Lucrări practice de Fiziologie

Electroencefalografia

ELECTROENCEFALOGRAFIA

PRINCIPII TEORETICE

Electroencefalografia este o metodă neinvazivă de explorare a fluctuaţiilor de potenţial

electric din creier, înregistrat la nivelul scalpului. Activitatea neuronală este strâns legată de
modificările potenţialului de membrană, deci reprezintă obiectiv al electrofiziologiei.

Aceste modificări sunt de două feluri (Figura 1):

1. Potenţialul de acţiune: este o depolarizare totală, de scurtă durată (impuls nervos) ce
se propagă nealterat de-a lungul axonului.
2. Potenţialele postsinaptice (PPS): se formează subsinaptic şi se propagă decremental
(electrotonic) în dendrite. Dacă modificarea este în sens depolarizant va avea efect excitator
(PPSE), dacă acţionează hiperpolarizant va cauza inhibiţie (PPSI).

Figura 1. Modificările potenţialului de membrană

Potenţialele se pot înregistra în trei modalităţi (Figura 2):

1. Înregistrarea intracelulară cu microelectrod (vârful intră în celulă şi se măsoară
diferenţa de potenţial transmembranar). Este o metodă precisă dar greoaie. Cu un electrod se
poate urmări comportamentul doar a unei singure celule. Pentru studierea reţelelor neuronale
este necesară înregistrarea "convorbirii dintre celule". Cu doi electrozi se pot urmări două celule
interconectate, dar despre restul celulelor nu obţinem informaţii nici în acest caz.
2. Activitatea mai multor celule se poate înregistra prin metoda extracelulară, introducând
microelectrodul în spaţiul intercelular. Când celulele din jurul electrodului se depolarizează
generează câmpuri electrice, ce vor fi înregistrate sub forma unor salturi de potenţial. Câmpul de

1/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

electric se micşorează exponenţial cu distanţa, deci se înregistrează un grup restrâns de neuroni

apropiaţi.
3. Metodele de mai sus sunt utilizate în cercetări fine pe animale, mai ales datorită faptului
că sunt complicate şi invazive (sângerânde). În scopuri clinice se foloseşte o metodă mai
grosolană (electroencefalografia) dar care totuşi oferă informaţii utile clinicianului.

Figura 2. Modalităţile de înregistrare a activităţii electrice a creierului.

Electroencefalograma (EEG) se înregistrează cu electrozi aşezaţi pe scalp. Electrodul

fiind la distanţă mare de scoarţa cerebrală nu înregistrează comportamentul unui neuron, ci
conlucrarea a mai multor neuroni (milioane) situate sub electrod. EEG înscrie suma vectorială a
câmpurilor electrice minuscule generate de neuronii individuali. Celulele piramidale (celule
principale, de ieşire) sunt aşezate paralel, cu dendritele orientate perpendicular spre suprafaţa
scoarţei şi axonii spre interior (Figura 2). Celelalte celule nefiind orientate în nici o direcţie
specifică, activitatea lor sumată vectorial nu contribuie la formarea undelor EEG. Axonii celulelor
piramidale sunt considerabil mai departe de electrozi decât zona dendritică; în plus, potenţialele
de acţiune, având durată scurtă, cauzează un transfer mic de sarcini, de aceea
electroencefalograma reflectă mai mult suma potenţialelor postsinaptice din celulele piramidale
activate sincron. Frecvenţa potenţialelor înregistrate de pe scalpul unui subiect normal variază
între 1 şi 50 Hz (de obicei 1-30 Hz), iar amplitudinea în general între 20 şi 100 µV. Traseul

2/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

înregistrat este însă în mod normal complet neregulat. Pentru a înţelege acest lucru urmăriţi cu
atenţie Figura 3.

D
Figura 3. Toate traseele au durata de 1 secundă. Traseele A, B şi C prezintă
unde sinusoidale de aceeaşi amplitudine dar cu 3 frecvenţe diferite (2, 4, 16
Hz). Traseul complex D a luat naştere prin simpla sumare a primelor trei
trasee simple.

