Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE ......................................................................................................... 9
Capitolul I
1. Cercetarea ştiinţifică............................................................................................... 23
Capitolul II
STANDARDIZAREA .......................................................................................................... 38
3. Standarde specifice privind evaluarea externă a calităţii academice a programelor de studii din
domeniile de licenţă şi maşter, elaborate de către ARACIS în domeniul ştiinţelor juridice 43
4. Standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din
învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător
de doctorat şi a atestatului de abilitare ................................................................... 44
5. Standarde privind întocmirea lucrărilor cu caracter ştiinţific ................................... 46
6. Concluzii ................................................................................................................. 54
7. Referinţe bibliografice ............................................................................................ 54
Capitolul III
4. Concluzii ................................................................................................................ 73
5. Referinţe bibliografice ........................................................................................... 74
Capitolul IV
1.1. Carta universitară potrivit Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 ........................ 76
1.2. Etica în Carta universitară şi în Codurile de etică ale universităţilor naţionale 77
Capitolul V
1. Conceptul de integritate......................................................................................... 91
2. Integritatea academică .......................................................................................... 93
2.1. Conceptul de integritate academică..................................................................93
3. Integritatea academică reflectată în Codurile de etică şi integritate ale universităţilor 96
4. Implicarea Curţii Constituţionale în clarificarea conceptului de integritate academică ca urmare
a modificării Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 ..................................................102
5. Concluzii ............................................................................................................... 104
6. Referinţe bibliografice .......................................................................................... 105
Capitolul VI
ŞTIINŢIFICĂ....................................................................................................................107
Capitolul VII
Capitolul VIII
Capitotul IX
3. Cum este prevăzut plagiatul în Codurile de etică ale universităţilor ..................... 167
4. Cum evităm plagiatul în lucrările cu caracter ştiinţific ........................................... 169
5. Concluzii ............................................................................................................... 176
6. Referinţe bibliografice .......................................................................................... 177
Capitolul X
Capitolul XI
2. Concluzii ...............................................................................................................200
3. Referinţe bibliografice .......................................................................................... 201
Anexe ...........................................................................................................................211
Cuvânt înainte
Publicarea unui curs universitar de etică şi integritate academică, autor dr. Elena Emilia
Ştefan, reprezintă un demers absolut util în efortul asigurării bazelor unei educaţii morale
(deontologice) şi juridice pentru studenţii care se pregătesc să ia în primire viaţa reală, a practicii
dreptului, cu toate înţelesurile ei lăuntrice.
în acelaşi timp - aşa cum rezultă şi din conţinutul cursului gândit de autoare, cercetarea
ştiinţifică reclamă calităţi morale deosebite şi este ea însăşi o şcoală a moralităţii. Ea incumbă (aşa
cum arată N. Bunge) calităţi şi deprinderi cum sunt: onestitatea intelectuală sau „cultul adevărului",
adică dispreţul pentru gândirea veleitară şi minciună, independenţa de gândire, curai intelectual,
constând în abordarea problemelor dificile, chiar stânjenitoare, căutarea adevărului, criticarea erorii,
demascarea mistificării, simţul dreptăţii (Ştiinţă şi filosofie, 1984).
Asemenea trăsături sunt cu atât mai mult de cultivat în această epocă a „democraţiei"
accesului la date, în condiţiile în care volumul de informaţii vehiculate în ultimii 30 de ani este, se
apreciază, mai mare decât cel aferent ultimilor 5.000 de ani, iar o ediţie obişnuită din timpul unei
săptămâni a ziarului New York Times conţine mai multă informaţie decât media cantităţii de
informaţii la care era expusă o persoană normală de-a lungul vieţii în timpul sec. al XVII-lea în Anglia.
într-un asemenea „bombardament" informatic se pune problema „capcanei" acestei „democraţii" şi
a nevoii de a pune la dispoziţia studentului unealta (metoda) care să-i poarte paşii în cunoaşterea
adevărată. Această subliniere accentuează cu atât mai mult rostul unui curs universitar de etică şi
integritate academică. Până la urmă, evocând mereu gândirea profundă a geniului nostru tutelar -
Mihai Eminescu -, „nici un om nu se întăreşte cetind un tractat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici
un om nu se' nvaţă a judeca, cetind judecăţi scrise gata de alţii, ci judecând singur şi dându-şi sama
de natura
lucrurilor" (extras din referatul întocmit de Minai Eminescu, revizor şcolar, la abecedarul lui
Ion Creangă, 1876).
Şi, pentru a încheia cele câteva rânduri la această carte necesară, cred că nu pot să fac
altceva decât să reproduc un gând al poetului nepereche: „Munca este singura creatoare a
tuturor drepturilor"\ A nu se uita!
Motto
,JZste foarte uşor să te ascunzi la umbra
octombrie 1993)
Filosofia acestui curs precum şi faptul că acesta propune transmiterea unor cunoştinţe
potrivit unui plan tematic, uşor de accesat, care urmează să se dezvăluie în paginile sale, o
redăm prin invocarea a ceea ce a afirmat Ovidiu Drimba în „Istoria culturii şi civilizaţiei":
„Opera, actul şi omul de cultură urmăresc satisfacerea nevoilor spirituale şi intelectuale;
relevarea de sine, descoperirea necunoscutului, explicaţia misterului şi plăcerea frumosului.
Iar în raporturile cu natura, cu omul, cu societatea, urmăresc stabilirea, nu a unor relaţii
practice, utilitare, sau de instrumentalizare a unuia de către celălalt, ci a unei relaţii de
comunicare, de căutare, de regăsire în celălalt"2.
Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.I, ediţie definitivă, Editura Saeculum I.O. şi Editura
Vestala, Bucureşti, 2001, p.6.
Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, publicată
în M.Of. nr. 643 din 30 august 2002, cu ultima modificare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
108/2017 (...), publicată în M.Of. nr. 1018 din 22 decembrie 2017. '
eticii universitare, cum ar fi, spre exemplu: Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), ori Consiliul de Etică şi Management
Universitar (CEMU), dar nu numai. Nu în ultimul rând, menţionăm faptul că, legislaţia prevede
şi garantează autonomia universitară în baza căruia universităţile au adoptat Carta
universitară şi Codul de etică şi deontologie profesională, documente descrise în prezentul
curs.
Deosebit de interesant este faptul că, în urma cercetării efectuate, s-a constatat că,
toate universităţile sunt preocupate de stabilirea în normele interne a regulilor de etică, astfel
încât cursul prezintă, exemplificativ, cum este prevăzută etica universitară în Carta universitară
şi în codurile de etică ale universităţilor naţionale. Selecţia universităţilor alese este una pur
aleatorie dar relevantă pentru scopul propus, acela de a sublinia respectarea prevederilor
Legii educaţiei naţionale nr. 1/20114 de către toate universităţile, în sensul reglementării eticii
şi integrităţii academice în Codurile de etică şi deontologie profesională, mai mult sau mai
puţin dezvoltat.
4
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în M. Of. nr. 18 din 10.01.2011, cu ultima modificare
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2018 privind drepturile elevilor şcolarizaţi în unităţi
de învăţământ înfiinţate în procesul de organizare a reţelei şcolare şi pentru modificarea şi
completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în M.
Of. nr. 499 din 18.06.2018.
despre tot - asta nu a fost posibil nici înainte şi nu e nici acum, dar cultura îi poate ajuta
omului cult măcar cât să stabilească nişte ierarhii şi nişte preferinţe în câmpul cunoaşterii şi
al valorilor estetice"5.
Prin urmare, după definirea conceptului de bună conduită în cercetarea ştiinţifică, s-a
precizat care este legislaţia aplicabilă, s-au exemplificat tipurile de abateri prevăzute în
Codurile de etică universitare; s-au menţionat sancţiunile pentru încălcarea normelor de
bună conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară. Nu în ultimul rând, s-a
subliniat rolul şi importanţa Comisiei de etică universitară şi s-a detaliat procedura sesizărilor
cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională în cazul tezelor
de doctorat.
Suntem de acord cu opinia unui reputat autor, aşa cum am arătat în lucrare, care
subliniază: „orice profesor de bună credinţă şi cu o oarecare experienţă, cunoscând
potenţialul intelectual al studenţilor cu care lucrează, îşi poate da cu uşurinţă seama de
decalajul dintre nivelul gândirii unui debutant şi subtilitatea ideaţiei unui autor consacrat,
poate sesiza, când în textele studenţilor apar rupturi de stil, când pasaje elevate, cu fraze
bogate, utilizând termeni noi, de mare profunzime, dar cu o circulaţie restrânsă la un cerc de
savanţi, alternează cu platitudini exprimate frust. în astfel de cazuri plagiatul este ca şi
dovedit"6.
5
Mărio Vargas Llosa, Civilizaţia spectacolului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2017, p. 62.
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în
domeniul ştiinţelor socio-umane, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Editura Comunicare.ro, Bucureşti,
2007, p. 44.
Prin urmare, s-a analizat conceptul de plagiat şi s-au exemplificat tipurile de plagiat, legislaţia
aferentă, sancţiunile pentru plagiat, care este interferenţa plagiatului cu legislaţia dreptului de autor,
s-au prezentat criteriile de identificare a plagiatului în lucrări dar şi Ghidul de identificare a
plagiatului în lucrările ştiinţifice adoptat de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. De asemenea, un alt termen des întâlnit în cercetarea ştiinţifică şi
asupra căruia ne-am oprit în această lucrare, este acela de autoplagiat. Analizând legislaţia, s-a
observat faptul că, noţiunea de plagiat nu este definită de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 dar
plagiatul este considerat în art. 310: „abatere gravă de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi
activitatea universitară".
Noţiunile de „plagiat" şi de „autoplagiat" sunt însă definite de Legea nr. 206/2004 privind
buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare. Insă, extrem de interesant
este faptul că, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită (...) are aplicabilitate numai asupra
„categoriilor de personal ce desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare prevăzute în Legea nr.
319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum şi de către alte categorii de
personal din mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri publice de cercetare-dezvoltare".
Atât „plagiatul" cât şi „autoplagiatul" sunt sancţionate de lege, fiind considerate: abateri
grave de la cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, potrivit Legii educaţiei naţionale
nr. 1/2011 ori fraude academice, încălcări ale eticii universitare sau abateri de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, potrivit Codului studiilor universitare de doctorat adoptat prin Hotărârea de
Guvern nr. 681/20117.
O altă secţiune din curs este alocată modalităţii în care se poate evita plagiatul în lucrările cu
caracter ştiinţific, cu exemplificări. De asemenea, a fost prezentat Ordinul MENCS nr. 3485/2016
privind lista programelor recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi
Certificatelor Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior organizatoare de
studii universitare de doctorat şi al Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de
7
Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, publicată în
M. Of. nr. 551 din 03.08.2011, cu ultima modificare prin Hotărârea de Guvern nr. 134/2016, publicată în M.
Of. nr. 182 din 10.03.2016.
similitudine pentru lucrările ştiinţifice8 ce reglementează care sunt software-urile antiplagiat
recunoscute pentru a fi utilizate de instituţiile organizatoare de studii doctorale.
De asemenea, un alt document european cu relevanţă asupra subiectului analizat este Carta
europeană a cercetătorului10 care a fost elaborată de Uniunea Europeană. Interesant este faptul că,
în Carta europeană a cercetătorului se afirmă „responsabilitatea cercetătorului faţă de societate" şi
„se descriu principiile de bază ale cercetării ştiinţifice", făcând să răzbată din textul său pe de o parte,
importanţa respectării a prevederilor legislaţiei de domeniu precum şi a principiilor etice, pe de altă
parte.
Iată aşadar, că, un subiect extrem de important cum este etica şi integritatea academică a
fost prezentat, în plină conexiune cu cercetarea ştiinţifică, activitatea de standardizare, legislaţii
diverse şi preocupări internaţionale dar şi, graţie auto-
8
Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3485/2016 privind lista programelor recunoscute de Consiliul Naţional
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor
de învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat şi al Academiei Române, în
vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice, publicat în M. Of. nr. 248 din
04.04.2016.
9
Informaţiile sunt publice, disponibile online la adresa: http://www.singaporestatement.org/,
accesat la data de 16.02.2018.
10
Informaţiile sunt publice, disponibile online la adresa: http://www.fnrs.be/docs/Charte_
europeenne_du_chercheur.pdf, accesat la data del 6.02.2018.
nomiei universitare garantată de lege, cu reglementările interne ale universităţilor şi ne
referim în principal la Carta universitară şi Codurile de etică şi deontologie profesională.
In primul rând, mulţumesc domnului profesor Nicolae Popa care, din anii studenţiei
este pentru mine mentorul ce mi-a îndrumat paşii în activitatea didactică şi de cercetare
ştiinţifică. Domnul profesor Nicolae Popa este personalitatea lângă care m-am format
profesional, este cel mai aspru şi mai înţelept critic al meu, profesorul care mi-a cunoscut
toate frământările legate de activitatea de cercetare şi care mi-a oferit cele mai frumoase
provocări de cercetare ştiinţifică dintotdeauna, fiind şi coordonatorul tezei mele de doctorat.
De asemenea, adresez mulţumiri studenţilor mei care au găsit în ideea de a scrie acest
curs exact ceea ce le lipseşte şi au nevoie să ştie atunci când au un proiect de cercetare
ştiinţifică de redactat. Nu în ultimul rând, adresez mulţumiri cercetătorilor, autorilor de diverse
lucrări ştiinţifice, implicaţi sau nu în activitatea didactică şi/sau de cercetare ştiinţifică, pe care i-
am studiat şi citat în acest curs ori pe care doar i-am studiat, a căror muncă de documentare
mi-a fost de un real folos în sistematizarea şi prezentarea informaţiei.
Fiecare dintre noi suntem datori, nouă şi societăţii în care trăim, să fim responsabili, să
contribuim la crearea unui mediu academic curat. De aceea, într-o lume în care valorile suferă
serioase transformări, puterea exemplului personal,
prin respectarea regulilor, a legilor etc, prin comportamente şi atitudini corecte, poate
contribui la schimbare. însă, schimbarea nu se poate produce peste noapte şi nefacând nimic.
Schimbarea poate începe inclusiv cu aceia care vor răsfoi acest curs şi care vor găsi, credem,
utile informaţiile prezentate, astfel încât, să fie responsabili în toate aspectele vieţii
academice.
Aveţi respect pentru voi şi pentru munca altora, purtaţi-vă corect şi frumos în orice
mediu trăiţi, aceasta este chintesenţa cursului!
Autoarea
Lista abrevierilor utilizate
Tratatul OMPI - Tratatul OMPI privind drepturile de autor (WCT), semnat la Geneva în anul 1996
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
1. Cercetarea ştiinţifică
1. cercetarea avertizează asupra unui obiect recognoscibil şi definit astfel încât să fie
recunoscut şi de ceilalţi;
2. cercetarea trebuie să afirme despre acest obiect lucruri care nu au mai fost spuse
ori chiar să revadă într-o optică diferită ceea ce s-a spus deja;
In literatura de specialitate s-a arătat că: „în general există trei tipuri de cercetare: a.)
cercetarea fundamentală; b.) cercetarea aplicativă; c.) cercetarea tehnologică"6. „Cercetătorul din
domeniul ştiinţelor sociale este capabil de a identifica relaţii ordonate nu numai cu formele de
organizare stabilă, dar şi în evenimentele sociale care implică conflicte, schimbări sau limitări ale
modului de funcţionare adecvată a legii, a ordinii în societate (crize sociale, evoluţii)"7.
2
Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, op.cit., 2014, pp. 53-59.
3
Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, Editura Polirom, Bucureşti, 2017, p. 19.
4
I. Craiovan, Teoria generală a dreptului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 320.
5
Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, op.cit., 2014, p. 52.
6
Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific..., op.cit., 2017, p. 19.
7
I. Craiovan, Metodologia juridică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 89.
8
Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică,
publicată în M.Of. nr. 643 din 30 august 2002, cu ultima modificare prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 108/2017 (...), publicată în M.Of. nr. 1018 din 22 decembrie 2017.
cercetării ştiinţifice în România mai cuprinde, de asemenea: Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare9, Legea educaţiei naţionale nr.
1/201110, Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare, Legea nr. 319/2003 privind Statutul
personalului de cercetare-dezvoltare11, Hotărârea de Guvern nr. 1062/2011 privind evaluarea şi
clasificarea în
10
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea - tehnologică şi inovare,
publicată în M.Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima modificare prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2016,
publicată în M.Of. nr. 51 din 21.01.2016, aprobată prin Legea nr. 178/2016.
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în M. Of. nr. 18 din 10.01.2011, cu ultima modificare prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, nr. 48/2018 privind drepturile elevilor şcolarizaţi in unităţi de învăţământ
înfiinţate în procesul de organizare a reţelei şcolare şi pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale
nr. 1/2011, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind
asigurarea calităţii educaţiei, publicată în M. Of. nr". 499 din 18.06.2018.
Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, publicată în M.Of. nr. 530 din
23.07.2003, cu ultima modificare prin Legea nr. 69/2018 (...), publicată în M.Of. nr. 245 din 20.03.2018.
Hotărârea de Guvern nr. 1062/2011 privind evaluarea şi clasificarea în vederea certificării instituţiilor,
publicată în M.Of. nr. 804 din 14.11.2011.
Inovarea - implementarea unui produs, serviciu sau proces nou sau substanţial îmbunătăţit
ori a unei metode de marketing sau afaceri noi, în activitatea practică, în organizarea locului de
muncă ori a relaţiilor externe.
Inovarea de produs - introducerea în circuitul economic a unui produs sau serviciu care este
nou ori îmbunătăţit substanţial în privinţa caracteristicilor şi utilizărilor sale. îmbunătăţirile
substanţiale pot fi ale specificaţiilor tehnice, ale componentelor sau materialelor, ale programelor de
calculator încorporate, ale utilizării sau ale altor caracteristici fundamentale.
Inovarea de proces - punerea în aplicare a unei metode de producţie sau de distribuţie noi
sau îmbunătăţite considerabil, care implică schimbări semnificative în ceea ce priveşte tehnicile,
echipamentele şi/sau programele de calculator.
Valorificare - procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie utilizate,
conform cerinţelor activităţii industriale sau comerciale, în viaţa socială, economică şi culturală.
13
Hotărârea de Guvern nr. 13/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Cercetării şi Inovării,
publicată în M.Of. nr. 44 din 16 ianuarie 2017.
dezvoltare tehnologică şi inovare, exercitându-şi atribuţiile stabilite prin legi şi prin alte acte
normative din sfera sa de activitate şi realizează, împreună cu ministerele de resort politica
guvernamentală în domeniile sale de activitate.
Ministerul Educaţiei Naţionale funcţionează în baza Hotărârii de Guvern nr. 26/2017 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerul Educaţiei Naţionale14. Potrivit legii, Ministerul Educaţiei
Naţionale are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de Guvernare în
domeniul educaţiei, formării profesionale şi cercetării ştiinţifice. De asemenea, organizează şi
conduce sistemul naţional de educaţie, formare profesională şi cercetare ştiinţifică universitară,
exercitându-şi atribuţiile stabilite prin legi şi prin alte acte normative din sfera sa de activitate (...).
Ministerul Educaţiei Naţionale, prin autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare
(ANCSI), conduce Sistemul naţional de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare. Aşa
cum este definit în lege, Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare este constituit din „ansamblul
unităţilor şi instituţiilor de drept public şi de drept privat cu personalitate juridică, care au în obiectul
de activitate cercetarea-dezvoltarea".
Hotărârea de Guvern nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul Educaţiei Naţionale,
publicată în M.Of. nr. 51 din 18.01.2017.
• institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul
interes naţional.
Potrivit legislaţiei în vigoare, cercetarea ştiinţifică este protejată legal de către stat care a
definit Strategia naţională de cercetare. Astfel, prin Hotărâre de Guvern a fost adoptată Strategia
naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare a României 2014-2020.
15
Informaţiile sunt publice, disponibile online şi preluate de pe pagina de internet a Ministerului
Educaţiei Naţionale: https://www.edu.ro/sistem-national-cercetare, accesat la data de 10.03.2018.
16
Hotărârea de Guvern nr. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naţională de cercetare,
dezvoltare şi inovare a României 2014 - 2020, publicată în M. Of. nr. 785 din 28.10.2014.
Astfel, Ministerul Educaţiei şi Cercetării are atribuţii în acest domeniu, precum:
b.) îndeplineşte obligaţiile ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi
participă la procesul de elaborare a politicilor şi actelor juridice ale Uniunii Europene în domeniile
sale de competenţă;
Sarcinile actuale ale educaţiei - inclusiv ale educaţiei juridice - pot fi definite în felul următor:
- „să favorizeze crearea structurilor şi metodelor care să ajute fiinţa umană în tot cursul
existenţei sale, în procesul continuu de pregătire şi dezvoltare;
- să pregătească individul pentru ca acesta să devină cât mai mult propriul subiect şi propriul
instrument al dezvoltării sale prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire ".
Cercetarea ştiinţifică presupune mult mai mult decât cunoaşterea unor metode de cercetare
şi anume, existenţa abilităţi personale, native sau dobândite în şcoală, exerciţiu, onestitate, răbdare,
coerenţă şi claritate în exprimare, cunoaşterea şi respectarea legislaţiei generale şi specifice,
cunoaşterea foarte bine a regulilor de ortografie, a vocabularului specific etc. In opinia lui Popa, „în
condiţiile revoluţiei actuale ştiinţifice şi tehnologice, se produc profunde transformări - de structură,
de metode, de viziune - ce determină ca cercetarea ştiinţifică să treacă printr-o mutaţie fecundă18".
De aceea, şi domeniul dreptului a beneficiat de o metodologie de cercetare specifică şi adaptată
fenomenului juridic cercetat, parte a fenomenului social.
Aşa cum s-a remarcat în doctrină, „revigorarea cercetării ştiinţifice a dreptului şi lupta pentru
statutul ştiinţific al acestuia a beneficiat de achiziţiile epistemologice contemporane care au
evidenţiat printre altele:
Paul Legrand, Introducere în educaţia permanentă, Editura Didactică şi Pedagogică, voi. II, 1973, p. 49, apud I. Craiovan,
Teoria generală a dreptului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 322. N. Popa, Teoria generală a dreptului,
ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 14.
- opoziţia dintre ştiinţele naturii şi ştiinţele umane nu are graniţe
insurmontabile;
In opinia doctrinei, „Ştiinţa juridică orientează, luminează şi ghidează arta practicianului ".
„Cunoaşterea dreptului este o obligaţie stabilită de ordinea juridică însăşi (nemo censetur ignorare
legeni)", continuă autorii citaţi. „A înţelege, a modela, a transmite şi a învăţa sunt cele patru verbe ce
prezidează naşterea şi supravieţuirea oricărui sistem juridic", se afirmă în acelaşi context.
Potrivit Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, „cunoştinţele reprezintă rezultatul asimilării, prin
învăţare, a unui ansamblu de fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă
sau de studii".
- actele juridice de constatare a unor fapte juridice (...), cunoaştere cu caracter practic-
aplicativ realizată că concursul său de către jurişti;
- izvoarele dreptului (lege, acte normative subordonate legii, hotărâri judecătoreşti,
contracte normative), cunoaştere elaborată de către specialişti şi care aspiră la profunzime, la
fundamentare ştiinţifică dar şi la accesibilitate în raport cu destinatarii normelor juridice;
- comentarii, studii, comunicări doctrinare care abordează ceea ce s-a numit dogmatica
juridică - analiza textelor de lege (...);
- monografii, cursuri, tratate care evocă concepţii şi teorii juridice, întemeiază disciplinele
ştiinţifice juridice, sistemul ştiinţelor juridice, corelează şi
19
I. Craiovan, Prin labirintul juridic, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 157.
20
D.C. Dănişor, I. Dogaru, Ghe. Dănişor, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2008, p. 4.
integrează cunoaşterea juridică cu alte tipuri de cunoaştere, cu practica, cu filosofia epocii"21.
Cum s-a arătat în doctrină, „metodologia cercetării ştiinţifice, ca disciplină de studiu, poate
contribui la dezvoltarea spiritului ştiinţific, inclusiv a spiritului critic, precum şi a altor dimensiuni
intelectuale cum ar fi rigoarea, respectul faţă de ideile altuia, probitatea intelectuală, cultul probei,
puterea de a renunţa la tot ce se dovedeşte fără fundament22".
Aşa cum s-a subliniat în doctrină, „Metodologia ştiinţifică este folosită şi în cercetarea
fenomenelor juridice23". „Metodologia priveşte principiile care orientează cunoaşterea ştiinţifică,
operaţiile, procedeele, tehnicile acestei cunoaşteri. Prin consecinţă, metodologia juridică se referă la
principiile cunoaşterii ştiinţifice a fenomenului social al dreptului, la operaţiile, procedeele, tehnicile
acestei cunoaşteri"24. „Prin urmare, o bună cunoaştere, explicare şi interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) reclamă o metodologie corespunzătoare, în baza căreia să se realizeze o
înţelegere ştiinţifică a mecanismului acţiunii sociale a dreptului, a funcţiilor lui, a esenţei, a
conţinutului şi formei sale, a legăturilor sale multiple cu societatea", subliniază Popa25.
a) asistent universitar;
b) lector universitar/şef de lucrări;
a) asistent cercetare;
b) cercetător ştiinţific;
c) cercetător ştiinţific gradul III;
d) cercetător ştiinţific gradul II;
e) cercetător ştiinţific gradul I26.
