PARAZITOLOGIE TROPICALĂ

Curs 2

LEISHMANIA DONOVANI, TROPICA ŞI BRASILIENSIS

LEISHMANIA DONOVANI

Morfologie:
– forma leishmania (amastigotă - prezentă în organismul uman – în macrofage)
– forma leptomonas (promastigotă – prezentă în corpul flebotomului,
extracelular, în lumenul intestinal)
Ciclul biologic:
• flebotomul se infectează înţepând omul sau animalul bolnav şi suge sânge cu
monocite parazitate
• in intestinul insectei se transformă în leptomonas şi blochează parţial sau total
esofagul
• la un nou prânz sângele refluează din esofag în plagă
• formele leptomonas pătrund în macrofage sau polinucleare, unde se transformă în
leishmania

Leishmanioza viscerală sau boala Kala-azar

• la adultul tânăr:
– incubaţie 2-3 luni
– debut: febră neregulată, transpiraţii, astenie, cefalee, tulburări dispeptice
– perioada de stare: febră, anemie, sindromul hepato-spleno-adenomegalic
– sindromul cutanat: piele hiperpigmentată, depigmentări sau
hiperpigmentări (Boala neagră)
– diaree de tip dizenteriform
– hemoragii digestive, erupţii purpurice
• la copil (zona mediteranei, vârsta 2-3 ani):
– incubaţie 1-2 luni
– debut lent, insidios
– perioada de stare: sindromul hepato-spleno-adenomegalic mult mai intens,
fără manifestări cutanate
• evoluţie: caşexie progresivă, sindrom hemoragic, suprainfecţii bacteriene

Diagnostic

• de laborator:
– puncţie medulară, hepatică sau splenică, frotiuri Giemsa
– însămânţări pe medii de cultură
 – Inoculare i.p. pe hamster
• imunologic: test de disproteineimie (Gate- Papacostas), Elisa, R. de aglutinare
directă

Tratament

• Stibogluconat de sodiu
• Glucantin
• Pentamidină (Lomidin)

Epidemiologie

• Rezervor de infecţie:
– omul (focarul indian)
– câinele (focarul mediteraneean şi american)
– rozătoarele mici (focarul african)
• Căi de transmitere:
– inţepătura flebotomilor
– transfuzii de sânge
• Populaţia receptivă:
– adulţi tineri (focarul indian)
– adolescenţi (focarul african şi american)
– copii mici (focarul mediteraneean)

Măsuri profilactice

• depistarea serologică a câinilor purtători

• lupta contra rozătoarelor sălbatice
• suprimarea flebotomilor prin pulverizări cu insecticide a locuinţelor
• protecţia omului cu insectifuge repelente

LEISHMANIA TROPICA

• boala - leishmanioză cutanată, butonul de orient sau ulcerul de Alepp

• vectori –flebotomus

• patogenie:
– promastigotele introduse în derm de către flebotom declanşează reacţia tisulară
locală
- macrofagele preiau paraziţii care se transformă în amastigote, se multiplică şi
distrug macrofagele
- prin inconjurarea lor de către limfocite, plasmocite şi mononucleare, celulele
parazitate formează un granulom al dermului, care ulterior devine necrotic în
centru
Manifestări clinice:

• la copii şi tineri leziuni unice sau multiple întâlnite pe suprafeţele descoperite ale
corpului
• perioada de incubaţie: 2-24 luni
• debutul: o papulă roşie pe faţă, numită “Butonul de orient”
• perioada de stare: după câteva săptămâni, se acoperă de o crustă albă, uscată care
ulterior se înmoaie şi se îngroaşă, devenind brună şi aderentă, cu o dimensiune de
aproximativ 2 cm. La baza craterului – un ţesut de granulaţie, iar marginile devin
indurate

Forme clinice

• forma urbană – uscată

• forma rurală - umedă

Forma urbană

• etiologie – Leishmania tropica minor

• populaţie receptivă: afectează copii şi adulţii din bazinul mediteraneean şi India
• rezervorul natural: oameni şi câini domestici

• aspect clinic: ulceraţia poate lipsi, leziune singulară, evoluează lent, după
vindecare rămâne o cicatrice depigmentată

Forma rurală

• etiologie: leishmania tropica major

• rezervor natural: rozătoarele
• răspândire: zona deşertică a Orientului Mijlociu, Afganistan şi Africa
• incubaţie: 2-6 săptămâni
• perioada de stare: leziuni multiple, localizate pe membrele inferioare, însoţite de
adenopatie regională
• vindecare spontană în 3-6 luni, cu cicatrici importante

Alte forme

• Forma lupoidă:
– localizare – Iran şi Irak
– cuprinde zone mari ale tegumentului feţei
– e o manifestare alergică – reacţie hiperergică
– leziunea se vindecă în centru şi se extinde la periferie
• Forma lepromatoidă:
– Localizare . Etiopia
– Etiologie – L. Aethiopica
 – debut – leziune unică (nodul lepromatos)
– perioada de stare: se răspândeşte pe toată suprafaţa corpului
– nu ulcerează
– expresia unei imunodeficienţe a mecanismului celular

Mecanismul imun

• răspuns imun de tip celular, acompaniat de o hipersensibilitate întârziată

• după vindecare se instalează o imunitate permanentă
• L. tropica major protejează faţă de L. tropica minor, nu şi invers
• există un spectru imun al manifestărilor clinice:
forma anergică (difuză) →forma cu vindecare spontană → forma cu hipersensibilitate
exagerată (recidiva)

Diagnostic

• evidenţierea parazitului este esenţială

• Examenul direct:
– se recoltează materialul din ulcer sau de pe marginea lui
– se intinde pe o lamă şi se colorează Giemsa sau Wright
– printre celulele rupte sau în macrofage se găsesc paraziţii în forma
amastigotă
• culturi pe medii speciale
• inoculare la hamsteri
• Imunodiagnostic
– Intradermoreacţia Montenegro: injectarea intradermică a antigenului
preparat din promastigote; în 72 ore apare o zonă indurată; pozitiv în 70%
din cazuri; în zonele endemice nu are valoare diagnostică

Tratament

• în zonele endemice se instituie tratamentul specific numai după apariţia ulceraţiei,

pentru a permite instalarea imunităţii
• medicaţia folosită este similară cu cea din leismanioza viscerală, insă pe o
perioadă mai scurtă de timp:
– antibiotice:Rifampicină,Ketaconazol, Metronidazol
– Imunomodulatoare: Levamisolul

• in cazul leziunilor cronice se foloseşte un tratament local cu agenţi fizici:

creşterea temperaturii locale peste 40 grade Celsius

• administrarea intralezională de: mepacrină, metronidazol, paromomicină şi

steroizi

• tratamentul infecţiei secundare cu agenţi bacterieni

Epidemiologie

• răspândire în Vestul Indiei, Pakistanului până în ţările din bazinul mediteraneean

• câteva focare în Africa tropicală şi fosta Uniune Sovietică
• rezervor de infectie: mediul urban – oameni şi câini; mediul rural – rozătoare
• vectori: Phlebotomus papatasi şi Phlebotomus sergenti

Transmitere pe cale mecanică

• Stamoxis calcitrans care preia parazitul dintr-un ulcer deschis

LEISHMANIA BRASILIENSIS

• boala – leishmanioza cutaneo-mucoasă

• etiologie:
– L. brasiliensis brasiliensis – Brazilia şi regiunile forestiere adiacente
“espundia”
– L. brasiliensis guyanensis – Guyana, zonele adiacente Braziliei şi
Venezuelei “pianul de pădure”
– L. brasiliensis peruviana – Peru, Argentina şi versantul nordic al munţilor
Anzi “uta”

Manifestări clinice

• afectează muncitorii de pe plantaţiile Americii latine şi muncitorii forestieri

• tulpinile americane ale Leishmaniei produc infecţii cutanate cu tendinţă de a
implica mucoasele bucală şi nazo-faringeană, cu extindere – metastază.
• leziunile papulare, nodulii şi ulcerele pielii sunt aceleaşi ca în Butonul de Orient,
insă tipul leziunilor şi cursul bolii variază larg.

Manifestări clinice ale Leishmaniozei americane

• ulcerul chicleros, afectează faţa şi urechile, nu se răspândeşte în nazo-faringe

– se întâlneşte la culegătorii de gumă din zona forestieră: Mexic, Guatemala
şi Honduras
– leziune unică, fără metastaze
– mic nodul - ulceraţie - se vindecă spontan în 6 luni
– dacă este localizat la nivelul pavilionului urechii se produce o inflamaţie
cu invadarea cartilajului, iar în câţiva ani pavilionul se distruge lent.
• Forma “ata”
– Nodul ulcerat
– localizat într-o zonă descoperită a corpului
– când e localizat în zona feţei se extinde la mucoasa nazală sau bucală
• Forma espundia
 – metastaze cutanate şi mucoase care apar după vindecarea ulcerului iniţial
– metastazele mucoase sunt grave, ating nasul, orofaringele, traheea sau
esofagul
– sunt distruse cartilajele şi chiar oasele
– apar frecvent suprainfecţii

• debut: un mic nodul pruriginos are ulcerează ulterior

• parazitul se răspândeşte pe cale limfatică
• localizarea leziunii: gambă, picior, antebraţ, cap, şold, umăr
• vindecare în 6 luni
• după 2-20 ani apar leziunile muco-cutanate
• se formează o crustă pe septul anterior, polipi, ulceraţii, şi apariţia leziunii tipice a
“nasului de tapir”
• ulceraţiile pot distruge întreg septul nazal

• Leishmanioza cutanată difuză

– produsă de L. mexicană pifanol şi L. mexicană amasonensis – similar

tipului lepromatoid al Leishmaniozei din Etiopia.
– apare la organisme cu imunitate celulară scăzută
– infecţie progresivă, diseminată a întregului tegument sub formă de noduli
şi ulceraţii
– această formă este incurabilă

