Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvânt înainte..……………………………………………………………. 3
Capitolul I
Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern …………………….. 4
1.1 Teorii tradiţionale şi moderne privind şomajul ………………………... 4
1.2 Cauzele şi formele şomajului contemporan ……………………………..7
1.3 Factori specifici ce determină rata şomajului …………….…………… 12
Capitolul II
Efectul crizei economice asupra şomajului …………………………….. 16
2.1 Consecinţele şomajului la nivel microeconomic şi la nivel
macroeconomic……………………………………………………………... 16
2.2 Migraţia forţei de muncă şi impactul său asupra ocupării şi
şomajului……………………………………………………………………. 21
2.3 Şomajul în contextul crizei economice ………………………………….
23
Capitolul III
Politici de reducere a şomajului şi de creştere a gradului de ocupare în
România …………………………………………………………………… 34
3.1 Măsuri de diminuare a şomajului si de creştere a gradului de ocupare….34
3.2 Creşterea economică şi investiţiile - premisele combaterii şomajului….. 39
Capitolul IV
Şomajul în Judeţul Argeş. Studiu de caz ………………………………… 47
4.1 Profilul socio-economic al regiunii…………………………………….. 47
4.2 Ocuparea şi şomajul în Judeţul Argeş…………………………………... 50
4.3 Percepţia şomerilor din judeţul Argeş referitoare la efectele şomajului... 56
Concluzii ……………...…………………………………………………….69
Anexe ………………………………………………………………………. 74
Bibliografie ……………………………………………………………..…. 81
2
Cuvânt înainte
3
Capitolul I
Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern
1
1 Colectiv UCB,Teorii şi doctrine economice,,Editura Independenţa economică Piteşti 2004,pag 251
2
Bodea Gabriela Sistemul Economic între dezechilibru şi dezvoltare,,Editura.Dacia,Cluj Napoca 1999 pag.69
3
Idem 1
4
Clasicii englezi (Adam Smith, David Ricardo, alături de Thomas
R.Malthus şi J.B Say), au studiat chiar „legile asupra săracilor”. Deşi abordau cu
precădere şomajul involuntar, exista -potrivit lor- şi şomaj voluntar, în condiţiile
în care mărimea salariului nu era suficientă. De aceea, ideea autoreglării
economiei (a ocupării depline) şi-a găsit formularea în: ,,legea debuşeelor” a lui
J.B Say, în sensul că orice producţie, creându-şi automat cererea
corespunzătoare, nu exista motiv pentru a reduce imboldul la investiţii şi la
crearea de noi locuri de muncă.
În principiu însă, în teoria clasică,în acelaşi timp, utilizarea la maxim a
capacităţilor de producţie rentabile şi flexibilizarea salariilor asigurau echilibrul
pieţei muncii (în ideea atingerii ocupării depline); şomajul nu putea rezulta,
astfel, decât în urma unui cuantum prea ridicat al salariilor. Caracteristica
situaţiei fiind aceea că nivelul salariului real limita atât producţia, cât şi gradul
de ocupare, diminuarea lui părea a fi soluţia reducerii ratei şomajului.
Neoclasicii au integrat problema ocupării în aceea, mai amplă, a
echilibrului general. Pentru Vilfredo Pareto sau Leon Walras, munca era -de
pildă- o marfa ce răspundea legilor generale ale economiei de piaţă, iar piaţa
forţei de munca avea acelaşi tip de comportament cu cea a mărfurilor
(păstrându-şi însă specificul).
Teoria lui K.Marx susţine că şomajul apare ca un surplus relativ de
populaţie ce se formează datorită condiţiilor specifice de valorificare a
capitalului tehnic.
Teoria lui J.M.Keynes susţine că şomajul se formează îndeosebi datorita
nivelului scăzut al cererii agregate şi se menţine atâta vreme cât aceasta nu se
schimbă. El arată că formarea şi persistenţa şomajului se corelează cu
„psihologia incontrolabila şi refractară a lumii de afaceri”, de impactul mediului
de afaceri şi al politicii monetare asupra investiţiilor, inclusiv cele pentru
folosirea mâinii de lucru.
5
Teorii privind şomajul bazate pe concurenţa imperfectă şi pe
caracterul imperfect şi asimetria informaţiei.
Acestea susţin că o cauză importantă a formării şi accentuării şomajului o
constituie existenţa randamentelor crescătoare de scară, care restricţionează
intrarea pe piaţă a întreprinderilor micii şi mijlocii şi, deci, limitează ocuparea
de resurse de muncă. O asemenea cauză se corelează cu alta constând în
economia costurilor de tranzacţii, care devine tot mai semnificativă în condiţiile
extinderii negocierilor în procesul de angajare a forţei de muncă. Totodată, unele
din aceste teorii explică ocuparea şi şomajul prin modelul numit „interni-
externi”, adică relaţia între costurile interne şi cele externe de circulaţie a forţei
de muncă în care se include costurile de negociere a contractelor de muncă,
precum şi costurile de instruire a forţei de muncă şi cele de publicitate. În
asemenea condiţii, firmele acceptă uneori să plătească salarii mai ridicate, pentru
a evita sau a nu suporta aceste costuri.
Teoria incitaţiilor. Este folosită în prezent în prezent în contextul
problemei de notorietate în managementul resurselor umane, aceea denumită
generic „Principalul agent”.
Această teorie susţine că angajatul apare în postura de „prim – agent”, ce
beneficiază de o informaţie privilegiată, pe care angajatorul nu o are dar este
interesat să o obţină. Angajatul îşi cunoaşte exact capacităţile de muncă pe care
le are, dar angajatorul nu posedă aceste informaţii complete şi are interesul să le
dobândească pentru a-l motiva pe angajat să lucreze cât mai eficient.
Teoria salariului de eficienţă susţine că în scopul atragerii de salariaţi
capabili să realizeze randamente mari, patronatele plătesc un salariu de eficienţa
mai ridicat decât ce ar fi plătit în împrejurările unei informaţii complete despre
noul angajat.
Teoria modelului de ocupare sectorială a resurselor de muncă susţine
necesitatea flexibilizării mecanismului de funcţionare a pieţei muncii. În acest
sens se trece la testarea şi apoi la extinderea formelor atipice de ocupare a
resurselor de muncă.
6
În acest fel se reduce presiunea exercitată asupra pieţei muncii de către:
costurile mari generate de protecţia socială; mobilitatea diminuată a muncii;
schimbările intervenite în oferta de muncă.
Teoria planurilor naţionale de acţiune în domeniul ocupării resurselor de
muncă susţine nevoia de modelare a comportamentelor operatorilor care
acţionează pe piaţa muncii, de compatibilizare a acţiunilor din plan naţional cu
cele din plan comunitar, internaţional pe piaţa muncii, asigurându-se astfel
îmbunătăţirea capitalului uman.4
4
Idem 1
5
Bica Gheorghe, Gheorghe Mihail, Piaţa muncii,,Editura.Sitech, Craiova 1999,pag188-189
7
economiei, ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei, ca sursă a ofertei
de muncă.