26
Informaţiile sunt publice. Pentru mai multe detalii, a se vedea https://www.edu.ro/titluri-
stiintifice, accesat la data de 05.04.2018.
27
Pentru mai multe detalii, a se vedea informaţiile publice, la adresa: https://www.edu.ro/titluri-
stiintifice, accesat la data de 05.04.2018.
28
H. G. nr. 457/2011 privind Metodologia cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice şi
de cercetare vacante din învăţământul superior, publicată în M. Of. nr. 371 din 26.05.2011, cu
modificările şi completările ulterioare.
conturul moral al societăţii, în general (...). Nu este destul să proclami standarde etice înalte la
nivel retoric. Este important ca asemenea standarde să fie respectate, puse în aplicare în toate
aspectele vieţii academice - nu numai în învăţământ şi programele de cercetare, ci şi în ceea ce
priveşte administrarea şi managementul propriu şi angajamentele cu partenerii externi"29.
In prezent este derulat programul U.E. de cercetare şi inovare pentru perioada 2014-2010
denumit: „Orizont 2020" cu un buget de aproape 80 de miliarde de euro31. Programul cadru
pentru cercetare şi inovare 2014-2010 „Orizont 2020" este instituit prin Regulamentul (U.E.) nr.
1291/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului . „Acesta este menit să pună în aplicare
Uniunea Inovării, Strategia de inovare a Europei şi una dintre iniţiativele emblematice din cadrul
Strategiei Europa 2010". Acest program, „Orizont 2020" vizează consacrarea U.E. ca economie
de prim rang bazată pe cunoştinţe, care creează produse ştiinţifice şi inovatoare de nivel
mondial, pentru a asigura competitivitatea globală a Europei.
9Q
- „libertatea de a cerceta;
- principii etice: „cercetătorii trebuie să adere la practicile etice recunoscute şi la principiile
etice fundamentale aplicabile în disciplinele lor ca şi normele etice statuate de diferite coduri etice
naţionale, sectoriale sau instituţionale".
- responsabilitatea profesională: „Cercetătorii se străduiesc din plin să se asigure că lucrările
lor de cercetare sunt utile societăţii şi nu reproduc cercetări efectuate în altă parte sau mai înainte. Ei
evită orice tip de plagiat şi respectă principiul proprietăţii intelectuale şi al proprietăţii comune a
datelor în cazul cercetării efectuate în colaborare cu unul sau mai mulţi directori de teză/stagiu
şi/sau alţi cercetători. Necesitatea de a valida observaţiile noi demonstrând că experienţele sunt
reproductibile nu ar trebui interpretată ca un plagiat, cu condiţia ca datele supuse confirmării sa fie
explicit citate;
- atitudine profesională;
- obligaţii contractuale şi legale;
- responsabilitate;
- bunele practici în sectorul de cercetare: „cercetătorii trebuie să adopte oricând metode de
lucru sigure, conform legislaţiei naţionale şi în special să ia precauţiile necesare pentru a garanta
sănătatea şi securitatea (...). Ei ar trebui să cunoască exigenţele legale naţionale în vigoare privind
protecţia datelor şi protecţia confidenţialităţii (...). etc".
33
Informaţiile sunt publice şi sunt disponibile online la adresa de internet: http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:52010IP0401, accesat la data de 10.03.2018. 34Informaţiile sunt
publice şi sunt disponibile online la adresa de internet: http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX:32005H0251R(01), accesat la data de 10.03.2018.
Un alt document privind cercetarea ştiinţifică se referă la Comunicarea Comisiei către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Un parteneriat
consolidat al Spaţiului european de cercetare pentru excelenţă şi creştere / * COM/2012/ 039/
final*35. Acest document prevede crearea S.E.C. - Spaţiul european de cercetare pentru excelenţă şi
creştere - care va avea ca priorităţi, printre altele:
Iată pe scurt, câteva din preocupările internaţionale privind cercetarea ştiinţifică dar acestea
sunt doar exemplificativ menţionate şi nu limitativ.
2. Concluzii
Informaţiile sunt publice şi sunt disponibile online la adresa de internet: http://eur-lex.europa.eu /legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52012DC0392, accesat la data de 10.03.2018.
Informaţiile sunt publice şi sunt disponibile online la adresa de internet: http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:31998D0591, accesat la data de 10.03.2018.
coordonarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul cercetării ştiinţifice,
dezvoltării tehnologice şi inovării.
3. Referinţe bibliografice
M.Of. nr. 530 din 23.07.2003, cu ultima modificare prin Legea nr. 69/2018,
publicată în M.Of. nr. 245 din 20.03.2018. 15.0. G. nr. 57/2002 privind cercetarea
ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, publicată în
M.Of. nr. 643 din 30 august 2002, cu ultima modificare prin O.U.G. nr.
108/2017 (...), publicată în M.Of. nr. 1018 din 22 decembrie 2017.
16. H.G. nr. 13/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Cercetării şi Inovării,
publicată în M.Of. nr. 44 din 16 ianuarie 2017.
17. H.G. nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul Educaţiei Naţionale,
publicată în M.Of. nr. 51 din 18.01.2017.
18. H.G. nr. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naţională de cercetare, dezvoltare şi
inovare a României 2014-2020, publicată în M.Of. nr. 785 din 28.10.2014.
19. H.G. nr. 457/2011 privind Metodologia cadru de concurs pentru ocuparea posturilor
didactice şi de cercetare vacante din învăţământul superior, publicată în M.Of. nr. 371
din 26.05.2011, cu modificările şi completările ulterioare.
20.H.G. nr. 1062/2011 privind evaluarea şi clasificarea în vederea certificării instituţiilor,
publicată în M.Of. nr. 804 din 14.11.2011.
21. https://www.edu.ro/sistem-national-cercetare, accesat la data de 10.03.2018.
22.https://dexonline.ro/intrare/cercetare/63899, accesat la data de 05.04.2018.
23.https://www.edu.ro/titluri-stiintifice, accesat la data de 05.04.2018.
24.https://ec.europa.eu/info/departments/european-research-council_ro, accesat la data de
10.03.2018.
25.http://eur- lex.europa.eu/summary/chapter/research_innovation.html?root_default= SUM
_l_CODED%3D27&locale=ro, accesată la data de 10.03.2018.
26.http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32013R1290, accesat la data de
10.03.2018.
data de 10.03.2018.
la data de 10.03.2018.
1
Regulamentul (U.E.) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie
2002 privind standardizarea europeană, disponibil la adresa: http://eur-lex.europa.eu /legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32012R1025&from=RO, accesat la data de 19.02.2018.
2
Pentru mai multe detalii a se consulta informaţiile publice şi disponibile la adresa:
https://www.cen.eu/Pages/default.aspx, accesat la data de 19.02.2018.
3
Pentru mai multe detalii a se consulta informaţiile publice şi disponibile la adresa:
https://www.cenelec.eu/, accesat la data de 19.02.2018.
Potrivit Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor. Standardele pentru secolul 21: „Un
standard este un instrument tehnic voluntar care îi ajută pe operatorii economici de-a lungul
lanţului valoric să conlucreze mai uşor. De exemplu, standardizarea dimensiunilor colilor de
hârtie (A3, A4, A5 etc.) facilitează interacţiunea dintre consumatori, producători de hârtie şi
de plicuri, imprimerii şi producătorii de fotocopiatoare" .
4
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri = CELEX%3A52016DC0358, accesat la data de 19.02.2018.
5
Legea nr. 163/2015 privind standardizarea naţională, publicată în M.Of. nr. 470 din 03 iunie 2015.
6
ASRO - organismul naţional de standardizare este o asociaţie, persoană juridică română de drept
privat, de interes public, fără scop lucrativ, neguvernamentală. Pentru mai multe detalii, a se
consulta http://www.asro.ro/, accesat la data de 19.02.2018.
7
Regulamentul (U.E.) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016
privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi
privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE este public şi disponibil
online la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32016 R06
79&from=NL, accesat la data de 10.03.2018.
intelectuală. Astfel, potrivit Regulamentului general privind protecţia datelor, „protecţia persoanelor
fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental". Pe
plan naţional, începând cu data de 25 mai 2018 acest Regulament fiind direct aplicabil şi obligatoriu
ţărilor membre ale Uniunii Europene, deja se aplică, intrând în vigoare. Autoritatea publică care
monitorizează şi controlează respectarea legislaţiei cu privire la protecţia datelor cu caracter
personal este Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal care
are şi o pagină de internet dedicată, respectiv: www.dataprotection.ro8.
De asemenea, menţionăm că, articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale şi
articolul 16 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevăd: „dreptul oricărei
persoane la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc".
în plus de aceasta, domeniul medicinei ori biologiei, datorită exploziei rară precedent a
descoperirilor de cercetare, beneficiază de protecţie normativă internaţională precum:
8
Recent s-a adoptat Legea nr. 128/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102/2005, privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu
Caracter Personal precum şi pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în
Monitorul Oficial nr. 503 din 19 iunie 2018.
9
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa: https://www.anm.rO/_/DIRECTIVE%20
REGULAMENTE/Reg%20studii%20clinice.pdf, accesat la data de 10.03.2018.
10
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa:http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A32005L0028, accesat la data de 10.03.2018.
1
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa: http://www.aracis.ro/fileadmin
/ARACIS/Informatii_publice/Standarde_si_linii_directoare_asig_calitatii_RMD.pdf, accesat la data de
10.03.2018.
Superior (SEIS) au fost adoptate de Miniştrii responsabili pentru învăţământul superior în 2005, pe
baza unei propuneri pregătite de Asociaţia Europeană a Agenţiilor de Asigurare a Calităţii în
învăţământul Superior (...) .
Mai mult, potrivit prevederilor art. 27 din Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948:
„Orice persoană are dreptul la protecţia intereselor sale morale şi materiale decurgând din orice
creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este". Cu atât mai mult se justifică existenţa unor
standarde de asigurare a calităţii în învăţământ.
De asemenea, menţionăm faptul că, în România este înfiinţat un organism consultativ la nivel
naţional, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr.
1/2011 care se numeşte Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor
Universitare - CNATDCU care, printre alte atribuţii, aşa cum se va dezvolta, soluţionează sesizările cu
privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională. Legislaţia activităţii de
cercetare include printre altele: Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea tehnologică , Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea - tehnologică şi inovare ; Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-
dezvoltare15 etc.
Standardele de calitate sunt nominalizate în Anexa la OMENCŞ nr. 3482 din 24.03.2016 la
Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNATDCU. Astfel, standardele de calitate sau de etică
profesională sunt, potrivit art. 2 alineat 2, litera f): „orice prevederi prin care se asigură originalitatea
tezei de doctorat". De asemenea se defineşte plagiatul ca fiind, potrivit art. 2 alineat 2, litera g):
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere
scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale". Se va aloca un capitol separat tratării subiectului plagiatului.
Deosebit de important este faptul că Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale stabileşte
principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi universitar, precum şi învăţarea pe tot
parcursul vieţii în România şi acestea definesc, o parte dintre ele, şi principiile şi valorile etice şi ale
integrităţii:
e.) principiul descentralizării - deciziile principale se iau de actorii implicaţi direct în proces;
h.) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale
nonomlui român:
i.) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase;
în general, putem afirma că standardele sunt acele criterii stabilite de către autorităţile
competente în domeniu cu privire la activitatea de cercetare, fiind pe de o parte standarde pentru
calitate care includ la rândul lor cerinţe de respectat pentru acreditarea instituţiilor de învăţământ şi,
pe de altă parte, cerinţe/criterii pentru avansarea în carieră. Toate aceste standarde, au în comun
explicitarea condiţiilor de respectat, indiferent de scopul standardelor.
Standardele sunt formulate în termeni de reguli sau rezultate şi definesc nivelul minim
obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice standard este formulat în termeni generali
sub forma unui enunţ şi se concretizează într-un set de indicatori de performanţă. Standardele sunt
diferenţiate pe criterii şi domenii".
11
Comisia de specialitate nr. 3 - Ştiinţe juridice a elaborat aceste standarde specifice care
cuprind criterii de îndeplinit din punct de vedere al calităţii academice al programelor de studii din
domeniile de licenţă şi maşter - drept.
Standardele minimale pentru avansarea în gradele didactice sunt stabilite prin ordin
de ministru şi, de-a lungul anilor, acestea au comportat modificări din punct de vedere al
conţinutului condiţiilor care trebuie îndeplinite de către un candidat. Astfel în prezent,
Ordinul nr. 6129/2016 al ministrului educaţiei
naţionale şi cercetării ştiinţifice18 stabileşte aceste standarde minimale, care are în
componenţa sa un număr de 35 de anexe pentru toate domeniile de activitate. pentru
ştiinţe juridice, este vorba de Comisia nr. 24.
- publicate la edituri în România (categoria A2) sau la edituri din România acreditate de
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (categoria B- se enumera lista acelor edituri).
- publicate la edituri din străinătate adică edituri internaţionale de prestigiu (se
enumera lista acelor edituri) sau la edituri de prestigiu din străinătate (se
19
enumera lista acelor edituri) ori la edituri din străinătate cupeer review .
Pentru ediţiile a doua şi următoarele ale unei publicaţii se acordă jumătate din
punctajul menţionat în tabelul anexat Ordinului de aprobare a acestor Standarde, însă numai
dacă este vorba de o ediţie revizuită, completată sau adăugită".
18
Ordinul nr. 6129/2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, publicat în M.Of.
nr. 123 din 15 februarie 2017.
19
Peer review - publicarea materialelor are loc numai după aprobarea acestora de către experţi în
domeniu, stabiliţi de editură din propriul comitet ştiinţific sau dintre experţii independenţi.
la comisii de concursuri şi examene organizate în profesiile juridice, membru în comisiile de
ocupare a posturilor didactice etc.
1
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internethttp://www.aracis.
ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/2018/29012018_Standarde_C3_-_Stiinte_Juridice_-
Varianta_finala.pdf, accesata la data de 03.04.2018.
„(I) Lucrarea de licenţă este o lucrare cu caracter ştiinţific, pe care absolventul o realizează
şi o susţine în faţa comisiei, în vederea obţinerii lucrării de licenţă.
Disertaţia trebuie:
Teza de doctorat este o lucrare originală, fiind obligatorie menţionarea sursei pentru
orice material preluat. Studentul doctorand este autorul tezei de doctorat şi îşi asumă
corectitudinea datelor şi informaţiilor prezente în teză, precum şi a opiniilor şi
demonstraţiilor exprimate în teză. Conducătorul de doctorat răspunde împreună cu autorul
tezei de respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea
originalităţii, potrivit prevederilor art. 170 din Legea nr. 1/2011 (...).
Potrivit Ordinului M.E.T.C.S. nr. 3121/2015, publicat în Monitorul Oficial al României nr.
107 din 10.02.2015, teza de abilitare prezintă:
In opinia unui autor de specialitate, „Un tânăr cercetător trebuie să ştie câteva lucruri
atunci când se implică într-o activitate de cercetare:
a) tema aleasă pentru studiu trebuie să fie una la care să lucreze cu plăcere.
Potrivit literaturii de specialitate, structura standard a unei lucrări de cercetare cu caracter ştiinţific
cuprinde următoarele: „1.1. Tema de cercetare şi titlul.
21
Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific..., op.cit, 2017, pp. 50-51.
22
Pentru detalii a se vedea: Armenia Androniceanu, Fundamente privind elaborarea unei lucrări
ştiinţifice, Editura Universitară, Bucureşti, 2017, pp 22-35; Mihaela Rădulescu, Metodologia
cercetării ştiinţifice. Elaborarea lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, ediţia a Ii-a, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2011, p. 67 şi urm.
1.8. Colectarea şi analiza datelor şi informaţiilor (documentarea), sistematizarea şi analiza
rezultatului cercetării.
1.9. Concluziile cercetării.
1.10. Bibliografia" (...)23.
Referitor la lucrarea de disertaţie, universităţile recomandă o structură anume, cum ar fi, spre
exemplu Universitatea Craiova - Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor24:
2. Introducere - în această parte se prezintă după caz, motivaţia alegerii temei lucrării,
importanţa acesteia şi obiectivele lucrării.
3. Partea teoretică (cel mult 20 de pagini) - prezintă conceptele, teoriile şi modelele relevante
prin care se fundamentează elaborarea temei. Se recomandă abordarea comparativă, critică şi nu
abordarea strict descriptivă. Se poate prezenta dezvoltarea-istorică evolutivă a problemei. Datele
trebuie să fie actuale şi actualizate. Partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică,
să reprezinte suportul acesteia.
4. Partea practică/aplicativă (cel puţin 20 de pagini) - prezintă contribuţia autorului lucrării.
Contribuţiile se pot concretiza într-o cercetare cantitativă sau calitativă empirică, un proiect, un
studiu de fezabilitate, prezentarea unui model, studiu experimental, studiu de caz şi analiza lui ş.a., în
funcţie de specificul domeniului.
5. Concluzii (eventual propuneri) - modul de valorificare, formularea unor opinii/observaţii
asupra aspectelor sesizate în urma evaluării, studiului sau cercetării.
6. Bibliografie - lista referinţelor bibliografice utilizate la elaborarea lucrării.
7. Anexe - dacă este cazul".
Aşa cum s-a arătat recent, „Citarea presupune dreptul de a reproduce o idee, o operă, adusă
la cunoştinţa publicului, dar fără a avea consimţământul autorului ".
în opinia lui Eco, sunt un număr de 10 reguli de citare pe care trebuie să le cunoaştem şi
respecta atunci când redactăm o lucrare cu caracter ştiinţific:
Armenia Androniceanu, Fundamente privind elaborarea unei lucrări..., op.cit., 2017, p 38-106. Informaţiile
sunt publice şi disponibile online la adresa: http://feaa.ucv.ro/one/index.php7option =com
content&view=article&id=2205&Itemid=1310&lang=ro, accesat la data de 07.04.2018
or —
Daniela Negrilă, Protecţia ideilor prin drept de autor. Aplicare în domeniul Codului studiilor
2. textele din literatura critică sunt citate numai când autoritatea lor se coroborează cu ori
confirmă afirmaţia noastră;
3. citatul presupune sa se împărtăşească ideea autorului citat, exceptând cazul când
fragmentul este precedat şi urmat de expresii critice;
4. din orice citat trebuie să reiasă autorul şi sursa tipărită ori sub formă de manuscris;
5. dacă este posibil, citarea surselor primare se face referindu-ne la ediţia critică sau ediţia
cea mai acreditată (...);
6. arunci când se studiază un autor străin, citatele trebuie să fie în limba originală;
7. trimiterea la autor şi la operă trebuie să fie clară;
8. atunci când un citat nu depăşeşte două-trei rânduri, se poate introduce în cadrul unui
paragraf, între ghilimele, aşa cum procedez eu (s.n. Eco) citând din Campbell şi Ballou, care afirmă:
„Citatele ce nu depăşesc trei rânduri se pun între ghilimele şi se introduc în text" . Atunci când însă
citatul este mai lung, e bine să fie retras cu un spaţiu înăuntrul paginii (...). In acest caz nu sunt
necesare ghilimelele, întrucât trebuie să fie limpede că toate fragmentele retrase cu un spaţiu sunt
citate(...);
9. citatele trebuie să fie fidele;
10. a cita este ca şi cum ai depune mărturie într-un proces. Trebuie să fiţi
întotdeauna în măsură să reperaţi martorii şi să demonstraţi că sunt credibili. De
aceea, referinţa trebuie să fie exactă şi punctuală (nu se citează un autor fără a
spune din ce carte şi ce pagină) şi să poată fi verificată de oricine27."
Cum inserăm citările: Se foloseşte aplicaţia din WORD, prin următorii paşi:
1. References
2. Insert Footnote / Insert Endnote
In cercetarea ştiinţifică există mai multe stiluri de citare precum: APAStyle, Chicago Style,
MLA, Vancouver, ISO etc. In funcţie de ce stil de citate se alege, exisă:
26
W. G. Campbell şi S.V. Ballou, Form and Style, Boston, Houghton Miffin, 1974, p. 40.
27
Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, op.cit, 2014, pp. 221-232.
2. Stilul autor-data: citarea în text (cu paranteze) şi bibliografia.
Regula citării la nota de subsol: Autorul, Titlul cărţii (locul publicării: editura, anul), pagina/le.
Exemplu: Jean-Jacques Rousseau, Contractul social (Filipeştii de Târg Prahova: Editura ANTET
XX PRESS, 2000), 20.
Regula: Autor (Nume de familie, prenume), Titlul cărţii. Locul publicării: editura, anul.
Exemplu: Susan Satterfield, „Livy and the Pax Deurn", Classical Psihology 111, no. 2 (April
2016): 170.
Cum se realizează citarea: „Titlul sau descrierea paginii web", autorul, proprietarul/sponsorul
website-ului, Data (publicării, modificării sau accesului), URL.
Bibliografia
- doctrină
- legislaţie
- jurisprudenţă
- pagini internet
- alte surse.
6. Concluzii
7. Referinţe bibliografice
1. Legea nr. 163/2015 privind standardizarea naţională, publicată în M.Of. nr. 470 din 03
iunie 2015.
2. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-
tehnologică şi inovare, publicată în M.Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima
modificare prin O. G. nr. 2/2016, publicată în M.Of. nr. 51 din 21.01.2016, aprobată
prin Legea nr. 178/2016 (...);
3. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, publicat în
M.Of. nr. 530 din 23.07.2003.
4. O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, publicată în
M.Of. nr. 643 din 30 august 2002, cu ultima modificare prin O.U.G. nr. 108/2017
(...), publicată în M.Of. nr. 1018 din 22 decembrie 2017.
5. Ordinul nr. 6129/2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, publicat în
M.Of. nr. 123 din 15 februarie 2017.
6. Ordinul OMENCŞ nr. 3482/ 2016 privind Regulamentul de organizarea şi funcţionare al
Consiliului Naţional de atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare,
publicat în M.Of. nr. 248 din 04.04.2016 şi modificat prin Ordinul OMENCŞ nr. 5381/
2016 pentru modificarea Regulamentului de organizarea şi funcţionare al Consiliului
Naţional de atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare aprobat prin
OMENCŞ nr. 3482/ 2016, publicat în M.Of. nr. 788 din 07.10.2016.
7. Ordinul METCS nr. 3121/2015 cu privire la obţinerea atestatului de abilitare, publicat în
M.Of.nr. 107 din 10.02.2015.
8. Metodologia de evaluare externă, standardele de referinţă şi lista indicatorilor de
performanţă a ARACIS.
9. Regulamentul (U.E.) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie
2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu
caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei
95/46/CE.
10. Regulamentul (U.E.) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25
octombrie 2002 privind standardizarea europeană. ll.http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32012R1025
&from=RO, accesat la data de 19.02.2018. 12.http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32016
R0679&from=NL, accesat la data de 10.03.2018.
13. http://www.asro.ro/, accesat la data de 19.02.2018.
14. http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/2018/29012018_Standarde_C3_-
Stiinte_Juridice_-_Varianta_finala.pdf, accesat la data de 11.03.2018.
15. http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/InfoiTnatii_publice/Standarde_si_linii_directoare
_asig_calitatii_RMD.pdf, accesat la data de 10.03.2018.
16. http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/Metodologie_de_evaluare_externa.pd
f, accesat la data de 03.04.2018.
17. https://www.anm.rO/_/DIRECTIVE%20REGULAMENTE/Reg%20studii%20clinice.pdf,
accesat la data de 10.03.2018.
18. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A32005L0028, accesat la
data de 10.03.2018.
19. https://www.cen.eu/Pages/default.aspx, accesat la data de 19.02.2018.
20. https://www.cenelec.eu/, accesat la data de 19.02.2018.
21. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3 A52016DC0358, accesat
la data de 19.02.2018.
Capitolul III
ETICA UNIVERSITARĂ
Preocupări referitoare la etică ori la integritate în universităţi au fost de-a lungul timpului în
domenii precum religie, filosofie, teoria generală a dreptului etc. Controversata problemă „moral -
juridic" este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o transformare a valorilor care definesc
fiinţa umană. Constituţia României revizuită în art. 1 alineat (3) prevede: România este stat de drept,
democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor
democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate ".
In societatea actuală se vorbeşte tot mai mult despre valoare în general şi se blamează
corupţia, plagiatul. In Codul de etică al Universităţii din Craiova se subliniază: „forma cea mai gravă
de plagiat este aceea prin care o persoană îşi clădeşte o carieră universitară şi de cercetare pe baza
unor publicaţii ca rezultat al fraudei"1.
1
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa: http://www.ucv.ro/pdf/ invatamant
/manaeement/reeulamente/Resulamente personal/Cod etica.ndf. accesat la data de 05.04.2018.
