EDENTAŢIA TOTALĂ

ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A

PROTEZELOR TOTALE

DEFINIŢIE.

Entitate clinică ce se caracterizează prin absenţa tuturor unităţilor dento-parodontale de pe

unul sau ambele maxilare, însoţită de perturbarea consecutivă a funcţiilor esenţiale ale
sistemului orofacial: masticaţie, fonaţie, fizionomie, automenţinere cu elementele sale de
autoapărare, autostimulare, autoreglare, la care se adaugă cele patru procese nervoase:
stereognoza, topognoza, proiecţia şi percepţia. Când absenţa dinţilor este prezentă la
ambele hemiarcade este vorba de edentaţie totală bimaxilară, respectiv edentaţie totală
unimaxilară, când este interesat un singur maxilar.

ETIOLOGIE.

Lipsa congenitală a tuturor mugurilor dentari se numeşte anodonţie totală, acest fapt
atrăgând după sine insuficienta dezvoltare a oaselor maxilare, ceea ce va îngreuna mult
protezarea ulterioară

Edentaţia totală este urmarea unor:

 complicaţii ale cariei dentare, urmată de extracţie

 boli parodontale, cu afectarea parodonţiului profund, ducând în final la

mobilitatea dintelui

 procese infecţioase endoosoase

 traumatisme dento-maxilare

 afecţiuni tumorale care în urma rezecţiei osoase duc la pierderea dinţilor

implantaţi

 iatrogenii din protetica dentară (legate de concept, etape clinico-tehnice)

 nevralgii trigeminale, când sunt extraşi nejustificat anumiţi dinţi

 boala de focar
Modalitatea de pierdere a dinţilor influenţează semnificativ calitatea crestelor reziduale şi
anume: crestele obţinute în urma pierderi unităţilor odonto-parodontale prin procese de
parodontoliză sunt mult mai resorbite şi se vor atrofia mai repede faţă de cele rezultate în
urma altor cauze (complicaţiile cariei dentare). De cele mai multe ori aspectul şi calitatea
câmpului protetic edentat total ne dă informaţii referitoare la felul cum au decurs extracţiile
în antecedente, de exemplu crestele atrofiate neuniform, cu multe denivelări şi zone
sensibile la presiune, denotă că extracţiile au fost grele şi au traumatizat câmpul protetic.
Toate aceste aspecte înfluenţează în mod negativ stabilitatea piesei protetice.

SIMPTOMATOLOGIE.

Edentaţia totală este însoţită de o simptomatologie caracteristică, vizibilă şi uneori frapantă

pentru pacient şi anturaj. Toate tulburările sistemului stomatognat sunt perturbate, la care
se pot adăuga manifestări psihice.

Tulburări: de masticaţie, fonetice, fizionomice şi psihice

TULBURĂRI MASTICATORII.

 imposibilitatea secţionării alimentelor

 zdrobirea lor se face cu crestele reziduale a căror mucoasă se cheratinizează ulterior

 prelucrare mecanică şi insalivare insuficientă a alimentelor

 leziuni traumatice ale mucoasei bucale

 apare patologia gastrică

 lipsa principiilor alimentare (vitamine, ioni, aminoacizi, etc.)

 reducerea fluxului salivar

TULBURĂRI FIZIONOMICE .

aspect înbătrânit al feţei

adâncirea şanţurilor nazo-labiale şi labio-mentonier

invaginarea buzelor

micşorarea dimensiunii etajului inferior al feţei

profil facial concav, cu fals prognatism mandibular

 ragade comisurale

TULBURĂRI FONETICE .

modificarea timbrului vocii

alterarea ponunţiei consoanelor:

labiodentale

linguodentale

siflante

TULBURĂRI PSIHICE .

impactul edentaţiei totale este cu atât mai mare cu cât vârsta pacientului este mai
tânără

un rol important în evidenţierea tulburărilor psihice îl au:

terenul

vârsta

gradul de cultură

facilitatea asimilării psiho-corticale

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC .

în paralel cu atrofia crestei alveolare se accentuează şi simptomatologia

depind în mare măsură de momentul protezării, timpul scurs până la protezare,

modificările ce apar la nivelul câmpului protetic

neprotezarea la timp atrage după sine cheratinizarea ei

apariţia de leziuni inflamatorii

dificultăţi de protezare atunci când mucoasa este subţire, aderentă şi sensibilă la

presiune

mucoasa poate deveni balantă sau neregulată cu atrofii marcate

COMPLICAŢII .

LOCALE:

ragade comisurale şi cheilite angulare (subevaluarea DVO)

stomatite protetice cu etiologie mecanică, chimico-toxică, alergică,

infecţioasă

REGIONALE:

articulare:

resorbţia tuberculului articular şi a rădăcinii transverse a osului

zigomatic

orizontalizarea versanţilor anteriori condilieni şi aplatizarea

condililor

leziuni meniscale: deplasări ale meniscului înaintea sau înapoia

condilului, cu apariţia tulburărilor circulatorii şi a
degenerescenţei fibrocartilaginoase

REGIONALE:

sindromul disfuncţional craniomandibular:

deranjamente interne ale ATM

modificări degenerative în articulaţie care au ca rezultat final

apariţia sindromului disfuncţional dureros sau nu cranio-
mandibular

GENERALE:

tulburări digestive, datorate scurtării etapei bucale a digestiei

tulburarea percepţiei gustative ce perturbă secreţia gastrică şi poate avea

drept consecinţă apariţia gastritelor, duodenitelor, etc.

tulburări psihice datorate modificărilor estetice, fonatorii şi masticatorii, ce

dau aspect de “infirm” pacientului edentat total