţiile sociale pentru
I ^copii in produsd intern brut «sie de 2.3% In 1997 Cele mei mari ponderi
" , in P ? w d c e Danenwca ţ 4 \ ) l mlenda (3.8%). Suedia (3,6%)
ranţrf Austria ala A in atest si op 3% din PIB
ce M f l i ponderea >htltuleMof«u prestaţiile pentru şomaj m t<>tal
• • t a i r t i mufl pe (An Dacâ media pe cele 15 ţâri ale UE era de
' '5 ^% In Irlanda. 14 1% In Spania. 13% in f mlanda şi
i in itaha seu 4% tn Regatul Unit Cifrele vizând prestaţiile de şomaj
explicate de mAnmea şomajului deoarece există diferenţe
ceea ce pnvesle gradul de

1 2 5 D m w m ca cheltuielilor cu prestatiile sociale pe categorii

Sruchira actuali a cheltuielilor cu prestaţiile sociale este şi rezultatul

2 2 5 8 acestora ,n Perioada 1990-1997, evoluţia cheltuielilor pe loc
f pe ansamblu) Ut 1b a fost diferită de la o categorie de prestaţii la alta (tabelul
^ 5 ) ca efect al evoluţiei nevoilor de protectie şi modificărilor pe care le-au suferit
UTete scheme de protectie socială in statele membre
C ftoH uielile cu p e n siile au crescut relativ constant în perioada 1990-1997
Trebuie menţionat insa că, in aceeaşi perioadă, ponderea populaţiei in vârstă de
65 de am şi peste în totalul populaţiei a crescut cu 1,2 p.p., de la 14,6% in 1990 la
15.8% in 1997 in plus, frânarea creşterii cheltuielilor cu pensiile a fost şi rezultatul
unor măsuri de reformare a schemelor de pensii (în Italia, de exemplu, unde
cheltuie' ie cu pensule reprezintă 17% din PIB).
Tabelul nr. 1.5
Evoluţia cheltuielilor cu prestaţiile sociale per capita şi pe categorii în UE-15
(în preţuri constante 1990 şi 1993) (%)
I 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Bâtrânete+Urmasi 100 ' 101 107 109 112 115 117 119
100 103 106 107 109
Boalâ/lngrijirea 100 103 109 110 111 114 116 116
sânâtătii+lnvaliditate 100 101 104 105 105
Familie/Copii 100 103 111 114 112 115 127 130
100 98 101 111 114
Şomaj 100 122 136 151 143 133 136 129
100 95 88 90 85
Locuintâ+Excludere 100 100 111 122 127 129 129 131
socială 100 104 106 106 107
Total 100 104 110 113 114 116 119 120
100 101 103 105 106
Sursa EUROSTAT- ESP ROS

C h eltuie lile legate de sănătate au crescut mai lent decât totalul cheltuielilor
Aceasta este expresia eforturilor care se fac în diferite ţări de a controla costurile
legate de sănătate, apreciate a fi ca deosebit de mari în ţările UE De altfel,
 a
16
majoritatea ţărilor din regiune promovează d iferite măsuri de reformă a sistem^
de îngrij ire a sănătăţii.
Cheltuielile legate de familie şi copii a u crescut mult mai rapid decât
cheltuielile totale (cu 30% în penoada 1990 -1997). Această evoluţie a ta
influenţată şi de măsurile întreprinse în Germania în anul 1996, legate de refom*
şi extinderea sistemului de prestaţii familiale.
Cheltuielile pentru prestaţii de şomaj au înregistrat evoluţii oscilante, in
principal, în raport cu evoluţia şomajului. în 1993 faţă de 1990 cheltuielile cu
prestaţiile de şomaj per capita erau cu 50% mai mari. în perioada următoare
acestea au înregistrat un trend descrescător, în 1997 fiind cu 15 procente mai mici
faţă de 1993. Aceasta s-a datorat, pe de o parte, unei îmbunătăţiri a situaţi»
economice şi, pe de altă parte, reformelor schemelor de şomaj care au vizai
limitarea perioadei de acordare a ajutoarelor sau înăsprirea condiţiilor de acces la
astfel de prestaţii în contextul promovării de măsuri active pe piaţa muncii.

1.3. Finanţarea protecţiei sociale

1.3.1. Sursele de finanţare

U,niunii Eur_°pene. două sunt sursele principale de finanţarea

iaforilor si a rJ L ? s°cială şi anume: cotizaţiile sociale (în sarcina anga-
tota lu°încasăritar ' care ^Prezentau, în anul 1998. 60.9% *>
Publice finanţate din impozite si taxe (fiscalitatea
ar fi veiîturi din E n . ? ’ ° (diferenta de circa 4% reprezintă alte surse ci»"
ar fi venituridin dobânzi la plasamente pe piaţa financiară). I
Contribuţiile de asigurari sociale constituie principala sursă de finanţare a
m|Cea T 1 mare parte 8 tărilor europene, cu unele excepţii (Da­
nemarca de exemplu, unde prestaţiile se finanţează, în principal, din impozite).
Irlanda R i L t u M l î f 'V 3^ 28^0? 116 mult ***ţări între tipuri diferite de risc. &
Irlanda, Regatul Unit, Suedia, Belgia, Spania si Portugalia nu se face nici »
“ asupra Veni“ lor o B M M de c o ffi*
“ feare pentru asigurarea de şwna, *
Finlanda, Sued a şi Spania. In alte ţari se aplică rate specifice pentru fiecare risc.
Contribuţiile sunt plătite de angajatori şi de salariaţi (şi alte persoan®
acoperite) m proporţii care variază de la o ţară la alta pe riscuri, catego
profesionale. Exista cazuri, reglementări specifice pentru funcţionarii şi lucrai"
independenţi sau in cazul accidentelor de muncă
Finanţarea guvernamentală, din veniturile bugetare obţinute din fiscalitate,
constituie cea de-a doua sursă de finanţare. Statul este responsabil pentru toa*
prestaţiile care se varsă fără contrapartidă (de exemplu alocaţiile familiale s
finanţează din impozite în ţări ca: Danemarca, Germania, Irlanda. Suedia. Regaw
Unit) sau completează deficitul unor scheme, potrivit reglementărilor. . /de
In toate statele vest-europene, prestaţiile sociale de lungă durata (
exemplu, pensiile de bătrâneţe) sunt finanţate pe principiul repartiţiei, venitun
 obtinute din contribuţiile actuale servesc, în general, nevoilor de plată a prestaţii o
actuale Există unele excepţii, în cazul pensiilor complementare
3 Pe ansamblul celor 15 ţări din Uniunea Europeana, P i p a t e surea de fi­
nanţare o reprezintă contribuţiile de asigurări sociale (62,4% în 1997) (tabelul nr. 6)
Această sursă participă într-o măsură mai mare la finanţarea protet
sociale în Franţa (72,8%), Belgia (72,3%), Spania (69,7%), Olanda (6 9 ,1 /o),
Germania (67,5%) şi Italia (67,4%).
Resursele obtinute din contributii de asigurări sociale au o participare mai
scăzută în Danemarca (26,0%), Irlanda (35,2%), în aceste ţări finanţarea
cheltuielilor de protecţie socială fiind făcută preponderent (peste 60%) din încasari
fiscale generale (impozite şi taxe).
Acest tablou sintetic este rezultanta unor evoluţii diferite, în timp, de la o ţara
la alta a principalelor tipuri de resurse de finanţare.