În condiţiile contemporane, şomajul este considerat ca un dezechilibru al
pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi
oferta globală de muncă. Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de
muncă faţă de cererea de muncă, având niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe
ţări şi perioade. El a înregistrat iniţial un caracter temporar, pentru ca în prezent
să fie permanent, fără să excludă însă total şi definitiv existenţa unei stări de
ocupare optimală a forţei de muncă. Şomajul, ca şi creşterea economică, tinde să
urmeze un, model ciclic.6
Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii
(BIM) sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu
desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;sunt în căutarea unui loc
de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi:
înscrierea la agenţia de ocupare şi formare profesională sau la agenţii particulare
de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de
anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi,sindicate etc.;
sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă şi-ar găsi imediat
un loc de muncă.7
Fiind un dezechilibru macrosocial,şomajul are multiple cauze care
pornesc de la statutul economico-social al angajatorilor dar şi al celor care oferă
forţă de muncă în condiţiile pieţei.
Analizând fenomenul,specialiştii au grupat cauzele şomajului în: cauze
generatoare de şomaj de echilibru şi cauze generatoare de şomaj de dezechilibru.
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru se formează la nivel
microeconomic şi provin din starea activităţilor economice la nivelul de baza.
6
Constantin Popescu, Ilie Gavrilă, Dumitru Ciucur,Teorie economică generală vol 2 Macroeconomie,, Editura
Ase,Bucureşti 2005 pag 567
7
Colectiv ASE,op.cit, pag 569
8
Şomajul de echilibru apare în momentul când există un echilibru în
activitatea economică de ansamblu,cu toate acestea, o parte din populaţia activă
disponibilă nu găseşte imediat un loc de muncă. Un număr de persoane active
disponibile continuă să caute locuri de muncă pentru care să se obţină salarii mai
mari, astfel că apare o ofertă suplimentară de forţă de muncă.
Această formă de şomaj mai poartă denumirea de şomaj natural întrucât
este determinat de cauze ce ţin de şomajul voluntar,cât şi de alte cauze apreciate
ca normale într-o economie cu piaţă concurenţial-funcţională.
Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru ţin de cererea şi oferta
agregate de muncă şi de modul specific în care cele două intercondiţionează.
Curba cererii agregate de muncă relevă interesul patronului de a angaja un
număr mai redus de persoane sau de a înlocui personalul cu alţi factori de
producţie, pe măsură ce salariul practicat este mai mare decât salariul de
echilibru.
Curba ofertei agregate de muncă se referă la numărul persoanelor dispuse
să se angajeze,în funcţie de evoluţia salariului. În momentul când salariul
practicat este la un nivel mai ridicat decât salariul de echilibru,înseamnă că piaţa
muncii se află în dezechilibru deoarece apare un excedent de forţă de muncă.
Aşadar, şomajul de dezechilibru reprezintă excedentul de forţă de muncă ce
apare când salariul practicat se află deasupra salariului de echilibru.
Cererea de muncă, relativ inelastică la modificarea salariului, se explică
prin mai mulţi factori de influenţă,între care acţionează: costul marginal;
folosirea tehnicii noi în cadrul unităţilor economice;modul în care se realizează
combinarea factorilor de producţie prin substituirea factorului de producţie
capital etc.
9
Tabelul 1.0
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru, dezechilibru
10
Persoanele care caută de lucru urmăresc un loc de muncă retribuit cu un salariu
mai mare, iar patronul nu doreşte să angajeze persoanele respective.
Şomajul structural este acela care se formează din cauze de natură
economică,ce acţionează în fază descendentă a unui ciclu economic pe termen
lung,atunci când nu se pot crea locuri de muncă durabile în acord cu creşterea
ofertei de forţă de muncă. O bună parte a şomerilor este formulată din tineri şi
femei, iar rata şomajului la aceste categorii a crescut în decursul timpului.
Şomajul tehnologic este şomajul generat de modernizarea vechilor
tehnici şi tehnologii de fabricaţie. Aceasta se realizează prin evoluţia ramurilor
propulsatoare ale unui nou mod tehnic de producţie şi prin accentuarea
procesului de concentrare a producţiei şi capitalului.
Şomajul sezonier depinde de factorii naturali ce influenţează puternic
activitatea din anumite ramuri economice (agricultura, construcţiile, turismul,
etc.) dar şi de obiceiul populaţiei de a cumpăra,obicei care la rândul lui este
corelat cu schimbările anotimpului într-un an. Acesta este un şomaj de durată
relativ mică şi poate fi resorbit mai ales prin pregătirea persoanelor respective
pentru o activitate complementară,ce ar putea fi efectuată în perioada critică.
Şomajul intermitent e generat de mobilitatea insuficientă a forţei de
muncă, de inegalităţile între calificările persoanelor care vor să se angajeze şi
calificările pe care le solicită patronatul, folosirea contractelor de angajare a
forţei de muncă pe perioade de timp scurte,consecinţa nesiguranţei unor afaceri
economice, precum şi a interesului patronatului de a face presiuni asupra
angajaţilor şi asupra organizaţiilor sindicale în anumite condiţii de timp şi spaţiu.
Şomajul de conversiune este acela care afectează îndeosebi salariaţii ce
aveau locul de muncă stabil până la concediere,fără vechime mare în muncă,însa
sunt posesori ai unei calificări ce le poate favoriza o stabilitate mai mare şi
dreptul la un ajutor de şomaj mai avantajos.
Şomajul repetitiv include persoanele care cunosc o alternanţă de
perioade de activitate şi de şomaj,afectând mai ales tinerii şi persoanele cu o
calificare slabă,degradând competenţa profesională şi statutul lor social.
11
Şomajul de excluziune cuprinde populaţia activă formată din persoanele
în etate, cele mai puţin calificate,cele aflate în şomaj o perioada lungă, indiferent
dacă primesc sau nu ajutorul de şomaj.
Aceste din urmă trei forme ale şomajului sunt apreciate de către
specialişti ca fiind formele predominante în condiţiile actuale 8.
8
Colectiv UCB Macroeconomie Editura Independenta economica Pitești 2010 pagina 118
12
multă forţă de muncă iar cele ce-şi diminuează ritmul de creştere vor respinge
forţa de muncă. Deoarece disponibilităţile de muncă au o mobilitate redusă şi nu
pot fi mutate dintr-un sector/teritoriu în altul fără costuri ridicate, cu cât va fi
mai mare variaţia creşterii diferitelor sectoare de activitate, cu atât va fi mai
ridicat nivelul general al ratei șomajului. Variabilitatea de creştere pe sectoare
de activitate este influenţată şocuri economice cum ar fi şocuri ale ofertei sau ale
cererii, acestea provocând reacţii diferite pe sectoare şi în rata şomajului
d) ajutorul de şomaj – este un factor important care influenţează rata naturală
a şomajului, acest lucru datorându-se faptului că în funcţie de prevederile
legislaţiei fiecărei ţări nu toţi şomerii au dreptul la şomaj iar ajutorul de şomaj
poate fii acordat pe o perioada limitată de timp. De obicei lucrătorii iau în
considerare raportul de înlocuire al venitului (raportul dintre venitul disponibil
pe timpul perioadei de şomaj şi venitul disponibil în timpul perioadei de
angajare) şi cu cât acest raport este mai mare cu atât creşte înclinaţia lucrătorilor
spre prelungirea duratei de șomaj. Creșterea înclinaţiei şomerilor pentru
încadrarea în muncă va avea loc în situaţia când acest raport va scădea.
