SANDPLAY THERAPY

TERAPIA PRIN JOCUL CU NISIP

Ce este terapia prin jocul cu nisip?

Este o metodă terapeutică jungiană, analitică și de profunzime , prin care se realizează în mod practic și
creator niște forme în cutia cu nisip. Presupune folosirea unei colecţii de miniaturi ce reprezintă oameni,
animale, plante şi minerale, figuri mitologice etc., utilizate pentru a crea scene sau imagini în mod liber în
cadrul unei cutii cu nisip uscat sau a unei cutii cu nisip ud. Este o metodă terapeutică puternică ce facilitează
capacitatea naturală a psihicului de a se vindeca. Este extrem de utilă în terapia cu pacienții care au suferit
traume, au fost abuzați sau neglijați, cei care suferă de depresie ori anxietate.

Scurt istoric

Descoperirea ,,jocului în nisip” (sandplay) ca metodă de psihoterapie şi de dezvoltare personală îi este

atribuită Dorei Kalff, terapeut jungian, între anii 1950-1960, în Elveţia. Destinată iniţial copiilor, metoda a fost
apoi folosită cu succes şi în psihoterapia adulţilor. Jocul cu nisip s-a născut atunci când Dora Kalff a observat și
notat că o serie de imagini succesive elaborate de către copii în cutia cu nisip arată un „proces de individuare”
descris de C.G. Jung.

Cum se desfășoară? Aspecte ale „vindecării”

Pacienții au la dispoziţie un număr de figurine/miniaturi cu care pot alcătui o reprezentare imagistică a

lumii lor interioare. Sarcina pe care terapeutul o indică pacientului este: ,Poți construi o imagine, cum vrei tu,
alegând doar acele figurine care îți plac cel mai mult, acelea cu care ți-ar plăcea să te joci cel mai mult”. Pentru
aceasta, dintre numeroasele obiecte pacientul le alege pe acelea care în mod particular îl atrag și au sens pentru
el. Fără a fi conștient de libertatea pe care o are, dar și de limitele exercitate de dimensiunile cutiei cu nisip,
pacientul experimentează un spațiu liber dar, în același timp, protejat.
Figurinele dintre care pacienții pot alege trebuie să fie o colecţie cât mai completă de obiecte care există în
lume, care au existat vreodată sau care pot exista. Astfel, colecția ar trebui să includă:
animale sălbatice ,păsări, insect, creaturi marine, creaturi jumătate-om-jumătate-animal, reptile și creature
amfibiene, monștri: mari și mici, cu două capete, mâncare, figuri fantastice, plante, pietre, scoici și fosile (oase),
munți, peșteri și vulcani, clădiri, bariere, vehicule, oameni, figuri care acționează (sfinți, șamani, schelete,
oameni din trecut), figuri care se bat(soldați, cavaleri, cowboy și indieni, extratereștri), obiecte spirituale,
elementele de pământ, aer, foc și apă, din realitate, cât și simbolice.

Un aspect foarte important este ca toate obiectele din colecția de figurine să fie aranjate pe rafturi, în
ordine, pe categoriile exemplificate mai sus. Altfel, dezordinea sau expunerea obiectelor în locuri neadecvate
are ca impact dezorientarea pacienților, fie copii sau adulți. Pentru a facilita crearea imaginii în nisip, terapeutul
este bine să pună la dispoziția pacientului diferite elemente ajutătoare, precum: un recipient cu apă (pentru a
umezi nisipul), lipici, tac, folie de plastic, plastilină etc., toate acestea fiind menite să ajute pacienții să-și
confecționeze propriile figurine de care au nevoie.

Însăși crearea unor elemente proprii pacientului este, de multe ori, o parte foarte importantă a procesului
terapeutic, prin aspectul ei vindecător. Pentru că terapia prin jocul cu nisip lucrează la un nivel simbolic, aceasta
permite copiilor și adultilor să acceseze în mod delicat materialul inconștient. Imaginea din cutie și jocul
capturează elementele esențiale ale peisajului interior, aducând la suprafața ceea ce necesită atenție și vindecare
în prezent. În sandplay, procesul de vindecare include puterea spațiului sigur și protejat al mediului terapeutic
definit de cutia cu nisip și atitudinea terapeutului de necondiționată acceptare a clientului. La finalul scenei
create, terapeutul analizează și discută cu pacientul alegerile acestuia, felul în care miniaturile au fost așezate,
semnificațiile lor. După discuții, deseori, pacientul alege să facă modificări în povestea pe care a creat-o în
nisip. Acest tip de terapie poate fi constituit dintr-o singură ședință sau poate dura chiar ani.

Această metodă este folosită în prezent şi în România, complementar terapiei jungiene, atât în terapia
copiilor, cât şi în cea a adulţilor, deoarece această formă de terapie non-verbală furnizează un acces direct şi
valoros la inconştient. Multe dintre aspectele profund perturbate, adesea primitive ale psihicului nu pot fi
exprimate verbal, dar pot fi exprimate în sandplay. Alegerea nisipului în tehnica sandplay nu a fost deloc
întâmplătoare. El poate fi aruncat, tasat, modelat, săpat sau mângâiat, fiind mijlocul prin care pot fi exprimate
sentimente şi emoţii puternice în mod concret. Jocul cu nisip şi figurine este terapeutic prin sine însuşi: el
reîmprospătează sentimentul de libertate, încurajează utilizarea imaginaţiei, creşte implicarea personală şi, nu în
ultimul rând, încurajează dezvoltarea sinelui personal. Jocul este mai mult decât un mediu natural de
comunicare al copilăriei. Este un mediu expresiv natural de comunicare pentru orice persoană (copil sau adult)
aflat în criză.

Bibliografie:

Ammann, R., Terapia prin jocul cu nisip, sandplay. Drumul creator al dezvoltării personalității, 2014,
București, Ed. Trei
 https://www.psychologytoday.com/us/therapy-types/sandplay-therapy

https://www.sandplay.org/about-sandplay/what-is-sandplay/

https://psihologiapentrutoti.wordpress.com/category/la-psiholog/psihoterapie-la-psiholog/terapia-prin-
jocul-cu-nisip/

https://insidejurnalpsihoterapieintegrativa.wordpress.com/2014/07/07/sandplay-terapia-prin-jocul-in-
nisip/

http://www.epsihoterapie.ro/wp-content/uploads/2011/01/Blocajele_emotionale.pdf