1.3.2. Dinamica şi structura resurselor

în perioada 1990-1997, resursele totale ale protecţiei sociale au crescut - în

termeni reali - pe ansamblul ţărilor Uniunii Europene, cu 17%. Cea mai mare
creştere a fost înregistrată de resursele guvernamentale (din încasări fiscale,
respectiv, din impozite şi taxe, iar creşterea cea mai mică s-a realizat în cazul
resurselor provenite din contribuţiile plătite de angajatori.
Tabelul nr. 1.6
Structura resurselor (veniturilor) protectiei sociale în ţările UE, în anul 1997
Total=100
Guvernul Contribuţii de asigurări sociale Alte
(din venituri fiscale) Total Angajatori Pers. protejate11’ resurse
Belgia 24,9 72,3 49,2 23,1 2,8
Danemarca 67,8 26,0 8,5 17,5 6,2
Germania 30,1 67,5 38,6 28,9 2,4
Grecia 29,6 60,8 37,6 23,2 9,6
Spania 27,1 69,7 52,2 17,5 3,3
Franţa 24,0 72,8 46,4 26,4 3,2
Irlanda 63,9 35,3 21,4 13,8 0,9
Italia 30,5 67,4 50,3 17,1 2,1
Luxemburg 47,2 48,7 25,1 23,6 4,1
Olanda 15,6 69,1 22,6 46,4 15,3
Austria 34,6 64.8 37.7 27.1 0.6
Portugalia 43,3 46,7 28,6 18.1 10.1
Finlanda 44,8 48.4 35,1 13,3 68
Suedia 46,2 47,0 39.2 7,8 68
Regatul Unit 47,3 40,4 25,2 15.3 12.3
U E -1 5 32,4 62.4 38.4 24 0 5.2
Salariaţi, persoane ocupate pe cont propnu (seif employed). pensionan etc
‘ Exclusiv Suedia
Sursa EUROSTAT - ESPROS
 !

--------------- pe ansamblul larilor din UE-15 u „ a

î „ u « , m i , a n , ( p e n o a d a ^ ^ jcP
a rea persoanelor p,ote,a,e fu^ r ,

„ deplasare a sarcini.or dinspre angaia.or, spre 9

Aşadar, se consta a ojiep
sau spre persoanele prote)ate (tabe ^
.- - ____ 1QOA A *'

1995
l994~~ 1996 Ţ
1991 J992~T '7 9 9 3 *,
1990 127 125 130 13?"
A
\ |H 124
100 106 102 101 105 106
1 Resurse ^ 100
guvernamentale 107 108 111 1 12"
100 101 104 " 1 0 4 - 104 107
2. Contribuţii sociale 1\ uu
nn 103 108
1^3 105 107 108"
100 102 12CT~
- ale angajatorilor 100 103 105 106
11uu
nn 101
" T n r 115 118 120"
103 106 109
- ale persoanelor 100 104 106 108 110
100
yj
nrotpiatp(1
i viwjciiu )
90
no
92
CM
3 Alte resurse 100 93 93 93
97 99 102 101
100
TTT~ 119
I I c- 115 117
Total resurse 100 102 106 109
102 103 106 107
100
Salariaţi, lucrători pe cont propriu, pensionari etc
Sursa EUROSTAT- ESPROS

T ab elu l nr. 1.8

Creşterea sau scăderea participării (ponderii) resurselor de finanţare
a protecţiei sociale în ţările UE, în perioada 1990-1997

Guvernul Contribuţii de asigurări sociale Alte

(din venituri fiscale) Total Angajatori Persoane protejate resurse
Belgia -0,2 +6,3 +8,3 -2,0 -6.5
Danemarca -12,3 +12,9 +0,7 + 12.2 -0.6
Germania +4,8 -4.5 -5.0 +0.5 -0 4
Grecia -0,4 + 1,8 -1,8 +36 +1 6
Spania +0,9 -1.6 -2.2 +0.6 +0.8
Franţa + 7,3 -8,0 -5.6 -2 4 ♦0,7
Irlanda +4,9 -4.7 -3.0 -1.8 -0 1
Italia + 1,5 -0.5 -2.6 +2 1 10
Luxemburg +6,6 -2.8 -3.8 + 1,0 -3 8
Olanda -9.4 + 10.0 +2.6 + 74 -0 6
Austria -1.3 + 1.7 -0.3 +2,0 0 3
Portugalia +9.6 -104 -8.5 -1.9 | +0.8 ]
Finlanda +4 2 -3.7 -9.0 .....: ............ ....................... J
 Guvernul Co ntribuţii de asigurări sociale Alte
(din venituri fiscale) Ţotal Angajatori Persoane protejate resurse
Suedia
Regatul Unit *•*7,4 -3,1 -2,0 T î -4,3~
U E -1 5 +3,6 -2,6 -3,6 + 1,0 - 1,0
Sursa EU R O STA T- ESPROS.

Participarea guvernamentală între anii 1990-1997 a crescut (+3,6 p.p.) pe

ansamblul ţărilor U E-15. Această creştere a fost mai accentuată în Portugalia
(+9,6 p.p.) şi Regatul Unit (+7,4 p.p.). în alte ţări participarea guvernamentală a
scăzut, de exemplu, în Danemarca (-12,3 p.p.) şi Olanda (-9,4 p.p.) unde
participarea guvernamentală a contribuit în 1997 la formarea resurselor protecţiei
sociale într-o proporţie de 15,6% faţă de 25% în 1990.
Ponderea resurselor provenite din contribuţiile plătite de angajatori a scăzut
(-3,6 p.p.) pe ansamblul ţărilor U E-15. De altfel, în cea mai mare parte a ţărilor a
scăzut participarea angajatorilor la formarea de resurse pentru protecţia socială,
Finlanda, Portugalia şi Franţa înregistrând scăderi mai importante de (-9,0 p.p.,
-8,5 p.p. şi, respectiv, -5,6 p.p.). în Belgia a crescut însă participarea angajatorilor
(+ 8 ,3 p.p.).
Un trend crescător în majoritatea ţărilor a fost dat de participarea
persoanelor protejate (asiguraţilor) la formarea resurselor. Danemarca, Olanda şi
Finlanda sunt ţările în care această creştere este mai semnificativă (+12,2 p.p.;
+7,4 p.p. şi, respectiv, +5,3 p.p.).
Nu se poate desprinde o cauzalitate sau o orientare comună a ţărilor în ceea
ce priveşte modificarea structurii resurselor pentru protecţia socială. Astfel, în timp
ce Danem arca, unde scăderea participării guvernamentale poate fi justificată de
ponderea covârşitoare a acestei resurse, în Olanda aceeaşi resursă avea un aport
relativ modest, iar în Finlanda, unde guvernul avea o participare importantă
ponderea acestei surse a crescut, dar a scăzut semnificativ participarea
angajatorilor.