„Ce este etica? Etic şi moral înseamnă acelaşi lucru?" se întreabă Ghigheci care oferă şi
răspunsul la aceste întrebări2. „Acestea au avut, la început, un caracter religios, fiind promovate de
biserică; apoi s-au îmbinat cu regulile etice, îmbrăcând mai târziu un înveliş juridic", continuă în
acelaşi context autorul citat. „Chiar etimologic vorbind cei doi termeni au acelaşi înţeles, atât
grecescul „ethicos "- (ethos), cât şi latinescul „mores" având semnificaţia de „moravuri3 ". „Dreptul şi
morala care nu este virtute sunt instrumente cărora omul trebuie să li se supună4", se subliniază în
doctrină. Dintr-un alt punct de vedere, s-a afirmat că: „Influenţa moralei asupra dreptului priveşte
atât procesul creării dreptului, cât şi procesul de aplicare a sa5".
„1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu
conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială.
Prin urmare, termenii de etică, morală nu au aceeaşi semnificaţie, deşi toate au o strânsă
legătură unele cu celelalte. In aceeaşi ordine de idei, aşa cum s-a arătat într-o lucrare de specialitate:
„(...) şi în DEX cei doi termeni sunt consideraţi sinonimici, de aici şi confuzia generală cu privire la
înţelesul acestora; totuşi morala şi etica nu reprezintă acelaşi lucru" .
2
Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 9.
3
Ibidem, p. 9.
4
D.C. Dănişor, I. Dogaru, Ghe. Dănişor, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Editura
CHBeck, Bucureşti, 2008, p. 9.
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p, 118.
6
https://dexonline.ro/definitie/morala, accesat la data de 01.04.2018.
7
https://dexonline.ro/definitie/etic%C4%83, accesat la data de 01.04.2018.
8
Diana Elena Neaga, Cartea studenţilor - Cum să îţi îmbogăţeşti abilităţile de învăţare, Editura
Pro Universitaria, Bucureşti, 2013, p. 109.
„Diversitatea relaţiilor sociale determină existenţa unei multitudini de norme sociale
şi, în consecinţă, o varietate de forme prin care se influenţează conduita oamenilor în cadrul
acestor relaţii", afirmă Popa9 iar Mazilu subliniază: „Experienţa demonstrează că viaţa
cotidiană a oamenilor nu este posibilă fără anumite reguli de conduită"10.
9
N. Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p. 116.
10
D. Mazilu, Teoria Generală a Dreptului, Editura AII Beck, Bucureşti, 1999, p. 5.
11
C. Cozma, L. Măgurianu, în M. M. Pivniceru, C. Luca (coord), Deontologia profesiei de
magistrat. Repere contemporane, Editura Hamangiu, Bucureşti, p. 2. apud Cristinel Ghigheci,
Etica profesiilor juridice, op.cit., 2017, p. 9.
12
https://dexonline.ro/definitie/virtute, accesat la data de 01.04.2018.
13
N. Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p. 114.
„îndelung controversata temă a cunoaşterii etice, reluată cu o neostenită vigoare în
toate epocile de mari transformări a relaţiilor umane şi a înţelegerii de sine a omului, este
confruntată în epoca contemporană cu complexitatea unor noi situaţii de viaţă, cu noi ritmuri
ale dezvoltării ştiinţei şi culturii, cu noi orizonturi în anticiparea şi constituirea aspiraţiilor de
emancipare umană ", se arată în doctrina noastră. „Dar toate acestea sunt atât de profund
marcate de natura inerent contradictorie a oricărui proces de revoluţionare şi înnoire a modului
de trai, încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această presiune energetică a
evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă, asupra eticului ca specie a
cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevăr şi de substanţă referenţială obiectivă
conţinute în structura fenomenului moral ."
In opinia lui Popa, „în planul cercetării, problema legăturii dreptului cu morala, a
raportului dintre drept şi dreptate, a fundamentului şi a legitimităţii morale a reglementărilor
juridice pozitive, au constituit aspecte centrale ale teoriei şi filosofiei dreptului (...)16". „Sunt
încredinţat că, dacă ar cerceta adevărurile moralei cu aceeaşi metodă şi indiferenţă cu care
caută adevărurile matematice, oamenii ar descoperi că ele au conexiuni mai puternice unele cu
altele şi că decurg mai necesar din ideile noastre (...) decât se crede, îndeobşte17". „Platon
schiţează conturul acestei problematici întâi (s.n etice), pe cât se pare în Protagoras, unde
confruntarea acestuia cu Socrate se centrează asupra dilemei: poate fi predată-învăţată
virtutea? Poate fi, astfel, cineva profesor, dascăl de virtute? (s.n.) Dilema platoniană dă curs
presupoziţiei că această predare-învăţare priveşte nu numai ştiinţa, dar şi putinţa; căci
cunoaşterea însăşi, aici, ţine nu numai şi nu atât de aflarea a ceva care rămâne exterior, ci şi de
receptarea prin intensitatea trăirii sensibile a unei stări sau relaţii anterior străine, neştiute.
Virtutea nu poate fi, astfel ştiută decât pe calea acestei interferenţe în care gândul şi
sensibilitatea se contopesc" .
„Romanii, care prin Celsus definiseră dreptul ca ars boni et aequi (binele şi echitatea
fiind categorii ale moralei), fac, aşa cum remarcă şi Roubier , primii
14
Niculae Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, Editura Paideia, Colecţia Paideia Ştiinţe - Seria ETICĂ,
Bucureşti, 1999, p. 22.
Ibidem, p. 22.
N. Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p. 116. 17John Locke, Eseu asupra intelectului
omenesc, voi. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961, p. 161, apudNicule Bellu, Sensul esteticului şi viaţa
morală, op.cit, 1999, pp. 23-24.
Nicule Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, op.cit., 1999, p. 28. !9 P. Roubier, Theorie generale du
droit, Editura 2, Sirey, Paris, 1951, p. 41 apud~H. Popa, Teoria generală a dreptului op.cit., 2014, p.
117.
paşi în explicarea independentă a dreptului, în conceperea sa, separată de morală20". Dintr-o altă
perspectivă, s-a subliniat că „Operele juridice, la fel ca celelalte tipuri de creaţii ştiinţifice, sunt
chemate să reevalueze doctrina existentă şi să remodeleze şi să interpreteze în chip vizionar
instituţiile juridice, în concordanţă cu exigenţele prezentului şi în scopul înlăturării exceselor de orice
fel21". în aceeaşi ordine de idei, subiectul eticii în cercetarea ştiinţifică ar trebuie să preocupe în bună
măsură atât pe student cât şi pe masterand, pe studentul doctorand pe parcursul anilor de licenţă-
master-doctorat (conform sistemului Bologna) dar şi ulterior, în întreaga activitate de cercetare post
universitară care include redactarea de orice fel de lucrări cu caracter ştiinţific.
„In general, toate tipurile de activitate umană sunt supuse, într-un fel sau altul, normării, în
sensul că ele nu se pot desfăşura neorganizat, rară să se subordoneze unor scopuri sau criterii,
prefigurate într-un sistem de principii şi norme", subliniază Popa . „Cunoaşterea nu este o simplă
copiere a realităţii, ea presupune o reflectare activă şi o reconstrucţie a lumii reale în conştiinţa
individuală, desigur, activizarea maximă urmând să se desfăşoare la nivelul gândirii şi al imaginaţiei,
fiind marcată de factorii de personalitate proprii", remarcă Craiovan .
Preocuparea ar trebui să fie identică, cu grijă pentru respectarea prevederilor legii cu privire
la cercetarea ştiinţifică, lato sensu dar şi a normelor de etică, nelimitându-ne numai la personalul din
cercetare-dezvoltare, ci la toate cadrele didactice din învăţământ care au ca obligaţie de serviciu
scrierea şi publicarea de articole de specialitate, cărţi, tratate, monografii precum şi la profesioniştii
dreptului şi nu numai. Ne referim, de ce nu şi la avocaţi atunci când redactează pledoariile lor pe care
le prezintă public în faţa completului de judecată, la magistraţi atunci când redactează o hotărâre
judecătorească şi, chiar la redactorii deciziilor Curţii Constituţionale a României. De asemenea,
includem aici şi pe consilierii juridici care redactează lucrări specifice unui litigiu: cerere de chemare
în judecată, cerere reconvenţională, întâmpinare, cerere de apel, cerere de recurs etc.
Prin urmare, pentru evitarea situaţiilor care pun sub semnul îndoielii calitatea activităţii de
cercetare ştiinţifică, este necesar să se cunoască, pe de o
20
N. Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p. 117.
21
Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (I), în R.R.D.P.I. nr. 1/2017, p. 45.
22
N. Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p. 115.
23
1. Craiovan, Prin labirintul juridic, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 273.
parte: conceptele precum etica universitară, integritate academică ori buna conduită în cercetarea
ştiinţifică şi, pe de altă parte, legislaţia aplicabilă bunei conduite academice şi eventualele sancţiuni în
caz de încălcare a acestora. Prezentul curs nu analizează însă infracţiunile care se pot comite în
legătură cu cercetarea ştiinţifică, aceasta este apanajul dreptului penal.
In concluzie, aşadar, aşa cum s-a subliniat în doctrină, „normarea activităţii umane reprezintă
o cerinţă indispensabilă oricărei forme de convieţuire, indiferent de gradul evoluţiei sale sau de
calitatea formelor ce asigură coeziunea internă a acesteia .
2. Etica universitară
„Legătura dreptului cu morala ridică problema stabilirii criteriilor în baza cărora o anumită
relaţie trece din reglementarea morală în cea juridică; astfel, spre exemplu, morala conţine între
preceptele sale şi pe cel care îndeamnă pe oameni la o anumită conduită loială, condamnând
minciuna ", remarcă Popa. Ministerul Educaţiei Naţionale a subliniat importanţa fenomenului de
respectare a standardelor universitare în cercetarea ştiinţifică adoptând Ordinul nr. 3131/2018
privind includerea în planurile de învăţământ, pentru toate programele de studii universitare
organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de
etică şi integritate academică, publicat în Monitorul Oficial nr. 140 din 14.02.2018. Astfel, începând
cu anul universitar 2018-2019, se vor introduce aceste cursuri de „Etică şi integritate academică" în
planurile de învăţământ, indiferent de domeniul de studiu. Se va crea aşadar, de acum, posibilitatea
formării viitorilor intelectuali ai ţarii în cultura integrităţii şi responsabilităţii tuturor
comportamentelor şi acţiunilor umane.
Prevederi privind etica universitară regăsim în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, respectiv
Secţiunea 5 intitulată expres: Etica universitară a Capitolului II - „Statutulpersonalului didactic şi de
cercetare în învăţământul superior".
Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia (...) „dispune ca în Codul de etică şi deontologie
profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu: a.) stabilirea situaţiilor de conflicte
de interese şi incompatibilităţi; b.) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi,
afini şi rude până la gradul al IlI-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât
unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control,
autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite
în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează
soţii, rudele sau afinii până la gradul al IlI-lea inclusiv.
Prin normele etice pe care le instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că asigură,
aşadar, pârghiile necesare promovării în întregul mediu academic a unor abordări construite
din perspectiva eticii şi integrităţii".
Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns
legate de un set de valori. în lucrarea „Finalităţile dreptului", Craiovan aprecia în legătură cu
valorile următoarele:
Potrivit Proiectului „Pregătiţi pentru a inova, pregătiţi pentru a răspunde mai bine nevoilor
locale. Calitate şi diversitate a universităţilor din România"2* al UEFISCDI - Unitatea Executivă pentru
Finanţarea învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării în parteneriat cu Asociaţia
pentru Implementarea Democraţiei (AID) şi European University Association (EUA) s-a elaborat
Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a universităţilor din România .
Ideea de la care s-a plecat în elaborarea Metodologiei menţionate este că, „în esenţă,
universitatea, ca un spaţiu al cercetării, este, sau ar trebui să devină cadru generator de valoare
naţională, de elite intelectuale şi, desigur, morale. Aici, tinerii pot să-şi formeze principii de viaţă şi
profesionale, solide, dar, mai cu seamă, să înveţe să le urmeze. De aceea, nu ne poate fi indiferent
climatul moral în care se face pregătirea studenţilor. Universitatea trebuie să fie capabilă,
fundamental, să furnizeze modele umane şi profesionale la care aceştia să aspire şi să se raporteze,
repere de comportament moral şi de integritate - profesori competenţi din punct de vedere ştiinţific,
dar, în acelaşi timp, şi dascăli, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Nivelul eticii şi integrităţii dintr-
o organizaţie este foarte mult influenţat de o sumă de aspecte subiective, cu atât mai mult când este
vorba despre reglementarea domeniului universitar în care operează un număr important de
entităţi, având misiuni şi interese dintre cele mai variate".
Prin această Metodologie (...), pe care o redăm mai jos, potrivit surselor publice pe care le-am
consultat şi precizat anterior, în acest capitol:
27
1. Craiovan, Prin labirintul juridic, op.cit., 2009, pp. 251-252.
28
Informaţiile sunt publice şi disponibile la adresa de internet: http://pe.forhe.ro/sites/default
/files/metodologie_etica_consultare.pdf, consultat la data de 06.04.2018.
29
Informaţiile sunt publice şi disponibile la adresa de internet: http://pe.forhe.ro/sites/
Hefanlt/fîlps/rnetodoloeie etica consultare..ndf rnirsultat In âata r\p (\f, 04 701 R
„se urmăreşte promovarea în sistemul învăţământului superior naţional a unei conduite
general acceptate, care să menţină sub control etic şi al integrităţii procesul de evaluare
instituţională.
a.) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de ingerinţe,
presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică;
c.) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate categoriile
de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii universitare şi societatea din care
aceasta face parte.
d.) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor şi
poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită: favoritismul, nepotismul,
aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de răzbunare.
e.) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al comunităţii
academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ, ameninţare,
intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj (cuvinte,
etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul academic; încurajează
politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea, mândria, altruismul, empatia, înţelegerea,
solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
Valorile etice de mai sus asigură sistemul de referinţă etic şi de integritate la care se
raportează activitatea de evaluare instituţională", se arată în Motodolozie (...).
2.2.1. Abaterile de la sistemul de valori etice şi sancţionarea acestora
Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a universităţilor din România30, mai
sus amintită, reglementează şi situaţia abaterilor de la valorile etice universitare, astfel cum le
prezentăm în cele ce urmează.
„In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt considerate
abateri următoarele fapte:
n) pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri speciale;
„Sancţionarea abaterilor se face, după caz, potrivit prevederilor legale şi ale dispoziţiilor din
regulamentele şi cartele universitare.
3. Autonomia universitară
Autonomia universitară este garantată prin Constituţie iar libertatea academică este
garantată prin lege, potrivit art. 123 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Legea are ca viziune:
„promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive
şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilizare
directă, în profesie şi în societate".
De asemenea, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 impune ca: „autonomia universitară să se
exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice. In instituţiile de învăţământ superior este
asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor de cercetare, alegerea
metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii".
Art. 217 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 denumit rolul statului în învăţământul
superior detaliază condiţiile în care statul se implică în cercetarea ştiinţifică şi denumeşte
organismele consultative constituite la nivel naţional care
31
Informaţiile sunt publice şi disponibile la adresa de internet: http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodoloeie etica consultare.pdf, consultat la data de 06.04.2018.
sunt alcătuite strict pe criterii de prestigiu profesional şi moral. Astfel, aceste organisme sunt
înfiinţate şi funcţionează în baza ordinului ministrului educaţiei (...), din cadrul cărora pot face parte
cadre didactice şi cercetători (...), respectiv:
Consiliul de Etică şi Management Universitar - CEMU- a fost constituit prin Ordinul ministrului
educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 6085/201632 privind constituirea Consiliului de Etică şi
Management Universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de
Etică şi Management Universitar.
Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 6085/ 2016, publicat în M.Of. nr. 1036 din
22.12.2016.
parent şi eficient, politicile de etică şi de integritate universitară, în conformitate
Potrivit art. 218 alin.(3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, „Consiliul Naţional
de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării este organismul prevăzut de
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare, cu modificările şi completările ulterioare".
36
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa http://www.cnatdcu.ro/om-4097-din-20-
06-2017-privind-atribuire-tilului-de-doctor/, accesat la data de 12.03.2018.
37
Ordinul MECTS nr. 5381/2016 pentru modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare
al CNATDCU aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr.
3.482/2016, publicat în M.Of nr. 788 din 07.10.2016.
38
Ordinul MECTS nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării precum şi
a componenţei nominale a acestuia, publicat în M. Of. nr. 287 din 24.04.2017.
39
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi
inovare (...).
- emite hotărâri cu privire la cazurile pe care le analizează şi, în cazul în care au fost
constatate abateri, numeşte persoana şi sau persoanele fizice şi/sau juridice vinovate de respectivele
abateri şi stabileşte sancţiunile ce urmează a fi aplicate (...);
- propune modificări ale codului de etică şi deontologie profesională ale personalului din
cercetare-dezvoltare;
- elaborează şi face propuneri cu privire la coduri de etică din diferite domenii ştiinţifice, cu
privire la cele mai bune practici pentru depistarea şi combaterea plagiatului, pe care le supune spre
aprobare MEN (...)".
4. Concluzii
5. Referinţe bibliografice
1. Niculae Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, Editura Paideia, Colecţia Paideia Ştiinţe
- Seria ETICĂ, Bucureşti, 1999.
2. I. Craiovan, Prin labirintul juridic, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
3. C. Cozma, L. Măgurianu, în M.M. Pivniceru, C. Luca (coord), Deontologia profesiei de
magistrat. Repere contemporane, Editura Hamangiu, Bucureşti.
4. D.C. Dănişor, I. Dogaru, Ghe. Dănişor, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
5. Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (I), în R.R.D.P.I nr. 1/2017.
6. Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2017.
7. John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, voi. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
8. D. Mazilu, Teoria Generală a Dreptului, Editura AII Beck, Bucureşti, 1999.
9. Diana Elena Neaga, Cartea studenţilor - Cum să îţi îmbogăţeşti abilităţile de învăţare,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013.
10. N. Popa, Teoria generală a dreptului, ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014.
11.P. Roubier, Theorie generale du droit, Editura 2, Sirey, Paris, 1951.
12. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-
tehnologică şi inovare, publicată în M.Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima modificare
prin O.G. nr. 2/2016. publicată în M.Of. nr. 51 din 21.01.2016, aprobată prin Legea nr.
178/2016 (...).
13. Ordinul MECTS nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării
Tehnologice şi Inovării precum şi a componenţei nominale a acestuia, publicat în M.Of.
nr. 287 din 24.04.2017.
14. Ordinul MECTS nr. 5381/2016 pentru modificarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare al CN ATDCU aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării
ştiinţifice nr. 3.482/2016, publicat în M.Of. nr. 788 din 07.10.2016.
15. Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 6085/2016, publicat în M.Of. nr.
1036 din 22.12.2016.
16. http://www.cnatdcu.ro/, accesat la data de 10.03.2018.
17. http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_etica_consultare.pdf, consultat la data de
06.04.2018.
Capitolul IV
Aşa cum s-a observat recent în doctrină, „Universitatea în România este de dată relativ
recentă şi este strâns legată de crearea statului român modern1, fiind o creaţie a acestuia
înfiinţată pentru trebuinţele sale".
In opinia lui Craiovan, „în doctrină, diferitelor tipuri de valori (economice, politice,
morale, juridice, ştiinţifice, filosofice, religioase, artistice) li s-au conferit importanţă şi ranguri
diferite după modul şi măsura în care diferitele specii de valori contribuiau la satisfacerea unor
necesităţi, trebuinţe, aspiraţii ale omului din acel timp istoric, subliniază Craiovan3".
„Determinarea rolului şi locului valorilor în
1860 la Iaşi şi 1864 la Bucureşti apud Claudia Ana Moarcăş, Despre universităţi şi autonomia
universitară, în RDP nr. 3/2017, p. 37.
2
Claudia Ana Moarcăş, Despre universităţi şi autonomia universitară, op.cit., p. 37. I. Craiovan,
Prin labirintul juridic, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 253.
relaţie cu dezvoltarea socială şi perfecţionarea condiţiei umane implică o abordare completă,
reală, istorică", afirmă autorul citat. „Aceasta deoarece, de-a lungul istoriei omenirii valorile s-au
constituit în configuraţii distincte, în sisteme ierarhice, în care ele erau ordonate în funcţie de
semnificaţia lor pentru om, de importanţa acordată lor de colectivităţile umane, de formaţiunile
sociale-concrete şi istoric determinate4". Prin urmare, ceea ce urmează să se prezinte în
această secţiune, reflectă valorile societăţii din aceste timpuri pe care le trăim în prezent,
aplicate în Carta şi Codurile universitare, având ca punct de plecare Legea educaţiei naţionale.
Autonomia universitară este cea care, prin lege, a deschis pentru Universităţi calea
afirmării celor mai importante valori în care acestea cred şi pe care le-au dezvoltat în
documentele proprii. De aceea, un punct comun îl au toate aceste documente la nivelul
universităţilor, cadrul general legal însă, mult mai mult, s-au identificat chestiuni care le
diferenţiază, atât sub aspectul întinderii reglementării cât şi al elementelor specifice valorilor
acelor universităţi. Acesta este motivul pentru care, în unele documente ale unei universităţi
regăsim, cu privire la subiectul etică şi integritate academică doar prevederi minime şi la alte
universităţi, pagini întregi cu explicaţii şi exemplificări, proceduri etc. ceea ce, din punct de
vedere legal, este corect în ambele situaţii.
Unul din cele mai importante documente care trebuie să se regăsească la nivelul
fiecărei universităţi este Carta universitară.
Potrivit art. 128 din Legea educaţiei naţionale, Carta universitară prezintă opţiunile
majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.
,,a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii
de conducere sau care fac parte din structurile şi organismele de conducere ale universităţii,
conform legislaţiei în vigoare;
4 7L.-J___
operatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a
creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare;
Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia pozitivă a MECTS privind avizul de
legalitate asupra Cartei universitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de către
MECTS în termen de maxim 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ superior.
Dacă nu se respectă termenul, Carta se consideră avizată potrivit aprobării tacite, potrivit Legii
educaţiei naţionale nr. 1/2011".
Comisia de etică poate proceda la consultarea cu specialişti din ţară sau din străinătate
din domeniul de specialitate sau din domeniile înrudite în care se încadrează lucrarea
respectivă.
Art. 29. Din punct de vedere etic, proprietatea intelectuală şi drepturile de autor sunt
încălcate, iar autorul acestor încălcări devine culpabil din punct de vedere moral atunci când
se recurge la:
a) copierea unor texte sau pasaje, indiferent de numărul sau dimensiunea lor, ale unor
opere ce aparţin unor autori la care nu se face directă referinţă;
b) preluarea unor idei, argumente, date, rezultate fără a face referinţă la autorul de la
care au fost preluate;
c) însuşirea creaţiilor intelectuale ale altor autori şi prezentarea lor drept rezultate
proprii, fără menţionarea explicită a surselor acestor contribuţii, fără a
5
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa: http://www.ubbcluj.ro/ro/ despre/
organizare/ files/etica/Codul_Etic_al_UBB.pdf, accesat la data de 16.03.2018.
preciza că paternitatea acelor contribuţii nu îi aparţine".
„Comisia de etică
Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna din
funcţiile: rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament
sau de unitate de cercetare - dezvoltare, proiectare, microproducţie.
Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza Comisia de etică
universitară pentru abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.
In urma unei sesizări, Comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul
de etică şi deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
Răspundere
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere,
de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a
unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat,
de maşter sau de licenţă;
Sancţiuni care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenţilor şi studenţilor
doctoranzi, pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară.
Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii de Vest din Timişoara - UVT este, de
asemenea în opinia noastră foarte cuprinzător şi explicit cu privire la normele de etică şi integritate
academică şi îl redăm în cele ce urmează.
„Prezentul Cod de etică şi deontologie profesională a UVT are la bază următoarele principii
fundamentale ale activităţii şi comportamentului membrilor comunităţii UVT:
o
- membrii comunităţii universitare care deţin calitatea de autor în sensul legii trebuie să
respecte dreptul de proprietate intelectuală;
La publicarea rezultatelor cercetării unei echipe, toate persoanele implicate în proiect trebuie
menţionate, în spiritul onestităţii profesionale, al recunoaşterii dreptului de autor (protecţia operelor
literare, artistice, ştiinţifice şi aplicaţii informatice) şi a dreptului de proprietate industrială (...)
a) plagiatul;
b) copiatul la examene şi concursuri;
c) contrafacerea rezultatelor cercetărilor;
d) substituirea lucrărilor şi/sau a identităţii persoanelor examinate;
e) preluarea de către cadrele didactice a lucrărilor de la colegi şi studenţi şi integrarea
acestora într-o lucrare proprie;
f) elaborarea de către profesor a lucrărilor studenţilor;
g) tentativa de corupere în vederea fraudei.
a) avertismentul scris;
b) diminuarea salariului de bază (...);
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcţii superioare sau a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi control, a dreptului de a participa în calitate de membru în comisii de
doctorat, de maşter sau de licenţă;
In UVT se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul
de muncă cu UVT încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a
realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi creaţia universitară şi activitatea
universitar".
Universitatea Politehnica din Bucureşti are adoptat Codul etic universitar, document public,
disponibil online9.
„Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii săi şi
promovează integritatea academică. Membrii săi se angajează să contribuie la dezvoltarea
democratică şi la prosperitatea societăţii.
- Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiat total sau parţial, copiatul în
cadrul examenelor sau concursurilor, falsificarea rezultatelor cercetărilor, substituirea
lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi sau
profesori, ca şi tentativele de corupere spre fraudă.
- Este interzisă frauda în ştiinţă: confecţionarea sau înstrăinarea ilicită a rezultatelor
cercetării ştiinţifice, omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma rezultatele
cercetării (...)".
Furnizând un model de conduită, Codul este un contract moral (s.n.) între membrii
comunităţii universitare, a cărei coeziune o menţine prin angajarea adeziunii, a devotamentului,
a aprecierii, a imparţialităţii şi a comunicării profesionale.
10
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: https://www.uaic.ro/wp-
content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 06.05.2018.
Expresie a poziţiilor etice definitorii pentru ceea ce este permis sau nu, Codul
desfăşoară un ansamblu de drepturi şi obligaţii ce decurg din valori şi principii civice
fundamentale, aplicabile cu flexibilitate în situaţii concrete, în ideea afirmării unei
interacţiuni armonioase - cadru de realizare justă şi eficientă a potenţialului intelectual şi
uman al membrilor comunităţii universitare".
-(...) să respecte prevederile legilor în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, ale Codului
muncii, ale Cartei Universitare (...);
Prin urmare, selecţia Codurilor de etică şi ale Cartei universitare din universităţile
prezentate, au reglementat, toate, fără nicio excepţie, principiile şi valorile pe care se sprijină
activitatea universitară iar etica şi integritatea cercetării ştiinţifice sunt valori de frunte,
prevăzute expres şi sancţionate atunci când sunt încălcate.
Dintr-un alt punct de vedere, problematica eticii se extinde şi asupra exercitării profesiei, aşa
cum s-a arătat anterior. într-o lucrare recentă se analizează destul de larg
etica profesiilor juridice. Astfel, autorul analizează chestiuni de etică referitoare la profesia de:
judecător, procuror, avocat, consilier juridic, notar public:
în opinia sa, „(...) Conform pct. 2.1. din Declaraţia privind Etica judiciară de la Londra din
2010, probitatea impune judecătorului să se abţină de la orice comportament lipsit de tact şi
delicateţe şi nu doar de la cel care este contrar legii11. In ghidul practic de etică şi deontologie
judiciară pentru magistraţi din România se arată că magistratul trebuie să fie conştient de modul în
care activitatea sa profesională poate fi afectată de anumite comportamente: participarea la
emisiuni de televiziune ca de exemplu „Maşter Chef, „Dansez pentru tine" (...); publicarea unor
lucrări literare în care apar diverse ideologii politice (...)12.
De asemenea, tot autorul citat mai sus subliniază că, „în practică, prin hotărârea Secţiei
pentru judecători a consiliului superior al Magistraturii nr. 724 din 13 octombrie 201514 s-a statuat că
„reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii morale şi profesionale de care trebuie să dea
dovadă fiecare judecător şi procuror şi oferă magistratului credibilitate şi siguranţă în exercitarea
profesiei, precum şi autoritate în exprimarea opiniilor profesionale. Reputaţia magistratului
presupune două componente esenţiale: obligaţia magistratului de a avea o conduită generală
exemplară (care reprezintă şi o condiţie de acces în profesie, căreia îi corespunde dreptul de a se
bucura de reputaţie în faţa societăţii din punct de vedere profesional) şi, de cealaltă parte, obligaţia
Statului de a garanta menţinerea reputaţiei magistratului, de fiecare dată când se constată că faptele
1
Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, op.cit., 2017, p. 128.
12
V. Pahovean, în I. COPOERU, N. SZABO (coord.), Etică şi cultură profesională, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2008, p. 28, apud Cristinel Ghigheci, op.cit, 2017, p. 327.
13
Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, op.cit., 2017, p. 120.
14
Hotărârea nr. 724 din 13.10.2015, Secţia pentru judecători a C.S.M., publicată pe http://
integritate.ifep.ro/jurisprudenta.html, ultima vizualizare la 9 decembrie 2016, apud Cristinel
Ghigheci, Etica profesiilor juridice, op.cit., 2017, p. 139.
semnalate sunt de natură să îi afecteze prestigiul, şi, pe cale de consecinţă autoritatea în exercitarea
profesiei"15.
In ultima perioadă asistăm tot mai des la cereri de apărare a reputaţiei profesionale a
magistraţilor, chiar şi a decanului unui Barou de avocaţi, datorită creşterii influenţei mass-media în
mediatizarea unor cazuri.
„Avocatului i se cere integritate, chiar dacă el nu are de luat decizii obligatorii în cadrul unui
proces . Un avocat lipsit de integritate nu doar că îşi prejudiciază propria imagine, ci prejudiciază şi
imaginea profesiei pe care o exercită, dar şi a justiţiei în ansamblul său18 (...)".
în prezenta secţiune nu s-a dezvoltat foarte mult acest subiect în raport cu tematica cursului,
însă, din informaţiile prezentate, reiese că etica şi integritatea trebuie să însoţească omul şi
profesionistul în orice domeniu acesta ar activa.
3. Concluzii
• Potrivit prevederilor legale existente la acest moment, pe lângă legislaţia cadru privind
activitatea de cercetare ştiinţifică ori educaţia naţională, există datorită autonomiei universitare
norme de etică şi /sau integritate academică sub diverse denumiri.
• Potrivit art. 128 din Legea educaţiei naţionale, Carta universitară prezintă opţiunile majore
ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.
• Universităţile, în virtutea autonomiei universitare au adoptat în regulamentele interne o
serie de prevederi privind normele etice.
• Codul de etică şi deontologie profesională universitară face parte integrantă din Carta
universitară.
15
Ibidem, pp. 139-140. Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, op.cit.,
2017, p. 327. Ibidem, p. 363. Ibidem.
• Asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare este o
obligaţie a universităţii.
• Problematica eticii se extinde şi asupra exercitării profesiei, respectiv etica profesiilor
juridice: judecător, procuror, avocat, consilier juridic, notar public.
• întregul personal didactic şi administrativ al Universităţii trebuie să se caracterizeze prin
onestitate şi integritate academică.
4. Referinţe bibliografice
1. Conceptul de integritate
Aşa cum s-a arătat anterior, în prezent, în societatea românească dar nu numai se tinde la o
cultură a integrităţii şi a responsabilităţii acţiunilor sociale. Astfel cum s-a subliniat cu o altă ocazie,
(...) „viaţa socială este reglată în ceea ce priveşte formele de organizare şi de manifestare a
colectivităţilor umane, de diverse reguli de conduită, necesare desfăşurării în bune condiţii a
activităţii membrilor comunităţii umane"1. Aceste reguli, potrivit autoarei Sofia Popescu, „sunt de
natură religioasă, de natură morală, de natură politică ori juridică etc, iar încălcarea lor va angaja
răspunderea socială a celor vinovaţi de comiterea faptului perturbator, aceasta urmând să fie o
răspunderea religioasă, morală, politică, juridică etc. după natura normelor încălcate. în măsura în
care în societate există nu numai sistemul normativ juridic, ci şi alte sisteme normative, care servesc
şi
Elena Emilia Ştefan, Răspunderea juridică. Privire specială asupra răspunderii în dreptul
administrativ, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013, p. 46.
ele drept criteriu de evaluare a conduitei membrilor care o compun, există şi o
In opinia lui Djuvara, „actul de judecată prin care se atribuie acţiunilor omeneşti
calitatea de drepte sau nedrepte în afară de orice referinţă la vreun drept pozitiv există deci ca
un fapt social indiscutabil4". „Judecata astfel emisă are o valoare normativă; ea este raţională şi
obiectivă, ca oricare conştiinţă logică a unui adevăr, impunându-se oricărui cuget capabil de a o
înţelege; ea variază în sfârşit prin conţinutul său, cu fiecare acţiune în parte, cu fiecare
societate dată, sau cu fiecare din etapele evoluţiei ei", continuă argumentaţia Djuvara.
„In Menon, Platon îi atribuie lui Socrate observaţia cu totul semnificativă, făcută într-un
impas al cercetării: „am uitat, ca nişte caraghioşi că oamenii pot izbuti foarte bine în ce fel şi
altfel decât călăuziţi de ştiinţă. De bună seamă, pe această cale ne scapă nouă felul în care
oamenii ajung oameni de bine"7. „Potrivit
2
Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 308, apud
Elena Emilia Ştefan, Răspunderea juridică..., op.cit., 2013, p. 46.
3
Informaţiile sunt publice, disponibile online la adresa: https://dexonline.ro/definitie/integritate,
accesat la data de 18.02.2018.
4
M. Djuvara, Teoria generală a dreptului. Drept raţional, izvoare şi drept pozitiv, Editura AII
Beck, Bucureşti, 1995, 1999, p. 520.
5
Niculae Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, op.cit., 1999, p. 28.
6
Platon, Opere, voi. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975, p. 468, apud, Niculae
Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, op.cit., 1999, p. 28.
7
John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, voi. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961, p.
123, apud, Niculae Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, op.cit., 1999, p. 39.
lui Locke, apropierea sau chiar, în unele formulări, identitatea dintre domeniul moralei şi cel
al matematicii decurge din faptul că ambele sunt întemeiate „numai pe înlănţuirea şi relaţiile
ideilor abstracte"8.
„Există cineva care să aibă răgazul, răbdarea şi mijloacele să adune toate probele cu
privire la opiniile sale în aşa fel încât să poată conclude în mod sigur că el posedă un aspect
complet al lor şi că nu-i mai rămâne nimic de aflat? îndrumarea vieţii noastre şi administrarea
intereselor noastre importante nu rabdă întârziere, fiindcă, în cele mai multe cazuri, ele depind
de decizia judecăţii noastre asupra unor puncte despre care noi nu putem avea o cunoaştere
certă şi demonstrativă şi suntem nevoiţi să ne hotărâm într-un fel sau altul"9, se subliniază în
doctrină.
în opinia lui Spinoza: „prin virtute înţeleg acelaşi lucru ca şi prin putere; cu alte cuvinte
virtutea, întrucât se referă la om este însăşi natura sau esenţa sa, întrucât el are puterea de a
săvârşi anumite lucruri, care pot fi înţelese numai prin legile naturii sale" . „Evoluţia istorică
actuală se caracterizează printr-o creştere a gradului de complexitate a relaţiilor dintre individ
şi societate, printr-o acută diversificare şi multiplicare a schimburilor economico-sociale, se
afirmă în doctrină"11, afirmă Popa.
2. Integritatea academică
Pe plan naţional, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 defineşte principiile care
guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii: a)
principiul echităţii; b) principiul calităţii; c) principiul relevanţei; d) principiul eficienţei; e)
principiul descentralizării; f) principiul răspunderii publice; g) principiul garantării identităţii
culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural; h) principiul asumării,
promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român; i)
principiul autonomiei universitare; j) principiul libertăţii academice; k) principiul transparenţei
(...).
Platon, Opere, voi. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975, p. 468, apud, Niculae Bellu,
Sensul esteticului şi viaţa morală, op.cit., 1999, p. 28.
John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, voi. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961, pp. 269-270.
Benedict Spinoza, Etica, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 219 apud Niculae Bellu, Sensul
esteticului şi viaţa morală, op.cit., 1999, p. 53.
N. Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p. 114.
Potrivit principiul răspunderii publice - „unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public
de performanţele lor" iar principiului calităţii -„activităţile de învăţământ se raportează la standarde
de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale".
„In prefaţa la ediţia întâi (1781) la „Critica raţiunii pure", Kant ne avertiza că raţiunea
omenească are o soartă particulară, fiind copleşită de întrebări pe care nu le poate evita, ele fiind
impuse de natura raţiunii însăşi, la care ea nu poate răspunde, fiindcă depăşesc întreaga capacitate a
raţiunii omeneşti"12. „Experienţa demonstrează că viaţa cotidiană a oamenilor nu este posibilă fără
anumite reguli de conduită13. Kant precizează că moralitatea oamenilor „trebuie să fie apreciată
conform legii, care porunceşte categoric; nu după cunoaşterea empirică a oamenilor, aşa cum sunt, ci
după cea raţională, aşa cum trebuie să fie, conform ideii de umanitate"14.
Caracterul integru al unei persoane trebuie să-1 însoţească toată viaţa. Integritatea ca valoare
a omului, există sau nu există pe tot parcursul vieţii sale. De aceea, pe de o parte, faptul că o
persoană desfăşoară activitatea în cercetare, în învăţământ, nu ar trebui să schimbe cu nimic datele
problemei dacă acel om este, în esenţă, un om cinstit. Pe de altă parte, există conceptul de învăţare
continuă pe tot parcursul vieţii tocmai special ca să se înveţe ceea ce nu se ştie ori să se
perfecţioneze ceea ce se ştie deja, pentru că nimeni nu s-a născut învăţat!
12
G.W.F. Hegel, Critica raţiunii pure, Editura IRI Bucureşti, 1994, p. 21 apud, I. Craiovan,
Metodologia juridică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 121.
13
Dumitru Mazilu, Teoria generală a dreptului, Editura AII Beck, Bucureşti, 1999, p. 5.
14
Imm. Kant, Introducere în teoria virtuţii, în voi. Metafizica moravurilor, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1991, p. 249, apud Ştefan Georgescu, Filosofia dreptului. O istorie a ideilor din ultimii
2.500 de ani, ediţia a 2-a, Editura AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 84.
Un alt element important în activitatea de predare-evaluare a studenţilor este
confidenţialitatea, discreţia şi corectitudinea profesională. Cadrul didactic este dator să protejeze
studentul şi să nu divulge informaţiile personale discutate cu studentul celorlalţi colegi (cadre
didactice ori studenţi) şi să aibă în permanenţă grijă să nu vorbească în public cu studenţii despre
chestiunile personale atât ale sale cât şi ale celorlalţi. Mediul academic creează competiţie dar
competiţia trebuie să se bazeze pe competenţă, pe competiţia onestă, pe fair play. Astfel, cadrul
didactic este dator să fie corect în evaluarea studenţilor şi să-i sprijine necondiţionat, fără a solicita
favoruri pentru un punct - două în plus la examen.
Nu în ultimul rând, nu este etic ca anumite persoane, să fie trecute ca autori ai unor lucrări cu
caracter ştiinţific deşi nu au avut niciun aport în conceperea şi redactarea lucrării respective. Nu ne
referim aici la „plata datoriilor" la care se referă Eco15 în lucrarea sa, când aminteşte de citate ori
mulţumiri. Ne referim la situaţiile neoneste care dau naştere la asemenea anomalii, când ori
profesorul coordonator dă de înţeles că ar fi bine să fie trecut coautor dar şi din prietenie sau
colegialitate uneori, faţă de un coleg mai leneş sau care din varii motive nu scrie singur lucrări cu
caracter ştiinţific şi care nu îndeplineşte condiţiile pentru a accede la un grad superior în învăţământ,
deoarece nu are numărul de publicaţii necesare, au loc „binefaceri" în procesul de cercetare
ştiinţifică. Ori lucrul acesta nu este corect ci imoral! Este exploatarea cu bună ştiinţă a muncii altuia!
Aşa cum bine afirma Mazilu, ,JVimeni nu trebuie să fie atât de bogat încât să-l poată cumpăra pe
altul" şi „Nimeni atât de sărac încât, să fie silit să se vândă"16.
„A cita un autor de la care s-a desprins o idee sau o informaţie înseamnă a plăti o datorie". (Umberto
Eco, Cum se face o teză de licenţă, op.cit., 2014. pp. 237-241.) D. Mazilu, Teoria Generală a Dreptului,
op.cit., 1999, p. 6.
3. Integritatea academică reflectată în Codurile de etică şi integritate ale
universităţilor
Codul de etică al Universităţii de Vest din Timişoara este un document public, aşa cum
s-a arătat anterior, disponibil online şi uşor accesibil . Prin urmare, selectiv prezentăm cele
mai importante prevederi, în optica acestei
17
Informaţiile de mai jos sunt publice şi disponibile online la adresele de internet:
http://www.unibuc.ro/despre-ub/, accesat la data de 12.02.2018; http://www.ubbcluj.ro/ro/
despre/organizare/files/etica/Codul_Etic_al_UBB.pdf, accesat la data de 12.02.2018;
http://www.usamvcluj.ro/index.php/codul-de-etica, accesat la data de 12.02.2018 ;
http://wwwl.ase.md/integritatea/files/codul.pdf, accesat la data de 12.02.2018;
http://www.unitbv.ro/Comisiadeeticauniversitara.aspx, accesat la data de 12.02.2018;
https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdfaccesat la data de 12.02.2018;
https://www.uvt.ro/files/6ce27651a38elf58eaa8fl23bea6cdedeeb7aa65/, accesat la data de 12.02.2018;
https://umfcd.ro/wp-content/uploads/Codul-de-etica-si-deontologie-profesionala.pdf, accesat la
data de 12.02.2018;
https://www.ulbsibiu.ro/ro/universitate/publ_interne/documente/codul_etic_ulbs_2012.pdf, accesat
la data de 12.02.2018;
https://etica.ase.ro/, accesat la data de 12.02.2018;
http://www.obis.ro/wp-content/uploads/2011/10/codul-etic-universitar.pdf, accesat la data de 12.02.2018.
18
Informaţiile sunt publice, disponibile online la adresa de internet: https://www.uvt.ro/files/
fb62f2£2634 ec836fldc23caal8b983df7c098a0/, accesat la data de 31.03.2018.
19
Informaţiile sunt publice, disponibile online la adresa de internet: https://www.uvt.ro/files/
fb62f2f2634ec 836fldc23caal8b983df7c098a0/, accesat la data de 31.03.2018.
universităţi cu privire la integritatea academică:
In cazul unui conflict de interese, persoana în cauză are obligaţia de a informa în scris
organele competente şi de a se abţine de la orice decizie care priveşte soţul/soţia, ruda sau
afinul până la gradul al III-lea inclusiv.
De asemenea, tot în acelaşi document menţionat mai sus, se prevede: „In activitatea de
cercetare ştiinţifică şi creaţie universitară, principiul integrităţii
presupune:
h) utilizarea fondurilor de cercetare în alte scopuri decât cele pentru care ele au fost
alocate;
i) omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionare ca autor al unei opere, fie prin
indicarea sursei, a contribuţiei unor terţi la elaborarea unei opere;
presupune:
(II) Codul de etică şi deontologie profesională21 al Universităţii Ioan Cuza din Iaşi
29
Aşa cum s-a arătat anterior, Codul de etică al Universităţii de Vest din Timişoara a fost
ales să fie prezentat mai pe larg, deoarece, în urma verificărilor pe paginile de internet ale mai
multor universităţi, s-a observat, prin comparare că, această universitate are, în opinia
noastră, cele mai cuprinzătoare prevederi referitoare la integritate, fiind de fapt un Cod de
bune practici în activitatea academică deoarece:
universitară;
managerială.
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost modificată (printre alte modificări care au
intervenit de-a lungul timpului) şi de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2016. Ceea ce
este interesant de ştiut este faptul că, Legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului, nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011 a fost declarată
neconstituţională în ansamblul său, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, Curtea
Constituţională a României analizând astfel constituţionalitatea prevederii art. 1461 din Legea
educaţiei naţionale nr. 1/2001, respectiv: ,J)iploma de doctor încetează să mai producă
efecte juridice din momentul comunicării dispoziţiei de retragere a titlului".
Motivarea Curţii Constituţionale este extrem de interesantă deoarece surprinde, pe
lângă teoria regimului juridic al actelor administrative şi aspecte ce ţin de etică, de integritate
în general, chestiuni de altfel relevante pentru tematica acestui curs.
Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată
în M.Of. nr. 937 din 22.11.201623, reţine în motivare: „deţinerea titlului de doctor poate
constitui o condiţie pentru accederea într-o funcţie, pentru dobândirea unei calităţi
profesionale, a unui statut profesional, iar, uneori, are implicaţii inclusiv sub aspect patrimonial,
acolo unde legiuitorul a înţeles să gratifice persoana care posedă titlul de doctor cu sporuri
salariale corespunzătoare acestei pregătiri ştiinţifice.
Astfel, îndeplinirea unei condiţii pur potestative, respectiv solicitarea persoanei care
deţine calitatea de doctor de a se lua act de renunţarea sa la titlu, împiedică declanşarea unei
proceduri de investigare a modului în care a fost dobândit titlul sau, în situaţia în care o
atare procedură este în curs, îi pune capăt în mod arbitrar. Apare cu evidenţă faptul că legea
creează premisele ca persoane suspectate de obţinerea titlului de doctor prin fraudarea
procedurilor legale să preîntâmpine aplicarea unei sancţiuni renunţând în mod voluntar la
titlu.
Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în M.Of. nr. 937
din 22.11.2016.
Conduita ilicită de însuşire, integrală sau parţială, a unei lucrări ştiinţifice, creaţie a altei
persoane, şi prezentată drept creaţie personală, ce determină efecte juridice atât în cadrul
raporturilor de muncă, cât şi în cadrul raporturilor izvorâte din dreptul de proprietate
intelectuală va rămâne, aşadar, nesancţionată în virtutea dispoziţiilor legale care prevăd
renunţarea voluntară la titlu. Astfel, în condiţiile în care legea prevede retragerea titlului de
doctor ca sancţiune pentru nerespectarea standardelor prevăzute pentru elaborarea ei,
inclusiv pentru plagiat, în cazul renunţării voluntare la titlul de doctor, noile dispoziţii nu fac
altceva decât să încurajeze un comportament neonest, ilicit, într-un domeniu care ar fi trebuit
să fie caracterizat de rigoare, profesionalism şi probitate etică".
Nr. Ordin 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
crt. ministru
1. Ordin 5 4 5 4 4 7 5 6 6 8 6
ministru
privind
2. atribuire
Ordin 2 3
ministru
titlu de
retragere
titlu de
doctor
5. Concluzii
h) utilizarea fondurilor de cercetare în alte scopuri decât cele pentru care ele au fost
alocate;
i) omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionare ca autor al unei opere, fie prin
indicarea sursei, a contribuţiei unor terţi la elaborarea unei opere;
6. Referinţe bibliografice
1. Niculae Bellu, Sensul esteticului şi viaţa morală, Editura Paideia, Colecţia Paideia Ştiinţe
- Seria ETICĂ, Bucureşti, 1999.
2. I. Craiovan, Metodologia juridică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005.
3. M. Djuvara, Teoria generală a dreptului. Drept raţional, izvoare şi drept pozitiv, Editura
AII Beck, Bucureşti, 1995, 1999.
4. Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, trad. George Popescu, Editura Polirom,
Bucureşti, 2014.
5. Ştefan Georgescu, Filosofici dreptului. O istorie a ideilor din ultimii 2.500 de ani, ediţia a
2-a, Editura AII Beck, Bucureşti, 2001.
6. G. W. F. Hegel, Critica raţiunii pure, Editura IRI Bucureşti, 1994
7. John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, voi. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
8. Imm. Kant, Introducere în teoria virtuţii, în voi. Metafizica moravurilor, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.
9. D. Mazilu, Teoria Generală a Dreptului, Editura AII Beck, Bucureşti, 1999.
10. N. Popa, Teoria generală a dreptului, ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014.
11. Platon, Opere, voi. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.
12. Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.
13. Benedict Spinoza, Etica, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.
14. Elena Emilia Ştefan, Răspunderea juridică. Privire specială asupra răspunderii în
dreptul administrativ, Editura Pro Universitari a, Bucureşti, 2013.
15. https://dexonline.ro/definitie/integritate, accesat la data de 18.02.2018.
16. Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în
M.Of. nr. 937 din 22.11.2016.
17. http://www.unibuc.ro/despre-ub/; accesat la data de 12.02.2018.
18. http://www.ubbcluj.ro/ro/despre/organizare/files/etica/Codul_Etic_al_UBB.pdf, accesat la
data de 12.02.2018.
19. http://www.usamvcluj.ro/index.php/codul-de-etica, accesat la data de 12.02.2018.
20. http://wwwl.ase.md/integritatea/files/codul.pdf, accesat la data de 12.02.2018.
21. http://www.unitbv.ro/Comisiadeeticauniversitara.aspx, accesat la data de 12.02.2018.
22. https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf accesat la data de
12.02.2018. 23.https://www.uvt.ro/files/6ce27651a38elf58eaa8fl23bea6cdedeeb7aa65/, accesat la
data de 12.02.2018.
24. https://umfcd.ro/wp-content/uploads/Codul-de-etica-si-deontologie-profesionala.pdf,
accesat la data de 12.02.2018.
25. https://www.ulbsibiu.ro/ro/universitate/publ_inteme/documente/codul_etic_ulbs_2012.pdf,
accesat la data de 12.02.2018.
26. https://etica.ase.ro/, accesat la data de 12.02.2018.
27. http://www.obis.ro/wp-content/uploads/2011/10/codul-etic-universitar.pdf, accesat la data
de 12.02.2018.
28. https://www.uvt.ro/files/fb62f2r2634ec836fldc23caal8b983dnc098a0/, accesat la data
de 31.03.2018.
29. https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de
06.05.2018.
30. http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/management/regulamente/Regulamente_personal/Cod
_etica.pdf, accesat la data de 06.04.2018.
31. http://www.cnatdcu.ro/documente-utile/, accesat la data de 18.02.2018.