Durata acordării ajutorului de şomaj care diferă de la o ţară la alta poate
influenţa mărimea ratei şomajului pe termen lung dintr-o economie. Practica
economiei mondiale dovedeşte că țările cu sisteme mai generoase de şomaj (în
privinţa duratei acordării ajutorului de şomaj) au o proporţie mai ridicată a
şomajului pe termen lung în totalul şomajului (exemplul Olandei şi Belgiei) în
comparaţie cu sistemele mai puţin generoase de şomaj (SUA, Elveţia, Japonia).
S-a constatat că în ţările cu experienţă în studiul şomajului, extinderea duratei
potenţiale a şomajului determină un şomaj pe termen lung mai ridicat decât
creşterea valorii ajutorului de şomaj fără a modifica durata.
e) puterea sindicatelor - diferă în funcţie de fiecare ţară şi poate influenţa
rata naturală a şomajului prin puterea lor de negociere. Sindicatele a tendinţa să
crească salariul real al membrilor ce aparţin sindicatului şi să scadă nivelul
angajărilor în sectoarele nesindicalizate. Totodată sindicatele vor păstra locurile
de muncă şi salariile membrilor de sindicat cu costul unei mai mari fluctuaţii în
13
rata ocupării celor ce nu sunt membrii de sindicat. Un aspect important privind
sindicatele este ca influenţa acestora asupra şomajului depinde atât de natura
organizaţiilor de sindicat cât şi a negocierilor salariale. Un exemplu elocvent
este acela când sindicatele acoperă cu aproximaţie întreaga forţa de muncă iar
negocierile au loc la nivel naţional,sindicatul va încerca să obţină un nivel al
salariului care să fie compatibil cu o rată mai scăzută a şomajului.
f) impozitele sunt importante deoarece determină creşterea modestă a
sectorului privat şi reducerea performanţelor sale. Totodată încurajează
economia subterană(clandestină) şi nedeclararea veniturilor pentru a scăpa de
impozite,fapt ce duce la o rată măsurată a şomajului mai mare decât rata reală.
Pentru determinarea cererii de muncă a patronilor este mai important
salariul brut şi nu cel net(salariul pe care îl primesc efectiv angajaţii);diferenţa
între acestea două fiind impozitul pe venit,fiind în creştere în ultimii ani în toate
țările. Fenomenul a influenţat într-o mare măsură oferta de muncă,mărind
inflexibilitatea pieţei muncii întrucât costurile salariale reale au crescut în
comparaţie cu productivitatea.
g) fenomenul histeresis-cuvântul provine din fizică iar situaţia apare
când o variabilă care este temporar influenţată de o forţă externă nu mai
revine la nivelul său iniţial chiar dacă acţiunea acestei forţe externe dispare. Rata
naturală a şomajului poate fi influenţată de modificări temporare în rata actuală a
şomajului (ex. lucrătorii care devin şomeri pot suferi o deteriorare a capitalului
uman devenind astfel neangajabili chiar şi după ce şocul ce a cauzat şomajul a
trecut).
Funcţionarea normală a pieţei muncii are loc atunci când există un şomaj
natural a cărui rată corespunde folosirii integrale,depline a forţei de muncă. Rata
naturală a şomajului este deci o rată care asigură echilibrul macroeconomic.
Șomajul,în orice ţară,poate fi considerat ca fiind excesiv numai dacă acesta
depășește nivelul său natural.
Se pune însă problema:cum poate să existe şomaj în cazul folosirii
„depline” a forţei de muncă? Răspunsul este evident. Nu este posibil ca la un
14
moment dat şomajul să fie zero deoarece, din motive fireşti, o parte a forţei de
muncă intră sau iese continuu din rândul şomerilor. În plus, noile generaţii de
lucrători intră continuu în rândul forţei de muncă,aşa cum,în mod continuu
există lucrători care părăsesc slujba pentru a căuta alta. Chiar şi în perioadele de
boom economic pot exista dezechilibre între cei ce caută de lucru şi aptitudinile
de care au nevoie sau locul unde se află companiile care caută lucrători.
În general, diferenţa dintre rata şomajului actual şi rata şomajului natural
este denumită şomaj ciclic, adică şomajul care poate fi redus printr-o politică
macroeconomică expansionistă fără a determina o creştere nesfârşită în rata
inflaţiei. Orice guvern poate reduce rata naturală a şomajului dar nu prin politici
macroeconomice convenţionale,ci prin politici structurale, cum ar fi:
recalificarea, stimulente pentru a îmbogăţi mobilitatea sau taxe stimulative
pentru a accepta o slujbă şi a renunţa la şomaj.9
9
Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica Macroeconomie şi politici macroeconomice,,Editura.All
Educational,Bucureşti 1998,pagina732
15
Capitolul II
16
îi poate conduce la atitudini antisociale, cum ar fi activităţile criminale sau
consumul de droguri.
Pentru lucrătorii între două vârste şi cei bătrâni,pierderea locului de
muncă generează probleme diferite. În pofida reglementărilor federale şi statale
care interzic discriminarea în funcţie de vârstă,angajatorii ezită întotdeauna
înainte de a se decide să utilizeze persoane în vârstă. Principala problemă este
legată de riscul acestora de a se îmbolnăvi sau de a deveni incapabile de muncă.
Dacă lucrătorii bătrâni sunt în şomaj o perioadă îndelungată,aceştia îşi pot pierde
o parte a aptitudinilor. Chiar dacă şomerii în vârstă reuşesc să-şi găsească de
lucru, aceste locuri de muncă vor fi însoţite de regulă de un nivel mai redus al
salarizării şi de un statut inferior faţă de anterioarele locuri de muncă,astfel încât
aptitudinile acestora vor fi subutilizate. Costurile acestor modificări sunt date de
povara efectelor negative pe care le suportă şomerii şi familiile acestora.10
Indiferent de formele sub care se manifestă, şomajul are consecinţe
multiple, atât pentru individ, cât şi pentru economia şi societatea românească în
ansamblu.
Consecinţele economico-sociale multiple,asemănătoare,în general cu cele
care au fost arătate anterior, se îmbina organic cu costul social al şomajului şi
afectează puternic esenţa, proporţiile, ritmul şi eficienţa dezvoltării economiei
românești pe termen lung.
Impactul imediat al şomajului cu indivizii este o pierdere de venit asociată
cu muncă. Pentru muncitorii care ar fi şomeri pe perioade lungi de timp,astfel de
pierderi pot duce la dezastru financiar. În acest caz, un şomer trebuie să se bizuie
pe o combinaţie de economii, venitul altor membrii ai familiei, şi beneficiile
şomajului prin sprijinul financiar al guvernului. Dacă aceste surse de ajutor sunt
epuizate, bunăstarea publică este eventual ajutorul social.11
Ne vom opri puţin asupra uneia dintre cele mai defavorabile consecinţe
ale fenomenului studiat: aspectul lui psihologic.
10
.Stiglitz E Joseph,Walsh E Carl,Economie,,Editura Economică Bucureşti 2005 pagina 437
11
Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica op.cit,pag 725
17
Un studiu realizat de Alina Garai şi publicat în Revista de Psihologie, 12
menţionează că „pierderea locului de muncă reprezintă o bulversare a
echilibrului stabilit anterior între persoană şi mediul său. Ca urmare, sistemul de
personalitate va încerca o nouă echilibrare,se va mobiliza într-un efort de
adaptare la noile condiţii prin declanşarea a două procese,în sine opuse şi
contradictorii, dar cu intervenţie complementară în dinamica adaptativă:
asimilarea şi acomodarea”.