1.4. Remarci finale

• Ţările occidentale dezvoltate, în special cele europene, sunt recunoscute ca
fiind ţări cu sisteme de protecţie socială generoase. Deşi au o serie de
trăsături comune, (gam ă completă de riscuri sociale, accesibilitate largă a
populaţiei, un nivel ridicat al gradului de protecţie etc.) ele se diferenţiază
substanţial în special din punctul de vedere al mecanismelor utilizate în
finanţarea cheltuielilor, mai concret al combinaţiilor între schemele bazate
pe principii de asigurări sociale sau pe finanţare din resurse bugetare
(impozite).
• De mai bine de două decenii, problema principală în acest domeniu se leagă
de solvabilitatea sistemelor de protecţie socială derivată, la rândul et din vo­
lumul mare şi, respectiv, ponderea ridicată a cheltuielilor publice de protecţie
socială în PIB (29,9% în medie pentru U E -15 în 1993 şi 28,2% în 1997)
 r i f l l d . CH P 0 n d e f e , n U
■ , „ r o t e ^ s u n l eternente ,m p ,„u
P ^ire de P' fost Ş1 regândirea a c e tic
elilof Pu. socia'e re{eri'°arte ,p vedere financiar

de p ,o tet",!
£ * S * $ ţ U e» t f p r i i ^ re'°' n0„ric prin care s a

^ re a u ,e

compa,a,,v cu

‘V * * * 3 % 1 "r b . t
S * f zr te,e a < ^ J S > <* " * ? !* Uniunea Moneta,s
. cerinţa de ’® rolecHesoc IL aial sa „.j unul dintre criteriile de

Scitulbugeiarrnai. « * * memb,ualU™“ " jalâ au avu un anurn,,

convergenţă pentru a * v ll u r f or ou onderea chelluielrlor de

• ' * • | =

ritmurilor de creştere MonomiM d ^ de e v o lu ţ.ile pe piaţa

demografice (procesul de imtettanire m|nând m e n ţin e re a la u n nivel
muncii (şomajul înalt), acestea dinlUr uieKlor de p ro te c ţie SOCialâ
înalt s a u chiar creşterea, inune ■ cheltuielile de p ro te c ţie socială
. In termeni reali, exprimate in euro la WbU cn . a n rn tP rtic i
per capita au crescut Aşadar, nu se poate vorbi de o m ra u ta tii r, a
sociale in ţările UE, ci mai degrabă de o ajustare a schemelor astfel incat să
fie mai bine cuplate cu evoluţiile demoeconomice
• în totalul cheltuielilor de protecţie socială, pensiile şi sănătatea sunt
capitolele cele mai costisitoare. Cheltuielile cu pensiile reprezintă pe
ansamblul ţărilor UE-15 aproape jumătate (45%). iar cele pentru sănătate o
treime (35%) Cheltuielile pentru aceste două domenii reprezintă 13% si
respectiv, 10% din PIB, deci împreună aproape un sten L ' P IB Aceaâte
realitate a făcut ca sistemele de pensii şi de inqriiire a ^ânătătu c-* f
unor reforme in majoritatea ţărilor S.mDlificânrt E ' S3 f 'e SUf)USe
reconstrucţia sistemelor de pensii in d S 6 1pr°P uner,le ^ e a z â
publice de pensii a unui pilon de pensn c riv a t" ! u9 area ,a Sistemele

- < fe la o ^ u
 Totuşi coninuuţinu ut? a&iyurari sociale deţin ponderea cea mai mare (două
pe ansamblul ţărilor UE) în totalul resurselor protecţiei sociale
^ In procesul de restructurare a finanţării cheltuielilor de protecţie socială
y produs în ultima pe rioadă două deplasări. Una se referă la deplasarea sarci-
îjlor sociale dinspre angajatori spre guvern sau spre persoanele protejate; aceasta
este expresia măsurilor de degajare a angajatorilor de costuri sociale, în scopul
creşte™ competitivităţii produselor europene pe piaţa unică sau pe pieţele mondia­
li Creşterea participării guvernamentale la finanţarea protecţiei sociale pe ansam-
lylul ţărilor UE între 1990 şi 1997 este aproape similară cu scăderea participării
I angajatorilor.
Cea de a doua deplasare este legată de creşterea participării persoanelor
protejate (a asiguraţilor) la formarea resurselor în majoritatea ţărilor europene.

B ib lio g r a fie

Amerini, Giuliano - “Social protection in Europe", Statistics in focus, Theme 2-

3/2000.
Euzeby, Alain - “Le financement de la protection sociale en Europe des
interrogations communes”, P ro b le m e s econom iques, nr. 2532,1977.
Hantrais, Unda - Social Policy in the European Union, Second Edition, Macmillan
Press LTD, 2000.
Pieters, Danny (editor) - Social Security in Europe, Brussel, 1991.
Quainon, Emmanuel - “Le systeme de sânte (al SUA - n.n.) se rapproche-t-il du
modele europeen”, Problemes economiques nr. 2682, 2000.
Reynaud, Emmanuel - “Financing retirement pensions: Pay-as-you-go and funded
systems in European Union”, International Social Security Review,
No. 3-4, 1995.
Thompson, H. Lawrence - “The advantages and disadvantages of different social
welfare strategies”, International Social Security Review No. 3-4,1995.
*** European Commission, MISSOC 2000, Social Protection in EU Member States
a nd the European Economic Area, Situation on 1 January 2000; 2001.
*** European C ommission, Social Protection in Europe - 1995,1996,1998,2001
:*** ‘Taxes and social contributions in the European Union - First results for 1995
in Statistics in focus”, Econom y and Finance No. 8,1996.
 Nivelul f°ta' a',C£ fla te le membre ale Uniunii Europe^' »n k
P I B foarte difent
e s t e fn Luxemburg, Italia Portugal,a V
in 1991 mai puf" de ^ fn j ufu, va|on, de 1% G r^
Britame şi Ger™ n'?atl(|e de şomaj depăşeau 2% din P(B
Cheltuielile cu reveneau cheltuielilor cu prestatii|e d S;
Irlanda Pesle 3/» d fondu| creşteni ratei SOrT1ai ŞoJ <kA
Danemarca si s ^ a resCUt's i ponderea cheltuielilor cu preÎ J u' V
tfrilor v e s t - e u r o p a . cresc^ g% ^ ^ ^ ^ .
PIB Astfel, aces' f l fi0/ }p Belgia, 2% în Franţa si German 0 Ds
" “ — î
» « M scăzut al cheltuielilor cu P - e s ^ ^ V
,a mai crâzută a şomajului (Luxemburq) \ a
f ^ <J '
u S ” S | rc°Mu.elilor cu presţadiie de şomaj este mai «nX
attrojului toarte înalte (Spania) In schimb, exista ş, (ăn cu * > . » A
cheltuieli ridicate (Danemarca), precum şr ţar, cu şoma, ndical <jar ^ > £ ,
scăzute (Franţa, Italia).
Aceste variaţii importante intre nivelurile minime şi m a xime no» r
prin decalajele mari existente între ţările Uniunii Europene Fn cee a r
proporţia şomerilor care primesc indem nizaţii de şomaj (rata de a
precum si prin nivelul mediu al acestei indem nizaţii care, de asemenea drf0^ 5
de la o ţară la alta. Ţări ca Italia sau Grecia, unde rata de acoperire J ^
sub 20% din totalul şomerilor, iar rata de înlocuire a salariului prin inde m
şomaj este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, înregistrea?'^^
mai reduse niveluri ale prestaţiei medii de şomaj în PIB pe locuitor La
extremă, în Olanda şi Danemarca, cu o rată de acoperire ce depăşeşte
numărul şomerilor, având în acelaşi timp şi rate înalte de înlocuire a s a l a r i ^
indemnizaţii de şomaj, ponderea prestaţiei medii de şom aj în PIB pe lo cu it^
menţine ridicată. Ţări ca Marea Qritanie şi Irlanda oferă o protecţie social*
redusă printr-un nivel mai scăzut al indem nizaţiilor, d a r acoperă cea mai
parte a şomerilor. în schimb, Spania şi P ortugalia asigură o protectie soc#
relativ ridicata, dar pentru un număr mai restrâns de şom eri Celelalte (ăn se
situează pe poziţii intermediare din acest punct de vedere'
In perioada 1980-1997 ponderea cheltuielilor totale cu prestaţiile de sere ■
PIB a crescut în majoritatea ţărilor membre ale U niunii Europene Principale C3~:
a acestei tendinţe de creştere o constituie creşterea ratei şomajului în toa’e S&&
membre, cu excepţia Portugaliei, Irlandei şi a Danemarcei.
Tabelul nr V
________ Cheltuieli cu prestaţiile de şomaj în u n e le ţă ri m em bre UE
Tara Anii Rata şomajului (%) Total prestatn
Belgia 1980 i 79
1991 I 72
 Sursa: EUROSTAT, Luxemburg, 1993,2000