Deşi caracteristicile de frecvenţă şi amplitudine ale EEG sunt extrem de complexe, putem
distinge 4 ritmuri esenţiale (Figura 4):

Beta (β) este frecvenţa cea mai mare (13-27 Hz), are amplitudine foarte mică (5-10 µV).
Normal se înregistrează în regiunea frontală; pe o arie mai extinsă doar în timpul activităţii
mentale intense.
Alfa (α) cu frecvenţa 7-13 Hz, amplitudine 20-100 µV, se prezintă sub forma unor fusuri cu
durata de 1-3 sec. Apare asociat cu starea de veghe relaxată, dispare la deschiderea ochilor. Se
înregistrează mai mult în regiunea parietală şi occipitală.

3/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

Teta (θ) are frecvenţa de 4-7 Hz, amplitudine 30-70 µV. Se înregistrează în zona
temporală şi frontală. Este ritmul dominant la copii între 2 şi 5 ani şi la adulţi în primele faze ale
somnului.
Delta (δ) are frecvenţa minimă: 0,5-3 Hz şi amplitudinea maximă 50-200 µV. Este prezent
doar în somnul profund şi la copii până la 2-3 ani.

Beta (β)

Alfa (α)

Teta (θ)

Delta (δ)

Figura 4. Ritmurile de bază ale EEG.

EEG se utilizează cel mai frecvent în:

1. Studiul stării de conştiinţă: în timpul activităţii normale zone mici, unităţi modulare
funcţionale (cu diametru de aproximativ 100 µm) "vorbesc între ele". Aceste unităţi se activează
şi se dezactivează în continuu şi de obicei nu funcţionează deodată. Acest asincronism care se
reflectă în ritmurile rapide alfa şi beta este absolut necesar pentru păstrarea conştiinţei. Dacă
activitatea neuronală se sincronizează apar unde lente, cu amplitudine mare (teta, delta) şi sub
4-5 Hz conştiinţa se pierde. Urmărind ritmul cortical se poate monitoriza sau chiar se poate
comanda automat narcoza.
2. Studiul somnului şi al visului:
Există două feluri de somn (Figura 5.):
Somn cu unde lente (somnul clasic, non-REM) care are 4 stadii caracterizate de
scăderea progresivă a frecvenţei şi creşterea amplitudinii corelat cu adâncimea somnului. În
timpul somnului lent musculatura este relaxată, predomină activitatea parasimpatică.
Somn cu mişcări rapide ale globilor oculari (REM - Rapid Eye Movements) care mai
este denumit şi somn paradoxal. EEG devine brusc desincronizată (voltaj scăzut, frecvenţă
mare), predomină activitatea simpatică, tonusul muscular dispare cu excepţia musculaturii
ochilor şi a muşchilor respiratori. Aceasta este perioada viselor. Somnul REM ocupă 20-25% din

4/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

timpul total al somnului, apare discontinuu, de 5-7 ori într-o noapte, predominant către
dimineaţa.

Figura 5. Stadiile somnului (B) şi activitatea EEG caracteristică (A)

3. Diagnosticul epilepsiei: epilepsia afectează 1% din populaţie. Apare atunci când o

populaţie largă de neuroni se descarcă cu un sincronism anormal. Semnul EEG al acestei
descărcări sincronizate este o undă ascuţită cu amplitudine mare (vârf). Epilepsia se împarte în
două categorii mari:
În epilepsia parţială (focală) neuronii activaţi anormal sunt grupaţi doar într-un focar, de
aceea apar vârfuri numai la un grup de electrozi. Cunoscând poziţia electrozilor, focarul poate fi
localizat.
Epilepsia generalizată (nonfocală) cuprinde părţi mari ale creierului, deci vârfuri se
înregistrează în toate derivaţiile. Se subîmpart în două tipuri:
„Petit mal” este caracterizat de o pierdere tranzitorie a conştiinţei (absence), în acest caz
zona motorie nu este afectată. Pe EEG este patognomonic complexul vârf-undă (asocierea
dintre un vârf şi o undă amplă, lentă cu durata de 0,2-0,5 sec şi amplitudinea 150-300 µV.
Crizele „grand-mal” sunt caracterizate de pierderea conştiinţei asociată cu mişcări tonico-
clonice. Din cauza afectării centrilor vegetativi apare scurgere de salivă precum şi tulburări
sfincteriene.
Între atacuri EEG poate fi normală sau periodic se înregistrează unde ascuţite.
4. Declararea morţii cerebrale: dacă nu există nici o activitate nervoasă corticală se
înregistrează "traseu EEG nul", ceea ce indică moartea creierului.