În plus faţă de aceste pierderi de ordin personal,şomajul ridică probleme şi
la nivelul comunității. Dacă persoane din mediul urban ajung în şomaj-de pildă
ca urmare a închiderii unor firme mari sau a deciziei acestora de a se muta în
alte zone - toţi ceilalţi locuitori vor avea de suferit, deoarece suma veniturilor
care circulă în aceea comunitate şi care permit realizarea achiziţiilor,de la
automobile la locuinţe, va fi mai mică. Deoarece un număr ridicat de şomeri
înseamnă mai puţine persoane care îşi plătesc impozitele locale, calitatea
serviciilor oferite de şcoli, biblioteci, parcurile publice şi poliţie va fi serios
afectată.
Şomajul nu loveşte numai indivizii. Peste o anumită limită el subminează
întreaga societate. Munca nu este doar mijlocul de a-ţi câştiga viaţa ci este şi un
mod de a te identifica. Şomerul poate oricând să-şi ocupe timpul,dar el nu mai
are un loc definit în societate. Victima unei concedieri economice se consideră
adesea şi victima a unei concedieri sociale. Teama de şomaj bulversează
comportamentele noastre sociale şi atitudinea faţă de muncă. Asociind munca
unei reprezentări negative a viitorului ea creează reflexe de îngrijorare,de
introvertire de protejare a situaţiilor deja cucerite şi conduce la creşterea
suplimentară a rigidităţii economiei care contribuie şi mai mult la creşterea
şomajului.
Utilizarea resurselor este o chestiune vitală societăţii din două motive.
Înainte de toate nevoile particulare şi publice rămân într-o oarecare măsură
nesatisfăcute, deşi avem o utilizare socială pentru toate resursele. Poate că avem
Garai Alina,Revista de Psihologie, Editura Academia Română,iulie-decembrie 2001, pag
12
262
18
deja destule maşini pe străzi,dar ce putem spune despre alte bunuri şi servicii?
Avem noi destule parcuri, şcoli şi râuri curate? Dacă nu, putem utiliza unele
dintre resursele noastre neocupate pentru a realiza aceste lucruri. Neutilizând
toate resursele noastre –nu utilizăm în totalitate posibilităţile noastre
instituţionale de producţie – şi părăsim venitul potenţial. Chiar dacă considerăm
că toate nevoile noastre private şi publice erau satisfăcute, putem însă să
utilizăm factorii de producţie ca să ajutăm restul lumii. Standardul mediu este
destul de scăzut. Dacă utilizăm de fapt resursele noastre pentru aceste scopuri,
este o problemă de alocare a resurselor şi ea depinde de deciziile private şi
publice pe care le luăm pe piață. Acele decizii ar fi insuficiente să utilizeze toate
resursele de care dispunem.13
Şomajul este -în fapt- o formă de inutilizare a factorului de producţie
muncă, de aici decurgând risipă şi pierderi, mai ales din punct de vedere social.
Fenomenul induce cu sine noţiunea de sărăcie, întrucât provoacă scăderea
drastică a nivelului de trai, a standardului de viaţă, a calităţii traiului.
Sunt lezaţi -direct- indivizii care fac parte din populaţia activă subocupată,
oameni care îşi manifestă dorinţa şi capacitatea de a lucra, dar nu au unde.
Fiind un dezechilibru macroeconomic, nu afectează doar compartimentele
materiale ale economiei naţionale,ci mai ales elementele sale umane.
Populaţia ocupată este cea care suportă din plin,gravele costuri sociale ale
fenomenului.
Apare şi se dezvoltă munca pe piaţa neagră (desfăşurată,de obicei,în
condiţii salariale inferioare preţului minim pe economie în privinţa mâinii de
lucru, fără contract de muncă).
Prin coordonatele lui, şomajul exercită presiuni asupra salariilor
lucrătorilor ocupaţi.
Concedierile consistă într-un puternic obstacol în calea relansării
activităţii economice a unei ţări.
13
Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica op.cit, pag724
19
Se generează sau se amplifică stările de dezacord dintre populaţia care
munceşte şi cea cu un anumit grad de ocupare (ele fiind sursă de conflicte
sociale).
Totodată în afara acestor elemente evidente, pierderea locului de muncă
se asociază unei serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri
suplimentare,determinate de situaţii precum: îmbolnăviri,decese,neînţelegeri în
familie, abandon şcolar, plecarea copiilor de acasă ș.a. – toate provocând
cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci şi pentru societate.
Există şi anumite consecinţe pozitive ale şomajului:
- prin ceea ce presupune(muncitori disponibilizaţi),fenomenul creează o
rezervă (mai mult sau mai puţin sigură ) de persoane potenţial dispuse să
lucreze,în vederea acoperirii eventualei cereri suplimentare de forţă de
muncă.
- principial, are loc creşterea productivităţii muncii dar mai ales a
disciplinei şi punctualităţii celor angajaţi (de teama concedierii);
- ca factor psihologic – presupunând că,de obicei sunt disponibilizaţi cei
mai puţin pregătiţi sau cei slabi calificaţi – apare ridicarea interesului
pentru muncă, dar mai ales sporirea competitivităţii lucrătorilor existenţi;
- recurgerea la a trimite anumite persoane în şomaj permite – pentru firme –
menţinerea salariilor la cote relativ scăzute.14
14
Bodea Gabriela op.cit, pag83-84
20
Procesul migraţiei15 se desfǎşoarǎ dintotdeauna, simultan în toate statele
lumii, fiind caracterizat ca normal şi structural de-a lungul istoriei.
Dupǎ eliberarea de sub fostul regim comunist, în 1989, în România a
apǎrut fenomenul migraţiei, o realitate complexǎ prin motivaţiile şi formele sale.
Acest fenomen se pǎstreazǎ în continuare şi ca rezultat al unei sărăcii provocate
de perioada de tranziţie pe care o traversează Romania şi al unor factori de
atracţie pe care o exercită ţările vest europene.
Începând cu anul 2001, an care a corespuns cu desfiinţarea vizelor de
intrare în majoritatea ţărilor din Europa, mii de romani au ales sǎ pǎrǎseascǎ
România, în favoarea ţǎrilor Europei de sud şi vest, în cǎutarea unei vieţi mai
bune. Având în vedere cǎ se vehiculeazǎ o cifrǎ de peste 1,5 milioane de
persoane, provenite din toatǎ ţara, putem vorbi de un adevărat fenomen naţional.
Producerea acestui fenomen în România, a dus la evitarea unei crize economico-
sociale cu urmǎri serioase asupra întregii societǎţi şi cu efecte negative asupra
procesului aderǎrii României la UE.
Migraţia forţei de muncǎ în strǎinǎtate a constituit temelia transformǎrilor
sociale ale României.
Munca în strǎinǎtate este de cele mai multe ori o strategie temporarǎ,
majoritatea cetǎţenilor români alegând sǎ se întoarcǎ în ţarǎ.
Pânǎ la eliminarea vizelor pentru spaţiul Schengen, începând cu anul
2002, principalele ţǎri de destinaţie cǎtre care s-au îndreptat emigranţii români
au fost Germania (jumǎtate din totalul emigranţilor), Ungaria, Italia,Spania,
SUA şi Canada. Eliminarea vizelor pentru spaţiul Schengen începând cu 1
ianuarie 2002 a determinat creşterea semnificativă a numărului de emigranţi.