în acelaşi timp însă, ponderea prestaţiei medii de şomaj în PIB pe locuitor a

scăzut în cele mai multe dintre statele membre în anul 1997 faţă de 1980, din
cauza numărului în creştere al şomerilor care trebuie susţinuţi de un număr în
scădere al salariaţilor. Reformele din domeniul social, care au avut loc în ultimul
deceniu, s-au concretizat, în cele mai multe cazuri, în restrângerea drepturilor
sociale individuale, ca o consecinţă a constrângerilor economice determinate de
recesiunea economică prelungită. Diferenţele dintre ţările Uniunii Europene s-au
accentuat şi mai mult sub acest aspect. O menţiune specială trebuie făcută în
cazul Italiei care, de departe, înregistrează cele mai reduse valori atât la
indicatorul “ponderea prestaţiilor totale de şomaj în PIB cât şi la indicatorj
40 _____ — " nlR ne locuitor, cu toate că rata §0-, ^
----------------- Znil de somaj în p l®ppastă ţară sistemul de protectie % . Jt
“ponderea prestaţiei m faplu| ca ,n a cU ce|ela)te ţari ale Uniunii
PS.e foarte rid.cata Pe elângă<a^ugtC co'mParat'^ ^s
|tingdezVo|tatcompa te rn u l de asigurăn
sjstemu| asigurări de ^ M
esteroau-'— j puţmdeZV° de • a|-înraw
0caţ" k
Prin„ a „re a şomerilor nr.rvC 9 'ar
a Ş o m e r . o r e ^ m a ^ n e fiCiaZa de acea r e parte
^ aiecăror p rirw
^ 'a r
parte dmtire foarle sc D|ernentede .-| patronale şi salariate, 1

sunt considerate ind de * £ S m £ « )ta|ja

consideren * me,od0l09,Ca' S"Uaţa<
Italia, * " » reaza.® 3 socialâ a Şomf r .° ale Uniunii Europene partea cea
cM tu .e lilo -cu p ro t« ^ s« a, multe P " a£ stinate plat" prestaţiilor ^ '
Se constata ca in c cheltUielilor a tru şomaJ. Aceste prestati;
însemnată a fonduri o aţocaţiilor de aS g tgrl|0r, şi cea mai mare part6'
respectiv a indemnizaţulo^ ţn majonte ^ a sjtuaţiei financj
“pasive" de protecţie sociala a g pentru ame
creditelor obţinute din protecţie, respectiv creări,
sistemelor de asigura . { măsurilor a şomerilor, acordării Uno
s c l w n r e c o n v e r s i e i P 'f sau întreprinderilor
de noi locuri de munca, un pri[Tvl0C de munc ^ ^ ^ ^ ^ e

S3 S & , suni relativ t f ^ t i alocaţiile complementare de care

prlstatiile pasive de şomai s-ar a d a p|. flte persoanelor mai in varsla cate
beneficiază mulţi şomen. precu , activitate din motive de şomaj,
sunt nevoite să se r e t r a g ă anticipat din ®^ gng( respect.v Belgia, Danemarca,
Numai cinci state din UniU^ „ , ma; mu|t de 1% din PIB pentru masurile
Germania, Irlanda şi Olanda, au alocai |rlandej care pnmeşte djn
active de protecţie sociala a şomer. _ ■substanţja, destinat măsurilor
fondurile structurale ale Uniunii!Europene un j ^
active, celelalte ţar. sun^ " f ele che|tuieEior destinate politicilor de integrare într-o
Ratele relativ modeste a'e cheitu ei.io ^ ndicată a şomajului, dar
activitate a şomerilor pot fi e p ^ recunoscuta necesitatea adoptării unor
mai ales prin insuficena y ^ gjuţoru, dat şomerilor, mai ales
m ă s u r i active de in eg aceştia să depăşească situaţia de

■ « * * '« “ n s ,a ,a t c ă e s le d,e
transferat o parte din fondurile destinate plăţii alocaţiilor băneşti către masurile
active de protectie, atât timp cât bugetele asigurărilor de şomaj mregistreaza
deficite. Dimpotrivă, din cauza creştem ratei şomajului, au fost necesare tonou
suplimentare pentru plata prestaţiilor de bază unui număr sporit de persoane si
consecinţă, au fost reduse cele destinate măsurilor active
Nu este întâmplător faptul că ţările care au alocat o parte mai însemnata -
fonduri pentru măsuri active de combatere a şomajului sunt tocmai acelea 3'
o rată a şomajului relativ mai scăzută (Germania, Portugalia). în schimb, în Spa^c
şi Marea Britanie care au printre cele mai ridicate rate ale şomajului din - ■
cheltuielile cu măsurile active de protecţie a şomerilor sunt relativ modeste ' ^
şi Luxemburg fac excepţie de la această regulă. în Luxemburg, nivel j ' 'e •-s !
cheltuielilor cu măsurile active de integrare a şomerilor îşi poate găsi e x p ia t* *
 «(*>< numele supliment,nt> astfel apArute ar
t'v* rit miisjiaie a şornenlor In muncA
w* t>.»nwi in »p».« ih I m-nlru «iK)rt|«lon, nu ar
« hM im »•• *«l« i Ai ui cheltuieli vor scfldea
In v t i.m j i ( mj v i ' i h fisoile h «genţilor
fim dt* rnx lorurl d e munr A Oe asemenea.
■MiitMiiin |w>iw> In cure si* no «plice prelevarea
*tul4 In co n diţiile p U fonA m alocaţiilor d e şomaj