• Pianul de pădure
– multiple leziuni cutanate situate pe trunchi şi pe membre
– metastaze care se extind de-a lungul limfaticelor
– Guyana şi Bazinul amazonului

Diagnostic

• biopsie cutanată
• parazitul se evidenţiază prin frotiuri colorate prin metoda Giemsa
• cultivare pe medii selective
• diagnostic imunologic (forma espundia): anticorpii apar după 4-6 săptămâni
• prezenţa anticorpilor sugerează o infecţie cutanată aflată în perioada
asimptomatică a bolii

Tratament

• leziunile usoare (L. Peruviana şi L. Mexicana) – injecţii intralezionale cu

antiamoniu
• vindecare accelerată prin încălzire la 40 de grade Celsius a zonei lezate
 • leziunile desfigurante sau invalidante, cu implicări ale cartilajelor şi diseminare
limfatică: antiamoniu pentavalent administrat în aceeaşi doză ca şi în
Leishmanioza viscerală
Profilaxie şi combatere

• Leishmanioza americană este o zoonoză

• combaterea sursei de infecţie este dificilă
• defrişarea unei zone de câţiva Km în jurul zonei de locuit
• combaterea insectelor prin folosirea de insecticide
• imunizarea oamenilor prin folosirea unei tulpini benigne de Leishmania

Curs 3

TRIPANOSOMIOZA AFRICANĂ

Genul Tripanosoma
• monoflagelate
• flagelate sanghine şi tisulare
• specii:
– Tripanosoma brucei
– Tripanosoma cruzi

Tripanosoma brucei

• Tripanosoma brucei gambiensae

• Tripanosoma brucei rhodesiensae
• boala - tripanosomioza africană
(boala somnului)

Morfologie:
– forma tripanosoma (tripomastigotă, metaciclică) prezentă în sânge, limfă,
LCR)
– forma chritidia (epimastigotă) prezentă în organismul vectorului Glosina
spp.)

Ciclul biologic

implică 2 gazde:
• una definitivă vertebrată: omul, antilopa, câinele, rozătoarele, girafa, zebra
• una nevertebrată: vectorul Glossina spp. (musca tse-tse) – G. palpalis (T.
gambiensiae) şi G. morsitans (T. rhodesiensae)
• In tubul digestiv al vectorului, forma metaciclică a parazitului se transforma in
forma chritidia, se multiplică şi apoi revine la forma metaciclică (20 zile)
 • După înţepătură vectorul inoculează fomele metaciclice (femelele infectante) care
se multiplică în ţesutul conjunctiv, după care invadează sângele, ganglionii
limfatici şi într-o fază mai tardivă pătrund în nevrax, în interiorul vaselor
cerebrale, însă niciodată în neuroni sau nevroglii.

Aspecte particulare ale infecţiei cu T. brucei

• in tripanosomiaza africană, tripanosomele, chiar în forma metaciclică au

capacitatea de a-şi modifica structura antigenică a învelişului celular de natură
glicoproteică de peste 300 ori – fenomenul de variaţie antigenică
• anticorpii existenţi devin ineficienţi faţă de paraziţii care şi-au schimbat structura
antigenică
• ca rezultat apar infecţii microbiene şi virale cu evoluţie gravă

Tripanosomioza africană (Boala somnului) - Tripanosoma brucei gambiensae

• incubaţia: 5-10 zile

• tripanom – şancru de inoculare, apare la europenii veniţi în zonele endemice,
nodulul eritematos înconjurat de o zonă hiperemică dispare în câteva zile.
• faza de diseminare hematogenă
febră, adenopatie cervicală posterioară şi occipitală (semnul Winterbottom),
hepatosplenomegalie, placarde eritematoase pe corp şi la rădăcina membrelor. Poate dura
luni sau ani.
• faza de localizare cerebrală (boala somnului)
meningoencefalită, tulb. senz. (parestezii, hiperstezii, semnul cheii – imposibilitatea
bolnavului de a răsuci cheia în broască datorită durerilor pronunţate) şi motorii (paralizii,
crize convulsive), tulb. de somn (somnolenţă diurnă şi insomnie nocturnă, apoi
somnolenţă permanentă), comă.
• fără tratament urmează o encefalită demielinizantă, ireversibilă cu caşexie
terminală

Tripanosomiaza cu T. Rhodesiensae

• incubaţie mai scurtă

• debut brutal: febră, edeme, alterarea stării generale, tulburări miocardice şi
hepatice
• faza de diseminare hematogenă este mai scurtă: 3-6 luni
• afectarea precoce a SNC (4-5 luni de la debut)

Diagnostic parazitologic

• recoltare şi examinare secreţie tripanom

• ex sânge - se evidenţiază paraziţii aflaţi între hematii
• xenodiagnostic (glosinele sunt hrănite cu sângele bolnavului iar după 3 zile se
caută paraziţii în intestinul vectorilor)
 • ex LCR (creşterea proteinorahiei şi a IgM)

Tratament

• faza de diseminare hematogenă

– Suramină sodică i.v. - 0,2 g (test) 1 g/săpt. (10 săpt.)
– Pentamidină i.m. 3-4 mg/kgc (10 zile)
• faza de afectare a SNC
• Melarsoprol i.v. - perfuzie glucozată izotonică - 3,6 mg/kgc (3 zile)

Epidemiologie

• T. b. gambiensae – Africa ecuatorială de vest

• T. b. rhodesiensae –Africa ecuatorială de est

Rezervor de infecţie

• T. b. g.
– om
– porc, câine
– antilopa - purtător
• T. b. r.
– om
– rozătoare
– girafa
– zebra
– antilopa – purtător

Căi de transmitere

• vector
• transfuzie
• congenital

Profilaxie

• controale în rândul populaţiei băştinaşe – se caută adenopatia occipitală

• chimioprofilaxie cu pentamidină la vizitatorii veniti din Europa
• haine de culoare deschisă
• pulverizări cu insecticide

BOALA LUI CHAGAS - TRIPANOSOMA CRUZI

• boala lui Chagas

 • tripanosomioza sud-americană
• vectori - ploşniţe

Ciclul evolutiv

• În corpul vectorului, paraziţii se găsesc iniţial în forma tripanosoma, apoi trec în

chritidia şi revin în final la forma tripomastigotă infectantă pentru gazda
intermediară (omul, câinele, pisica, porcul, rozătoarele).
• Din sânge paraziţii ajung în diferite ţesuturi, macrofage (forma leishmania) după
ce au trecut prin fomele intermediare chritidia şi leptomonas.
• În celula afectată parazitul se înmulţeşte şi evoluează după un timp înapoi în
forma tripanosoma. Celulele parazitate sunt distruse, ajung în circulaţia sanguină
şi invadează alte celule (miocard, musculatura scheletică şi netedă, sistemul
nervos) sau ajung in corpul altui vector după un prânz sanguin.

Boala lui Chagas

• formă acută - afectează copiii mici (1-5 ani)

• formă cronică – afectează adolescenţii şi adulţii tineri
• debut - şancru de inoculare (Chogom) – apare la nivelul feţei unde atacă vectorii
• edem palpebral unilateral + conjunctivită
(semnul Romana)
• in perioada de stare are loc afectarea miocardului şi a sist. nervos
(meningoencefalita)
• megaorgane (dilatarea esofagului, a colonului – este distrus plexul mezenteric şi
este alterată motilitatea tubului digestiv)

Prognostic

rezervat: insuficienţă cardiacă şi meningoencefalită

Diagnostic de laborator

• ex sânge
• însămânţare mediu NNN
• inoculări pe şoareci şi cobai
• imunologic - imunoflurescenţă indirectă
• xenodiagnostic

Tratament

• Lampit 10 mg/kgc/zi (3-4 luni) NIFURTIMOX

• Randanil 5-7 mg/zi (1 lună) BENZNIDAZOL

Epidemiologie
 • boala este răspândită în America Latină
• rezervorul de infecţie: animale sălbatice (vulpea, rozătoare, armadilo), domestice
(cîinele, pisica, porcul) şi mai rar omul.

Curs 4

CLONORCHOZA (Distomatoza hepatică asiatică)

• Extremul Orient
• Clinic
– hepatosplenomegalie
– diaree cronică
– fenomene generale infecţioase

CLONORCHIS SINENSIS

• Încrengătura Plathelminthes
• Clasa Trematoda
• Ordinul Distoma

Morfologie:
• adultul este un vierme plat, alungit cu polul posterior rotund
• dimensiuni variabile 12-20 mm, 3-4 mm
• cecul intestinal se întinde până la capătul posterior
• testiculele lobate sunt dispuse în porţiunea posterioară a corpului
• uterul se deschide într-un orificiu genital comun
• în porţiunea mijlocie a corpului se află foliculul vitelin
• ouăle sunt de culoare galben-brună, strălucitoare cu dimensini de 16-29
μm.

Ciclul evolutiv

• Gazda naturală definitivă este reprezentată de câine, pisică, om, pisica

sălbatică, porc, bursuc, raţă, rândunică

• Prima gazdă intermediară este melcul operculat:

• Aloncinma şi Parafossarulus. Miriacizii nu sunt eliberaţi din ou înainte ca
acesta sa fie ingerat de melc. În ţesuturile melcului se formează sporocişti, rediae
şi cercarii

• Următoarea gazdă intermediară este peştele de apă dulce din familia

Ciprinidae, în care cercarii pătrund printre solzi sau la nivelul branhiilor şi se
transformă în metacercari ovoizi (chişti) la nivelul ţesutului muscular şi
 subcutanat. Chistul are un perete interior hialin secretat de parazit şi o capsulă
formată de către ţesuturile peştelui.

• În duodenul uman, peretele exterior al parazitului este dizolvat de tripsină,

în timp ce peretele interior este rupt ca urmare a activităţii cercarului.