În 2004 fenomenul migraţiei externe definitive de la începutul anilor 1990
a fost înlocuit cu o migraţie externă temporară, fără schimbarea rezidenţei,
având motivaţie economică.
15
http://www.asecib.ase.ro/simpozion/2009/full_papers/pdf/39_Tugui_ro.pdf
21
O situaţie îngrijorătoare a reprezentat-o insǎ creşterea continuă a migraţiei
externe a populaţiei înalt calificate şi pregătite. România se confrunta din ce în
ce mai mult cu aşa numitul fenomen al „migraţiei creierelor”, peste un sfert din
forţa de muncă emigrantă având studii superioare.
Categoriile cele mai reprezentate în cadrul forţei de muncǎ emigrante erau
în primul rând muncitorii, asistenţii medicali, doctorii,economiştii, inginerii,
arhitecţii, specialişti IT, profesii solicitate şi pe piaţa muncii din România însǎ la
nivele de salarizare mult mai mici.
Odată cu integrarea României în UE, s-a pus şi mai mult problema
migraţiei forţei de muncă. Pe de o parte este problema efectelor asupra
economiei româneşti pe care o va avea un presupus exod al capitalului uman
către alte ţări europene (în special a celui calificat şi înalt calificat), de cealaltă
parte este problema invaziei de forţă de muncă ce va avea efecte negative asupra
pieţei muncii şi nu numai, din propria ţară. Toate acestea sunt generate de o
viziune diferită asupra beneficiilor şi costurilor pe care le aduce migraţia forţei
de muncă pentru ambele ţări, şi au un efect implicit asupra barierelor care vor fi
elaborate în legătură cu acest fenomen.
România a înregistrat o dinamica semnificativă pe piața muncii in ceea
ce privește mobilitatea geografică internă şi cea ocupaționala şi îşi asumă
gestionarea eficientă a fluxurilor de emigranţi în scop de muncă şi prin
implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a acestora. De asemenea
vor fi negociate noi acorduri bilaterale în domeniul reglementării şi organizării
circulaţiei forţei de muncă şi vor fi întreprinse demersurile necesare în vederea
limitării perioadelor de tranziţie impuse de statele membre în domeniul liberei
circulaţii a lucrătorilor.
Pe măsură însǎ ce economia se va dezvolta şi va fi nevoie de mai multă
forţă de muncă, şi în condiţiile în care cei plecaţi azi nu vor începe să se întoarcă
în ţară, România se va transforma treptat şi într-o ţară de imigraţie. Din ţară-
sursă sau de tranzit, România va deveni destinaţie pentru cetăţenii ţărilor din est,
22
inclusiv din Asia Centrală, care vor căuta condiţii de muncă şi salarii mai bune
decât în ţara de origine.
Se estimează că în următoarele două decenii principalele tendinţe ale
migraţiei din România vor fi:
- creşterea fluxurilor de forţă de muncă către spaţiul UE
- o migraţie circulara pentru munca comparativ cu cea permanenta
- diminuarea migraţiei ilegale sau necontrolată, în favoarea celei legale care
asigură o mai mare siguranţa a câştigurilor
Este extrem de importantă elaborarea unei strategii pe termen mediu şi
lung privind imigraţia, un proces social iminent şi cu consecinţe majore pe
termen mediu şi lung. Experienţa ţărilor UE este foarte semnificativă pentru ce
va urma în România.
Graficul 2.3.1
16
http://www.asecib.ase.ro/simpozion/2009/full_papers/pdf/39_Tugui_ro.pdf
25
Sursa: www.anofm.ro
Sursa: www.anofm.ro
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 143.549 sunt şomeri
indemnizaţi iar 259.892 neindemnizaţi. De asemenea, menţionam că rata
şomajului în rândul femeilor a fost de 4,4% iar numărul mediu de şomeri a fost
de 362.429.
Rata şomajului înregistrat la sfârșitul lui 2009 a fost de 7,8%, faţă de 7,5%
în luna noiembrie 2009 şi 4,4% în aceeaşi luna a anului 2008. Numărul total al
şomerilor înregistrați în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de
muncă a fost de 709.383 de persoane, din care 302.124 femei.
27
Graficul 2.3.2
Sursa: www.anofm.ro
Sursa: www.anofm.ro
Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii decembrie 2010 la nivel
naţional a fost de 6, 87%, mai mică cu 0,08 pp decât cea din luna noiembrie a
anului 2010 şi mai mică cu 0,9 pp decât cea din luna decembrie a anului 2009.
Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene
pentru ocuparea forţei de muncă a fost de 629.960 de persoane, cu 6.516
persoane mai puţine faţă de finele lunii anterioare.
În ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat pe sexe, în luna decembrie
2010, comparativ cu luna precedentă, rata şomajului masculin a crescut de la
valoare de 7,44% în luna noiembrie, la valoarea de 7,47%, iar rata şomajului
feminin a scăzut de la 6, 38% la 6, 20% aşa cum se observă în graficul 2.3.3.
Graficul 2.3.3
29
sursa:www.anofm.ro
În 21 de judeţe şi în municipiul Bucureşti s-au înregistrat scăderi ale ratei
şomajului, cele mai importante fiind în Vâlcea cu 0,91 pp, Prahova cu 0,60 pp,
Mureş cu 0,46 pp, Satu Mare cu 0,36 pp şi Maramureş cu 0,32 pp. În municipiul
Bucureşti, rata şomajului a scăzut cu 0,24 %.
Cele mai mari rate ale şomajului s-au înregistrat în judeţele Vaslui
(11,42%), Teleorman (10,76%), Galaţi (9,84%), Mehedinţi (9,81%), Dolj
(9,80%), Buzău (9,73%), Gorj (9,62%), Covasna şi Alba (9,58%), Ialomiţa
(9,55%) şi Călărași (9,03%).
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 329.640 sunt şomeri
indemnizaţi şi 297.320 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a crescut
cu 4.990 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 11.506
persoane faţă de luna precedentă. Informațiile enunţate se regăsesc în anexa 1.
La finele lunii mai 2011, rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost
de 4,97%, mai mică cu 0,44 pp decât cea din luna aprilie a anului 2011 şi mai
mică cu 2,73 pp decât cea din luna mai a anului 2010.
Numărul total de şomeri la finele lunii mai, de 453.067 persoane, a scăzut
cu 40.371 persoane faţă de cel de la finele lunii anterioare.
Din totalul şomerilor înregistraţi, 172.733 au fost şomeri indemnizaţi şi
280.334 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a scăzut cu 27.900
30
persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 12.471 persoane faţă
de luna precedentă.
Ponderea şomerilor neindemnizaţi în numărul total al şomerilor (61,87%)
creşte faţă de luna precedentă cu 2,53 pp.
Referitor la şomajul înregistrat pe sexe, în luna mai 2011, comparativ cu
luna precedentă, rata şomajului masculin a scăzut de la valoarea de 5,90% în
luna aprilie, la valoarea de 5,35% iar rata şomajului feminin a scăzut de la
4,85% la 4,53%. În graficul următor este prezentată evoluţia numărului
şomerilor înregistraţi în perioada 2008 – mai 2011:
Graficul2.3.4
Sursa: www.anofm.ro
În luna mai atât rata şomajului cât şi numărul şomerilor au urmat trendul
descrescător început în luna aprilie a anului precedent.