[ ^ m dm UnunM t uiopeanA sunt recunoscute ca fund ţâri cu sisteme de

$oc*Wt penerossei Dt’ţii au o sen© de UAsAtun comune, (gamă completă
-tgojn s<.v*ate. <*ccesib»lit«te laiyA a populaţiei, un nivel ridicat al gradului de
E L ^ ţ » «Ic) M (M xvn ţia /i substanţial In special din punctul de vedere al
EjgaR fen*** uWiMle In finanţarea cheltuielilor, mai concret al combinaţiilor intre
1 ilanui1? barele pe principii de asigurări sociale sau pe finanţare dm resurse
xoeWfv (importe)
I De n*»< bine de două decenii, problema principală de preocupare în acesi
xvnetto st’ teagă de soKab' tatea sistemelor de protecţie socială derivată, la
^ndut ei, dm volumul mare şi. respectiv, ponderea ridicată a cheltuielilor publice
>e proiecţie socială fn PIB Nivelul înalt al cheltuielilor publice de protecţie socială
:3 pondere in HB $i problema sustenabilitătii financiare a protecţiei sociale au fos
$, sunt subrete pentru dezbateri şi măsuri referitoare la regăndirea acestoi
sisteme astte vât ele să devină v labile din punct de vedere financiar
Ponderea cheltuielilor de protecţie socială in PIB, pe ansamblul Uniuni
Europene a fost în 1999 de 27,7%
Există diferenţe sensibile intre ţările membre ale Uniunii în ceea ce priveşte
ponderea cheltuielilor de protecţie socială in PIB Astfel, faţă de media celor 15 ţăr
nembre ale UE, pondenle cele mai scăzute sunt în Irlanda (16,1%), Spanit
(21.6V. Portugalia (23.4%), ţări care au un nivel de dezvoltare mai scăzut decâ
'Dedia UE-15 şi decât al altor ţări membre ale UE. Ţările cu ponderea cea ma
mare sunt Suedia (33,3%). Franţa (30,5%), Danemarca (30,0%), la aceastt
contribuind atât tradiţia (de sorginte social-democrată), cât şi nivelul de dezvoltare
economică mai înalt, care poate favoriza promovarea unei politici sociale ma
generoase
în România, ponderea cheltuielilor de protecţie socială în produsul interr
bfut in prezent reprezintă, conform calculelor noastre, ceva mai mult de jumătate
3in media determinată pentru UE-15, fiind de aproximativ 15%, comparativ ci
?7,7%. aplicată evident la un PIB substanţial mai înalt.
Exprimate în Putere de Cumpărare Standard (PCS/Purchasing Powe
standards - PPS), mărimea cheltuielilor de protecţie socială per capita relevă ma
)ine diferentele între ţări din acest punct de vedere.
Datele pentru anul 1998, cheltuielile cele mai mari s-au înregistrat îr
uxemburg (8837 de euro). urmată de Danemarca (6796 de euro), Suedia (648f
 _____ . rare au promovat şi prom ova 1
AA -—------- v HPCi P n c .iaiă iar cele mai mici în p / f * u
--------- - ^257 de euro). otecţie 50 . spania (3297 de euroj t'li
de euro), 0 W * K * 0 »W * ţ X , 2 de eu"»- bP 0)'
prezent poliţe' m ^ de Greci reVine în medie la Un Z
(2868 de euro), ,ntern brut ţn va|oare de 6153 -
(3339 rdep l n,a. întregul P^duţ de cumPa r a ' , cheltuielilor n a%
' " , ^ 2 2 la P ^ J f f i r n a t i * membre ale Uniuni,
exPr'ma’ fi0oo în 1999 esteaP locuitor din ţa prote ctiei sociale în r 0^
S c a W a l e ! " ^ ^ * din P « < j £ p u le r ii de cumpărare ce ,ev^
Procentul de ap-o*"™'” d0,ari la Pă"®‘ţ Sin mărimea aceluiaşi indica,*
înseamnă cm » 7 £ ,te cumuleaza influenţa ma, m ^

S S - W ţ elementele ^

populaţiei, rata şomajului ş', r f f S t f k de^nivelugl dezv

exjgtat ărs * * ,ah
Q preocu
creştem economice, ţn anl, 9U ,jlor cu protecţia socială
Este de sub n a reducerea cne , ^ ^ *
majoră pentru eon > capita a înregis . cresterea a fost de 22%
pe anS^ S i i ani au fost'în general mai ^
F ală de 1993, ritmurile de c! eşt? ? g sau stagnare în Suedia, Olanda, Spania,
observându-se chiar o uşoara scădere s a u ^ med|e pe Un locuitor au crescut,
Cheltuielile de protecţie soc ala chjgr şi după 1 9 9 3 cand s-a tras un
în termeni reali, pe ansamblul necesitatea reducerii acestor cheltuieli |n
semnal de alarmă în Jegatur ţnreqistrat o încetinire a creştem acestor
decursul perioadei 1993-1998 s- eg medje anuală a fost de 1,6%. In
cheltuieli astfel că pe ansamblul Uh c mgtjv 1 0 o/o Pe ansamblul ţărilor
1998 faţă de 1 9 9 7 , creşterea a fort P ^ pmtecţie socială pe locuitor, în
membre ale Uniunii Europ®!J ^ iqq8 {ata de 1993.
termeni reali, au crescut cu 8 /o g che|tuje |iior de Protecţie socială pe
în România, a avut loc o scădere a cne ^ scăzut n|Ve, fijnd înre.
locuitor, în teim en ^reaM n ^ n o ^ ^ ^ ^ ig g 0 a,,ngând •

S a 5% S S n 3 ? « W 1 M 0 Începând cu 1993 s-a iniegis ral.o u ş r *

redresare tn sensul creşterii acestui indicator, cu excepţia anului 1997 eart
cheltuielile de protecţie socială pe locuitor, in termeni reali, au scăzut la 85
"Hp 1993 si \d sub 70% fstă d6 snul prec6 d6 nt. ~arutn
în totalul cheltuielilor de protecţie socială, pensiile şi sănătatea sunîcap
lele cele mai costisitoare. Cheltuielile cu pensule reprezintă pe ansamblu' ^
UE-15 aproape jumătate (45%), iar cele pentru sănătate o treime (35 /o) ^
Iile pentru aceste două domenii reprezintă 13% şi, respectiv, 10% dm h r. • _
împreună aproape un sfert din PIB. Această realitate a făcut ca sistemele de ^ ^
şi de îngrijire a sănătăţii să fie supuse unor reforme în majoritatea ţărilor
rile de reformă vizează reconstrucţia sistemelor de pensii, în pnncipa c
garea la sistemele publice de pensii a unui pilon de pensii private (de car ta
 W 7 7 ***e'mtof de sânâ«ale atenua
fosl or**n*«IA. )n specia), pe controlul
Jh m ţ f t p e ansamblul Uniunii
opene, douăi
/ i wV II -,en*lor de P'°,ecl» sociala * T a ^ i* * f? . •**»«• principal, da finanţară
c £ f r . J m nmrmaanmlnr------- . V
I persoanelor prolojate) r«„ «*>t»*«ti»le sociate (in sarcina ano»
^
L,**sârilor fi contribuţii)# pmVi,, f, V* roprfî/Gnlau ln anul 1998. 60.9% din
U) cu Opondmrm de 35,4% fdif«iL impozite Şl taxe (fiscalitatea
P ^ P B fl^j din dobârui la piasarn^ni^rîT 5lfca 4°4 rW«zmtâ alte surse cum
î* M ir.mi
z *sociale
* * »fnd°o m mai mar* p a r ta ^ î,!!^ ? . sut6A <*• finanţare a
■ -•’'i''' , da exemplu, unda prestatul* . i ? «jopana, ou unala excepţii (Da-
| da in P^ncipel. d,n impoz.te)
i' .mlul Unit Suedia 0.1 ™ P® ^ rl ♦* *ntre tipuri diferite da riac. în
I -«'W ^ nscun a S ^ ; , ^ 0**' Span,a ♦' p o r ^ a nu .a tace mc. o
f^ i ^ te ^ u n aSUpraven,,un,or0 9'obalâ da cotizare
I ^ E x i ş t i raţe de cotizare separate pentru asigurarea de şomaj în
V , ,iifiiida' Su® ■ P ' a *e ţari se aplică rate specifice pentru fiecare risc.
Contribuţiile sunt plătite de angajatori şi de salariaţi (şi alte persoane
*-operite) în ProPorţn care variază de la o ţară la alta pe riscuri, categorii
I »rofeslon^ e' ^ X*S cazuri de reglementări specifice pentru funcţionarii şi lucrătorii
I rtjependenţi sau în cazul accidentelor de muncă.
Finanţarea guvernamentală, din veniturile bugetare obţinute din fiscalitate,
I constituie cea de-a doua sursă de finanţare. Statul este responsabil pentru toate
I nrestaţ>ite care se vars® fără contrapartidă (de exemplu, alocaţiile familiale se
| finanţează din impozite în ţări ca: Danemarca, Germania, Irlanda, Suedia, Regatul
ijpit) sau completează deficitul unor scheme, potrivit reglementărilor.
Resursele totale ale protecţiei sociale au crescut în 1997 faţă de 1990 - în
I &meni reali - pe ansamblul ţărilor Uniunii Europene cu 17%. Cea mai mare
f creştere a fost înregistrată de resursele guvernamentale (din încasări fiscale,
I rgspecliv, din impozite şi taxe), iar creşterea cea mai mică s-a realizat în cazul
resurselor provenite din contribuţiile plătite de angajatori. în ultimii ani, un accent
I mai mare a început să fie pus pe implicarea în mai mare măsură a persoanelor
protejate în formarea resurselor necesare protecţiei sociale.
în procesul de “restructurare” a finanţării cheltuielilor de protecţie sociale
s-au produs în ultima perioadă două deplasări. Una se referă la deplasare»
sarcinilor sociale dinspre angajatori spre guvern sau spre persoanele protejate
aceasta este expresia măsurilor de degajare a angajatorilor de costuri sociale, î
scopul creşterii competitivităţii produselor europene pe piaţa unică sau pe pieţei
mondiale. Creşterea participării guvernamentale la finanţarea protecţiei sociale ţ
ansamblul ţărilor UE între 1990 şi 1998 este aproape similară cu scăderea par
dpării angajatorilor. C ea de a doua deplasare este legată de creşterea participă
Persoanelor protejate (a asiguraţilor) la formarea resurselor în majoritatea ţării
europene. ~ ' 'T --:’ -
Cheltuielile cu pensiile de bătrâneţe şi pensia de urmaş reprezintă,
rte, cel mai important capitol al bugetului securităţii sociale şi influenţe;
lv nive|ul şi dinamica cheltuielilor totale de securitate socială atât din ţă
 Petre PR ISEC A R U
(coordonator)