ELECTROENCEFALOGRAFUL

În principiu, un electroencefalograf este compus din următoarele sisteme:

1. de culegere a biopotenţialelor (electrozii): înregistrarea se efectuază paralel pe cel
puţin 8 canale. Electrozii se amplasează simetric şi la distanţe egale după diverse scheme.
Figura 6 arată amplasarea electrozilor în sistemul „10-20%”. Se foloseşte un sistem de linii

5/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

intersectate. În punctele de intersecţie se aşează electrozii. Dacã la amplificator se conectează

doi electrozi activi vorbim de sistem bipolar, dacă un electrod activ şi electrodul indiferent
(potenţial 0 - lobul urechii) atunci vorbim de sistem unipolar.
2. de amplificare
3. de afişare sau înscriere

C.

Figura 6. Amplasarea electrozilor în sistemul „10-20”. (Fp - planul prefrontal, F – frontal, C -

rolandic (central), P – parietal, O – occipital, M – median, Dr – dreapta, Stg – stânga T –
temporal). A. Împărţirea distanţei dintre rădăcina nasului (nazion) şi protuberanţa occipitală
(inion); considerată 100%. B. Împărţirea în plan transversal; distanţa dintre meatul urechii stângi
şi drept fiind considerat 100%.

TEHNICA ÎNREGISTRĂRII

Aparatul EEG trebuie să fie instalat într-o încăpere spaţioasă, ferită de zgomot şi de
lumina prea puternică şi nu în aproprierea unui încăperi cu tub Roentgen, fizioterapie, sală de
operaţie, etc. Pacientul trebuie să fie pregătit atent de un personal calificat. Se recomandă ca
pacientul să-şi spele părul în ziua precedentă examinării sau dacă este gras să-l degreseze cu
alcool sau eter. Trebuie să fie pregătit psihic pentru a-şi păstra calmul în timpul investigaţiei.

6/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

ÎNREGISTRAREA EEG CU AJUTORUL SISTEMUL DE ACHIZIŢIE BIOPAC

OBIECTIVELE LUCRĂRII

1. Înregistrarea EEG în unu respectiv două derivaţii.

2. Demonstrarea ritmului alfa şi schimbarea acestuia în ritm beta.
3. Observarea factorilor ce pot întrerupe ritmul alfa.
4. Analiza spectrului de frecvenţe ale EEG.
5. Compararea distribuţiei ritmului alfa între cele două emisfere.

ECHIPAMENTUL NECESAR

1. calculator cu software BIOPAC instalat (sistem operare Windows)

2. BIOPAC DAU (Data Acquisition Unit): MP30 (Figura 7)
3. BIOPAC cabluri tip SS2L – una sau mai multe în funcţie de etapa de lucru (Figura 7)
4. Electrozi de unică folosinţă, gel conductor, şapcă EEG

Figura 7. Aparatura necesară.

A. ÎNREGISTRAREA EEG PE O SINGURĂ DERIVAŢIE

1. Se porneşte calculatorul şi apoi programul Biopac Student Lab.

2. Se conectează cablurile şi electrozii conform Figurii 8.
3. Se selectează „Lesson 7 (EEG intro)”.
4. Se introduce numele.
5. Pentru înregistrare subiectul stă aşezat pe scaun, relaxată, în poziţie comodă, În
vederea unei înregistrări bune verificaţi următoarele:
- cel examinat nu se uită pe monitor în timpul probei
- trebuie evitate mişcările din timpul înregistrării
- verificaţi conexiunile de la cabluri
6. Click pe butonul „Start setup”. Va urma o înregistrare de 15 sec. Trebuie să vedeţi o
linie. Dacă există un zgomot marcat înseamnă că electrozii nu realizează contact corespunzător.
7. Click pe butonul „Record 7”. Va urma o înregistrare de 30 sec. În timpul înregistrării staţi
cât mai comod. La comandă închideţi ochii (în acelaşi moment examinatorul apasă tasta “F9”
pentru a marca momentul) şi îi deschideţi la o nouă comandă (“F9”). În timpul înregistrării este

7/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

extrem de important ca cel examinat să nu desfăşoare un proces mental activ, să nu încerce să

imagineze ceva, să nu efectueze calcule.