Capitolul VI
Potrivit Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, comunitatea universitară este constituită
din: „studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar;
precum şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare, prin
hotărâre a senatului universitar".
Integritatea academică
„Aceasta este definită de Centrul pentru Integritate Academică din SUA ca fiind un
angajament faţă de cinci valori fundamentale atât pentru conduita profesională, cât şi pentru
cea morală: onestitatea, încrederea, corectitudinea, respectul şi responsabilitatea.
1
Claudia A. Moarcăş, Despre universităţi şi autonomia universitară, op.cit., p. 38.
2
Informaţiile sunt publice, disponibile online la adresa de internet: http://oldsite.edu.ro/
index.php/articles/ 23449, accesat la data de 12.02.2018.
sunt incluse în activitatea instituţiei respective. Aceste discuţii se interconectează cu misiunea
instituţiei, politicile şi strategiile acesteia, şi astfel se încurajează dezvoltarea unui climat de
integritate, bazat pe valorile sus menţionate pentru obţinerea şi menţinerea integrităţii la
nivelul proceselor de predare şi instruire.
3. Corectitudinea
O evaluare corectă este esenţială în procesul de învăţământ. Pentru elevi, sunt
importante anumite comportamente ale corectitudinii, cum ar fi: predicti-bilitate, aşteptări
clare şi sancţionarea necinstei.
4. Respectul
Elevii arată respect venind la şcoală, ajungând la orele de curs, fiind atenţi, participând la
dezbateri, respectând termenele limită şi performând la nivelul lor de performanţă. Cadrele
didactice arată respect ascultând ideile elevilor, dând feedback onest în urma evaluării
activităţii acestora, valorizând aspiraţiile şi idealurile acestora.
5. Responsabilitatea
în România este adoptată Strategia anticorupţie în educaţie prin Ordinul nr. 5144/2013 al
Ministrului Educaţiei Naţionale3, document pe care îl prezentăm în cele ce urmează.
Scopul acestei Strategii (...) „este prevenirea şi reducerea fenomenului corupţiei la nivelul
sectorului educaţional şi valorizarea rolului important al procesului educaţional în demersurile de
prevenire a corupţiei, pe termen mediu şi lung la nivelul societăţii româneşti.
3
Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5144/2013 privind adoptarea Strategiei anticorupţie în
educaţie, publicat în M.Of. nr. 714 din 20.11.2013.
3. principiul echităţii, nediscriminării şi al egalităţii de şanse, în baza căruia accesul la învăţare,
cât şi la procesele de selecţie, promovare şi evaluare a personalului din sistemul de învăţământ se
realizează în mod echitabil, tară discriminare.
4. principiul statului de drept, în baza căruia este consacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii
fiind egali în faţa acesteia.
5. principiul responsabilităţii, potrivit căruia autorităţile statului răspund pentru îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin în domeniul prevenirii' şi combaterii corupţiei.
6. principiul cooperării şi coerenţei, ce vizează necesitatea cooperării cu instituţiile
competente în prevenirea şi combaterea corupţiei.
7. principiul consultării societăţii civile şi al dialogului social, care impune transparenţa
deciziilor şi a rezultatelor şi consultarea membrilor societăţii civile în cadrul acestui proces.
8. principiul comportamentului etic, care presupune ca personalul din sectorul educaţional să
acţioneze într-o manieră responsabilă din punct de vedere etic.
9. principiul proporţionalităţii în elaborarea şi punerea în aplicare a procedurilor anticorupţie,
conform căruia instituţiile publice trebuie să elaboreze şi să aplice proceduri proporţionale cu
riscurile şi vulnerabilităţile instituţionale la corupţie".
4
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.aracis.ro/fileadmin/
ARACIS/Legislatie_-_Proceduri/2017/Codul_de_Etica_aprobat_in_28_septembrie_2017.pdf, accesat la
data de 31.03.2018.
d) să se comporte astfel încât să construiască, să păstreze şi să consolideze încrederea
publicului în onestitatea, corectitudinea şi imparţialitatea lor în procesul de evaluare externă a
organizaţiilor furnizoare de educaţie; în acest sens aceştia nu trebuie să accepte cadouri, servicii,
avantaje de natură materială ori personală, alte foloase necuvenite, precum şi alte tentative de
influenţare din partea celor evaluaţi;
e) să evite orice activitate care le-ar putea afecta credibilitatea, obiectivitatea şi
imparţialitatea;
f) să semnaleze conducerii ARACIS dacă se află în situaţie de incompatibilitate sau conflict de
interese între calitatea de evaluator şi alte calităţi care decurg din activitatea sa şi să solicite
înlocuirea cu alt evaluator la vizita de evaluare a organizaţiei furnizoare de educaţie, în cazul în care
constată existenţa situaţiei de incompatibilitate sau conflict de interese;
g) să nu se folosească de calitatea de expert în evaluare şi acreditare în alte circumstanţe sau
situaţii decât cele pentru care a fost desemnat;
h) să nu furnizeze informaţii sau date false în timpul, şi/sau după efectuarea vizitelor de
evaluare externă a organizaţiilor furnizoare de educaţie(...)".
3. Malpraxisul academic
Un alt termen utilizat în spaţiul public, foarte apropiat de cel al respectării eticii academice
sau integrităţii academice este acela al „malpraxisului universitar"5. Nu este un termen exagerat cel
de malpraxis pentru că, prin extrapolare putem să îl utilizăm şi în cazul cercetării ştiinţifice, fiind
vorba despre cazuri de greşeli în cercetarea ştiinţifică. Nu dezvoltăm subiectul dar în drept, există
prevăzut în art. 52 Constituţie intitulat „dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică"
reglementată răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârşite de către magistraţi, cu rea
credinţă sau gravă neglijenţă. Şi atunci, de ce să nu se pună şi în cercetarea ştiinţifică problema
răspunderii pentru erorile în cercetare, evident chiar dacă cu alt regim juridic de respectat?
Potrivit Codului civil, art. 1.349: „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de
conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori
inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate
prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) în cazurile anume prevăzute de lege o persoană este obligată să repare prejudiciul
cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, ori de ruina edificiilor ".
De asemenea, art. 1.357 Cod civil stipulează: „(1) Cel care cauzează altuia un
prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul
prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. "
6 Informaţiile
sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.alpaconference.
ro/declaratie_etica_malpraxis.pdf, accesat la data de 01.04.2018.
7 Lacrima Bianca Luntraru, Răspunderea civilă pentru malpraxisul profesional, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2018.
*Ibidem,p. 17. 9 Ibidem, p. 20.
Din această perspectivă, cine prestează activitate de cercetare ştiinţifică se încadrează
în noţiunea de „profesionist", în condiţiile în care profesionişti, potrivit Codului civil art. 3
alin.(2), sunt consideraţi cei care exploatează o întreprindere?
Prin urmare, în prezent, din acest punct de vedere, strict al legislaţiei cercetării
ştiinţifice dar şi al legii educaţiei naţionale nu se permit calificarea cercetătorilor drept
„profesionişti" pentru antrenarea răspunderii pentru malpraxis
profesional, respectiv malpraxis academic deşi aceştia au specializări în domeniile unde
lucrează, însă, lucrurile se pot îmbunătăţi şi credem că se poate modifica legislaţia în acest
sens.
- în primul rând, autorul principal al lucrării este cel trecut cu titlul de: student,
masterand, doctorand;
- profesorul este trecut cu titlul de: coordonator sau conducător ştiinţific;
- profesorul are sarcina de a îndruma autorul lucrării;
- în plus de aceasta, studentul, masterandul, doctorandul la data depunerii cererii de
susţinere a lucrării, completează şi semnează, printre alte documente şi declaraţia asumării
adevărului conţinutului lucrării, în sensul neplagierii, sub sancţiunile legale (declaraţie de
originalitate/ declaraţie de adevăr/ declaraţie de neplagiere etc). Atenţie, numai autorul
depune şi semnează această declaraţie şi nu profesorul coordonator! In cazul în care se
completează această declaraţie şi de profesorul coordonator, evident că nu se încadrează în
această propunere de lege ferenda, ambii fiind responsabili, potrivit prevederilor legale.
- de asemenea, legislaţia dreptului de autor stabileşte sancţiuni pentru
autorul lucrării nu pentru profesorul coordonator iar în cazul în care o lucrare este
coordonată este greu de identificat care este contribuţia profesorului la săvârşirea fraudei din
moment ce autorul a scris lucrarea.
Sunt situaţii, spre exemplu în practică, când, participarea unui student la o conferinţă
studenţească este condiţionată de „asumarea lucrării de către un cadru didactic" care apare în
lucrare tocmai în nota de subsol unde se evidenţiază: „acest studiu a fost coordonat de
profesorul cutare", fără să existe o declaraţie de adevăr din partea studentului că nu a
plagiat. Ori, în această situaţie, profesorul coordonator se află într-o situaţie vulnerabilă, din
punct de vedere al angajării şi a răspunderii sale în cazul în care studentul a încălcat legislaţia cu
privire la plagiat, aşa cum este legislaţia în prezent.
5. Concluzii
6. Referinţe bibliografice
Aşa cum remarca Vargas Llosa în lucrarea „Civilizaţia spectacolului", „nimeni nu poate
şti totul despre tot - asta nu a fost posibil nici înainte şi nu e nici acum, dar cultura îi poate ajuta
omului cult măcar cât să stabilească nişte ierarhii şi nişte preferinţe în câmpul cunoaşterii şi al
valorilor estetice"1. Dintr-o altă perspectivă, într-o altă lucrare de specialitate s-a afirmat că:
„recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor dovezi ale calificării profesionale
emise în România în statele membre ale Uniunii Europene impune adoptarea unor
reglementări coerente şi eficiente în domeniul educaţiei, în toate etapele de învăţământ, în
special în etapa studiilor universitare de doctorat şi în activităţile de cercetare ştiinţifică,
dezvoltare tehnologică şi inovare, în vederea prevenirii şi
Potrivit Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-
tehnologică şi inovare3, în articolul 1 se afirmă că „buna conduită în activităţile de cercetare
ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită şi de
proceduri destinate respectării acestord\ Normele de conduită sunt prevăzute în Legea nr. 206/2004
privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare şi completate şi
detaliate în Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare
prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare dezvoltare, precum şi, în
Codurile de etică pe domenii.
2
Sonia Florea, Plagiatul şi încălcarea drepturilor de autor, în R.R.D.P.I. nr. 4/2016, p. 110.
3
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi
inovare, publicată în M. Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima modificare prin Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2016, publicată în M. Of. nr. 51 din 21.01.2016 şi aprobată prin Legea nr.
178/2016 (...).
- este impardonabilă chiar simpla trecere sub tăcere a numelor celor care, înaintea noastră
au cercetat, au scris, au îmbogăţit cunoştinţele de care dispunem azi şi din care ne hrănim intelectual
spre a le înţelege şi a le duce munca mai departe.
- este inacceptabilă falsificarea de rezultate şi promovarea pe alte criterii decât cele ale
competiţiei corecte"4.
In practică, s-a observat că, universităţile şi-au luat măsuri de precauţie şi au extins sfera
abaterilor de la buna conduită, exemplificând mult mai mult decât în lege ce fapte sunt considerate
abateri.
a) frauda sub orice formă în activitatea de predare, învăţare, cercetare ştiinţifică şi în celelalte
activităţi din Universitate;
b) corupţia sau favorizarea acesteia (de la acte de mituire, până la trafic de influenţă, cu
recurgere la bani, servicii, cadouri);
c) distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale Universităţii ca
şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
d) furnizarea de informaţii false conducerii Universităţii;
e) obstrucţionarea activităţii de educaţie, de cercetare ştiinţifică, administrativă sau a oricărei
alte funcţii a Universităţii;
f) orice formă de agresare fizică sau morală;
g) favoritismul sub price formă;
h) obţinerea, pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
k) intrarea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri speciale;
Viorel Roş, Andreea Livădariu, Controversata problemă a protecţiei ideilor în dreptul român, în
R.R.D.P.I. nr. 2/2017, p. 56.
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: https://www.uaic.ro/wp-
content/ uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 06.05.2018.
1) practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau
obscene;
patrimoniului Universităţii;
Potrivit Legii Educaţiei Naţionale, art. 310, constituie abateri grave de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară: ,,a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor
autori;
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare în art. 2 litera a)6, în măsura în
care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
,,a) confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date experimentale, ca date
obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate obţinute prin
calcule analitice ori raţionamente deductive;
6
S.n.: „norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică".
manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a programelor de
calculator, a datelor în format electronic, a substanţelor organice sau anorganice ori a materiei vii
necesare altor persoane pentru derularea, realizarea sau finalizarea activităţilor de cercetare-
dezvoltare".
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare în art. 2 litera b)7, în măsura în care nu
constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ: ,,a) plagiatul;
b) autoplagiatul;
c) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care
nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ
la publicaţie;
d) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul
acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori
metode ştiinţifice nepublicate;
f) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de
finanţare, în dosarele de candidatură pentru abilitate, pentru posturi didactice
universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare".
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare în art. 2 litera c)8, în măsura în care nu
constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ: ,,a) nedezvaluirea situaţiilor de conflicte de interese
în realizarea sau participarea la evaluări;
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare
S.n.: b.) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare
ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din
fonduri publice.
S.n,: c.) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-
dezvoltării (...);
în art. 2 litera d) , în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
„a) abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor
persoanelor din subordine;
Nu în ultimul rând, potrivit prevederilor Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului
de cercetare dezvoltare, personalul din cercetare-dezvoltare este ţinut să îndeplinească două
obligaţii:
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare în art. 2 litera e)10 sunt
detaliate în Codul de etică sau în codurile de etică pe domenii.
9
S.n.: d.) norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare;
10
S.n.: e.) Norme de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane, evitarea
suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic.
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-
tehnologică şi inovare mai stabileşte şi o categorie distinctă de abateri de la buna conduită în
activitatea de cercetare-dezvoltare-prin asociere, astfel:
De asemenea, menţionăm faptul că, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, „interzice ocuparea posturilor de
cercetare-dezvoltare de către persoane care se fac vinovate de abateri grave de la buna-
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare. Se anulează concursul pentru un post de
cercetare-dezvoltare ocupat, iar contractul de muncă cu instituţia de cercetare-dezvoltare
încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat
abateri grave de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare".
Potrivit Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, la nivelul fiecărei universităţi din România
funcţionează Comisia de etică universitară. Cu privire la modul de constituire al acestei comisii,
legea precizează că structura şi componenţa acesteia este propusă de consiliul de
administraţie, avizată de senatul universitar şi aprobată de rector. Referitor la componenţa
comisiei de etică, membrii acesteia sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate
morală.
Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 stabileşte că, atribuţiile Comisiei de etică
universitară sunt, printre altele:
11
Sonia Florea, Plagiatul şi încălcarea drepturilor de autor, op.cit., p. 115.
4.1. Cum lucrează Comisia de etică
„Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza Comisia de
etică universitară abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare. Comisia de etică
universitară păstrează identitatea autorului sesizării.
Comisia de etică universitară, potrivit art. 318 din Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011, poate aplica sancţiuni personalului didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi
de cercetare auxiliar pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, astfel:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de
îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de maşter sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă".
De asemenea, conform art. 319 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Comisia de etică
poate aplica sancţiuni studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare,
următoarele: ,,a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sancţiuni prevăzute de codul de etică şi deontologie universitară".
12
13
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.cnatdcu.ro/wp-
content/upioads/2011/04/ANEXA-ROF.pdf, accesat la data de 01.03.2018.
14
Ordinul M.E.N.C.Ş. nr. 3482/2016 privind Regulamentul de organizarea şi funcţionare al
Consiliului Naţional de atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, publicat în
M.Of. nr. 248 din 04.04.2016 şi modificat prin Ordinul M.E.N.C.Ş. nr. 5381/2016 pentru
modificarea Regulamentului de organizarea şi funcţionare al Consiliului Naţional de atestare a
Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare aprobat prin O.M.E.N.C.Ş. nr. 3482/2016,
publicat în M.Of. nr. 788 din 07.10.2016.
legală, pe platforma electronică naţională, în care textul principal este reprezentat ca atare şi
nu prin imagini.
a) relevanţa ştiinţifică;
b) impactul potenţial al rezultatelor şi măsura în care teza aduce contribuţii
substanţiale la cunoaştere;
c) originalitatea sau caracterul inovativ sau creativ şi măsura în care candidatul
demonstrează abilităţi de gândire critică independentă;
d) măsura în care candidatul a utilizat în mod adecvat metodele şi
metodologiile de cercetare;
„Orice persoană fizică sau juridică, incluziv membrii C.N.A.T.D.C.U. şi I.O.S.U.D., poate
sesiza în scris, prin intermediul U.E.F.I.S.C.D.I., Consiliul
General al C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică
profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat,
indiferent de data susţinerii acesteia şi de data acordării titlului de doctor. Sesizarea
împreună cu anexele sale se depune la sediul U.E.F.I.S.C.D.I.
a) conţine date de identificare a persoanei fizice sau juridice care formulează sesizarea,
respectiv: numele şi prenumele, codul numeric personal (C.N.P.-ul), adresa de domiciliu,
adresa de corespondenţă electronică, pentru persoanele fizice şi date de identificare şi
adresele oficiale ale instituţiei, asociaţiei, organizaţiei etc, pentru persoanele juridice;
b) conţine date de identificare a tezei de doctorat pentru care se face sesizarea:
autor, titlul tezei, instituţia care a eliberat diploma de doctor în baza respectivei teze de
doctorat;
c) prezintă, anexat, copii ale documentelor consultate, în baza căreia persoana fizică
sau juridică formulează sesizarea, cu indicarea surselor de documentare şi datelor de identificare
ale acestora (biblioteci, reviste, cărţi publicate, etc);
d) conţine o motivare argumentată a sesizării, cu exemple concrete privind
nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, ori cu privire la existenţa
plagiatului, în cadrul tezei de doctorat în cauză.
Este vorba despre art. 33 al acestui act normativ iar informaţiile sunt publice şi disponibile online la
adresa de internet: http://www.cnatdcu.ro/wp-contenl/uploads/2011/04/ANEXA-ROF.pdf, accesat la
data de 26.03.2018.
în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul
Educaţiei Naţionale, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de
C.N.A.T.D.C.U., C.N.S., C.E.M.U. sau Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării
Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:
Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea
acestei calităţi, după reluarea procesului de acreditare (...)• Conducătorii de doctorat sunt
evaluaţi o dată la 5 ani, potrivit procedurilor de evaluare stabilite de Ministerul Educaţiei
Naţionale, la propunerea C.N.A.T.D.C.U.".
în practică, au fost şi sunt multe probleme derivate din acuzaţiile de plagiat aduse unor
autori ale căror teze de doctorat au fost de ani buni susţinute public. Aşa cum bine s-a
remarcat recent într-un studiu de specialitate, „aproape fiecare dintre persoanele publice
acuzate de plagiat au afirmat public că au respectat toate regulile de deontologie şi bună
conduită ştiinţifică aflate în vigoare la data susţinerii tezelor de doctorat, au îndeplinit rigorile
de bună conduită în cercetarea ştiinţifică statuate în reglementările existente la momentul
respectiv, neexistând motive temeinice de suspiciune cu privire la lucrările elaborate şi în
niciun caz nefiind temeinică o procedură administrativă de retragere a titlurilor de doctor
obţinute la un moment dat" .
Recent, în doctrină s-a identificat o problemă care a reieşi din practica administraţiei
centrale ca urmare a introducerii unei prevederi exprese în Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011 (...), dar care însă nu s-a rezolvat18 şi ne referim la problema de drept care are în
vedere: revocarea unui act administrativ, respectiv titlul de doctor, după ce acesta a intrat
în circuitul juridic civil şi a produs efecte juridice. Situaţia analizată se referă la renunţarea
beneficiarului la dreptul conferit de un act administrativ, după ce acesta a fost emis, a
intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, respectiv renunţarea Ia titlul de doctor în
drept.
„Titularul unui titlu ştiinţific poate solicita Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice
renunţarea la titlul în cauză. în acest caz Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice ia act de
renunţare printr-un ordin de revocare emis în acest scop" , se afirmă în doctrina de drept
administrativ. Continuă autoarea citată, „Precizarea are în vedere titlul de doctor care potrivit
art. 168 alin. (7): ...se atribuire prin ordin al ministrului cercetării, educaţiei, tineretului şi
sportului, după validarea tezei de doctorat de către C.N.A.T.D.C.U.".
Elena Emilia Ştefan, Drept administrativ, Partea a Ii-a Curs universitar, ediţia a treia revizuită,
completată şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 20.
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, voi. II, Editura 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017, p.20.
Elena Emilia Ştefan, Drept administrativ, Partea a Ii-a Curs universitar, op.cit., 2018, pp. 20-21.
Adrian Relu Tănase, Managementul neconstituţional şi discriminatoriu al dovedirii plagiatului în
România, op.cit., p. 56.
contradictorii din legislaţie care vorbeşte când de revocarea actului administrativ de acordare a
titlului când de anularea actului constatator al acordării titlului ştiinţific obţinut, avându-se în vedere
diferenţele de esenţă dintre cele două noţiuni juridice:
- revocarea actului administrativ se face prin act administrativ doar dacă actul administrativ
nu a produs efecte juridice şi nu a intrat în circuitul juridic civil, în caz contrar doar instanţa de
judecată având competenţa anulării sale;
- anularea actului administrativ de acordare a titlului de doctor în niciun caz nu se realizează
printr-un alt act administrativ (...) ci doar printr-o procedură judecătorească, pnntr-o acţiune în
contencios administrativ".
Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 201623 stabileşte că:
„potrivit jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale, prevederile art. 1 alineat
(6) din Legea nr. 554/2004 constituie consacrarea legislativă a principiului revocabilităţii actelor
administrative, conţinând norme de procedură ce instituie calea prin intermediul căreia pot fi supuse
controlului de legalitate, la cererea autorităţii emitente, actele administrative care nu mai pot fi
revocate, întrucât au intrat în circuitul juridic civil şi au produs efecte juridice.
Potrivit acestui text legal, actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs
efecte juridice, nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea
acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă prin introducerea unei
acţiuni în termen de un an de la data emiterii actului, arată Curtea Constituţională. (...) Or titlul
ştiinţific de doctor este un act administrativ individual, care, o dată intrat în circuitul juridic civil,
produce efecte juridice în materia drepturilor personale, patrimoniale şi nepatrimoniale.
Ibidem. 23 Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în
M.Of.nr. 937 din 22.11.2016.
specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatorii cu privire la retragerea titlului în
cauză. însă, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ,
aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă
decât de o instanţă judecătorească, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004".
8. Concluzii
a) plagiatul;
b) autoplagiatul;
c) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori
care nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au
contribuit semnificativ la publicaţie;
d) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane tară acordul
acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze,
teorii ori metode ştiinţifice nepublicate;
f) introducerea de informaţii false în solicitările de grantun sau de finanţare, în dosarele
de candidatură pentru abilitate, pentru posturi didactice universitare ori pentru
posturi de cercetare-dezvoltare.
9. Referinţe bibliografice
In ultima perioadă, există tendinţa, atunci când se pune problema încălcării normelor care
reglementează buna conduită în cercetarea ştiinţifică, de a reduce această situaţie la plagiat. Insă, nu
toate abaterile de la normele de bună conduită academică sunt situaţii de plagiat sau doar de
plagiat. „în doctrina juridică au fost exprimate păreri multiple", se arată într-un studiu de specialitate,
„dar niciuna dintre ele nu oferă răspunsuri atotcuprinzătoare la întrebări cum ar 11: unde să fie
sediul materiei plagiatului, în legea cadru ori în legi speciale prin care se protejează juridic anumite
creaţii de proprietate intelectuală, care să fie modul în care ar trebui să fie definit plagiatul, ce criterii
trebuie utilizate pentru stabilirea creaţiilor plagiate, care ar fi natura juridică a răspunderii ce trebuie
angajată în sarcina plagiatorului etc.1"
1
Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (I), în R.R.D.P.I. nr. 1/2017, p.35.
este grosso-modo, acela de condiţie juridică subiectivă pentru recunoaşterea validităţii contractelor
neformaliste sau pentru aprecierea elementelor subiective ce fac parte din conţinutul raporturilor
juridice delictuale, cvasidelictuale, administra-tive sau penale şi, într-o formă particulară, chiar
raporturile juridice internaţionale ".
„în România, o cercetare realizată în aprilie-mai 2005, sub egida Ministerului Educaţiei şi
Cercetării, coordonată de Mihaela Miroiu de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative
din Bucureşti a relevat că aproximativ 55% dintre studenţii din eşantionul reprezentativ naţional
cunosc cazuri de preluare de către colegi în referatele lor a unor paragrafe întregi sau fragmente fără
să precizeze sursa, că peste 60% recunosc faptul că au copiat la examene, că aproximativ 20% au
prezentat ca aparţinându-le rezultatele cercetării altora3. Ancheta pe bază de chestionar
autoadministrat s-a desfăşurat în 14 universităţi (zece la stat şi patru private) din Bucureşti, Cluj-
Napoca,Timişoara, Craiova, Ploieşti şi Târgu Jiu4").