Politici comune
ale Uniunii Europene

E C O ,
 Colectivul <lu puitori:
di PmIr# PRI8I CARU (cnp 1, 3, 4. 11, 13, 14)
Lauronţlu BALŢATU (cnp. 2)
dtcl Lucia IORDACHE (c ap. 5, 12)
di i catarlna STÂNCULC 8CU (cnp. 6)
drd P ompllla IOU (cnp. 7, Q)
Mariana PAPATULICÂ (cap. 8)
di Ghaorght CARAIANI (cnp. 10)

Redactor
Carmen ŢÂRANU

Coperta
Adriana POPESC U

Revizie text
Elena CO VRIG

Tehnoredactare computerizată
Angela COŢOFANĂ

Descrierea CtP a B&tâotecfl Naţionala i Rominiai

■ttci commune ale Uniunii Europene PelrePnseeai
| Luoa lordache, Ecatanna Sflacuteaoi. - ^ *..]
Bucuraşi: Edfejra Booaonwd. 20H
 capitolul 9
politica socială şi de ocupare a f0rtpi „
rţe* muncă
C o n s id e r a ţii g e n e r a l e p r iv in d n o lin
a P°**hca so c ia lă
i„ 1975, T. Marshall definea poijHr
lirice asupra sistemului economic pentm a LS° Clală drept u t iliz a i
f L valon decât cele determinate de forţele ţme anumi'e rezultate
C , raiul politicii sociale î„ c o n Z l ’ T K

ca un
• a politică. Pentm autori ca Delors, ^
pene, modelul soc,al s-a bazat pe J Aubr>'. in cadrul eonstrucrie
. P"°"l: cooperare ş
Diferenţele sistem ice dintre D i y •
dezvoltate au permis introducerea concentnln1^ SOClale Practicate de tările
i990 a . Esping-Anderson evide„,ia tre, rl ' * 7 ™ ai Politicii soc,ale 1„
(SUA), care pune accen, pe erica munciii Politică socială: liberal
„eimplicarea m megalirăţile sociale (merirocra i' P« 3 Pe pla|a fot1« de muncă
(Germania), care a mvem at as,gurările s„ ™ ' ‘ =8=le), conservator
veniturilor şi pe viziunea cooperatistă social d l PUnC a°Cent pe secuiitatea
accentul pe asigurările sociale şi p arten erii i ' T * (Suedia)’ care Pune
egalitanstă menită să asigure securitatea venimri ° ’ pr° movează 0 viz.une
sociale. Diferenţele dintre ţările comunitare y ' ° 8amă largă de servicii
sociale şi reglementărilor pieţei forţei de muncă 1 ? ^ re8imului politicilor
acestea şi alte ţăn dezvoltate ceea ce - mU mai mici decât între
european. ’ 623 Ce sP"J,na conceptul de model social
Jacques Pelkmans vede politica snriaiă î
concepte de genul echitate, coeziune socială c o n v e ^ * /-11116 CU principii ?'
consideră că sunt trei com ponente sau dom** ’ • • rge/ a econ°mică, iar el
c*re au tangenţă cu sfera econnm ir., . •• ! 1 ' pnncipale ale Poeticii sociale
Privind piaţa forţei de munră a ^ ransferunle sociale, reglementănle
«cial în srhimk _ ,"lunca’ asPecte de ordin instituţional şi de parteneriat
» “it tna, cuprinzăro^e r ' ! f " 6) câ sfera P01'1™ socale este
. oare, putând fi div îzată in două mari categorii:
P
( ^ y fQ rte i m u n c ă - care include managementul macroeconomic
Po veniturilor), politici active în domeniul resurselor umane.
re aţnle industriale (acordurile colective, dialogul social), termenii şi
 Politici comune ale Ui,|

econotţi
eC0^ i »cţ^
.«'ihihhk
excludem scKtalc. servicn sociale (învăţământ "
bMtatul social c a r e soCiale(explicite şi imPlici’
locuinţe sociale), transi ^
familiei acestor domenii sunt in competenţa
Marea majoritate . eflind prea dezvoltat, însă arm0n %
„ » * * . u ^ s - u l soc,a c o m - ” ^ de ,ung.
politicilor sociale naţionale ^ de Consiliul European de la P
metoda deschisă de coordo . fl poate susţine in mod eflcienţ >
îndeosebi pentru stera soc ’ Hnia integrăm politice p 0 ate ‘ ^
asemenea, nu trebuie uitat ca progr su P ^ s c e p tic is m u lu i
integrarea în sfera socialului (şi m ; M aastricht şi
£ 5 * de talia lu, " mai muH in r e g l e m e n t ^ V

S Η X " «**— te ţSr"e ^ ^ 15^

din PIB).