• Larva eliberată migrează prin căile biliare şi formează în interval de 1 lună

un vierme matur, unde acesta stă neataşat.

• În infecţiile severe se poate găsi în canalele biliare largi, în vezica biliară

şi în ductul pancreatic.

Tablou clinic

• depinde de: - intensit. şi durata inf.

- gradul leziunilor hepatice
- suferinţe hepatice anterioare
• hepatomegalie

Tablou clinic - perioada de migrare a larvelor

• ↓ metacercari
– asimptomatic
– leucocitoză cu eozinofilie (30-40 %)
• ↑ metacercari
– inapetenţă
– dureri abdominale
– febră
– leucocitoză cu eozinofilie (30-40 %)

Tablou clinic - perioda de stare

• simptomele iniţiale:
– balonări, diaree, ↓ G, anemie, ascită, edeme
– ex. clinic: hepatomegalie, icter, splenomegalie
– evoluţie - ciroză (ascită, caşexie)
• f. grave (toxemie):
– febra, frisoane, tulb cardiovascul, manifestări psihonevrotice
– infest. masive: alterarea st gen, ↓ G, ascită, edeme, caşexie
– rar: ouă - calculi biliari

Evoluţie

• trenantă, cronică (25-30 ani)

• perioade de remisie şi exacerbare
• infecţii cronice: fibroză, colangită, pancreatită, ciroză
Complicaţii

• suprainfecţii cu germeni gram negativi

• stază biliară - calculi
• colangiocarcinom, adenocarcinom hepatocelular

Prognostic

• f. uşoare - favorabil
• f. grave (netratate sau cu evoluţie cronică) - rezervat

Diagnostic

• zone endemice
• clinic:
– manifestări digestive
– hepatomegalie
• Paraclinic: - eozinofilie
- reacţii serologice şi imunologice

Dg de certitudine - evidenţierea ouălor caracteristice (scaun / bilă) prin ex direct sau met
de concentrare

Tratament

• Praziquantel - de elecţie
- 25 mg/kgc, x3/zi, 1-2 zile
- 40 mg/kgc, doză unică
- 60 mg/kgc, 2 zile
• Albendazol - 10 mg/kgc/zi, 7 zile
• intervenţie chirurgicală

Epidemiologie

• biohelmintiază digestivă
• zoonoză
• 7 milioane persoane infectate
• rezervorul de infecţie - gazde definitive
- gazde intermediare
• calea de transmitere - digestivă
• receptivitatea
universală
obiceiuri
• viermele adult - 25-40 ani în org. uman

Profilaxie
 • tratarea animalelor parazitate
• distrugerea şobolanilor
• inactivarea dejectelor umane
• lupta împotriva moluştelor
• evitarea consumului de peşte sau crustacee în stare crudă sau insuficient preparate
termic
• evitarea hrănirii animalelor cu peşte crud
• educaţia sanitară a populaţiei

PARAGONIMIAZA (Distomatoza pulmonară, Hemoptizia endemică)

• boală parazitară exotică

• frecventă în zonele tropicale
• determinată de trematode din genul Paragonimus
• manifestări pulmonare şi extrapulmonare

PARAGONIMUS WESTERMANI

Morfologie

• are o culoare roşie-maronie

• dimensiuni 8-16 mm până la 4-8 mm
• are formă de lingură
• prezintă o cuticulă spinoasă
• lobii testiculari sunt neregulaţi şi oblici unul faţă de altul
• ovarele sunt situate anterior faţă de testicule şi sunt situate în apropierea uterului
• zona vitelină se găseşte în zonele laterale externe pe întreaga lungime a
parazitului
• oul este de culoare galben-brună, coajă groasă, dimensiuni de 85-55 μm.

Ciclul evolutiv

• Gazda definitivă include o varietate de animale carnivore: pisici, câini,

mamifere acvatice, manguste, oposumi şi şobolani.

• Primele gazde intermediare sunt melcii operculaţi din genurile Hua,

Sincera şi Thiara in estul extrem, Pomaliopsis şi Pomaceea în America.

• A doua gazdă intermediară o reprezintă crabii de apă dulce: Eriocheir,

Polamon, Sesarma, Parathelphusa

• Ouăle eliberate din chisturile pulmonare rupte părăsesc gazda pe calea

sputei şi dacă sunt ingerate, prin materiile fecale.
 • Se dezvoltă timp de 3 săptămâni la o temperatură de 27 de grade.
Miriacizii care înoată liber în apă nu supravieţuiesc mai mult de 24 de ore. Dacă
patrunde în melc se transformă în sporocist. Prima generaţie, rediae pătrunde în
sinusurile limfatice ale melcului şi formează rediae fiică, care la rândul ei se
transformă în cercari care părăsesc melcul la 13 săptămâni după infecţie.

• După 24-48 ore pătrund în crabul de apă dulce, creveţi unde se închistează în
branhii, membre, masa musculară şi viscere ca metacercari. Crustaceul se
infectează după ce mănâncă melcii. Un crab poate adăposti 3000 de metacercari.

• După ingestie de către gazda mamifer metacercarii ies din chisturi şi trec prin
duoden în cavitatea abdominală.

• Viermii străbat diafragmul, ajung în cavitatea pleurală şi devin viemi adulti în

aprox. 6 săptămâni.

• Viemii adolescenţi rămân un timp în peritoneu şi pot invada ficatul sau alte
organe determinând leziuni ectopice.

Tablou clinic - Paragonimiaza pulmonară

• Incubaţia: 2-3 săptămâni

• Debut: insidios
• Faza acută: dureri abdominale, diaree, febră, suferinţă hepatică, erupţii cutanate
sindrom pleuro-pulmonar
• Faza cronică: simptomele unei bronşite cronice sau bronşiectazii

Faza acută

• febră
• limfadenopatie generalizată
• dureri toracice
• tuse cu expectoraţie ruginie
• dispnee
• transpiraţii nocturne
• pleurezie exudativă
• după 2-3 săpt. - toxemie cu febră înaltă, tuse cu expectoraţie purulentă şi cu ouă
de paraziţi, hemoptizii

Faza cronică

• tuse cronică cu caracter chitinos

• expectoraţie abundentă
• abcese pulmonare
• revărsate pleurale
• pneumotorax
 • fibroză pulmonară - insuf. resp. cr. - IC dr
• suprainfecţii bacteriene
• la copil tulb. de creştere şi dezvoltare psiho-motorie

Tablou clinic - Paragonimiaza cerebrală

• meningo-encefalită
– febră, cefalee, greţuri, vărsături, sd meningian
– convulsii, deficit motor/senzitiv, tulb de vedere şi psihice
• formă tumorală sau de embolie cerebrală

Tablou clinic - Paragonimiaza măduvei spinării

• compresiune mecanică
• paraplegie spastică
• mielită transversă

Tablou clinic
• Paragonimiaza abdominală – dureri abd, diaree
• Paragonimiaza cutanată – noduli, ulceraţii
• Alte localizări – epididimită, ciroză, abces miocardic

Paragonimiaza generalizată
• limfadenopatie generalizată
• suferinţă pluriorganică
• la pacienţi imunodeprimaţi şi cu toxemii grave

Prognostic

• invazii puţin intense – favorabil

• invazie masivă – rezervat
• forma cerebrală – sever/sumbru

Diagnostic

• date epidemiologice
• clinico-radiologic
• teste serologice
• ex. parazitologic
• leucograma

Aspecte radiologice pulmonare

• st I: opacităţi nodulo-infiltrative, revărsate pleurale

• st II: cavităţi
• st III: fibroză, calcificare
Diagnostic diferenţial

• tuberculoza pulmonară
• tumori cerebrale
• abces amibian cerebral

Tratament

• specific
– Praziquantel 25 mg/kg corp/zi, de 3 ori pe zi
– (2-3 zile)
– Bithionol 30-50 mg/kg corp/zi,de 3 ori pe zi, la 2 zile (10-15 doze)
– Triclabendazolul
• simptomatic şi patogenetic
• chirurgical
• al suprainfecţiilor

Epidemiologie

• biohelmintiază – cale orală

• 20 000 000 pers. suspectate a fi infectate în China
• 600 000 pers. inf. – celelalte zone endemice
• pusee epidemice

Sursa de infecţie

• gazde definitive
• elimină ouă
spută
fecale

Căi de transmitere

• cale digestivă
• contaminarea mâinilor
• consum carne porc / alte animale

Receptivitatea

• universală
• 25-30 ani
• bărbaţi

Profilaxie

• depistarea şi tratarea persoanelor infectate

 • măsuri sanitar-veterinare
• evitarea contaminării apelor cu produse patologice
• educaţia sanitară a populaţiei
• evitarea consumului alimentar de raci sau crabi cruzi sau insuficient preparaţi
termic
• chimioprofilaxie

FASCIOLOPSIOZA - (Distomatoza intestinală)

• parazitoză intestinală
• frecventă în Asia
• manifestări digestive şi alergice

FASCIOLOPSIS BUSKI

Morfologie

• Este un vierme oval, subţire, cu dimensiunea de 2-7,5 cm la 0,8-2 cm.

• Cuticula este acoperită de rânduri transverse de mici răsuciri. Aparatul de sucţiune
bucal este 1/4 din mărimea sucţiunii ventrale. Tractul intestinal cuprinde un
prefaringe scurt, un faringe bulbar, esofag scurt şi 2 perechi de cecuri cu 2
identaţii laterale caracteristice.
• 2 testiculele se află în jumătatea posterioară a viermelui şi un ovar la nivelul
mijlocului corpului.

• Oul este de culoare galbenă şi formă elipsoidală.

Ciclul evolutiv

• Oamenii, câinii şi porcii sunt gazde definitive.

