Sunteți pe pagina 1din 9

Jocul de rol este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor funcții,

relații, activități, fenomene, sisteme etc. Elevii sunt priviți ca niște 'actori' ai vieții sociale pentru
care se pregătesc, în sensul că ei, în societate vor ocupa poziții sau statusuri profesionale,
culturale, științifice etc., pentru efectuarea cărora este necesar să ”joace” anumite roluri
corespunzătoare acestor statusuri, adică să-și formeze anumite abilități, atitudini, convingeri etc.

De exemplu, un viitor muncitor, conductor, cadru didactic, medic, specialist într-un


domeniu oarecare trebuie ca o dată cu cunoștintele de specialitate să-și formeze și tipuri de
comportamente necesare abordării, înțelegerii și influențării partenerilor de interacțiune, altfel
spus, este necesar să învețe rolul corespunzător statusului.

În toate școlile primare, veți vedea copiii care se bucură de jocul imaginativ; fie că se
joacă cu bucată de hârtie în aer ca și cum ar fi o mașină de curse sau un avion care zboară sau
întră în rolul unui pompier, un negustor,  părinte, dentist sau asistent medical.

Copiii folosesc obiecte pentru a reprezenta altceva sau pentru a-și desemna rolurile și
pentru a le imita. Poate părea foarte simplu, dar acești copii învață și dezvoltă multe abilități de
viață diferite și importante. Aceste jocuri de rol, care permite realizarea unor perspective diferite
și în care ideile și emoțiile sunt modelate și rearanjate, reprezintă o trăsătură majoră a dezvoltării
sociale și cognitive a copilului.

Jocul de rol:

Încurajează imaginația și creativitatea

S-a constatat că un beneficiu important al jocului de rol timpuriu este îmbunătățirea


capacității copilului pentru  flexibilitate cognitivă și, în cele din urmă,  creativitate. 

Absorbându-se într-un joc imaginativ, oricare ar fi, copiii au posibilitatea de a-și exersa
imaginația, de a-și exercita creierul și de a-1 instrui să gândească creativ și să învețe să
gândească singur.

Abilitatea de a  ne folosi imaginația este o abilitate cognitivă de care avem  nevoie pe


toată durata vieții și trebuie să ne încurajăm copiii să învețe cum să facă acest lucru încă de la
început cu ocazii frecvente pentru jocul imaginativ.
Din cauza dezvoltării imaginației în copilărie, noi, ca adulți, suntem capabili să
îndeplinim cele mai multe dintre sarcinile pe care le cere viața de zi cu zi.

Adulții trebuie să-și folosească imaginația în fiecare zi pentru a ajuta să rezolve


problemele, să facă planuri, să prospere și să descopere sau să inventeze lucruri noi. Imaginația
este necesară pentru a vizualiza în mod corespunzător și pentru a putea să vă bucurați de
plăcerile vieții, cum ar fi o carte bună sau un film. Este un factor esențial pentru înțelegerea
perspectivelor altor persoane și pentru gândirea creativă.

Sprijină dezvoltarea socială și emoțională

Atunci când un copil se angajează în jocul de rol sau imaginativ, pretinzând că este
personaje diferite sau că controlează obiectele în felul lor și observând rezultatul, ei
experimentează, în esență, rolurile sociale și emoționale ale vieții.

Este vorba de a învăța cine sunt ei ca indivizi și cum se potrivesc în lumea din jurul lor,
cum funcționează lumea și cum se poate merge în pantofii altcuiva.

Ei dezvoltă empatie și învață cum să coopereze, să devină responsabili și să


împărtășească responsabilitatea.

Îmbunătățirea competențelor lingvistice și de comunicare


Este fascinant să ascultați copiii care interacționează cu prietenii lor. Acestea vin deseori cu
cuvinte sau fraze pe care nu le știau! Aceștia își pot imita părințîi într-un mod foarte amuzant, și
chiar profesorii!