Electrodul alb

Electrodul roşu

Canalul 1
Electrodul negru

Figura 8. Schema aparaturii şi a conexiunilor necesare.

Analiza datelor la terminarea înregistrării. Folosind unealta de „Zoom” a programului

măriţi o porţiune a traseului. Apoi folosind unealta de selecţie a softului măsuraţi aleator
frecvenţa a câtorva unde. Bazat pe aceste măsurători răspundeţi la prima întrebare din
Fişa de lucru.

8. Filtraţi traseul obţinut pentru intervalele de frecvenţă caracteristice celor 4 ritmuri de

bază prin apăsarea butoanelor „alpha”, „beta”, „theta”, „delta” (În această ordine!). De exemplu
La apăsarea butonului „alpha” apare un nou traseu filtrat pentru 8-13 Hz.

Folosind markerele din timpul înregistrării identificaţi momentul închiderii şi deschiderii

ochilor şi răspundeţi la întrebările din Fişa de lucru. Folosind unealta de selecţie a
programului selectaţi porţiunea corespunzătoare perioadei cu ochii închişi din traseu şi
completaţi tabelul din Fişa de lucru. Căutaţi apoi perioadele de dinainte închiderii ochilor
şi respectiv după redeschiderea lor. Completaţi tabelul din Fişa de lucru.

9. Apăsaţi butonul „Done”.

B. ANALIZA RELAŢIEI DINTRE EEG, RELAXARE ŞI ATENŢIE

10. Se selectează „Lesson 8 (more EEG)”.

11. Pentru înregistrare subiectul stă aşezat pe scaun, relaxată, în poziţie comodă, În
vederea unei înregistrări bune verificaţi următoarele:
- cel examinat nu se uită pe monitor în timpul probei
- trebuie evitate mişcările din timpul înregistrării
- verificaţi conexiunile de la cabluri
12. Click pe butonul „Start setup”. Va urma o înregistrare de 15 sec. Trebuie să vedeţi o
linie. Dacă există un zgomot marcat înseamnă că electrozii nu realizează contact corespunzător.

8/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

13. Se ajustează durata înregistrării din File > Preferences. Se setează 5 minute (300
secunde). Click pe butonul „Record 8”. În timpul înregistrării staţi cât mai comod. Se execută
comenzile din Tabelul nr. 1. În momentul fiecărei comenzi se apasă şi tasta “F9” pentru a marca
momentul. Concomitent se bifează în tabel comanda executată. În timpul înregistrării este
extrem de important ca cel examinat să execute corect comenzile şi să nu râdă!

Tabelul nr. 1
1 Închideţi ochii pentru 20 secunde! □
Ascultaţi muzică pentru 15 secunde! Ascultaţi mai întâi muzică
2 clasică apoi după o scurtă pauză „heavy metal”. La fiecare tip de □
muzică daţi volumul mai încet, apoi mai tare.
3 Cineva să bată din mâini timp de 20 secunde la intervale aleatorii! □
Imaginaţivă că sunteţi pe o plajă însorită (după o sesiune
4 □
promovată cu brio)!
5 Vorbiţi cu voce tare! □
6 Gândiţi-vă la bani! □
7 Citiţi un text scurt de două paragrafe! □
Număraţi (în gând, nu cu voce tare!): pornind de la 30 se scad
8 □
numerele consecutive impare până la 0 (30, 29, 26, 21, etc.)