• Parazitul se stabileste la nivelul intestinului subţire (duoden şi jejun), dar se poate

găsi şi la nivelul intestinului gros. Este ataşat de mucoasă şi produce zilnic 25.000
ouă.
• În apă la o temperaturăde 27-32 de grade ouăle eclozează în 3-7 săptămâni.
Miriacizii, acoperiţi cu cili penetrează gazda intermediară care este un melc din
genul Segmentina, Hippeutis şi Gyraulus. În corpul melcului miriacizii
metamorfozează în sporocistul mamă care migrează în zona ficatului şi a inimii.
• Când ajunge la maturitate eliberează rediae mamă care produce rediae fiică.
Cercarii sunt eliberaţi de rediae fiică şi se elibereaza din melc la 6-7 săptămâni
după infecţie.Cercarii se închistează la nivelul vegetaţiei de la suprafaţa apei.
Cercarii devin metacercari prin secreţia unui perete friabil al chistului, si un perete
intern dur care va fi digerat de secreţiile digestive.
 • Când chisturile sunt înghiţite se eliberează larvele viermilor, care se ataşează de
mucoasa intestinală şi devin viermi adulţi în 25-30 de zile.

Tablou clinic - Incubaţia

• săptămâni → 1-2 luni

Tablou clinic - Perioada de stare - Inf. cu nr redus de paraziţi

• subclinic, asimptomatic
• dat de tulb. fcţ. motrice şi secret. digestive care det. perturbarea proceselor de
digest. şi asimilare a aliment. şi vit. (B12)
• dureri abdominale colicative
• flatulenţă, meteorism
• apetit ↓, greţuri, vărsături, diaree
• febră

Tablou clinic - Perioada de stare - Infecţii masive

• diaree profuză
• scaune fetide, galbene, cu alimente nedigerate
• anorexie, astenie
• manifestări alergice
• edeme cutanate
• ascită
• edeme: org. genit - membr. sup. – pulmonar
• caşexie
• toxemie gravă
• afectare cardiacă
• anemie
• deces

Complicaţii

• ulceraţia peretelui intestinal

• suprainfecţie – abcese intestinale
• ocluzie intestinală

Forme clinice

• forma medie, obişnuită

• forma severă, gravă
• forma uşoară, subclinică

Prognostic
 • forme benigne - favorabil
• forme severe - rezervat

Diagnostic

• date epidemiologice
• clinice - manifestări digestive
- manifestări alergice
• ex. de laborator - coproparazitologic -ouă
- hipereozinofilie
- imunodiagnostic

Tratament - Terapia specifică, etiotropă

• Praziquantel - de elecţie
- oral
- 25 mg/kg corp/zi, de
3 ori/zi, o singură zi
• Niclosamid - oral, 2 g/zi adult
- oral, 1-1,5 g/zi copil
• Tetracloretilen- oral 0,1 ml/kgc doză unică

Tratament - Patogenetic şi simptomatic

• regim alimentar echilibrat

• reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
• corectarea hipoalbuminemiei
• corectarea anemiei
• corticosteroizi
• chirurgical
• antibiotice
• antispastice, antialgice

Epidemiologie

Rezervorul de infecţii

• gazde definitive
– om
– porc
– câine

Căi de transmitere

• cale digestivă
 • consum fructe / bulbi plante acvatice (Fam. Crucifere, Liliacee) contaminate cu
metacercari

Masa receptivă

• toate gazdele definitive

• copiii – cel mai frecvent
• femei

Profilaxie

• depistarea şi tratarea bolnavilor

• tratarea termică / menţinerea într-o soluţie de NaCl 5-20% (2-3 h) a fructelor sau
tuberculilor plantelor acvatice
• protecţia apelor contra poluării
• combaterea moluştelor
• fierberea sau filtrarea apei
• educaţia sanitară

Curs 5

SCHISTOSOMIOZE

• sinonime: bilharzioze, schistosomoze

• boli parazitare sistemice, severe determinate de trematode cu sexe separate,
hematofage, care traiesc în
sistemul vascular

Etiologie

• exista 5 specii patogene pentru om:

- SCHISTOSOMA HAEMATOBIUM - determina schistostomioza uro-genitala
- SCHISTOSOMA MANSONI - determina schistosomioza intestinala / hepato-
splenica
- SCHISTOSOMA JAPONICUM SI SCHISTOSOMA MEKONGI -
determina schistosomioza intestinala
- SCHISTOSOMA INTERCALATUM - determina schistosomioza rectala cu
complicatii
genitale
• cea mai raspândita helmintioza din zonele tropicale si subtropicale
• afecteaza anual 200-300 milioane de indivizi pe glob

Morfologie
• Masculul:
- prezinta la exterior o cuticula cu spini/tuberculi
- forma cilindrica în treimea anterioara, prezinta 2 ventuze
- corp aplatizat, foliaceu care formeaza un canal ginecofor, în care se aseaza
femela, cei doi viermi traind în cupluri inseparabile

Dimensiuni:
- S. haematobium: 10-15 mm/0,75-1 mm
- S. mansoni : 6-13 mm/1 mm
- S. japonicum: 12-20 mm/0,5 mm
- S. intercalatum: 11-14 mm/0,3-0,4 mm

• Femela:
- corp cilindric, filiform

Dimensiuni:
- S. haematobium: 20-26 mm/0,25 mm
- S. mansoni : 7-17 mm/0,25 mm
- S. japonicum: 12-28 mm/0,3 mm
- S. intercalatum: 10-14 mm/0,15-0,18 mm
- cuticula prezinta striatii transversale

• prezinta 2 ventuze: orala si ventrala

• aparatul digestiv: cavitate orala - esofag - intestin - 2 cecumuri intestinale - cecum

posterior comun care se termina orb

• sistemul excretor: 2 canale longitudinale - vezica excretoare - por terminal

• sistem nervos: ganglion esofagian - comisura - 2 cordoane nervoase longitudinale

• sistemul reproducator al masculului: 4-5 perechi de testicole - vase deferente -

vezicula seminala - por genital

• sistemul reproducator al femelei: ovar piriform - oviduct anterior, duct vitelin -

ductul de reproducere comun - uter rectiliniu (oua) - por genital

• la ponta, femela se plaseaza în canalul ginecofor al masculului

• viermii traiesc în cupluri; pot supravietuii 10-15 pâna la 30-40 ani în organismul
uman

• ouale:
- S. haematobium si S. mansoni:
- ovalare
 - coaja: neteda, groasa, transparenta, prezinta pori
- prezinta embrion ciliat si mobil = miracidium

• S. haematobium:
- prezinta pinten polar terminal
- eliminare prin urina

• S. mansoni:
- pinten lateral proeminent
- eliminare cu materiile fecale
- S. japonicum: protuberanta laterala

• S. intercalatum:
- forma rombica
- lung pinten terminal
- la coloratia Ziehl - Nielsen, ouale de S. mansoni si S. intercalatum se
coloreaza în rosu, iar ouale de S. haematobium, în verde

Ciclul biologic:

• ouale strabat endoteliul capilar, trec prin peretele:

- vezicii urinare si se elimina în mediul extern prin urina (S. haematobium)
- prin peretele intestinului / rectului si se elimina prin materiile fecale în mediul
extern (restul speciilor)

• pentru a se desfasura ciclul biologic, este necesar ca ouale sa ajunga în mediul

acvatic (apa dulce, cu temperatura de 25-30°C)

• din ou se elibereaza miracidiumul

• este necesara prezenta unei gazde intermediare obligatorii: moluste gasteropode

(melci):
- S. haematobium: melci din genul Bulinus, Planorbis
- S. mansoni: melci din genul Biomphalaria (Lumea Veche - Africa)
- S. japonicum: melci din genul Oncomelania
- S. mekongi: melci din genul Tricula aperta
- S. intercalatum: melci din genul Bulinus

• în corpul melcului: miracidium - sporochist primar - sporochist primar matur -

sporochisti secundari - furcocercari (forma infectanta pentru gazda definitiva)
• furcocercarii parasesc molusca în orele calde ale zilei (10-16) si patrund în gazda
definitiva (om, alte vertebrate)
• infectarea omului are loc în timpul bailor în ape dulci, contaminate cu moluste (pe
cale transcutanata sau exceptional, prin înghitire, când penetreaza prin mucoasa
bucala)
 • dupa penetrare, furcocercarii se transforma în schistostomule care trec în
sistemul limfatic periferic si în circulatie, si se raspândesc în organe: ficat (în
venulele porte intrahepatice - are loc dezvoltarea, diferentierea, maturarea
sexuala, se formeaza cupluri inseparabile de viermi adulti), apoi trec în plexurile
hemoroidale (pentru speciile S. mansoni, S. intercalatum, S. japonicum se opresc
aici), respectiv în plexurile venoase perivezicale si pelviene (în cazul speciei S.
haematobium).

• îsi depun ouale în submucoase

• o parte din oua trec prin peretele vascular (cu ajutorul spinului), în lumenul
organelor cavitare:
- vezica urinara - eliminare prin urina
- intestin - eliminare prin fecale

Epidemiologie

• raspândire geografica

- S. haematobium:
- valea Nilului
- Africa intertropicala (de Vest si Sud)
- Orientul Mijlociu
- S. mansoni:
- Egipt, Africa de Est, de Sud, de Vest
- America Latina, Brazilia
- S. japonicum si S. mekongi: Extremul Orient
- S. intercalatum: Africa Centrala si de Vest

• rezervorul de infectie si gazdele definitive:

- S. haematobium, S. intercalatum: doar omul

- S. mansoni: omul, sobolanul
- S. japonicum: - om, animale domestice si salbatice
- raspândire prin ouale eliminate de gazdele definitive

• caile de transmitere:

- transcutanat
- prin mucoasa bucala

• receptivitate:

- universala
- incidenta maxima: 10-20 ani
5- profesii mai frecvent afectate: pescari, agricultori, orezari
- mai crescuta la femei si copii
Tablou clinic

• schistosomioza toxemica acuta = sindrom Katayama

• se produce o infectie primara si numeroase reinfectii
• rezultatul prezentei celor 3 stadii de dezvoltare ale parazitului în organismul uman
(furcocercar, schistosomula, vierme adult) si a oualor

• 3 sindroame majore:
- dermatita cercariana
- sindromul Katayama
- sechele cronice fibro-obstructive

Tablou clinic

4 stadii (perioade de evolutie):

- exista o perioada de incubatie

1. stadiul de invazie (primele 15-30 minute): dermatita cercariana (rash cutanat)

cu caracter fugace

2. stadiul toxemic (dupa 4-8 saptamâni):

- simptomatologie discreta / asimptomatic
- evolutie severa (S. japonicum)
- febra Katayama
- febra, frisoane, cefalee, eruptii, tulburari digestive, tuse
- obiectiv: hepatosplenomegalie, limfadenopatie generalizata,
aparat respirator - raluri
- paraclinic: leucocitoza cu eozinofilie (între 15-50 %)
- manifestarile clinice dispar în câteva saptamâni

3. perioada de stare – specifica

4. perioada tardiva si a complicatiilor - manifestari ale unor sechele cronice

fibro-obstructive

Stadiile 3 si 4 formeaza schistostomioza cronica.