La nivel teritorial, numărul de şomeri a scăzut în majoritatea judeţelor şi
în municipiul Bucureşti, cele mai mari scăderi înregistrându-se în judeţele Dolj
(cu 3106 persoane), Constanţa (cu 2529 persoane), Bacău (cu 2487 persoane),
Bihor (cu 2134 persoane), Bistriţa (cu 1608 persoane) şi Galaţi (cu 1572
persoane). În Municipiul Bucureşti numărul de şomeri a scăzut cu 14 persoane.
31
Singura creştere a numărului de şomeri se înregistrează în judeţul Covasna, unde
numărul de şomeri a crescut cu 94 de persoane, reprezentând 0,10 pp din totalul
numărului de şomeri.
Referitor la structura şomajului pe grupe de vârstă, reprezentative sunt
ponderile pentru grupele de vârstă 40-49 ani (29%) şi 30-39 de ani (26 %).
Judeţele cu cea mai mare pondere a şomerilor neindemnizaţi în numărul
total al şomerilor sunt: Brăila (79,06%), Teleorman (77,74%), Iaşi (77,32%) şi
Vrancea (76,18%).
Rata şomajului a scăzut în majoritatea judeţelor, cele mai importante
scăderi ale ratei şomajului înregistrându-se în judeţele: Bistriţa (cu 1,19pp),
Bacău (cu 1,05 pp), Dolj (cu 1,04 pp), Harghita (cu 0,82 pp), Gorj (cu 0,80 pp)
şi Constanţa (cu 0,79pp).
Cele mai ridicate niveluri ale ratei şomajului au fost atinse în judeţele
Vaslui (9,52%), Teleorman (8,83%), Mehedinţi (8,81%), Dolj (8,32%) urmate de
judeţele: Covasna (8,05%), Buzău (7,91%), Alba (7,22%), Ialomiţa (7,02%) şi
Galaţi (6,51%).
Nivelul minim al ratei şomajului în luna mai, de 1,90%, se înregistrează în
judeţul Timiş. Amplitudinea dintre nivelul de maxim şi cel de minim al
şomajului (7,62 pp) este mai mică cu 0,55 pp decât cea din luna precedentă
(8,17 pp).
Referitor la structura şomajului după nivelul de instruire, şomerii cu nivel
de instruire primar, gimnazial şi profesional constituie ponderea cea mai mare a
persoanelor care se adresează agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de
muncă în vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă, aceasta fiind de 78,09%.
Şomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal reprezintă 16,18%, iar cei cu
studii universitare doar 5,73%.
Din punct de vedere al structurii şomerilor pe grupe de vârstă,
reprezentative sunt ponderile pentru grupele de vârstă 40-49 ani (28,98 %) şi
30-39 ani (25,81%).
32
În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, la finele lunii aprilie, se aflau
înregistraţi în evidenţele agenţiei 15.892 tineri sub 25 de ani aflaţi în şomaj de
peste 6 luni (ceea ce reprezintă 36,93% din totalul şomerilor sub 25 de ani) şi
101.273 adulţi aflaţi în şomaj de peste 12 luni (adică 24,70% din totalul
şomerilor adulţi), ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de şomeri
fiind de 25,86%.
Capitolul III
33
Politici de reducere a şomajului şi de creştere a
gradului de ocupare în România
3.1. Măsuri de diminuare a şomajului si de creştere a gradului de
ocupare. Politici de combatere şi ameliorare a şomajului
34
b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele
activităţi:
- informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi
serviciile de care pot beneficia conform legii;
- consiliere profesională: modalităţi de căutare a unui loc de muncă, prezentarea
sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniţiere în accesarea
acestuia, etc.;
- servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenţie şi condiţii
de acces;
- prezentarea posibilităţilor de reorientare profesională în cadrul unităţii sau de
participare la cursuri de formare de scurtă durată;
- plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.
B. Măsuri de combatere a şomajului:
a) stimularea agenţilor economici să angajeze tineri absolvenți ai
instituţiilor de învăţământ;
b) acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor prin reducerea contribuţiei
datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj, dacă încadrează cu contract
individual de muncă persoane din rândul şomerilor pe care le menţin în
activitate cel puțin 6 luni;
c) stimularea creării de noi locuri de munca prin acordarea de credite din
bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condiţii avantajoase;
d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării
perioadei de indemnizaţie de şomaj;
e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;
f) stimularea mobilităţii forţei de muncă;
g) angajatorii care încadrează tineri absolvenţi pe durată nedeterminată,
primesc pentru o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajată, o suma
lunara reprezentând un salariu minim brut pe ţară; angajatorii care încadrează
absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni,
35
pentru fiecare absolvent angajat, o suma lunara reprezentând 1,5 salarii minime
brute pe ţară.
Programul de ocupare a forţei de muncă
pentru anul 2011 al A.N.O.F.M.
37
dezvoltarea de competenţe, urmărindu-se ca la absolvire rata de succes,
respectiv încadrarea în muncă să fie cât mai ridicată;
acordarea gratuită de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea
unei activităţi independente sau iniţierea unei afaceri, în scopul creşterii
gradului de ocupare prin înfiinţarea propriei afaceri;
acordarea de subvenţii angajatorilor pentru încadrarea persoanelor
aparţinând unor categorii dezavantajate sau cu acces mai greu pe piaţa
muncii: şomeri de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinţi unici susținători ai
familiilor monoparentale, persoane care mai au 3 ani până la îndeplinirea
condiţiilor de pensionare, absolvenţi de învăţământ şi absolvenţi cu
dezabilități corelată cu o consiliere profesională de calitate în rândul tinerilor,
persoane cu handicap;
acordarea de acompaniament personalizat tinerilor cu risc de
marginalizare socială prin încheierea de contracte de solidaritate şi oferirea
de servicii specifice, inclusiv prin acordarea de subvenţii angajatorilor de
inserţie care încadrează persoane din această categorie.
Programul de ocupare a fost proiectat astfel încât măsurile ce vor fi
implementate să fie orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor
categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, punându-se accent
pe măsurile de mediere, de informare şi consiliere/orientare profesională,
furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea
relaţiilor cu partenerii sociali. 17
17
www.anofm.ro
38
3.2 Creşterea economică şi investiţiile - premisele
combaterii şomajului
18
Creţoiu Gheorghe Economie politică– Editura. rev. – Bucureşti Editura
Universităţii Titu Maiorescu 2007 pagina 254
39
mondiale, se impune folosirea unor pârghii fiscale în concordanţă cu cerinţele
Uniunii Europene şi ţinând cont şi de celelalte politici macroeconomice ce pot
fi adoptate pentru a depăşi situaţia economică actuală. Astfel, este consacrată
teoria conform căreia, în perioada de criză este de preferat să se asigure o
creştere a cheltuielilor bugetare care să aibă drept obiectiv o relansare a
activităţii economice, care să contribuie la creşterea ocupării forţei de muncă şi
la reducerea şomajului.
Modelul creşterii economice trebuie reanalizat, având în vedere experienţa
anilor trecuţi, în care creşterea economică în ţara noastră a avut la bază
consumul, ceea ce nu a permis atingerea unei creşteri economice sustenabile, şi
trebuie să vizeze investiţia în sectoare cu valoare adăugată înaltă.