Nu trebuie neapărat efectuate toate comenzile. Unele din aceste comenzi se pot chiar
combina (cineva bate din palme în timp ce subiectul are ochii închişi). La terminarea înregistrării
veţi obţine ceva asemănător cu Figura 9. Sub traseul EEG este traseul filtrat pentru ritmul alfa.
Trasul de jos este curba integrată alfa. Observaţi „alfa-metrul” din dreapta traseelor (prezintă în
timp real predominanţa alfa în semnal).

Figura 9. Înregistrarea relaţiei dintre EEG, atenţie şi relaxare.

Folosind markerele din timpul înregistrării identificaţi momentul comenzilor, măsuraţi

valorile P-P („peak-to-peak”) pentru fiecare perioadă şi completaţi tabelul din Fişa de
lucru.

9/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

C. ÎNREGISTRAREA EEG BIEMISFERIALĂ

14. Se conectează cablurile şi electrozii conform Figurii 10 (Canalul 1 pentru emisfera

stângă, Canalul 2 pentru emisfera dreaptă, alb - frontal stâng şi respectiv drept, roşu parieto-
occipital stâng şi respectiv drept, negru – lobul urechii bilateral).

Figura 10. Conectarea electrozilor pentru EEG biemisferial.

15. Pentru înregistrare subiectul stă aşezat pe scaun, relaxată, în poziţie comodă, În
vederea unei înregistrări bune verificaţi următoarele:
- cel examinat nu se uită pe monitor în timpul probei
- trebuie evitate mişcările din timpul înregistrării
- verificaţi conexiunile de la cabluri

16. Porniţi softul BSL PRO. Deschideţi protocolul nou prin File > Open > Choose Files of
type: Graph Template (*GTL) > File Name: h10.gtl.

17. Subiectul îşi închide ochii şi stă relaxat, fără să se concentreze asupra unui lucru. Click
butonul „Start" pentru a începe. Înregistraţi timp de 1-2 minute, observând ritmul predominant
alfa.
18. Apăsaţi tasta “F9” pentru a marca momentul în care daţi comanda de „Deschide ochii”.
După câteva secunde (10) apăsaţi din nou “F9” în momentul în care daţi comanda pentru a

10/11
Lucrări practice de Fiziologie
Electroencefalografia

închide ochii. Repetaţi de câteva ori (obligatoriu la intervale variabile şi doar după ce ritmul
predominant a redevenit alfa).

19. Subiectul stă cu ochii închişi, relaxat. După ce apare predominanţa ritmului alfa folosiţi
un stimul auditiv (vezi Tabelul nr. 1, punctul 2) apăsând în acelaşi timp şi “F9”.

20. Subiectul stă cu ochii închişi, relaxat. Daţi-i un exerciţiu mental (punctul 8 din tabelul
de mai sus este perfect, dar puteţi să vă folosiţi imaginaţia). Subiectul nu vorbeşte cu voce tare
doar gândeşte. În momentul comenzii apăsaţi tasta “F9”.

21.Apăsaţi butonul „Stop”. Ar trebui să obţineţi ceva asemănător cu Figura 11.

Figura 11. Rezultatul înregistrării EEG biemisferial.

22. Selectaţi canalele de calcul (40-43, vezi şi tabelul). Selectaţi Display > Compare
Waveforms pentru a aduce toate traseele la aceeaşi scală.
Tabelul nr. 2
Canalul Ritmul (filtru) Denumirea
C1 (40) EEG alfa (8 - 13 Hz) L alfa (8 - 13 Hz)
C2 (41) EEG alfa (8 - 13 Hz) R alfa (8 - 13 Hz)
C3 (42) EEG beta (13 - 30 Hz) L beta (13 - 30 Hz)
C4 (43) EEG beta (13 - 30 Hz) R beta (13 - 30 Hz)

Căutaţi markerele inserate cu “F9” şi comparaţi perioada precedentă (predominant alfa)

cu perioada testului (sărac în ritm alfa). Notaţi eventuala amplificare a ritmului alfa în
momentul deschiderii ochilor (fenomenul de scăpare). Observaţi reapariţia
predominanţei alfa în momentul închiderii ochilor. Notaţi P-P în tabelul de pe Fişa de
lucru!

11/11