SCHISTOSOMIOZA CU S. HAEMATOBIUM (UROGENITALA) - HEMATURII

REPETATE

• incubatie: 3-6 luni

• invazie: eruptie cutanata discreta
• stare toxemica acuta: discreta/inaparenta
• perioada de stare:
- hematurie micro/macroscopica terminala
- simptome de cistita
Schistosomioza cu S. Haematobium- stadiul tardiv si al complicatiilor:
- la nivelul vezicii urinare: suprainfectie bacteriana, litiaza vezicala, neoplazie
- ureterale: stenoze, hidronefroza, suprainfectie
- renale: sindrom nefrotic
- genitale
- invazia rectala (diaree), afectare hepatica
- afectiuni cardiopulmonare, ale maduvei spinarii, leziuni cutanate

SCHISTOSOMIOZA CU S. MANSONI (SCHISTOSOMIOZA SAU

BILHARZIOZA INTESTINALA)

• incubatie: 2-3 luni

• invazie: dermatita cercariana (mai frecventa la indivizi proveniti din alte zone)

• stadiul toxemic:
- simptomatologie intensa
- febra, eruptii, edeme, dispnee
- hepatosplenomegalie
- leucocitoza cu eozinofilie

• perioada de stare:
- predomina manifestarile intestinale
- dureri abdominale si diaree cu aspect dizenteriform
- greturi, varsaturi
- scadere în greutate, anemie

• stadiul cronic:
- manifestari intestinale: apendicita, hemoragie intestinala
- schistosomioza hepato-splenica: hipertensiune portala, hepatosplenomegalie,
insuficienta hepatica
- schistosomioza cardio-pulmonara: suferinta pulmonara, insuficienta cardiaca
dreapta
- schistosomioza SNC (sistemului nervos central): encefalita, HIC
(hipertensiune intracraniana), mielite
- glomerulonefrita

SCHISTOSOMIOZA CU S. JAPONICUM SI S. MEKONGI

• evolutia clinica cea mai grava si cu cele mai multe complicatii

• perioada de incubatie: 2-3 saptamâni
• perioada de invazie: pruritul „Kabure”
• stadiul toxemic:
- febra înalta, frisoane, transpiratii, eruptii, edeme
- fenomene digestive, neurologice, pulmonare
- limfadenopatie generalizata
- hepatomegalie
- leucocitoza cu eozinofilie (pâna la 60%)

• stadiul cronic:
- schistosomioza hepatosplenica
- fibroza, hipertensiune portala, evolutie spre ciroza
- hepatosplenomegalie
- anemie marcata
- hipersplenism
- schistosomioza intestinala: dureri abdominale, diaree, scadere în greutate
- schistosomioza cerebrala:
- tabloul clinic al unei meningoencefalite
- tulburari neurologice de localizare cerebrala
- tulburari psihice, epilepsie, convulsii

SCHISTOSOMIOZA CU S. INTERCALATUM:

• evolutie clinica în general usoara, complicatii rare

• stadiul initial si toxemic: inaparente clinic
• perioada de stare: diaree, colici si dureri abdominale
• stadiul cronic: leziuni genitale sau urinare

Diagnostic

• epidemiologic
• clinic
• paraclinic:
- hipereozinofilie - crescuta în faza toxemica
- diagnosticul parazitologic direct:
S. haematobium:
- oua caracteristice: urina, fecale, biopsie
- coloratia Ziehl-Nielsen (S. haematobium - verde, S. intercalatum - rosu)
- ouale se evidentiaza dupa 10-12 saptamâni de la momentul infectant
- tehnici de concentrare, centrifugare, examinare în strat gros (Kato-Miura)

S. mansoni:
- oua: fecale, biopsie
- coloratia Ziehl-Nielsen
- S. japonicum - oua: fecale, biopsie
- S. intercalatum - oua: fecale, biopsie
-
• diagnosticul imunologic: util în faza toxemica
• radiografia abdominala simpla: urografie, cistoscopie, CT, RMN
• sumar de urina, Addis
• urocultura

Tratament

Tratamentul antiparazitar (specific):

• S. hamematobium:
- Praziquantel: 40 mg/kgc (2 prize la interval de 4 ore - o zi)
- Metrifonat (schistosomioza uro-genitala) - alternativa
- 7,5-10 mg/kgc:
- doza unica
- se repeta de 2 ori, cu pauze de 14 zile între doze

• S. mansoni:
- Praziquantel - idem S. haematobium
- Oxamnichina - alternativa

• S. japonicum:
- Praziquantel - 60 mg/kgc:
- 3 prize administrate la 4 ore
- o zi

• S. mekongi:
- Praziquantel - idem S. Japonicum

• S. intercalatum:
- Praziquantel - idem S. haematobium

Tratamentul sindroamelor clinice specifice (tratament patogenetic si simptomatic):

• schistosomioza toxemica acuta: corticosteroizi (tratament în curs de clarificare)

• schistosomioza cerebrala si a maduvei spinarii: depletive, corticoizi, sedative
• schistosomioza hepatico-splenica: hepatoprotectoare, transfuzii, antibiotice,
diuretice

Tratamentul sindroamelor clinice specifice schistosomioza cardio-pulmonara: terapie

adecvata suferintelor cardiace si pulmonare concrete
• infectii urinare (S. haematobium): antibiotice
• sechele fibro-obstructive: interventie chirurgicala
• transformari carcinomatoase: interventie chirurgicala si tratament antimitotic
Profilaxie
• generala: lupta împotriva molustelor, chimioprofilaxia în masa, igiena generala

• individuala: substante repelente pentru protejarea tegumentelor

ANCYLOSTOMIOZA SI NECATOROZA

• helmintioze produse de prezenta în prima parte a intestinului subtire a unor viermi

mici nematozi, hematofagi
• ancylostomioza este data de ANCYLOSTOMA DUODENALE si mai este
cunoscuta sub
denumirea de anemia minerilor, anemia de tunel sau cloroza egipteana

• necatoroza este determinata de NECATOR AMERICANUS

- clinic: - tulburari digestive
- anemie
- manifestari cutanate

Etiologia
• Clasa Nematoda - familia Ancylostomidae: - genul Ancylostoma - A. duodenale
- genul Necator - N. americanus
• viermi specifici umani
• longevitate 5-6 ani

Morfologie

ANCYLOSTOMA DUODENALE

• vierme cilindric, de culoare alb-roz

• masculul masoara 6-11 mm/0,4-0,6 mm
• femela masoara 10-13 mm/0,6 mm
• anterior prezinta o capsula bucala (prelungire anterioara a cuticulei)
• marginea ventrala a orificiului bucal prezinta 2 perechi de cârlige recurbate înapoi
• marginea dorsala a orificiului bucal prezinta 2 spini
• 3 buze
• esofag cu 3 lobi faringieni
• la extremitatea posterioara a masculului se gaseste punga copulatoare (aspect
umbreliform); se deschide orificiul cloacal; organe copulatoare - 2 spiculi lungi
• corp acoperit de cuticula, sub care se gaseste hipodermul si o patura musculara (de tip
meromiar)
• aparat digestiv: esofag lung - intestin larg - rect foarte scurt - orificiu anal
• aparatul reproducator al masculului: testicol (tub subtire si sinuos) care se
deschide împreuna cu tubul digestiv în cloaca
• aparatul reproducator al femelei: 2 tuburi genitale (formate din ovar, oviduct,
uter), orificul vulvar

• oul: forma ovalara, 50-60 μm lungime, transparent, învelis neted si subtire,

contine în interior 2-4-8 blastomere, neembrionat

NECATOR AMERICANUS

• asemanator cu A. duodenale dar mai mic

• masculul masoara 7-9 mm/0,3 mm
• femela masoara 9-11 mm/0,4 mm
• capsula bucala lipsita de cârlige, prezinta 2 lame taioase, semicirculare
• ouale: alungite, ovalare, 64-75 μm lungime, transparente, învelis subtire si neted,
în interior prezinta 6-8 blastomere

Ciclul evolutiv

• adultii traiesc în segmentele proximale ale intestinului subtire

• în infectiile masive are loc invadarea întregului tub digestiv
• se fixeaza pe mucoasa intestinala cu ajutorul capsulei bucale prevazuta cu
cârlige
• mucoasa intestinala este atrasa în interiorul capsulei bucale si taiata cu ajutorul
lamelor chitinoase, apoi digerata de enzimele din glandele esofagiene
• leziunea vaselor sanguine întretine hemoragia si este determinata de substantele
anticoagulante secretate de parazit

ciclul evolutiv - trei faze:

- mediul extern
- tesuturile organismului uman
- tubul digestiv uman

• eliminarea oualor neembrionate în mediul extern se produce o data cu materiile

fecale
• la suprafata solului ouale îsi continua dezvoltarea, se formeaza larva care rupe
coaja oului si ramâne libera (larva de tip rabditoid - are esofagul alcatuit din 2
portiuni despartite printr-o strangulatie)

• dupa 2-3 zile, napârleste si se transforma în larva de tip strongiloid având esofagul
foarte lung (larva filariforma) iar ulterior în larva strongiloida închistata (foarte
rezistenta la conditiile de mediu), care este forma infectanta pentru om
• proprietatile larvelor închistate:
- termotropism
- higrotropism
 - geotropism negativ
- histotropism

• contaminarea omului se face

- transcutanat: larvele infectante patrund prin piele, intra în sistemul circulator
venos, urca pâna în inima dreapta, trec în artera pulmonara, capilarele pulmonare,
alveolele pulmonare, apoi în caile aeriene, dupa care sunt înghitite si trec în
faringe si în jejun
- mai rar: pe cale digestiva (alimente, apa)

• la nivelul intestinului subtire se transforma în viermi maturi

Epidemiologie

• geohelmintioza (transmitere prin sol)

• paraziteaza anual peste 800 milioane de oameni pe glob
• raspândire geografica:
- zone tropicale si subtropicale
- endemica pentru toate tarile calde si umede
- predomina în mediul rural

- A. duodenale: bazinul Mediteranean, China, India, Japonia, America de Sud

- N. americanus: Africa tropicala, Asia de SE (India, Extremul Orient), Malaezia,
Australia, America Centrala si de Sud, Caraibe, sudul SUA

• rezervor de infectie: omul infectat

• caile de transmitere:
- transcutanat
- oral

• receptivitatea
- universala
- barbatii sunt mai expusi (profesional)
- afecteaza mai ales muncitori agricoli, pescari, orezari, mineri

Tabloul clinic

• infectii usoare
- manifestari cutanate: apar mai ales la nivelul membrelor inferioare sub forma de
macule, papule, eritem localizat
- manifestari respiratorii: tuse, dispnee
- manifestari digestive: tablou clinic de gastroenterita, dureri epigastrice, balonari,
diaree, anorexie, hemoragie intestinala
- are ca si consecinta instalarea unei anemii

• infectiile grave: apare anemie foarte severa manifestata prin aspect palid al
tegumentelor si mucoaselor, edeme ale fetei, adinamie, oboseala marcata, dispnee

Diagnostic

• date epidemiologice
• clinic
• examene de laborator:

Diagnosticul de certitudine se pune prin evidentierea oualor caracteristice în materiile

fecale (examen direct - ser fiziologic/lugol, în infectii cu numar redus - metode de
concentrare: floatarea în sulfat de zinc).

Evidentierea larvelor se face prin urmatoarele metode larvoscopice: metoda culturii cu

carbune (Dancescu), metoda Harada - Mori.

Eozinofilia sanguina este crescuta în faza tisulara a bolii (30-60 %).

Prognostic

• în majoritatea cazurilor este favorabil

• rezervat la persoanele cu malnutritie si la persoanele cu dieta saraca în fier si
proteine
• prognosticul anemiei este rezervat la copilul mic

Tratament

• tratament etiotrop:
- Pamoat de Pyrantel, 11 mg/kgc/zi, timp de 3 zile
- Albendazol, 400 mg (doza unica)
- Mebendazol, 200 mg/zi, timp de 3 zile

• tratament patogenetic si simptomatic:

- terapia anemiei (în formele grave): preparate de Fe, per os, transfuzii
- corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice si acido-bazice
- antibiotice (în cazul suprainfectiilor)
- corticosteroizi
Curs 6

FILARIOZELE LIMFATICE
• afectiuni parazitare date de viermi nematozi care traiesc în vasele si spatiile
limfatice pe care le obstructioneaza, provocând manifestari acute si cronice care
constituie limfopatia filarica

• afecteaza anual 120 milioane de persoane global

Etiologie

• fac parte din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, speciile:

o Wuchereria bancrofti
o Brugia malayi
o Brugia timori

Morfologie

• Parazitii adulti (macrofilariile) sunt viermi cilindrici, albi, lungi,

filiformi,polimiari.

WUCHERERIA BANCROFTI

Filaria sangvinis hominis

Filaria bancrofti
Filaria nocturna

Boala: filarioza bancroftiana

Parazit cu raspandire in regiunile tropicale si subtropicale

Boala este endemica in Africa Ecuatoriala, India, Asia de Sud-Est, Pacificul de Vest,
estul regiunii Mediterane, America Centrala si Extremul Orient:
Japonia, China, Coreea, Vietnam

Numarul total de persoane infectate este estimat la 80 milioane.

• Adultul traieste in ganglionii si vasele limfatice

• Masculul: 40 mm lung si 0.1 mm latime
• Femela: 80-100 mm/ 0.3 mm

Morfologie:

• Sunt viermi cilindrici, filariformi, alb crem, cu extremitati ascutite, suprafata

cuticulara neteda
 • Uterul intins pe toata lungimea parazitului, in care se afla embrionii inconjurati de
membrana oului din care au iesit.

• Odata cu dezvoltarea parazitului, membrana se alungeste pt a forma „teaca”

microfilariei mature, eliminata de femela.
• Dimensiunile microfilariilor sunt de 300/7 μm si isi pastreaza in jurul lor teaca
hialina.
• Pe frotiul sangvin proaspat , nefixat se vad miscarile ondulatorii ale corpului.
• Pe preparatele colorate corpul este format dintr-o coloana de nuclei intens
colorati, care e intrerupta uneori de spatii sau de diferite celule.
• La extremitatea anterioara, spatiul cefalic liber este mic, iar posterior , coloana de
nuclei este redusa la un singur rand, care nu se deschide pana la varful cozii.

Ciclul biologic

• Microfilariile ingerate de vector (culicid) pastreaza initial invelisul, dar dupa

cateva ore il vor indeparta si migreaza in muschii toracelui, devenind paraziti
intracelulari.
• Apoi migrează în proboscis la ţanţarul femelă din familia culicidae.
• După un prânz sanguin ţânţarul eliberează filariile în piele şi apoi acestea sunt
preluate de limfatice şi are loc formarea paraziţilor adulţi.
• Microfilariile eliminate de femela parasesc limfaticele si patrund in circulatia
sangvina.
• Ele ajung in sangele periferic cu o periodicitate nocturna marcata, cu doua ore
inainte si dupa miezul noptii.
• In timpul zilei microfilariile dispar din sangele periferic, acumulandu-se in
viscere, in special in plaman.
• Dezvoltarea microfilariilor pana in faza de adult este lenta: primele microfilarii
apar in sange dupa 8 luni de la infectarea gazdei iar durata de viata a parazitului in
om este de aprox 8 ani.

BRUGIA MALAYI - FILARIA MALAYI

Boala: Filarioza malaeza

Raspandire: India, Sri-Lanka, Thailanda, Vietnam, Filipine, Japonia, China.

Morfologie

• Asemanator cu W.bancrofti dar prezinta dimensiuni mai mici

• Microfilariile sunt diferite: mai mici, 220-270 um/ 6 um, spatiul cefalic mai mare,
coloana de nuclei se extinde pana la regiunea caudala cu 2 nuclei terminali. Acesti
nuclei impreuna cu spatiul cefalic reprezinta elemente de diferentiere fata de
W.bancrofti
• 2 rase ale speciei B. malayi deosebite prin caracterele fiziologice:
 o unele cu periodicitate nocturna fiind infectioase pt tintari
o a doua e semiperiodica, cu o crestere nocturna, dar persista si in timpul
zilei
Patogenie

2 aspecte:
– modalitatile prin parazitul evita raspunsul imun al gazdei, reusind sa se
dezvolte si sa se inmulteasca timp indelungat in organe
– mijloacele prin care este lezata gazda

• Infectia cu filarii produce un raspuns imun de tip umoral si celular.

Organismele infectate sunt hiporeactive fata de antigenele acestor paraziti.
• Aceasta rezulta din dezvoltarea unor mecanisme imunoreglatoare, care
actioneaza limitand raspunsul gazdei fata de antigenele parazitare.

Manifestari clinice in infectia cu WUCHEREHIA BANCROFTI

• Febra
• Limfangita
• Limfadenita

• Atacul febril debuteza cu frison, cu febra in platou pt 1-2 zile dupa care scade
treptat in decurs de 2-5 zile.
• Limfangita afecteaza mai ales membrele dar poate fi intalnita si la scrot sau sani.
Limfangita se dezvolta centrifug, pornind din zona ganglionului limfatic parazitat
si progreseaza distal de-a lungul vasului limfatic, care este destins, sensibil, iar
tegumentul care-l acopera este eritematos si cald. Zona inconjuratoare este
edematiata.
• Atacul de limfangita recidiveaza periodic, avand aceeasi localizare si evoluand
spre leziuni obstructive. Se pot observa uneori abcese care ulcereaza.
• Se poate produce si limfadenita cu afectarea ganglionilor femurali si epitrohleari.
Gg sunt hipertrofiati, duri, sensibili. Limfangitele profunde afecteaza trunchiurile
limfatice toracice sau abdominale, rar cele retroperitoneale
• Manifestari genitale apar in infectia cu W. bancrofti: orhite, epididimite si
funiculite, afectand epididimul si cordonul spermatic.
• Se poate produce si dilatarea si ruperea cordonului in sacul scrotal ducand la
formarea limfocelului. In lichidul limfocelului se pot gasi microfilarii.

Manifestari clinice in infectia cu B. MALAYI

• Limfangita
• Limfadenita
 • Ganglionii inghinali superficiali sunt afectati, inflamatia extinzandu-se la
limfaticele membrelor inferioare. Ruperea varicelor limfatice in orice zona a
tractului urinar va duce la trecerea limfei in urina, chiluria. In urina chiloasa se pot
afla microfilarii.