POLITICA SOCIALA

PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ STATUL SOCIAL

■ ’ Politica veniturilor A. servicii sociale (învăţământ,
■ Politici active pentru forţa de muncă sănătate, locuinţe sociale)
■ Relaţii industriale (acorduri colective, dialog social) 4— B. transferuri sociale
■ Termeni şi condiţii de anagajare (asigurări sociale, şomaj)
• Combaterea discriminării economice şi excluderii C . politica familiei
sociale

ACTORII IMPLICAŢI
1. STATELE MEMBRE - rol principal
2. INSTITUŢII COMUNITARE - rol de coordonare

Figura 9.1. Componentele politic ii sociale

/ , Modernizarea modelului Socia,
• SOc,al eu ropean
introducere
a .1*

4clol s***®1 eur°Pean acoperă mai mult* ,

^ t c s i o n a l ^ la ocuparea forţei de muncă h , * de ,a educaţie *
llfX dc viaţă şi protecţie socială i ’ la as,Surarea unui nivel
fotreprinden,; de la sănătate şi’s e c u r i S T ' , ^ Smdicate Ş'
^ 'm ^ tr iv » rasismului şi discriminării. 1 de muncă> ,a
Politicii sociale şi de ocupare a fftrt . .
' 1 .„litate şi un standard al vieţii H. * de muncă este de a
,>•3 0c
^nJtoasa - şi
s: mclusiva.
inclusivă Politirii Cente
P0lltlcile socia,e ^ Pentru
Un)un tol‘>într-o societate

y - J «* r r pun? lui fone ai c“ -V™. Hn

^ ,S » unul "1 T ,ACeS,a M d° « di<* fi flexibil şi dinamic,
^ .jnd schimbărilor rapide ale economiei şi societăţii europene pe
ultiţTie^or ecen11- 0 ca s°cială şi de ocupare a forţei de muncă
. c0nvingerea că numai o competiţie puternică între companii determină
lăţirea productivităţii muncii şi duce la creşterea economică, dar, în
iP'^1 ţitnp- este nevoie de solidaritate între cetăţeni pentru îmbunătăţirea
^ CarC ^UC ^ 'nC^udere socia^a 5* 0 societate stabilă şi prosperă.

q \ 2. Punerea în practică a politicii sociale europene

p Mitica socială şi ocuparea forţei de muncă constituie responsabilitatea

statelor membre. în concordanţă cu principiul subsidiarităţii,
* baZă| 3 europene se ocupă de acele aspecte unde soluţiile UE asigura
10511111111 e M itic ii A stfel, de interes comun tuturor statelor membre sunt
l u ^ in
Citf a stabilit numai standarde şi drepturi minime, pe baza cărora
jatele'membre adop.ă leg, 5i reglementar, « * * « prevedenle polmeu

“ “ 'e RezoUarea problemelor sociale ale UE

multor acton po sibil şi de aceea politica soci ^ organizaţii neguverna-
cooperare cu statele membre dar şi cu as ^ s . a u unit in

mentale (ONG). La mijlocul anilor contnbuie cu opinii şi idei la

-Platforma ONG-urilor Sociale Europene
 Politici comune ale iu,
------------------- H ^ t l
V
„* ONG-unle sunt, de asemenea, partener, .
politica socială europeana măsurilor sociale, constitu, J K * ,
şi competenţi î n p u n e r e a care sunt refente ca Ni
între UE şi cetăţenii sa P ^ ocupare include întărirea în COnf*>
*
societatea civilă*;. Politica ^ sociar , cum ar fi neg0cierile ' V
a dialogului civil, dar ş » d„w
parteneni sociali la nivel european.

9.1.3. Rolul partenerilor sociali

Parteneni sociali sunt sindicatele Ş. patronatele O r g a n i z a ţ i i ^

partenerii important pnn contribuţia, pe baza Un
13 “ d*' 'binTTtabU.te la formarea şi implementarea politicii sociale Şl J
«°uC
p ^ . forţei * — !” l985’ Confederaţi. E u r o p e ^ a P a lr o ^ ,
Confederata Europeană a Sindicatelor 51 Centrul European al [ntrepnodonfe,
cu Participare Publică au agreat să lucreze împreuna in mod regulat. Acordul
privind Politica Socială din 1992 a făcut din sindicate şi patronate consilier,
specializaţi ai instituţiilor europene. Totuşi, abia prin Tratatul de ia
Amsterdam, din 1997, aceştia au devenit parteneri la luarea decizie.. Partener,,
sociali pot’ să vină cu propuneri de modificare a legislaţiei europene,
asumându-şi astfel un rol tot mai important în politica socială şi de ocupare.
Prin introducerea noii metode deschise de coordonare 1 la Consiliul
European de la Lisabona, implicarea partenerilor sociali la nivel naţional şi
european s-a adâncit şi s-a extins asupra tuturor etapelor, de la conceperea
politicii sociale până la punerea ei în practică, la monitorizarea şi raportarea
privind aportul la politicile de protecţie socială.

9.2. Rolul T ra ta tu lu i de la A m ste rd a m p e n tru politica

socială şi de o c u p a re a forţei de m u n că

9.2.1. Contribuţia Tratatului de la Amsterdam

Comunitatea Europeană are un angajament şi un istoric indclung.it a

politicii sociale. încă de la constituirea sa. pnn Tratatul de la Rom.i in ' ' '
s-au pus bazele politicii sociale comunitare pnn includerea articolelor
 ..........clil circulaţie a ,
' / - > ...... ...........* •?* “ m u n e ^ l . , „
' ■ < . .......... - W » Puncr» " > l u * >
> " I V ...... .................... “ '" 'e l '" “pC ^ ' W *w « ,

„ — - - - > -« ^ ^ ^
! , ratatul de la Amsterdam în . * aUt°nW n l ? V n,velul
* însem na, un p„„ct * ’ " * (« « , t» , "»*"'« I, ,Mle
.effi' ‘„a La A m ste rd a m a fn*. ° t,tUrâ în „ . Şl lntrat în fi, .
/ ' " ' “ .'Iriina dată’ (“ IHica de o c l f " ' 83' u" w " * soc' « sT 'd T
C u i «-n u m de uc|iune | , nive* « * <W,ei * * £ * 1 I. T ^ J “
Pri"OT ° h' “ ttvele şi activiuw" f a" * fost u„
terdam se numără: promovarea * PortantemP .
fo c* * "’ * M c ' muncă Prin =Ub,"rt' ri0rul C u n tu S T “ t m * * * U
* menită sâ promoveze resnrsa ,e* “”ei sta,egl * “nui'»»'t m,el
sl tabilă, precum şi o piaţă a m Unianâ bine preBă°ncertate '* acest
t ,|cl, Tratatul a pus ocuparea forţei h receptivă la sehimh-% Cahflcată ?>
solicitat coordonarea

* * • " * S.'nergie,1
(owdon„,c m acest senDes‘ T™ «“ l de I» Am:s
s, ,rcbllK A 2 erdam
Cr ‘ le, K^„nom'« P^« t™

şomajului revine statelor membre. responsabilitatea combaterii

Tratatul a introdus şi une|e nQi
europeană, cum ar fi combaterea discrimina ^ Pentru P°'ltlca socială
„duse pentru a - „ gâsi locul h soc,etate, t e t e i 1 “'" " ,? P" soanel”
pentru o societate inclusivă; în plus a f W a- . angajamentul
L , in toate dom eniile vie,H [ ! '" ? * * * » * •* *
Comunităţii. ' “ o b ra 'v » politicii
I ratatul de la Amsterdam are o semn,r,ca|,e deosebită si pn„ fapmi cS
i determinat ca politica socială şi de ocupare a forjei de munci sa devină,
intr a cvăr, o politică comună a UE. în anii ’90 majoritatea măsunlor UE
r ^ind politica socială şi de ocupare se bazau pe Acordul privind Politica
^vulâ anexat ca protocol la Tratatul UE dm 1992 şi pe Cana Drepturilor
*iale Fundam entale ale Lucrătorilor, adoptată în 1989. Drepturile funda-
memale ale lu cră to n lo r au inclus sănătatea şi secuntatea la locul de muncă.
 bârD*v» »■ li*
/ e ( »\ f e " 'e vede* legal, Acor^ '
V i ia m ^ d#me»iil, V
S ‘d'!»Ue a semna' mei V
u ^ V ' 9^ 6 Joinemul social s * ^