2
Valerius M Ciucă, Buna-credinţâ, în R.D.P. nr. 4/2015, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2015, p. 30.
3
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific
în domeniul ştiinţelor socio-umane, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Editura Comunicare.ro,
Bucureşti, 2007, p. 43.
4
Ibidem.
5
Informaţii publice şi disponibile online la adresa de internet: https://dexonline.ro/defmitie/plagiat,
accesat la data de 06.01.2018.
6
Informaţii publice, disponibile online la adresa de internet: http://www.larousse.fr/dictionnaires/
francais /plagiat/61301, accesat la data de 29.03.2018.
7
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific
în domeniul ştiinţelor socio-umane, op.cit., 2007, p. 41.
Intr-o lucrare de specialitate se subliniază faptul că (...) „studentul, în mod onest şi pe placul
comisiei, este să se declare paternitatea propunerilor, fapt ce-i aduce un plus de apreciere".9 „A crea
o operă juridică pornind de la una preexistentă nu implică preluarea ideilor tale, nici imitaţia
modelului, ci recrearea unei construcţii juridice, în sensul de a avea trăsături de fizionomie proprii10",
afirmă alt autor.
Suntem de acord cu opinia unui reputat autor care subliniază: „orice profesor de bună
credinţă şi cu o oarecare experienţă, cunoscând potenţialul intelectual al studenţilor cu care
lucrează, îşi poate da cu uşurinţă seama de decalajul dintre nivelul gândirii unui debutant şi
subtilitatea ideaţiei unui autor consacrat, poate sesiza, când în textele studenţilor apar rupturi de
stil, când pasaje elevate, cu fraze bogate, utilizând termeni noi, de mare profunzime, dar cu o
circulaţie restrânsă la un cerc de savanţi, alternează cu platitudini exprimate frust. în astfel de cazuri
plagiatul este ca şi dovedit"11.
- „să se dea sursa ideii sau modelul de analiză care a stat la baza unor cercetări şi analize
personale şi care au determinat desfăşurarea studiului şi obţinerea concluziilor diferite (...);
- să se arate contextul în care s-a formulat o anumită propunere (...) şi să se caracterizeze
critic constructiv această propunere în ce priveşte oportunitatea şi eficienţa;
- să se arate punctele de vedere divergente existente (...) în ce priveşte posibilităţile de
perfecţionare a unei activităţi, cu redarea concisă a acestora (prin citate) şi să se formuleze vis-â-vis
de ele propria poziţie (care înseamnă alinierea totală sau parţială la unele puncte de vedere deja
conturate) care să argumenteze temeinic, punct cu punct"12.
„Astăzi grosso modo „a plagia" înseamnă „a-ţi însuşi ideile, textele (integral sau parţial),
creaţiile altora, tară a cita"13, subliniază Chelcea. Termenul de
Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, Editura Polirom, Bucureşti, 2017, p. 217.
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Consultaţii privind lucrarea de diplomă în învăţământul superior
economic, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1996, p. 27.
Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (I), op.cit., p. 44.
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în
domeniul ştiinţelor socio-umane, op.cit., 2007, p. 44.
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Consultaţii privind lucrarea de diplomă în învăţământul superior
economic, op.cit., 1996, p. 27.
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în
domeniul ştiinţelor socio-umane, op.cit.,2007, p. 42.
plagiat, afirmă Rad, „nu trebuie confundat cu cel foarte răspândit de piraterie, prin care se
înţelege reproducerea fără autorizaţie a unei melodii, a unui disc sau CD., a unui spot
publicitar sub numele autorului, dar fără autorizaţia acestuia, în scopul obţinerii unor
câştiguri materiale ".
Un alt cuvânt la modă în ultimii ani este autoplagiatul sau autocitările. Dicţionarul
explicativ al limbii române nu defineşte însă autoplagiatul şi nici autocitările. De altfel,
doctrina a detectat patru categorii de teze relative la sediul materiei plagiatului, astfel:
„1. Aceea care consideră că plagiatul îşi găseşte reglementarea în dispoziţiile art. 141
din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe16. Potrivit alin.(l) al aceluiaşi
text „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă, fapta persoanei care îşi însuşeşte, rară drept, în întregime sau în parte, opera altui
autor şi o prezintă ca o creaţie intelectuală proprie".
14
Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, op.cit., 2017, p. 217.
15
Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (II), în R.R.D.P.I. nr. 2/2017, p. 81.
16
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în M. Of. nr. 60 din
data de 26.03.1996, cu ultimele modificări prin Legea nr. 74/2018 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată în M. Of.
nr ASQHin 14 06 7018.
2. Altă opinie apreciază că sediul materiei privind plagiatul se află în dispoziţiile art. 4
litera d) din Legea nr. 2006/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare (...). Plagiatul reprezintă: „Expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date,
ipoteze, teorii, rezultate, ori metode ştiinţifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a se face trimitere la sursele
originale".
3. A treia opinie1 susţine ideea că „plagiatul nu este şi nu trebuie să fie reglementat şi
sancţionat nici în cuprinsul Legii nr. 8/1996 şi nici în alte legi speciale din materia dreptului
proprietăţii intelectuale".
4. A patra opinie apreciază că „plagiatul este reglementat atât în cuprinsul Legii nr.
8/1996 cât şi în Legea nr. 206/2004, ca lege specială19".
- pe de altă parte, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită (...) are aplicabilitate
numai asupra" categoriilor de personal ce desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare
prevăzute în Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum
şi de către alte categorii de personal din mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri
publice de cercetare-dezvoltare";
- atât „plagiatul" cât şi „autoplagiatul" sunt sancţionate de lege, fiind considerate:
- preluarea unor informaţii din categoriile enumerate din alte opere anterior publicate
fără a menţiona acest lucru;
- şi fără a se face trimitere la sursele originale21".
Sintagma ,fară a menţiona acest lucru şi fără a se face trimitere la sursele originale"
semnifică încălcarea obligaţiei de a cita într-un mod corespunzător standardelor academice
opera publicată de acelaşi autor sau alt autor, prin indicarea numelui autorului, titlului operei,
editurii la care s-a făcut publicarea, anul publicării, paginii de la care s-a făcut preluarea
informaţiilor de tipul celor enumerate şi, în cazul preluării unui text, fragment de text sau
expresie, prin delimitarea clară a ceea ce s-a
00
Intr-un alt studiu de specialitate s-a observat faptul că „domeniul de aplicare al Legii
nr. 206/2004 este limitat la personalul ce desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare,
prevăzute în Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,
precum şi de către alte categorii de personal din mediul public sau privat, ce beneficiază de
fonduri publice de cercetare-dezvoltare. Acest lucru înseamnă că nu se aplică persoanelor
care realizează activitate de cercetare independent. Este etică această soluţie?", întreabă
pertinent autorii. „In mod evident că nu, fiind discriminatorie, neputându-se susţine că este o
discriminare pozitivă şi acceptabilă, de vreme ce pe baza lucrărilor ştiinţifice realizate
independent, o persoană poate accede la funcţii pentru care se cere dovada cunoştinţelor,
experienţei şi rezultatelor relevante (...)" .
Mai mult, legea precizează expres că, personalul de cercetare-dezvoltare este obligat:
Viorel Roş, Andreea Livădariu, Controversata problemă a protecţiei drepturilor ideilor în dreptul
român, op.cit., p. 56.
Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, publicată în M. Of. nr. 530
din 23.07.2003, cu ultima modificare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 (...).
3. Sancţiuni pentru plagiat şi autoplagiat
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 310, constituie abateri grave de la buna
conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară: ,,a) plagierea rezultatelor sau
publicaţiilor altor autori;
Prin urmare, semnificaţia termenilor, potrivit prevederii Legii nr. 206/2004 (...) este
următoarea:
1. „Confecţionarea de rezultate sau date: raportarea de rezultate sau date fictive, care
nu sunt rezultatul real al unei activităţi de cercetare-dezvoltare;
2. Falsificarea de rezultate sau date: raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a
rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustraţiilor; alterarea aparatului
experimental ori numeric pentru a obţine datele dorite, fără a altera raportările efectuate;
3. Plagiatul: expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate, ori metode
ştiinţifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a
menţiona acest lucru şi fără a se face trimitere la sursele originale.
4. Autoplagiatul: Expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în
format electronic a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate, ori
metode ştiinţifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau
aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a se face trimitere la sursele originale".
Aşa cum s-a arătat anterior, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare stabileşte sancţiuni pentru abaterile constatate de
la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.
a) avertisment scris;
b) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de
bună conduită;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi control;
d) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control ca membru în comisii de concurs;
e) destituirea din funcţia de conducere a instituţiei de cercetare-dezvoltare;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
De asemenea, cu privire la tezele de doctorat, legislaţia prevede că, „în cazul unei sesizări
cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire
la existenţa plagiatului în cadrul unei teze de doctorat (...) Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U.
adoptă una dintre următoarele măsuri:
Fără îndoială că orice creaţie umană şi cu atât mai mult orice idee, lucrare cu caracter
ştiinţific are un moment zero când se naşte. Apoi ideile circulă. Paternitatea ideilor este însă
o problemă mult discutată în zilele noastre şi este foarte dificil de demonstrat că o idee ne
aparţine. De aceea, sunt des întâlnite situaţiile când realizăm că ideile noastre, strălucite sau
nu, le-au avut şi alţii.
Modestia literară nu mai este ceea ce a fost odată, când minţile strălucite chiar aveau ceva de spus
în domeniile lor de activitate şi opere lor mai dăinuie şi astăzi. în prezent, întâlnim mult mai multe
situaţii în care afirmăm idei ca fiind ale noastre dar de fapt nu sunt. Corect şi onest ar fi, să
exprimăm faptul că: „ideea nu ne aparţine", în cazul în care aşa este. Aşa cum se subliniază într-o
lucrare de specialitate, „operele, creaţiile, produse ale activităţii spirituale ale omului sunt
rezultatul unui demers conştient, demersul intenţional fiind numitorul comun pentru orice act ori
fapt creator25".
Proprietatea intelectuală este protejată de lege atât pe plan naţional cât şi internaţional.
Astfel, pe plan internaţional există O.M.P.I. - Organizaţia mondială a Proprietăţii intelectuale
(W.I.P.O) şi Organizaţia Mondială a Comerţului -VV.T.O. iar pe plan naţional există doua autorităţi:
O.S.I.M. - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci29 şi Oficiul Român pentru Dreptul de Autor -
O.R.D.A.30. Există de asemenea, un Ghid privind proprietatea intelectuală în Europa care are
o1
31 de pagini .
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă în art. 27 că: .fiecare om are dreptul la
ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau
artistică al cărui autor este ".
25
Viorel Roş, Andreea Livădariu, Condiţia originalităţii în operele ştiinţifice, în R.R.D.P.I. nr.
2/2014, p. 12.
26
Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (I), op.cit, p. 42.
27
Ibidem, p. 42.
28
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.wipo.int/
la data de 10.03.2018.
30
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.orda.ro/, accesat
la data de 10.03.2018.
31
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: https://iprhelpdesk.eu
/sites/default/files/documents/EU-IPR-Guide-IP-in-Europe.pdf, accesat la data de 10.03.2018.
Tratatul O.M.P.I. privind drepturile de autor (W.C.T.), semnat la Geneva în anul 1996
reprezintă un acord special al art. 20 al Convenţiei de la Berna privind protecţia operelor literare şi
artistice între părţile contractante care sunt ţări membre ale Uniunii Europene32 şi a fost ratificat de
România prin Legea nr. 205/2000 pentru ratificarea tratatului O.M.P.I., privind dreptul de autor33.
Potrivit Tratatului O.M.P.I., „protecţia privind dreptul de autor se întinde doar asupra
expresiilor nu şi a ideilor, procedeelor, metodelor de funcţionare, sau conceptelor matematice ca
atare".
Dreptul de autor şi drepturile conexe sunt protejate naţional de Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, care afirmă în art. 1:
- alin. (1): „dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi
asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile
prezentei legi. Acest drept este garantat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral
şi patrimonial.
- alin. (2): opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de
aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nerealizată".
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe stabileşte în cuprinsul art. 33
intitulat limitele dreptului de autor.
„sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele
utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca aceasta să fie conform
bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularii drepturilor de utilizare:
Potrivit Legii dreptului de autor nr. 8/1996, nu pot beneficia de protecţia legală a
dreptului de autor următoarele: ,,a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice,
procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute
într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare (...) ".
34
Daniela Negrilă, Protecţia ideilor prin drept de autor. Aplicare în domeniul Codului studiilor
universitare de doctorat, în R.R.D.P.I. nr. 1/2017, p. 28.
Şi atunci, care este raportul dintre Legea nr. 206/2004 şi Legea nr. 8/1996. Care este
legea specială şi care este dreptul comun în materie de plagiat?
Doctrina a analizat această situaţie şi a dat răspunsul asupra acestei probleme: „1. Trimiterile din
Expunerea de motive a Legii nr. 206/2004, la alte acte normative internaţionale (...) este
corectă doar în măsura în care se referă la cercetările având ca obiect fiinţe umane şi
animale, niciunul dintre actele amintite în expunerea de motive neavând legătură cu plagiatul,
autoplagiatul sau protecţia ideilor, datelor, metodelor, teoriilor(...).
Viorel Roş, Andreea Livădariu, Controversata problemă a protecţiei drepturilor ideilor în dreptul
român, op.cit., p. 55-56.
aparţine categoriei drepturilor fundamentale la care se referă art. 22 alin. 2 Constituţie
(...)"36.
5. Tipuri de plagiat
Din practică s-a observat că, plagiatul are mai multe forme sub care îşi dobândeşte
identitatea. Unele forme sunt uşor observabile chiar la prima vedere a textului însă pentru
alte tipuri de plagiat, este puţin mai dificil de identificat.
Doctrina subliniază că: „Plagiatul are nuanţe („a împrumuta" o idee nu-i totuna cu a
reproduce pagini întregi fără să citezi) şi se diferenţiază în tipuri după intenţionalitate
(plagiatul deliberat şi plagiatul involuntar, „de bună credinţă"), după modelul copiat (auto
plagiatul şi plagiatul propriu-zis), după domeniu (plagiatul în artă şi plagiatul în ştiinţă), după
gravitate (plagiatul în lucrările de an sau în lucrările de licenţă, în tezele de doctorat sau în
volumele tipărite), în fine, după frecvenţa acestei practici dezonorante (plagiatul întâmplător,
plagiatul ca stil,
Printre cele mai des întâlnite forme de plagiat din practică, se regăsesc
următoarele:
Cea mai întâlnită formă de copiat şi cea mai banală este copiatul copy paste în care
autorul efectiv copiază textul pe care îl apreciază util şi îl lipeşte în lucrarea sa, fără să
schimbe nimic din acesta.
Ceea ce nu ştiu studenţii este că, în cazul în care lucrarea este verificată pe un program
antiplagiat, se detectează pe lângă pagina de internet de unde a fost copiat textul şi data şi
ora la care s-a realizat această operaţiune. în plus, pot interveni şi alte probleme legate de
operaţiunea de preluare fara drept a informaţiei, caz în care pot fi antrenate şi ale forme
de răspundere juridică, inclusiv cea penală, în funcţie de complexitatea situaţiei. De aceea,
deşi toată lumea ştie că plagiatul nu este permis de lege, paradoxal este, că multă lume
recurge la el când are de redactare o lucrare.
36
Ibidem, p. 56.
37
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific
Plagiatul involuntar se poate ivi şi în cazurile în care parafrazăm enunţurile altora, când
exprimăm cu cuvintele noastre ce au spus alţii înaintea noastră. Chelcea, exemplifică, din
raţiuni didactice, modul cum trebuie realizată parafrazarea onestă pentru a o distinge de
plagiat41.
Ibidem, p. 44.
In acest sens a se vedea fostul Tribunal Ilfov, Audienţa de la 22 decembrie 1911 (în cauza Eraclie
Sterian şi Leon Alcalay, pe de o parte, şi F. Grunfeld, pe de altă parte), în Dreptul nr. 40/1912, pp.
390-391 apudTuâov Bodoaşcă, Andrei Murgu, Opinii privind semnificaţia juridică a plagiatului, în
R.R.D.P.I. nr. 4/2016, p. 81.
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în
domeniul ştiinţelor socio-umane, op.cit., 2007, p. 45.
Ibidem, pp. 45-46.
Astfel, arată Chelcea „în Teoria şi practica investigaţiilor sociale, Henri Stahl42 scrie:
„Plagiază fără să-şi dea seama cei care menţionează cui aparţin aceste reflecţii şi
reproduc textul, schimbând ordinea ideilor şi doar câteva cuvinte" :
„Este util să studiem experienţa cercetătorilor de teren chiar dacă nu toţi au fost
sociologi în sensul de azi al termenului. De la filosofii sociali, care au construit teorii generale
vagi cu privire la o societate asupra căreia nu au făcut nici un fel de cercetare, nu aflăm prea
multe lucruri. Ei au procedat ca nişte surdomuţi, pretinzând că ştiu compoziţia muzicală, şi
consideră că sunt în drept sa-i înveţe pe alţii ce este muzica."
42
Henri Stahl, Teoria şi practica investigaţiilor sociale, voi. I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974,
p. 19.
43
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific
în domeniul ştiinţelor socio-umane, op.cit., 2007, p. 46.
44
Ihidem.
(V) Plagiatul prin traducere
O altă formă des întâlnită de plagiat este aceea în care autorul traduce textul din
limba în care a fost scris şi îşi atribuie paternitatea ideilor ca şi cum ar fi fost ale sale. Sunt
situaţii, când necunoaşterea foarte bine a limbii străine din care se realizează traducerea,
duce la denaturarea sensului termenilor, schimbând cu totul înţelesul textului. De aceea, se
recomandă prudenţă în realizarea acestei operaţiuni. In practică s-a observat că, atunci când
s-a apelat la traducere, cinstit este ca autorul să insereze la nota de subsol menţiunea
potrivit cu care: „traducerea îmi aparţine", astfel încât să se evite orice altă problemă
ulterioară.
Manuel Guţan, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014, p.286.
6. Concluzii
şi inovare.
• Plagiatul este definit: „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
rezultate, ori metode ştiinţifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a se face trimitere la sursele originale".
• Autoplagiatul este definit: „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
rezultate, ori metode ştiinţifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a se face trimitere la sursele
originale".
• Atât „plagiatul" cât şi „autoplagiatul" sunt sancţionate de lege, fiind
considerate:
7. Referinţe bibliografice
Bucureşti, 2015.
Unul dintre cele mai importante criterii de detectare a plagiatului este analiza
efectuată privind originalitatea lucrării. Aşa cum s-a arătat anterior, în metodologiile
referitoare la lucrările de licenţă/ disertaţie/ teză de doctorat se afirmă că aceasta: „este... o
lucrare originală". Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul „original" are
mai multe semnificaţii, printre care:
1
Informaţie publică, disponibilă online la adresa de internet: https://dexonline.ro/definitie/original,
accesat la data de 01.04.2018.
„Pe tărâmul dreptului de autor, a te manifesta original într-o operă de creaţie,
înseamnă a-ţi pune amprenta personalităţii, a-ţi transpune fantezia, a-ţi proiecta eul în
expresia pe care alegi să o dai ideilor, cu consecinţa de a te bucura de protecţia dreptului de
autor prin simplul fapt al creaţiei, chiar dacă nu ai adus opera ta la cunoştinţa publicului"2, se
afirmă într-o lucrare de specialitate.
Intr-o altă lucrare de specialitate3 s-a arătat recent că: „la noi, jurisprudenţa a statuat că
„opera este originală dacă este o creaţie a celui care se pretinde autor, iar nu o simplă copie a unei
opere anterioare"4 şi că „originalitatea reprezintă un criteriu ce trebuie luat în considerare atât la
stabilirea caracterului de operă protej abilă a unei lucrări scrise, cât şi la analizarea caracterului
licit al reproducerii, ea fiind determinată de forma de exprimare a ideilor. Cu cât ideea este mai
tehnică, cu atât originalitatea este mai redusă şi protecţia juridică acordată mai slabă"5.
- din punct de vedere obiectiv, o operă este originală dacă din comparaţia cu opere
anterioare reiese că nu este copiată (aşadar are un aport de noutate) şi prezintă un minimum
de efort intelectual;
- din punct de vedere subiectiv, o operă este originală atunci când poartă amprenta
personalităţii autorului ei, această accepţiune a originalităţii fiind specifică cu precădere
dreptului continental, dreptul francez şi belgian având cea mai lungă tradiţie în a privi astfel
originalitatea"6.
Un alt autor subliniază: „(...) Originalitatea presupune lipsa plagiatului şi, pe de altă
parte, eventualele fraude academice, inclusiv plagiatul, atrag răspunderea studentului
doctorand şi / sau a conducătorului de doctorat, aşa cum se precizează în art. 20 alin. 3 din
Cod7". „După cum se vede, legiuitorul nici nu are în vedere plagiatul grosolan, de tip copy-
paste, pe care probabil îl socoteşte
Viorel Roş, Andreea Livădariu, Condiţia originalităţii în operele ştiinţifice, în R.R.D.P.I. nr. 2/2014, p.
13.
Gheorghe Gheorghiu, Criteriul originalităţii operelor protejate prin drept de autor, în R.R.D.P.I. nr.
2/2016, p. 12.
I.C.C.J., s.civ şi de propr. int, dec. nr. 6428 din 30 iunie 2006 în Octavia Spineanu Matei, Proprietatea
intelectuală (2) Practică judiciară 2006-2007, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, pp. 245-250.
Decizia civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a Î.C.C.J., S.Civ., publicată în www.csj.ro .
Viorel Roş, Andreea Livădariu, Condiţia originalităţii în operele ştiinţifice, în R.R.D.P.I. nr. 2/2014, p.
13.
Daniela Negrilă, Protecţia ideilor prin drept de autor. Aplicare în domeniul Codului studiilor
universitare de doctorat, în R.R.D.P.I. nr. 1/2017, p. 33.
inconciliabil cu noţiunea de teze de doctorat, ci doar plagiatul subtil al ideilor, teoriilor, argumentelor
sau demonstraţiilor altuia, pe care studentul doctorand le poate prezenta ca ale sale ".
„Criteriul originalităţii prezintă importanţă din cel puţin două considerente: numai operele
originale se bucură de protecţia dreptului de autor şi nu toate operele lipsite de originalitate sunt
rezultatul unui act ilicit din partea autorului9", remarcă Gheorghiu iar Dominte subliniază că
„Originalitatea se remarcă prin ilustrarea personalităţii autorului în cuprinsul operei în cadrul unui act
de creaţie intelectuală10". „Noţiunea creativităţii se dezvoltă prin derularea unui act de creaţie
intelectuală şi reprezintă filonul ce determină îndeplinirea condiţiei originalităţii '".
Doctrina reaminteşte că: „Este binecunoscută analiza procesului creativ realizată de Henri
Desbois12 care constată trei etape în elaborarea unei opere (etapa idee în care autorul gândeşte
asupra unei idei, nesusceptibilă de apropiere; etapa compoziţiei, în care autorul îşi construieşte un
plan al operei; etapa manifestării creaţiei într-o expresie personală, în care autorul demonstrează un
stil personal în redactarea romanului, scrierea partiturii muzicale, realizarea tabloului etc), cu
observaţia pertinentă că «originalitatea relativă se manifestă fie deodată în compoziţie şi expresie,
fie numai în sfârşit, numai în compoziţie»".13
în opinia lui Florea, „un al doilea criteriu de stabilire a gradului de plagiere a unei lucrări îl
reprezintă evaluarea originalităţii acesteia în raport cu categoria de creaţie căreia îi aparţine14 ".Ca
atare, arată autorul citat, „operele protejate prin normele dreptului de autor vor fi evaluate în
privinţa originalităţii prin raportare la opere de aceeaşi natură (ştiinţifice, sau artistice, sau literare).
Creaţiile cu aplicabilitate industrială vor fi examinate asupra noutăţii lor în funcţie de anumite
elemente cum ar fi: anteriorităţile existente la nivelul acestor tipuri de creaţie, în vreme ce semnele
distinctive vor fi supuse criteriului priorităţii faţă de altele din această materie"15.
* Ibidem, p. 33.
9
Gheorghe Gheorghiu, Criteriul originalităţii operelor protejate prin drept de autor, op.cit, p. 13.
10
Nicoleta Rodica Dominte, Raportul juridico-semantic dintre creativitate şi originalitate, în
R.R.D.P.I. nr. 2/2014, p. 31.
1
' Nicoleta Rodica Dominte, Raportul juridico-semantic dintre creativitate şi originalitate, op.cit., p. 31.
12
H. Desbois, Les droit d'auteur en France, Dalloz, 1978, p. 32 şi urm.
13
Gheorghe Gheorghiu, Criteriul originalităţii operelor protejate prin drept de autor, op.cit, p. 13.
14
Bujorel Florea, Reflecţii privind plagiatul (II), op.cit., p. 85.
15
Ibidem. Pentru mai multe detalii a se vedea Directiva 2009/24/CE privind protecţia juridică a
programelor pentru calculator; Directiva 96/9/CE privind protecţia juridică a bazelor de date;
Directiva 7006/116/C.R nrivind durata de nrotectie a drentului de. autor si a anumitor drenturi conexe.