• Ca rezultat a recaderilor inflamatorii apar manifestari obstructive, care apar ca

urmare a blocarii circulatiei limfatice si a acumularii limfei in tesuturile
interstitiale.
• Cu timpul vasele limfatice se rup, producand fistule care genereaza complicatii:
limforagii, diaree chiloasa, limfurie, chilotorax, ascita chiloasa.
• Complicatie tardiva: hipertrofia sclero-fibroasa a dermului si hipodermului, care
se produce progresiv intr-un teritoriu unde se succed crize recurente de limfangita.
• Acestea constituie apectul major al obstructiei limfatice si se numesc elefantiazis.
• De regula este afectat unul din membrele inferioare sau scrotul, rar sanii sau
membrele superioare.
• Manifestarile sunt diferite la cei care au intrat recent intr-o zona endemica in
comparatie cu cei care se afla de regula in regiuni cu acest parazit: timpul de
expunere pt contaminare este de 3-6 luni, dupa care 1/3 din cei expusi devin
simptomatici
• In locul aparitiei microfilaremiei, ei prezinta semnele unor inflamatii acute
limfatice si scrotale, mai acute si intense decat cele observate la rezidentii
regiunilor endemice. Se presupune ca la acesti bolnavi nu s-au dezvoltat
mecanismele imunomodulatorii intalnite la persoanele cu infectii cronice.
Simptomele dispar sau evolutia clinica se opreste daca persoanele bolnave
parasesc zona endemica.

• Sindromul de eozinofilie tropicala reprezinta o hipereactie fata de microfilarii.

Acestea nu se gasesc in circulatie, se acumuleaza in plaman sau in gg limfatici.
• Se manifesta clinic prin tuse si wheezing, care se exacerbeaza noaptea, alaturi de
febra, adenopatie si eozinofilie marcata
• Radioscopic se observa in plaman leziuni difuze de 1-3 mm. Netratarea leziunilor
pulmonare va duce la dezvoltarea unei boli pulmonare interstitiale cronice.

Diagnostic

• prin evidentierea parazitului adult in sistemul limfatic sau microfilariilor

circulante (in sange, urina, hidrocel) ori retinute in tesuturi, ca in sindromul de
eozinofilie tropicala
• In alegerea momentului recoltarii sangelui se va tine cont de periodicitatea
parazitului.
• Timpul optim de recoltare pt filarii cu periodicitate nocturna este intre 22-02 iar pt
speciile subperiodice dupa amiaza, in jurul orei 16, pt cele aperiodice in oricare
moment al zilei
 • Bolnavilor cu filarioze cu periodicitate nocturna li se poate stimula eliberarea
larvelor in sange prin administrarea de 100 mg de Diethylcarbamazina, urmata de
recoltarea sangelui dupa 45 de minute (test de provocare).

• Sangele recoltat se examineaza direct: se observa microfilariile mobile, completat

de un frotiu si o picatura groasa, ambele colorate Giemsa, in vederea studierii
caracterelor morfologice.
• Se pot utiliza tehnici de concentrare prin centrifugare dupa o prealabila hemoliza
a eritrocitelor se concentreaza leucocitele si microfilariile

• Decelarea e posibila si prin punctie ganglionara dar cu riscul declansarii unei

limfangite

Diagnosticul eozinofiliei tropicale se bazeaza:

1. istoricul unei sederi prelungite intr-o zona endemica
2. lipsa microfilariilor in sangele periferic
3. eozinofilie periferica peste 3000 de celule/ mm
4. titru crescut de anticorpi antifilarieni
5. nivel crescut de IgE (cel putin 100 unitati/mm)
6. raspuns la Diethylcarbamazina

Tratament

• Diethylcarbamazina produce o scadere rapida a numarului de microfilarii

circulante. Se administreaza 2 mg/ kg, de 3 ori pe zi, timp de 3-4
saptamani

Epidemiologie

• Boala intalnita in focare limitate pentru ca vectorii sunt slab infectati

(maxim 1-8 larve), microfilariile neinmultindu-se in organismul insectei.

• Focarele de filarioza se pot dezvolta doar in zona in care exista o densitate

vectoriala mare si un contact bun om-vector, care sa compenseze slaba
capacitate de raspandire si de transmitere a vectorului.

• In zonele rurale unde transmiterea e asigurata de Anopheles, Aedes si

Mansonia, focarele cu transmitere intensa se intalnesc in regiuni unde sunt
conditii ecologice favorabile vectorilor: temperatura medie anuala intre 23-27
C si sezon ploios lung pt a intretine cuiburile larvare permanente.

• In zonele urbane sau in marile aglomerari rurale focarele sunt intretinute

de Culex, care-si gaseste conditii favorabile de dezvoltare in colectii de apa
stagnanta din subsoluri, diferite recipiente.
Profilaxia

• Masuri de lupta antivectoriala prin mijloace chimice, biologice si de asanare a

mediului, in scopul suprimarii cuiburilor larvare
• Tratarea in masa a populatiei cu Diethylcarbamazina pentru reducerea numarului
de microfilarii pana la nivelul la care nu se mai poate realiza transmiterea

• Educatie sanitara a populatiei

LOAZA

• filarioza Loa-loa
• helmintioza africana
• filarioza cutaneo-dermica si sanguina
• clinic: edeme subcutanate circumscrise, trecatoare si recurente

Etiologie

• Determinata de viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, genul Loa,

specia LOA-LOA

Morfologie

• filariile adulte, foarte mobile, sunt viermi filiformi, cilindrici, culoarea albopalina,
acoperiti la exterior de o cuticula care prezinta protuberante emisferice
• canal alimentar: gura - esofag - intestin - rect

Masculul

• 3-3,4 cm/0,35 -0,43 mm

• corp:
- mai larg la extremitatea anterioara, se îngusteaza treptat spre posterior
- extremitatea caudala este recurbata, prezinta 2 aripioare longitudinale
- prezinta orificiul ano-genital cu 2 spiculi copulatori inegali

Femela

• 5-7 cm/0,5 mm
• aparatul genital este format din ovare, 2 tuburi uterine lungi, vagin, vulva
• ovo-vivipara

Microfilarii

• lungime = 300 μm
 - teaca hialina învelitoare care depaseste putin corpul microfilariei si este
foarte greu colorabila
- nucleii embrionari ai coloanei centrale sunt rotunzi sau ovoizi, mai mari,
intens colorati si mai rari decât în cazul W. bancrofti, suprapusi partial,
ajungând pâna în
vârful cozii efilate; capatul cefalic al coloanei se termina brusc

periodiciate diurna (orele 8.00-20.00, maximum: orele 13.00-14.00)

Ciclul biologic

• filariile adulte traiesc în tesutul celular subcutanat uman

• femela adulta emite microfilarii în:
- tesutul celular subcutanat
- sânge
• gazdele intermediare obligatorii (cu rol de vector) sunt insecte din genul Chrysops
(musca tabanida, musca rosie, taun, „musca filarie”)

• femelele acestor muste sunt hematofage, foarte agresive în cursul dupa-amiezii

• musca va ingera microfilariile în timpul prânzului sanguin; acestea se matureza în
corpul mustelor în decurs de 10 zile (suferind 3 napârliri) si se transforma în
microfilarie infectanta
• o data cu hranirea, musca va inocula microfilariile în stratul superficial al pielii
unei noi gazde umane

Epidemiologie

• biohelmintioza transcutanata, transmisibila

• aproximativ 20 milioane de persoane infectate anual, global
• raspândire geografica: zonele forestiere ale Africii de V si Centrale

• Rezervorul de infectie
- doar omul este infectat
- omul - gazda definitiva
- longevitate: peste 15 ani

• Cai de transmitere - transcutanata, prin insecte vectoare atrase de culoare închisa,

prefera indigenii negri

• Receptivitate:
- generala
- barbatii sunt mai frecvent afectati (activitate în zonele forestiere)

Tablou clinic
 • dominat de manifestari cutanate sau conjunctivale produse de migrarea filariei
adulte sub piele sau în spatiul subconjunctival
• incubatie: 4 luni-3 ani
• dupa penetrare, determina manifestari alergice generale care cedeaza usor (în
aceasta perioada creste valoarea eozinofilelor)
– prurit (brate, umeri, torace, fata)
– fotofobie, congestie conjunctivala (pasaj subconjunctival)

• furnicaturi, dureri sub forma de întepaturi (pasaj subtegumentar)

• edemul de Calabar (edem subcutanat fugace): apare brusc, tumefieri
neeritematoase, nedureroase, senzatie de caldura locala, dur si nu lasa godeu

Evolutie si prognostic

de obicei favorabil
• recaderi - în special în cazul edemului de Calabar

Diagnostic

• Se pune pe baza datelor epidemiologice, clinice, de laborator.

• Diagnosticul de laborator:
• argumente de certitudine:
- evidentierea microfilariilor în sângele periferic (frotiu, picatura groasa) cu
coloratie Giemsa sau Wright (prelevare în jurul orei 13.00); se pot folosi tehnici de
concentrare
- evidentierea macrofilariei în timpul pasajului

• argumente prezumtive:
– eozinofilia cu valori crescute
– imunodiagnostic (putin specific): RFC, ELISA, PCR

Tratament

• tratament specific:
- Dietilcarbamazina (DEC): de electie
- ziua 1: 50 mg
- ziua 2: 50 mg, de 3x/zi
- ziua 3: 100 mg, de 3x/zi
- ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, divizat în 3 prize
- Ivermectina: doza unica 200 μg/kgc
- Albendazol - 200 mg, de 2x/zi, 21 zile

• tratament patogenetic: antihistaminice, corticosteroizi

• tratament simptomatic:
 - chirurgical: extragere viermi adulti migranti (tegumente, conjunctiva)
- antiinflamatoare, analgezice, depletive
- tratament oftalmologic de specialitate

Profilaxie

• chimioprofilaxie
• pastrarea unei zone libere de 1-2 km între zonele de padure si asezarile umane

Curs 7

FILARIOZELE LIMFATICE - ONCOCERCOZA

• „river blindness”
• filarioza cutaneo-dermica
• clinic: dermatita pruriginoasa, noduli subcutanati, keratite, corioretinite
• leziuni oculare care duc la cecitate

Etiologie:
Viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercide, genul Onchocerca, specia
ONCHOCERCA VOLVULUS.