Jocul imaginativ permite copiilor să experimenteze și să învețe despre puterea


limbajului, cum ne afectează pe noi și pe cei din jurul nostru. De asemenea, îi ajută să înțeleagă
că cuvintele ne dau mijloacele de a retrăi situații, de a ne exprima punctul de vedere și de a ne
face auziți și înțeleși.
Dezvoltarea abilităților de gândire, de învățare și de rezolvare a problemelor

Prin însăși natura sa, jocul imaginativ prezintă copiilor o varietate de probleme diferite de
rezolvat și scenarii care trebuie gândite cu atenție.

Ei pot decide ce jocuri să joace, ce roluri trebuie să aibă, cine va fi implicat și cum, ce
materiale sunt necesare pentru joc și ce reguli se aplică jocului și cum să depășească scenariile în
care ceva „merge prost”- toate necesită multă gândire și deliberare într-un fel sau altul.

Participarea la jocul de rol cere unui copil să apeleze la abilitățile de gândire cognitivă pe
care le vor folosi în fiecare aspect al vieții de zi cu zi și acest lucru va rămâne valabil până la
vârsta adultă.

Nu lipsesc nici anumite dezavantaje sau dificultăți legate de utilizarea metodei, între care
se enumeră:

 este o metodă greu de aplicat, pentru că presupune nu numai aptitudini


pedagogice, ci și aptitudini regizorale și actoricești la conducătorul jocului;
 deși activitatea bazată pe jocul de rol durează relativ puțin - aproximativ o oră -
proiectarea și pregătirea sa cer timp și efort din partea cadrului didactic;
 există riscul devalorizării jocului de rol, ca rezultat al considerării lui ca ceva
pueril, facil de către elevi;
 este posibilă apariția blocajelor emoționale în preluarea și interpretarea rolurilor
de către unii elevi.

Utilizarea cu eficiența sporită a acestei metode presupune stăpânirea de către cadrele


didactice a unui evantai de concepte: statut, rol, persoană sau actor, parteneri de rol,
comportamente de rol, obligații de rol etc.

Având în vedere că în jocul de rol conținutul simulării îl reprezintă interacțiunea umană,


această metodă de predare-învațare poate fi utilizată pentru realizarea unuia sau mai multora
dintre următoarele obiective: învațarea modurilor de gândire, trăire și acțiune specifice unui
anumit status; dezvoltarea capacității de empatie și întelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor
altora; dezvoltarea capacității de a surprinde, a întelege și a evalua orientările valorice ale
partenerilor de interacțiune; formarea experienței și capacitătii de a rezolva situațiile
problematice, dificile; verificarea corectitudinii comportamentelor formate și destrămarea celor
învățate greșit; formarea și perfecționarea aptitudiniior de munca în grup și de conducere
colectivă; învațarea rolurilor necesare ocupării ulterioare a unor noi statusuri sau confruntări cu
noi probleme.

Etapele pregătirii și folosirii jocului de rol sunt următoarele:

 Identificarea situației interumane care se preteaza la simulare prin jocul de rol.


Acum este foarte important ca situația ce urmeaza a fii simulată să fie relevantă
obiectivului, comportamentelor de însușit de către elevi în urma interpretării
rolurilor.
 Modelarea situației și proiectarea scenariului. Situația de simulat este supusă
analizei sub aspectul statusurilor și categoriilor de interacțiuni implicate. Din
situația reală sunt reținute pentru scenariu numai aspectele esențiale: statusurile și
rolurile cele mai importante care servesc la constituirea unui model interacțional.
Urmează apoi să se elaboreze scenariul propriu-zis, respectiv noua structură de
statusuri și roluri, care, firește este mult simplificată față de situația reală.
 Alegerea partenerilor și instruirea lor relativ la specificul și exigențele jocului de
rol. Este vorba de distribuirea rolurilor și familiarizarea participanților cu sarcinile
de realizat. Statusurile și roluriie sunt descrise amănunțit pentru fiecare participant
în parte pe o fișă; distribuirea poate fi la alegere sau prestabilită de către
conducătorul activității.
 Învațarea individuală a rolului de către fiecare participant prin studierea fișei. Este
necesar ca participanții să fie lăsați 15-20 de minute să-și interiorizeze rolul și să-
și conceapă modul propriu de interpretare.
 Interpretarea rolurilor
 Dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor în
care nu s-au obținut comportamentele așteptate. La dezbatere participă și
observatorii. Este necesar ca interpreților să li se dea prioritate pentru a comunica
ceea ce au simțit .