„Prin conţinutul său, creşterea economică înseamnă o evoluţie
pozitivă,ascendentă a economiei naţionale, pe termen mediu şi lung,dar
care nu exclude oscilaţii conjuncturale chiar şi regrese economice
temporare. Aprecierea că o economie naţională înregistrează o creştere
economică se bazează pe existenţa tendinţei creşterii pozitive reale,în cadrul
unui orizont de timp corespunzător”.19
Pentru a înţelege procesul creşterii economice este necesar luarea în
considerare a următoarelor elemente:
a) Creşterea economică este dependentă de dinamica
macroeconomică,determinată de factori specifici şi de dinamica
demografic, determinată de factori biologici şi sociali;
b) Dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privită pe o
perioadă suficient de lungă pentru a se delimita expansiunea
conjuncturală pe termen scurt din cadrul ciclului de afaceri de
creştere economică propriu zisă, ce se manifestă ca tendinţă
dominantă în cadrul unei perioade mai mari de timp
c) Creşterea economică are în vedere rezultatele macroeconomice
reale, cele corectate cu mărimea deflatorului;
19
Ciucur Dumitru. Economie Ediţia a II a Editura Economică Bucureşti 2001 pagina 451
40
d) Din punct de vedere cantitativ, expresia sintetică a creşterii
economice este ritmul PNB sau PIB/locuitor. Acest indicator
prezintă şi o serie de limite care ţin de faptul că el apare ca o
valoare medie nefurnizând informaţii cu privire la repartizarea
efectivă a veniturilor diferitelor categorii ale populaţiei. În acest
scop,se apelează şi la alţi indicatori,mai relevanţi fiind durata
timpului liber şi speranţa medie de viață.
Un element deosebit de important în înfăptuirea unei creşteri
economice,însoţite de mărimea nivelului ocupării,îl reprezintă „rata
investiţiilor”, în special a investiţiilor în capital fix.
Investiţiile reprezintă cea mai importantă destinaţie a economiilor şi au
efecte benefice atât la nivel micro cât şi macroeconomic. Înainte de căderea
regimului comunist,sursa investiţiilor din România era proprie,internă,de la
Bugetul de Stat. După trecerea la economia de piaţă aceste surse s-au
diversificat, apar: Fondul Monetar Internaţional, bănci şi firme multinaţionale şi
mai târziu cele ale Comunităţii Europene (înainte şi după aderare).
După 1989, în România au fost create condiţii pentru investiţii străine de
capital, proces anevoios datorită instabilităţii legislaţiei româneşti care nu crea
încredere investitorilor străini. În prezent, situaţia investiţiilor directe în
România este dezvăluită în cele ce urmează.
Investițiile străine directe au scăzut la 1,83 de miliarde de euro, în primul
semestru din anul 2010, comparativ cu perioada similară din 2009, când se
situau la nivelul de 2,58 de miliarde de euro.
Astfel, deficitul de cont curent al României s-a majorat cu 50 la suta în
semestrul întâi din acest an, comparativ cu semestrul anterior, ajungând la 3,64
de miliarde de euro.
41
Cea mai mare influenţă asupra deficitului de cont curent au avut-o
transferurile curente, care au scăzut cu 49,9 la sută, faţă de primele şase luni din
2009.
La 30 iunie 2010, datoria externă pe termen mediu şi lung a României era
de 71,2 miliarde de euro, în creştere cu 8,4 la sută faţă de 31 decembrie 2009,
reprezentând 81,8 la sută din totalul datoriei externe.
De asemenea, datoria externă pe termen scurt s-a majorat cu 8,3 la sută,
ajungând la nivelul de 15,8 miliarde de euro.
Investitorii străini au retras, din ţara noastră, proiecte în valoare de 800 de
milioane de euro, numai anul trecut.
Retragerile au avut loc din cauza lipsei de predictibilitate în politicile
economice ale României, susţin specialiştii.
Pe de altă parte, însa, România intenţionează să atragă investiţii
străine directe în valoare de 25 de miliarde de euro până în 2015. Din această
sumă, 10 miliarde de euro ar putea să investească doar companiile prezente în
acest moment pe piaţă.
Investitorii susțin că au nevoie de o prioritizare a investiţiilor publice,
pentru că nu pot fi susţinute toate cele 45.000 de proiecte în lucru. Mai mult
decât atât, investitorii străini vor garanţii de la politicieni că aceste priorităţi
rămân valabile, indiferent de cine formează Guvernul. Primele cinci domenii ca
prioritate pentru investiţii publice sunt infrastructura rutieră, agricultura
şi industria alimentară, energia regenerabilă, IT&C şi industria auto.
Repartizarea investiţiilor străine directe pe principalele activităţi
economice.20 Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri
economice (conform CAEN Rev.2), ISD s-au localizat cu precădere în industria
prelucrătoare (31,1 la sută din total), în cadrul acesteia cele mai bine
reprezentate ramuri fiind: prelucrare ţiţei, produse chimice, cauciuc şi mase
plastice (6,3 la sută din total), metalurgia (5,2 la sută), industria mijloacelor de
transport (4,7 la sută), industria alimentară, a băuturilor şi tutunului (4,1 la
20
www.bnr.ro
42
sută)şi ciment, sticlă, ceramice (3,3 la sută). Există domenii cu o pondere redusă
faţă de potenţial, cum ar fi textile, confecţii şi pielărie (1,4 la sută).
Pe lângă industrie, activităţi care au atras importante ISD sunt
intermedierile financiare şi asigurările, care cuprind activitatea bancară, a
instituţiilor financiare nebancare şi de asigurări şi reprezintă 19 la sută din
totalul ISD, construcţii şi tranzacţii imobiliare (12,9 la sută), comerţul cu
amănuntul şi cu ridicata (12,3 la sută), tehnologia informaţiei şi comunicaţii (6,5
la sută).
Figura 3.2.1
Sursa: www.bnr.ro
Capitolul IV
46
Şomajul în Judeţul Argeș. Studiu de caz
48
servicii anexe, silvicultură şi pescuit, mai puțin din sectorul de servicii unde s-a
înregistrat o scădere de 77 lei, după cum reiese din tabelul următor:
Tabelul 4.1.1
2010 2011
feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec. ian. feb.
Total judeţ 1757 1904 1915 1905 1805 1774 1779 1763 1759 1741 2000 1884 1848
Agricultură, vânătoare şi servicii
1281 1339 1269 1310 1292 1222 1224 1229 1391 1269 1444 1438 1498
anexe, Silvicultură şi Pescuit
Industrie şi construcţii *) 1833 1956 2091 2082 1948 2037 2069 2062 2034 2014 2383 2080 2038
Servicii *) 1687 1866 1731 1712 1650 1471 1440 1410 1427 1419 1544 1646 1610
Sursa: www.arges.insse.ro
49
Populaţie şi structură demografică
Tabelul 4.1.2
Sursa: www.arges.insse.ro
Sursa: www.arges.insse.ro
51
În 2009 când deja se instalase criza mondială şi la noi în judeţ, observăm
o agravare a situaţiei şomerilor întrucât de la 13.131mii şomeri s-a ajuns la
25.229 când mari companii din judeţ şi-au redus activitatea, unele chiar
falimentând. Cei mai mulţi dintre aceştia au studii primare gimnaziale şi
profesionale –18.625mii persoane – urmaţi de cei cu studii liceale şi postliceale
5.214 mii persoane şi apoi cei cu studii superioare având un număr de 1.390
persoane.