Morfologie:

• paraziti specifici umani

• adultii traiesc în derm:
- liber
- încolaciti în noduli cutanati fibrosi (oncocercoame)
• longevitate: 10-15 ani
• corp filiform, conic la ambele capete, alb-opalin
• cuticula cu striatii

• masculul:
- 2,5 cm/130-210 μm
- coada bulbara la vârf
- cloaca cu spiculi copulatori proeminenti, recurbati si inegali

• femela:
- 23-70 cm/250-400 μm, coada recurbata
- Ovovivipara

• oul: diametru 30-50 μm, învelis striat, mica proeminenta la nivelul fiecaruia din
 cei 2 poli

• viermii traiesc în ghemuri - 4 masculi : 2 femele

• femela emite microfilarii mobile, având urmatoarele caracteristici:

• - lipsite de teaca hialina
- dubla coloana de nuclei
- alungirea nucleilor terminali
- coada recurbata, un singur rând de nuclei
- cincimea anterioara a corpului: marker anterior sub forma literei V
- se gasesc în tesutul celular subcutanat (stratul superficial al tegumentelor), globii
oculari, ganglioni limfatici periferici
- nu circula în sânge
- nu exista periodicitate
- atrase de lumina, ataca zonele descoperite ale corpului

Ciclul de viata

• microfilariile sunt ingerate de catre insecte vectoare din genul Simulium (gazde
intermediare)
• în corpul insectei vectoare, microfilariile se matureaza si sunt inoculate în
• organismul uman cu ocazia unui nou prânz sanguin
• în corpul uman patrund la nivelul pielii unde se vor dezvolta viermii adulti
• durata de viata a viermilor adulti este de pâna la 20 ani

Epidemiologie:

• biohelminitioza, se transmite transcutanat

• antroponoza
• afecteaza 18 milioane persoane anual, majoritatea din Africa Ecuatoriala
• 270,000 de cazuri de cecitate

• raspândire geografica:
- simulidele îsi depun ouale pe plante sau stânci, din apele curente aerate
- Africa: Ghana, Coasta de Fildes, Burkina-Faso
- Yemen
- America Centrala si de Sud: Mexic, Guatemala, Brazilia
• rezervorul de infectie:
- paraziti specific umani
- omul

• cai de transmitere:
– transcutanat, prin vectori din genul Simulium (musca neagra)
– doar musca femela este hematofaga
• Receptivitate
– generala
 – mai crecuta la barbati (profesional)

Tablou clinic

• incubatie foarte lunga: 10-20 luni

• microfilaremia asimptomatica
• manifestari precoce: prurit, urticarie, conjunctivita
• sindrom cutanat:
– prurit, rash cutanat (papule eritematoase, circulare)
– alternarea zonelor depigmentate cu cele hiperpigmentate („pielea de
leopard”)
• sindrom chistic: oncocercoame (noduli subcutanati, chiste oncocerciene)

• manifestari generale sistemice: scadere în greutate, dureri musculare

• sindrom ocular:
- la persoane intens si repetat infectate
- pot interesa atât segmentul anterior, cât si cel posterior al ochiului
- keratite: congestie, edem, lacrimare, fotofobie
- iridociclite
- corioretinite
- atrofie optica
• tulburari limfatice: adenopatii, limfedem
• afectarea SNC: epilepsie

Prognostic:

• totdeauna sever
• afectarea oculara poate duce la cecitate la aprox. 2% din persoanele infectate

Diagnostic:

• epidemiologic
• clinic (sindrom cutanat), chistic, tulburari de vedere
• de laborator:
- argumente directe: evidentierea microfilariilor:
- biopsii cutanate
- subdermic
- nodul oncocercian
• ochi (lampa cu fanta)
• argumente indirecte:
- hipereozinofilie sanguina: moderata, mai mare de 20%
- imunologic

Tratament:
• tratament specific:
 - Dietilcarbamazina (DEC):
- adult: 400 mg/zi - în 3 prize, 21 zile
- copil: 6 mg/kgc/zi - în 3 prize, 21 zile
- se începe cu 25 mg prima zi
- cure lunare timp de 6 luni pentru evitarea recaderilor: 25-50 mg doza
unica / sapt. - 6 luni (afectare oculara)
- Ivermectina
- de electie
- oral 150μg/kgc, doza unica
- repetare peste 3 luni, daca simptomatologia presista
- Suramina (toxicitate renala)
- Albendazol
- Amocarzin (în stadiu de cercetare)
• nodulectomia - suprimarea viermilor adulti din chistele accesibile

Profilaxia:
• tratarea bolnavilor - medicamente costisitoare, administrare sub control riguros
• lupta antivectoriala
• echipamente de protectie, folosirea de insectifuge
• chimioprofilaxie

DRACUNCULOZA

• filarioza de Medina
• helmintioza afro-asiatica, cutaneo-dermica
• clinic - ulcer cutanat cronic

Etiologie:
• viermi din Clasa Nematoda, familia Dracunculidae, genul Dracunculus
• specia DRACUNCULUS MEDINENDIS (filaria de Medina)
• nu este o filarie adevarata

Morfologie:
• traiesc în derm, dismorfism sexual accentuat
• masculul:
- 1,5-4 cm/400 μm
- la extremitatea posterioara prezinta 2 spiculi inegali, rasuciti
- dupa copulatie moare imediat
- nu are rol patogen

• femela:
- singura responsabila de manifestarile clinice ale bolii
- 60-80 cm/1,5-2 mm
- culoare alba, cuticula neteda
 - extremitate anterioara rotunjita
- extremitatea posterioara - ascutita, încovoiata, terminata cu un cârlig
- glande cu secretie foarte iritanta pentru piele
- canal alimentar mic, foarte greu de evidentiat
- aparatul genital: 2 ovare, 2 oviducte, 2 utere pline cu larve, vulva
- vivipare
• embrionii (larvele):
- L = 500-750 μm
- extremitate cefalica rotunda, coada foarte lunga
- corp usor aplatizat

Ciclul biologic:
• femelele (derm, tesut celular subcutanat) - nu provoaca leziuni decât în
momentulexpulziei larvelor
• când larvele sunt complet formate în uterul femelei, aceasta migreaza spre
straturile superficiale ale pielii, produce leziuni ulcerative, determinând
evaginarea uterului prin piele; în contact cu apa se elimina un numar mare de
embrioni
• embrionii ajunsi în apa sunt ingerati de catre gazda intermediara obligatorie, un
crustacu de apa dulce din genul Cyclops (ciclopul), în interiorul caruia îsi
continua dezvoltarea (2-3 napârliri)
• omul (singurul rezervor si gazda definitiva) se infecteaza bând apa cu ciclopi
parazitati
• ciclopii ajung în tubul digestiv uman, sunt distrusi de aciditatea gastrica si are loc
eliberarea larvelor
• larvele sunt absorbite prin peretele intestinal si ajung în vasele limfatice si
sanguine, apoi în tesutul conjunctiv al spatiului retroperitoneal, unde se dezvolta
adultii
• dupa fecundare, masculii mor iar femela migreaza spre periferia corpului (tesutul
• celular subcutanat din zonele declive ale corpului)
• la nivelul tegumentelor si în contact cu apa are loc eliberarea larvelor

Epidemiologie:

• biohelmintioza care se transmite pe cale orala

• anual 10 milioane de persoane afectate global
• raspândire geografica:
- Asia: India, Arabia Saudita, Iran, Irak, Yemen
- Africa: Mauritania, Mali, Senegal, Nigeria, Ghana
• sezonalitate:
- zonele rurale din India: la sfârsitul sezonului secetos (nivelul apei este foarte
scazut)
- zona Asiei (semidesert), Africa: în sezonul ploios
- zonele de savana ale Africii: permanent
• rezervorul de infectie: omul (parazit specific uman)
• cai de transmitere: cale digestiva
 • receptivitate:
- generala
- mai crescuta la persoanele cu vârsta între 15-40 ani

Tablou clinic:

incubatie: 8-12 luni

determinat de migrarea femelei adulte, de manifestarile alergice date de prezenta
larvelor/adultilor, de suprainfectiile bacteriene de la nivelul leziunilor cutanate
manifestari generale date de migrarile habituale ale femelei adulte:
edeme foarte dureroase cu impotenta functionala, în special la nivelul
membrelor inferioare
manifestari alergice: febra, prurit, urticarie
manifestari locale: ulcer cutanat cronic

Prognostic:

• în majoritatea cazurilor favorabil - vindecare

• în cazul infectiilor bacteriene secundare - rezervat/sever

Diagnostic:

• epidemiologic
• clinic: descoperirea la palpare a femelei adulte (cordon indurat, sinuos)
• laborator: eozinofilie mai mica de 15 %

Tratament:

• nu exista terapie specifica

Thiabendazol 50 mg/kgc, în 2 prize, 2 zile
Metronidazol 5 mg/kgc, de 2x/zi, 7 zile
Nu duce la moartea viermilor adulti, doar la regresia proceselor inflamatorii.
• extractia traditionala a viermelui prin „metoda indigena”
• antiimflamatoare, corticosteroizi
• interventie chirurgicala
• antibiotice (suprainfectie bacteriana)
• profilaxia antitetanica

Profilaxie:

filtarea/fierberea apei provenite din surse necontrolate

produs activ (Temephos - ABATE)
educatia sanitara a populatiei