De asemenea, Florea remarcă: „Un alt criteriu de analiză a existenţei plagiatului îl reprezintă
ca opera sursă de plagiere să fi îmbrăcat o formă concretă de expresie16".
Şi nu în ultimul rând „un alt criteriu pentru stabilirea existenţei faptei de plagiat este ca opera
preexistentă să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţă publică^1".
„ Obiectivul Ghidului este de a orienta în prezent modul de aplicare a Legii nr. 206/2004 în
soluţionarea sesizărilor referitoare la lucrări suspecte de plagiat supuse spre evaluare Consiliului
Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării - C.N.E.C.S.D.T.I. Ghidul va
fi periodic actualizat de către C.N.E.C.S.D.T.I. în funcţie de cazuistica şi de jurisprudenţa în materia
depistării şi sancţionării plagiatului.
„Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creaţie intelectuală
a altui autor şi prezentarea lor în spaţiul public drept componente ale unei opere proprii.
^utoplagiatul nu este plagiat, în sensul strict, adoptat prin definiţia dată. Preluarea în
acest caz se face nu după opera altui autor, ci din lucrări proprii ale autorului în discuţie, dar
tară specificarea faptului că opera actuală reproduce total sau parţial o operă veche a aceluiaşi
autor.
Preluarea unei părţi dintr-un text semnat în calitate de coautor tară specificarea clară
a lucrării colective-sursă este însă plagiat, care apare ca uzurpare a unui bun colectiv în
interes personal."
Cele şase principii explicate în Ghid, pe care le prezentăm în cele ce urmează, se aplică
la toate domeniile de cercetare-dezvoltare:
„1. Severitatea
Plagierea în cadrul unei opere este cu atât mai severă cu cât preluările ilegitime a) au
o mai mare extensie; b) sunt localizate în zone mai importante din arhitectura lucrării, c)
decurg nu din necunoaşterea bunelor practici de redactare şi d) se înscriu în mai mare măsură
într-o serie repetitivă pentru autorul respectiv. Extrinsec, dar cumulativ, contează şi avantajele
pe care autorul în cauză le obţine prin plagiere.
Constituie plagiat atât preluarea de idei cât şi preluarea de text fără citările de rigoare.
Furtul intelectual are loc prin parafrazarea unor idei, fără semnalarea intenţionată a legăturii
dintre lucrarea care expune şi lucrarea sursă a ideii.
cercetării ştiinţifice, în România a existat tot timpul o cultură a bunelor practici în materie de
integritate în prezentarea rezultatelor de cercetare. Contactul cu modelele occidentale de
bune practici în domeniu (...) a existat în permanenţă.
Preluarea tară citările de rigoare din lucrări semnate în calitate de coautor poate fi tot
o formă de plagiat dacă se face la scară largă, repetată şi poate aduce prejudicii de imagine
celorlalţi coautori.
Formulările interpretative asupra unor texte normative sau asupra unor date de largă
cunoaştere publică sau a unor evenimente istorice nu sunt, în sine, texte normative sau simple
descrieri de fapte şi evenimente. Prezenţa unor astfel de formulări interpretative preluate din
operele altor autori, fără citările de rigoare, sunt tot plagiat, ca formulări care au marcă de
originalitate asociată unui autor anume".
Plagierea, la nivelul unei opere date, poate avea grade diferite de severitate. Patru
criterii sunt definitorii pentru diagnosticarea severităţii plagiatului:
3.1. Preluarea incorectă de către C se face atât pentru parafrazare cât şi pentru citarea
semnate de B cu referire la A. Altfel spus, plagiatorul îşi asumă atât interpretarea dată de B despre A
cât şi modul în care B citează lucrarea semnată de A. Probabilitatea ca un astfel de lanţ de similitudini
între plagiatorul C şi sursa plagiatului (autorul B) să fie întâmplătoare este practic, nulă.
3.2. Preluarea incorectă de către C se face pentru parafrazarea textului semnat de B despre
A, fără a mai menţiona, însă, trimiterea bibliografică cu care B s-a raportat la lucrarea semnată de A.
Probabilitatea ca C şi B să parafrazeze identic textul semnat de A este apropiată de zero.
3.3. Preluarea ca atare de către C a unor citări incorecte ale autorului B despre un text
semnat de A.
4. Practicarea plagiatului de tip mozaic: se preia un bloc de text, tară citarea de rigoare, iar în
interiorul textului respectiv se înlocuiesc cuvinte, dar cu păstrarea structurii de ansamblu a frazării.
5. Localizarea plagiatului în introducerea lucrării ca zonă de definire a obiectivelor de
cercetare, în partea de prezentare a metodologiei proprii, contribuţiilor originale şi concluziilor
constituie circumstanţe agravante în diagnosticarea severităţii plagiatului.
6. Falsitatea motivaţiei de necunoaştere a bunelor practici de citare
O astfel de situaţie apare când persoana suspectă de plagiat: a) susţine în apărarea sa ideea
că „atunci când am scris eu teza sau articolul nu se ştiau aceste
reguli de citare corectă astăzi" dar b) are în propria lucrare secvenţe multiple în care citează corect.
Este o autoinfrrmare a motivaţiei pe care o dă pentru plagiat. Nu poţi susţine cu nu ai ştiut regulile
citării prin ghilimele şi note de subsol dacă în aceiaşi lucrare citezi, cu multiple ocazii, corect.
1. Dacă textul preluat fără citările de rigoare depăşeşte limita unei posibile memorări de
cuvinte succesive, atunci se poate vorbi de probabilitate sporită de plagiat cuvânt cu cuvânt.
2. Pentru ştiinţele exacte şi pentru discipline cu înalt grad de formalizare, această limită
poate fi mai mare. In astfel de cazuri de formalizare puternică a abordării este normal ca formulările
standardizate extinse să aibă o largă circulaţie în spaţiile profesionale (...).
3. Situaţia de mai sus nu trebuie să fie confundată, însă, cu un pretins drept de a prelua, fără
citare corectă, interpretarea unor acte normative, realizată de către alţi autori.
4. Contează foarte mult şi cât anume se preia, fără citarea corectă, explicită, din surse
relevante pentru cunoaşterea comună.
5. Severitatea plagiatului în funcţie de dimensiunea fraudei intelectuale este variabil
sancţionată de la societate la societate, de la domeniu la domeniu.
6. Contează mai mult intenţionalitatea dovedită a plagiatului decât cantitatea acestuia,
estimată prin analize de similitudine. In măsura în care plagiatul intenţionat în lucrarea de referinţă
este dovedit ca fiind repetitiv, indiferent de partea din lucrare afectată, atunci diagnosticarea
plagiatului prin intenţionalitate devine prioritară ca importanţă faţă de estimarea cantitativă a
textelor preluate incorect sub aspectul deontologiei profesionale.
7. Dacă totuşi se apelează la estimări cantitative ale plagiatului, este indicat ca acestea să fie
atât de tip procentual, relativ, cât şi în cifre absolute, eventual de număr de cuvinte. Ceea ce se
incriminează prin deciziile asupra plagiatului în sfera academică şi de cercetare este intenţia realizată
de a plagia.
Stipularea unui prag procentual de text care poate fi plagiat fără probleme este cu consecinţe
negative, uşor de estimat. Stabilirea la nivel central a unui prag oficial sau acceptabil de X% până la
care se poate plagia va avea consecinţe negative uşor de estimat pentru practica academică în
învăţământ şi din publicistica de specialitate.
III. Falsa problemă a cunoaşterii comune.
Faptul că anumite texte preluate incorect se referă la evenimente istorice cunoscute sau la
interpretarea unor acte normative nu face justificabil în niciun fel actul de plăgi ere.
Suspiciunea de implicare a unor autori fantomă (ghost writers) este greu de verificat dar
poate fi întărită prin:
- listarea unui număr mare de referinţe la bibliografie care nu apar explicit folosite în lucrare,
în pofida faptului că în aceeaşi lucrare apar frecvent citări incorecte;
- erori repetate în text (...).
Preluarea prin traducere a unor texte, de orice fel, dintr-o limbă străină şi prezentarea lor - în
bloc compact sau în stil mozaicat - ca text propriu, nu este decât o altă formă de plagiat intenţionat.
Aplicaţiile informatice care duc la estimarea ponderii pe care o au textele din lucrarea de
referinţă similare cu alte texte semnate de alţi autori, prezente pe internet, nu pot suplini evaluările
experţilor prin analize cantitative. Contează nu numai, şi nu în primul rând, cât s-a plagiat ci şi ce s-a
preluat ilegitim.
Plagiatul în secţiuni de sinteză ale lucrării nu poate fi evaluat corect doar în termeni
cantitativi de număr sau procente de text preluate incorect. Similar, preluarea copy-paste a citatelor
şi a interpretărilor lor, fără indicarea sursei, este probă de necontestat a intenţionalităţii plagiatului.
In plus, aşa cum reiese din textul Ghidului, „deşi acesta se aplică momentan doar activităţii de
la nivelul Consiliului Naţional de Etică, poate fi folosit ca ghid şi în alte situaţii similare din spaţiile
academice-universitare". In final, se menţionează că: „acest Ghid poate îndeplini chiar rol educativ şi
de prevenţie, nu numai de sancţionare a conduitelor sociale reprobabile".
In opinia noastră, un document care are cele mai cuprinzătoare prevederi referitoare la
plagiat este Codul de Etică al Universităţii din Craiova20.
Toate informaţiile prezentate în această secţiune sunt informaţii publice, disponibile online şi au fost preluate
de pe pagina de internet: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/cne/2017/12/Ghid
_identificare_plagiat_final_site.pdf, accesată la data de 12.03.2018.
Toate informaţiile prezentate în această secţiune sunt informaţii publice, disponibile online şi au fost preluate
de pe pagina de internet: http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/management/ regulamente/
Regulamente_personal/Cod_etica.pdf, accesat la data de 05.04.2018.
indicilor care semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele, litere cursive,
paragrafe distincte indentate etc.) constituie, de asemenea, plagiat.
Cazurile semnificative de plagiat sunt fie cazuri de repetare a plagiatului minor, fie
forme extinse de plagiat, mai ales plagiatul total.
In cazul publicării unei lucrări plagiate, iar aceasta are importanţă în cariera cadrului
didactic, cercetătorului sau doctorandului, aceştia sunt excluşi din universitate şi se dă curs
prevederilor legii (...)".
Aşadar, cele expuse mai sus arată preocuparea universităţilor în angajarea fermă în
lupta în combaterea fenomenelor de fraudă academică şi ne referim la plagiat, documentul
fiind prezentat în extras în această secţiune, însă acesta este mult mai cuprinzător.
Recomandările pentru evitarea plagiatului sunt foarte multe şi, pe de o parte au fost
subliniate de către doctrină dar, pe de altă parte, au reieşit din practică, din observarea
modului de desfăşurare a activităţii de cercetare a multor generaţii de studenţi, masteranzi ori
doctoranzi. Toate recomandările cu privire la evitarea plagiatului în lucrările cu caracter
ştiinţific au la bază respectarea unor minime reguli precum:
- Onestitatea.
1. prin ghilimele;
2. să subliniem textul cu italic;
3. prin retragerea textului şi scrierea lui cu un font mai mic (spre exemplu, textul citat se
scrie cu alineat şi cu font de 12 în loc de 14);
4. să parafrazăm.
21
Teodor Bodoaşcă, Andrei Murgu, Opinii privind semnificaţia juridică a plagiatului, în R.R.D.P.I. nr.
4/2016, p. 86.
- Atenţie la autoplagiat! Deşi autoplagiatul este sancţionat, nu există în
legislaţie o prevedere cu privire la lungimea textului care se refoloseşte într-o altă
lucrare. Şi atunci, adresăm următoarea întrebare: care să fie diferenţa dintre
autoplagiat şi autocitare? Dacă un profesor ştie să predea o lecţie într-un anume
fel, acesta în orice curs va scrie sau va preda lecţia respectivă, se va exprima
identic. In această situaţie este greu să identifici care este primul moment în care
acest profesor s-a exprimat într-un atare fel, spre a contabiliza cursurile din anii
următori pentru a analiza dacă nu s-a comis un autoplagiat. Prin urmare, credem
că în această situaţie suspiciunea de autoplagiat nu s-ar putea susţine.
In acest sens, se subliniază în doctrină că: „autocitatele" pot fi „integrale" şi folosite „în orice
scop", cu condiţia de a respecta „ordinea publică şi bunele moravuri", tară ca împrejurarea să
constituie „autoplagiat" . Autorii citaţi comentează în acest sens: „art. 33 alin. (1) din Legea nr.
8/1996 are în vedere utilizarea operei de alte persoane, în cazul în care citatele sunt folosite chiar de
titularul dreptului de autor asupra operei preexistente, nu se impune cerinţa ca acestea să fie scurte,
şi nici să fie folosite exclusiv pentru analiză, comentariu, critică, ori cu titlu de exemplificare"23.
Cele mai multe probleme, cu privire la suspiciunile de plagiat, în zilele noastre, au pus
lucrările de licenţă şi, mai nou tezele de doctorat. Cu privire la teza de doctorat, lucrurile sunt mai
complicate deoarece, autorul acesteia, după obţinerea titlului de doctor obţine şi alte beneficii
patrimoniale iar cum minciuna are picioare scurte, imediat este detectat plagiatul, indiferent de
regulile care au stat la baza redactării lucrării. Citarea a fost şi este sfântă! Să fii cinstit nu este desuet
ci, dimpotrivă, este şi va fi extrem de actual!
Mai mult decât atât, aşa cum s-a observat în doctrină: „se presupune că o astfel de lucrare
chiar trebuie să folosească idei ale altor autori, să prezinte situaţia la zi a opiniilor exprimate şi, dacă
o face în scop de analiză, comentariu, critică, se
Teodor Bodoaşcă, Andrei Murgu, Opinii privind semnificaţia juridică a plagiatului, în R.R.D.P.I. nr.
4/2016, p. 86. Ibidem.
presupune că utilizarea se încadrează în ceea ce Legea nr. 8/1996 consideră a fi o simpla
limitare a exerciţiului drepturilor de autor, acceptată de legiuitor şi, prin urmare, permisă
doctorandului în aceleaşi limite ale menţionării sursei şi autorului ";
- Atenţie la citările de mâna a doua! Să ne obişnuim să utilizăm citarea cu: apud, după,
citat de, atunci când nu consultăm direct o sursă dar o găsim citată de alt autor, pentru că, să
recunoaştem, „citarea nu este o citire".
- Să cultivăm modestia intelectuală şi să evităm să predăm o lucrare pe o temă fără a
avea nicio nota de subsol şi nicio citare! Este aproape imposibil ca într-o lucrare să nu
consulţi minim o sursă. De aceea, profesorul îşi va da seama de fraudă, chiar şi din acest
minim indiciu, al lipsei citărilor.
- Să nu trişăm în lucrare în sensul că, din varii motive, utilizăm o sursă reală care ne-a
fost de folos la o citare-două, copiem textul şi de la alţii şi trecem la nota de subsol singura
sursă, deşi aceasta nu are legătură cu textul. Un profesor experimentat va şti că un autor, din
domeniul său de specializare nu avea cum să aibă o părere într-un domeniu necunoscut sau,
în mediul universitar respectivul citat greşit are totdeauna o poziţie de critică a legislaţiei etc.
- Să nu scriem la prima citare în text: „AB, op.cit., p.". Aceasta este un indiciu că
lucrarea este plagiată! Niciodată la prima citare nu se scrie astfel ci datele complete ale
surse: „AB, Text text text, Editura, Locul, anul, pagina".
- Atenţie aşadar, la erorile pe care tindem să le facem şi să confundăm: citarea cu
rezumatul şi parafrazarea, astfel:
24
Daniela Negrilă, Protecţia ideilor prin drept de autor. Aplicare în domeniul Codului studiilor
universitare de doctorat, op.cit., p. 33.
ale sursei de informare pentru a se putea verifica. Parafrazarea are loc pentru
texte mici, comparativ cu rezumatul.
In doctrina de specialitate s-a arătat că: „Plagiatul trebuie să fie paralel cu o teză de
doctorat pentru că aceasta reprezintă punctul de pornire al întregii activităţi de cercetare al
autorului, iar pasul făcut contra legii, a bunei cuviinţe, a moralei, conduce, mai devreme sau
mai târziu, la aplicarea unui stigmat ale cărui urme nu vor putea fi înlăturate, chiar
neîntemeiate de ar fi27".
N. Gherghel, Cum să scriem un articol ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996, p. 1, pp. 162-163.
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în
domeniul ştiinţelor socio-umane, op.cit., p. 46.
Daniela Negrilă, Protecţia ideilor prin drept de autor. Aplicare în domeniul Codului studiilor
universitare de doctorat, op.cit., p. 33.
- prin paranteze rotunde, cu aceeaşi menţiune;
- prin paranteze drepte (dacă autorul citatului original nu le foloseşte);
- prin dublă linie de pauză, pentru intercalări care reamintesc pe autorul citatului original
(de exemplu - adaugă autorul)"28.
„Este preferabilă o lucrare de licenţă sau o teză de doctorat cu un surplus de citate uneia cu
plagiere involuntară sau de-a dreptul furată29", afirmă Chelcea.
Textul original: „Una din explicaţiile care se dau pentru nerespectarea legilor e că legile sunt
prost făcute, aprobate nu pentru binele comun, ci pentru interese particulare, sau concepute atât de
prost, încât cetăţenii se văd obligaţi să le încalce. E evident că, dacă un guvern îi sufocă pe
contribuabili cu tot felul de impozite şi taxe abuzive, aceştia vor fi tentaţi să nu-şi plătească dările",
din sursa: Mărio Vargas Llosa, Civilizaţia spectacolului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2017, p. 126.
După cum a afirmat Llosa: Dacă legile ar fi făcute Textul este preluat din
„Una din explicaţiile care se bine, cetăţenii nu s-ar mai fi lucrarea „Civilizaţia
dau pentru nerespectarea văzut obligaţi să le încalce. lului" a autorului M.V. Llosa
spectaco-
legilor e că legile sunt prost Dacă guvernele nu i-ar mai şi s-a încercat o parafrazare
făcute, aprobate nu pentru sufoca cu tot felul de greşită, prin schimbarea
binele comun, ci pentru impozite şi taxe abuzive, cuvintelor în text şi a
interese particulare, sau aceştia şi-ar plăti dările. concluzionării ideilor
concepute atât de prost, textului:
cetăţenii
încât se văd obligaţi să le fără să indicaţi sursa
încalce. E evident că, dacă fără să inseraţi textul
un guvern îi sufocă pe între ghilimele; aţi
contribuabili cu tot felul de indus ideea că va
impozite şi taxe abuzive, aparţin ideile
aceştia vor fi tentaţi să nu- exprimate.
şi
plătească dările"32.
1
Sursă redată corect: Mărio Vargas Llosa, Civilizaţia spectacolului, Editura Humanitas, Bucureşti,
2017, p. 126.
Sursă redată corect: Mărio Vargas Llosa, Civilizaţia spectacolului, Editura Humanitas, Bucureşti,
2017, p. 126.
Textul original Plagiat Ce aţi greşit
Aşa cum a subliniat Llosa, Nerespectarea legilor se Textul este preluat din
„nerespectarea legilor de explică pentru că legile sunt lucrarea „Civilizaţia
cetăţeni
către se explică prin prost făcute, aprobate nu spectacolului" a autorului
că acestea sunt prost făcute
faptul pentru binele comun, ci M.V. Llosa dar s-au schimbat
aprobate
şi nu pentru binele pentru interese particulare, unele cuvinte în text ori s-au
comun ci pentru interese sau concepute atât de prost, introdus propriile cuvinte
particulare (...)" • încât cetăţenii se văd (subliniate cu bold):
să le încalce. Dacă un
obligaţi fără să indicaţi sursa;
guvern nu i-ar mai sufoca pe fără să inseraţi textul
contribuabili cu tot felul de între ghilimele;
impozite şi taxe abuzive, fără să recunoaşteţi că
aceştia nu-şi vor mai nu aparţin ideile
vă
plătească dările. exprimate.
5. Concluzii
• Unul dintre cele mai importante criterii de detectare a plagiatului este analiza
efectuată privind originalitatea lucrării.
• Originalitatea presupune lipsa plagiatului.
• Ministerul Cercetării şi Inovării prin Consiliul Naţional de Etică a Cercetării
Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării a elaborat un Ghid de identificare a plagiatului în
lucrările ştiinţifice, dat publicităţii în luna noiembrie 2017.
• Ghidul prezintă principiile generale şi bune practici (procedee specifice) în
diagnosticarea plagiatului.
• Recomandările pentru evitarea plagiatului sunt foarte multe:
recunoaşterea paternităţii ideii;
onestitatea;
33
Sursă redată corect: Mărio Vargas Llosa, Civilizaţia spectacolului, Editura Humanitas, Bucureşti,
2017, p. 126.
6. Referinţe bibliografice !
1
Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3485/2016 privind lista programelor recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare
a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior
organizatoare de studii universitare de doctorat şi al Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de
similitudine pentru lucrările ştiinţifice, publicat în M. Of. nr. 248 din 04.04.2016.
antiplagiat recunoscute pentru a fi utilizate de instituţiile organizatoare de studii doctorale.
Acest Ordin are în structura sa un număr de 4 articole.
2) Turnitin;
3) Plagiarism detector + PDAS (PDAS- Plagiarism Detector Accumulator Server);
4) Safe Assign;
5) SEMPLAG;
6) www.sistemantiplagiat.ro".
Informaţiile din această secţiune sunt preluate din Ghidul de utilizare Turnitin,
document public4 şi prezentate în Extras în cele ce urmează. Turnitin este des utilizat în
prezent de către universităţi dar nu este un soft gratuit.
- mai mic de 40 MB
- mai mare decât 20 de cuvinte şi
- mai mic decât 400 de pagini.
Pentru a depune o lucrare la o temă în Turnitin, utilizatorul trebuie să se conecteze şi
sa încarce un fişier la o temă existentă.
1. Raportul de similitudine
Cu cât procentul este mai mare, cu atât mai mare este cantitatea de text din lucrarea
depusă care prezintă similitudini cu informaţiile din depozitele Turnitin. Procentul este cuprins
între 0% şi 100%. Procentul este generat de cantitatea de text similar sau cu similitudini
comparată cu numărul total de cvinte din lucrarea depusă.
Turnitin nu verifică dacă o parte a lucrării este plagiată sau nu. In schimb, va compara
lucrarea cu baza de date a Turnitin şi, dacă există cazuri în care lucrarea este similară sau
prezintă similitudini cu una dintre sursele existente în baza de date, se va semnaliza acest
lucru profesorului, în vederea examinării. Baza de date Turnitin include miliarde de pagini de
web: conţinut activ sau arhivat de pe internet, un depozit de lucrări depuse în trecut de
studenţii Turnitin şi o colecţie de documente care constă în mii de periodice, jurnale şi
publicaţii.
Este absolut normal ca o temă să fie similară cu unele teme din baza de date Turnitin.
Dacă aţi utilizat corect citate şi referinţe, vor exista cazuri în care vom găsi similitudini.
Ambii studenţi vor apărea cu similitudini în baza noastră de date. Cu toate acestea,
unul dintre studenţi a copiat direct dintr-un site web, în timp ce celălalt a adăugat corect
sursele citate.
Culoarea pictogramei Raportului de similitudine este corelată cu cele cinci niveluri ale
Indicelui de similitudine. Aceste niveluri depind de cantitatea de text cu similitudini găsit prin
compararea cu depozitele. Posibilele intervale de procente ale Indicelui de similitudine sunt
corelate cu următoarele culori:
6. Sursele depozitelor
• depozite internet - miliarde de pagini web, active şi arhivate din internet. Sursele
din internet o dată de descărcare în Raportul de similitudine Turnitin, dacă similitudinea nu
este găsită în cele mai recente descărcări ale conţinutului din acest site.
• Periodice - un depozit actualizat frecvent, de conţinut din jurnale, periodice şi
publicaţii profesionale.
• depozitul de lucrări ale studenţilor - un depozit de lucrări depuse anterior de
utilizatorii Turnitin.
• depozitul de lucrări ale instituţiei - o colecţie de lucrări depuse în depozitul
instituţiei.
Observaţie: dacă zona unui text depus are similitudini cu o sursă din depozitul de lucrări ale
studentului din Turnitin, aceasta va fi afişată ca lucrările studentului. Comparaţia directă cu sursa
nu este disponibilă studenţilor pentru similitudini cu asemenea lucrări".
Aceasta a fost, pe scurt prezentarea programului Turnitin, aşa cum reiese din informaţiile
publice.
„1. VIPER este un program de plagiat uşor de utilizat care este conceput ca o alternativă
ieftină a softului Turnitin, atât pentru studenţi cât şi pentru profesori. De menţionat este că acest
program este pus la dispoziţie contra cost, nefiind gratuit.
5
Informaţiile din această secţiune sunt publice şi disponibile online la adresa de internet:
https://www.scanmyessay. corn/, accesat la data de 05.04.2018.
2. VIPER preia documentul şi îl compară cu 10 miliarde de surse: cărţi, reviste, pagini
de internet etc.
3. VIPER semnalează şi identifică orice conţinut care se potriveşte cu alte surse de pe
internet.