În repartizarea statusurilor și rolurilor, conducatorul activității să țina seama de


aspirațiile, aptitudinile și preferințele fiecărui participant; este foarte bine ca înainte de
interpretarea rolurilor să se efectueze exerciții individuale sau în grup, discutarea unor cazuri
similare și relevarea de catre participant a modului de rezolvare etc.; să fie urmărit fiecare
participant referitor la modul cum preia și interpretează rolul și cât de mult se identifică cu el; să
se asigure o atmosfera placuta de lucru, pentru a se evita blocajele cognitive și emoționale,
conflictele etc; fiecare participant să cunoască atât conduitele proprii pe care trebuie să le adopte,
cât și pe cele pe care le așteaptă de la interlocutorii săi; interpreții să fie ajutați să nu se abată de
la rolul primit; un joc de rol să fie interpretat de mai multe ori de aceeași categorie de elevi
pentru a se asigura însușirea și automatizarea deprinderilor și comportamentelor;

Există multe tipuri de jocuri de rol, cu o gamă largă de posibilități de aplicare la obiectele
de invaăământ.

(1). Jocuri de rol cu un caracter mai general:

- Jocul de reprezentare a structurilor ajută la înțelegerea funcționării unor structuri


organizatorice aparținând unui sistem socio-economic, socio-cultural etc. De pildă, organizarea
unei intreprinderi sau instituții poate fi reprodusă într-o sală de dans, prin distribuție spațială
corespunzătoare a mobilierului, a statusurilor și rolurilor de îndeplinit.

- Jocul de decizie. Elevilor li se distribuie statusuri și roluri menite a simula structura unui
organism de decizie, confruntarea cu o situație decizional importantă. Elevii înșiși sunt puși în
situația de a lua decizii. Înainte de a decide, participanții la joc vor cunoaște obiectivele pe care
le urmarește organul de decizie. În funcție de acestea se stabilește o ordine de prioritate a
obiectivelor, se formulează principalele soluții posibile, se anticipează efectele pozitive sau
negative generate de aplicarea soluțiilor, în sfarșit, se decide asupra variantelor optime. Metoda
este utilizată în predarea și învațarea științei conducerii, istoriei, economice etc.
- Jocul de arbitraj, folosit în predarea disciplinelor juridice și financiar-contabile
ușurează înțelegerea și dezvoltarea capacităților de soluționare a problemelor conflictuale ce apar
între doua persoane, doua grupuri, doua unități economice etc. Prin Jocul de arbitraj se urmărește
soluționarea litigiului; în înfăptuirea sa sunt implicați: conducatorul procesului de simulare
(cadrul didactic, notat cu C); arbitri (participanti - A); parțile conflictuale (persoane, grupuri - P1
și P2) s experți ( E).

- Jocul de competiție (de obținere a performanțelor). Prin acest tip de joc se urmărește
simularea obținerii unor performanțe de învingere a unui adversar, real sau imaginat.
Conducătorul grupului împarte participanții în două microgrupuri sau perechi de câte două
persoane angajate în competiție. Distribuie statusurile și rolurile ce revin fiecărei părți și se
comunică obiectivul competiției.

Participanții la joc sunt puși să aleagă între variabilele posibile de joc, să recurgă la
strategii diverse, să determine soluții optime respectând regulile jocului. Jucătorii dintr-un grup
iși vor elabora stategiile de lucru în funcție de alegeriie corespunzătoare ale adversarului, fiecare
parte străduindu-se să-și impună soluția.