. < > : > K « » 5 * u E â â m » p us capât ac^ S

< > * T‘’,0,' i e r e < a A < , privind Politica Soc14|\

«oM“ls s„ie*" so ^ , si p r ^ °

e S»cială
«al J‘ ACl largă a*uPra V",0rUlui Mit*
9 Î .1 - f r ,,g a fosf u l , e n 0 r C O n t i n i « « l
, „ d e * 1»8 ' 6 ' 6 a r e

O» « * » a < 00 ^ ' ‘ liricii sociale din 1994 *

î» l99î’ Sc„pul * es,e . ibă asup_ra P° tatâ spre viitor a
sociale europcf n ,993 5'CaItaî |novativa Ş1 de Acţiune Sociala pe terTriţţ

C ** ta O ab»rfare f f fost Pf°8ram „ului Ş' de U imP>*ls»l

* • pro6ramul de Ac,,aa'
S0C11995-1" 7' POr,"nf d e Tratatul de‘a * * dezvoltarea politici, socialt

Socială 1998-2000as■ * r r “» —bătoare °, muncl,

" r * *
,ntr-oeră,
e u ro p e * 0 ^ a d e m u „ c a p e n ,r u l “ ^ a id e p ro g ra m u | a g n lp a , | lm ilt

t e t 'mplementat in undea, a

s s c s s « - p- * ‘
Amsterdam în 1997. ^ J tM Î M O

9.3. Strategia de la Lisabona şi m o d ern iza rea p oliticii

sociale
Wi i
Cu prilejul Consiliului European de la Lisabona (martie *>
guvernele statelor membre s-au angajat să colaboreze pentru atingerea u v
nou obiectiv strategic în actualul deceniu, şi anume de ..a deveni cea n *
competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere c a p a b ili d H * B I
y r jlobalâ' « « ^ V v
/ ' • pregătirea
politici mai
a e z v o '^ V ^
competitiv,^., 51 aCcJ 1'1 s ? \ , •»
pieţei interne. !i W V i ^ » >lbS j '“i V ”
. m o d e r n i^ N , V |C * % *" *»
u m a n e ş* i ccom
°Q w ° ^ l ilui ilU i
i b a t(. t5v
i N! ! °f jnaM
i 5i° <^T *e Pnn

. susţinerea p * * ex % % ,'e
carea un“i mix C X *
Strategia d e la Lj * * * , ^
^ n g a condiţiiie 4 ^
^ ,« 3 coezium, regi ^ p„
Wbuna.aţ„ea p « u. I J t t S l i ^ ^ *" ■»-
J * M te la toate n,veiels 0r ex.S^ , " x 4 î ”'w * > > « « 1 * .
I— COnS'"Ul Eu">Pea„'Cr0b'»»« a,," " ^ > ^ 6a * £
^ , o m o n ,,^

U Lisabona s.a ''>'"1"""K»»

«ropcan. care pom eşre de |a J " * '0”11 P. » « .
il Europei şi de aceea t r e bu^^* a «*
Investiţia m resurse u n .» ,
inamic sun. cnrc.al, p ^ , «ui s u , ? ^ ' » - W.
pine. apanţia acestei noi econom meconomia «aoasten o şi
“ “ “ *le 5°™ )ulu,. exclude, « K » **taw ,« “
sociale in continui compeuţ,, cu restul i, * * “ polmcil, s*
■ *«. =*> «• cu ţanle « £ £
n sutele cu econnm i. j i * r " ‘^ 't a k s K u l,* ,» ^
“•«m arca. . I ’ * pMi :4S to ™ ■ » * • » ■ »
Sini * ~ ° M area Bntanie Diferenţele majore între UE şi SUA nu
™ P n v m ţa n iv e lu lu i cheltuielilor CUprotecţia socială ca procentaj din PIB.

Ct*ch»W » of tSc Lisbon Europe* C a m * .&***** ^

H M »»— — — — ---

— ------------------, „ r . Majoritatea sistemelor din u E ' ' ^ V

c, rez,dă în metoda de , cheHuieli.or SUA su„, N ,A
din laxe. in timp « ° “ £ PMetoda de finanţare are Un . V \
veniturile după pl*“ “ , inegalitaţile sociale N \
modului in care se modelului social european şi \
in viitor, modemiz men(inerea valorilor sociale ,
oameni vor fi cruciale pe îmbunătăţirea performanţei V ' H
solidantate si justiţie, pre j£ scăzută şi f J N jt
Dezvoltarea economică forţei de muncă Ş, a c o e ^ 1" ^
este esenţială pentru creşterea aspect important al " '“V
Coordonarea fiscala la nivel în prevenirea e r „ 4 > 5
de pe piaţa internă, ^ de taxe. 0 protecţie Soc' V
din taxe pnntr-o comp , , „ ec0nomiei la schimbare si fi V
onentată este esenţiala pentm a ^ a, educaţiei şi

forţei de munca bine preg •

includerea socială şi compe„t N
profesionale, a c c e s i b i l e finanţăni
C r eştere a ratei de ocupare va in nie|Qr
protecţie socială. Coeziunea socială previne §. m.cşoreaza s u b u ti,^
resurselor umane. Managementul interdependenţei in re politic, ^
socială, economică şi de ocupare) duce la un mix de politici care Va ^
progresul economic şi social .
Principalele priorităţi de acţiune pentru modernizarea modelului s0Cia|
european, stabilite la Lisabona, se vor axa pe.
■ stimularea educaţiei şi formării profesionale, pentru a trăi şi munci
în societatea bazată pe cunoaştere;
■ locuri de muncă mai numeroase şi mai bune în cadrul UE-
dezvoltarea unei politici active de ocupare;
■ modernizarea protecţiei sociale;
■ promovarea includerii sociale.

3 Policy mix.
Communication from the Commission to the Council. the European Parhament. the i ^ ^
and Social Committee and the Committee of the Reeions on Socul Pohc>
COM(2(X)3) 379 final. Brussels, 28.06.2000.
 a muncii

economică

•^ C p s u I economic şi social reflectă inlerrtl^~]--------——

P,0g sa maximizeze conlnbg j g ţ * ’ ţ* Mtc, ş,tiwe

Figura 9.2. Caracteristicile politicii sociale europene

T o , l a L i s a b o n a s - a p r o p u s r e a i12area ^

cesor al Programului de Acţiune Socială din 2 P° SOC,ale’

suc^Jarea
:^rea si snriai eum
şi îmbunătăţirea modelului social ____ 1" 8 ~ 2 0 0 0 ’ P6 ™™
^'struirea unui stat al bunăstării activ. pnn in vesti ţia in
Pnn mvestl,,a !n oame n i

9.3.2. Modernizarea procesului de coordonare

îndeplinirea obiectivului strateg.c de la Lisabona va fi facilitată pnn

aplicarea unei m etode noi, de coordonare deschisă, ca mijloc de răspândire a
bunelor practici şi atingere a convergenţei spre pnncipalele obiective UE.
Aplicarea politicilor macroeconomice şi liberalizarea pieţei au
sociale im portante, inclusiv în pnvinţa organizăm sistemelor de
* Pildă 'S°U ’ m acela5* UmP> politica economică şi de ocupare, cum ar fi,
"form/în°rf SterCa partlclpăni lucrătorilor în vârstă, trebuie susţinută cu
sinătate a ° m en' ' !e Pensiilor, serviciilor de îngrijire şi de asigurări de
^ ^ 'g u râ Prolecţia socială este văzută ca un potenţial factor productiv,
ca ec°nom iile modeme, dinamice, să fie clădite pe fundaţii solide