Beneficiari de indemnizaţie de şomaj fiind 11.394 mii persoane restul de
8.327 fiind neindemnizaţi.
La nivelul anului 2010 observăm o scădere a numărului de şomeri când se
fac eforturi pentru ieşirea din criză, prin măsurile adoptate la nivel naţional şi
local. De la 25.229 se ajunge la 19.721 mii persoane, cu pregătire universitară
1.640, liceală şi postliceală 5.230 mii pers şi restul de 12.851 având pregătire
primară gimnazială şi profesională. Șomerii indemnizaţi sunt în număr de
11.394, 8.327 nebeneficiind de drepturi bănești.
Tabelul 4.1.4
52
Sursa: www.arges.insse.ro
În ceea ce priveşte rata şomajului, cea mai mare rată o avem în 2009
9,5%, în 2010 aceasta scade cu aproximativ 2 puncte procentuale ajungându-se
la 7,4 % iar în 2008 având un procentaj de 4,9.
Sursa: www.arges.insse.ro
Tabelul 4.1.6
Grupe de vârstă
TOTAL Sub 25 25-29 30-39 ani 40-49 50-55 Peste
ani ani ani ani 55 ani
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Total, din care: 15080 1485 1222 4103 4621 1973 1676
- femei 6345 486 505 1887 2117 832 518
-cu niv. instruire
primar, gimnazial,
11145 967 807 3046 3363 1530 1432
profesional, din
care
- femei 4163 248 255 1208 1387 614 451
-cu niv. de
instruire liceal si
3016 445 208 780 1053 350 180
post liceal, din
care
- femei 1630 188 114 491 607 179 51
-cu niv. de 919 73 207 277 205 93 64
55
instruire
universitar, din
care
- femei 552 50 136 188 123 39 16
Sursa: www.arges.anofm.ro
Sursa: www.arges.anofm.ro
Graficul 4.4.1
Graficul 4.4.2
58
3. Cei care au lucrat dețin funcţii: în comerţ şi servicii (9 persoane din 22),
de natură intelectuală (5 persoane), funcţionar (1 persoană), zilieri (2
persoane ) şi doar 3 persoane au menţionat că au lucrat ca şofer, mecanic
respectiv presator.
Graficul 4.4.3
59
muncesc de până în 2 ani; iar un număr de 2 persoane nu au mai lucrat de
peste 2 ani;
Graficul 4.4.4
60
7. doar un număr de 24 de persoane au afirmat că au căutat un loc de
muncă, restul de 6 persoane nu au dorit să caute.
Graficul 4.4.6
61
9. 6 persoane afirmă ca nu şi-au căutat un serviciu întrucât au
responsabilităţi familiale şi nu își permit să se angajeze(2 persoane), vor
să-şi deschidă o afacere pe cont propriu şi se ocupă de asta acum (1
persoană), parcurg o formă de învăţământ (1 persoană) ,aşteaptă decizia
de pensionare în perioada următoare (1 persoană), aşteaptă reangajarea la
ultimul loc de muncă (1 persoană).
Graficul 4.4.8
10. principalele motive pentru care nu au reuşit până acum să îşi găsească un
loc de muncă sunt: au căutat şi altă dată şi nu au găsit, nu ştiu unde să
caute, vârsta reprezintă un impediment, nu se fac angajări în perioada
aceasta din cauza crizei economice.
Graficul 4.4.9
62
11. mai mult de jumătate din respondenți sunt pesimişti în ceea ce priveşte
găsirea unui loc de muncă în viitorul apropiat; 21 persoane au răspuns
că,după părerea lor îşi vor găsi un loc de muncă în foarte mică măsură, pe
când restul de 9 persoane consideră că în mică măsură îşi vor găsi.
Graficul 4.4.10
63
13. toate persoanele intervievate şi-au exprimat dorinţa de a participa în
viitor la cursuri de formare continua /calificare profesională.
Graficul 4.4.12
Graficul 4.4.13
64
15. cele 20 persoane nu au acceptat locurile de muncă oferite
Graficul 4.4.14
65
17. totodată,dacă în prezent li s-ar mai oferi un post ar accepta orice condiție.
Toți respondenții ar accepta un loc de muncă de o calificare inferioară,
sau la mare distanţă de casă, un loc de muncă temporar, sau prost
plătit,chiar şi condiţii de lucru dificile. Doar o persoană preferă să
rămână fără ocupaţie.
Graficul 4.4.16
66
19.toţi respondenţii au afirmat că salariul minim pe care l-ar accepta este cel
minim pe economie.
20. mai puţin de jumătate din respondenți consideră că şomajul le-a
influenţat în mică măsură încrederea în forțele proprii şi starea de
sănătate, însă prelungirea şomajului pe termen foarte lung poate duce la
deteriorarea ultimelor aspecte enunțate. Toți respondenții au confirmat că
nivelul de trai a scăzut semnificativ, iar relaţiile în familie au fost foarte
afectate.
Tabelul 4.4.1
In foarte mare In mare măsura In mica măsura In foarte mica
măsura măsura
Nivelul de trai 4 30 3 - 2 - 1 -
persoane
Relațiile in 4 30 3 - 2 - 1 -
familie persoane
Încrederea in 4 - 3 - 2 14 1 -
forțele proprii persoane
Starea sănătăţii 4 - 3 - 2 11 1 -
dvs. persoane
67
În urma studiului sociologic realizat pe un eşantion de 30 de persoane cu
domiciliul în oraşele Piteşti, Topoloveni,Mioveni şi Ștefănești s-a ajuns la
concluzia că nevoia de dezvoltare din punct de vedere economic este urgentă
atât pentru sprijinirea dezvoltării durabile a judeţului cât şi pentru creşterea
nivelului de trai a populaţiei oraşului.
Faptul că şomajul este atât de mare în judeţ trebuie sa îndemne
administraţiile locale în căutarea de soluţii pentru rezolvarea acestuia. Pentru
aceşti locuitori ai oraşelor trebuie să se creeze noi locuri de muncă astfel încât
să fie încadraţi într-un sistem de plată şi asigurări.
Concluzii cercetare
68
Unii dintre respondenți au avut ocazia să se angajeze la un moment dat
însă au refuzat pentru că,la vremea respectivă, unii dintre aceştia îşi puteau
permite să aibă pretenţii în alegerea unui loc de muncă, pe când în prezent,
angajatorii caută un personal mai calificat, fenomen ce se regăseşte în competiţia
acerbă a solicitanţilor pentru angajare.
Foarte multe persoane au tendinţa de a refuza un post într-o instituţie
publică, în special datorită salariilor foarte mici. De aceea aleg o întreprindere cu
capital privat pentru că acestea au şanse mult mai mari să “prospere” iar
angajaţii să avanseze.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă efectele pe care le produce
şomajul la nivel de individ. Șomajul a influenţat negativ la toate persoanele
intervievate atât nivelul de trai cât şi relaţiile în familie. Mai puţin de jumătate
din respondenți consideră că şomajul le-a influenţat în mică măsură încrederea
în forțele proprii şi starea de sănătate, însă prelungirea şomajului pe termen
foarte lung poate duce la deteriorarea ultimelor aspecte enunţate.
Concluzii
74