Jocul de competiție poate fi utilizat la toate obiectele de învățământ care conțin situații
competitive, de exemplu, la istorie (simularea strategiilor și tacticilor unor bătălii, a războaielor)
etc.

(2) Jocuri cu caracter mai specific:

- Jocul de-a ghidul și vizitatorii. Profesorul pornește de la structurarea unei activități


ipotetice: vizitarea unui obiectiv socio-cultural, a unei unități economice ș.a., organizând sala de
clasă în mod corespunzator cu hărți, planșe, pliante, fotografii adecvate pentru activitatea
simulată.
Elevii sunt împărțiți în câteva grupuri și li se distribuie roluri de ghizi și vizitatori. Se pot
organiza urmatoarele grupuri:

- o echipă restrânsă de ghizi cu sarcina de a explica și răspunde la intrebările vizitatorilor;

- un grup mai numeros de vizitatori;

- o echipă de foneticieni care observă greșelile (ghizilor și vizitatorilor) și le aduc la


cunoștiință cu prilejul analizei finale;

- o echipă de lexicografi și gramaticieni, cu misiuni similare celei anterioare.

Într-un astfel de joc, elevii sunt puși în situația de a-și exersa cunoștințele și a-și dezvolta
capacitătițle de exprimare, de a-și consolida deprinderile și de a corecta greselile de exprimare.

- Jocul de negociere s-a dovedit util în simularea operațiilor de vânzare-cumpărare, a


tranzacțiilor comerciale și financiar-bancare, pentru dezvoltarea capacităților de negociere a
celor care lucrează sau vor lucra în domeniul relațiilor comerciale.

Profesorul împarte elevii în două grupuri sau în perechi de microgrupuri care sunt puse în
situația de a realiza tranzacții comerciale. Fiecare microgrup încearcă să convingă partenenii de
negociere să-i accepte condițiile.
ACTIVITATE PRACTICĂ

Joc de rol - disciplina educație socială.

În clasa a VII-a, la tema ”Alegerile și votul” am gândit ca activitate practică, un joc de


rol. Alegerea președintelui clasei.

În prima oră, după ce se predă lecția, ultimele minute vor fi acordate pregătirii celor
necesare pentru jocul de rol: buletine de vot pe care apar numele celor 2 candidați, cabină de vot,
se vor alege 5 membri ai comisiei, prin metoda tragerii la sorț, se vor alege ștampilele de vot și
ștampila de control, se va face o listă cu numele tuturor celor care votează, elevii clasei
respective.

O fată și un băiat vor candida pentru președinția clasei. Cadrul didactic va alege 5
membri ai comisiei de votare, cadrul didactic fiind președintele comisiei și totodată cel care va
număra voturile. Se va face și instructajul membrilor comisiei referitor la ceea ce au de făcut,
precum și procedura votului.

Cei doi candidați iți vor pregăti un discurs prin care își vor prezenta ideile pentru buna
funcționare a clasei. Discursul va fi prezentat la începutul orei în care va avea loc jocul de rol.
Așa începe jocul.

Cei 5 membri ai comisiei, împreună cu cadrul didactic (președintele comisiei) vor sta la
catedră. Celor 5 membri li se va împărți lista votanților și buletinele de vot. Cei 5 membri vor
avea și ei dreptul să voteze.

Se va intra pe rând, fiecare votant mergând la membrul comisiei pe lista căruia se


regăsește. Va primi un buletin de vot, o ștampilă și i se va explica de către membrul comisiei
procedura votului.fiecare va intra, pe rând, în cabina de vot, unde își va exercita alegerea. Dupa
ce iese, fiecare își va împături buletinul de vot în două și il va introduce în urnă.
La sfârșitul procesului de votare, după ce toată lumea votează, se va sigila urna, apoi, cei
care au votat se vor așeza în bănci și vor asista la procedura numărării voturilor.

Președintele va deschide urna, va turna voturile pe masă, și va număra fiecare vot în


parte, în timp ce sunt așezate fiecare la candidatul aferent. Câștigătorul va fi candidatul care va
avea cele mai multe voturi.