4. VIPER permite scanarea textului de mai multe ori pentru a putea detecta procesul de
plagiat.
5. VIPER permite accesul la raportul de plagiat care dă posibilitatea
observării directe a termenilor problemă.
Din informaţiile disponibile, platforma este accesibilă, contra cost, atât pentru
utilizatorii individuali cât şi pentru utilizatorii care doresc abonament. în cazul abonamentului,
se regăsesc instituţiile academice şi editurile.
Informaţii din această secţiune sunt publice şi disponibile online la adresa de internet:
http://www.sistemantiplagiat.ro /pagina-principala, cu ultima accesare la data de 01.05.2018. Ibidem.
De asemenea, pe pagina de internet proprie există afişată lista Universităţilor şi Instituţiilor
care folosesc serviciul Sistemantiplagiat.ro
3. Raportul de similitudini
Raportul de similitudini, sub această denumire, este relativ nou în legislaţia naţională. Acesta
are legătură cu verificarea tezelor de doctorat pe un soft care demonstrează sau nu existenţa
plagiatului în lucrare. însă şi anterior lui 2016 tezele de doctorat se verificau, pentru a elimina
suspiciunea de plagiat. In plus, a existat şi se menţine, declaraţia dată de studentul doctorand, autor
al tezei asupra asumării responsabilităţii lucrării (sub denumirea de declaraţie de originalitate sau
declaraţie de adevăr în limbajul comun).
3.1. Legislaţie
„- Susţinerea publică a tezei de doctorat poate avea loc numai după parcurgerea
următoarelor etape: (...) b) şcoala doctorală realizează analiza de similitudini utilizând un program
recunoscut de CNATDCU; şcoala doctorală poate solicita, suplimentar, utilizarea unui program
dezvoltat la nivel naţional privind detectarea de similitudini; rapoartele de similitudini se includ în
dosarul de doctorat.
8
Informaţii publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.sistemantiplagiat.ro/
lista-institutiilor, cu ultima accesare la data de 01.05.2018.
9
Hotărârea de Guvern nr. 134/2016 pentru modificarea şi completarea Codului studiilor
universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 681/2011, publicată în M. Of. nr.
182 din 10 martie 2016.
10
Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3482/2016 privind aprobarea Regulamentului de
oreanizare si funcţionare al C.N.A.T.D.C.U., publicat în M. Of. nr. 248 din 04.04.2016.
„-(..o ;
- h) copie scanată după declaraţia semnată de studentul -doctorand şi de conducătorul de
doctorat privind asumarea răspunderii cu privire la asigurarea originalităţii conţinutului tezei de
doctorat, precum şi a respectării standardelor de calitate şi de etică profesională conform Legii
educaţiei naţionale (...);
i) cel puţin un raport de similitudini care va include rezoluţia conducătorului de doctorat şi,
după caz, a altor persoane care au analizat raportul".
Regulamentul Şcolii doctorale stabileşte criterii, proceduri şi standarde obligatorii, vizând cel
puţin următoarele aspecte: - modalităţile de prevenire a fraudei în cercetarea ştiinţifică, inclusiv a
plagiatului (...). Studiile universitare de doctorat se finalizează prin susţinerea publică a tezei în faţa
comisiei de doctorat. Potrivit art. 67 alineat (2) din Cod, şcoala doctorală va realiza analiza de
similitudini utilizând un program recunoscut de C.N.A.T.D.C.U.
In cazul unor eventuale fraude academice, al unor încălcări ale eticii universitare sau al unor
abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică, inclusiv al plagiatului, studentul doctorand şi
/sau conducătorul de doctorat
1
Codul studiilor universitare de doctorat aprobat de Hotărârea de Guvern nr. 681/2011, publicat în
M.Of. nr. 551 din 03.08.2011 şi modificat prin Hotărârea de Guvern, nr. 134/2016, publicat în M.
Of.nr. 182 din 10.03.2016.
12
I.O.S.U.D. este instituţia organizatoare de studii de doctorat. IOSUD are dreptul să organizeze
programe universitare de doctorat.
răspund/răspunde în condiţiile legii.
Potrivit unui Proiect al Ministerului Educaţiei privind raportul statistic de verificare plagiat
desfăşurată în mai multe universităţi, document public şi disponibil online14, rezultatele cu privire la
testarea modulului anti-plagiat au fost următoarele:
„Raportul de similitudine:
Coeficienţii de similitudine:
- Determină măsura în care documentul este format din fragmente identice cu cele
descoperite în alte texte;
- Indică procentul numărului de cuvinte găsite în alte texte faţă de numărul total de cuvinte
din documentul analizat.
- Pentru calcularea Coeficientului de Similitudine 1, sunt luate în
considerare toate frazele descoperite de sistem în alte documente.
13
Informaţii sunt publice, disponibile online la adresa: http://www.univ-danubius.ro/component7
k2/turnitin,-cel-mai-bun-soft-antiplagiat-din-lume-folosit-de-universitatea-''danubius''.html?Itemid=
2094&highlight-YToxOntpOjA7czo3OiJwbGFnaWF0Ijt9, accesat la data de 31.03.2018.
14
Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa de internet: http://www.tezededoctorat.
ro/sites/ default/files/ Raport%20verificare%20antiplagiat.pdf, accesat la data de 27.03.2018.
Funcţiile Raportului de Similitudine
- lista derulantă cu cele mai lungi 10 fragmente care au fost identificate ca fiind similare cu
fragmentele găsite în documentele sursă;
- listele cu documentele care conţin fragmente identice ca fiind identice cu textul analizat,
documente care se găsesc în baza de date mamă, în bazele de date ale altor facultăţi şi pe internet;
- posibilitatea de evidenţiere a împrumuturilor descoperite;
- determinarea gradului de similitudine într-un fragment anume;
- determinarea numărului de fragmente care provin dintr-o singură sursă.
1. verde - reprezintă fragmentele care provin din sursele Internetului din întreaga lume;
2. roşu - reprezintă fragmentele care provin din bazele de date: internă şi externă (ex. alte
facultăţi)
3. albastru - reprezintă fragmentele care au fost evidenţiate prin folosirea funcţiilor care se
află în listele derulante.
- în cazul în care apar orice fel de bănuieli, Raportul de Similitudine trebuie să fie
supus unei analize exacte, (...), ţinându-se cont de însemnarea fragmentelor, care au fost
descoperite de către sistem în alte texte.
- Raportul de Similitudine trebuie să fie întotdeauna analizat de o persoană
competentă. In special, documentul nu trebuie să fie evaluat doar în funcţie de procentele
Coeficienţilor de similitudine. Este necesar să fie verificat conţinutul documentului - dacă
citatele sunt marcate corespunzător şi dacă provin din documentele trecute la bibliografie.
- documentele care depăşesc procentele permisibile ale coeficienţilor de Similitudine
nu pot fi considerate automat cazuri de plagiat pentru că:
- „nu s-a respectat noţiunea juridică de autor în sensul de persoană fizică care
elaborează şi publică o lucrare cu caracter ştiinţific publicată anterior datei susţinerii tezei de
doctorat;
- niciun autor nu poate revendica un veritabil drept de autor asupra denumirii oficiale
a instituţiilor publice sau a noţiunilor ştiinţifice din varii domenii, pentru că nu poate proba
vreodată, că a fost prima persoană care a folosit respectivul cuvânt în opera sa publicată, mai
ales dacă respectivele expresii sau noţiuni se găsesc şi în actele normative publicate sau nu în
Monitorul Oficial;
15
Coeficientul de similitudine 1 se referă la fragmente mai mari de 5 cuvinte.
16
Coeficientul de similitudine 2 se referă la fragmente mai mari de 25 de cuvinte, în anumite
programe specializate.
17
Adrian-Relu Tănase, Managementul neconstituţional şi discriminatoriu al dovedirii plagiatului
în România, în R.R.D.P.I nr. 1/2017, p. 52.
18
Ibidem, p. 52.
- sursele originale sunt identificate uneori eronat de softurile antiplagiat
4. Concluzii
1. „iThenticate;
2. Turnitin;
3. Plagiarism detector + PDAS (PDAS- Plagiarism Detector Accumulator Server);
4. Safe Assign;
5. SEMPLAG;
6. www.sistemantiplagiat.ro."
• Software-urile pentru identificarea similitudinilor textuale trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
19
Ibidem, pp. 53-54.
sugestiv, fie prin culoare şi trimitere la link, fie încadrate într-un
maxim (15-20% sau chiar mai mare), iar o altă şcoală doctorală acceptă un
5. Referinţe bibliografice
1. Drept comparat
Integritatea academică sub diverse denumiri precum etica cercetării ştiinţifice sau
deontologia academică nu este numai o preocupare a autorităţilor naţionale ci, aceasta a făcut
obiectul unor eforturi internaţionale în scopul adoptării unor norme de conduită care să prevadă
bunele-practici în domeniul cercetării ştiinţifice. în urma documentării subiectului s-a constatat că,
spre exemplu în Statele Unite ale Americii se utilizează termenul de integritate ştiinţifică iar
organismul care are legătură cu acest subiect se numeşte Oficiul de Integritate a Cercetării - O.R.I.
1
Informaţiile sunt publice şi disponibile online. A se vedea pentru mai multe detalii pagina de :„*„—,~* „
;«^t;+,,t;oi h«n«s7/ra*i hhs.pov/. accesat la data de 31.03.2018.
este un birou central al Serviciului de Sănătate Publică pentru tratarea cazurilor de fraudă. Rolul
O.R.I. declarat este, printre altele: „supraveghează toate investigaţiile, coordonează acţiunile de
prevenire şi de formare asupra integrităţii ştiinţifice, este rol de bază de date etc."
In Franţa, în anul 2016, s-a dat publicităţii Raportul asupra integrităţii ştiinţifice, efectuat la
solicitarea Secretariatului de stat însărcinat cu învăţământul superior şi cu cercetarea . In Raportul
asupra integrităţii ştiinţifice din Franţa s-a arătat că, „pe plan internaţional au avut loc două
manifestări cu caracter ştiinţific, în anul 2007 şi apoi în 2010 (s.n. în urma cărora au fost adoptate
două documente):
- (1) Prima conferinţă mondială asupra integrităţii ştiinţifice a avut loc la Lisabona în 2007 la
iniţiativa Fundaţiei de Ştiinţă Europene şi al Oficiului de Integritate a Cercetării - O.R.I. din Statele
Unite ale Americii. Astfel că, în anul 2011 s-a adoptat Codul european de conduită pentru integritatea
cercetării2', fiind elaborat de Societatea Europeană de Ştiinţă - ESF şi ALLEA- Federaţia Europeană a
Academiilor Naţionale de Ştiinţă şi Ştiinţe Umaniste.
- (2) A doua conferinţă mondială asupra integrităţii ştiinţifice a avut loc la Singapore în iulie
2010 a definit principiile şi recomandările în materie de integritate ştiinţifică. Ulterior acest
document s-a numit Declaraţia de la Singapore".
Un alt document european cu relevanţă asupra subiectului analizat este Carta europeană
a cercetătorului8. Aceasta a fost elaborată de Uniunea Europeană şi a făcut obiectul unei
Recomandări a Comisiei Europene din data de 11 martie 2005.
Nu în ultimul rând, de dată recentă în Europa, Consiliul Uniunii Europene a făcut public un
document cu privire la integritatea cercetării. Concluziile Consiliului Uniunii Europene asupra
integrităţii cercetării9, din data de 01.12.2015, subliniază printre altele:
9
Informaţiile sunt publice, disponibile on line la adresa: http://data.consilium.europa.eu/doc/
document/ST-14853-2015-INIT/en/pdf, accesat la data de 31.03.2018.
Subliniază necesitatea punerii în aplicare a principiilor integrităţii cercetării ca garanţie
pentru cercetarea de înaltă calitate în Europa, evitând în acelaţi timp sarcini administrative
suplimentare.
codurilor existente.
2. Concluzii
obiectiv;
3. Referinţe bibliografice
(I) Doctrină
3. CIUCĂ., V., M., Buna-credinţă, în RDP nr. 4/2015, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015.
6. DEACONU, Şt., Metodologie juridică, Curs practic pentru studenţi, ediţia a 3-a,
9. DRIMBA, O., Istoria culturii şi civilizaţiei, voi. I, ediţie definitivă, Editura Saeculum
10. FLOREA, B., Reflecţii privind plagiatul (I), în R.R.D.P.I nr. 1/2017.
11. FLOREA, B., Reflecţii privind plagiatul (II), în R.R.D.P.1. nr. 2/2017.
12. FLOREA, S., Plagiatul şi încălcarea drepturilor de autor, în R.R.D.P.I. nr. 4/2016.
13. BASNO, C, DARDAC, N., Consultaţii privind lucrarea de diplomă în învăţământul
superior economic, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996.
14. GEORGESCU, Şt., Filosofia dreptului. O istorie a ideilor din ultimii 2.500 de ani,
15. GUŢAN., M., Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului
16. GHEORGHIU., Gh., Criteriul originalităţii operelor protejate prin drept de autor, în
RRDPInr. 2/2016.
17. GHERGHEL, N., Cum să scriem un articol ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1996.
18. GHIGHECI, C, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2017.
19. HEGEL, G.W.F., Critica raţiunii pure, Editura IRI, Bucureşti, 1994.
20. HEGEL, G.W.F., Fenomenologia spiritului, Bucureşti, 1965.
21. LOCKE, J., Eseu asupra intelectului omenesc, voi. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
22. LLOSA,V. M., Civilizaţia spectacolului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2017.
23. LENGRAND, P., Introducere în educaţia permanentă, Editura Didactică şi
Pedagogică, voi. II, 1973.
24. BODOAŞCĂ, T., MURGU, A., Opinii privind semnificaţia juridică a plagiatului, în
25. LENGRAND, P., Dreptul comparat, trad. Raluca Bercea, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001.
27. KANT, Imm., Introducere în teoria virtuţii, în voi. Metafizica moravurilor, Editura
28. MAZILU, D., Teoria Generală a Dreptului, Editura AII Beck, Bucureşti, 1999.
29. MIHAI, GH, Fundamentele dreptului. Argumentare şi interpretare în drept, Editura
Lumina Lex, Bucureşti.
30. MOARCĂŞ, C.A., Despre universităţi şi autonomia universitară, în RDP nr. 3/2017.
31. MOTICA, R.I., MIHAI, Gh., Teoria generală a dreptului, Editura AII Beck,
Bucureşti, 2001.
32. NEAGA, D.E., Cartea studenţilor - Cum să îţi îmbogăţeşti abilităţile de învăţare,
33. NEGRILĂ, D., Protecţia ideilor prin drept de autor. Aplicare în domeniul Codului
35. POPA, N., Teoria generală a dreptului, ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014.
36. BELLU, N., Sensul esteticului şi viaţa morală, Editura Paideia, Colecţia Paideia
Ştiinţe - Seria ETICĂ, Bucureşti, 1999.
37. POPA, N., MIHĂILESCU, I., EREMIA, M., Sociologie juridică, Editura Universităţii
38. POPESCU, S., Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.
Bucureşti, 2017.
44. ROŞ, V., Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul de autor, drepturile conexe şi
45. ROŞ, V., LIVÂDARIU, A., Controversata problemă a protecţiei ideilor în dreptul
46. ROŞ, V., LIVÂDARIU, A., Condiţia originalităţii în operele ştiinţifice, în RRDPI nr.
2/2014.
47. CRAIOVAN, I., Teoria generală a dreptului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
48. ROUBIER., P., Theorie generale du droit, Editura 2, Sirey, Paris, 1951.
49. SPINEANU-MATEI, O., Proprietatea intelectuală (2) Practica judiciară 2006-2007,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.
51. STAHL, H., Teoria şi practica investigaţiilor sociale, voi. I, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1974.
54. ŞTEFAN, E.E., Răspunderea juridică. Privire specială asupra răspunderii în dreptul
56. TOFAN, D.A., Drept administrativ, voi. II, Editura 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2017.
57. TOMESCU, M., Deontologia funcţionarului public, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită,
58. ECO, U., Cum se face o teză de licenţă, trad. George Popescu, Editura Polirom,
Bucureşti, 2014.
59. CRAIOVAN, I., Metodologia juridică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005.
60. CRAIOVAN, I., Prin labirintul juridic, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
61. CETERCHI L, CRAIOVAN, I., Introducere în teoria generală a dreptului, Editura
AII Beck, Bucureşti, 1998.
62. COZMA, C, MĂGURIANU L., în PTVNICERU, M.M, LUCA, C. (coord.), Deontologia
(II) Legislaţie
1. Constituţia României.
2. Codul civil.
3. Legea nr. 128/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102/2005, privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării
Datelor cu Caracter Personal precum şi pentru abrogarea Legii nr.
677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în M. Of. nr. 503 din 19 iunie 2018.
4. Legea nr. 163/2015 privind standardizarea naţională, publicată în M.Of. nr. 470 din 03
iunie 2015.
5. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în M. Of. nr. 18 din 10.01.2011, cu
tehnologică şi inovare, publicată în M.Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima modificare
prin O.G. nr. 2/2016. publicată în M.Of. nr. 51 din 21.01.2016, aprobată prin Legea nr.
178/2016.
M.Of. nr. 530 din 23.07.2003, cu ultima modificare prin Legea nr. 69/2018, publicată în
M.Of. nr. 245 din 20.03.2018.
8. Legea nr. 205/2000 pentru ratificarea tratatului OMPI, privind dreptul de autor,
adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996, publicată în M.Of. nr. 609 din 27.11.2000.
9. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în M. Of. nr.
60 din data de 26.03.1996, cu ultimele modificări prin Legea nr. 74/2018 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
republicată în M.Of. nr. 489 din 14.06.2018.
10. O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, publicată în
M.Of. nr. 643 din 30 august 2002, cu ultima modificare prin O.U.G. nr. 108/2017 (...),
publicată în M.Of. nr. 1018 din 22 decembrie 2017.
13. H.G. nr. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naţională de cercetare, dezvoltare şi
14. H.G. nr. 457/2011 privind Metodologia cadru de concurs pentru ocuparea posturilor
didactice şi de cercetare vacante din învăţământul superior, publicată în M.Of. nr. 371
din 26.05.2011, cu modificările şi completările ulterioare.
15. H.G. nr. 1062/2011 privind evaluarea şi clasificarea în vederea certificării instituţiilor,
17. Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3485/2016 privind lista programelor recunoscute de Consiliul
19. Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 6085/2016, publicat în M.Of.
22. Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5144/2013 privind adoptarea Strategiei
aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor
cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei
95/46/CE.
(III) Jurisprudenţă
1. Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată
în M.Of. nr. 937 din 22.11.2016.
2. Hotărârea nr. 724 din 13.10.2015, Secţia pentru judecători a CSM, publicată pe http://
3. http://www.allea.org/wp-content/uploads/2018/01/FR_ALLEA_Code_de_conduite_
16.02.2018.
data de 12.02.2018.
15. https://umfcd.ro/wp-content/uploads/Codul-de-etica-si-deontologie-profesionala.pdf,
16. https://www.ulbsibiu.ro/ro/universitate/publ_interne/documente/codul_etic_ulbs_
19. http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/management/regulamente/Regulamente_personal/
33. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A22000A0411 %
34. http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/cne/2017/12/Ghid_identificare_plagiat_
35. https://guides.turnitin.com/01_Manuals_and_Guides/Translated_Guides/Rom%C3%
36. http://www.ithenticate.com/hs-fs/hub/92785/file-1384442395-pdf/iTh_documentation/
39. http://www.tezededoctorat.ro/sites/default/files/Raport%20verificare%)20antiplagiat.pdf,
01.05.2018.
- Anexa nr. 1-
DOAMNĂ DECAN1,
Facultatea .............................................................................................................
specializarea ......................................................................................................................
forma de învăţământ.................
1
Modelul este informaţie publică, disponibil online şi preluat de pe pagina de internet:
http://vAvw.fspub.unibuc.ro/student-fspub/formulare, accesat la data de 07.04.2018/. (s.n. De
regulă, marea majoritate a formularelor tip, afişate pe paginile de internet ale universităţilor asupra
cărora s-a realizat documentarea cursului, au în titlu apelativul: domnule ...................... şi nu doamnă
............................................................................................................... ,
există şi acest model de formular pus la dispoziţie de facultatea respectivă, persoanelor vizate).
- Anexa nr. 2-
DECLARAŢIE DE ONESTITATE1
şi pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate şi indicate, conform normelor etice, în note
şi în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că nicio parte din teză nu
încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că
lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de învăţământ superior în
vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic.
Data Semnătura
AVIZ COORDONATOR
Data Semnătura
1
Modelul este informaţie publică, disponibil online şi preluat de pe pagina de internet:
http://www.fspub.unibuc.ro/student-fspub/formulare, accesat la data de 07.04.2018.
- Anexa nr. 3-DECLARAŢIE
DE ONESTITATE1
şi pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate şi indicate, conform normelor etice, în
note şi în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că nicio parte din
teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar
că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de învăţământ superior în
vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic.
Data Semnătura
AVIZ COORDONATOR
Data Semnătura
AUTENTICITATE1
(denumire IOSUD)
autor al tezei de doctorat cu titlul: _________________________________________
(denumire instituţie)
declarăm pe proprie răspundere că am luat la cunoştinţă de prevederile art. 143 alin (4) si (5) şi art.
170** din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, ale art. 65, alin. 5-7***, art. 66, alin (2)**** din
Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, privind aprobarea Codului Studiilor universitare de doctorat, ale
art. I alin. (5) şi (7) ***** din Hotărârea nr. 134 privind modificarea Codului studiilor universitare de
doctorat, aprobat prin HG nr. 681/2011 şi ale Anexei nr. 2 (Soluţionarea sesizărilor cu privire la
nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa
plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat) din Ordinul MENCS nr. 3482/2016 privind aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor
şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) şi ne asumăm consecinţele nerespectării acestora.
Semnătură Semnătură
*(4) îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie, de doctorat răspund solidar cu autorii acestora de asigurarea
originalităţii conţinutului acestora.
1
Modelul este informaţie publică, disponibil online şi preluat de pe pagina de internet:
http://old.unitbv.ro/doctorat/Sustineripublice/Sustineritezededoctorat2017/Proceduradesustinerepu
blica.aspx, accesat la data de 07.04.2018.
(5) este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a
calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat.
**(1) în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, se aplică prevederile Hotărârii nr. 134 privind
modificarea Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin HG nr. 681/2011.
(2) Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, numai în urma reluării
procesului de acreditare, conform art. 158.
(3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, la
propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată de
CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(4) Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU.
*** (5) teza de doctorat este o lucrare originală, fiind obligatorie menţionarea sursei pentru orice material preluat.
(6) studentul - doctorand este autorul tezei de doctorat şi îşi asumă corectitudinea datelor şi informaţiilor. prezentate în teză,
precum şi a opiniilor şi demonstraţiilor exprimate în teză.
(7) conducătorul de doctorat răspunde împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate sau de etică
profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului, conform art. 170 din Legea nr. 1/2011.
**** protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra tezei de doctorat se asigură în conformitate cu prevederile legii.
*****(5) (6) în cazul în care membrii CNATDCU din cadrul unei comisii de evaluare a unei teze de doctorat constată nerespectarea
standardelor de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, în cadrul tezei şi/sau al activităţilor care au dus la realizarea acesteia, aceştia
invalidează teza de doctorat, comunică aceste constatări celorlalţi membri ai comisiei de evaluare şi sesizează Consiliul general CNATDCU
pentru analiza responsabilităţii conducătorului de doctorat sau a şcolii doctorale şi pentru aplicarea prevederilor art. 69 alin. (5).
(7) (3) In termenul prevăzut la alin. (2), Consiliul general al CNATDCU solicită IOSUD punctul de vedere care trebuie formulat în
termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării. în situaţia în care IOSUD confirmă încălcarea standardelor de calitate sau de etică
profesională, va transmite CNATDCU decizia privind propunerea de retragere a titlului, semnată de rector sau, după caz, de preşedintele
Academiei Române, avizată din punct de vedere juridic de universitate sau, după caz, de Academia Română.
(4) în termenul prevăzut la alin. (2), Consiliul general al CNATDCU decide dacă au fost sau nu respectate standardele de calitate
sau de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, iar preşedintele CNATDCU transmite autorului sesizării, autorului tezei şi IOSUD
decizia Consiliului general al CNATDCU şi motivarea acesteia. Aceştia au la dispoziţie 10 zile pentru formularea unei contestaţii privitoare la
procedură, iar Consiliul general al CNATDCU are la dispoziţie 10 zile pentru formularea răspunsului la contestaţie.
(5) în cazul în care Consiliul general al CNATDCU decide că nu au fost respectate standardele de calitate sau de etică profesională,
inclusiv în ceea ce priveşte plagiatul, preşedintele CNATDCU propune Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice una sau mai
multe din următoarele măsuri:
Facultatea _____________
Departamentul_______________
Conducător de doctorat,
Data: ______________
1
Modelul este informaţie publică, disponibil online şi preluat de pe pagina de internet:
http://old.unitbv.ro/doctorat/Sustineripublice/Sustineritezededoctorat2017/Proceduradesustinerepu
blica.aspx, accesat la data de 07.04.2018.